violenta si sociabilitate rurala stefanescu

1
Violenţã şi sociabilitate ruralã (Transilvania, sec. XVII- XIX) Barbu Ştefãnescu Violenţa manifestatã în grupuri umane mai restrânse, cea de la nivelul comunitãţii sãteşti ori al familiei a rãmas în cea mai mare mãsurã în afara discursului istoriografic contemporan. Lacunã datoratã deopotrivã unei anumite concepţii asupra istoriei, care pune accentele pe marile colectivitãţi, pe relaţiile comunitãţilor cu autoritãţile tutelare, dar şi lipsei unor surse documentare compacte, cvazicomplete. În afara relaţiilor cu autoritãţile tutelare, comunitãţile rurale lasã puţine urme scrise relative la actele de violenţã care, majoritatea, erau rezolvate la nivel local, cu mijloace ce ţin de “oralitate”. Cercetarea de faţã restituie o asemenea problematicã în spaţiul românesc rural transilvan în epoca de trecere de la o societate tradiţionalã spre lumea modernã, încercând sã refacã traseele violenţei la nivelul comunitãţilor rurale, modurile în care aceste comunitãţi au trãit cu violenţa şi, de asemenea, modurile de a gira şi controla fenomenul. Dar, şi formele periodice, simbolice de reafirmare a solidaritãţii comunitare, menite sã refacã echilibrul ameninţat de tensionarea relaţiilor dintre entitãţile componente – indivizi, familii, neamuri – ca urmare a unor acte de violenţã cu consecinţã grave, precum pierderea de vieţi omeneşti. Cu toatã gravitatea pe care i-o atribuim astãzi la capãtul unei evoluţii a mentalitãţilor şi odatã cu ele a sistemului juridic, omorul sãvârşit de un membru al comunitãţii asupra altuia în societãţile tradiţionale nu era privitã ca un act din cele mai grave, în condiţiile în care, puseurile de moarte prin violenţã veneau din altã direcţie: ciumã, rãzboaie, foamete, adicã într-o lume acomodatã cu moartea nefireascã, peste rând, într-o lume în care violenţa fizicã era la ordinea zilei, atât la nivel comunitar, familial, cât şi în relaţiile extracomunitare ale grupului: relaţiile feudale erau impuse în sensul dorit de domeniu prin bãtaie, birurile pentru stat erau strânse adesea cu forţa, chiar relaţiile cu Biserica erau grevate şi ele de acte de violenţã, fãrã a mai vorbi de abuzurile şi silniciile trupelor. La nivelul comunitãţilor, codurile simbolice erau şi ele impuse sau cel puţin întãrite cu ajutorul violenţei: cu ocazia stabilirii hotarelor – pânã în secolul nostru – erau aduşi şi copii cãrora li se administra o bãtaie lângã semnul de hotar pentru a nu-l uita, pentru a ţine cont de el şi pentru a alimenta, la rândul sãu – printr-o practicã similarã – memoria generaţiei urmãtoare.

Upload: romina-saoosha

Post on 01-Jan-2016

16 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Violenta Si Sociabilitate Rurala

TRANSCRIPT

  • Violen i sociabilitate rural (Transilvania, sec. XVII-XIX)

    Barbu tefnescuViolena manifestat n grupuri umane mai restrnse, cea de la nivelul comunitii steti ori al familiei a rmas n cea mai mare msur n afara discursului istoriografic contemporan. Lacun datorat deopotriv unei anumite concepii asupra istoriei, care pune accentele pe marile colectiviti, pe relaiile comunitilor cu autoritile tutelare, dar i lipsei unor surse documentare compacte, cvazicomplete. n afara relaiilor cu autoritile tutelare, comunitile rurale las puine urme scrise relative la actele de violen care, majoritatea, erau rezolvate la nivel local, cu mijloace ce in de oralitate. Cercetarea de fa restituie o asemenea problematic n spaiul romnesc rural transilvan n epoca de trecere de la o societate tradiional spre lumea modern, ncercnd s refac traseele violenei la nivelul comunitilor rurale, modurile n care aceste comuniti au trit cu violena i, de asemenea, modurile de a gira i controla fenomenul. Dar, i formele periodice, simbolice de reafirmare a solidaritii comunitare, menite s refac echilibrul ameninat de tensionarea relaiilor dintre entitile componente indivizi, familii, neamuri ca urmare a unor acte de violen cu consecin grave, precum pierderea de viei omeneti. Cu toat gravitatea pe care i-o atribuim astzi la captul unei evoluii a mentalitilor i odat cu ele a sistemului juridic, omorul svrit de un membru al comunitii asupra altuia n societile tradiionale nu era privit ca un act din cele mai grave, n condiiile n care, puseurile de moarte prin violen veneau din alt direcie: cium, rzboaie, foamete, adic ntr-o lume acomodat cu moartea nefireasc, peste rnd, ntr-o lume n care violena fizic era la ordinea zilei, att la nivel comunitar, familial, ct i n relaiile extracomunitare ale grupului: relaiile feudale erau impuse n sensul dorit de domeniu prin btaie, birurile pentru stat erau strnse adesea cu fora, chiar relaiile cu Biserica erau grevate i ele de acte de violen, fr a mai vorbi de abuzurile i silniciile trupelor. La nivelul comunitilor, codurile simbolice erau i ele impuse sau cel puin ntrite cu ajutorul violenei: cu ocazia stabilirii hotarelor pn n secolul nostru erau adui i copii crora li se administra o btaie lng semnul de hotar pentru a nu-l uita, pentru a ine cont de el i pentru a alimenta, la rndul su printr-o practic similar memoria generaiei urmtoare.