LAYA

Laya înseamnă fuziune, resorbţie, integrare.Intima fuziune şi profunda identificare cu energiile subtile macrocosmice pe

anumite nivele de manifestare permit în planul microcosmosului individual să realizăm fuziunea profundă cunoscută sub numele de Laya, ajungând apoi să ne manifestăm ca adevărate relee de retransmitere a acelor tipuri de energie, amplificând posibilităţile individuale, trezind şi dinamizând la extrem propriile noastre energii individuale, controlate prin fuziune.

Percepţia subtilă a unui anumit sunet interior prin intermediul căruia se manifestă energia subtilă macrocosmică, sesizabil la nivel mental prin intermediul emisiei unui sunet de vibraţie în acord – mantra – uşurează foarte mult fuziunea cu acele energii subtile macrocosmice care se află întotdeauna în afara noastră conduce la diferite realizări.

Cele mai puternice şi mai rapide efecte survin în cazul unei recitări sau emisii interioare mute a sunetului, aceasta conducând cu uşurinţă la o instantanee consonaţă cu sfera de forţă pe care respectiva mantră o reprezintă.

După fiecare emisie vom căuta să percepem acordul subtil, realizând recepţia sunetului corespondent mantrei emise, sunet care aduce cu sine energia corespondentă planului subtil macrocosmic. În faza în care recepţionăm sunetul obiectiv macrocosmic, ne identificăm cu acesta, adică fuzionăm cu energia lui, aşa cum aceasta există continuu în afara noastră, în eternitate.

Dyana este fuziunea cu energia corespondentă şi cu sunetul obiectiv subtil al acelei energii, în care survine senzaţia de dizolvare în ambianţa subtilă, de dilatare în nemărginire a limitelor conştiinţei.

Laya-Kriya este starea de fuziune net profundă, cu senzaţia de pierdere completă şi anulare a limitelor corpului fizic, cât şi a percepţiei timpului şi spaţiului. Această etapă este mult superioară aceleia în care se mai emite mantra, deoarece acum starea de sintonanţă cu energia subtilă a sunetului recepţionat este continuă.

Samadhi este identificarea perfectă, fuziunea totală, ce permite resorbţia la nivelul aspectelor esenţiale ale conştiinţei în realitatea supremă, imuabilă.

Pentru acela care a înţeles mecanismul acordului subtil cu sursa infinită a energiei cosmice, această tehnică de expansiune prin fuziune a spiritului conştient este extrem de simplă.

SHAKTI

1

Ramakrishna : "Mi-am dat seama atunci că ceea ce se numeşte Brahman ( Absolutul-Dumnezeu ) este de fapt identic cu Shakti ( Suprema Energie Manifestatoare ). Îl numesc Brahman atunci când El este inactiv ( transcendent ) şi Shakti atunci când crează, menţine şi distruge lumile. Este întocmai precum apa, care uneori este liniştită iar alteori este acoperită de valuri".

Arthur Avalon : "Shiva este alb pentru că El este aspectul transcendent. El este inert ca un cadavru pentru că reprezintă aspectul imuabil al Supremului, Shakti fiind aspectul schimbător ( în aparenţă ) al Supremului Dumnezeu. El şi Ea sunt una şi aceeaşi realitate, aspecte gemene, polar-opuse ale Unicului care este veşnic neschimbat în sânul schimbării şi care în acelaşi timp este schimbarea însăşi".

Ramakrishna : "Brahman ( ParamaShiva ) şi Shakti sunt identici. Este precum focul şi puterea lui de a arde. Nu poţi să te gândeşti la foc fără să te gândeşti la puterea lui de a arde şi, de asemenea, nu te poţi gândi la puterea de a arde fără să te gândeşti simultan şi la foc. Nu poţi să concepi razele soarelui fără Soare şi nici Soarele fără razele lui.

Cu adevărat vă spun, Kali este Brahman, iar Brahman este cu adevărat Kali. Aici este o aceeaşi unică Realitate esenţială. Atunci când ne gândim la Ea ca fiind inactivă, sau altfel spus transcendentă, neimplicată deloc în acţiunile de creaţie, menţinere şi distrugere, numim aceasta Brahman. Dar atunci cănd Ea este integrată în aceste activităţi cosmice, o numim Shakti. Realitatea esenţială este însă una şi aceeaşi".

Puterea transcendentă a lui Shiva este reprezentată de noaptea eternă ( vidul beatific ) în care totul se resoarbe ( "adoarme" ). În calitate de principiu esenţial ( cauză absolută ) a timpului etern şi absolut, Shiva este de fapt în afara Universului manifestat. El reprezintă acel misterios "Dincolo".

Shakti este realitatea energetică esenţială complementară lui Shiva.Dumnezeu este, în aspectul său imanent de Shakti, prezent în fiecare atom al

Universului.Shakti, Suprema Energie Manifestatoare este esenţa ultimă a Universului.Shakti înseamnă putere, forţă a naturii, energie. Ea este energia primordială,

aspectul dinamic al lui Dumnezeu, forţa de realizare a lui Brahman, vitalitatea care îi permite lui Brahman să creeze totul, să menţină sau să păstreze totul, să facă să dispară totul. Graţia lui Shakti în fiinţa umană – trezirea, amplificarea, acumularea, transmutarea şi sublimarea diferitelor aspecte sau manifestări specifice ale lui Shakti – este indispensabilă pentru a putea înţelege gradat dimensiunea transcendentă a lui Dumnezeu. Tantrismul se interesează de conştientizarea şi integrarea lui Shakti în fiinţă. În fiinţa umană, expresia cel mai uşor sesizabilă a lui Shakti este dinamismul sexual, pulsiunea amoroasă sau libidoul.

Shakti înseamnă putere născătoare, energie şi ea reprezintă aspectul creator primordial, fundamental al Macrocosmosului. Shakti este forţa care animă toate

2

fiinţele şi toate lucrurile. Ea dă viaţă prin energia ei universului. Întregul Macrocosmos este manifestarea lui Shakti. Ea este uterul misterios din care toate lucrurile şi fiinţele iau naştere şi în care ( înainte de Suprema Eliberare ) totul se întoarce. Shakti nu este numai misterioasa sursă a vieţii, ci totodată ea este adevăratul pământ ce crează totul şi consumă totul.

Kundalini există pretutindeni în Univers. Materia, viaţa, conştiinţa şi supraconştiinţa nu sunt decât diferite grade, care prezintă diferite frecvenţe de vibraţie, ale revelării Ei.

Bhairava Yamala Tantra : "Ea este însăşi pura Lumină Transcendentă. Din pura lumină a Supremei Mame Divine, Para Shakti se nasc toate lucrurile şi fiinţele create".

Devi Upanishad : "Eu, Shakti sunt în realitate însuşi Brahman. Din mine a luat fiinţă întreaga lume, substanţa primordială şi Conştiinţa Cosmică, Vidul Beatific şi Plenitudinea. Eu sunt atât beatitudinea cât şi lipsa beatitudinii, cunoaşterea şi ignoranţa sunt amândouă Eu Însămi. Eu sunt cele 5 elemente şi ceea ce este diferit de ele. Eu sunt întreaga lume. Eu sunt Veda ca şi tot ce este diferit de acesta. Deasupra, dedesubt şi pretutindeni sunt Eu".

Pentru şcoala Trika din Kashmir, principiul creator este Vimarsha, "lumea în uterul ei". Calitatea principiului vieţii este Spanda, vibraţia creatoare. "Atunci când Shakti se expansionează sau se deschide, universul întreg capătă viaţă, iar de îndată ce ea se adună sau se strânge în sine, universul în întregime dispare ca manifestare, procesul fără sfârşit al autodeschiderii şi autoînchiderii sale fiind totdeauna ceea ce crează universurile nenumărate.

Shakti alternează astfel ciclic la nesfârşit între faza manifestării şi cea a disoluţiei sau reîntoarcerea în potenţial, Pralaya. În momentul disoluţiei cosmice, universul se retrage din nou în Shakti, totul repliându-se spre interior.

Shakti este cunoscută de asemenea ca Svatantrya, însemnând independenţă sau libertate, deoarece, cu excepţia Supremului Absolut, Dumnezeu, existenţa ei nu depinde de nimic exterior, sau ca Vimarsha care înseamnă că ea este toate lucrurile şi fiinţele în acelaşi timp.

Shakti este esenţa ce există imediat după Dumnezeu şi este privită ca fundamentală, deoarece toate obiectele şi fiinţele posibile sunt latente şi pot fi manifestate numai prin uterul ei. Acestea nu au niciodată o viaţă separată de Shakti, iar sub orice formă ar exista ele sunt doar atribute ale Ei.

Devi Bhagavatha : "În momentul disoluţiei finale, Eu ( Shakti ) nu mai sunt nici bărbat, nici femeie, nici neutră". Ea devine lipsită de forme şi atribute în acest ultim aspect al realităţii.

Ramakrishna : "După distrugerea Universului, la sfârşitul marelui ciclu temporal, Mama Divină , forma feminină creatoare a lui Brahman, adună laolaltă toate seminţele necesare următoarei Creaţii. După Creaţie, însăşi Puterea

3

Primordială, Kali stăpâneşte în mod direct Universul. Ea crează acestă lume fenomenală şi apoi se infuzează în toate elementele ei. În Veda, procesul creaţiei lumii este asemuit cu un păianjen care îşi ţese pânza. Păianjenul îşi crează pânza din el însuşi şi apoi rămâne în ea. Dumnezeu este conţinătorul Universului şi totodată El este permanent conţinut în acesta".

Kali nu este doar o rudă de-a ta. Ea este chiar Mama ta.Iată cum descrie Ramakrishna experienţa sa personală a Conştiinţei Cosmice :

"Mama Divină mi s-a revelat că Ea este totul. Ea mi-a arătat că totul este plin de Conştiinţă Divină. Imaginea ei era Conştiinţă, altarul era Conştiinţă, vasele cu apă sfinţită erau Conştiinţă, pragul uşii era Conştiinţă, podeaua de marmură era Conştiinţă – totul atunci mi s-a revelat ca fiind Conştiinţă. Percepeam atunci totul, toate lucrurile, toate fiinţele, ca fiind îmbibate de o copleşitoare fericire ce reverbera în întregul Univers. Am văzut apoi un răufăcător, dar am realizat extaziat că percepeam chiar şi în el vibrând Puterea Mamei Divine. Tocmai din această cauză, eu am dat atunci unei pisici să mănânce din mâncarea care trebuia oferită ca ofrandă Mamei Divine. Percepeam cu o claritate uluitoare cum Kali, era şi devenise totul, fiind până şi acea pisică".

"Dintr-o dată Mama cea binecuvântată mi s-a revelat. Instantaneu, clădirile, templul şi toate celelalte lucruri şi fiinţe au dispărut privirii mele, şi în locul lor nu mai vedeam decât un infinit şi extraordinar Ocean strălucitor de Conştiinţă. Oricât de departe putea privi ochiul, valurile orbitoare ale acestui Ocean de lumină se năpusteau asupra mea din toate părţile cu un zgomot teribil şi în final au ajuns să mă cuprindă cu totul ! Extaziat, nu-mi mai puteam relua respiraţia. Eram inundat şi copleşit de această precipitare extatică şi am căzut atunci la sol, intrând în starea de Conştiinţă Cosmică. Ce s-a întâmplat în timpul acesta în lumea exterioară, nu ştiu ; dar ceea ce pot spune este că în mine era un continuu şi imens şuvoi de fericire nediluată, mereu reînnoită şi simţeam în toată fiinţa mea prezenţa Divinei Mame Kali".

"Câtă fericire poţi găsi într-o relaţie sexuală instinctuală, animalică ? Realizarea plenară a lui Dumnezeu îţi oferă de 10 milioane de ori mai multă fericire care, spre deosebire de cealaltă, durează la nesfârşit".

Atunci când omul şi-a creat o legătură specială cu Kali, Kali nu mai este deloc doar o banală imagine într-un templu. Prezenţa ei divină umple mai mereu fiinţa respectivului om. Într-un fel sau altul, toate religiile indică diferite metode de punere în inefabilă legătură cu Dumnezeu. Cu toate că metodele pot să difere, rezultatul este în final aproape acelaşi.

Ramakrishna : "Eu sunt instrumentul, iar Kali este operatorul. Eu sunt casa, iar Ea este locatarul. Eu sunt căruţa, iar Ea este căruţaşul. Eu mă mişc exact aşa cum Ea mă mişcă ; vorbesc exact aşa cum Ea vrea să vorbească prin mine".

4

Oare nu acelaşi aspect îl afirmă orice creştin când spune : "Doamne, facă-se voia Ta prin mine" ?

Abrahim Khan : "Pentru a-i aparţine Ei cu adevărat, fuzionând astfel cu Dumnezeu în totalitate, omul trebuie să-şi dăruiască nu numai mintea, ci chiar şi pe el însuşi în întregime. Fiecare aspect al fiinţei umane trebuie să se afle în serviciul Ei ( să devină releul ei ) pentru ca această fiinţă să fie una cu Dumnezeu Tatăl. Numai cel care este devotat cu adevărat poate fi conştient de Prezenţa Divină şi poate deveni un releu prin care Ea, ca putere divină, ajunge să se manifeste".

Ramprasad : "Sufletul individual nu poate fi unit cu Dumnezeu ( ParamaShiva ), sau altfel spus nu se poate identifica cu Dumnezeu fără ajutorul lui Kundalini. Kundalini este mediatorul dintre Jivatman ( sufletul individual ) şi ParamaShiva ( sau ParamAtman ), deşi Ea, Kundalini Shakti nu este deloc diferită de ParamaShiva".

Conform Vedantei, eliberarea spirituală constă în reintegrarea sau fuziunea, – fără pierderea identităţii proprii – sinelui individual ( Jivatman ) cu Sinele Suprem Transcendent ( ParamAtman ).

MAHA VIDYA

Marile Puteri Cosmice sunt divinităţi de cel mai înalt ordin, a căror autoritate îşi are izvorul în Suprem şi al căror rol este de a guverna diferitele sfere ale Creaţiei. Ele au însărcinări supreme cosmice pe lângă Divinitatea Cosmică Absolută, fiind totodată faţetele Adevărului Unic, cele 10 aspecte dominante ale personalităţii fascinantei Mame Divine Supreme. Infinita Mamă unică este descrisă ca având 10 mari personalităţi distincte, manifestări distincte ale Conştiinţei Supreme

De îndată ce omul s-a orientat cu toată fiinţa către Divinitatea respectivă, aceasta ia asupra ei sarcina ghidării telepatice a aspirantului. Acest fapt este caracteristic pentru aceste Maha Vidya.

Cel care realizează fuziunea în planul sferei de forţă şi contactul telepatic cu Marea Putere Cosmică, devine identic cu Ea în puterea ei distinctă, în forţa ei nesfârşită, în energia ei irezistibilă prin intensitatea câmpului de sugestie, în frumuseţea ei tulburătoare, în fericirea ei îmbătătoare, în pacea ei adâncă şi armonia ei deplină. Toate acestea sunt posibile datorită capacităţii de canalizare specifică omului.

La început, prin acordare telepatică, energia focarului de corespondenţă din noi începe să se mărească, determinând un analogic câmp de forţă în fiinţa noastră. Sentimentul comuniunii telepatice cu respectiva sferă de forţă a Puterii Cosmice apare vag. Apoi, punctul de corespondenţă devine un focar activ ce primeşte

5

satisfăcător energia în aflux continuu de la respectiva Forţă Cosmică revelată. Aceasta face ca aura noastră să se mărească, sfera de influenţă benefică determinând reacţii spontane asemănătoare cu starea noastră asupra celorlalţi.

Sfera de putere a forţei cosmice cu care ne aflăm în comuniune telepatică devine o realitate vie. Ecoul resimţit în fiinţa noastră este uimitor prin gama de stări catalizate distinct de respectiva sferă de forţă în planul conştiinţei. Pentru aceasta, atenţia trebuie să fie focalizată permanent atât asupra noastră cât şi în jurul nostru pentru a remarca efectele generate de fiinţa noastră în comuniune telepatică, integrată ca releu asupra celorlalţi, care vor avea atitudini şi reacţii net modificate sub influenţa puterii emanate prin noi.

Prin conştientizarea respectivei Forţe Cosmice, are loc punerea la unison, gradată, la nivelul focarului corespondent sau acordarea telepatică ce va determina un aflux mărit, suplimentar, de energie subtilă distinct modulată în aura noastră, care va produce efecte precis sesizabile, nu numai în propria noastră fiinţă ci şi în afara noastră, provocând o clar perceptibilă sferă sau câmp de influenţă benefică asupra celorlalte fiinţe umane care vor începe să acţioneze la unison cu influenţa percepută de noi înşine.

