Pașcu Balaci

CARTEA DE URANIU

Motto: În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde grote, ca sub vrejul viței, Se-ntind ciorchini de aur şi uraniu...

Mărul din rai

Iar șarpele se-ntinse, rupse mărulCe strălucea - ntre frunze ca un soareȘi-l oferi cu vorbe –mbietoareEvei, ca să cunoască adevărul

Puterii atomice, chiar în răspărulPoruncii aspre și neiertătoare Date de Dumnezeu cu înfocare,Pe când Adam îi desmierda ei, părul...

Uimiți, descoperit-au amândoiÎn Paradisul cu atîtea poame,Că sunt deosebiți și că sunt goi...

Din fruct au mai mușcat, că le-a fost foame;Apoi cotorul, ea, l-a aruncat la noi,În muntele Băiței, pe sub coame...

Spre zariștea de lumină...

Noaptea era fără lună și tatăl meu mă trezise din somn. Cred că aveam în jur de 5 ani. Un tren urma să ne ducă din gară de la Sudrigiu spre Ştei , iar de acolo trebuia să mergem cu autobusul la Nucet la o mătușă din partea mamei. Mama m-a ajutat să mă îmbrac cu cele mai bune haine pe care le aveam şi să mă încalț cu opincile de gumă, învârtind într-un fel anume știut,obielele albe din pânză de cânepă peste care mi-am strâns eu nojiţele. Când am ieșit pe ulicioara spre gara din Sudrigiu, era încă întuneric. Exact în fața noastră se zărea însă o zariște de lumină ce părea că unește pământul cu cerul, cu atât mai misterioasă, cu cât în jur, domnea bezna. „ - Tată, ce e cu lumina aceea de acolo?” , am întrebat eu nedumerit. ”Nu din partea aceea răsare soarele”, am mai adăugat. Tata a râs scurt, surprins de ignoranța mea. ”- Lumina aceea e de la Ștei!”, m-a lămurit el... ” He, he, dac-ai ști tu ce-i acolo...” Episodul mi-a revenit mereu în minte înainte de a scrie această carte. Cu alte secvențe de neuitat din copilăria mea. Cu zecile de căruțe cu oiștile vârâte prin șiregle ca șirul acestora să fie mai scurt și să poată fi tras de un tractor pe ulița satului, cu țărăncile deposedate peste noapte de „haturi„ (terenuri agricole), pe post de bocitoare a cailor și boilor, la ora previzibilă, dar de neînlăturat a „cooperativizării agriculturii”. Cu marasmul care a urmat, cu bejenia modernă a țăranilor din sat care au luat drumul Banatului, Brașovului ori altor ținuturi ori mari orașe din țară,în căutare de lucru... Dar mai ales cu întețirea drumurilor spre Ștei și Băița, unde sovieticii angajau din greu mineri pentru exploatarea uraniului... Dintr-o dată, munca seculară la pământ s-a preschimbat, aproape peste noapte, în munca sub pământ... Salariile erau amețitoare, aproape de domeniul fantasticului... Un dascăl avea 400-5oo lei pe lună, pe când un miner putea să aibă un salar de 4-5.ooo de lei... Cine reușea să se angajeze ? Cei cu un

dosar bun, ”cu origine sănătoasă”, fără rude în străinătate, fără ascendenți ori alte rude de orice fel cu statut de foști membri de partid în partidele istorice, ori cei care nu au fost legionari sau regaliști sau sau care nu au avut în familie astfel de ”dușmani ai poporului” ... ”Norocoșii” care se angajau la ruși , erau priviți cu un soi de uimire amestecată cu admirație chiar, pentru că după câtva timp, țăranii deveniți mineri, înălțau cu rapiditate case arătoase în locul strămoșeștilor cocioabe acoperite cu paie și cu ferestre cât palma. Pălmaşii de ieri deveniţi dintr-o dată mineri erau beneficiarii unui sincer respect, nu numai din cauza banilor pe care îi câștigau, ci și pentru pericolul real la care se expuneau la fiecare intrare în șut. Firescul salut de pe ulița satului de ”Noroc bun!”, acolo, la intrarea în mină, frumos înscris pe frontispiciu, putea să fie și ultimul salut... Mineritul și căutarea de minereuri în zona Băiței nu a început pe un teren gol. Să nu mergem până în negura timpului la agatârșii și dacii care spălau cu șaitrocurile nisipurille aurifere ale râurilor ce izvorăsc din Apuseni, ci să ne referim la litera exactă a cronicilor care amintesc că în anul 1270 exista deja o exploatare de aur și argint în aceste locuri despre care scriem acum. Apoi din anul 154l au început lucrări miniere complexe și susținute de exploatare a minereurilor care conțin cupru,plumb și zinc și care au continuat cu mici sincope până la finele secolului XIX în locuri cunoscute de oamenii de aici sub numele de Baia Roșie, Valea Seacă, Coșuri, Sturzu, Corlatu, Pregna, la acestea adăugându-se apoi exploatările de la Vașcău,Vărzari și Sighiștel. După anul l900,cerințele acute de molibden și bismut pentru industria metalurgică au favorizat deschiderea unor mine permanente. In anul l935 ,încep lucrările de redeschidere a unor galerii din cadrul minei Băița pentru intensificarea exploatării molibdenului și bismutului, iar în anul l938, ”anul de vârf al producției capitaliste”, începe exploatarea și chiar stocarea respectivelor minereuri. In anul l939 se construiește prima instalație de concentrare a molibdenului... Tot în această perioadă inginerul minier cu nume parcă predestinat Cornel Munte născut în județul Cluj , dar cercetător în munții Băiței trimite niște eșantioane de rocă la profesorul Ruth de la Universitatea din Heidelberg. Rezultatul așteptat de inginerul român se confirmă din plin: eșantioanele de minereuri trimise de la Băița sunt foarte bogate în uraniu !Aceste lucruri mi-au fost dezvăluite de către ing. miner Ioan Borza din Ştei,specialist în energia atomică.

Dar nemții nu mai apucă să exploateze uraniul,pentru că suferă înfrângeri pe frontul din Răsărit și vor fi siliți să capituleze.Se crede , într-o variantă, că sovieticii ar fi dat peste schițele și hărțile cu minereurile de uraniu din Apuseni la Berlin. O altă variantă se referă la analiza spectrometrică a munților Băiței din avioane utilitare sovietice și care au relevat prezența masivă a minereurilor de uraniu din zonă. Cert este că în toamna anului l952 ,sovieticii vin în satul Ștei pe care-l vor preschimba în scurt timp în orașul cu străzi lungi și drepte de astăzi, din care se evidenţiază bulevardul Lenin, împreună cu toate imobilele impozante din centru.În 1 ianuarie l952 deja se înființase societatea mixtă sovieto-română(SOVROMKWARȚIT) și din anul următor începe o exploatare fără precedent în istoria României. După trei ani, în plină ofensivă a zeci de mii de oameni asupra munților Apuseni în căutarea uraniului, am venit și eu pe lume, la 8 mai 1956... cunoscut în sat drept Paşcu Tiţii Sicului Ghiurchii lui Costan( Tiţa era mama mea Catiţa, mama era a tatii Moise (Sicu), tata era al lui Gheorghe (Ghiurca) bunicul meu , iar Ghiurca era a lui Costan, stră-bunicul meu)... Cam aşa se stabilea pe scurt arborele genealogic al feciorilor de pe satele din jur... Tata și mama se hotărâseră să mă lase pentru o vreme în grija mătușii Floarea, din Nucet, cea mai mare colonie de mineri din România acelor vremuri...

Uraniu - aur nou

Prin anagramă ura-nseamnă aurIar niu este engleza pronunțarePentru cuvântul nou. În rezolvare,Ar fi aurul nou. Dar care faur

Înnobilat de Dumnezeu cu laurAr fi de-aici încolo, singur, care Să-mpodobească - a păcii sărbătoareȘi nu s - asmuţe- atomicul balaur...

E iad și rai deopotrivă-n piatră,Distrugere, dar și putere blândă,Trăgaci al generalilor ce latră,

Însă și dragoste și bună-orândă.Încerc s-aprind pe a Băiței vatră Un foc din suvenirea mea plăpândă ...

Amintire din Piața Roșie

În martie optzecișitrei am fostLa Moscova cu turlele –i de aur ,Metropolă cu înger și balaur,A treia Romă, așteptând glasnost.1

La Lenin, nu m-am dus 2. Nu avea rost .Să-l văd pe bolșevicul minotaur ?-”Unde-ai ascuns, Ilici, al nost´ tezaur?În Kremlin ? Ermitaj ? Sub permafrost”? 3

Când m-am întors apoi din preumblareÎn Roșia Piață să - mi văd neamul,Un inginer, pe rană - mi puse sare :

-”Știai că rușii dus-au cu toptanul,Nu doar monede , hrisoave , odoare,Ci și uraniu, depășindu-și planul ?... ”

1 Glasnost – transparență a vieții politice, cu democratizare reală, relaxare a cenzurii și a represiunii politice, reformă inițiată în ultima perioadă a fostei U.R.S.S., de către Mihail Gorbaciov,conducător al statului sovietic între l985-l99l, laureat al Premiului Nobel pentru pace în l990 (n.a.)2 În perioada de dinainte de l990, grupurile de turiști din țările socialiste erau îndrumate să viziteze mausoleul unde Vladimir Ilici Lenin era îmbălsămat și o ținută sobră era obligatorie (n.a.)3 Permafrost- strat de sol înghețat tot timpul anului la adâncimi de la 2o până la sute de metri situate în Rusia, Alaska, Groenlanda și Canada (n.a.)

Miraj letal

În secolul al șaisprezecelea, departe,La minele de argint din Jáchymov 4

Într-un depozit de steril, din crov,Pe timpul nopții, într-un chip aparte,

Ca din bătrâne , jilăvite boarte,Sătenii-n pândă , o lucire mov,Cu unduiri verzui, fără istov,Văzură și fugiră, ca din Carte,

Preotul să citească acol´. Firește,Lucru curat nu e cu-acea grămadă:”Un somn ciudat, pe dată, te lovește ”...

Și fost-a runcul o nocturnă nadă :” De ce pământu-n beznă licărește ?Dracul o fi ? Sau a comorii noadă ?”

4 Jáchymov- localitate minieră din nord-vestul Boemiei, provincie a Cehiei actuale, unde se extrăgea argintul în secolul al XVI-lea și care era amestecat cu zăcămintele de nichel,bismut și uraniu (n.a.)

Părintele uraniului

Cea de-a şaptea planetă de la Soare,Uranus , cu inele-ntunecateŞi sateliţii săi rupţi pe la coate,Decât Pământul de cinci ori mai mare,

L-a inspirat pe un chimist cu-ardoareCa să boteze un element aparte Dintr-o pechblendă, ce nu o străbateVreun ascuţiş, oricât ar fi de tare:

Uranium, i-a spus pe latineşteOmul de ştiinţă 5 , nu un alchimist; N-a intuit atomicul său cleşte

Şi-al lui destin războinic, nihilist,Cum nici nu bănuie –n pârâu vreun peșteCă - l va străpunge un harpon de şist...

5 Este vorba de Martin Heinrich Klaproth ( l743-1817), farmacist şi chimist german, considerat părintele chimiei analitice.El a descoperit uraniul din minereul de pechblendă ,aflat în cantitate mare în zăcămintele din minele de la Jáchymov din Boemia, zirconiul din zircon şi cromul în anul l789, iar în anul 1803 a descoperit ceriul. A fost profesor de chimie la Universitatea din Berlin (n.a.)

Munţii Apuseni , un Purgator de peșteri...

Speologului Viorel Traian Lascu şi fiilor săi

Munții Apuseni sunt Purgator de peșteri,Atât de mare că îmi este teamăSă nu mă prăbușesc, ca într-o dramă ,În grotele cu ape-n rol de meșteri.

Înghețuri, secete, diluvii, creșteri,Au tot trecut prin ei ca prin dulamă,Spălând la vale aur fier , aramăPrin ere cu năprasnice descreșteri.

-”Cavernele de-aici, ce sunt, copilă ?”-”Sunt minele lui Dumnezeu Minerul,Care în marea și bogata- I milă

A scufundat în Kogaion tot cerul,Iar arderea din inimă- I feștilăCu care se împrăștie misterul...”

Lumea de lemn din Apuseni

Şteampuri ,vârtelniți, putini, lingurița ,Turbinele de moară ce bat apa,Ciuberele ce spală la prunci pleoapaȘi plosca unde arde șlibovița

Și tunul de cireș și piulița Biserica, suveica, roata , grapa,Talpa –ncălțărilor, cerceii, agrafa,Răsteul , tocul, căucul și spița

Și osia căruței , ce la vale,Pornește spre câmpie ca o Arcă:Toate-s din lemn, mai tare ori mai moale

Și chiar căsuța moțului e-o barcăPe vârful unui deal ce saltă-agale-Semn de hotar cu Românească Marcă...

În România, locul cel mai straniu

În România, locul cel mai straniu,Îl întâlnim sub muntele Băiței:În calde grote, ca sub vrejul viței,Se-ntind ciorchini de aur şi uraniu,

Iar stânca este și sipet și craniu.Biharea e o streașină-a troițeiSub care un băieș, nodul nojițeiAtârnă –n cheotoarea grea de staniu.

În frumusețe e-un filon de moarte:Să-ți faci, de poți, din el mici amulete, Căci vâlva băilor nu e departe;

Când o înfrunți cu un lămpaș , băiete, Cele de sus, deodată - ți par deșarte,Iar viața ta devine o poveste ...

Imperiala exploatare

Marie Thérèse, a ” Europei soacră”Trimis-a la Băița nemți destoiniciSă sape ca şi sclavii cei nevolniciÎn Seaca Vale, după roca sacră,

Ce în tiara augustă tot consacrăHabsburgii , rang de vechi creștini, războinici,Prin toată –mpărăția , practici, roinici,Și-atât de simpli-n funerara lacră.

”Austriei i-e hărăzită-o lume”,Scriau prin A.E.I.O.U.6 , CesariiCu zeci de tone de-aur scoase-anume

Să se întindă dincol΄ de fruntarii;Veneau prin munți pe caii albi în spumeSă dijmuiască strașnic aurarii...

