viața cotidiană în imperiul roșu, autor florin paraschiv

8/9/2019 Viața cotidiană în Imperiul Roșu, autor Florin Paraschiv

1/577

Dedic această lucrare soţiei mele, Virginia Paraschiv, cu

infinită gratitudine pentru inteligenţă, drăgălăşenie,

determinare şi loialitate.


2/577


3/577

FLORIN PARASCHIV

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ VIAŢA COTIDIANĂ ÎN IMPERIUL ROŞU

Viaţa cotidiană în Imperiul Roşu

(1917-1945)

coperta: un "Stalin" de Picasso, lucrare comandată de

L'Humanite şi respinsă de oficiosul comunist pentru falsa naivitate a

la Rousseau le Douanier şi încărcătura maliţioasă,"căzăcească".

Doar grăia Picasso în intimitate: la urma urmelor, trăiesc mai mult cu

Goya decât cu Stalin!


4/577


5/577

FLORIN PARASCHIV

Viaţa cotidiană în Imperiul R oşu

1917-1945

EDITURA TRANSILVANIA

2015


6/577


7/577

NOTA EDITORULUI

A scrie despre Florin Paraschiv, mai exact despre opera acestuia, esteun act de mare curaj şi înainte de toate, o mare responsabilitate. Este, ca să măexprim mai concret, o acţiune aidoma cu scrierea unei evanghelii. Dar puţini

sunt cei care vor înţelege acest lucru. Asta din cauză că Florin Paraschiv nu esteun sfânt oarecare, unul de calendar. Acolo în cer, în ierarhia sfiinţilor de

provenienţă terestră, locul său este cât mai aproape de mântuitorul care l-aanticipat cu două milenii în urmă.

Viaţa lui Florin Paraschiv o intuieşti printre rânduri, citindu-i opera.Dar oare câţi fac acest lucru ? Tăcerea mediatică nu l-a ocolit, nici înainte şinici după moarte. Acest obicei a fost şi din păcate mai este încă, o practică

parşivă şi de serviciu a comunismului contemporan. Pentru mine, în ciudaacestui fapt, Florin Paraschiv şi opera sa, rămân obiectul de studiu al

evangheliei mele despre condinţia umană şi comunism, unul din testamentelemele filozofice. Iniţial am dorit să scriu prefaţa la acest volum, dar spresurprinderea mea, am primit un mesaj care venea de la aceea care i-a fosttovarăşă de viaţă mai bine de patruzeci de ani, soţia lui. Îl reproduc cuexactitate:„Mihăiţă, iată manuscrisul adus la lumină. Când citeşti, să nu ignori

nicio clipă că e un proiect neterminat, are multe paragrafe semnalate şi

nerealizate. Chiar şi aşa, textul este foarte coerent, primul capitol este foarte

greu de citit, e foarte complicată paradigma aproape încifrată, apoi lectura

este pasionantă şi formativă pentru orice om serios şi onest. De spre prefaţă, nu ştiu ce să zic....nicio carte publicată în timpul vieţii de către

Florin Paraschiv, nu are prefaţă, Florin nu făcea nimic la întâmplare, era

concepţia sa, uneori cinică, să lase cititorul, oricare ar fi el, să- şi spargă

capul. El aştepta însă cronici de întâmpinare,... pauză, în afară de Adrian

Botez, nimeni nu s-a încumetat, cică din cauză că nu putea fi încadrat. Aiurea,ironia sa ciocănea pe creier pe " erudiţii naţiunii". Acum, parcurgându-i textul,

ca editor, vei înţelege unicitatea spiritului acestui autor, fabulos ca mentor şi

creativitate stilistică.

Lui Florin nu i-au plăcut niciodată: vorbele de complezenţă, fie ele şielogioase, spiritul de melodramă cu privire la viaţa lui, dezordinea în evocarea

faptului istoric, abordarea miticistă a textelor sale. El dorea, dar asta a fost cu

neputinţă, să aibă cititori oneşti, dispuşi să înveţe, să suscite interes pentru

temele abordate, să răspundă la întrebări, dacă vreun cititor binevoia să-i ia în

serios textele sale.Tăcerea mea în subiectul Florin Paraschiv, aspectul vieţii

sale particulare, ţine de o disciplină şi autodisciplină impusă, nici eu nici

Florin nu am dorit să facem spectacol din biografia noastră, ci pur şi simplu, să ne exprimăm ideea venită din cunoaştere şi să o propagăm, atâta tot.