Astfel, atât existenţa cât şi sfera gigantică de forţă şi influenţă a respectivei Mari Puteri Cosmice cu care începem să ne aflăm într-o din ce în ce mai intimă comuniune telepatică este dublu confirmată : o dată în propria noastră fiinţă şi a doua oară prin reacţiile modificate ( dar la unison cu starea noastră ) ale celorlalţi oameni.

Vom trece acum la studiul detaliat al celor 10 Maha Vidya. Pentru a înţelege cât mai bine acest aspect, vom porni de la o analogie semnificativă.

În fiecare zi, vedem crepusculul dizolvându-se gradat în noapte. Ora celui mai adânc întuneric este momentul cel mai îndepărtat de lumina zilei. Dacă comparăm ciclul unei zile cu ciclurile cosmice, miezul nopţii universale macrocosmice, Pralaya, este, analogic vorbind, momentul tăcerii absolute asupra căreia domneşte incontestabil şi suveran puterea universală a distrugerii, puterea transcendentă a Timpului, Maha Kali.

Întregul ciclu al existenţei, întocmai precum acela al zilei şi nopţii, poate fi împărţit în 10 aspecte principale, în legătură cu cele 5 aspecte fundamentale ale lui Shiva, precum şi cu cele 5 aspecte fundamentale ale lui Shakti, unite laolaltă precum ziua cu noaptea.

Cele 10 aspecte ale ciclului timpului sunt concepute ca un rezumat analogic al Creaţiei, al tuturor stadiilor de existenţă, a tot ceea ce poate fi cunoscut. Acestea sunt cele 10 aspecte fundamentale ale Puterii lui Dumnezeu. A le cunoaşte profund prin fuziune şi rezonanţă echivalează cu a cunoaşte misterul ultim al Universului, pentru că ele reprezintă energiile supreme ale Creaţiei, întregul Macrocosmos nefiind altceva decât expresia lor exterioară.

6

Aceste 10 Energii Supreme Macrocosmice sunt izvozul esenţial a tot ce poate fi cunoscut şi totodată reprezintă diversele aspecte ale nopţii divine. Prin intermediul simbolismului acestora transpare întregul tablou al devenirii noastre.

KALI

Conştiinţa Supremă este Eterna şi Unica Realitate ultimă. La început, ea susţine în ea esenţa tuturor lucrurilor, nefiind afectată de Timp.

Creaţia începe prin expansiunea acestui Spirit Atemporal, care scoate la lumină tot ce era conţinut în el în mod implicit. Această expansiune a Supremului, această obiectivare pornind de la starea subiectivă iniţială, măsurată prin succesiune, mişcare şi eveniment o numim Timp, Kala.

Timpul îşi animă în creaţie un triplu statut, astfel încât fiinţele create au experienţa relativă a Timpului ca trecut, prezent şi viitor. Experienţa este relativă, trecutul fiind ceea ce odată era prezent, prezentul - ceea ce mai înainte era viitor, viitorul - ceea ce va deveni prezent şi, cu trecerea timpului, trecut.

Există deci o moşcare continuă, un Timp secvenţial care este un continuum indefinit de părţi aparent distincte. Iar aceste părţi, demarcaţii distincte în decursul desfăşurării succesive, sunt caracteristica Timpului. Acestei caracteristici, oamenii i-au dat numele de Moarte. Iată de ce – în limba sanscrită – Moartea este denumită şi Kala. Stăpânul Morţii poartă şi numele de "Yama", cel ce restrânge, el restrânge în timp mişcarea continuă, "Antaka" sau "Kritanta", cel ce determină sfârşitul, sau chiar "Dharma", legea acestei creaţii schimbătoare.

Aurobindo : "Există o necesitate fundamentală a naturii umane, o ţintă esenţială a vieţii întrupate - aceea de a căuta experienţa infinită pornind de la o bază finită ; şi întrucât forma, baza, prin însăşi natura ei, limitează posibilitatea de experimentare, acest lucru se poate face doar prin dizolvarea sau topirea în nemărginire a formei şi prin căutarea de noi forme infinite. Căci sufletul, odată limitat prin localizare într-un moment şi un loc dat, este împins de principiul succesiunii nesfârşite să-şi caute iar infinitatea originară, adăugând un moment după altul şi acumulând o anumită experienţă - Timp pe care o numeşte trecutul său ; în acest Timp el se mişcă prin locuri şi momente succesive, acumulări succesive de cunoştinţe, inteligenţă, plăcere, bucurie, experienţe sau vieţi succesive şi pe toate acestea el le ţine pentru totdeauna în memoria lui sub- sau supra-conştientă, care poate fi asimilată cu depozitul de acumulări trecute în Timp. Pentru acest proces, schimbarea continuă a formei este esenţială. Iar aceasta este însăşi legea Morţii.

Aceasta este deci necesitatea şi justificarea Morţii, nu ca negare a Vieţii, ci ca un proces necesar al continuităţii Vieţii ; moartea este necesară pentru că schimbarea eternă a formei este singura nemurire la care poate aspira substanţa vie finită, iar

7

schimbarea eternă - singura nemurire accesibilă oricui, pe care o poate atinge conştiinţa limitată închisă în trup. Dar această schimbare a formei nu poate fi lăsată să rămână doar o simplă reînnoire a aceleiaşi forme-tip constituită în viaţa noastră corporală dintre naştere şi moarte ; căci fără o introducere a conştiinţei individuale în noi forme şi în noi circumstanţe de timp, spaţiu şi mediu înconjurător, dobândind astfel variaţia necesară experienţei infinite, gigantice pe care o cere însăşi natura existenţei în Timp şi în Spaţiu, nu se poate realiza într-adevăr infinitatea. Şi doar procesul Morţii, prin disoluţia şi devorarea vieţii de către viaţă, doar absenţa libertăţii, constrângerea, lupta, suferinţa, face ca acestă necesară şi salutară schimbare să apară cu atât mai teribilă şi de nedorit mentalităţii noastre muritoare. Sentimentul de a fi devorat, umilit, sfărâmat, dizolvat, distrus, anihilat sau forţat din afară este însăşi împunsătura Morţii, pe care nici chiar credinţa într-o supravieţuire personală în eternitate, dincolo de moarte, nu o poate îndepărta cu totul".

Existenţa este devorată de Timp şi moartea este punctul terminus al vieţii.În peregrinările sale prin labirintul dătător de experienţe infinite ale vieţii, la

fiecare pas, în fiecare moment, omul este pândit de umbra dătătoare de groază a morţii, şi toate înaltele lui scopuri sunt viciate de ameninţarea acestui sfârşit tragic.

Moartea pândeşte la tot pasul, prin intermediul timpului necruţător, ca o fiară flămândă, devorând întreaga creaţie, neiertând pe nimeni care se complace în oceanul dizolvant al efemerului. Lumea este în continuă devenire, transformare, iar reacţia noastră în faţa vieţii depinde de modul în care privim schimbarea : în faţă, în direcţia de mers, înspre ceea ce va veni şi ne va aduce viaţa, sau în spate, înspre ceea ce a fost, ceea ce am pierdut, în direcţie opusă mersului, a privi în urmă, a vedea doar pierderile. Viaţa dă şi ia încontinuu, vine şi pleacă, reacţia noastră la ea depide de punctul nostru de vedere, depinde pe care direcţie suntem axaţi, înspre viitor sau înspre trecut.

Miliardele de momente ale trecerii Timpului în trecut, prezent şi viitor se perindă într-o simultană succesiune rapidă. Kali este pentru prezent Moartea devoratoare, ucigaşul nemilos.

Kali este Timpul transformator, schimbarea, mişcarea. Calitatea ei de a fi neagră este a timpului, timpul preparator al nopţii ce se află înaintea zorilor.

Ea reprezintă în eternitate principiul spiritual evolutiv iar acţiunile ei cosmice sunt menite să servească atingerii beatitudinii în urma desfăşurării gradate a divinelor posibilităţi.

Proiecţia lui Kali în corpul uman se află în vaginul unei femei vitale şi frumoase.

În corp, Kali este Kundalini, ce se exprimă prin forţa creatoare şi sexuală Pranică. Corpul şi spiritul sunt intim legate prin forţa dătătoare de viaţă, vitalul, al cărui simbol exterior este fluxul respiraţiei, inspiraţia şi expiraţia, clipă de clipă.

8

Vitalul sau forţa creatoare Pranică în individ este o replică a forţei Pranice în cosmos, mişcarea în succesiunea-Timp care este Kali.

Metoda cea mai accesibilă de comuniune cu Kali constă în unirea conştiinţei cu fluxul inspiraţiei şi al expiraţiei. Într-un timp destul de scurt, omul realizează că există o mare diferenţă între a respira involuntar tot timpul şi a respira conştient, măcar pentru un anumit interval de timp. Unindu-şi conştiinţa, ceas de ceas, cu inspiraţia şi expiraţia, omul devine încetul cu încetul tot mai conştient de forţa Pranică ce în interiorul fiinţei sale îl susţine şi apoi focalizează expansiunea conştiinţei către marea forţă Pranică cosmică, care este Kali.

Cuvântul sanscrit Kala înseamnă atât "moarte" cât şi "timp". Totul, în lumea fenomenală, se află sub scavia timpului. Când timpul existenţei unei fiinţe s-a încheiat, energia sau puterea ( Shakti ) acelei fiinţe pleacă, se retrage şi se separă definitiv de învelişul ei material, iar despre respectiva fiinţă se spune că moare. Cu alte cuvinte, moartea este capătul sau sfârşitul temporal al forţei vitale, Prana. Materia nu este nici creată, nici distrusă : ea doar îşi schimbă neîncetat forma. Moartea nu este prin urmare decât schimbare sau transformare. Kali este energia cosmică fundamentală a acestei neîncetate transformări evolutive, transformare ce este indispensabilă permanentei reînnoiri a energiei vieţii, forţa subtilă Pranică, precum şi creşterii spirituale.

Ataşamentul faţă de formele materiale produce teama de moarte. Pentru cei ignoranţi, egoişti şi răi, care sunt puternic ataşaţi de corpul fizic, Kali este feroce şi teribilă, dar pentru ceilalţi Ea este blândă şi plină de graţie, ajutându-i prin acţiunile ei transformatoare să se elibereze de tendinţele inferioare demoniace şi satanice.

Corpul fizic este strict dependent de Prana, energia subtilă vitală ce curge permanent prin cele două canale energetice principale, polar opuse, Ida şi Pingala, Yin şi Yang, (–) şi (+). Aceeaşi energie care în fiinţa individuală este percepută ca vitalitate subtilă şi suflu vital, se manifestă la nivel cosmic ca timp, mişcare ciclică sau frecvenţe de vibraţie. Prin controlul Pranei, omul se eliberează din sclavia timpului. Ida şi Pingala, curenţii energetici lunar şi solar, îl menţin înlănţuit în ciclurile temporale şi crează astfel în el teama de moarte. Sushumna însă transcende timpul. Atunci când energia subtilă esenţială, Prana este adusă prin canalul median, Sushumna, forţele complementare înrobitoare în ciclurile timpului, Ida şi Pingala sunt paralizate, iar Kundalini se trezeşte şi se înalţă. Astfel omul transcende în pura regiune a Eternităţii Divine, dincolo de conştiinţa limitată de timp, acolo unde, datorită Nemuririi, nu mai există teama de moarte.

Atunci când nu mai există creaţie, nici Soare, nici Lună, nici planete şi nici Pământ, şi când întunericul este învăluit în întuneric – Pralaya –, atunci Mama Divină Transcendentă, de dincolo de forme, Maha Kali, Suprema Energie Divină, este indisolubil unită în eternitate cu Maha Kala, Absolutul.

9

Ceea ce există chiar şi atunci când timpul este transcens, noaptea eternă a păcii şi fericirii nemărginite – MahaRatri –, este numită tot Kali. Şi tot ea este cea care îl împinge pe Shiva, Marele Stăpân al Universului în următorul ciclu al creaţiei. Pe scurt, putem spune că Marea Kali reprezintă o anumită putere a lui Dumnezeu în toate aspectele sale.

Energia timpului se manifestă ciclic. Un ciclu cosmic are 4 perioade ( Yuga ) şi este numit MahaYuga ; el durează 4.320.000 de ani ; 1.000 de MahaYuga reprezintă o zi din viaţa lui Brahma, care vede creaţia lumii în dimineaţa acestei zile şi disoluţia ei ( Pralaya ) seara. Un Brahma trăieşte 100 asemenea ani, după care el însuşi se dizolvă ( trece în nefiinţă ) timp de un alt asemenea secol al lui Brahma, MahaPralaya, pe durata căruia nimic nu există în afara Transcendenţei Divine şi a Spiritelor care au realizat Transcendenţa Divină, până când marele ciclu începe din nou.

Starea de somn profund se aseamănă într-o anumită măsură cu liniştea absolută care se răspândeşte pretutindeni atunci când Universul este resorbit în Sursa lui esenţială ( Dumnezeu ), iar toate formele şi toate fiinţele care nu au atins încă desăvârşirea îşi găsesc somnul etern în sânul nopţii universale fără limite, Pralaya.

Ca energie esenţială a Timpului, Kali este cauza devenirii şi schimbării universale şi, ca atare, ea consumă toate lucrurile şi fiinţele. Toate fiinţele şi toate lucrurile ajung la ea în final. În Kali sunt absorbite astfel toate dorinţele şi speranţele noastre, familia, legăturile sentimentale, prietenii noştri, posesiunile sau succesele cu greu dobândite în afaceri, etc. Ca timp etern şi complet detaşat, ea confruntă omul cu penibilele lui ataşamente egoiste şi limitări, înghiţindu-le în final pe toate şi creându-le din nou şi din nou ( dacă fiinţa în cauză încă nu şi-a asimilat respectivele "lecţii" spirituale ) într-o formă diferită şi într-un timp diferit.

Kali este devoratoarea Timpului ( Kala ). Fiecare ciclu mai mic este înghiţit de unul superior ; secunda este înghiţită de minut, minutul de oră, ora de zi, ziua de an ; anul dispare într-o epocă, Yuga, care la rândul ei este consumată de un ciclu, şi aşa mai departe, până când, în final, marele ciclu al vieţii şi disoluţiei lui Brahma este în întregime înghiţit de Mama Kali.

Kali mai este adorată de asemenea şi ca Adya Shakti, Energia Creatoare primordială, Eternul Început al tuturor lucrurilor.

După marea disoluţie unuversală, Maha Pralaya doar Kali mai rămâne, alături de cele 9 Mari Puteri Cosmice, ca Energie Creatoare nemanifestată, într-o stare de putere potenţială, supremă, ce este numită Shakti sau Eternul Feminin Transcendent.

Indiferent ce am făcut sau încă nu am făcut în trecut, ignorând perspectivele viitorului probabil, ACUM, numai ACUM, în această CLIPĂ, putem acţiona, putem transforma ceva ACUM, în acest Etern Prezent îl putem realiza ORICÂND pe Dumnezeu.

10

TARA

Tara este supranumită "Puterea cosmică infinită care salvează". Ea emană, printre altele, de la Absolut, compasiunea sau infinita milă divină. Prin intermediul lui Tara se manifestă graţia lui Dumnezeu în întregul Macrocosmos pentru cei care o merită.

În sanscrită, cuvântul Tara vine de la rădăcina Tr, a traversa, a-i ajuta pe alţii să traverseze, stea ce străbate spaţiul şi îndeplineşte rolul de lumină călăuzitoare pentru cei care sunt în pericol să se rătăcească.

Tara mai era frecvent invocată pentru accelerarea procesului de înţelegere, asimilare şi învăţare.

Când Absolutul Transcendent, din proprie voinţă, vrea să se manifeste, se produce instantaneu o străfulgerare, o expansiune, o dilatare, o pulsaţie. Această vibraţie macrocosmică primordială, Adya Spanda, provoacă la rândul său o serie de vibraţii care iau mai întâi forma sunetului, Nada, precursor al creaţiei tuturor obiectelor şi fiinţelor. Pe acesta Veda îl numeşte Nitya Vak, Cuvântul Etern, Akshara, reprezentat de sunetul subtil fundamental, AUM.