6 A.E.I.O.U- ”Austriae est imperari orbi universo” - Austriei îi este hărăzit să cârmuiască întreaga lume (lat.)

Săpătorii de comori

Demult, prin ai Băiței munți, odată,În miez de noapte peste grohotișuri,Ascunse între stânci sau prin tufișuri,Sătenii au văzut lumini de-agată,

O ceață verde-albastră-nrourată.Păreau în întuneric luminișuri,Cu-aprinderi, stingeri, sclipăt, clocotișuriȘi chiar de beznă parcă atârnate.

Unii au fugit de spaimă, alții însăAu prins să sape lacomi dup-odoareSub flama lămpii cu carbid, neunsă,

Dar n-au găsit comoara în căldare...Fost-a blestem ori boală nepătrunsă ?Mulți au pierit după a lor cătare.

Descoperirea zăcământului de uraniu

Când nemții-au prins să dibuiască locul Unde se-ascunde-uraniul sub doalmeÎncet, meticulos, cu gesturi calmeAu măsurat cu rigla, bolobocul,

Amplasamentul , așteptând soroculFructului interzis să-l ia în palme.Nu au mai apucat : rusești sudalmeȘi baionete spart-au polobocul.

După izbândă , Stalin a aflatCă –n Apuseni se-ascunde miezul bombeiAtomice. Grabnic, ucaz a dat

Să-nceapă exploatarea dură a plombei:Necruțător, abil, bătrân pirat:A înhățat comoara catacombei!

De la Zimnicea până-n Horodiștea...

De la Zimnicea până-n HorodișteaȘi de la Beba Veche la Sulina,Sovieticii tot pe români dau vinaCă au pornit războiului restriștea

Și ars-au Basarabiei miriștea,Negând a Răsăritului, lumina...Pierit-au pentru ei respectul, stima:-”Să-i învățăm pe v´lahi cu codiriștea !”

Chiar de-am scurtat măcelul mondial,La târgul păcii suntem țară-nvinsă :Mai ieri l-au împușcat pe Mareșal,

Că nu a stat spre Prut cu mâna-ntinsă; Soldații i-au mânat dincol´ d- Ural,Să le înghețe inima distinsă.

Armistițiul din 12 septembrie 1944

”Pe pământ , pe apă și în aerRecunoaşteţi –vă,voi,români, învinși: Basarabia, cu strugurii aprinși Toarce-va l - al Uniunii... caier

Și ca să-i batem noi pe Fritz și Mayer,Două´ș´pe divizii de băieți încinșiNe dați acum; să fie toți deprinșiÎn lupte grele , că va fi încaier.

În șase ani de-acum, să ne plătițiTrei sute milioane de dolariÎn aur, grâu, petrol , orice doriți,

În minereuri, vinuri, armăsari Şi-Armata Roșie s-o îngrijițiCu hrană, paturi, cânt de lăutari..”

Om sub SovRom

În memoria prietenului, minerului și învățătorului Miheș Petru Mircea

SovRom petrol a fost întâi născutul;´N omienouăsutepatru´ș´cinci:Luară păcura de sub opinciȘi acesta fost-a numai începutul...

Apoi: SovRom transport, croit cu cnutul,Ca să ne ducă oi și cai, juninci,Porumb și grâu, orzoaică și pălinci,SovRom tractor . Continuă tributul

SovRom cărbune , apoi SovRom metal,Sov Rom kwarțit și, pentru propagandă,Un SovRom film c-un Stalin genial,

Trăgând celebra pipă –ntr-o verandă...Un SovRom bank , la urmă, ”amical”,Leul sub rublă , ultima ofrandă...

Pământuri rare la Băița

Se dedică savantei Marie Curie,laureată a Premiului Nobel şi tuturor cercetătorilor , chimiștilor și specialiștilor de la fosta Exploatare minieră Bihor din Ștei

Pământurile rare-ncep cu-Actiniu,Iar Toriul, Protactiniu-l urmeazăCa să deschidă cea mai tare razăAl elementului numit Uraniu .

Mai vin la rând Neptuniu și PlutoniuCu denumiri de astre ce trădeazăCruzimi . Tabelu- apoi se- umanizeaza :Americiu , Curiu și Berkeliu.

Urmează îndepărtatul Californiu,Ținutul Lumii Noi, goana –i fierbinte;Apoi Einsteiniu,Fermiu,Mendeleeviu,

Dup-al unor învățați cu minte;Mai vin la rând: Nobeliu , Lawrenciu,Ce –au scris mai mult doar cifre, nu cuvinte...

Venirea sovieticilor in Ștei

Se dedică inimosului profesor, fost director de liceu Ioan Simedre din Ștei

”Ya vas liubliu !’’ 7,”Spasiva!”, 8”Dobrâi deni!” 9,Au răsunat deodată -n satul Ștei,Atunci când Stalin, lupul între miei,Cu saci de-uraniu încărcat-a renii.

´N omienouăsutecin´ ș´ doi, sătenii ,În luna de Răpciune, din bordei,Dădură buzna-n gară peste chei Să vadă un alt soi de arieni.

Vagoanele s-au descărcat deîndatăCu ajutorul celor de pe aici;O balalaică rusă, de îndată,

Se tângui în tril de rândunici...Tavarișci ofițiri cu noua- armatăFac dintr-un Munte casă de furnici.

7 Ya vas liubliu! - Vă iubesc (rusă)8 Spasiva ! - Mulțumesc (rusă)9 Dobrâi deni ! - Bună ziua (rusă)

Falsa blândețe a Munților Apuseni

Când compari Munții Apuseni cu Meridionalii românești stîncoși, lipsiți de vegetație pe culmile lor și destul de amenințători, ori cu Alpii nimbați de ghețurile aproape veșnice , să nu mai zic, cu Himalaya cvasi-inaccesibilă , atunci îi găsești mici, blânzi, liniștiți, înveliți în păduri generoase de conifere și foioase, descântați de izvoare și cântece. Este o aparență absolut înșelătoare. Cine a săpat spre vintrele lor în perimetrul Băița - Plai a dat la o adâncime de 6-8 metri de un strat gros de minereu foarte bogat în uraniu. O contradicție izbitoare între aparență și realitate, între epiderma pitorească a Apusenilor și zăcământul cu potențial ucigător din tenebrele acestor munți, ceea ce face ca întregului masiv al Bihorului să i se potrivească maxima latinească fortiter in re , suaviter in modo (puternic în fapt, suav în felul de a fi) Nu este apoi de ignorat faptul că treimea apuseană a Carpaților României este și cea mai bogată. Nu doar în exterior , în uluitoare fenomene carstice ( ce ar îndreptăți, fără drept la replică,acordarea titlului de parc național, un fel de Parc Yellowstone al României), ci și pentru că în adâncurile sale din Bihor sunt străluminate de aur, argint, cupru, plumb, zinc, wolfram, bismut, molibden, wollastonit și alte elemente valoroase.Astfel că precum într-o istorie întoarsă spre trecuturi imemoriale, în masivul Băiței bihorene se întâlnesc în fața unui tânăr și imberb Paris miner cele trei zeițe ale Olimpului locului: Hera, zeița Puterii, Atena, zeița înțelepciunii, Afrodita, zeița Frumuseții. Cărei zeițe a acordat mărul atomic al unei frumuseți indiscutabile a locului, minerul nostru ? Ce s-a întâmplat în antichitatea greacă , nu s-a mai petrecut aici ... Minerul bihorean a dat (fără să se gândească prea mult )mărul zeiței Puterii, special venită de la Moscova și care i-a încărcat punga de bani... Dacă ar fi fost înțelept, țăranul nu ar mai fi trecut Styxul radioactiv... Mirajul puterii date de deținerea banilor, a unor mormane de bani , i-a întunecat momentan rațiunea... Dar ce să fi făcut ?Foamea nu știe de pericole. Iar, pe de altă parte, pericolele contaminării radioactive au fost ținute cu strășnicie în secret, atât de către sovieticii

interesați în exploatarea intensivă și non stop a uraniului, cel mai bogat la acea vreme din lumea întreagă, cât și de către specialiștii români care erau prea speriați și neputincioși să o demaște în mod deschis...Nu este mai puțin adevărat însă că oamenii locului erau imuni sau aproape imuni la radioactivitate... Și azi, după vechimi respectabile în minerit, am avut bucuria de a cunoaște mineri (încă în viață!) și au apucat să vorbească cu naturalețe ( și fără să demonizeze uraniul ) cu autorul acestor rânduri.. Nu este mai puțin adevărat însă că și mulți dintre ortacii lor s-au prăpădit înainte de vreme... Cu bune şi cu rele, istoria exploatării uraniului în această parte a României a lăsat urme de neşters în memoria celor care au trăit în această zonă... În lipsa acută a documentului scris, am apelat la supravieţuitorii minelor de altădată, atât de puţini la număr, dar cu dezvăluiri cu atât mai interesante... În contrast cu marasmul economic de acum , cu lipsa de locuri de muncă pentru tineri, am desluşit o certă nostalgie după vremurile când la ora ieşirii din schimbul întâi, Şteiul era inundat de valuri de mii de oameni care se îndreptau fie spre tren, fie spre zecile de autobuse care aşteptau pe navetişti să-i ducă fie în satele din apropiere, fie spre comune mai îndepărtate precum Budureasa sau Roşia ... Exista chiar o lege a obligativităţii încadrării în câmpul muncii... La facultate, nu puteai să dai examen, dacă nu dovedeai că ai lucrat înainte de a te înscrie la examenul de admitere, dacă nu dovedeai că ai fost în producţie, că nu ai fost un parazit social... Lumea românească este o lume a extremelor. Înainte de 1989, prin lege erai obligat să te încadrezi în muncă, după l990, eşti liber să faci ce vrei cu viaţa ta... Dacă nu vrei să munceşti, foarte bine, nu munci ! Dar cine îţi dă , totuşi, de mâncare ? Supravieţuitorii de la minele de uraniu nu pot să înţeleagă cum în ziua de azi, tinerii nu au unde să muncească şi sunt siliţi să ia drumul amar al străinătăţii, iar copiii abandonaţi să înnebunească de dorul părinţilor... Suntem cu toţii vinovaţi de această situaţie, iar răul făcut nu mai poate fi întors din drum... Atunci , am fost exploataţi de către sovietici pe propriul nostru pământ, acum suntem exploataţi de către alţii, dar pe pamânturile lor... Situaţia este la fel de dramatică...

Sau poate mai dramatică pentru că o parte de Românie s-a rupt şi s-a mutat în alte ţări precum Italia, Spania, Franţa, Germania, Anglia, Statele Unite ale Americii etc. Puţinii supravieţuitori din minele de uraniu de la Băiţa Plai şi Avram Iancu nu înţeleg bejenia liber consimţită de azi... A te duce mai departe de patria ta, nu însemană neapărat a fi mai liber sau mai fericit... Minerii au avut două patrii într-una singură, două ţări pe care le-au iubit la fel de mult: o Românie de sus unde era familia lor care îi aştepta cu sufletul la gură în fiecare zi şi o Românie de jos unde îi aştepta abatajul, ortacii , munca , datoria sau chiar moartea...

Conchistadorii de la Răsărit

”Uraniul este- acuma noul aur!...”,Proclamă Moscova îndepărtată; Alţi buni supuşi , ea a trimes deîndatăSpre-o Lume Nouă, care are-n plaur

Măseaua Morții-ascunsului balaurSub pajiștea Băiței adorată,Unde-au crescut ciobani și moș și tatăȘi-n care brazii, brânza erau tezaur...

Conchistadorii debarcând la Ștei, Sătenii i-au privit cu dreaptă teamă;Apoi s-au cam împrietenit cu ei,

Că foamea la istorii nu dă samă...Chiar lupii s-au schimbat în mielușeiCăci leafa de miner venea grămadă...

Novîi Berlin

Regretatului coleg , jurist și ziarist Alexandru Negru din Poiana de Vașcău de sub culmea Bihariei

Munții lui Iancu – verdea cazemată,Un nou Berlin cu meterez de fag,Unde se –nalță al Bihării steagSpre care a pornit Roșia – Armată;

În raniți - dinamita concentrată :Când rusul dă-n Băița c-un toiag,Din milenar uranic sarcofagȚâșnește apa morții-ntunecată

Și intră-n mină șerbii ce-au schimbatBrădia 10 de secară -nmiresmată,Mălaiul cu bobuțul bulbucat,

Pe –o leafă mare,dar cu boli umflată.De nici nu le mai este satul sat,De când Generalissimul li-e tată...

10 Brădia, unitate de măsură a cerealelor în zonă , echivalentă cu 5 kg (n.a.)

Uranic El Dorado

Ca un enorm și roșu megalit,Smucit din tecile hiperboreneȘi mânuit de brațe herculeneSe-nfipse-n munții noștri un cuțit.

N-a fost la graniță nici vămuit.Prin sluj și plecăciuni dâmbovițene,Pe drum de fier și căi aerieneAjunse până-n Ştei SovRom kwarțit.

Cursa atomică - ascuțea unealtăPe plaiul românesc uitat de lume ...Venit-au coloniști ca lupii-n haită:

´Nălță-se pe grădina cu legumeUranic- El- Dorado și - a lui haldă 11 : Letale, invizibile parfume...

11 Haldă - loc unde se depozitează sterilul , rămas după exploatarea minereurilor; de la germ. Halde (n.a.)

Pregătiri secrete pentru aterizarea anglo-americanilor

Cum umblă vorba –n sat c - americaniiCu aliaţii lor englezi, urmeazăS-aterizeze, într-o primă fazăȘi să alunge de aici profanii

Atei din Est, ce s-au supus Satanii,Foşti regalişti ce nu se mai aşeazăŞi-n care bate conştiinţa trează,Cu ofiţerii lor şi cu ţăranii

Se-apucă să cosească –n chip strategicPe văi, pe câmpuri, unde nu te-aştepţi,Pe neașteptate , tainic, dar energic,

Lungi piste la piloţii cei deştepţiS-aterizeze –n miezul nopţii, feeric, Ca-arhanghelii lui Dumnezeu, cei drepţi...

- ”Nu vin americanii , mă ! Trec rușii!”