Altfel spus, nici eu nici Florin nu avem biografie. Am avut o viaţă, atât şi nimicmai mult. Acest volum doresc să apară la editura ta, Transilvania, pentru că

simbolic, a fost ultima editură care s-a interesat de el, fie şi cu prilejul de a i se

5


8/577

depune o coroană funerară pe mormânt, şi pentru asta am fost şi îţi voi firecunoscătoare. Doresc ca acest volum să apară foarte repede, print şi on line,

nu doresc niciun fel de lansare, astfel de evenimente îmi displac profund. Voi

trimite la anumite biblioteci şi persoane, restul, cine va avea interes să

acceseze on line, pdf lizibil. Apoi vom reface pdf şi pentru Eutanasia, pentru că

nu se poate citi comod în formula aşezată acum. La anul, pe vremea asta, voiîncepe lucrul la volumul „Eminescu şi Titu Maiorescu”. Până atunci mă ocup

de lucrurile începute”. ( VIRGINIA PARASCHIV )

Am înţeles imediat mesajul şi m-am mulţumit să scriu doar o notă deeditor, simplă şi fără comentarii. L-am cunoscut pe autor. L-am admirat şistimat cu neputinţă de imaginat. În ierahia valorilor, concepută de mine, el aocupat şi ocupă, în continuare, primul loc. Cred că odată cu tipărirea acesteicărţi, editura mea, Editura Transilvania poate intra în istorie. Cum o va primilumea ? Nu ştiu, încă. Dar ştiu că există şi o lume ciudată. O lume de care îmi

este teamă pentru opera lui Florin Paraschiv. Este chiar lumea pe care a descr is-o. Lumea în care sunt aruncaţi căţeii lui Esenin. O lume ca o baltă, o lume

jegoasă şi pestilenţială. Partea proastă e că din epicentrul plin de zbateri şischeunat, se nasc valuri şi unde care se propagă la distanţă, ca un tsunami

bolşevic, inundând Europa comunistoidă până la ostinato.

MIHAI GANEA

6


9/577

MINISTERUL DE INTERNE

ARHIVA FOND INFORMATIV

Dosar nr.15763 Vol. nr 1

Privind pe PARASCHIV FLORIN

C.N.S.A.S.04.APR. 2014Direcţia Arhivă Centrală

Ministerul de Interne

Inspect.Jud. Vrancea STRICT SECRET

Serviciul I

Ex.unic M. Gheţu

6.09.1988

UM 0810-Focşani 1 ÎNREGISTRAT ÎN EVIDENŢE DOS. SI B11

6.09.1988Semnătur a Mihalcea

APR. OB

ReferatCu propunerea de includere în SI a numitului PARASCHIV FLORIN dinFocşani

În cadrul unei sesizări de primă informaţie furnizată de sursa„DINESCU” acesta este semnalat că, în cercul său de relaţii afişează oatitudine anticomunistă , context în care susţine că individul este sufocat şinu-şi poate valorifica potenţele creatoare. În astfel de discuţii aduceatacuri directe sistemului socialist şi personalităţilor existente. Adoptă oatitudine de dispreţ faţă de creatorii de literatură angajată, şi predă ladomiciliu scrieri literare pe care intenţionează să le dea publicităţii.

7


10/577

8


11/577

Mottouri:

"Dacă vreodată ruşii se vor răzbuna pentru inferioritatealor reală, ne vor face cu cruzime să ne ispăşim avantajele".

Marchizul de Custine

"E greu să adormi în oraşul vostru, în copaci sunt preamulte suflete pe care Dumnezeu nu le-a luat încă"... ( călugăr budist în vizită la Sankt -Petersburg, în curând,

centru al loviturii bolşevice)

"Noi, fiii crâncenei Rusii, Nu vom uita nimic, nicicând........

O, dacă aţi cunoaşte, copii neştiutori, Tenebrele şi frigul din zilele de mâine!"