Aurobindo : "Rădăcină a tuturor sunetelor subtile potenţial creatoare ale Logosului, AUM este unica formulare universală a energiei subtile a sunetului şi cuvântului, cel ce le conţine şi este totodată sumum-ul lor. Izvorând toate din AUM, celelalte sunete subtile sunt simple dezvoltări ulterioare. Orice cuvânt, orice gând, obiect sau fiinţă sunt o înflorire a marelui sunet fundamental AUM. Manifestat mai întâi în puterea supraconştientă, AUM este întotdeauna izvorul suveran, sămânţa esenţială, rădăcina lucrului şi a ideii, a formei şi a numelui. AUM este manifestarea Supremului intangibil, Unitatea originară, Misterul existent în sine, dincolo de timp, şi care totodată transcende orice manifestare".

AUM este în întregime integrat în sfera puterii lui Tara.Tara este prin urmare intim asociată cu sunetul subtil primordial, Nada

Pasyanti Vak sau Cuvântul ce precede apariţia creaţiei, sunetul subtil-substanţă, quintesenţa tuturor sunetelor, sursa vorbirii.

Tara integrează deci în sfera ei infinită de forţă sunetul subtil AUM, expresia esenţială a Logosului ce conduce Creaţia pe cărarea hărăzită ei, acordând cunoaşterea ultimă, eradicând rapid ignoranţa şi conducând aspirantul de la nefiinţă spre Fiinţa Eternă, de la întuneric la lumină, de la moarte la nemurire.

Ugra Tara deţine vibraţia primordială ce tulbură imobilitatea începuturilor. În sfera ei de putere se manifestă sunetul subtil de forţă AUM ce agită liniştea neclintită. Tantra afirmă că ea strânge neobosită toată ignoranţa din cele 3 lumi în cupa sa şi o distruge apoi fulgerător, prin infinita ei compasiune divină.

11

Nila Sarasvati este puterea magică, fermecătoare prin forţa sa de evocare a cuvântului, ce străbate spaţiul plin de tenebre, lumina cunoaşterii, ce străpunge întunericul penibil al ignoranţei ce ne menţine în suferinţă.

Ekajata reprezintă acel aspect al Puterii Cosmice având părul de pe cap strâns. Aceasta semnifică faptul că toate vibraţiile şi energiile împrăştiate ale sunetului sunt aici constant canalizate în actul creaţiei. Ea nu este deloc Muktakesi, cu părul desfăcut, cu energiile împrăştiate haotic, ci Ekajata, cu forţele focalizate şi concentrate în actul pozitiv al creaţiei.

Mantra acestei Puteri Cosmice conţine în ea integral Akshara, AUM.Aurobindo : "Mantra AUM conduce la simţirea directă a Unităţii conştiinţei

Macrocosmice, prezentă în toate lucrurile şi fiinţele materiale şi ne deschide conştiinţa către Supremul transcendent eliberat sau, cu alte cuvinte, detaşat de întreage existenţă cosmică".

Pentru o deplină comuniune cu Tara este recomandată tăcerea absolută pentru anumite perioade de timp, precum şi spunerea adevărului. Neadevărul anulează fuziunea inefabilă cu Tara, întrerupând comuniunea telepatică cu sfera subtilă de putere a acesteia. Pentru realizarea lui Citra, omul trebuie să primească total detaşat atât lauda cât şi ocara.

Tara este puterea Embrionului de aur, Hiranya Garba ; ea este prima localizare cosmică de la care lumea porneşte şi se dezvoltă. "Tara apare în imensitatea cosmică infinită ca prima localizare a energiei, ca o sursă esenţială de lumină, ca o stea, ca un focar de iradiere. Această lumină reprezintă natura originară, manifestarea primară a gândirii. Ea este cea care prin puterea sa crează, hrăneşte şi iubeşte lumea, care susţine Universul. Tara este energia supremă a milei divine, corabia prin care oceanul lumii poate fi uşor şi repede traversat". Tara înseamnă "cea care ajută fiinţa umană să treacă pe malul celălalt".

În ciclul zi-noapte, Steaua Tara reprezintă începutul aurorei, prima dorinţă, primul semn al foamei ce apare inevitabil după calmul somnului, după domnia lui Kali. Tara stăpâneşte deci intervalul de la miezul nopţii până la primele lumini ale zorilor.

"Ea este marele vid beatific, steaua gigantică din care totul a fost format treptat.

Ea emite strigătul subtil de luptă, mantra HUM care alungă demonii şi spiritele infernale. În aspectul ei calm ea crează lumile, în aspectul terifiant ea devorează lumile corupte sau descompuse.

La Maha Pralaya dispar doar cele 6 Loka şi locuitorii lor, zeii şi Brahma însuşi. Rămân eterni, nemuritori şi neafectaţi numai aceia din cea de a 7-a Loka, care au atins suprema eliberare finală care le conferă eternitatea şi care au trecut prin eliberarea ultimă dincolo de sfera cauzală, fiind intim fuzionaţi cu Dumnezeu, cum ar fi Iisus, Ramakrishna, etc.

12

TRIPURA SUNDARI

Tantra concepe Supremul sub aspectul său dual de Prakasha şi Vimarsha sau Shiva şi Shakti. Supremul, ca Absolut Transcendent, este lumina esenţială, Prakasha. Când se mişcă şi vibrează întru sine pentru a manifesta ceva, el este o reflectare, Vimarsha, asupra lui însuşi. Această reflectare ia forma unui impuls, a unui îndemn, a unei dorinţe, Kama. Dorinţa apare printr-o scindare în fiinţă şi este o parte, o cuantă, Kala. Această cuantă de dorinţă a Supremului, Kamakala, este Tripura Sundari.

El mai întâi a dorit, "voi fi diversitate spre manifestarea şi naşterea fiinţelor".Dumnezeu se extinde, se sacrifică şi se dăruieşte pe sine în creaţie, iar apoi

doreşte să primească şi să oglindească Creaţia condensătă în esenţă, prin spirit, înapoi în Sine. Această dorinţă îndreptată în două sensuri care alcătuiesc cercul manifestării este fundamentul Iubirii, legătura sau cuprinderea beatifică, însufleţitoare ce leagă creaţia în totalitatea ei de Creator.

Dragostea divină dăruieşte permanent totalitatea bucuriei oceanice şi a fericirii pentru cel care este capabil s-o perceapă şi nu cere niciodată nimic în schimb. Această Iubire infinită poate fi resimţită numai atunci când ne deschidem plenar către ea.

Atât timp cât o fiinţă se mărgineşte iubind limitat, unilateral, egoist şi raportând totul la ea sau doar la alţii, ea rămâne prizonieră. În clipa în care omul, prin sublima şi divina iubire nemărginită, fuzionează plenar cu Dumnezeu, el este eliberat.

Secretul antrenamentului spiritual pe această cale a adorării lui Sundari este acela că mintea trebuie să devină un perfect instrument docil, servind fără încetare scopurilor lui Dumnezeu. Numai atunci mintea fiinţei umane dăruite lui Dumnezeu dobândeşte o putere binefăcătoare formidabilă şi nu va mai avea o voinţă a sa proprie izvorâtă din limitare, egoism, vanitate, mândrie şi ignoranţă. Voinţa lui Dumnezeu va fi mereu voinţa sa, iar aceasta va atrge după sine o perfectă reuşită prin depăşirea cu uşurinţă a tuturor obstacolelor.

Adepţii tantrici explică creaţia ca o reînnoită actualizare a impulsului Dorinţei primordiale a lui Dumnezeu ce dă naştere unei fulgerătoare vibraţii, Spanda, unei oscilaţii primordiale, Nada, concentrându-se într-un punct focar Bindu şi devenind apoi 3 Binduşi ce formează un triunghi cu vârful în jos ▼ care este sursa sau matricea primordială, Yoni, a întregii manifestări.

Marea Putere Cosmică, Mama Supremă ce se manifestă sub un triplu aspect este cunoscută ca Tripura sau Tripura Sundari. Ea este imanentă în orice triadă, în cele 3 lumi, în cele 3 stări, cele 3 forţe, etc.

13

Totodată Ea transcende toate triadele, fiind o anume a patra, Turyam Samvid, ce susţine, controlează, cuprinde şi transcende orice triadă. Tocmai din această cauză Ea este cunoscută ca Tripura Sundari, Sundari cea imanentă în şi totodată transcenzând orice triadă, Tripura.

Tripura Sundari este Tripura cea nesfârşit feminină şi uluitor de frumoasă. Ea este Mama Iubirii perfecte şi a Dorinţei Divine, roşie intens, precum soarele la răsărit. Tara este albă, iar Kali neagră.

Mantra ei are 3 părţi, Kuta. Prima Kuta este faţa ei, a 2-a este corpul ei de la gât la şolduri, iar a 3-a este partea de sub şolduri. Prima Kuta este cunoscută ca Vagbhava, sursa sunetului subtil creator, prima vibraţie ; a 2-a Kuta este Kamaraja, regele iubirii, primordiala dorinţă de a oferi dragoste divină şi beatitudine ; a 3-a Kuta este celebrată ca Shakti, forţa feminină realizatoare, prima activitate a oricărei Mari Puteri Cosmice.

Conştiinţa umană se dilată gradat, în procesul comuniunii cu o Maha Vidya, fiind alimentată cu energia subtilă a acesteia ce îi permite să realizeze infinitul.

Atunci când Sundari se supune manifestării energiei timpului, ea devine cele 15 diviziuni ale factorului Timp, cunoscute ca Tithi Nitya, care măsoară perioada de emisie a energiilor subtile ale Lunii. Astfel cele 15 faze cosmice, Kalas ale Lunii, ce reprezintă analogii evidente cu energiile subtile angrenate în cazul ciclului menstrual la femei, formează mantra Panchadashi a lui Sundari. Cu un ultim sunet sămânţă adăugat la sfârşit ea devine Shodashi mantra sau Sri Vidya mantra. Ea este în final Luna Plină, Shodashi. Mantra din 15 litere a lui Sundari este formată din unele litere aparţinând lui Shiva ♂ şi altele aparţinând lui Shakti ♀, iar ultima aparţine în comun amândurora.

Proiecţia lui Sundari în corpul fizic este Soma Chakra, focarul de captare a energiei Lunii mistice. Tot aici sunt aduse, după transmutare şi sublimare, energiile sexuale. Soma Chakra este Suddha Sindhu, oceanul de nectar nemuritor, dătător de beatitudine nepieritoare, marele centru de energie subtilă prin intermediul căruia Supremul unic hrăneşte în mod fundamental fiinţa cu nectarul esenţial. Prin intermediul lui Soma Chakra putem fuziona rapid cu sfera de forţă a lui Sundari.

Soarele este sursa esenţială de forţă vizibilă a Universului nostru fizic imediat.Tot ce există pe întregul Pământ, materie, formă, gândire, etc. trebuie să-şi caute izvorul de energie primordială în energia solară.

După auroră, după ora Stelei Tara, vine ara perfecţiunii lui Tripura sundari. Tânărul soare a răsărit, el îşi arată acum forma perfectă, dar nu lasă încă să se vadă nimic din colosala lui putere arzătoare. El apare extrem de plăcut, strălucitor, benefic.

BHUVANESHVARI14

Reprezintă experienţa directă a conceptului de Spaţiu. Kali este o manifestare a Absolutului Divin ce îşi restrânge astfel durata existenţei. Bhuvaneshvari este propria extensie zămislitoare a Fiinţei Supreme, conceptul viu şi dinamic de Spaţiu în creaţie.

Tantricii concep cel mai adesea Supremul Absolut Transcendent ca fiind Prakasha, lumina spirituală esenţială. Când acesta se pune în "mişcare" cu scopul de a manifesta ceva în exterior, survine în final o inerentă delimitare, care atrage după sine crearea spaţiului în care va avea loc desfăşurarea fenomenelor. Prakasha devine astfel Akasha, Spaţiul în care va exista şi se va desfăşura manifestarea.

Prefixul "A" în sanscrită desemnează o anumită diminuare, o extindere care este limitată sau care se produce gradat. Prakasha, lumina spirituală esenţială, îşi impune astfel o limitare şi devine Akasha, Eterul misterios, mediul de mişcare a luminii, Spaţiul primordial din care, ulterior, au venit la existenţă toate lumile. Akasha este cunoscut şi ca Antariksha, aspect intermediar necesar manifestării, prin care divinele posibilităţi infinite ce provin de sus sau de deasupra, sunt realizate ca manifestări efective jos sau dedesubt.

"El a văzut perfect totul", spun Upanishadele. Această divină percepţie are ulterior drept rezultat propria sa extindere ca Spaţiu, ca dimensiuni simultane de manifestare.

Rezultatul percepţiei sale simultane şi totalizante este Cunoaşterea beatifică profundă, Jnana Shakti, după cum Sundari este curent asimilată cu Iccha Shakti, forţa absolută a Voinţei Supremului Divin.

Cuvântul sanscrit pentru sferă de manifestare sau lume este Bhuvana. Tocmai de aceea, Marea Mamă a Spaţiului poartă numele de Bhuvaneshvari, stăpâna tuturor lumilor şi tărâmurilor. În calitate de Akasha, Ea nu numai că crează lumile, ci totodată le pătrunde, le susţine, le menţine şi le hrăneşte. Ea este forţa inefabilă omniprezentă, firul sau urzeala misterioasă a întregii ţesături a creaţiei.

Rishii o numesc pe Bhuvaneshvari Anarva, cea fără cal sau lipsită de vehicul, căci în fond ea însăşi este vehiculul prin care ceea ce este sus se traduce în ceea ce este jos, potenţialităţile divine, infinite se proiectează în manifestări efective, concrete în spaţiu sau reale.

Toate formele şi numele sunt posibile numai în măsura în care Supremul s-a extins plenar ca Spaţiu. Spaţiul conferă o formă Celui fără de formă. A da formă înseamnă a delimita. Spaţiul este corpul lui Brahman.

Un alt nume al Ei este Maya, de la rădăcina Ma, a măsura. Incomensurabilul este astfel măsurat ca Spaţiu. Maya nu este doar o iluzie ; Ea este totodată marea mamă a zeilor, Aditi, vasta conştiinţă infinită căreia îi stă în putinţă să se îmbrace şi să se manifeste într-un număr infinit de forme şi fiinţe. Ea este astfel marea

15

împărăteasă a tuturor lumilor, Bhuvaneshvari, Spaţiul atotpătrunzător ce crează, susţine, hrăneşte şi penetrează miriadele de lumi ce sunt – pentru toţi cei care nu au atins încă eliberarea spirituală – la fel de reale şi de concrete ca şi Akasha, creatoarea lor. Maya este Spaţiul delimitat şi cunoaştere (de)limitată.

------------------------------------------------------------------------------------------Revelarea unui secret fundamental

Prin Maya, adevărul static al Fiinţei Divine esenţiale devine adevăr intrinsec al fiinţei active, adică, din fiinţa în care totul este întreg, fără barierele conştiinţei separatoare, răsare fiinţa fenomenală în care simultan totul sau întregul se află în acelaşi timp prezent în fiecare parte şi, la rândul ei, fiecare parte există concomitent în tot sau întreg, pentru a face să fie cât mai frumos jocul dintre o anumită existenţă şi o altă existenţă, dintre o anumită conştiinţă şi o altă conştiinţă, dintre o anumită fiinţă umană şi o altă fiinţă umană. Omul crede de obicei greşit că doar el este cuprins în tot, dar totul nu este integrat în el.

--------------------------------------------------------------------------------------------Bhuvaneshvari mai este numită şi Prakriti sau Natura activă în manifestarea

macrocosmică. Formele şi acţiunile ei îşi au însă izvorul în cosmicul Purusha.Bhuvaneshvari este născătoarea tuturor lumilor, privirea divină – ochiul divin

figurat printr-un triunghi cu vârful în sus –, veritabilă extensie a Supremului Divin ca Spaţiu, vasta conştiinţă infinită a fiinţei conştiente, numită Adati, puterea nelimitabilului de a se limita şi manifesta în dimensiuni, lumi paralele, nume şi forme, cunoscută ca Maya, forţa natură, Prakriti, energia dinamică a pasivului Purusha.

Veda : "Bhuvaneshvari este Spaţiul infinit, este tot ceea ce s-a născut şi tot ce urmează să se nască. Chiar şi pentru Timp, Spaţiul sau constrângătorul ( cel ce delimitează ) este întotdeauna absolut necesar pentru tot ce s-a născut şi mai urmează să se nască".