Pe-un rât spre sud , doi moşi sapă în vieCa s-o îngroape ca talant de preț;Un tânăr bețivan , cu - adânc disprețAr vrea să-i vadă întinși pe năsălie:

- ”Cum ați scăpat de front ?... Când ?... Nu se știe...De ce vă credeți, proștilor, istețiȘi-ați refuzat colhozul pe județ ,Voi, veteranii, singuri, dintr-o mie ?”...

Deodată, dinspre răsărit aparePeste un deal de-i spune ”al Cenușii”Un avion și-ndat΄ o spaimă mare

L-a apucat pe gureșul mătușii.O babă i-a strigat cu voce tare:

- ”Nu vin americanii, mă ! Trec rușii!”

Spovedania uraniului

- ”Sunt cel mai rău metal din lumea astaȘi fiind mai mult ca aurul și-argintul,Sub munții vechi ai lumii , labirintul,M-ascunde împreună cu năpasta.

Eu ocrotesc, de când mă știu, doar castaRăzboinică ce nu cunoaște - alintul,Lumină-s , dar și noapte și absintul,Hăul adânc și putred, dar și creasta.

Diavol și angel , frați în moleculă,Ce se resping și se atrag cu forță,Vulcan proteic închis într-o capsulă,

În frigul cel mai mare , - aprinsă torță,Între a fi și a nu fi – pendulăCu vârf de carne: omul. Biată – amorsă...”

Pseudonimul uraniului

Soldați în termen, deținuți politici,Unguri și nemți , moți mulţi din Apuseni,Olteni cu vorba iute, moldoveni,Săpat-au până-n creieri neolitici

Prin al Băiței Plai sub munții mitici,Tăind mărăcinișuri, stânci, bușteni,Iscând prin codri seculari poieni,Prin utilajele cu colții silnici.

Prin Propagandă un ucaz 12 secretS-a dat să nu se sperie mulțimea,Uraniul fiind botezat discret

C-ar fi ”vărgată neagră gresie”-n desimeaDe roci extrase de pe sub brădetȘi că ar ajuta viitorimea...

12 Ucaz- hotărâre care nu admite discuție; din rusescul ukaz (n.a.)

- ” Davai uraniu, tavarisci ! ”

- ”Davai uraniu, tavarisci ! Și aur!Nu ne mai mulțumim cu ...« Davai ceas» !Pământul vostru e atât de gras,De parcă-i unt ieșit din dinozaur !

- Davai porumb, orz, grâu, mioare ,taur,Și tot ce –n România-a mai rămas;Mujicul nostru e sătul de cvas 13 -Krasnaia Armia l4 stă pe un tezaur !

- De ce ne-ați atacat ? Acum plătiți !Serp i molot l5 vă-ncrucișăm pe steaguri-Cu bolșevicii ruși , voi frați să fiți

Și s-adunăm, precum albina-n faguri,Roșul polen , marxist, la urgisițiCa să răscoale-n lume noi meleaguri...”

13 Cvas- băutură răcoritoare, slab alcoolizată, preparată din pâine neagră de grâu sau secară,la care se adaugă legume și zahar, foarte populară la ruși.14 Krasnaia Armia - Armata Roșie (rusă).15 Serp i molot - secera și ciocanul (rusă)

Un Eldorado al Europei centrale și de sud- est...

După cum un magnet de dimensiuni colosale din regiunea Magnitogorskului din fosta U.R.S.S. sau după cum luna plină atrage spre tării valurile oceanelor, înteţind fluxul pe tot cuprinsul mărilor , tot așa neașteptatul miraj al îmbogățirii peste noapte a atras în zona Șteiului un uriaș flux de omenire, un fenomen rar întâlnit altundeva, o nestăvilită forță tânără de muncă gata să răstoarne munții Bihorului. Aproape 20.000 de bărbați au năvălit din toate provinciile țării spre necunoscutul Ștei și tenebroasa Băița medievală. Din Moldova postbelică, cea biciuită de secetă și foamete, din Muntenia aprigă, din Dobrogea îndepărtată și somnolentă, din Banatul pragmatic şi mai prosper ori din Oltenia fierbinte a călușarilor, ori chiar din străinătate, toți cei care auziseră de nivelul salariilor s-au așternut imediat la drum. Unul dintre ei a fost ieşeanul Harnagea Toader , excavatorist la uraniu, venit din Moldova atinsă de secetă şi foamete şi care şi-a întemeiat o familie în comuna Drăgăneşti... Faptul incontestabil că Băița , Șteiul, Nucetul sunt din cele mai cosmopolite așezari din România se datorează tocmai acestei ” rush gold” românești. In anul l956, Nucetul avea peste lo.ooo locuitori, iar azi mai are ceva peste 2ooo... Goana după aur ? Sună a ceva cunoscut , sună a poveste ecranizatului eveniment din Lumea Nouă, când americanii dau năvală în California și apoi în Alaska ... La noi, în România a fost o goană febrilă după alt soi de aur, un aur care nu strălucește în adâncurile minelor ori în nisipurile spălate la șaitroc, ci în lucirea apocaliptică a exploziilor nucleare: uraniul... Un alt aur, ascuns într-o rocă sură, comună , aparent inofensivă, care trebuia dislocată, cărată cu trocul, cu ranița, cu buldozerul, cu camionul,cu vagonetul... Un minereu măcinat în morile teribile de la Ștei, încărcat în cutii speciale ori saci, dar cel mai adesea în vrac, acoperit cu prelate , apoi încărcat în vagoane , toate atent păzite de soldați sovietici cu Kalașnikov-ul în bandulieră pe ruta Ștei- Beiuș- Holod- Halmeu... Halmeu... Ultima haltă... Unde s-a întâmplat ca un consătean de-al meu, Balaci Vasile, zis Asu, un veteran al exploatării uraniului, o adevărată arhivă vie, să construiască rampa de descărcare a uraniului și care are acum și-a adus aminte de multe întâmplări din vremea rușilor şi care pretinde că l-a cunoscut şi a fost amic cu un rus care răspundea la numele de Ivan Ivanovici Ivanov...

P e –o gură de rai... cu cicatrice

Se-nvârt-ale ” Antonov ” -ului elice-Fatale ace –n metronom atomic:În Ștei , în chipul cel mai antinomic,Din gura cea de rai , cu cicatrice,

Sosesc –ale uraniului- spice,Cu grad de puritate astronomic,Cel mai bogat filon , tribut draconic ,Războiului de –al treilea, se prezice.

Containerele cu grăunțe grele,Sunt ridicate de soldați în cală;N-au apucat măcar ca să le spele

C-au fost cerute-n telex prin centralăȘi decolează nava cu ghiuleleSpre –a lumii comuniste Capitală.

Perforarea pe uscat

Se dedică lui Balaci Vasile din Șebiș, zis Asu , fost miner la Sovromquarțit

Vânjoase brațe ce-apăsau ieri plugulSă intre în ogor pentru sămânță,Împing astăzi cu mare stăruință-Să frângă - al rocii mute vicleșugul-,

Perforatorul magic , dalta , drugulPrin galerii – alt fel de locuinţă:Chipuri sculptate doar de-a lor voinţă,Când un perete dur cu fier străpungu-l.

Când dintele de vidia pătrunde, Rotindu-se , în stânca cu uraniu,A prafului mortal stătute unde

Le pune măști ca la un bal ce, straniu,Noaptea și ziua , prin saloane scundeRăsună neauzit sub bolți de staniu.

Scuturarea de uraniu

În memoria unchiului meu, Guler Traian, zis Dețu din Șebiș

În zona întâi , păzită de sovietici,Când ieși din schimb, te scuturi mult și bine,Să nu rămână-uraniul pe tine;Cu infinită grijă te deretici...

Pe schimburi, supraveghetori atletici,Un alt polen adună de pe-albine,Când trec ortacii pe sub ghilotineCu chipurile supte, de ascetici.

În mare taină ei se întreabă iară :- ”De ce se-aprinde becul ? Doar nu-i aur !

Ca la Certej și Brad, or, bunăoară,

La Roșia Montana, cu tezaur”...Dar tac și-ndură zilnica ocară Când trec umili sub roșiul balaur...

Labirint subpământean

De la Băița - au prins să scormoneascăDupă un minereu secret prin stâncă,Prin scoarţa îndărătnică , adâncă,Spre cele patru zări să cucerească,

Metru cu metru-n cursa cea drăcească.Sub Valea Leucii cu lopata-n brâncăÎn burta vagoneților se - aruncăPietroaie cu lucirea nefirească.

Apoi spre Arieș și-a lui izvoareOrtacii –au ridicat catarg cu pânzăPe a uraniului neagră mare

Cu ruliu și tangaj simțite - n rânză...Când clopotul îi cheamă la mâncareCu brișca taie pâine,ceapă, brânză...

Cele trei cercuri ale uraniului...

Exploatarea teribilului minereu de uraniu se facea în trei cercuri ca într-un fel de minimal scenariu dantesc.Pe masura ce intrai in interiorul cercului cu atât mai mare era pericolul de contaminare. In fiecare dintre aceste trei cercuri intrarea se făcea cu legitimații speciale, fiecare având o altă culoare în raport direct de importanta deosebită, strategică, chiar militară a fiecarui cerc. Se crede că o anumită doză de radiații strict și științific calculată nu ar face decât să determine creșterea anumitor plante. La Oradea, un cunoscut de-al meu îmi spunea în glumă, dar de nenumărate ori, textual ca şi cum ar fi trebuit să învăţ pe de rost ca la şcoală : „În Ţara Beiuşului este posibil să existe şi un efect pozitiv al radiaţiilor , având în vedere talentul şi statura impunătoare a mai multor intelectuali din acea zonă precum Alexandru Andriţoiu, Viorel Horj, Nicolae Brânda, Blaga Mihoc, Paşcu Balaci... „ Mutatis mutandis, o posibilă creștere a nivelului de radiații a dus ineluctabil nu la micșorarea sau dispariţia satului Ştei de odinioară, ci la creșterea sa la a nu știm a câta putere. Locul de naștere al folcloristului, poetului și profesorului universitar Miron Pompiliu, un mare prieten al lui Eminescu a devenit dintr-o dată cunoscut pe harta strategilor atomici ai lumii. Poetul național s-a inspirat din culegerile de folclor ale lui MironPompiliu când a scris Ce te legeni codrule, referindu-se la balada bihoreană Ce te legeni, bradule... Parcă ar fi ştiut Miron Pompiliu ce se va întâmpla cu brazii săi... Se vor tăia cu milioanele pentru întărirea galeriilor viitoarelor mine de uraniu... Loc pentru balade lirice nu mai exista... Pentru că fostul sat Ștei a fost ras de pe suprafața pământului, iar la Moscova pe planșele desenatorilor și arhitecților a fost construit viitorul oraș Ștei, devenit în anul 1956 oraș Dr.Petru Groza. Străzi largi cum nu mai sunt aproape nicăieri în România. Străzi drepte ca o traiectorie de rachetă Katiușa. Barăcile de scânduri au răsărit peste noapte ca niște ciuperci siberiene. Intr-o parte a satului Ștei se afla armata sovietică, în cealaltă localnicii. Pentru inginerii, militarii, specialiștii sovietici s-au construit rapid blocuri cu apartamente confortabile, dar și așa zisele W.B. uri, căsuțe verzi bine izolate pentru frig sau pentru căldură. Au apărut imediat restaurantul, cinematograful, școlile, spitalul pentru cei care se îmbolnăveau la mină. La restaurantul sovietic, dacă erai român , nu aveai ce căuta acolo. Un soi de ”apartheid” socialist în care rușii erau albii, iar românii, slovacii, ungurii, nemții (cei puţini care scăpaseră de

deportarea în Siberia!) erau negrii, buni doar de coborât spre grădinile subterane ale Băiței Plai de unde să culeagă fructele morții. Românii bihoreni, străini în propria țară, prizonieri sui generis sub o armată de ocupație. Fapt care a provocat izolate cazuri de revoltă, înăbușite repede și cu cruzime....

- „Guliati tac, guliati rebiata !” 16

- „Guliati tac, guliati rebiata !,”Strigau adesea ruşii pe la Ştei,Căci nimenea nu mai era ca ei,Dar celor harnici, le dădeau răsplata;

Erau protectorii-absoluţi şi tataMultor orfani, săraci și feciorei ,Plecați de-acasă pe străbun temei:”Să se mărite , sora noastră , fata „.

Şi-aduc aminte azi bătrânii oameni,Cum sate –au părăsit ca pe corăbiiŞi au sărit în mină făr΄ examen,

Cum pe grăunţe cade- un stol de vrăbii...Ori cum ciocane-n Krasnogo Snameni 17

Bat toaca ateistelor mătănii...

16 Guliati tac, guliati rebiata ! - Plimbați- vă așa, plimbați –vă, copii ! (rusă).17 Krasnogo Snameni- de la Orden Krasnogo Snameni, Ordinul Steagul Roşu , distincţie importantă , instituită de puterea sovietică în toamna anului 1918 în timpul războiului civil şi apoi adoptată de guvernul URSS în anul l924, oferită în semn de recunoaştere oficială a unor merite deosebite , mai ales de natură militară (n.a.)

Satul cu ministru

Nu e cătun ca-oricare satul Ștei; Ca el nu mai găsești în lumea toată Și nicăieri, altundeva să scoată Minerii, atâtea mii şi mii de lei.

Când cântă la petreceri zici că-s zmeiȘi-ades se prind în hora zisă vatră ,De banii cheltuiți nu țin socoatăȘi nimenea din țară nu-i ca ei.

Doar au ministrul lor ce stă-n PalatLa un birou cu multe telefoaneȘi un ciudat și gureș aparat

Ce bate singur cifre , telegrame Spre Bucureștiu- atât de-ndepărtatDe unde vin îndemnuri , știri, canoane ...

- „Predaite , rumunski !” 18

În amintirea consăteanului meu Gheorghe Nicodim, zis Vlădicu, veteran de război, participant activ pe frontul de Răsărit

- „N-aş fi crezut să-i văd în Ştei pe ruşi;La Cotul Donului i-am înfruntatÎn nouă΄ ş ΄pe Brumar , neînfricat,Dar şefii noştri se simţeau răpuşi ;

Strigau că-s păcăliți și de nas duşiDe « fraţii nemţi», că nu ne-au înarmatCu tunuri anti-tanc, cum s-a semnat,De-am devenit Katiuşei toţi expuşi ...