Aleksandr Blok

"S-a născut în Siberia un monstru, un om minunat"... Vladimir Nabokov

"Oare apariţia conceptului de clasă şi de luptă declasă, apariţia unei conştientizări a istoriei nu reprezintă şi

momentul în care ea încetează progresiv să fie violentă şiireductibilă?" Jean Baudrillard

9


12/577

Sumar

-Avertisment

- Naştere cu metastază -Violenţa de stat

-Copiii vagabonzi. Lumpenul sovietic

-Munca

-Calitatea vieţii

-Moravuri: bolşevicii şi ceilalţi

-Sex şi eros

-Spiritualitatea.Omul complex

-Viaţa de familie

-Relaţii interumane, intimitate, vecinătate

-Societate, ierarhii, viaţă publică

-Loisir

-Frica

-Dreptate.Viaţă întru adevăr

-Revolta anti-Sistem

-Sentimentul religios. Credinţa

-Sensibilitatea lirică

-Idealuri. Atracţia eroică

-Modelul militar

-Preocuparea politică. Patriotism. Internaţionalism

-Xenofobie; relaţii, suspiciuni şi tensiuni inter etnice

-Antisemitism

-Cultul autorităţii.Tătucul

-Fiinţa sovietică în război

-Teroarea

-Încheiere

10


13/577

Avertisment

Un rus, poet creştin din Gulag, dă avertisment despreAntichrist: "În sufletul liber al omului /A alterat năzuinţa sprelumină / Şi a limitat-o la lumina secolului". Care e "luminasecolului"? E acel fenomen definit de strălucitul zek cultural alEstului comunizat, Constantin Noica: iritarea la lectura lui 1984

al lui George Orwell (ca şi a Sofistului lui Platon), contactul cunefiinţa, cu sporul de neadevăr adunat în jurul fiinţei şi minciunaîngânată în cultură, într-un cuvânt comunismul, bolşevismul!

Dar poate nu doar unul dintre, ci ambele totalitarisme, ca şi"lumini ale secolului": Stalin şi Hitler! Oare chiar era doar

paranoic şi isteric antisemit marele scriitor Celine când-citindîntr-un ziar din 1938: "Pentru a-l doborî pe Hitler, întâi trebuie

strivit Stalin"-le răspunde cu vervă lui Maurras şi Doriot că înfond Hitler i-a salvat pe cei 2 miopi de "Stalin şi călăii lui evrei"? ( L'Ecole des cadavres)

Cândva nişte patetice adunări studenţeşti, în vremea ţaruluişi discuţii aprinse în parcul Universităţii, urmate de aerulînăbuşitor şi corul dintr -un vagon de deţinuţi, apoi amurguriletimpurii din Siberia şi căsuţa ţărănească a anilor de

deportare...Un discurs într-o sală mică din Londra şi ochi aţintiţispre tine, severe feţe bărboase de tovarăşi cu gulere înalte şiscrobite, cu cravate negre. Şi piatra dreptunghiulară de pe sacrulmormânt al lui Marx, apoi un vaporaş pe lacul Geneva. Iar patria,cu valurile spumegânde de iarnă ale Mării Negre, la Sevastopol.Şi multele nopţi albe ale construcţiei noului stat, comunist, în ceamai întinsă ţară de pe lume...Viaţa de vis şi visul de viaţă a vechiigărzi bolşevice.

Dă glas în anii '2000 unei idei perfide şi durabile o fosilă caVladimir Voronin: Christ e de la sine înţeles înregimentat cauzei

11


14/577

comuniste!? Dar ne derutează şi personaje de altă anvergură, de pildă Nikos Kazantzakis-aflat în URSS în 1927-reflectând cănumai credinţa, religia şi acţiunea - un Christ şi un Lenin-armerita să fiinţeze în epocă, restul lumii i-ar aştepta sau i-ar

pregăti pe aceia! Poate fi crezut el, Kazantzakis, dacă a scrisAscetica (cu viziunea ei tulbure şi ardentă despre comunism),aşadar el ştie cum va arăta-dincolo de nădejde şi disperare-viitorul nou chip al lui Dumnezeu...

Periculoasă cale, nu departe de "teologii morţii luiDumnezeu" din anii '50-'60, care contestă pe Dumnezeu-Tatăl şi-L recunosc numai pe Christ, dar ciuntit şi Acela, exclusiv casimbol al problemelor omeneşti (de altfel, confundate cu mizeriaistorico- politică!), aşadar Dumnezeu desfiinţat în favoareaChristului deplin secularizat/ politizat/cripto-comunizat, vai!?

Sirena cea Mare, cu al ei cântec al Abisului, de puţini auzit,sălăşluieşte acum în zăpezile Nordului. Dar cei care nu sunttocmai marxişti ortodocşi, pot avea greutăţi în Rusia Sovietică, laurma urmelor şi guvernul sovietic le poate pretinde acestoradmiratori aiuriţi anumite îndatoriri. Iar Dumnezeu nu este uncântec risipit, ci glas cald, aspru, plin de durere şi de sânge, ogândeşte Kazantzakis tocmai în URSS!