Într-adevăr, Kali şi Bhuvaneshvari, ca Timp şi Spaţiu, fac posibilă împreună manifestarea numelor şi formelor. Bhuvaneshvari este Akasha, eterul, în vreme ce Kali este Tanmatra sa : sunetul, vibraţia, forţa Pranică. Bhuvaneshvari joacă rolul de manifestare a spaţiului şi aranjare a decorului pentru opera ce se desfăşoară în Timp a lui Kali.

Kali dansează în tactul scurgerii Timpului în spaţiul-conştiinţă Cidambara. Acest Ambara, Spaţiu, Akasha, este Sabha, curte sau adunare, unde sunt etajate toate miriadele de lumi ale numelor şi formelor. Ambu înseamnă apele hrănitoare şi dătătoare de viaţă ; Ambika înseamnă mamă ; Ambaka înseamnă tată, progenitor sau total. Toate au aceeaşi rădăcină, a da viaţă, a susţine.

În microcosmosul fiinţei umane, Bhuvaneshvari este asimilată cu Plenitudinea, cu Zona intermediară dintre materie şi spirit, unde se află tărâmul vitalului, care ni se revelează în micul spaţiu Daharakasha de lângă inimă, focar din care îşi iau viaţă

16

fiinţele. Bhuvaneshvari locuieşte totodată în fiecare dintre noi, în micul spaţiu misterios din inimă, Anahata Chakra, fiind mereu prezentă în orice fiinţă umană, în vreme ce Kali dansează chiar în acest spaţiu în tactul Timp al enigmaticei sale forţe Pranice. Sundari este imanentă – adică există şi acţioneză prin sine însăşi, nedeterminată decât de cauza Divină Supremă exterioară ei – în lumi şi totodată ea transcende complet lumile.

Bhuvaneshvari este foarte mult şi permanent prezentă în fiecare dintre lumi. Ea este neîntrerupt însuşi Spaţiul ce alimentează, susţine şi conţine toate lumile. Ea nu transcende complet cele 3 lumi şi nu acţionează de sus, de dincolo de planul mental, precum Sundari.

Akshara, imuabilul ( care rămâne veşnic acelaşi, care nu se schimbă ), Nitya Vak este Logosul Etern reprezentat de sunetul-sămânţă AUM. Mantra lui Bhuvaneshvari, Bijakshara ( anumite bija-mantre cu totul speciale, imuabile, eterne, inalterabile de procesul devenirii universului ) este numită cuta cea ascunsă a inimii ; ea uneşte Daharakasha, micul spaţiu enigmatic din interiorul inimii – Anahata Chakra – cu Brihat Akasha, vasta întindere a Spaţiului – Maha Anahata Chakra. Prin mantra lui Bhuvaneshvari, Expansionata Mamă îşi face fulgerător cunoscută şi îşi desfăşoară vastitatea sa în inimile fiinţelor create. În momentul comuniunii intense şi profunde cu Bhuvaneshvari, inimile oamenilor obţin posibilitatea de a scăpa fulgerător de posibilele limite ale formei şi ajung să se dilate, însetate de divina şi beatifica îmbrăţişare a lui Bhuvaneshvari, în vastele imensităţi ale Macrocosmosului.

Maya este cunoaşterea delimitată în Spaţiu. Mantra lui Bhuvaneshvari desemnează, de asemenea, o cunoaştere delimitată într-un mod particular, cunoaşterea structurii Lumii şi a oricărei lumi, cunoaşterea unificată referitoare la Dumnezeu şi la lume şi apoi cunoaşterea integrală referitoare la relaţia lui Dumnezeu cu lumea şi sufletul. Mantra lui Bhuvaneshvari este astfel sunetul dătător de cunoaştere asupra Spsţiului, cuvântul tainic generator de legătură, chemarea enigmatică către Creator, ce tâşneşte din inima creaturii.

Bhuvaneshvari este Spaţiul misterios ce hrăneşte, conţine şi susţine toate manifestările, suportul lor. Comuniunea profundă cu Ea asigură omului Pacea paradisiacă de nezdruncinat, suportul fundamental sau temelia tuturor celorlalte plenitudini spirituale inefabile ce se vor ivi la momentul potrivit, după o perioadă adecvată de fuziune deplină cu sfera ei uriaşă de forţă. Pentru a obţine cât mai repede această pace euforică, metoda fuziunii telepatice profunde cu sfera de forţă a lui Bhuvaneshvari constă în lărgirea cât mai mult posibil a câmpului individual al conştiinţei, sau, altfel spus, realizarea stării de extindere şi dilatare în imensitate cu ajutorul mantrei ei. În această vastitate, în această extindere uriaşă a conştiinţei proprii, Pacea divină coboară. O variantă a metodei constă în interiorizarea deplină în zona inimii, la nivelul lui Anahata Chakra şi contemplarea atentă a micului spaţiu Daharakasha.

17

"Întorcându-ne privirile către schimbările ce se petrec în lumea exterioară, ori de câte ori vedem un obiect sau o fiinţă, ne putem indrepta atenţia spre spaţiul misterios din noi, contemplând apoi de acolo obiectul sau fiinţa respectivă". Aceasta duce gradat la experimentarea în propria noastră fiinţă a Scânteii Divine sau a martorului Purusha – sau Atman.

Aurobindo : "Samkhya afirmă pluralitatea sufletelor şi existenţa lor independentă ; în acest caz, coexistenţa lor este posibilă doar prin realizarea unităţii în cadrul forţei Naturii macrocosmice a câmpului unificat al existenţei lor, Prakriti ; dar chiar în acestă ipostază, coexistenţa este un fapt şi în final ea nu este altceva decât o coexistenţă într-o singură Fiinţă. Spaţiul este extensia zămislitoare a acestei Fiinţe ; este existenţa spirituală unică, cea care desfăşoară câmpul de acţiune al forţei conştiente în propria sa fiinţă manifestată ca Spaţiu.

Este totuşi imposibil să cunoaştem propriul nostru mental fără a cunoaşte totodată Supramentalul unic, propria noastră vitalitate, fără a cunoaşte profund şi intim Viaţa în întregul ei, propriul nostru corp, fără a şti ce este de fapt Materia, căci Lumea trăieşte permanent şi în noi şi prin noi".

Prin garţia acestei Mame Universale, Bhuvaneshvari, omul realizează că corpul său este un mădular ( o parte ) necesar al Corpului Universal ( Totul ), vitalitatea lui - o porţiune din forţa Pranică Universală, mintea lui - un fragment al Minţii Universale şi spiritul lui nemuritor - parte şi parcelă importantă a Spiritului Universal Etern. Am crezut până acum că noi trăim în Univers. Realizăm acum extaziaţi că Tot Universul, Macrocosmosul trăieşte de asemenea, cu o intensitate uimitoare în fiecare dintre noi ( în microcosmosul nostru ).

Odată ce au fost create cele 3 lumi, fizică, astrală şi cauzală, Universul fiind acum copt, Sundari face loc lui Bhuvaneshvari.

Cu paradisiaca ambrozie făcută din subtila esenţă lunară, care este minunata sămânţă a nemuririi, elixirul enigmatic al tinereţii fără bătrâneţe, Soma, Ea potoleşte setea întregii lumi manifestate. Ea are grijă, dintr-un anumit punct de vedere, de cele 3 lumi, pe care permanent le hrăneşte cu misterioasa Soma.

Culoarea caracteristică a Ei este auriu strălucitor precum aurul topit.Ea facilitează conştientizarea directă a altor "Spaţii" sau dimensiuni paralele

care există în alte planuri ale manifestării macrocosmice, diferenţiindu-se unele de altele prin frecvenţa predominantă de vibraţie a energiei subtile a Spaţiului.

Prin urmare, Bhuvaneshvari face să existe ceea ce numim Spaţiu, care nu este altceva decât o subtilă energie de bază a creaţiei.

Între energia subtilă a Spaţiului şi energia subtilă a Timpului există o strânsă legătură şi nu este deloc întâmplător că în Teoria Relativităţii a lui Einstein, natura spaţiului nu este niciodată definită în mod independent de cea a timpului.

Spaţiul şi timpul considerate împreună, ca un tot indisolubil, formează o mărime invariantă. Variabilitatea proprietăţilor spaţiului şi timpului luate separat

18

sunt dependente de viteză, tot aşa cum proprietăţile geometrice ale spaţiului depind de proprietăţile fizice ale materiei, de intensitatea câmpului gravitaţional al sistemului respectiv.

TRIPURA BHAIRAVI

Upanishadele vorbesc despre 3 proiecţii ale Absolutului Divin Transcendent, proiecţii precursoare ale Creaţiei. "El a dorit să devină o multiplicitate". Această dorinţă primordială este Iccha Shakti, Tripura Sundari. A doua proiecţie este : "El a văzut". Ea generează ceea ce este cunoscut ca Spaţiu, iar consecinţa ei este cunoaşterea, Jnana Shakti, Bhuvaneshvari. A treia proiecţie este : "El s-a sacrificat şi astfel s-a energizat". Acest Tapas este Kriya Shakti, Tripura Bhairavi.

Este numită Tripura, întocmai ca şi Sundari, fiindcă este imanentă în triadă, având o existenţă triplă. Ea este flacăra ce arde mocnit în primul triunghi Mula Tricona din Muladhara. În corpul uman, reşedinţa lui Bhairavi se află în Muladhara. Ea este energia potenţială gigantică, Kundalini Shakti. Impulsionat de Bhairavi, acestuia nu-i va trebui mult să se trezească şi să ţâşnească repede în sus, din Chakra în Chakra, dezvăluind atunci vastele posibilităţi divine care fac efectivă nelimitarea noastră. Căci pentru orice energie sau acţiune sunt permanent necesare două forţe de semn opus şi complementare, cea pasivă (–) şi cea activă (+).

Bhairavi şi Sundari sunt faţa şi reversul aceleiaşi monezi unice. Amândouă sunt Tripura, manifestate în triadă. Mantrele amândurora sunt compuse din 3 porţiuni, Kuta şi sunt cunoscute sub aceleaşi denumiri de Vagbhava, Kamaraja şi Shakti. Bhairavi şi Sundari sunt cei doi poli ai fiinţei, Bhairavi fiind situată în Muladhara iar Sundari în Sahasrara. Între ele, Kundalini Shakti completează circuitul, atunci când este complet trezită.

Din rezervorul uriaş din Muladhara, în special la fiinţa care realizează transmutarea integrală şi sublimarea armonioasă a potenţialului creator-sexual, merg în sus curenţi subtili de energie care se revarsă în oceanul de nectar Sudhasindhu unde se află conştiinţa nemuritoare absolută din Sahasrara, care la scurt timp după aceea se ridică în milioane de valuri ce se revarsă apoi în jos şi umplu într-un circuit neîntrerupt rezervorul subtil de energie din Muladhara.

Astfel, prin cooperarea lor simultană şi armonioasă se desăvârşeşte coborârea şi încarnarea Dumnezeirii în fiinţa omului. Energiile sublime ce rezultă din această coborâre sunt la scurt timp după aceea angrenate spontan în circuit şi astfel, din nou şi din nou, se efectează o nouă ridicare şi mai puternică, ce are după aceea drept rezultat o nouă coborâre de energie divină şi mai puternică.

Atunci noi realizăm că Sundari revarsă har dumnezeiesc iar Bhairavi arde tot ceea ce ne împiedică să ajungem la Dumnezeu. Bhairavi purifică fiinţa, făcând-o

19

aptă să primească fericirea nepământeană, Soma cea divină care este revărsată de Sundari. Soma nu poate fi vărsată niciodată într-un vas nears ( impur ), din cauză că atunci vasul s-ar sfărma.

Ananda sau beatitudinea caracteristică lui Sundari nu se poate naşte într-un corp fizic nears. Dacă fiinţa nu este suficient de pură, Soma poate fi consumată doar de Agni.

Dacă uneori este hazardată sau deocamdată neadecvată realizarea extazului divin ce izvorăşte din Sahasrara, pentru o fiinţă fără o suficientă pregătire lăuntrică, care este atunci procesul absolut sigur al acţiunii ? Într-un asemenea caz, trebuie început cu o stare permanent ardentă de Tapasya, care accelerează procesul de purificare. Cu toate acestea, în angrenarea noastră spirituală, cât de mult ne putem bizui doar pe efortul personal ?

Nimic durabil nu este posibil fără Graţia lui Dumnezeu Bhuvaneshvari aranjează circumstanţele specifice ale acţiunii lui Bhairavi şi ne ajută să se producă răspunsul lui Sundari. Situată în plan subtil în centrul inimii, Anahata Chakra, Bhuvaneshvari uneşte laolaltă materia şi spiritul. Cunoaşterea în inimă, Jnana Shakti este armonios ghidată de voinţa din Sahasrara, Iccha Shakti, iar activitatea la nivelul lui Muladhara este coordonată de Kriya Shakti. Bhuvaneshvari aranjează totul pentru jocul dintre Bhairavi şi Sundari. Prin intermediul lui Kali, marele Transformator, Bhuvaneshvari este în centrul inimii, Anahata, întocmai ca un fundal pentru activitatea frontală a lui Kali din inimă.

Secretul constă aici să te dăruieşti complet, să te abandonezi plin de dăruire către Dumnezeu în inimă Marii Puteri Cosmice-ghid şi apoi să te laşi ghidat spiritual-telepatic, cănd este cazul, de Ea. Atunci vom constata cu bucurie că va surveni tot ceea ce este înţelept şi divin necesar şi vom putea gusta simultan combinat din extazul arzător al lui Bhairavi şi Sundari în toată siguranţa, fiind inundaţi de graţia divină.

Bhairavi este strălucitoare precum 1000 de răsărituri de soare, înveşmântată cu o simbolică haină roşie.

Bhairavi este Para Vak, precum Tara este Pashyanti Vak.Prin graţia lui Bhairavi învăţăm chiar în cursul actului amoros sexual să oprim

cursul descendent al curenţilor de viaţă, orientându-i apoi numai în sus ca să-i sublimăm, Urdhva Retah.

Atunci când Energia Divină Supremă, Para Shakti se manifestă ca dorinţă primordială – Iccha shakti – Ea este Sundari ; când Ea se manifestă în aspectul ei de activitate cosmică – Kriya Shakti – Ea este Bhairavi. Ca Sundari, Ea îşi revarsă în fiecare atom al Universului dorinţa ei frenetică de unire ( comuniune ) cu Dumnezeu, iar ca Bhairavi Ea distruge toate obstacolele care o mai separă încă de această supremă fuziune extatică.

20

Bhairavi reprezintă astfel din acest punct de vedere, angrenarea potenţialului gigantic, latent al lui Sundari. Bhairavi face posibilă reurcarea energiilor subtile individuale către sursa sau izvorul lor infinit din Sahasrara. Comuniunea cu Ea îl conduce rapid pe om la experimentarea ascensiunii în energii subtile printr-o perfectă tramsmutaţie şi sublimare a potenţialului său creator sexual ( Urdhva Retah ).

Focul şi ofranda constituie natura esenţială a tot ceea ce există şi reprezintă originea oricăror lucruri. Agni, focul este tot ceea ce arde, devorează sau digeră : soarele, căldura, sucurile gastrice, dorinţa, aspiraţia, plăcerea intensă, transmutarea potenţialului sexual, etc. Soma reprezintă tot ceea ce este devorat sau consumat : hrana, combustibilul, sperma, Prana, etc. Agni este suflul cald expirat pe gură de Fiinţa indestructibilă ; Soma este aerul rece pe care aceasta îl inspiră. Contrapartea polară a lui Agni, principiu ardent, devorant, masculin (+) este Soma, nectarul devorat, delicat şi feminin (–).

Soma este de asemenea, în forma materială, sperma, care este esenţa vieţii. Sperma este una din cele mai importante forme de Soma care se materializează în lumea fizică. Sacrificiul spermei este deplina transmutaţie în energie a acesteia, însoţită apoi de o armonioasă sublimare a energiilor rezultate la nivelele superioare ale fiinţei.

Gayatri Mantra este strâns legată de elixirul nemuririi, Soma.Natura proprie a lui Agni este să se expansioneze, natura proprie a lui Soma

este să se contracte. Însă atunci când un anumit lucru sau fenomen este întins până la extrem, urmează ca după aceea el să se contracte din nou. Prin urmare, Agni devine Soma la fiecare schimbare de plan ( nivel de conştiinţă ), iar Soma care coboară în foc devine ea însăşi foc, Agni.