Un milion de ruşi ne-a-nconjuratÎn stepă - n nouăsutepatru ΄ş΄ doi,Cu tancurile ne-au îngenuncheat :

Unguri ,italieni, români, nemţoi ;- «Predaite rumunski !»”, ne-au somat,

Divizii ce se revărsau şuvoi...”

18 Predaite, rumunski !- Predați-vă, români ! (traducere liberă,n.a.)

Premiul special pentru Gheorghi Jukov

Gheorghi Jukov, mareșalul,Fu numit șef de manevre,Tocmai de Sfântul SimedreDe tătucul Stalin. ” Balul,

Va începe, când sar calul,Voi s-aduceți niște vedre,Nu profesori de catedre,Londrei s-arătăm pumnalul”.

Marea bombă rusă sparseMapamondului timpan,Suflul ei atomic arse

Pe mujic și pe răcan.”Astea-s ARME , nu sunt farse! ”,Strigă tovul ataman.

Experiență nucleară secretă (29 august l949)

Un loc ce-i spune Semipalatinsk se ascundePrin munți uitaţi de Domnu- n Kazahstan;Un alt Cumplit şi Roșu Țar Ivan,Pe nume Stalin, vrea ca să inunde

Cu temeri animalice, imunde Capitalistul Occident hiclean.Din Kremlin, bolşevicul Tamerlan,A ordonat în frig să se desfunde

O butie rusească nuclearăCa să îi guste – aroma şi puterea...Tot vinul, brusc, a dat pe dinafară

De-a dispărut stăpânului durerea:„Suntem în lume cea mai tare ţarăAşa visai şi asta mi - este vrererea !”

Experiență nucleară oficială (14 septembrie 1954)

Într-un pustiu ascuns între UraliLa șapte jumătate dimineața,Un Tupolev ucise acolo viața,Lansând o bombă-n timpii infernali:

La experiență - ministerialiDin blocul comunist; aici învață,Că arma Moscovei nu e paiață,Așa cum scriu burjuii - occidentali.

Pe post de cobai: militari și vaci,Capre, berbeci și tancuri, chiar cămile,Cu aparate de control, tălmaci,

Să deslușească neantul din torpile...Ostașii au primit și cozonaciȘi Roentgen- i... să-i împuțineze-n zile

Cea mai mare explozie nucleară 19

Iar când sfârși Congresul douăzeci,Treizeci de Brumărel șaizecișiunul,Hrușciov Nichita tras-a –n draci cu tunulCel nuclear la frații dârdâieci

Din Zemlia Novaia –n geruri seci.Ar fi scăpat pe jos chipiu , tutunul,Chiar Stalin și Ivan Groznâi, străbunulDe-ar fi privit, ce nu se uită-n veci :

Minge de foc de peste șase mileȘi o ciupercă ce străpuns-a cerul,Mare cutremur , zice-ai că n-ai zile,

Să mai apuci a spune adevărul;Că douăzeciși șapte mii de kileAvut-a Bomba Țar. Atomic Mărul !19 – În data de 3o octombrie 196l ,orele 11, 32 a.m. ,ora Moscovei, deasupra poligonului militar din Golful Mitiușciha din Novaia Zemlea a fost detonată cea mai puternică armă nucleară, confecționată probabil și cu ajutorul uraniului românesc de la Băița. Este vorba de o bombă cu hidrogen sub numele de cod Ivan, cu o putere proiectată de 100 megatone de TNT, redusă apoi la 5o de megatone pentru limitarea contaminării. Ea a fost transportată de un avion Tupolev TU 95 V special modificat, iar bomba de 27 de tone greutate a fost lansată de la o înălțime de lo 5oo metri, a detonat la 4ooo metri la l88 de secunde din momentul lansării, folosindu-se o parașută de 8oo kg. pentru a încetini căderea și a permite pilotului maior Andrei Durnovțev, să se retragă. Pentru reușita sa, maiorul a fost avansat ulterior și distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Mingea de foc a avut un diametru de 7 km, fiind văzută de la looo km distanță, ciuperca radioactivă a avut o înălțime de 64 de km si un diametru de 3o-4o km, explozia gigantică provocând un cutremur de 5,2 grade pe scara Richter. Această experiență nucleară cu cea mai mare încărcătură detonată și nedepășită până azi a fost folosită de liderii de la Kremlin în scopuri pur propagandistice pe vremea războiului rece și având drept scop descurajarea adversarilor (n.a.)

Trădătorul

- ”L-am dibuit pe trădător, slăvite,Tavarisci Hrușciov Nichita ,-nțelepte:Este Penkovsky, cu idei inepte,Agent de-al nostru-n Statele Unite.

Cu bani , sejur, femei sulemeniteOri gheișe cu masajele sub dește,Yancheii tot au stat să îl aștepteSă cadă în capcanele-aurite

Și whisky -ul fin, amoruri , au dat roadeȘi el a povestit prin așternuturi,Câte rachete-n Cuba , ambuscade,

A pregătit Kremlinul ; arme, scuturi.- ”Să fugi de-ndat la el și trupu-i arde!”

A lăcrimat tiranu-ntre vermuturi.

Fetița de oțel cu priviri triste

Igor Vasilievici Kurceatov 20

Și Piotr Kapița21 , cu plumb în veste,În contra radiației funeste,Cu Andrei Dimitrievici Saharov 22 ,

Ascunși în poligon ca-ntr-un ostrov,La depărtări de zeci de mii de versteȘi cu dotări din cele mai modeste,Tot îndurând marxismul, ca și Iov,

Fost-au părinții bombei socialiste,Născută-n tundră prin cezariană-Fetiță de oțel cu priviri triste-

În gulag și-n taiga siberiană.Cu aclamații vii, colectivistePrimi botezul, groaza fiindu-i hrană.

20 Igor Vasilievici Kurceatov, fizician sovietic, specialist în fizica nucleară, l903-196o.21 Piotr Leonidovici Kapița, fizician sovietic, de origine română, specialist în magnetism,l894-1984, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în domeniul temperaturilor joase în 1978. Fiul lui , academicianul rus Serghei Kapița este ,de asemenea, vorbitor de limbă română (n.a.)22 Andrei Dimitrievici Saharov, fizician sovietic distins cu titlul de Eroul al Muncii Socialiste de trei ori, creator al bombei cu hidrogen sovietice, a primit Premiul Lenin și Stalin, apoi scriitor disident, laureat al Premiului ”Nobel” pentru pace în 1975(n.a.)

Vara anului 1969

Pe fluviul Ussuri, două mari neamuri,Rus și chinez se spionează-ntrunaȘi când e soare sus sau numai lunaŞi țevi de mitraliere se –ascund prin ramuri

Și se smucesc căluții slabi în hamuri,Soldații îi lovesc că li-e totuna,De-o fi război sau pace, că arvuna,Ei nu vor mai primi sub aste flamuri.

Norodul galben e atât de mare,Că rușii simt fiorii reci pe spate;Desfac ale silozului zăvoare

Și arme-aduc, atomice, mascate;La noi nu intră știrea prin ziareDecât dup-un deceniu jumătat

Poveste de miner

În memoria lui Hinț Vasile din Șebiș, zis ”Mineru ΄ ”

- ”Muierea mea slăbește la Kolhoz,La prașilă, la seceră, batoză.Rușine-i este să își facă poză,Iar eu – în munte- la Kwarțit Sovhoz.

Plin de sudoare, colb , bășici și goz,Sunt sigur mușteriu la silicoză;Din praf , iau zilnic câte- o mică doză,Dar ei mi-au spus c-am câștigat la loz:

Salariul este mare, de ministru--«Profită, nu știi când se-nchide mina !» ...Și nu mai văd că locul e sinistru

Și nu mă mai ațâță nici blondina,Venită aici de dincolo de Nistru,Cu pielea fină, albă ca hermina”...

Cel puțin de trei ori...A patra oară... va fi Gold Corporation din Canada ?

Cel puțin de trei ori ... De trei ori au fost jefuiți Apusenii noștri, în mod intensiv și sălbatic, în decursul frământatei sale istorii. Prima dată a fost Imperiul Roman. S-a înregistrat atunci jaful secolului din antichitate. Un fapt revoltător și cu atât mai tragic, cu cât Dio Cassius scria că împăratul Traian a fost un trac veritabil, iar luptele dintre Traian și Decebal au fost războaie fratricide, tracii fiind daci . Din trei izvoare diferite (Dio Cassio, Jéróme Carcopino, Ioanes Lydus ( ultimul fiind bazat pe datele din Getica lui Criton), rezultă că în urma războiului dacic precum și a trădării unui apropiat al lui Decebal, pe nume Bicilis, romanii au descoperit aurul ”celor mai viteji și drepți dintre traci” , ascuns sub albia râului Sergeția și că au cărat la Roma l65 ooo kg de aur curat precum și 33l ooo kg de argint, aurul fiind în proporție de 80% aluvionar, adică spălat din nisipurile aurifere ale râurilor din Munții Apuseni. Imensa pradă de război, de neînchipuit de mare pe acea vreme a însănătoșit finanțele marelui Imperiu, a dus la o anume devalorizare a aurului pe tot cuprinsul provinciilor Romei . Împăratul victorios Traian a devenit Dacicus si Optimus princeps . El a scutit de impozite pe toți cetațenii contribuabili ai imperiului vreme de un an, a organizat cu mare strălucire și fast vreme de l23 de zile serbări triumfale și populare jocuri de circ, a construit edificii mărețe în Roma, printre care și Columna lui Traian, monumentul fiind socotit de către istoricul Constantin Daicoviciu drept ” actul de naștere al poporului român”.Pe perioada de l66 de ani a stăpânirii Romei asupra unei părți din Dacia, zăcămintele de aur s-au exploatat la Roșia Montană, Bucium, Zlatna precum și în alte locuri apropiate acestora.

A doua oară a fost Imperiul austriac devenit Imperiul austro-ungar. Austriecii imperiali au impus cu exactitatea lor proverbială o exploatare intensivă și cea care a stors cel mai mult aur din vintrele muntilor. Pe 64 de ani se crede că s-au scos din adâncurile Apusenilor peste lo tone de aur.

Aici am mai adăuga și tezaurele inestimabile găsite pe teritoriul Transilvaniei și care astăzi fac mândria muzeelor din Budapesta și Viena.Din lucrările 23 prof. ing. dr. Dumitru Fodor , dr. ing. Ioan Călin Vedinaș, Haiduc Ilie, Popescu Gheorghe, rezultă că până în anul l600, minele din Munții Apuseni și din jurul orașului Baia Mare produceau in jur de 2o % din producția mondială de aur, deși resursele au mai fost exploatate înainte vreme de către sciti, agatârși, daci și romani.

Autorii estimeaza că pe timpul antichității au fost exploatate în jur de 72o 5oo kg de aur, în Evul mediu pe perioada anilor 396 –l492, 492 75o kg aur, pe timpul Evului mediu si epoca modernă și contemporană, de la l493 la l943, 746 827 kg aur, între anii l944-l947, 28 3oo kg aur, între anii l948- l96o, 7o.ooo kg aur, între anii l96l-2oo5, 2l5 384 kg aur, între anii 2ooo- 2oo5, doar 2,5 tone aur, iar intre 2oo5- 2olo, aurul a fost exploatat doar din resurse secundare ,producția națională scăzând în mod dramatic...

In total, opineaza autorii sus citati, de la începuturie exploatarii aurului pe teritoriul țării noastre și până azi s-ar fi scos cantitatea de 2.273.76l kg de aur , adica ceva peste 2 200 tone ...

A treia oară... A treia oară, exploatarea a fost impusă de un alt imperiu. Imperiul sovietic de după cel de-al doilea război mondial. O exploatare parafată aparent legal prin crearea de diferite SOVROMURI ,așa numitele societăți mixte sovieto-române, o exploatare care nu s-a extins doar la aur, petrol, sare, cupru, zinc etc., ci si la uraniu.

Uraniu ? Ce este uraniul ? Este noul aur în perioada încordată , tensionată a înarmării și amenințărilor nucleare reciproce de după cel de-al doilea război mondial între URSS și SUA, cu episoade atât de incandescente încât puțin a lipsit să nu se declanșeze apocalipsa nucleara bazată pe bombele fabricate cu ajutorul uraniului românesc ca în episodul legat de criza instalării și a descoperii de către americani a rachetelor sovietice din Cuba... ” Muntii noștri aur poartă Noi cerșim din poartă-n poartă...”

Acum am putea spune: Munții noștri-uraniu poartă / Dar cine-i Înalta Poartă ? Munții noștri... Au au fost sfredeliți cu lăcomie vreme de mii de ani, de au ajuns ca o colosală bucată de șvaițer prin care poate de acum să urle în voie vântul , provocând groaza, ca altădată prin gurile de lup ale stindardelor de luptă ale dacilor... Prin munții noștri și –au vârât ghearele mâinilor nesățioase aproape toate neamurile pământului, de la agatârși ,romani și turci, până la austrieci, unguri și rusi.Va veni oare rândul noilor invadatori de peste Ocean, a canadienilor de la Gold Corporation și care să prefacă Apusenii noștri într-un noroi fără nici o valoare? Pe acești munți blânzi, lăsați mai ales acum de izbeliște, s-au urcat extrem de multe broaște râioase, munți lăsați de bunul Dumnezeu românilor care nu au știut (cu excepția lui Horea și Avram Iancu), cum să-i apere. Un fiu al acestor munți, juristul Victor Ciorbea, ajuns prim ministru al României, nu a știut nici el să-i apere. Nici el, nici cei care au venit dupa el.In lipsa unei apărări guvernamentale firești, va trebui ca oamenii locului să se apere singuri.Sovieticii, după ce s-au retras de la Băița, au avut grijă să ardă toate documentele și actele contabile, toate scrisorile de trăsură, toate avizele de expediere, toate facturile, toate înscrisurile și scriptele care au dovedit imensa și totodată intensiva exploatare și transportare a uraniului măcinat la morile din Stei spre centralele atomo- electrice ori spre buncărele nucleare.Dl ing. Anstasă Hristodor, născut la Niculițel în Dobrogea a fost multă vreme director al exploatării miniere Bihor. Este omul sub conducerea căruia s-a efectuat cea mai mare pușcătura din istoria exploatarii : l743 de găuri în care s-au vârât calupuri de dinamită de diferite dimensiuni în muntele de uraniu. Muntele a fost ras de pe suprafața pământului ... Un om a carui viață a fost un tratat despre exploatarea pe viu a uraniului. Pe mâinile sale au apărut niște pete, un fel de pecingine ca aceea de pe fruntea lui Gorbaciov de mai târziu... Inginerul cu care am stat de vorbă pe când eram reporter a estimat intr-o convorbire publicată in ziarul Crișana din Oradea că sovieticii ar fi cărat în jur de 24. ooo de tone de uraniu în valoare de peste l.68o.ooo ooo dolari... Acum, la tezaurul nerecuperat de la Moscova se poate adauga foarte bine și tezaurul inestimabil de la Băița...