Bouddha crea lumea tot din lumină şi umbră, încircumvoluţiunile minţii sale...Şi la Kiev, în 1928, reflecteazăKazantzakis la Odiseea lui. Ce curios, tocmai pe pământ sovieticsimte elenul scriitor întunecata şi minunata putere mistuitoare.Amicul Panait Istrati parc-ar vrea să se înscrie în Partid, dar el

Kazantzakis nu se simte om de acţiune şi oricum nu-şi trădeazăşeful suprem, pe Ulysse-Bouddha! Nici că-l interesează peardentul elen oamenii, fie ei şi sovietici, ci flacăra ce-l mistuie peOm.

Şi de ce atacă Istrati URSS-ul? Sigur că e adevărat ce spune,dar generalizează Răul, aşadar e superficial, nu ticălos.Prejudiciază Istrati Rusiei Sovietice, e confuz, altfel câte lucruri

bune se pot vedea în URSS... El, Kazantzakis, în Odiseea sa vadedica 10 cânturi muşchetarilor lui Ulysse, între care Lenin, Don

12


15/577

Quijote, Mohamed, Nietzsche, Bouddha, Moise...E limpede,Kazantzakis e mult mai naiv decât Panait Istrati. Poate şi un picincorect, căci grecii din Cita îi lansaseră lui Kazantzakis dilema:dacă el, scriitorul, ar fi fost Christ, astfel de apostoli şi-ar fi ales,

precum bolşevicii?!

Pius al XI-lea atrage atenţia în Divini redemptoris(1937) cănu poate exista confuzie, bolşevismul reprezintă o pervertire adoctrinei creştine: o contrafacere a mântuirii celor umili, oinvazie demonică cu care se cuvine luptat prin ajutorul SfântuluiMatei (aşa cum Dostoievski exorciza cu Sfântul Marcu). Mă rog,

bunul Papă aruncă vinovăţia bolşevismului în capul"liberalismului"(!?) şi propune salvarea ordinii sociale princorporatism.

Se lansează în cântărirea raporturilor dintre religii şicomunism trepăduşul român, executiv tovarăş de drum PetruGroza: treaba stă că alde Confucius, Bouddha, Moise, Christ,Mahomed, Calvin, Luther şi alţi profeţi mai mititei îmbrăţişeazămai cu seamă problemele de dincolo de moarte, păşind pe făgaşulmenţinerii ordinii sociale a vremii lor, pe fondul asupririi

popoarelor ignorante, căci altcumva-la caz de inteligenţăobiectivă cu aspectele sordide ale vieţii exploatate-Puterea le-artăia influenţa!? Am spune că bolşevicii au de luptat cu un rol camnefast al religiilor în cadrul unui establishement dubios almileniilor.

Dincolo de măşti estete şi nietzscheene, adâncul spiritului luiGide este dominat de Christ şi de Evanghelii-cu reacţii

enigmatice şi imprevizibile-un soi de amestec instabil de revoltăşi vinovăţie, cale promiţătoare spre utopii revoluţionare de totexplozive...De la o vreme, Gide susţine energic o idee-pe careAndre Malraux o găseşte ciudată- "Pentru mine, religia este o

prelungire a moralei". Sigur, înainte crezuse invers, darexperienţa comunismului sovietic, ce s-ar fi cuvenit să fie oreligie cu firesc apendice moral, a contat decisiv pentru Gide. (1)

Vechea gardă bolşevică visează în continuare: dacă luminaroşie a Rusiei ar avea echivalent în unde electromagnetice, atunci

13


16/577

cu siguranţă că astronomii altor planete ar sesiza noua steaapărută pe Terra, în 1917!

Cercurilor comunisto-securiste nu le scapă subtilitateaoriginară: dacă nu L-ar fi răstignit pe Christ, L-am fi avut noiacuma...Cineva cu doctrină se cuvine să îndrepte gafa lui Pillatăla! Christ ne-a făcut totuşi să mergem înainte, fără El n-ar fi fostnici comunismul. Ar f i rămas să ne închinăm la nişte cioturi delemn...Da, El e singurul primejdios, poate o anume politică va ştisă-L facă ridicol, mai cu seamă că se cunoaşte perfidia Lui de ase lăsa moale...