Funcţiile de devorator şi devorat sunt stări succesive şi fireşti ale oricărui lucru sau fiinţă. Această alternanţă de Agni şi Soma face să apară structura ierarhizată de sfere şi lumi ale manifestării, considerate succesiv ca având natura lui Agni şi aceea a lui Soma. Privind din acest punct de vedere, constatăm că lumile se hrănesc unele din altele. Marile Puteri Cosmice, şa rândul lor, se hrănesc fiecare din Supremul Absolut Dumnezeu, iar apoi, prin fuziune şi rezonanţă cu sferele infinite de forţă ale Marilor Puteri Cosmice, ne hrănim fiecare din Acestea.

"Femeia frumoasă şi plină de forţă amoroasă este altarul, membrul viril al bărbatului este focul sacrificial, iar sperma este ofranda".

Datorită tramsmutării şi sublimării, sperma reurcă sub formă de energie subtilă până în zona capului, de unde este apoi revărsată, sub această formă esenţială, în toţi centrii de forţă. "Capul ( calota craniană ) este întocmai ca o cupă inversată. Conţinutul ei este astfel revărsat în întregul corp. Reabsorbţia în interior, care se produce numai prin transmutaţie şi sublimare, este identificată tradiţional cu absorbirea în propriul univers lăuntric ( microcosmos ) a elixirului nemuririi, Amrita".

21

CHINNAMASTA

A fi lipsit de cap – sau de corp, depinde cum priveşti – este o metaforă care sugerează transcenderea deplină a conştiinţei corporale, limitate, cu alte cuvinte, a ataşamentului faţă de mintea mereu plină de gânduri. Calea spirituală are drept scop esenţial îndepărtarea limitărilor minţii, pentru a putea avea astfel acces la Conştiinţa Cosmică a lui Dumnezeu, care se află dincolo de gânduri.

Starea în care noi suntem "fără cap" exprimă de fapt adevărata noastră realitate de martori conştienţi. Faptul că sălăşluim totuşi într-un trup este doar o aparenţă iluzorie şi nicidecum o realitate fundamentală. Ea reprezintă cel mult o fixaţie mentală.

Chinnamasta ne determină să ne "tăiem" propriul cap, adică să ne dizolvăm mintea ( conştiinţa individuală ) în Pura Conştiinţă a lui Dumnezeu. Ea aduce transcenderea minţii, toate fluctuaţiile sale fiind atunci pe deplin stopate. Aceasta face să survină centrarea completă a conştiinţei noastre în Sinele Suprem. Pentru că, în realitate, mintea nu este decât un instrument.

Ea este instrumentul Sinelui Suprem Nemuritor, Atman, dar, datorită ignoranţei şi egoismului are loc un proces straniu, care este o mare taină a manifestării şi prin care acest instrument ajunge să fie considerat în mod fals ca fiind de fapt Fiinţa şi Conştiinţa Absolută. În momentul în care noi ne raportăm la realitate în acest mod eronat, noi spunem " Eu sunt" şi automat ne raportăm în mod greşit numai la minte, care de fapt este numai un instrument.

Chinnamasta este cea mai dinamizantă dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice.Ea reprezintă Marea Putere Eliberatoare dinstarea de înlănţuire în senzualitatea

limitată şi grosieră a cărnii.În timp ce Bhairavi este în strânsă legătură cu energiile subtile ale pământului,

Prithivi, Chinnamasta este în strânsă legătură cu energiile subtile ale aerului, Vayu.Chinnamasta reprezintă simbioza inefabilă a Luminii subtile manifestate cu

cea nemanifestată, necreată, în lumea intermediară invizibilă ce permanent mediază între transcendent şi imanent.

În timp ce Kali realizează transformarea în timp, Chinnamasta aduce transformarea imediată. Prin acţiunea acestei Mari Puteri Cosmice este posibilă o tramsformare imediată care poate surveni în mod miraculos, chiar procesul iluminării sau al eliberării spirituale poate fi realizat prin manifestarea ajutorului eficient şi instantaneu al Ei. Ea este astfel o ipostază a Graţiei lui Dumnezeu, care spre deosebire de Graţia ce se manifestă prin intermediul lui Tara, se revarsă în cazul Ei într-un mod fulgerător.

22

Chinnamasta reprezintă percepţia, vederea pură, ce pătrunde instantaneu totul şi ne revelează extraordinar de repede infinitul de dincolo de toate formele. Ea este, din acest punct de vedere, puterea viziunii ultime divine, a Sinelui Nemuritor, Atman, Supremul Subiect conştient, care sacrifică fără ezitare toate obiectele, în aceasta incluzând chiar şi propriile noastre corpuri, pentru a revela astfel Realitatea Divină a Conştiinţei Pure.

Chinnamasta reprezintă astfel Atma Yajna, Sacrificiul Suprem de Sine, prin care noi ne oferim în totalitate lui Dumnezeu, prin sacrificiul complet al minţii. Această abandonare umilă în faţa lui Dumnezeu, această deschidere totală a noastră, mai ales la nivel mental, acest sacrificiu al minţii noastre care urmăreşte să se dăruie în întregime Minţii lui Dumnezeu, această viziune integratoare a picăturii pe care o reprezintă mintea noastră individuală reintegrată din nou în marele ocean infinit al Minţii lui Dumnezeu constituie deci sacrificiul suprem de sine.

Chinnamasta reprezintă de asemenea Pralaya, în care Absolutul resoarbe în Sămânţă – Bija – întreaga Creaţie. Ea este din acest punct de vedere capul care îşi înghite fulgerător şi cu poftă întregul trup. Privită din această perspectivă, Chinnamasta este puterea formidabilă a distrugerii, Puterea divină enigmatică ce neagă sfera manifestării, transformând-o prin acţiunea sa eficientă în Necreatul şi Nenăscutul de dincolo de orice manifestare.

Chinnamasta este intim legată de străpungerea lui Rudra Granthi, "nodul" zonei gâtului, Vishuddha, şi care ne permite să transcendem fulgerător mintea şi conştiinţa corporală. Ea exprimă energia Kundalini Shakti trezită, mişcarea ascensională a lui Prana. Comuniunea cu Chinnamasta trezeşte cu o mare uşurinţă Kundalini.

Ca mişcare ascensională a lui Prana, Ea este asociată îndeosebi cu Udana Vayu.

Proiecţia lui Chinnamasta în corpul uman este în Ajna Chakra, Ea reprezentând deschiderea celui de-al 3-lea ochi, clarviziunea spirituală.

Comuniunea cu Chinnamasta facilitează realizarea stării glorioase de androgin.Dacă conştiinţa noastră se orientează către nadiuri secundare, ne vom îndrepta

atunci către experienţe neesenţiale ce generează Karma, deoarece aceasta implică de regulă absenţa dăruirii fructelor acţiunii lui Dumnezeu şi atrage ulterior, obligatoriu, noi reîncarnări. Păstrarea focalizării la nivelul lui Sushumna aduce conştiinţa noastră într-o stare beatifică de vid, caracterizată de absenţa preocupării faţă de obiectele exterioare şi împlinirea Voii lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă absenţa Karmei, acţiunea detaşată. Aceasta implică a trăi o existenţă detaşată, de martor.

Chinnamasta reprezintă permanent starea de văzător, de martor detaşat, transcendent.

23

Bhairava, aspectul transcendent al lui Dumnezeu, este atins de cel ce operează cu mantra lui Chinnamasta, la fel ca şi cu cea a lui Tripura Bhairavi. Prin operarea cu mantra lui Chinnamasta devine posibilă trezirea şi deschiderea lui Brahmarandhra.

Brahmarandhra este singurul orificiu subtil în fiinţă ce leagă suflul de energie din microcosmos cu cel din Macrocosmos. Atunci când se naşte o fiinţă umană, Vidyut Shakti, Energia Electrică intră în ea prin Brahmarandhra şi apoi orificiul se închide. Capul trebuie tocmai de aceea să fie "găurit" pentru a fi pus astfel în comunicare cu oceanul infinit cosmic de forţă şi de viaţă, pentru a restabili cursul liber şi neîngrădit al Conştiinţei Divine, atât înăuntrul cât şi în afara existenţei separate ce este manifestată şi cunoscută sub forma Microcosmosului fiinţei umane. Aceasta este semnificaţia ezoterică a Marii Puteri Cosmice ce se autodecapitează. Cu perechea de foarfeci pe care o ţine în mână Ea taie şi separă mai întâi Creaţia de Creator. Apoi, cu aceleaşi foarfeci, Ea ajută omul să-şi taie legăturile pământeşti, retezându-i astfel brusc nodurile ignoranţei şi acţionează, în calitatea sa de Graţie Divină, fulgerător şi eficient în locul lui.

Capul reprezintă pe de o parte sursa originară de la care a început creaţia, iar pe de altă parte mintea. Tăierea capului lui Chinnamasta simbolizează distrugerea minţii limitative.

Aurobindo : "Dacă "străpungerea completă a capacului minţii s-a făcut, ceea ce survine este o deschidere amplă a conştiinţei noastre către ceva sublim, divin, de deasupra noastră, o ridicare către Etern însoţită în acelaşi timp de coborârea unor forţe benefice, extraordinar de înalte în fiinţa noastră. Ceea ce vedem atunci prin deschiderea nelimitată a viziunii noastre este o Infinitate deasupra noastră, o Nemărginită Prezenţă Atotcuprinzătoare, o Existenţă Eternă, o fericire deplină fără margini, un Sine Macrocosmic Nelimitat, un perfect Extaz nesfârşit".

Mantra lui Chinnamasta este cunoscută ca Dhenu-Bija, Dhenu însemnând Oceanul beatific al Conştiinţei Divine. Ea este un sunet-sămânţă ( Bija ) extraordinar de puternic, prin care se obţine stăpânirea deplină a simţurilor şi anihilarea completă a penibilei limitări a minţii. Doar atunci când este cu adevărat transcensă ceea ce numim mintea comună ( manas ) noi venim în contact cu principiul ascuns, esenţial al minţii, Mintea minţii, care este de fapt Supramentalul sau Supraconştiinţa.

Rotunjimea capului este asemenea sferei universale, cereşti.Capul este întotdeauna principiul care conţine şi din care înfloreşte întreaga

manifestare. El este deci originea acesteia, cu atît mai mult cu cât rotunjimea sa evocă oul cosmic originar.

Capul comandă, corpul execută.

DHUMAVATI

24

Principiul reflexiei ne revelează corespondenţa dintre planul manifestării şi planul nemanifestării, dintre gol, frustrare şi suferinţă, pe de o parte şi vacuitatea euforică, pe de altă parte. De aici transpare importanţa cu totul deosebită a acestei Mari Puteri Cosmice ce face cu putinţă translaţia de la starea ce mai mizerabilă la starea plenară de vacuitate în care se realizează de fapt transcenderea manifestării care este iluzorie, este o stare de gol, de inexistenţă. Vacuitatea este opusul golului.

Conştiinţa experimentează vacuitatea în măsura în care se descoperă ca ceva principial deosebit de existenţă ( fiinţare ) şi anume ca libertate ; fiinţarea este caracterizată de limitare, frustrare, suferinţă, inerţie.

Opoziţia manifestare-nemanifestare, gol-vacuitate :Golul este o aparenţă, Vidul este o Realitate Supremă, este manifestarea

Spiritului lui Dumnezeu şi a Sinelui Suprem, este Adevărul Ultim.Manifestarea nu are substanţă, este goală, ireală, nepermanentă, trecătoare,

impersonală – anatman, lipsită de această realitate pe care Sinele Suprem o conferă –, generatoare de suferinţă.

Vidul se caracterizează prin absenţa oricărei dualităţi, a oricărei manifestări, este autonom.

Nu există diferenţă între gol şi formă, toate manifestările sunt goale deoarece sunt condiţionate. Adevărata natură este numai Vidul beatific.

Samadhi, Nirvana, Vidul Beatific, Plenitudinea, Purna, Beatitudinea se află dincolo de gol, dincolo de tot ce este condiţionat.

Această Puter Cosmică vă facilitează realizarea instantanee a unor stări de samadhi prin această transcendere de la starea de gol, de frustrare, la starea de vid beatific.

Corelaţia vid-gol se observă şi la Uddiyana Bandha, unde translaţia de la starea de retenţie pe gol a suflului la starea de vid beatific face cu putinţă ca fiinţa să nu mai aibă nevoie să respire, branşându-se la aceste energii creatoare supreme ale vidului.

Natura reală a fiinţei este vidul creator beatific.Vacuitatea înseamnă negarea tutror condiţionărilor fiinţei şi nu a fiinţei însăşi.Vacuitatea desemnează absenţa dorinţelor, ataşamentelor, gândurilor parazite,

pasiunilor inferioare şi a tuturor fluctuaţiilor mentale, ea este acea "sărăcie" îm care nu mai rămâne decât Duhul.

Patanjali : "Yoga este suspendarea completă a tuturor fluctuaţiilor mentale". Această vidare a conştiinţei individuale ne pune în legătură cu Vidul Absolut.

"Dumnezeirea este vacuitatea supremă"."Dacă devin vacuitate eu simt că Dumnezeu îmi dăruieşte sufletul Său"."Vidul nu poate fi conceput, inventat, construit".Vidul este necreat, continuu, omogen.Vacuitatea este indispensabilă pentru Opera Alchimică şi nu se poate distinge

de Graţia Duhului Sfânt.

25

Prin apelul către Dhumavati suntem făcuţi să translatăm brusc de la plictiseală, suferinţă, etc. la vacuitatea euforică. Acest proces de transmutare şi sublimare ce face ca acea energie mizerabilă, penibilă a golului să fie miraculos transformată, este facilitat de Dhumavati. Acest proces de translaţie este un proces de Alchimie lăuntrică.

Vacuitatea este fundamentul, energia specifică a acestei Mari Puteri Cosmice.Procesul de transmutare şi sublimare este facilitat de Dhumavati.Transcenderea este comuniunea cu infinitul, cu nemărginirea, cu Vidul

beatific.Vidul are menirea de a aduce în manifestare şi de a scoate din manifestare

Spiritul. Manifestarea este goală, ea este o iluzie, Maya şi ea nu are o realitate propriu-zisă. Ceea ce are realitate propriu-zisă este Spiritul, iar manifestarea acestui Spirit, "carnea" lui este acest vid beatific. Prin urmare, ceea ce susţine acest gol al manifestării este această vacuitate euforică. Prin intermediul acestei stări de vacuitate fiinţa este smulsă din manifestare şi deschisă către libertate, către Unica Realitate, Supremul Absolut, iar gustul acestei eliberări îi este oferit de această stare de vacuitate euforică.[ Întrebări

– ...– Energia acestui vid beatific este exact energia care emană din acest Spirit,

energia acestui vid beatific ne ajută să ne centrăm în Sine. Dacă ar fi fost oprire totală a minţii, aşa cum spui, ar fi fost însoţită de vid beatific şi stare de samadhi, aşa că n-are rost să te păcăleşti. Pomul se cunoaşte după roade.

– ...– Dacă fiinţa ajunge la această stare de vid beatific, de la nivelul ei poate să

îndumnezeiască întreaga creaţie şi să-i impulsioneze şi pe alţii. Lumea nu devine din ireală reală, prin coborârea Divinului în manifestare se înţelege conştientizarea acestei energii ( vacuitatea euforică ), care susţine această irealitate ; astfel fiinţa rămâne şi în joc ( care rămâne ireal ) şi dincolo de el. Această conştientizare îi dă deplina plenitudine să se joace în această lume ireală dar utilizând o energie infinită divină cu care poate să-i ajute şi pe ceilalţi să facă acest salt în Realitate.

– ...– Misterul este inexprimabilul ce nu poate fi contemplat decât în tăcere.– ...– "Ignorantul este învăluit în tenebre, dar înţeleptul este învăluit în tenebre şi

mai groase". Merită să meditaţi asupra acestui aforism străvechi care ne revelează că, chiar şi în situaţia în care realizăm starea de înţelepciune, chiar atunci când cu adevărat realizăm structura universului, chiar dacă realizăm realitatea lui Dumnezeu, chiar dacă ajungem să ne revelăm Sinele, totuşi,

26

chiar şi atunci, cel care atinge înţelepciunea nu poate să îşi explice în mod exhaustiv de ce lucrurile sunt aşa cum sunt, de ce Sinele este aşa cum este, de ce există anumite etape, de ce există anumite cicluri, de ce există Pralaya. E adevărat că el ajunge să le cunoască pe toate acestea, dar raţiunea ultimă a tuturor acestor aspecte îi aparţine doar Creatorului Suprem, numai El poate cu adevărat să ştie ceea ce noi, ca înţelepţi, chiar atunci când ajungem să ştim că există Pralaya, corpuri subtile, viaţă după moarte, etc., nu putem să ne explicăm ; chiar şi atunci, totuşi, înţeleptul nu poate să îşi explice, la modul că să spună el cu precizie de ce există 5 vehicule, sau de ce Sinele se află plasat într-un anumit plan al fiinţei, sau de ce există Manifestarea şi de ce după aceea este necesar să se facă pauză şi după o perioadă de manifestare trebuie neapărat să urmeze o perioadă de resorbţie, ş.a.m.d. Aş vrea să meditaţi asupra acestui aspect şi să vă daţi seama că chiar şi cea mai înaltă realizare la care fiinţa ajunge nu îi revelează totuşi aceste raţiuni ultime pe care doar Dumnezeu este Acela care cu adevărat le ştie.