După istoricul Florian Banu, rușii ar fi cărat din Munții Bihorului l7 288 tone de uraniu metal... Indubitabil, însă industria mineritului uraniului din această parte a României a dus la ridicarea de la temelie a mii și mii de așezări și la schimbarea peisajului rustic de altădată al micilor căsuțe acoperite cu paie și cu geamuri cât palma... Casele minerilor bihoreni au răsărit ca și ciupercile după ploaie... După ploaia atomică care a scăldat în șuvoaiele ei neobișnuite, periculoase și atrăgătoare totodată, toată această frumoasă depresiune a Țării Beiușului și până departe la Ștei, Băița, Nucet ori Vașcău...

Cuptoarele aproape inofensive de ars fier s-au preshimbat peste noapte în mojaruri uriașe pentru pisat minereul de uraniu...

Vechiul fier de odinioară a fost înlocuit de un alt fier, cu mult mai periculos și care s-a nimerit să se găsească tocmai în aceste locuri cu aspect paradisiac...

23 Fodor Dumitru, Pagini din istoria mineritului, Editura Infomin, Deva, 2005, Vedinaș Ioan Călin, Contribuții privind exploatarea zăcământului de la Măgura- Faerag din perimetrul minier Certej în condiții de eficiență economică, teză de doctorat, Universitatea din Petroșani, 2009, Popescu Gheorghe, Geologia economică a aurului, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2007, Haiduc Ilie, Industria aurului din România, Imprimeriile Adevărul S.A., București, l940.

Explozia muntelui de uraniu

Deși încearcă –n zori să se expliceMinerilor, umed, să perforeze,Aproape toți , fără ca să le peseCa iepurii se –avântă spre colnice...

Cum nimeni nu e-n stare să-i înfriceȘi vor să spargă norme, fără spese,Dau găuri pe uscat , mai rare- ori dese,Ca premii mari la leafă să -și ridice.

Chiar rușii sunt mirați de hărnicieȘi –aduc uimiţi calupuri de trotilSă le împingă - n gaura mnerăie;

După ce toți, retrasu-s-au tiptil,Tot muntele se surpă –n gălăgieDe amuțește- al păsărilor tril...

Cele mai mari salarii...

Micul dejun costa doar şase leiŞi cuprindea cinci feluri de bucate;Mâncau minerii –n Plai , pe săturate,Şi planul depăşeau, de obicei.

S- au petrecut pe aici mici odisei:Când se săpa prin neagra cavitateCu mijloace de –o mare simplitate Peste o sută metri - n lună, ehei !!!

Au câştigat vreo doi ΄ ş ΄pe mii şi premiiȘefi de brigadă harnici ca Ispas... 24

Mineri sub biciul foamei şi al vremii,

Să povestească abia de - au mai rămasLa focul de la marginea PoieniiUnde a făcut şi Horea un popas...

24 Este vorba de Gheorghe Ispas, care în calitate de șef al unei brigăzi de mineri a reusit sa spargă toate normele existente la Băița, ca un fel de Stahanov român al locului, înregistrând câștiguri enorme (n.a.)

Monologul şefului biroului personal, poreclit „tovarăşul S.S.I.D.”

- „ E Strict Secret de o ImportanţăDeosebită, tot la noi în mină;Pe limbă să vă crească o ruginăDe apucaţi să meliţaţi din clanţă.

Rămâneţi muţi sub aspra ordonanţă,Căci mult mai scump decât e o maşinăE-ncărcătura de sub rogojină ,Fără aviz , scrisoare ori chitanţă

Şi-n râpă dacă pică azi un ZIL,Mâine soseşte altul , duduind,Mai pus pe harţă, tânăr şi viril,

Să care minereul clocotind.Se-împarte acum o tonă de trotilŞi kilometri de fitil se-ntind...”

Primul tren cu uraniu : 7 noiembrie l952

Pe linia ferată neagră, îngustă -O scară din Băiţa către Ştei-,Se vede-o trâmbă sus de funigei:Locomotiva , unsă balabustă,

Venind din munte spre intrarea-n pustăSe - apropie de ale gării cheiŞi - acum se văd fuioare de scântei,Drept artificii la o zi augustă 25 .

În gara Şteiului, armată multă;Ţinuta ofiţerilor, galantă ,Se bat alămuri, un discurs se ascultă,

Iar trenu-ncetineşte lin în pantă ,Români şi ruşi la unison exultă:Uraniul a sosit, în fine, - n haltă !

25 Este vorba de ziua de 25 octombrie (după calendarul iulian) sau 7 noiembrie 1917 (după calendarul gregorian), când a avut loc lovitura de stat care a dus la înlăturarea guvernului lui Kerenski şi instaurarea dictaturii bolşevicilor conduşi de V.I. Lenin, zi sărbătorită cu mare fast în URSS ,dar şi în ţările blocului comunist , printre care şi România (n.a.)

Mojarele uraniului

Cu mult mai rar, puțin, prin sate, grâu,Nu se mai macină de vreun plugar,Ce dă uiumul la al său morar,Când vara, fericit, se scaldă-n râu,

Iar apa-l răcorește pân ´ la brâu...La Ștei sunt mori cu ucigași molari,Ce bat uraniul într-un mojar,Pân´ se preface-n aluat molâu.

Sunt trei mestecătoare . Ele,-ntrunaFărâmă fără istov zăcăminteȘi noaptea zdrumica-r-ar chiar și luna,

Dar nu e slobod de la președinte:Spre –al nopții soare-i programat acumaAlt Sputnik 26 cu secretele lui ținte...

26 Sputnik – denumirea dată programului spațial cosmic fără oameni la bord inițiat de U.R.S.S., primul ”Sputnik” fiind lansat în 4 octombrie l957, urmat apoi și de alte incursiuni în spațiu. Cuvântul ”sputnik” înseamnă în limba rusă ”satelit”, dar și ”tovarăș de călătorie” în același timp (n.a.).

- ”Tovarăși ruși și domnilor sovietici !”27

- ”Tovarăși ruși și domnilor sovietici !-,

Șoptea la colț un om de prin Săliște,Ca nu cumva strânsura să-i confiște,Perceptorii prin târg, peripatetici - ,

Acasă am doi meri –chiar roșieticiȘi perii –s împlântați în gunoiște;Ei umbra-mprăștie pe trifoișteȘi doctorul mi-a spus că-s... diuretici.

Veniți la mine, pere să luați,Că-s moi și bune chiar și la prunc mic,Puteți gusta, de vreți, doi dumicați,

Că pentru asta nu vă cer nimic,Dar rogu-vă, ca azi, să cumpărați,Să duc l-a mea muiere un batic”...

27 Episodul mi-a fost relatat înainte de 1989, de regretatul poet Gheorghe Pituț , născut în satul Săliște de Beiuș şi apoi și de istoricul prof.univ.dr. Mihoc Blaga din acelaşi sat (n.a.)

Magazin rusesc la Ștei

Lămâi și portocale, unt, banane,Salamuri, fleici și pâine din belșug,Legume proaspete făr´ beteșug,Dezmățul culinar între obloane,

Coniace, caviare și jamboaneExpuse cu un mare meșteșugDe cei de dincolo de Prut și Bug,Cafea, cacao, rodii și bomboane...

Dar bunătățurile sunt aduseDoar pentru ruși. Să-i mângâie-n”exil”:Mulţi şi-au adus muierile supuse,

Dansează kazaciok, după cadril.La GUM 28 - ul lor, autorități excluse,De la vameşi și până la edil ...

28 GUM, abreviere de la Glavny Universalny Magazin , tip de magazin sovietic universal din aproape toate orașele mari din fosta U.R.S.S., pe care l-am vizitat și eu la Kiev, Moscova și Leningrad (acum Sankt Petersburg) în martie 1983,împreună cu colegii mei juriști George Letea și Ioan Praja (n.a.)

- ”De spun că sunt bolnav, mă dau afară...

- „De spun că sunt bolnav, mă dau afară, Aşa că mă prefac când intru-n şutSă râd, stropşesc măscări şi mă mişc multDe parc- aş fi un armăsar cu poară,

Dar simt cum curge pe la subţioarăUn pârâiaş din propriu-mi ţesut:Ca într-o mlaștină mă simt căzutŞi faţa - mi este galbenă, de ceară...

Un vis urât devine - acuma planulDe minereu extras în doar opt ore;Mă sperie când văd aeroplanul:

Bondar enorm cu fălcile sonore...Să- mi dau demisia ? Aştept la anul ?Cât mai rezist într - ale minei hore ?”

Trenurile cu bunătăţi

Credeam noi, țâncii ce priveam spre –o caleFerată ce ducea din Ștei spre pustă

Că trenul mai umflat ca o lăcustă,Târând încet vagoanele prin vale,

Acoperite cu verzui mantale,Căra ascunse: carne, pâine-n crustă,Unt și ulei, zahăr,orez, mangustă,Făină , miere, pește ori halvale...

Ca plebea flămânzită de prin sateSă nu atace trenul abundenței,Sovieticii au pus, ca la cetate,

Spre a protege sacul - opulenței,Soldații cu Kalașnikovu-n spate:Cobaii ignoranți ai experienţei...

Los Arzamos

În gubernia Nijni- Novgorod,Pe vremea recelui război , satanic,Aproape de Arzamas-ul uranic

Se-ascunde orășelul, zis Sarov,

Mai neștiut de-al Rusiei norod,Unde experimenta-se sub zăbranic,Bomba cu suflul nema pravoslavnic :”Să –nceapă al lumii vechi”... prohod.

Savanții ruși, cazarma - au botezat ,În cea mai mare taină- Los Arzamos;Doar după perestroika s-a aflat

C-o porecliră după... Los Alamos 29 ..Gluma mortală nu a răsuflatCa pruncul mort în brațele de mamoș.

29 Los Alamos, orașul din deșertul Nevada unde s-au efectuat primele experimente atomice americane înainte de bombardarea orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki (n.a.)

Harta catastrofelor

Hiroshima, Nagasaki, Cernobâl,Cu Celiabinskul dimpreunăȘi-atolul Bikini, fac cea mai bunăFrăție-a stronțiului , nesătul

În loc s-avem bucate în pătul,Fluieră vânt acol΄ , lumea –i nebună,Mai Marilor le fulgeră și tunăȘi iar se înarmează... doar e cool.

Deșerturile cresc , se strică clima,Dar diavolii înalţă poligoane,Iar peste graniți își aruncă vina

Unul la altul și - și mai pun galoane...Dragă Europă, când câștigi iar stima,Ce greu ți-ai căpătat-o prin saloane

Cernobâl 30

In memoriam: sâmbătă, 26 aprilie l986, 01:23:58 a.m., explozia reactorului nr.4 din Cernobâl, fosta U.R.S.S.

Cenușa morții reactorul cerne:În loc de flori de-april, greu dioxidDintr-un uraniu evadat perfid:Tot nordul Europei- steagu-n berne.

La muta- apocalipsă, se prosterne,Chiar Hiroshima cu obraz livid,Când porțile Ucrainei se închidCa să îngroape neadormitul vierme.

Incendiu-a durat vreo zece zileȘi rușii fost-au anonimii sfințiCând ars-au pe deplin ca niște file

Și-au fost recunoscuți doar după dinți.Spre ei –mi-ndrept, azi , rugile umile,Și-i plâng de parcă mi-ar fi fost părinți...

30 Cernobâl, oraș situat în fosta U.R.S.S. (acum, în Ucraina), unde a avut loc prima explozie a unui reactor al centralei atomo-electrice de aici , evenimentul din 26 aprilie 1986, fiind considerat cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.

II. Falansterul atomic din Carpați

Plăcinta de uraniu

Se dedică inginerului minier Ioan Borza din Ștei, specialist în energie atomică

”Și eu și tata și bunicul meuNe-am dus din satul nostru zis BrădetSpre lungile chilii de-anahoretDe la Băița, pe un lung traseu...

Când în genunchi, flămânzi, gustam mereu,Dintr-al uraniului cald pesmet,Silabiseam rusescul alfabetȘi ne rugam la bunul Dumnezeu.

Plăcinta amețitoare de uraniuEra la șapte metri sub pământ:Un fenomen uluitor și straniu

Din care n-am văzut , de când eu sunt:E ca și cum te-ai întâlni c-un craniu De-ndată ce pronunți acel cuvânt...”

Așezări cu mineri

Băița, Șteiu, Sighiștel, Giulești,Fânațe,Lunca, Măgura, Rieni,Vărzari ,Călugări, Cărpinet, Briheni ,Vașcău, Nucet și Hotărel, Sârbești,

Câmp, Șuștiu,Sohodol, Vărzari, Hârsești,

Broaște, Brădet, Chișcău și Leheceni,Criștior , Cociuba Mică, Belejeni,Șebiș, Sudrigiu, Hotărel, Lelești,

Izbuc ,Poiana, Drăgăneşti, Câmpani,Burda, Buntești , Teleac și Petrileni,Pietroasa , Seghiște, Colești , Gurani ,

Valea de sus , Băița Plai, Băleni,Săud, Moțești, Livada, Dumbrăvani, Ferice , Saca , Talpe , Ghighișeni...

Zăcământul de aer...

Pentru noi, cei de la suprafața pământului, avem aer din belșug. Nu același lucru se poate spune despre minerii care coboară în adâncurile pământului și unde lipsa de aer este o problemă de viață și de moarte. Tatăl meu mi-a povestit de multe ori despre acest lucru pe când eram cu el la coasă la Șebiș. Ce-i plăcea lui cel mai mult la coasă era aerul acela îmbătător de dimineața, plin de miresmele câmpului. Apoi acea mireasmă crudă se preschimba într-una și mai îmbătătoare, mirosul

diafan al fânului cosit, o aromoterapie de care abia acum îmi dau seama cum de am pierdut-o...