Vaticanul a protestat în anii '1930 contra "idolatrizăr ii

dictatoriale a statalismului"-se subînţeleg regimul nazist, dar şicel stalinist-, dar Biserica nu vrea să-şi asume vina de a ficontribuit la apariţia individului european masificat şicolectivist, la ispita dictatorială. Ţuţea e scandalizat de ideea luiHegel că Dumnezeu face istorie, e o blasfemie, ca şi cumDumnezeu s-ar solidariza cu Stalin!! Dar încă tânărul, aiurizantulMalraux vrăjeşte în 1934 un auditoriu imberb cu cozerii despreSfântul Apostol Pavel, deşi gândul său e pironit pe Stalin!?

Steaua de la Bethleem a fost rătăcită în nebunia secularizată,aşa că oarece personaj progresist vede aievea, în Parisul ocupatdin 1940, o steluţă roşie licărind în ceaţa alburie...Mă rog, chit cănefericita Franţă căzuse şi ca urmare a abjectului pact bolşevico-nazist...Ca să nu mai vorbim că în alianţă şi competiţie cusvastica,"steluţa" riscă să pălească în această perioadă dedominaţie a Soarelui Negru. Pisica e ruptă în două în iunie 1941,

izbucneşte războiul sovieto-german şi tinerii franctiror i aiRezistenţei Franceze pot să-şi jure încrezători că-odată cu primiiocupanţi germani ucişi- lumea va vedea pe cerul înalt de august ostea nemaivăzută! Da, s-ar zice că se conturează în luptă o anumeursită sub semnul steluţei roşii, care străluceşte rece şineînduplecat. De fapt, în tulburii anii '1940, anexele Vaticanuluiascund nu numai evrei mascaţi în sutane preoţeşti lungi, dar şivajnici atei comunişti, arătând ca nişte monseniori burtoşi!

14


17/577

O epocă tulbure şi nu numai ea merita o personalitatecrâncenă precum Pierre Drieu la Rochelle, care chibzuieşte întaina laboratorului său, în 1942: păcat că mentalitatea mic-

burgheză şi neîncrederea în evrei l-au împiedicat să devină

comunist, simţea că pe acolo se pitea întoarcerea la valori, înacest stil se recucereşte poporul, Stalin e deopotrivă conducătorde drept divin, ca şi de drept popular absolut. Oamenii lui Stalinsunt aristocraţi cum n-au mai existat de veacuri! Iată un imperiu

per fect teocratic, făr'de falie sau fisură şi bine fac alde Rooseveltşi Churchill că, inconştient şi servil, clădesc cu mânuţeledumnealor acest imperiu comunist mondial. El, Drieu, e pregătitsă moară cu o bucurie sălbatică la gândul că Stalin câştigă

partida, devenind stăpânul lumii. E bine ca oamenii să aibă înfine un Stăpân, să simtă astfel ferocea atotputernicie a luiDumnezeu şi puterea inexorabilă a Legii. Pe termen lung, comunismul musai învinge, dar va triumfa pierzându-se pe sine,asemeni creştinismului. Nici Kafka n-ar fi gândit-o mai dur,decât cristalul lui Drieu...

Şi când te gândeşti că totul a început cu calculul Stabului de

la Berlin, cu aur german şi cu vagonul plumbuit care străbateEuropa, aducându-l pe Lenin la Petrograd (Sankt-Petersburg),unde-l aşteaptă un oarecare Stalin. Sunt 30 de emigranţi

bolşevici, care promiseseră să răstoarne Rusia, scoţând-o dinrăzboi. "Din punct de vedere militar" a fost o aventură izbutită, sevor felicita generalii germani Ludendorff şi Hoffmann, căciaceşti bolşevici-ruşi speciali, protejaţi-vor zdrobi moralul armatei

pravoslavnice. Totuşi, Lenin (însoţit de scumpa lui Krupskaia)

soseşte îngrijorat de "vociferările maliţioase ale şoviniştilor",indignaţi de trocul bolşevic...În plus, mic-burghezii soţi suntîngroziţi că, fiind zi de Paşti, nu vor găsi birjă în gară!

=citat din Arhipelagul Gulag-trocul german(2)

În climatul aprins al "Primăverii de la Praga" din 1968-urmând crizei comuniste de după moartea lui Stalin, revoltei dinGermania de Est, demascării "cultului personalităţii", eroziunii

poloneze şi intervenţiei sovietice în Ungaria-Milan Kunderaaminteşte sarcastic: şi URSS-ul, înainte de a cere socoteală altor

15


18/577

ţări şi partide(de pildă Cehoslovaciei), s-ar cuveni să explice public însăşi starea ei de zeci de ani: sterilitatea gândirii destânga, încremenirea dubioasă a sistemului judiciar, proceselesinistre din 1937-1938 ş.a.