– Atunci niciodată nu se poate ajunge la adevărul ultim ?– Ba da, se ajunge la adevărul ultim pentru că este adevărul lui Dumnezeu,

dar de ce El l-a făcut să fie aşa şi nu altfel este raţiunea Lui.Este greu atunci când vă bazaţi doar pe cunoaşterea discursivă, dar dacă treceţi dincolo să ştiţi că este extraordinar de uşor.

– Mi s-a părut că fiinţa ar fi Sinele.– Nu, nefiinţa este Sinele pentru că este de fapt Nemanifestarea, este

transcenderea, iar Fiinţa este ceea ce se manifestă. Nefiinţa înseamnă Supremul Absolut, Spiritul Nemuritor, Necreatul, ceea ce este în eternitate şi există prin Sine însuşi. Fiinţa este creată, Nefiinţa nu este creată, este necreată.

– Deci după Nefiinţă apare Dhumavati şi apare Fiinţa.– Nu, Dhumavati este tot timpul. Dhumavati continuă să existe şi după

Pralaya, este starea care rămâne chiar şi atunci când are loc Pralaya. Ea continuă să existe ( de aceea este cea mai bătrână ) chiar şi când Fiinţa se resoarbe în Nefiinţă şi deci Dhumavati este totodată şi Nefiinţa pentru că Ea face legătura între Necreat şi Creat, între Nefiinţă şi Fiinţă. În momentul în care ceva se sfârşeşte în manifestare şi are loc Pralaya, Dhumavati continuă să existe mai departe şi pregăteşte noua Manifestare, noul ciclu, apoi, în faza care precede noua manifestare, din interiorul Ei se manifestă germenii viitoarei Creaţii.

– Ce raport există între Dhumavati şi supramental ?

27

– Dhumavati participând alături de Nefiinţă, participă la acest supramental, Ea duce la transcendere, vacuitatea este acea liniştire, acea basculare în supramental.

– Ce este cunoaşterea discursivă ?– Este cunoaşterea limitată, cunoaşterea în care egoul există şi crează

impresia că noi ştim ; e cam ceea ce se produce cu ştiinţa la ora actuală : tot timpul ea cunoaşte şi iar cunoaşte, dar încă în mod fundamental n-a cunoscut nimic. Ba chiar se ajunge la paradoxul că pe măsură ce cunoaşte mai mult, parcă şi mai puţin ştie.

– Deci este o cunoaştere care nu vine din Sine, care este fragmentată ?– Da, exact, este fragmentată din cauza egoului care ajunge să separe

realitatea care este unitară şi o îmbucătăţeşte, aşa face ştiinţa. Realitatea cuprinde totul, dar această realitate la care noi putem ajunge de exemplu în starea de samadhi este îmbucătăţită de ştiinţă în filozofie, matematică, fizică, chimie, etc.

– Deci opusul cunoaşterii discursive ar fi cunoaşterea cursivă, unitară, neîntreruptă.

– Exact.– ...– Creaţia este finită, Dumnezeu este infinit.– Se spune că Dumnezeu se manifestă şi crează pentru a se putea cunoaşte.– Nu, nu crează ca să se cunoască. Asta ar însemna că El nu se cunoaşte şi ar

fi groaznic.Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui, deci în fiinţa om există o Scânteie din Dumnezeire, Sinele ; în absenţa acesteia omului i-ar fi imposibil să-L cunoască pe Dumnezeu vreodată. ]

DHUMAVATI - MAREA PUTERE COSMICĂA VACUITĂŢII INEFABILE

Introducere

În microcosmosul fiinţei umane, Marea Putere Cosmică Dhumavati se manifestă în special sub forma Vacuităţii inefabile şi beatifice. Energia sa subtilă specifică face printre altele posibilă negarea şi chiar transcenderea suferinţei, răului, ignoranţei şi inconştienţei. Privită din acest punct de vedere, se poate spune că Dhumavati este Marea Putere Divină care ajută cel mai eficient omul să depăşească

28

rapid în existenţa lui şi totodată să transforme în ceva minunat inconştienţa, lipsurile, frustrările, stările de gol lăuntric, plictiseala, suferinţa, pesimismul, inerţia, confuzia şi tendinţele rele. Prin comuniunea amplă şi profundă cu sfera sa infinită de forţă, toate aceste aspecte inferioare, care nu sunt altceva decât energiile subtile mai mult sau mai puţin distructive ale stării de gol pasiv, pot fi cel mai uşor anihilate şi sublimate în elevatele energii ale Vidului Beatific.

Această miraculoasă transformare se declanşează întotdeauna cu uşurinţă în fiinţa noastră prin intermediul Principiului Fundamental al Reflexiei,care devine fulgerător activ în microcosmosul nostru lăuntric prin apelul realizat de noi la sfera gigantică de forţă a lui Dhumavati.

Prezentarea simbolismului tradiţionalal lui Dhumavati

"Fiind percepută ca Inefabilă şi Tainică Vacuitate, ca Nepătruns Mister, ca totală dizolvare şi ca uitare a conştiinţei individuale obişnuite, egotice şi limitate, atunci când toate fiinţele sunt dizolvate în somnul Supremului Absolut ( Maha Pralaya ) după ce Ea a înghiţit întregul Univers, înţelepţii, clarvăzătorii şi poeţii divin inspiraţi o mai numesc pe Dhumavati 'cea mai glorioasă şi cea mai bătrână'. Ea există, enigmatică şi nebănuită, în spatele somnului, uitării, confuziei, inerţiei şi inconştienţei tuturor fiinţelor inferioare, neevoluate, care se află adânc scufundate în iluzia acestei lumi, Maya. Însă pentru iniţiaţii care o adoră constant şi cu fervoare, Ea este Marea Putere Divină care face să fie sublimate şi transformate toate gândurile egoiste şi fluctuaţiile mentale, fiind tocmai de aceea considerată identică chiar cu starea de Extaz Divin, Samadhi".( Ganapati Muni, "Uma Sahasram" )

În descrierea sa simbolică tradiţională, Dhumavati apare adesea ca fiind cea mai "bătrână" dintre toate Marile Puteri Cosmice. Ea este de asemeni prezentată ca fiinţând, misterioasă şi tăcută, în spatele celorlalte 9 Maha Vidya şi mai ales din această cauză, Ea este considerată ca fiind o ancestrală călăuză a lor. Ca Energie Primordială a Spiritului Divin, Ea este adesea Marea Iniţiatoare, care oferă făpturilor încarnate lecţiile supreme şi definitive referitoare la viaţă şi moarte. Ea reprezintă, printre altele, cunoaşterea perfectă care este obţinută printr-o lungă şi dificilă experienţă şi în care toate dorinţele şi fanteziile noastre inferioare, puerile sunt rapid aduse la o stare nemanifestată.

În limba sanscrită, cuvântul Dhuma înseamnă Fum. Prin urmare, Dhumavati înseamnă "Cea alcătuită din fum". Astfel, în aparenţă, natura sa nu este iluminarea ci întunecarea, ocultarea. Totuşi, a acoperi un anumit aspect, înseamnă de fapt a revela un altul în locul lui. Prin întunecarea sau acoperirea ştiutului, banalului, limitatului ( manifestatului ), Dhumavati revelează ca prin farmec profunzimile abisale ale

29

necunoscutului şi nemanifestatului. Astfel, prin acţiunile sale, Dhumavati ascunde ceea ce este evident, comun şi superficial, pentru a revela ceea ce este cel mai adesea ocultat, enigmatic, profund şi transcendent.

Dhumavati este adeseori înfăţişată ca o văduvă. Ea este singura Mare Putere Cosmică care există singură şi este lipsită de un Principiu Masculin corespondent. Ea este prin urmare Shakti fără Shiva, pură energie potenţială a Supremului Absolut, Dumnezeu, fără o voinţă aparentă care să o motiveze. Astfel, Ea cuprinde înlăuntrul ei toate potenţialităţile, revelându-ne gradat energiile, capacităţile extraordinare şi puterile divine care de multe ori se află în stare latentă în fiinţa umană obişnuită. Pentru a trezi, dezvolta şi amplifica aceste forţe latente, mai întâi trebuie să le recunoaştem, să le conştientizăm. Aceasta necesită întotdeaune, fie că ştim, fie că nu ştim, Graţia Marii Puteri Cosmice Dhumavati.

În acest sens, Dhumavati reprezintă principiul negării manifestării efemere iluzorii, sau cu alte cuvinte Ea este Vacuitatea ( absenţa manifestării ) la aproape toate nivelele sale. Astfel, pentru cei ignoranţi şi răi, care se complac mai mereu într-o stare inertă, larvară, gregară, cretină, continuând să se lase îndobitociţi de prostie, Dhumavati reprezintă sărăcia, lipsa, pierderea, suferinţa, frustrarea şi în general toate nenorocirile vieţii. Din această cauză, Ea este descrisă adesea, dar numai pentru cei care se complac în răutate şi ignoranţă, ca fiind înşelătoare, chinuitoare şi certăreaţă, întocmai ca o cumplită vrăjitoare bătrână, diformă, urâtă şi îngrozitoare, reprezentând puterea ascunsă a distrugerii, forţa colosală a desfigurării, a schilodirii, a imperfecţiunii şi a limitărilor de tot felul. Dincolo de aceasta, pentru cei care sunt definitiv orientaţi cu toată fiinţa lor către Dumnezeu, toate aceste aspecte malefice ( pe care le merită numai cei răi ) nu mai există deloc. În calitatea sa de principiu al negării, Dhumavati generează şi susţine în aspirant imboldul tainic şi nestăvilit de a căuta o împlinire ( o stare de plenitudine ) care nu poate fi obţinută decât în mică măsură şi niciodată pentru totdeauna în cadrul limitat al manifestării. Oricât ar fi de imensă Creaţia, ea este în realitate întotdeauna finită şi limitată în raportul ei cu Creatorul.

Pe de altă parte, oricine ştie că, de cele mai multe ori, o anumită frustrare sau o lipsă acută ce apare în anumite situaţii în viaţa noastră exterioară, ne face să căutăm cu asiduitate realitatea interioară imuabilă, Sinele Divin Nemuritor, Atman. Dhumavati simbolizează astfel, pentru fiinţele umane care se încrâncenează în inconştienţa, pesimismul, larvaritatea şi stupiditatea lor, tot ceea ce constrânge şi limitează în mod indirect viaţa obişnuită trăită în ignoranţă, însă întotdeauna ceea ce constrânge într-un anumit domeniu, poate astfel să actualizeze o energie subtilă potenţială uriaşă, pentru ca după aceea fiinţa respectivă să crescă transfigurată, după ce a fost impulsionată să se orienteze într-o direcţie diferită ; această direcţie implică atunci cosmizarea, adică îndumnezeirea întregii făpturi.

30

Se pote spune, prin urmare, că Marea Putere Cosmică Dhumavati reprezintă din acest punct de vedere Graţia Divină, Fericirea Absolută şi Plenitudinea extaziantă care ne apar totuşi, paradoxal ( atunci când ne aflăm în starea de ignoranţă ) ca nefericire, frustrare şi constrângere.

Este prin urmare evident că toţi acei care încă se mai confruntă cu stări mai mult sau mai puţin frecvente de prostie, inconştienţă, larvaritate, inerţie, lene, confuzie, cretinitate, zăpăceală, frustrare, indolenţă, etc. sau care, datorită unei grele Karme negative care a fost acumulată, resimt adesea stări de tristeţe, de nefericire, de pesimism, de suferinţă, fiind adeseori înşelaţi, furaţi, frustraţi, vor putea fi ajutaţi extraordinar de mult de această Mare Putere Cosmică să-şi depăşească rapid toate aceste probleme care îi chinuie, prin apelarea Ei fermă, intensă şi sinceră.

Întunericul Primordial

"La început, întunericul era ascuns de beznă şi totul era un ocean imens de inconştienţă. La început totul era Nefiinţă. Din ea a luat după aceea naştere Fiinţa. Aica, la început, era numai nimicul. La început era doar Nefiinţa. Aceasta este cea care a devenit apoi Fiinţa".

Acestea sunt afirmaţiile Upanishadelor. Din Nefiinţă a apărut Fiinţa şi în final Fiinţa de dizolvă iar în Nefiinţă. Această stare primordială de dinaintea Creaţiei este şi ultima stare posterioară manifestării, după ce Creaţia este resorbită în întregime şi ea devine astfel, într-o anumită măsură, starea primordială necesară pentru Creaţia următoare. Acestei stări fundamentale, tantricii i-au dat numele de Dhumavati.

Deoarece Dhumavati reprezintă de fapt prima şi principala stare de dinaintea Creaţiei, Ea este considerată adesea Unitatea primordială şi este lăudată ca fiind Jyeshtha, "Cea mai în vârstă". Fiindcă Ea este totodată întunericul ultim al Disoluţiei, mai este considerată şi ca fiind Dhumra Varahi, "Înghiţitorul neguros al Universurilor".

Dhumavati este atât Nefiinţa anterioară Fiinţei cât şi Nefiinţa posterioară Fiinţei, ca rezultat al disoluţiei, Pralaya. Ea este de asemeni spaţiul ( intervalul ) intermediar de inconştienţă ce survine între feluritele manifestări succesive.

După un anumit interval de timp, copacul răsare din sămânţă. Nefiinţa este deci Fiinţa în forma sa plenar potenţială. Fiinţa Supremă poate avea o stare de repaus, un aspect liniştit, liber de orice existenţă cosmică, aspect ce nu este în fond altceva decât o exprimare total conştientă a sa. Această stare misterioasă, în lipsa unui termen mai potrivit, capabil să o definească complet, noi o numim Nefiinţă. Cînd Supremul se constrânge pe Sine, când se limitează pe sine definindu-Se, aceasta este Creaţia, Fiinţa. Când Supremul este absolut liber şi nepreocupat de manifestare, El este definibil ca Sine Însuşi şi poate fi asimilat cu Nefiinţa. Iată de ce Fiinţa s-a născut din Nefiinţă. Acest lucru este posibil însă doar atunci când Nefiinţa

31

deţine în uterul său Fiinţa ce urmează a se naşte. Fiinţa şi Nefiinţa sunt în realitate stările diferite ale Realităţii Ultime care este susţinută atât prin afirmaţie ( Iti-Iti-aceasta există ) cât şi prin negaţie ( Neti-Neti-nu este aceasta ).

Din perspectiva manifestării, Dhumavati reprezintă aşadar tenebrele ascunse şi misterioase de pe faţa profunzimilor abisale ale Creaţiei, nediferenţierea primordială care se află nebănuită în spatele creatului. Ea este întunericul ignoranţei primordiale ( Puterea Divină a Ocultării ), Mula Avidya, din care se naşte această lume iluzorie şi care trebuie transcensă pentru a atige eliberarea spirituală.

Într-adevăr, la fel ca şi întreaga Creaţie, noi venim pe lume într-o stare de ignoranţă aproape deplină. Cu excepţia acelora care cu adevărat au atins starea de iluminare spirituală, fiinţa umană nu ştie cine sau ce este ea în realitate, de unde vine şi încotro se duce după aşa-zisa moarte. Viaţa noastră este astfel o mică şi, de multe ori, o plăpândă lumină ce se află cuprinsă între două mari tenebre. Astfel, Marea Putere Cosmică Dhumavati ne îmbrăţişează cu dragostea ei nisfârşită, chiar şi fără ca noi să ştim, din ambele limite ale existenţei noastre, naşterea şi moartea.