Tata a fost miner la Gura Barza la minele de aur. Nutresc chiar un sentiment benefic de mândrie la gândul că în seifurile Băncii Naționale a României, măcar câteva sute de grame sau o jumătate de kilogram de aur provin din munca acelui miner care s-a numit Balaci Moise, părintele meu, instruit, cu şapte clase, echivalent cu studii liceale pe acea vreme, cu un scris caligrafic cunoscut în toată comuna Drăgăneşti, calitate care i-a şi atras angajarea ca referent la Primărie pentru o vreme şi care nu a avut cât a trăit vreun cuvânt de dojană pentru mine...

Dar fiind nevoit să se apropie de casă, pentru că eu și fratele meu crescuserăm , el a venit de la Gura Barza , de la minele de aur, în mina de uraniu de la Băița Plai...

Aici, tatăl meu împreună cu un ortac din Belejeni, Laslău Traian, zis Mandică,au săpat un suitor pe perioada anilor 1970 – 1971 ...

Ca să dea de un alt zăcământ...

Ce este un suitor? Este un lucru mai greu de închipuit pentru cei care nu au mai auzit niciodată despre așa ceva. Este un fel de fântână săpată în mină de jos în sus spre a se ajunge la suprafață, la zăcământul de aer, aer atât de indispensabil minerilor din adâncurile galeriilor. Săparea unui suitor este o caznă despre care știu doar cei care se încumetă la așa ceva. O muncă de imaginat doar în iad pentru cei mai mari osândiți de pe pământ. Trebuie mai întâi să începi să sapi în tavanul galeriei, acolo unde îți indică șeful de echipă sau inginerul minier. Trebuie să și privești unde lovești la început cu ciocanul cu cioc ascuțit , apoi cu târnăcopul și perforatorul, dar și să-ți ferești ochii când cad de sus bucățelele de pământ , pietricelele sau noroiul. Pe măsură ce înaintezi cu fântâna verticală, trebuie să o armezi ca să nu se prăbușească pereții laterali peste tine. Dar trebuie să-ți înalți și schela interioară ca să poți lovi mereu în sus...Trebuie să înaintezi ca un fel de cârtiță osândită , ba ajutându-te de ciocan, de târnăcop, de perforator sau uneori chiar de dinamită, de întâlnești vreo stâncă chiar deasupra capului, apoi fiecare metru de galerie verticală cucerită

trebuie imediat armată cu trunchiuri care se îmbină la fix și în tot acest timp să-ți menții echilibrul deasupra hăului doar pe o biată scândură... Iar mâinile se încoardă într-un efort suprem să consfințească terenul cucerit atât de greu, în timp ce mii de tone te apasă pe creștet ... O ghilotină uriașă ce-și poate oricând lasa cuțitul de piatră să te ucidă în adâncurile minei... Luni întregi a săpat tata și ortacul lui din Belejeni această tranșee verticală pe neștiutul și marele front din mina de la Băița... Uzi până la piele, dar cu corpurile supraîncălzite de eforturi urieșești și fumegând ca niște tăciuni...Dar ei știau că suitorul trebuie predat la termen, că face parte dintr-un plan despre care se interesau și mai –marii minei de uraniu, fără să le pese prea mult de soarta acestor burghie umane care penetrau mina de jos în sus și nu de sus în jos...La țară, la noi în sat, fântânarul era primul îndreptățit să bea din apa limpede și rece a fântânii. În mină, primii îndreptățiți să se înfrupte din aerul de la suprafață sunt minerii care au lucrat la suitor... Pe măsură ce ajungi la suprafață, trebuie să fii și mai atent: lipsită de sprjinul de jos, toată masa de pământ din susul suitorului se poate prăbuși peste tine , tocmai când mai ai puțin de săpat... Este ca un fel de scară a virtuților , scara dumnezeiescului urcuș ascetic spre rai, cu părăsirea succesivă a păcatelor, în vederea obținerii mântuirii sufletului, dar de unde te poate prăbuși viciul ultim și cel mai abscons al trufiei învingătorului... Am văzut la mânăstirea Sucevița cum un sfânt a învins toate viciile de pe scara virtuților și pe când năzuia să ajungă la ultima treaptă, cea a mântuirii, s-a prăbușit, lamentabil, neizbutind să treacă de păcatul ultim al trufiei,al superbiei...Fără să cunoscă aceste lucruri, cei doi ortaci se rugau bunului Dumnezeu să nu se prăbușească peste ei ultimii metri cubi de pământ ai suitorului pe care –l înălțaserăspre zăcământul de aer , de care aveau atata nevoie minerii ...

Si Dumnezeu i-a ascultat și ultima lovitură cu târnăcopul a fost ca și izbitura cu toiagul al lui Moise în stânca din care a țâșnit apa pentru însetații fugiți din Egipt...

Aici, ultima lovitură a făcut să țâșească în mină lumina zilei și aerul...

Prin galerii se simte acum o boare neașteptată... Ortacilor le freamătă nările. Ei știu că lucrătorii la suitor au ajuns sus, sus , la zăcământul de aer, zăcământul care-i ajută să scoată la suprafață pe cel de uraniu...

Zăcământul diafan al aerului, al vieții, pentru zăcământul greu al uraniului, al puterii atomice, al morţii ...

Tablou subpământean

- ”Așa-i de tare, domnu΄ inginer Uraniul de-aci, că-mi vine-ndatăSă dorm cu capul chiar pe-a mea lopată!,”Zicea ades în mină vreun miner,

Vânjos și îndrăsneț, cu mușchi de fier.La astfel de vestire minunatăCe este în mod sigur bună plată,Zburau chiar șefii la un ofițer

Sovietic ca să vină să măsoareCu detector ce mârâie puterea Ce isvora din pietre ca un soare...

Așa și-au adunat prin ani avereaOrtacii care n-aveau sărbătoareȘi -și stăpâneau senini și stoici durerea...

Sărea în sus, rusul, de bucurie...

Sărea în sus, rusul, de bucurie,

Când U.R. 4 - detector pe cinste,Dădea de ale uraniului vintreŞi acu – şi scutura cu frenezie

Pe scala de la zero la o mie...Nu îi păsa că umblă ca- n morminteŞi că de frig, el dintele de dinte,Tot bate. Dar promite... o beţie.

- „ Tavarisci , haraşo!” , strigat - a rusul,Când a găsit el cea mai bună „marfă”,Nu mai confirmă Moscovei refuzul

Şi zbârnâie ca struna într- o harfă.Ai lui colegi îşi dau cu presupusul:

- „ Cu şefii mari vorbeşte, nu c- o boarfă !”...

Robii adâncurilor

La minele din Gulag norma este De trei΄ş΄pe tone minereu pe zi,Astfel teatrala vorbă de a fi,E supravieţuire, nu poveste.

În muntele Băiţei, către cresteImperiul cel Roşu ne răpiPuterea-atomică spre-a se amăgiCă el va fi Stăpânul Lumii-aceste.

Dar nu atât cu cnutul, ei , la muncă,Trimis-au mii de lucrători tari, tineri,Ci c-un purcoi de bani ce li se - aruncă

Săptămânal, în ziua după vineri;Unii case - au făcut, alţii-n speluncăŞi-au compromis speranţa de –a fi gineri.

Ştiuca nucleară

De la Călugări până în Buntești,Și de la Șebiș până în Poiana,A început-a ”uraniului goana”,

De la Criștior și până-n Drăgănești.

Nu se mai cos cojoace la Sârbești,Ca șubă să îți faci , să birui iarna,Bucatele nu se mai strâng nici toamna,De la Băița până în Lelești ...

Norodului s-a dat de-acum ucaz:Să caute-n Băița piatra rară,Ce se va duce către Caucaz

Că e de importanță planetară:Întru al ”Micii Rusii” , secret iaz,Ascunde-se chiar știuca nucleară ...

Căruțele cu uraniu

Căruțele cu bivoli vin cu minereuDin toate părţile spre Ștei, de sus:”De ce-s atât de grei , Doamne Isus,

Ăști bolovani pușcați în defileu ?”

Pe- al morții - adânc și strâmtorat traseu,De dimineața până la apus,Pe orice fel de vreme, s-au tot dusCiudatele grămezi fără arneu. 31

La gară, proletarii țării - ncarcăToată strânsura smulsă de sub MuntePentru sovietica-atomic arcă,

Uitându-și parcă grijile mărunte.Când îi auzi pe toți cum lucră, parcă,Pentru Tătuc 32 s-ar face luntre - punte...

31 Arneu- coviltir la căruțe (n.a.)32 Tătuc- adică Tătucul Stalin (n.a

- ”Robotî niet” 33 !?!

- „Davai! Davai !”, striga fără-ncetare Rusul contabil, cel cu geanta plină:Minerul înălța către lumină(După ce ieșea din vestiare

Și se spăla în cuve cu răbdare),Palmele trecute prin ciulinăȘi scorțoase ca o rogojină...

- ”Harașo!”, spunea cu încântare

Tovarăşul cu bani de plăți și-avansuri.În schimb, de n-aveai bătături prea groaseRiscai să nu mai mergi la baluri, dansuri :

- ” Robotî niet !”, striga. Cine descoaseDreptatea printre norme și bilanțuri ?În loc de bani , se încasau ponoase...

33 Robotî niet !- Nu ai lucrat ! (rusă)

Floare de mină

Ascunse-n sân, cu grijă, sub pufoaicăFloarea de mină, stranie și grea,Ce o zări-ntr-un ungher, mică steaCu o lucire verde, de șerpoaică.

C-un șnur a agățat-o de o gaicăCa să nu cadă către când ieșeaDin abatajul stins în urma sa...Ajuns acasă, ca și la o Maică

A Domnului a prins să i se-nchine,Dar fiindu-i interzis să facă cruci,De soața lui a prins a-i fi rușine,

De cînd a observat, că de pe- atunci,Îi cade părul, pasul nu-l mai țineȘi-a azvârlit Molochul printre stânci.

Şobolanii salvatori

Chiar de se-nfruptă din slănină, pâine,Ai minei şobolani , să-i înţelegi:Aici funcţionează alte legi , Ce - asigură şi ziua cea de mâine.

În simţuri ei întrec oricare câine.Ei chiar de-au făptuit fărădelegi,De ţi-au mâncat chiar tortul din câşlegiŞi straiţa cea de cânepă e-n ruine,

Sunt primii care simt tremurăturaOricărei mine şi se-adună-n turmeSă iasă-afară şi se dau de-a dura

Din galerii, călcându-se pe urme,Tot chiţâind şi mursecând cu guraPe cei bătrâni ce nu mai pot să scurme...

Pervîi Șakăt 34

-”Știut e că-n oricare-a lumii mină,(Pe –a noastră ruşii o botează Pervîi Șakăt

Și unde ne închidem cu alt lacăt,Rugându-ne de lampa cu lumină),

Se-armează , pe trei schimburi, cu tulpinăLungi galerii, de nu le dai de capăt,Numai cu lemn de brad și nu în treacăt.De ce-ar fi coniferul doar de vină ?

E mai ușor. Atunci când al lui spateUrmează sub povară să se rupă,Prinde-a trosni: semn de calamitate

Și dă de știre la întreaga trupăSă se retragă; -n urmă să nu cateCă mina - ndată golul îşi astupă...”

34 Pervîi Șakăt - Întâia mină sau mina principala (rusă).

Trenurile cu uraniu (indicativele)

La gara nouă –n Ștei se –adună plineVagoanele cu vânăt minereu;

Tineri soldați , armați cu un Zebeu 35

De strajă stau la ce s-a scos din mine.

Începe - apoi să pufăie pe șineUn tren atomic special şi greu:Beiuș, Holod , Oradea , spre Halmeu,Trei garnituri pe zi , de nu mai bine.

La graniță , osii, se pun, mai late,Containerelor ce duhnesc a crimă;Ostașii-au adormit cu pușca-n spate,

Neștiind că –ncet naveta îi suprimă.Din drum nu au facut nici jumătateIar oasele de pietre se comprimă.

35 Zebeu, pușcă mitralieră model ZB l926, produsă de compania cehă Zbrojovka Brno (de unde denumirea de ZB) ,cu asistența uzinei Skoda, armă folosită și de soldații români în timpul celui de al doilea război mondial (n.a.)

Frumosul Sașa 36 din Leningrad

Era frumos Sașa. Cu ochi albaștri.Născut în Leningrad, Oraș Erou,Maestru la garotki 37 și tangou,Preafericit în munții cu Zoroaștri. Nu se uita în cârciumi la piaștri;Unde vedeau tavariscii - un cavou,El le spunea c-ar fi doar un potouLa care- ajung cândva doar cei sihaștri.

Însă -ntr-o bună zi, la - Oradea Mare,Croitu-și-a costum la patru ace;În Ștei, pe strada Lenin, la plimbare

L-a ocărât un narkom 38 prea - locvace Că-i „vrag naroda”39 ”porc” şi ”burjui mare”Și l-a trimis acasă în găoace !

36 Frumosul Sașa- povestea lui Alexandru (Saşa) Gherghelenic mi-a fost relatată de doamna prof. Ana Marossy şi întărită şi precizată cu amănunte de dl.ing. Gelu Rădoiu din Cluj, ambii muncind în perioada exploatării uraniului la Ștei (n.a.)37 Garotki- un fel de joc asemănător cu popicele, foarte popular printre rușii de la Sovrom –Kwarțit de la Băița Plai și Ștei (n.a.)38 Narkom, prescurtare de la narodnîi komisar- comisar al poporului între l9l9-1946 (n.a.)39 Vrag naroda - duşman al poporului (rusă).

- ”Boje moi ! Mașina esti, șofieur niet !”

Atât de mare-i noua basculantă,Încât ca să ajungi l-al ei volan,Îți trebuia o scară, mult elan,Nebun curaj, când coborai pe pantă.

Ce roată uriașă și ce jantă !În ladă- pântec de LeviathanSă-nghită minereul lui Satan,Păzit de vreun soldat cu ochii-n fantă.