Bun, comunismul a fost o fatalitate istorică şi a ajuns cutimpul o fantomă. Dar chiar nu putea fi stopat pe parcurs? Minţieuropene lucide apreciază că-odată cu izbucnirea războiuluigermano-sovietic-a sosit timpul mâniei (tempus iracundiae), cândlava comunistă va fi îndepărtată de pe substanţa creştină şieuropeană a Rusiei şi în genere himerele sângeroase nu vor mai

bântui lumea civilizată şi nu vor mai distruge Franţa. Trebuieferită lumea nouă europeană de iudeo masoni, evrei, comuniştişi...englezi, insistă presa franceză de ocupaţie!

În jurul lui 1960, la vila guvernamentală de lângă Moscova pentru loisirul nomenklaturii, poate fi întâlnită o pereche de bătrânei mici şi inofensivi, cu un aer absent. Cumva ostentativ,lumea se preface a-i ignora pe soţii Molotov, acum ei nu mai suntnimic...O familie de admiratori îi anturează, scârbită de ticăloşiaumană! Molotov îşi plimbă aerul absent, poate plictisit şi denevastă, care trece de la veneraţia pentru Stalin la admiraţia

pentru Hruşciov!

E Molotov o fantomă a comunismului? Neîndoios. Fostulnr.2 din vremea lui Stalin e primit cu slugărnicie la PoliclinicaSpecială a nomenklaturii moscovite. Altminteri, vieţuieşte înapartamentul de serviciu din strada Granovski şi bântuie pe laBiblioteca Lenin, sau teatru. Când are cine să-l asculte, bătrânul

edec îşi aminteşte cu satisfacţie cum reprima Lenin răscoaleleţărăneşti "arzând totul" ş.c.l.

Generalul Hoffmann-ucenic vrăjitor trezit-, care propunea în1919 o ofensivă asupra Kremlinului, se trezeşte anturat cu multinteres de diplomaţii occidentali.

Lumea a primit cândva lovitura creştinismului, care a

zguduit Antichitatea, reflectează Hitler în ale sale "Tischreden".Iar bolşevismul este copilul nelegitim al creştinismului. Iar pe

16


19/577

aproape se află mereu evreii, care răstignesc Christul arian,lumea însoţind apoi în transă "bolşevismul primitiv" alapostolului Pavel...La urma urmelor, totul este un basm evreesc,rânjeşte hâtru Fuhrerul.

După 1935, căpeteniile naziste se spovedesc în gura mareunor urechi britanice, deloc indignate cât receptive, cum vor

pătrunde diviziile blindate germane în Rusia bolşevică, inamiculuniversal cel mai de temut!

Bine, bine, îşi zic britanicii lucizi, să fie vorba doar de pregătireaunui Blitzkrieg în direcţia firească, sau e un truc, un pretext

perfid al naziştilor împotriva Occidentului?!

Cred şefii nazişti (mai cu seamă Rudolf Hess, prin filierageopoliticianului Haushoffer) că Marea Britanie nu are niciuninteres să ajute Rusia să înfrângă Germania. Marea Britanie arede asigurat echilibrul european, îndeosebi securitateacontinentului împotriva "Rusiei Sovietice Eurasiatice".

Interesantă opinie circula în epocă: Marea Britanie ar fi

consimţit şi marşat dacă naziştii le-ar fi prezentat drept obiectivsecret şi final colonizarea Rusiei bolşevice, ca Lebensraum şiHerzland al Germaniei. Atât! Chit că războiul din Răsărit era şiideologic...Numai ameninţarea nazistă asupra plexului solar alImperiului, Orientul Mijlociu, putea deranja Marea Britanie.

Bine, Hitler e fanatic şi extremist în 1936, când afirmă cădacă metodele bolşevice vor izbândi, cultura europeană va fi

înlocuită de cea mai îngrozitoare barbarie. Dar clasa politică britanică murmură în secret, în 1944-în plină euforie a Alianţeiantinaziste- că barbaria rusă ar prea putea nimici cultura şiindependenţa unor străvechi ţări europene, ceea ce ar produce uncataclism fără seamăn în istorie! Poate de aceea valoroşii agenţi

britanici de origine rusă gândesc în anii euforiei aliate că ar fiideal şi benefic ca actul decisiv al beligeranţei izbucnite în 1939,să se încheie între anglo-saxoni pe de-o parte şi Germania pe de

alta, excluzând- pe cât posibil-Rusia bolşevică!(3)

17


20/577

S-a înţeles în veacul modern că o crimă creşte în măsura încare, ridicându-se din planul animalic, câştigă în spirit. În MareaCrimă, dispar indiciile, apar combinaţiile care întărind logica,năruie Legea. Şi apoi, crima aceasta insidioasă deplasează fapta

spre fiinţă, apreciază Ernst Junger, ajungând să sălăşluiască încalitate de duh abstract al Răului în economia conştiinţei pure aindividului.

