viaţa cotidiană din românia interbelică

3
Viaţa cotidiană din România interbelică După 1918 exista sentimentul general că România Mare trebuie să fie o Românie nouă. Asta însemna abandonarea societăţii autarhice, tradiţionale şi racordarea la fluxul civilizaţiei europene. Deşi procesul de reconstrucţie a societăţii româneşti postbelice a beneficiat de toate elementele de modernitate care s-au făcut resimţite în lume, lumea satului a rămas încremenită în tiparele ei conservatoare. Noul pătrunde aici cu greutate, îndeosebi datorită tinerilor care învăţau la oraş. Jumătate dintre ţărani sunt însă în continuare analfabeţi, comparativ cu o treime dintre orăşeni. Legea agrară din 1921, care i-a împroprietărit pe ţărani, a îmbunătăţit pentru un timp situaţia materială a acestora. Satul începe acum să-şi contureze un centru civic, alături de piaţă – locul unde se adunau oamenii duminica-şi de biserică, apar acum edificii ca primăria, căminul cultural, şcoala, prăvălia, cârciuma sau chiar monumentul eroilor – în memoria celor căzuţi în primul război mondial. Casele erau simple, cele mai multe cu o singură încăpere. Patul era mobila cea mai importantă, acoperit cu perne şi pături înflorate. Masa era scundă ca şi scaunele care o înconjurau. La baza alimentaţiei ţărăneşti se afla mămăliga, pâinea întrebuinţându-se rar, iar cozonacii şi plăcintele numai în zilele de Paşti şi Crăciun. Starea de igienă a satului era foarte precară: un doctor revenea la mai multe mii de ţărani. Orăşenii reprezentau abia o cincime din populaţie. Oraşele româneşti sunt în continuă transformare, dar prezintă încă puternice contraste între centrul oraşului, cu construcţii elegante şi solide, şi periferia acestuia sau mahalaua, cu locuinţe improvizate, lipsite de confort şi uneori cu aspect deplorabil. Mahalaua era locuită de o populaţie pestriţă, provenind în genere din noii sosiţi în mediul urban. Oraşele

Upload: eugen-gabriel-candrea

Post on 10-Sep-2015

216 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Viața Cotidiană din România Interbelică

TRANSCRIPT

Viaa cotidian din Romnia interbelicDup 1918 exista sentimentul general c Romnia Mare trebuie s fie o Romnie nou. Asta nsemna abandonarea societii autarhice, tradiionale i racordarea la fluxul civilizaiei europene. Dei procesul de reconstrucie a societii romneti postbelice a beneficiat de toate elementele de modernitate care s-au fcut resimite n lume, lumea satului a rmas ncremenit n tiparele ei conservatoare. Noul ptrunde aici cu greutate, ndeosebi datorit tinerilor care nvau la ora. Jumtate dintre rani sunt ns n continuare analfabei, comparativ cu o treime dintre oreni.Legea agrar din 1921, care i-a mproprietrit pe rani, a mbuntit pentru un timp situaia material a acestora. Satul ncepe acum s-i contureze un centru civic, alturi de pia locul unde se adunau oamenii duminica-i de biseric, apar acum edificii ca primria, cminul cultural, coala, prvlia, crciuma sau chiar monumentul eroilor n memoria celor czui n primul rzboi mondial. Casele erau simple, cele mai multe cu o singur ncpere. Patul era mobila cea mai important, acoperit cu perne i pturi nflorate. Masa era scund ca i scaunele care o nconjurau. La baza alimentaiei rneti se afla mmliga, pinea ntrebuinndu-se rar, iar cozonacii i plcintele numai n zilele de Pati i Crciun. Starea de igien a satului era foarte precar: un doctor revenea la mai multe mii de rani. Orenii reprezentau abia o cincime din populaie.Oraele romneti sunt n continu transformare, dar prezint nc puternice contraste ntre centrul oraului, cu construcii elegante i solide, i periferia acestuia sau mahalaua, cu locuine improvizate, lipsite de confort i uneori cu aspect deplorabil. Mahalaua era locuit de o populaie pestri, provenind n genere din noii sosii n mediul urban. Oraele romneti mbinau deci aspecte occidentale dintre cele mai moderne cu atmosfera oriental, prin prezena florreselor la colurile strzilor, a vnztorilor ambulani i a ranilor n costume populare. Schimbrile urbanistice romneti ncepuser nc nainte de 1918, o dat cu ntoarcerea de la colile strine a tinerilor arhiteci romni cu excelente cunotine profesionale. Au venit ns i arhiteci i lucrtori strini. Pe de alt parte, numeroasele instituii bancare i de credit care s-au format acum au ieftinit i nlesnit creditele, dnd un mare avnt construciilor.Arhitectura romneasc interbelic este dominat de stilul neoromnesc, inspirat din arhitectura popular tradiional, dar ncepe s ptrund i stilul internaional modern, ca i construciile proiectate n stil cubist. Bucuretiul, devenit capitala statului naional unitar, a cunoscut n perioada interbelic o nou etap de dezvoltare cptnd renumele de micul Paris. Aici puteau fi admirate construcii precum: Palatul Regal, Palatul Consiliului de Minitri, Facultatea de Drept, coala de Rzboi etc. n afara schimbrilor n arhitectura oraelor, un alt aspect care i-a surprins pe orenii acelui timp a fost legat de rspndirea echipamentelor electrice: tramvaiul electric nlocuiete tramvaiul tras de cai, ncep emisiunile regulate ale postului de radio, se generalizeaz iluminatul electric etc.

Numrul automobilelor era n continu cretere. Desigur, n oraele mici birja rmne mijlocul de transport predilect. Modernizarea societii s-a reflectat i n viaa cotidian a oamenilor. Au aprut multiple i variate moduri de petrecere a timpului liber: baluri, curse de cai sau automobile, cltorii n ar i strintate, tenisul, echitaia, pilotajul etc. Apar i ceaiurile dansante, dansurile cele mai la mod fiind valsul, tangoul, charlestonul sau fox-trot-ul. La ar ns, ca i la marginea oraelor, se dansau i dansurile romneti: hora, srba, btuta. Un mod frecvent de a petrece timpul liber, indiferent de starea social, era cititul presei i chiar participarea la diferitele concursuri organizate de ziare. Teatrul, opera, cinematograful, expoziiile erau i ele modaliti de petrecere a timpului liber. Au aprut i athenee populare, unde n faa unui auditoriu foarte divers erau invitai s conferenieze renumii scriitori, oameni de tiin, ziariti, medici etc.Viaa cultural este deci caracteristic unei metropole europene. Perioada interbelic a fost i una de emancipare a femeii. Ea ncepe s se impun i n unele domenii profesionale rezervate mai nainte brbailor: medicin, avocatur etc. Preocuprile pentru mod devin frecvente, att din dorina de frumos ct i din cea a etalrii statutului social. n epoc se spunea c rochia unei femei este oglinda prosperitii soului. Tot acum, n ton cu moda apusean, fetele mbrac pantaloni i se tund bieete. Costumele populare romneti sunt mbrcate doar la baluri sau serbri cmpeneti. Arta de a fi frumoas nseamn pentru femei n aceste vremuri i a face sport, a-i petrece ct mai mult vreme n natur: pielea bronzat, odinioar semn al condiiei umile, devine acum un semn al reuitei sociale. Pentru ntreinerea frumuseii femeile apeleaz tot mai mult la coafor, croitoreas, manichiurist etc.