Se spune că atunci, pe acea vreme,Un biet mujic trimis de-al său Soviet,Fost-a cuprins pe rât de mari dileme,

Căci nezărind în sus nimic concretLa ZIL 40 -ul cel enorm, a prins a geme:

- ”Boje moi ! 41 Mașina esti, șofieur niet!”

40 ZIL ( de la ”Zavod s Imenem Lihachova” care a luat ființă pe locul fostei uzine AMO (Avtomobilnoe Moskovskoe Obshchestvo-Fabrica de automobile Moscova,fondată în 1924); aici, denumirea ZIL se referă la modelul ZIL 130, camion greu, de producție sovietică,de mare capacitate, utilizat masiv la transportul zăcământului de uraniu de la minele din Băița Plai la cele trei mori de măcinare din Ștei și de aici la gara din același orășel (n.a.)41 - Boje moi !- Dumnezeul meu ! (rusă) - povestea mi-a fost relatată de către aceeaşi doamnă prof.Ana Marossy.

Krasnaia Moskva 42

Krasnaia Moskva se numea parfumulPe care îl lăsau în urma lor,Ca pe o boare, suflu, cald fior

Și căruia nu-i rezista niciunul

Dintre bărbați, când ele treceau drumul:Hazaicele 43 cântând în GAZ 44 în corIar inginerii tineri toţi implorCând să plătească dragostei uiumul.

Se-mbracă în mătase scumpă, finăRusoaicele aproape de-OccidentŞi iarna se drapează - n zibelină,

Zâmbind, vorbesc rumunski cu accent:Căci nimeni nu le află-aici vreo vinăCând frumusețea lor e- eveniment !!!

42 Krasnaia Moskva- Moscova rosie, tip de parfum foarte căutat și utilizat de amatori prin Munții Apuseni pe perioada exploatării uraniului .43 Hazaicele- de la ”hazaică”, termen argotic , introdus de armata sovietică de ocupație după l944 , însemnând l. Femeie; 2.soție; 3. amantă.44 GAZ – autoturism de teren de producție sovietică ( de la Gorkovski Avtomobilny Zavod - uzina de automobile din orașul Gorki), aici model GAZ 72, produs între l955-l958, cu tracțiune 4 x 4, patru porți și cu 5 locuri (n.a.)

”PACEA” de la Nucet 45

Țin minte, copil fiind, cum la Nucet,Scria pe-o coastă, drept, urieșește,Mobilizator, tovărășește,Cu atât de mari majuscule, concret,

Cuvântul magic ” PACE”, sub brădet.Am înălţat spre el micuţe deşte Și mama m-a-ndemnat atunci:- ”Citește”!Eu l-am silabisit timid, încet...

Dar sub cuvântul paşnic cine sapă ?Din toată țara zeci de mii mineri,Cu apa de pe moarte , ei se-adapă

Să apere Soiuzul cel de Fier...Vai, astăzi, ce arhanghel mă mai scapăDe demonu-amintirii de mai ieri ?...

45 Nucet, actualmente cel mai mic oraș din România,situat în sud - estul Bihorului, dar odinioară foarte populat și ridicat în mod special în 1952-1953 pentru lucrătorii din minele de uraniu, în anul 1956 avea o populație de peste 10.000 locuitori ( n.a. )

Mineri la Băița

Se dedică tatălui meu, unchilor, consătenilor mei, mineri la Băița Plai şi Avram Iancu : Balaci Moise, Balaci Miron, Balaci Vasile, Balaci Ioan, Guler Traian , Vesa Vasile, Gudiu Vasile, Gudiu Gheorghe, Hinț Vasile,Guler Gheorghe, Ciupa Petru, Abrudan Gheorghe, Isai Traian, Dumitraș Ioan, Lucuța Vasile, Guler Constantin,Pirtea Gheorghe,Ilea Traian,precum şi tuturor minerilor din satele apropiate: Leleşti, Bunteşti, Săud, Poieni de jos, Poieni de sus, Brădet , Giuleşti, Stânceşti, Ferice, Chişcău, Gurani, Măgura,Moţeşti, Sălişte de Beiuş

- ”Nu - ș´ ce-i cu mine, de o vreme-ncoace,C-atunci când ies tot ud, din șut, muiere,Deși mă străduiesc eu , cu putere,Ca puiul care iese din găoace,

Să ies din greaua minei carapace,Un pui de somn mă-ncearcă, fără vrereȘi nu mai simt nici trudă, nici durere,Mișcările mi-s leneșe , stângace;

M-aș aciui să dorm într-un ungher,Un sfert de oră și nimic mai mult,Dar șeful nu mă lasă că-i sever

Și intru în al șirului tumult;Cum de am uitat, azi, casca pe cuier Și-abia mai pot ortacul să-l ascult ?”...

„Nebunul ” de la Fabrica de binale din Ştei

În şapte ΄ş ΄cinci lucrat-am la Binale,Să am dosar pentru examen, bun ...

Am întâlnit în fabrică-un nebunŞi despre care circulau zicale,

Cum de-a ajuns sărmanul prin spitale,Apoi în puşcărie , nu mai spun,Fără de apă, masă şi săpun:S-ar fi încăierat c-un rus pe vale

Şi-apoi l-ar fi ucis în luptă dreaptăPentru o moaţă dârză de sub munte...Pe-nvingător, ancheta cea nedreaptă

L-a asvârlit în beciurile crunte.Când ruşii s-au retras, o înţeleptăConducere l-a scos din chinuri multe...

Izvorul din mină

Se dedică inginerului minier Fechete Emil, fost director al Exploatării miniere Bihor

Un inginer cu nume blând , Emil,Încins de sete groaznică în minăS-a aplecat încet spre o ruină,Dând la o parte sacul de trotil,

Cu grijă infinită la fitilȘi –a-ngenuncheat ca seara la o cinăCu –ai lui genunchi, cinstind albastra tină, Iar apa - i gângurea ca un copil,

Încât fără de teamă - și lipi guraDe limpede șipotul de cristal,Simțind cum se ostoaie –n piept arsura

S-a ridicat apoi senin , egalȘi-a tot băut de-atunci el murăturaDe i-a căzut tot păru-n chip fatal...

Monumentul sterilității

Domnului profesor inginer Constantin Butişcă din Câmpani

Cum ieși privind spre dreapta din FânațeS-ajungi trudit l-ale Băiței mine,De-a lungul drumului se-nșiră pline,Uitate , sterpe halde cu albeață.

S-au periat toți munții; aci-i mătreață,Steril amestecat cu plumb, toxine,Salcâmii răsădiți sunt doar prăjine,Nu vezi pe doalmă paiul de verdeață.

Ca-n pilda biblică când cade bobulDin cerul Domnului pe piatra goală,Chiar de s-a străduit pe-aici norodul

Ca să ridice-un codru de la poală;Fără urmări rămasu-i-a istovulDe parcă-ar fi plantat pe – o nicovală...

După golirea muntelui

- ”Vai , Stalin , ne-a luat toată smântâna,Iar, noi, românii , am rămas cu zerulȘi prin abrupte râpe, doar cu fierulDin ZIL - urile ce-au mușcat țărâna,

Când n-a ținut la coborâre frâna-,”Șopteau ortacii de pe șantierul,Schimbat de ocupant în falansterulAtomic , când Moskva ne - a fost stăpâna...

După ce –n taină , uraniul a fost smuls,Precum un diamant dintr-o montură,Ai noștri se-apucară triști, de muls:

Sărmane resturi pline de sulfură.- „De-o fi uraniu, unde s-a ascuns

Şi unde să începem săpătură ?”

Magica poțiune de uraniu...

Fostului director al Exploatării miniere Bihor, ing.Anastasă Hristodor, născut la Niculițel în Dobrogea

- ”Ce se întâmplă, doctore, cu mine,C-atunci când plec de la Băița-n țarăSă-mi iau concediu aproape-ntreaga varăDe-mi vine ca să țip că va fi bine,

Să mă îndrept spre plajele divine,Spre toamnă-n ultima plimbare-hoinară,Începe, din senin , ca să mă doară,Inima,rânza , capul; mi-e rușine

Să-i spui ceva nevestei să n-o supăr,Dar când ajung în Ștei iar, totul trece...”Ci zis-a medicul: -” Și - un zdravăn nufăr,

De-l smulgi din baltă, chiar de - l pui la rece,Se-nchide-n suferința-i ca-ntr-un cufăr:Dar tu, cu- uraniul mai poți petrece !...

Rugăciunea minerului

În memoria tuturor minerilor morți ori răniți în accidente de muncă

” Sfantă Varvară, nobilă mireasă, Tot trupul meu prin suflet mi-e deschis;Ți-l dau să faci din el un paraclis, Ca, astfel, eu în noaptea cea mai deasă,

Când abatajul morții mă apasă,Tu, sfânta mea, să treci peste abis,Geana să-mi tragi peste un ultim visȘi tu să fii Măicuța mea miloasă.

Ajută-mă ca –n cea din urmă clipăA vieții răscolite sub pământ,Să mă înalți spre cer pe - a ta aripă

Și flori de mină pune-mi la mormânt…Nu m-osândi să-mi pierd viața-n pripă Făr-a adresa lui Iisus un cuvânt…”

Pe lângă plopii de la Ștei...

Se dedică domnului Voicu David, exclus din organizația de tineret comunist din Ștei, din cauza condamnării politice a tatalui său ,dar salvat miraculos în acest fel de obligaţia de a fi trimis la minele de uraniu de la Băiţa Plai

Pe lângă plopii de la Ștei,Adesea au trecut ,vai, rușii;Noi nu știam nimic, supușii,De ce plantatu-i-au chiar ei.

La ordin scurt, pe lungi alei,Cu premoniția cenușii,Au și înfipt în sol țărușii,Subțiri și verzi , cazoni fuștei.

Au fost sădiți fiindc´ – absorbeau,Ei , cel mai mult din radiații:Pe strada Lenin ori pe șleau,

Dar mai ales lâng-a lor spații...Astăzi, urmașe crengi mai beauDin rămășițele de rații...

Prăbușirea coliviei cu mineri

Se dedică minerului Constantin Guler din Șebiș si ortacilor săi

Lanțul s-a rupt și colivia plinăDe-ortaci ce se grăbeau să intre-n șutS-a prăbușit în gol ca Belzebut:Sângele-n stropi pe roata de drezină;

Pe gâtul lor vânjos e-o ghilotină.Captivii năuciți au început Să urle-n întunericul hirsut, Mușcând amara morții rădăcină...

S-a dat alarma; aprigi, salvatorii,În fuga mare vin să-i descleștezeDin gura vâlvei minelor, putorii;

Când pe brancarde prind ei să-i așezeDe praf înecăcios îi umple noriiȘi-i scot spre a luminii metereze...

Cum se adună uraniul...

Uraniul se-adună-ntâi în oaseCa vântu-n fluiere ce nu mai cântă,Apoi, ficatul singur se-nveșmântăCu un cojoc de vene stricăcioase.

Urmează-apoi rărunchii să te lase:În van o babă seara îți descântă,Globulele din trup se iau la trântăCu micile răzmeriți canceroase.

Spre jertfă, vin testiculii la rând,Miner matur și frageda virgină;În loc de dragoste, un trist comând...

Mireasa de ortac a fost o ... ”Mină”...Casa e mare, goală, fără rând:Bărbatul e secat din rădăcină.

La cumpăna apelor...

Prin ani optzeci în ai Bihariei creieriDe pe versantul de apus spre estAu tot săpat mineri cu chip agrest,Ca-n pivnița furnicii, flămânzi greieri,

Sub supraveghetorii cei mai severi,Să smulgă al uraniului rest,Când dintr-o dată, un șuvoi funest Lovi pe dată-n neatenții meșteri

Și prinse ca să curgă-n galerieAl Arieșului izvor sălbaticSpre Crișul Negru –n cruntă bucurie,

Iar abatajul deveni acvatic;Chemat-au întăriri ca-n bătălieSă pună râu-n locu - i geografic ...

Supraviețuitorul

Lui Toader Harnagea din Drăgănești, fost excavatorist la Sovrom Kwarțit

”Am încărcat cu cupa mii de toneDin cel mai tare, agresiv uraniu,Astăzi în sat sunt omul cel mai straniu,Octogenar aproape, fără bone.

Am dat la Stat bir, zeciuieli și noneȘi ochii abia-mi clipesc acum în craniu,Pensia mea –i cât un cățui de staniu,Stârnind durere și revoltă-n zone .

Cu « trenul foametei» eu am sositDe la Moldova până în Bihor,Iar la Băița Plai m-am și grăbit

Să-ncalec pe- un flămând excavatorCa pe un cal cu greabăn oțelitDe care și acum îmi este dor...”

Descompunere

Uitat de toţi , se descompune-n haldă,Uraniul, un uriaș raton,În gaz periculos, letal – radon,O boare umedă, adesea caldă,

Ce, invizibilă, țăranii - i scaldăCu silicoza-nfiptă în pulmon,Într-un târziu și rece abandon,Lângă Biharea tainică, înaltă...

Clocește într-un cuib de minereuriPasărea neagră , oarbă, insipidă;În galerii - mormane de deșeuri

Se-nalță-n româneasca piramidă:Un faraon din Est , prin defileuri,Luat-a pradă multă și morbidă...

Fundațiile de uraniu

Pietroaie –au strâns de pe-a Băiței vale,După ce explozii le-au urnit din loc,Țăranii ce și-au spus că au norocȘi nu mai merg din sus să le prăvale.

Acelea ce aveau zeci de chintaleSpartu-le-au ei, fierbând pe sub cojoc:Le-au înălțat în zid sub bolobocSpre cer ca în cetăți medievale...

După o vreme, dinții - au începutSă li se clatine în alveoleȘi mult răritu-s-a și-acel sărut

Ce îl dădeau nevestei pe cupole...Apoi sfârși și –al tinerilor rutÎn satele schimbate-n necropóle...

- „Io lucru și mă rog după Pravilă !...”

Se dedică unchiului meu Balaci Ioan , fost miner și veteran de război, a fost capturat pe front în Ungaria şi dus prizonier în Germania, fapt care a provocat multă vreme suspiciunea autorităţilor comuniste

- ”Câți ani ai, moșule ?” - ”Nici unul! Toți s-au dus !Pe Prut , în patru ´ș´unu, când OștireaTrecu ca să redobândim UnireaȘi mă bătui cu bolșevicul rus !