Secvenţe ale jurnalelor de actualiăţi sovietice, din cel de-aldoilea război mondial (plus filmologia excesivă), cu largărăspândire în Occident, surprind cu tâlc bătrâne mame care-şi

jelesc fiii. Dar observatori sagace nu vor să se lase îmbrobodiţi deinstituţia propagandistică a mamelor, ei se întreabă câţi călăi şitorţionari ai Sistemului vor fi fost purtaţi de aceleaşi pântecezdravene de mame sfinte?!

În apologetica Lenin, oferită de scriitoraşi sovietici, apare catrăinicie "omul cu arma", de nu criminalul ideologic nemijlocit.El se recrutează fără dificultăţi, decenii în şir. Undeva, în Rusiarurală ochii atenţi observă o femeie şuie, mamă a unui idiot cufaţă oribilă, încremenită, înviorat doar la vederea unui pahar cuvotcă ... Femeia se plânge de amarul vieţii ei, oameni de inimă îisugerează şanse onorabile de descurcare în orăşelul apropiat, darţăranca nu şi nu, când ai un flăcău tânăr e musai să te aciuezi laMoscova! Cum asta, râd naivii, cine are nevoie la Moscova de unim becil, întristător chiar pentru moravurile sovietice?! Dar uite căotreapa rurală e socotită potrivită pentru garda militarizată şi

primeşte viză de şedere împreună cu maică-sa, başca locuinţă încel mai interzis oraş din lume...

Iată unul, de care se tem deopotrivă deţinuţi, gardieni şi chiarcomandantul lagărului, unul pe care şmecherul de Dumnezeu (zice sensibilitatea rusă de zek) l-a stigmatizat prin însuşi numelesău,Volkovoi (volk=lup).

Bun, născuţi şi fasonaţi de Sistem monştri ca speciali, darsunt ei cu adevărat capabili să privească pericolul în ochi, în

prima linie, contra unui inamic înarmat? Din ce în ce mairelativ...Gărzile Roşii în 1918, sau barajele NKVD în contra

18


21/577

retragerii umilitoare a Armatei Roşii în 1942, prezintă acelaşispectacol în notă comună: un segment slab militar, constituit din

bolşevici, komsomolişti & adunătură pestriţă, iar în spatecomisari cu vestă de piele şi pistol Nagan, eventual încă o linie

de apărare şi mai în adâncimea spatelui, alcătuită din bolşevici+komsomolişti bine înarmaţi.

Iată un slujbaş zelos al Sistemului, anchetator NKVD.Victima sa, profesor chimist cu pete în biografie, a "recunoscut"că a vrut să-l asasineze pe Stalin, apoi brusc îi face slujbaşului

pocinogul şi nu mai vrea să recunoască nimic...Anchetatorul urlăde sperie clădirea ministerului, el are lacrimi fosforescente dedement, de parcă anchetatorul era victima anchetatului său!?

Cercul vicios al Terorii se închide cu tot cu rotiţele Terorii,câteodată cu torţionarii anonimi, sigur cu slujbaşii-lideri. Când vafi lichidat "legal" colosul Beria, bosul comunist occidentalPalmiro Togliatti este iscodit: poate el crede că şeful suprem alKGB ar fi fost agent imperialist?! Nu, răspunde subtilul din ţaralui Machiavelli, dar a produs asemenea fapte ca şi cum ar fi fostîntr-adevăr...(4)

Comunistul agresiv Aragon leagă izbânda Sistemului devisul stelar şi crede că inamicii îi aduc omagiu Sistemului, crezându-l depărtat de om la nivelul stelelor visate! Dar ce simtesimbolica "Niobe", căţeaua tragică a lui Serghei Esenin?"Deasupra casei i-apăru pe zare,/În locul lunii,unul dincăţei/.../când cineva-n ogradă,/Drept pâine-i zvârle-o piatrădinadins,/Ce stele mari de aur în zăpadă,/Căţeaua ochii trişti şi i-a

prelins". Marş spre stele? Da, spre steaua fiecărui dispărut înSistem.