Tot din perspectiva manifestării, Dhumavati reprezintă în acelaşi timp Puterea Divină a ignoranţei necesară în jocul creaţiei, acel aspect al Energiei creatoare universale, Shakti care produce ascunderea ( ocultarea ) Luminii Necreate, Transcendente, a Conştiinţei Supreme. În timp ce Iluzia ( Maya ) este magia uluitoare a lui Dumnezeu care face ca Unica şi Eterna Realitate Absolută să apară ca şi cum ar fi multiplă, Ignoranţa ( Avidya ) este acea formă de obscuritate care ne împiedică să percepem această Realitate Esenţială mai înainte de a fi cu adevărat pregătiţi, deoarece, în caz contrar, conştiinţa individuală, aflată într-o evidentă stare de contracţie ( limitare ), ar putea fi complet bulversată sau chiar ar putea fi dezagregată de forţele şi energiile extraordinare care se manifestă atunci când trebuie să fie transcensă atât cunoaşterea discursivă, cât şi timpul şi spaţiul.

Există deci o diferenţă între Maya şi Avidya. Iluzia, prin care Unicul este considerat a fi Mulţi, este Maya ; a nu vedea însă Unicul care permanent este prezent în fiecare dintre cei Mulţi, este Avidya, Ignoranţa.

Pe de altă parte, în cazul lui Dhumavati, ignoranţa mai are şi o altă semnificaţie. Numai atunci când noi recunoaştem pe deplin şi cu toată obiectivitatea că în realitate suntem ignoranţi şi că nu putem, atât timp cât încă ne menţinem în limitele egoului nostru, să cunoaştem nimic, de-abia atunci suntem noi pregătiţi să învăţăm. Mai mult decât atât, pe măsură ce ne expansionăm câmpul conştiinţei, noi recunoaştem atunci că mintea obişnuită, Manas nu are capacitatea de a cuprinde cunoaşterea supremă şi că această cunoaştere nu poate începe decât atunci când cu adevărat ne desprindem, ne detaşăm de procesul obişnuit al gândirii discursive. Ăn realitate, nu atât ceea ce nu ştim, ci ceea ce în mod superficial şi semidoct noi considerăm că ştim ne împiedică cel mai mult să atingem Adevărul Divin ultim. Această realitate, această "ignoranţă superioară", această paradoxală "cunoaştere fără

32

cunoaştere" înseamnă de fapt ignorarea sau "uitarea" agitaţiei mentale, a temerilor, a dorinţelor inferioare, a simpatiilor şi antipatiilor, a opiniilor şi credinţelor contradictorii. Prin această ne-recunoaştere a unei alte realităţi în afara Conştiinţei Divine Supreme noi transcendem atunci definitiv moartea şi devenirea.

Dhumavati ţine în matricea sa întreaga Creaţie şi ajută să se definească în sâmbure lumea pe cale de a se manifesta la sfârşitul perioadei de repaus. Ea este deci baza şi suportul nebănuit al tuturor lumilor manifestate.

Atunci când Fiinţa iese din Nefiinţă atunci când începe Creaţia, aceasta nu implică să ne imaginăm cumva că acea Creaţie este umplută numai de Fiinţă şi că în ea nu există şi Nefiinţa. De fapt, când Dumnezeu a creat lumea, "El a şi intrat complet în ea, rămânând în acelaşi timp şi în afara acesteia". El este totodată atât materialul din care este construită lumea cât şi instrumentul prin care ea apare. Atât Nefiinţa cât şi Fiinţa, aspectele complementare ale lui Dumnezeu se află în orice moment în Creaţie. Naşterea Fiinţei din Nefiinţă este un proces continuu în manifestare.

Dhumavati reprezintă somnul primordial, Maha Pralaya în timpul căreia toate creaturile universului care nu au atins încă suprema eliberare spirituală sunt dizolvate, pierzându-şi identitatea în realitatea esenţială a Supremului Absolut, Dumnezeu. Dhumavati reprezintă deci beatitudinea divină a stării de dinaintea Creaţiei, atunci când numai unicul şi eternul Dumnezeu fără de forme şi fără atribute există. Mai precis, Existenţa Absolută a lui Dumnezeu Tatăl transcende atât existenţa cât şi nonexistenţa relativă a Creaţiei. Dhumavati ne ajută, cu Graţia ei infinită, să uităm visul urât al existenţei limitate şi să ne întoarcem în fiinţarea extatică a Conştiinţei Divine Cosmice. Ea este astfel tainica şi neştiuta înţelepciune a uitării.

Vacuitatea, Shunya

Dhumavati reprezintă Vacuitatea beatifică în care toate formele au fost dizolvate şi în care nimic, de acum înainte, nu mai poate fi diferenţiat. Şi totuşi, această Vacuitate mistuitoare a tot ceea ce există, nu este întuneric, decât dacă este privită din perspectiva conştiinţei limitate. Ea este de fapt o Realitate luminoasă prin ea însăşi, adică necreată, ce transcende dualitatea obişnuită subiect-obiect.

În realitate, adevăratul Vid beatific sau pura potenţialitate ce se află în afara oricărei creaţii materiale, este însăşi Conştiinţa Supremă. Prin urmare, Marea Putere Cosmică Dhumavati este în realitate o pură, tainică şi perfectă Conştiinţă Divină, în care nu mai există nici un fel de limitări sau reprezentări formale. Vacuitatea euforică reprezentată de Dhumavati nu este deloc un simplu gol, ci este încetarea completă a fluctuaţiilor şi a agitaţiei minţii. Privită din acest punct de vedere, Dhumavati este de fapt Puterea Cosmică ce ne catapultează spre Liniştea transcendentă.

33

-----------------------------------------------------------------------------------------Revelarea unui mare secret spiritual

Un aspect fundamental pe care nu trebuie niciodată să-l pierdem din vedere în cazul Marii Puteri Cosmice Dhumavati este că starea de Vacuitate euforică la care energia subtilă a sferei sale uriaşe de forţă ne face să avem acces ne poate ajuta doar dacă aspirăm cu fervoare către Dumnezeu să basculăm în starea de Vid Beatific. Atingerea stării de Vacuitate euforică este un fel de Prag tainic de pe care noi putem apoi să ne avântăm, dacă vrem să ne dăruim în totalitate lui Dumnezeu, în profunzimile inefabile ale stării de Vid Beatific. Atingând astfel starea fundamentală de Vid Beatific şi menţinându-ne după aceea suficient de mult timp în ea, atunci ni se va revela cu cea mai mare uşurinţă Sinele Suprem Atman. Am putea spune aici că Vidul Beatific este "atmosfera" familiară atât a Sinelui Suprem, Atman cât şi a Sinelui Suprem Universal, ParamAtman sau, cu alte cuvinte, a Spiritului Etern al lui Dumnezeu.

Dhumavati ne ajută deci să atingem starea de Vacuitate euforică în care noi ajungem astfel să ne găsim pe pragul care ne desparte de Vidul Beatific în care ni se revelează Dumnezeu Tatăl. Pragul tainic nu reprezintă deci Transcenderea finală, dar cu un ultim salt pe care noi îl facem după aceea de pe el, putem realiza astfel cu uşurinţă Transcenderea întregii manifestări.

În comparaţie cu starea de Vacuitate euforică, starea de Vid beatific este oarecum asemănătoare, dar dincolo de această asemănare, ea este de sute de ori mai intensă, mai amplă, mai profundă, mai puternică, mai rafinată şi mai bogată în semnificaţii.

În stările foarte înalte de Samadhi, starea de Vid Beatific este trăită din ce în ce mai intens şi cu toată fiinţa. În microcosmosul fiinţei umane, centrul tainic care atunci când este deschis ne pune în strânsă legătură cu starea de Vid Beatific se află în Brahmarandhra. Ea este "Uşa lui Brahma" – care este însărcinat de Dumnezeu ( Brahman ) să fie creatorul Macrocosmosului – ce se află la capătul cel mai de sus al lui Sushumna Nadi şi care, în corpul fizic, este proiectată la nivelul creştetului capului ; din punct de vedere anatomic, lui Brahmarandhra îi corespunde zona Sutura Frontalis.

Deschiderea acestui Canal tainic în partea de sus a lui Sushumna Nadi, în microcosmosul fiinţei umane, ne pune în stare de rezonanţă cu sfera infinită a Vidului Beatific care se află în Macrocosmos la nivelul lui Maha Barahmarandhra, care se găseşte la capătul lui Maha Sushumna Nadi, şi la nivelul ei se face trecerea de la Manifestat la Nemanifestat.

Vidul Beatific este Duhul Sfânt.Prin trezirea, evocarea şi amplificarea în microcosmosul fiinţei umane a

Vidului Beatific care este adus în fiinţă prin deschiderea lui Brahmarandhra, orice

34

tentaţie, viciu sau pornire inferioară poate fi învinsă şi depăşită cu cea mai mare uşurinţă.

Intrarea şi menţinerea o anumită perioadă de timp, în starea de Vid Beatific echivalează cu atingerea unei înalte stări de Samadhi. În starea divină de Bhava Samadhi – Extazul Divin "cu ochii deschişi" – scufundarea fiinţei umane în starea de Vid Beatific şi trăirea plenară a comuniunii cu Vidul Beatific este totală şi continuă, însemnând totodată pentru noi Transcenderea manifestării

Vidul Beatific conferă, printre altele, o forţă ascensională colosală, căreia nimic nu i se poate opune. Prin invocarea energiei Vidului Beatific sublimarea energiilor subtile în microcosmosul fiinţei umane este realizată în mod armonios şi perfect. Prin evocarea pe cât posibil continuă – ca stare de fundal – a Vidului Beatific, de către un bărbat în timpul fuziunii amoroase cu o femeie care are un potenţial sexual extraordinar de mare, devine posibilă cu uşurinţă Transmutarea potenţialului ei sexual în energie, iar Sublimarea armonioasă pe toţi centrii de forţă se realizează atunci spontan şi complet.

Prin urmare, pentru a elimina orice confuzie legată de starea de Vacuitate, care este specifică Marii Puteri Cosmice Dhumavati, vom realiza o sinteză cu privire la cele 3 categorii distincte :

– Vidul Creator Beatific , este ceea ce desemnează Supremul Absolut Transcendent, ParamaShiva sau Dumnezeu Tatăl.

– Vacuitatea Euforică , este ceea ce reprezintă manifestarea esenţială a lui Dhumavati în Creaţie.

– Starea de Gol Lăuntric , este ceea ce reprezintă absenţa, lipsa, frustrarea, inconştienţa, inerţia, depresia, pesimismul, confuzia, apatia, larvaritatea, etc.

Dhumavati reprezintă deci acea stare de Vacuitate euforică, care este situată între Vidul Creator Beatific şi Starea de Gol Lăuntric. Energia ei permite sublimarea extraordinar de rapidă, pe "Calea Vacuităţii", a oricăror stări negative de Gol lăuntric şi totodată reprezintă Pragul de pe care putem fi "catapultaţi" în starea de Vid Beatific a Dumnezeirii.

------------------------------------------------------------------------------------------Unul din Siddhi-urile pe care ni le conferă comuniunea cu Dhumavati este

atingerea în scurt timp a continuităţii depline a conştiinţei, prin aceasta nemaifiind deloc afectaţi în clipa părăsirii corpului fizic de aşa-zisa moarte.

Există un principiu general în Tantra că orice Shakti (–) implică întotdeauna, pentru a face cu putinţă apariţia Puterii, un Shakta (+). Kali are astfel drept preaiubit ( contraparte polară ) pe Maha Kala, Tara pe Akshobhya, Bhairavi pe Bhairava. Dhumavati este singura Shakti lipsită de un hakta, dar care cu toate acestea, se polarizează în mod tainic cu Supremul Absolut, Dumnezeu Tatăl, ce astfel este pentru Ea un Shakta.

35

Când în final totul este retras în inconştienţă şi în non-existenţă, când însuşi primordialul Purusha este virtual mort, fiind scufundat într-un somn profund, iar forţa divină creatoare se află în repaus complet, atunci se manifestă Marea Putere Cosmică ce reprezintă principiul non-existenţei sau al Vacuităţii euforice, care este denumită astfel în mod simbolic, Văduva. Dar cu toate acestea, atunci când Ea se avântă nestăvilită în Creaţie, devenind Prakriti, Ea îl va avea pe Purusha drept martor, care va acţiona prin Ea ca un Stăpân atotoputernic al Universului ( Ishvara ), exercitându-şi astfel, prin Shakti, controlul deplin asupra manifestării.

Astfel, Dhumavati, Vacuitatea euforică dătătoare de iluminare şi Kamalatmika, plenitudinea beatifică a conştiinţei în deplină expansiune şi manifestare, sunt unanim considerate ca fiind antipozii complementari ai procesului Creaţiei cosmice.

Bhairavi reprezintă energia încolăcită, gata de a fi eliberată în acţiune. Dhumavati reprezintă însă Vacuitatea, starea de detaşare şi inactivitate totală. Kali este forţa transformării mai ales în relaţia cu Timpul, Ea este principiul desfăşurării sau evoluţiei în Creaţia ce se succede în timp şi spaţiu. Dhumavati este Nefiinţa de dinaintea Creaţiei ; Ea păstrează însă în sâmburele de potenţialitate Principiul Absolut necesar al desfăşurării sau al evoluţiei ulterioare.

Forme de meditaţie asupra lui Dhumavati

O formă foarte eficientă de apropiere de Dhumavati constă în abandonarea tuturor fluctuaţiilor şi tendinţelor mentale şi dizolvarea lor în marea tăcere misterioasă ce se află dincolo de ele.

Pentru a o percepe cât mai bine pe Dhumavati mai este, de asemeni, necesar să abandonăm lumina înşelătoare a şabloanelor, etichetelor sau a diverselor opinii şi să ne raportăm permanent la toate obiectele, fiinţele şi evenimentele vieţii fără nici un fel de prejudecăţi şi concepţii gata fabricate şi mai ales fără a ne lăsa influenţaţi de feluritele atracţii şi repulsii care sunt generate de ego.

Începem de asemeni să o percepem din ce în ce mai clar pe Dhumavati, meditând profund asupra stării de Vacuitate ca sursă primordială şi final beatific al tuturor lucrurilor.

O mai putem de asemeni contacta promt pe Dhumavati şi atunci când, la un moment dat, ne desprindem instantaneu atenţia de la ceea ce cunoaştem, fără a mai căuta apoi nimic în sfera devenirii, pentru a ne dez-iluziona şi detaşa astfel complet de toate realităţile aparente. Procedând de câteva ori pe zi astfel, vom învăţa să ne odihnim în pacea profundă şi în liniştea beatifică a naturii noastre esenţiale necreate, Sinele Divin Etern, Atman.

De asemeni, trezirea şi amplificarea capacităţii de a integra întotdeauna, într-o perspectivă justă, chiar şi experienţele dureroase ( suferinţă, frustrare, etc. ) pe care încă le mai avem, şi considerarea acestora ca fiind nişte prieteni şi aliaţi divini care

36

în realitate au venit ca să ne reveleze limitările individualităţii noastre corp-minte, reprezintă o altă modalitate rapidă şi extraordinar de eficientă care ne permite să beneficiem de Graţia tainică şi instantaneu eficientă a Marii Puteri Cosmice Dhumavati.

Starea euforică de Vacuitate inefabilă poate fi trăită de multe ori, în mod spontan, dar inconştient, şi de fiinţa umană obişnuită. Fiecare a trăit, măcar în anumite clipe ale existenţei sale, senzaţia inefabilă că "nu este nicăieri", ori că este "absent". Nu trebuie însă niciodată să confundăm această stare de vacuitate euforică cu o banală stare de reverie sau cu o stare de gol mental. O asemenea stare privilegiată s-ar putea exprima în cuvinte prin expresia " a nu fi nicăieri", ceea ce este într-o evidentă opoziţie cu expresia " a fi cu mintea aiurea".

Când îşi revine, fiinţa umană în cauză realizează atunci că ea era de fapt "absentă", sau cu alte cuvinte "nicăieri". Această spontană priză de conştiinţă asupra Vacuităţii euforice are în special loc exact în acele momente de "absenţă" – de fapt, absenţă a fluctuaţiilor minţii. De cele mai multe ori, orice fiinţă umană se simte atunci extraordinar de bine în această stare, revenirea la conştiinţa sa mentală obişnuită părându-i-se imediat după aceea penibilă. Pentru omul obişnuit, întregul proces este inconştient, cu excepţia momentului de revenire la starea sa mentală banală. Pentru cei iniţiaţi, acest proces – de intrare în starea de vacuitate euforică – poate deveni perfect conştient, prin fuziunea cu Dhumavati.