Apoi ,trimis de Rege spre Apus, Luptai cu ungurul și neamțul. Firea Ţăranilor din Binş e că iubirea Față de sat, de toate –i mai presus.

Domnul a dat să-mi fie iarăşi bine Și cote am plătit , că mi-a fost milă, De bieții orășeni, că n-au pe nime´ ...

- ”Dar la Băița, bace, nu –ţi fu silă

Să scoți uraniu din a morții mine ?” - ”Io lucru și mă rog, după Pravilă!...”

Ultimul rus care –a plecat din Ştei...

Ultimul rus care-a plecat din Ştei

Faţa scăldată-n lacrimi o avea;Baranov - nu mai ştiu cum - se numea-, Cu prieteni dragi , căsătoriţi, holtei,

L-au însoţit la gară ortaci, femei,Iar inima i-a tresărit prea grea,Când a pierdut din ochi ruseasca steaPe - un turn de fabrică , printre scântei...

Pe-acelaşi lung traseu s-a dus cu trenulPe unde –a mers uraniul grămadă...Acum a părăsit Adamul rus Edenul

Cel românesc, spre -o veşnică zăpadăUnde se-ntinde muşchiul şi lichenulSub al Iakuţiei dur lemn de zadă..

Flămândul din Băița

Flămând, iradiat, păzind morminte,

Din care totul fost-a jefuitEu întâlnii, târziu , spre asfințit,Un fost miner ce n-are nici un dinte.

Sub salopetă - ascunde oseminte;La gura minei bate rar un nitÎn ușa grea cu lanțul ruginitȘi mă privește cu luare-aminte:

- ”Închidem moartea-n galeria plinăDe apă , poate s-o-neca cumva;Să bea de- acum uraniu; e de vină,

Că mi- a luat atâți ortaci cu eaȘi inima din piept îmi mai suspinăDup-a lor glumă ce mă-nveselea”...

Auto- iradierea tovarășului Gheorghe Gheorghiu - Dej

În vizitele sale prin județePrimit-a comunistul flori de mină,

Ca resturi terțiare de luminăCu care se mândrea pe la ospețe

Sau le-oferea femeilor iubețe.Le contempla adesea, după cină,Cum se-nfioară strălucirea finăIar piatra vie făcea fețe-fețe...

Primit-a-n dar și - o piatră de uraniu:Semn că-n Ciudanovița se deschideO noua mină cu un scop cam straniu

De-a smulge cuibu-atomic din firide...Cel ce l-a osândit pe Iuliu Mániu S-a prăpădit cu raze X , perfide...

Somnifer cu radon

Radonul, gaz parșiv ce se adună

În catacombe tainice și sureSub case de mineri, lângă pădureSe umflă , doarme, tace și amână.

Când fost-a a uraniului stânăSub baciul cel sovietic, lângă mure,Toți brazii au picat sub grea secure,Tavanul galeriei să susţină .

Iar un sătean când a săpat sub casăSă-și adâncească pivnița –n răcoareA amețit ca-n cânepa cea deasă ...

Nu peste mult, abia stând înpicioare ,Bărbatul a simțit cum îl apasăO mare greutate-adormitoare...

Natură moartă de la Băița

Au fost pe Lună rușii, dar ´nainte,

Deșert lunar lăsat-au la Băița;Nici nu mai crește-n plai a vieții vița,Ortacii-n gură nu mai au un dinte.

A lor lămpașe aprind doar la morminte,Tot întinzând tutunului foița,Ferind de o scânteie –n jur căpița,De aventuri de mult și- aduc aminte:

- ”Ce bani aveam atunci și ce muieriVeneau din toată țara pe la Ștei,Și noi , nici douăzeci de primăveri,

N-aveam și le iubeam ca niște zmei;Parcă s-a întâmplat totul mai ieriȘi azi rămas-am singuri singurei...”

Colonia de mineri de la Nucet

Nucet, oraș de coloniști de-aiurea,În care vodka s-a băut ca apa

Și s-a strivit cu pumnul țeapăn ceapaȘi s-a tăiat cu drujba-n sus pădurea,

S-armeze galeria pentru Iurea...O noapte-ntreagă-atunci ținea agapaȘi se-njurau și Stalin, Dej și PapaȘi iar se ascuțea, cântând, securea:

- ”Oraș de munte fără de- altar,Doar nucii te mai spală de păcate;Nu sus spre cer, ci jos, la buzunar,

Privește tot băieșu - adus de spate; Dar drumul lui prin mină e calvarPrin care suie la Divinitate”...

Sovieticele case verzi din Ștei

Se dedică criticului de artă Ramona Novicov, născută în Ştei

Și azi rezistă la asaltul vremiiCochetele căsuțe verzi din tundrăÎn care mari povești de-amor abundă:Par sănii unde se înhamă renii...

Între pătrate blocuri, par vedeniiAceste izbe cu veranda scundă,

Prin care Rusia nu vrea s- ascundăFarmecul trist al unei vechi bejenii.

Par cochilii urieșești de undeAu emigrat spre Răsăritul magicCiudații melci cu-antene muribunde,

Iar casele mai zac în somn letargic:Vecinilor , nimeni nu le răspunde,Vreun general sau barem ultim paznic...

Rata cu minerii

Foștilor mineri navetiști de la mina de exploatare a uraniului ”Avram Iancu”

Spre Ferice urca un autobuzS-adune grabnic , dis de dimineață,

Minerii navetiști , plini de viață,Cu glume ca semințele-n harbuz.

Prin neaua mare se-auzea difuz,Motorul duduind prin recea ceață,Suflarea –i promoroacă pe musteață:Nici unul însă nu e trist , ursuz ;

Săud, Buntești, Lelești, Șebiș, cu toate,Se-adaugă ratei noilor stăpâni ,Alături de atâtea alte sate ,

Cu harnici, răbdurii și blânzi români.Astăzi, privesc la Dumnezeu , pe spateȘi strălucesc ca sfinții: iradiați la mâini...

Revolta de la Băița din 1988 46

În cea dintâia zi a a săptămâniiDin data de - opt a opta optzeciși opt,

Răbdarea minerească s-a tot coptCum crește –n albie- aluatul pâinii.

De foame, insultatu-și-au stăpâniiȘi un ortac mai îndrăsneț, necopt,Revoluționar ca la pa´ș´optA început să strige tare : -”Câinii !,”

- ”Nici pita-n chioșcuri, amărâtă, neagră,Nu s-a găsit de două zile-ntregi...”Când au ieșit din șut, plini de pelagră,

Au întâlnit , din schimbul doi, colegi :N-au mai intrat în temnița cea largă,Ci au clamat lozinci și-au spart bodegi...

46 - In dimineața zilei de luni, 8 august l988, negăsind pâine în chioșcul alimentar ce deservea pe minerii din Băița Plai , minerii au protestat viguros, determinând intervenția rapidă a autorităților comuniste care, temându-se de o nouă mineriadă , asemănătoare cu aceea din Valea Jiului din l977, au aprovizionat chioșcul cu alimentele necesare, informația fiindu-mi dată de verișoara mea Cornelia Hendea (căsătorită Popa), din Nucet, pe atunci vânzătoare la chioșcul de alimente situat în Băița Plai și de unii pensionari mineri , martori oculari ai răzmeriței (n.a.)

Un dialog la cutremur

În amintirea puternicului cutremur din seara zilei de 3 martie 1977 din România, resimțit și în tenebrele minelor de la Băița

- ”Ce poate să azvârle din morminteOrtacule,atâtea oase-uscate ?O fi a Judecăţii Zi, ori poate,Adânc cutremur ce ne-aduce aminte

Că lumea noastră nu-i deloc cuminte?”- Astă omenire, zilnic se abate,

De legea simplă din bătrâna carte Ce pare acu΄, nu ordin. Rugăminte!...”

Cutremure mai dese dau de ştireZvârlind pe morţi ca pe cartofi afarăCă vine Dies Irae ? Ce iubire

A Lui, ne-ar mai salva ca-odinioară ?În mina din Băița , al Morţii MireIar cântă Requiem -ul la vioară...

Spor de radiații

Tuturor minerilor nedreptăţiţi în stabilirea şi plata pensiilor pentru invaliditate ori limită de vârstă

Vreo patrusute galerii minierePân΄ la –nălțimea de o mie o sută,

Ar face - dacă-ar fi acum cusuteCa franjurile de la mari artere,

Din ce a mai rămas din șantiere-Distanța din Băița –n Marea ScităCu valurile atinse de ispită Prin stropii scurși din haldele mizere.

Șvaițer atomic aruncat în silăLa bieți pensionari ce bat la poartăSă ceară la Palat 47 frânturi de milă

Că au slujit la Impărăția Moartă:Vechime, adeverință cu ștampilăȘi spor de radiații ce nu iartă..47 Palat - este vorba de Palatul Companiei Naţionale a Uraniului de la Ştei, clădire impozantă clădită pe timpul sovieticilor (n.a.)

Lavra Pecerska din Băița

Mormintele atomice din MunteFac din Băița românească Lavră 48

De care rar se spune vreo palavrăAl jafului atâtor zeci de junte.

La început s-a căutat grăunteDintr-un metal râvnit de orice javră,Ori pentru obiect de cult din havră 49

Până când crestele ajuns-au ciunte.

Moaște-au ajuns minerii de îndatăCe n-au aprins uraniu în cădelniți: În timp ce-un junghi îi fulgeră prin spată

Cu-atrocitatea unei șurubelniți,Ei poartă o aură iradiatăScurtând al vieții fir pe –a lor vârtelniți...

48 Lavră- mânăstire mare sau adevărat sat mânăstiresc în unele țări ortodoxe precum Rusia ori Grecia, unde călugării stau în chilii separate (n.a.)49 Havră-templu, sinagogă, clădire în care se oficiază slujbe religioase (n.a.)

Vino, tu, Moscovă, ridică-ți morții...

Vino, tu, Moscovă, ridică-ți morțiiCe-ai semănat prin plaiul cu uraniu;Pune-le giulgi de cuarțit pe craniu

Și-așează-i cu blândețe-n fața porții.

Numără - n palmele trudite orții-Rublele mici cu poleieli de staniu- ;Aici, pe la Băița, în chip straniu S-au betegit vecinii și consorții.

Tu nu i-ai prevenit când ei, sub Munte, Naivi și harnici, limpezi cum sunt pruncii,Secretul praf închis într - un grăunte,

Tot căutau sub flamura poruncii...Argint aveau doar pe mustăți cărunte,În timp ce Moartea se livra în uncii...

Arderea pe rug a documentelor

΄Nainte de-a se-ntoarce –n UniuneSovieticii au ars munți de hârtii:Facturi, contracte, borderouri mii,Chitanțe, planuri, hărți ,cunune

De -angajamente , listele cu nume,State de plată şi topografii,Agende, cataloage , garanţii,Bilanțuri, ordine secrete-n lume.

Cei care-au vrut să-și facă doctoratePe-aici s-au plâns că nu sunt documente;Au ars în în Ştei și la Băița, frate,

Mai rău ca la Berlin în vremi demente...Nimic n-a mai rămas, nici pe la sate Dintr-o hârțogărie cu patente...

Un Iov la Marea de Azov

Cu ce l-aș compara pe rus ? Cu Iov !Turme de țări vasale-n jur , bogate,Pe glob se întindea pe-o jumătate,Păzită aprig cu Kalașnikov.

La Marea Galileii de Azov,Azi cere pravoslavnica dreptateSă-l apere din față și din spate,Să nu-l închidă-n Gulagul ostrov.

Nevasta lui și prietenii îl ceartăȘi-i spun să-L blesteme pe DumnezeuCare i-a rupt pe la Donețk din hartă

Și turmele i-a sfâșiat c-un leu.El, la pământ, într-una tace,- i iartă,Dar prinde iar puteri ca un Anteu !...

Sfârșitul călătoriei

Se dedică lui Balaci Vasile din Șebiș , unul din responsabilii construirii rampei de descarcare a uraniului la Halmeu în vagoanele de tip rusesc spre a fi transportat în interiorul U.R.S.S.

La frontiera din Halmeu, convoiulSecret al trenului oprea din mers:

O macara cu clonț prelung , pervers ´Nălța încet vagonul cu burtoiul

Plin de uraniu greu pentru războiulCel nuclear - infam , nedemn de vers. Evenimentul este fapt divers:Pe malul Tisei mută-se gunoiul !

Atât de –ngrozitoare era crimaCă nu o cuprindea ecartamentul,Nimica nu vedea pe- aici prostimea:

Cum măcinişul este armamentulȘi cum înlocuieşte pedestrimeaDe care se –ngrozea tot Occidentul...

La gara din Halmeu

În drum spre Maramureșul istoricTrecut-am azi prin gara din HalmeuȘi am aflat că jos, lângă rambleu,De- așezi chiar și un Geiger 50 preistoric,

Acul devine-ndată euforicȘi se asvârle-ndată ca un leu ,După un bivol plin de minereu:Contaminare ! Faptu-i categoric.

Și am văzut și liniile late,Spre stepă ca- Europa să nu intreŞi la români în Apșa mari palate,

Dar și încovoiați de muncă-n vintre...M-am aplecat, pios, adânc, din spateCa-n fața iconuțelor prea-sfinte... Gara din Halmeu, l6 august 2011

50 Geiger- denumirea celui mai comun și folosit aparat de măsurare a radioactivității (n.a)

La bariera Băiţei Plai

Se deapănă poveşti la barierăCu ce a fost , cu ce va fi-n Băiţa...

- „S-o stinge a noastră minerească spiţa În România-urano-auriferă ?”

Dincolo vezi clădirea austeră,

Imensă-a ruşilor; e rămăşiţaDin clubul cultural ce-a spart pojghiţaDe ignoranţă dintr-o altă eră...

Un inginer îmi dă asigurareCă mai avem uraniu mult sub munte...

- „Când va începe –o nouă exploatare ?”,

Ne-ntreabă un om cu pletele cărunte.Nu îi răspunde nimeni la-ntrebareIar groapa se-adânceşte pe-a lui frunte...

Băiţa Plai, l6 iulie 2013

Șebiș de Beiuș, Pocioveliște, Băița, Nucet, Ștei, Oradea și Halmeu, 2010- 2013