Pe de altă parte, detaşarea din ce în ce mai completă de procesele mentale comune şi de agitaţia obişnuită a minţii – stare de detaşare care este rapid realizabilă prin comuniunea cu Dhumavati – poate fi definită la început şi ca o stare de "reverie lucidă" în care, odată intraţi, noi urmărim lucizi şi detaşaţi – desprinşi de procesul în sine – obişnuitele fluctuaţii ale minţii noastre. Această metodă permite printre altele atingerea destul de repede a controlului şi chiar al transcenderii agitaţiei mentale ( rezultat care numai în aparenţă este paradoxal ).

Practica sistematică a fuziunii profunde cu Dhumavati ne oferă posibilitatea de a intra conştient şi de a ne menţine la voinţă în această euforică stare de vacuitate. Savurând această stare şi aspirând să mergem mai sus, vom bascula în mod firesc în Vidul Beatific.

În această stare superioară de conştiinţă, vom constata că nu mai survine nici un fel de agitaţie a minţii şi că nu ne mai deranjează nici un fel de emoţie inferioară ; ea este de fapt o stare de plenitudine a conştiinţei, de atenţie hiperlucidă, fără efort, şi de calm profund perfect. Noi putem defini această senzaţie atât ca pe o stare de suspendare – a activităţilor inferioare, fluctuante, a conştiinţei limitate –, cât şi ca pe o prezenţă inefabilă şi tăcută a Sinelui Divin Nemuritor, Atman. În această stare nu este deloc vorba de o stare de "gol" sau de lipsă energetică. Dimpotrivă, atunci când conştiinţa individuală se află scufundată în această stare de "suspendare", o puternică energie foarte elevată ne stă mereu la dispoziţie. Atunci simţim exact ca şi cum am

37

putea fulgerător să percepem, să cunoaştem şi să înţelegem orice, sau altfel spus, Totul. Această stare miraculoasă apare ca fiind ceva grandios, perfect natural. Familiarizându-ne cu ea, vom constata că aproape fără nici un efort, ne scufundăm într-o stare formidabilă de "ascultare" interioară, intens şi perfect tăcută.

Puterea enigmatică a lui Dhumavati se reflectă cel mai acut, dar într-un mod inferior, în existenţa terestră a fiinţei umane ignorante şi larvare, prin intermediul stărilor de somn, somnolenţă, oboseală, inerţie, lene şi inactivitate. Dincolo de acestea, pentru cel care realizează fuziunea cu Dhumavati, toropeala se transformă gradat în cea mai profundă luciditate, somnul facilitează atingerea stării de Samadhi, iar oboseala se transformă într-un mod progresiv într-o stare de repaus calm şi euforic.

În tradiţia tantrică se consideră că, în mod corespunzător lui Maha Pralaya, există un fel de Pralaya ce survine în fiecare zi a vieţii terestre. Ziua este urmată ciclic de noapte, iar starea de trezie este urmată zilnic de starea de somn, acest proces periodic semănând în multe privinţe cu moartea şi disoluţia. Fiinţa comună se scufundă în somn în mod pasiv şi neputincios, fiind absorbită într-o totală inconştienţă. Orice realizare pe care deja am obţinut-o în starea de veghe, la nivelul conştiinţei, suferă o oarecare diminuare în somn şi trebuie trebuie să fie făcute din nou unele eforturi după aceea, pentru a recâştiga ce s-a pierdut în somn. Această luptă parcă nesfârşită, ce se aseamănă cu munca lui Sisif, este însă mult uşurată graţie puterii benefice, misterioase a sferei gigantice de forţă a lui Dhumavati.

Pentru fiinţa umană, somnul nu trebuie să fie o completă pauză a conştiinţei în procesul vieţii. Influenţa lui Dhumavati transformă rapid faza obişnuită de somn într-o perioadă de misterioasă şi fertilă acumulare a ceea ce s-a câştigat prin eforturi susţinute în starea de veghe. Somnul devine astfel luminos şi este din ce în ce mai conştient, rezultând un fel de continuitate tainică a antrenamentului spiritual, care adesea se menţine chiar şi în timpul somnului. Totodată, Ea creează o solidă bază de pregătire pentru ceea ce intenţionăm în mod ferm să facem şi care încă nu s-a realizat.

În plus, există un aspect arhicunoscut care face ca, pe parcursul antrenamentului spiritual, să persiste de multe ori, precum după ziuă urmează noptea, alternări penibile de stări de întuneric şi cumplită umilinţă, cu stări de lumină şi bucurie imensă. Uneori există perioade prelungite în care aparent nu survine nici un progres şi atunci aspirantul se simte ca şi cum ar lâncezi, ca şi când ar fi ajuns într-un punct mort. El se simte atunci descurajat, abătut şi deprimat. aceste penibile perioade de criză sunt transformate extraordinar de rapid, prin graţia lui Dhumavati, în perioade plenar creatoare. Tot ceea ce s-a acumulat în timpul antrenamentului spiritual se consolidează profund, cu mult mai repede, în decursul unei asemenea perioade, în care influenţa energiei divine a sferei de forţă a lui Dhumavati se amplifică în fiinţă.

38

------------------------------------------------------------------------------------------Manifestarea Marii Puteri Cosmice Dhumavati

ca o sferă nesfârşită de energie divină care permitetranscenderea imediată a suferinţei şi

anularea grabnică a karmei releMai mult decât orice altă Mare Putere Cosmică, Dhumavati oferă celui care va

fuziona din plin cu sfera sa de forţă posibilitatea transcenderii foarte rapide a aspectelor chinuitoare ale vieţii, cu care unii începători încă se mai confruntă, datorită karmei lor de suferinţă.

În special atunci când aceste aspecte apar ca fiind legate de manifestările generatoare de suferinţă ale stării pregnante de gol lăuntric, toate aceste trăiri inferioare îndică destul de clar la fiinţa umană respectivă absenţa rezonanţei cu aspectele şi energiile superioare sublime ale sferei de forţă a lui Dhumavati. Într-o asemenea situaţie, fiinţa în cauză se confruntă mai mereu cu stări de frustrare, umilire, dezamăgire, trădare, tristeţe, singurătate, inconştienţă, pesimism, lipsuri de tot felul, neîmplinire, inerţie, apatie, letargie, etc.

Asemenea trăiri inferioare care apar aproape zilnic copleşesc mintea fiinţei umane, însă doar pentru cel iniţiat în tainele acestei Mari Puteri Cosmice şi care încă se mai confruntă cu ele, toate aceste stări devin imediat tot atâtea ocazii extrem de favorabile care îl ajută să atingă Suprema Realitate Divină care permanent transcende toate dorinţele neîmplinite şi toate suferinţele. Prin urmare, dacă atunci el invocă plin de fervoare ajutorul divin al Marii Puteri Cosmice Dhumavati, chiar în timpul manifestării acelor stări chinuitoare, ca prin farmec, acele trăiri vor fi sublimate şi imediat el va fi catapultat într-o stare inefabilă de Vacuitate euforică profundă.

De fiecare dată când încă ne mai confruntăm cu asemenea trăiri inferioare şi dureroase, noi putem să le eliminăm prin sublimare, cu ajutorul divin al lui Dhumavati. Datorită comuniunii cu sfera sa de forţă, ajungem la scurt timp după aceea să privim acele experienţe, care până atunci erau dureroase, dintr-o perspectivă net superioară, divină, şi prin aceasta nu ne mai complacem absolut deloc – aşa cum în general fac marea majoritate a oamenilor în astfel de situaţii – în stări distructive, masochiste, sau în crize penibile de revoltă demoniacă ori satanică, care conduc în cazul unora la exacerbarea egoului.

Faptul de a recunoaşte chiar şi în aceste trăiri dureroase, mâna inconfundabilă a lui Dumnezeu, realizând că de fapt acestea sunt lecţiile Sale – care întotdeauna sunt pe deplin meritate de altfel –, ce sunt manifestate atunci prin intermediul Marii Puteri Cosmice Dhumavati, reprezintă un mare salt spiritual pentru fiinţa umană.

Iisus : "Fericiţi cei săraci ( cu alte cuvinte, care sunt complet detaşaţi de dorinţele inferioare, de tentaţiile materiale, de pasiuni şi de ataşamente ), cu Duhul. Acestor rare fiinţe umane, Dhumavati le oferă promt şi din plin energiile spirituale

39

ale detaşării, fericirii, iertării, răbdării şi perseverenţei. Atunci Ea îi transformă rapid pe aceşti copii aleşi ai săi în mari îndrumători ( ghizi ) spirituali ai umanităţii.

Astfel ne putem da seama că Dhumavati ne arată mai întâi starea imperfectă, larvară, efemeră, dureroasă, nefericită, chinuitoare şi confuză a existenţei obişnuite, pentru ca apoi, prin revelarea aspectelor sale sublime, divine, să ne ajute să le transcendem în scurt timp.

Forma în care se manifestă, de multe ori, ajutorul Ei, nu este foarte atrăgătoare pentru egoul nostru – mai binele este duşmanul binelui –, dar Ea ne apare astfel tocmai ca să devenim plenat conştienţi de umbra întunecată care este în realitate această lume iluzorie, pentru a nu ne mai lăsa să fim antrenaţi în acele plăceri şi bucurii superficiale care atrag de regulă după ele complacerea în inconştienţă şi în uitarea de sine. Prin transfigurarea – pe care Ea o impulsionează – acestor trăiri care sunt numai în aparenţă negative, Dhumavati ne face în final să le privim ca pe o expresie inefabilă a înţelepciunii divine. Prin imboldul său miraculos, Dhumavati ne va ajuta întotdeauna imens şi aproape instantaneu să transformăm ( sublimăm ) frustrarea, suferinţa, starea de gol în misterioasa experienţă spirituală a Vacuităţii euforice.

-------------------------------------------------------------------------------------------

Dhumavati, Noaptea Detaşări Totale

Atunci când întregul Macrocosmos este în cele din urmă distrus, Puterea Divină Ultimă ce apare şi continuă să existe în finalul distrugerii sale este Dhumavati. Atunci când perioada de manifestare se sfârşeşte, Ea a distrus în întregime trupul tuturor fiinţelor şi lucrurilor, printre care şi Falusul din cadrul Creaţiei care dinamizează şi stăpâneşte prin puterea sa întregul Univers. De aceea, Ea este cel mai adesea numită Văduva. Lui Dhumavati nu îi mai rămâne acum aproape nimic de posedat, iată de ce Vacuitatea pe care Ea o reprezintă este absolută.

Ea este Marea Putere Cosmică care permite cea mai rapidă transcendere a sărăciei totale, a frustrării chinuitoare, a disperării abisale, a neşansei, bolii şi mizeriei înspăimântătoare.

Dhumavati este, într-un anumit sens, forma "bătrână" a lui Kali. Spre deosebire de Kali, Dhumavati reprezintă timpul şi Energia Creatoare a universului disociate de procesul manifestării ; Dhumavati este astfel Eternitatea care nu intră niciodată în procesul devenirii temporale. Ea nu este în mod obişnuit revelată în lumea iluziei, ci este mereu prezentă ca un fel de ecran de fundal.

Toţi cei care aspiră să elimine definitiv din existenţa lor influenţele şi stările rele, inferioare, trebuie să realizeze comuniunea cât mai profundă cu Dhumavati ; astfel, Ea oferă starea de transcendere şi eliberarea de toate limitările manifestării, readucându-ne rapid la o condiţie existenţială ( starea de Vacuitate ) anterioară

40

apariţiei oricăror forţe negative, condiţie care este acum dublată de cunoaştere, discernământ şi detaşare.

Ca proiecţie pe corpul uman, Dhumavati este o altă Mare Putere Cosmică legată, într-o anumită privinţă, de regiunea inimii, Anahata Chakra. Însă, energia ei subtilă, care se manifestă ceva mai intens acolo în microcosmosul fiinţei umane, este oarecum retrasă în afara manifestării – în aşa-numitul "Vid al inimii" –, ca şi cum ar ieşi din aceasta ( din aspectele ei directe, concrete ). Astfel, Ea este vag şi în mod nebănuit prezentă pretutindeni în fiinţă.

Ori de câte ori răul, inconştienţa, larvaritatea, dizarmonia sau suferinţa par să predomine în viaţa noastră ( sau chiar la scară planetară, ca în epoca actuală ), una din cele mai rapide şi mai eficiente modalităţi de a transcende şi anihila acest rău – care numai în aparenţă conduce lumea, în spatele acestuia aflându-se Divina Iniţiatoare Dhumavati, sau, cu alte cuvinte, permiţându-i să se manifeste doar atât cât este necesar pentru ca astfel oamenii să renunţe la propria lor răutate, perversitate, la toate orientările satanice şi demoniace – este apelarea plină de fervoare a lui Dhumavati, cea mai eficientă Mara Putere Cosmică în lupta fiinţei umane împotriva inconştienţei, frustrării, ignoranţei, stărilor de gol lăuntric, singurătăţii şi suferinţei.

Datorită desprinderii totale şi rapide de toate aspectele devenirii iluzorii, pentru a ne focaliza astfel conştiinţele numai către Dumnezeu, descrierile tradiţionale simbolice ale lui Dhumavati sunt întotdeauna voit cumplite şi înspăimântătoare, tocmai pentru a accentua această detaşare perfectă de tot ceea ce este material. Ea ţine în mâini o sită ( ciur ) cu ajutorul căruia îi cerne pe cei buni de cei răi.

Akasha tattva este principiul universal de coerenţă care unifică toate energiile şi dă Universului unitate, coerenţă şi ordine desăvârşită. Este izvorul ultim care alimentează totul. Este atât izvorul, cât şi mormântul tuturor lucrurilor.

Cel care intră în comuniune cu Dhumavati descoperă o infinitate de posibilităţi pe care liberul său arbitru i le dezvăluie.

Cu excepţia Sinelui Suprem Atman, nu există un "loc separat" de unde să putem observa total detaşaţi şi liberi fiinţele şi lucrurile, deoarece noi înşine facem parte din poveste, din minifestare şi suntem interdependenţi, influenţăm şi suntem influenţaţi în acelaşi timp.

Ştiinţa operează cu efecte şi nu cu lucruri în sine sau cauze. Akasha este cauza comună a tuturor lucrurilor. Noi observăm efectul – gravitaţie, forţă tare, etc. – şi îl fragmentăm în particule, unde, forţe, îl descriem ca şi cum acestea ar fi reale, primordiale, deşi nu sunt o parte în sine ci doar faţete ale unuia şi aceluiaşi aspect. Singura cale de a cuprinde totul este oprirea completă a fluxului fără de sfârşit al gândirii, trezind astfel percepţia directă.

Akasha este câmpul unificat fundamental în care toate energiile se întreţes şi sunt conexe.

41

Continuitatea, Imanenţa, Vacuitatea.Orice stare de vid se întemeiază pe o fundamentală armonie a aspectelor polare

manifestatoare Yang-Yin, cauză-efect, Lingam-Yoni. Noi percepem doar diferenţele, schimbarea, forţele ce generează acestea fiind

intrinseci vidului.Akasha este oul cosmic de unde toate s-au ivit, este şarpele Uroboros, este

Cornul Abundenţei, este ca albul dintre cuvinte, ca liniştea dintre note ; accesul aici nu se poate face prin forţă, ci printr-o "mişcare" care te poartă şi te susţine.

Să laşi să se manifeste.Detaşarea activă, să lăsăm să vină înspre noi.Lasă-l să crească.Nu poţi spune că o ai sau ai pierdut-o.Vacuitatea ESTE. Este peste tot, este substanţa inalterabilă a tot ceea ce există,

obiect sau gând. Imposibil să ieşi din ea, imposibil să o pierzi.La Vacuitate se ajunge prin eliminarea progresivă a tuturor limitărilor. Vidul la

modul absolut este de neconceput pentru mentalul obişnuit, manas.Negarea tuturor condiţionărilor fiinţei şi nu a fiinţei însăşi.Transcendenţa evocă mai degrabă un sentiment al fiinţei şi al eternităţii decât

unul al devenirii şi temporalităţii. Ea nu poate deveni însă niciodată un obiect al experienţei, fiind proprie întotdeauna Supremului Subiect Conştient, Dumnezeu. Nu poate fi cunoscută decât prin fuziunea integratoare beatifică dintre conştiinţa omului şi conştiinţa lui Dumnezeu, stare numită Samadhi.

42

VACUITATEA

DHUM

▼ ▲ SHAKTI SHIVA

AH HAUM

AIMAUM HUM

KSHAH SKRIKKAH HIK

KLIM HLRIMKRIM HRIMTRAM HRIHSHRIM HSRAIM

SAH HAMINSPIRAŢIE EXPIRAŢIECOAGULA SOLVEFEMEIE BĂRBAT

43

♀ ♂

44