La ce preţ cumplit de scăzut e cotată viaţa omului rus, cugetăamarnic Gorki scurtă vreme după vestea sinuciderii lui Esenin.De ce-i vine lui Gorki în minte tocmai poezia cu căţeii înecaţi, pecare maestrul o crede text esenian autobiografic? Când în vremearăzboiului civil un oraş oarecare se pregăteşte să schimbe

stăpânirea albă cu Puterea Sovietică şi o dreaptă femeie crezutăcu vederi de stânga e îndemnată să toasteze pentru Armata Roşie,

19


22/577

profetesa refuză cu intuiţie: "asta pentru că, în pofida eternelorstele, execuţiile se vor înmulţi pe zi ce trece!"

Într-un roman al său, Ilya Ehrenburg lasă să curgă o viziune prea puţin "stelară" a Imperiului Roşu: "Voi trăiţi pentru viitor,dar logica e cenzurată:" E ca un fel de goană a ogarilor puşi săurmărească un iepure electric, iepurele tot nu-l vor putea prindeşi de altfel el este lansat numai pentru ca ogarii să înveţe să fugămai repede".

Degeaba încearcă M.Bulgakov să-şi avertizeze prin 1925-1926 concetăţenii, observând că 2 stele s-au urcat dupăOctombrie Roşu mai sus ca oricând: Luceafărul păstorilor şi

Marte cel sângeriu şi tremurător, căci acea parte de text simetricăva apare oficial abia peste 40 de ani: ia priviţi, durul simbolrusesc al Crucii Sfântului Vladimir parcă s-a transformat în paloşameninţător, dar nu vă fie teamă, toate relele momentului vor

pieri şi paloşul totodată, numai stelele de pe cer vor dăinui chiarşi când oamenii de jos vor dispare cu tot cu măreţele lorînfăptuiri...Dar, chiar, de ce-ştiind cu toţii de-alde acestea-de cesă nu ne îndreptăm ochii spre stelele de pe cer(5), singurele steleadevărate?!

Glumă de talcioc din Moscova anilor '40: "Cetăţeni, Evrika,am găsit mare minune..., săpunariţa care curăţă orice pete, înafară de petele negre din biografie!" Câte familii, aşadar toţiindivizii componenţi, nu au pete neplăcute în biografie? (6)

Câtă dreptate are Soljeniţîn să ofteze amar: "Cel mai greu pe

pământ este să te fi născut rus!"

Păcat de excepţionala mitologie a "Revoluţiei"...În 1941 unsoldat german ajunge cu unitatea sa la Odesa. Tânărul vinecontaminat din Germania şi când tropăie cu camarazii pe treptelemagnifice din port, retrăieşte imagini din filmul CrucişătorulPotiomkin al lui Eisenstein! Dar acum, băiatul face parte dintăvălugul irezistibil al învingătorilor şi totuşi se simte strivit de

uriaşe cizme mitologice...(7)

20


23/577

Sunt atât de multe şi dominatoare miradoarele unui lagăr, încât îţi vine să crezi că până şi stelele îşi împrumută lumina dinaceastă lumină artificială a Terorii omeneşti...

Raza proiectorului, în Moscova războiului, alunecătremurătoare când spre stânga/când spre dreapta, apoiîncremeneşte ca un stâlp albastru şi vertical, între bezna

pământului şi aceea a cerului. (8)

Ce greu e să explici spre exterior, chiar adepţilor patetici şi pregătiţi poate pentru habotnicie, sâmburele întunecat al noiiconcepţii, praxisul bolşevic. Chiar oamenii reprezentativi aiSistemului preferă să tacă şi să ascundă. Panait Istrati îl

tatonează în 1928 pe sfinxul Maxim Gorki, proaspăt întors înURSS, dar zadarnic. Timp de 3 ore, în intimitatea sa, sfinxulalunecă în banalităţi, preferând să fie ţintuit exemplar pentruveşnicie de întrebările cărora persoana sa prestigioasă le datoraun răspuns.

La urma urmelor, ce poate transmite Gorki, cum ar explicaunui străin entuziast şi dificil că "amicul" Iagoda, şeful OGPU,

merge la o vilă guvernamentală de lângă Moscova şi în tinda băiicu aburi-unde sunt agăţate icoane-Torţionarul şi companionii sedezbracă, apoi trag cu pistoalele în obiectele sacre, ca să le fie

baia prielnică!?

Diplomaţii sovietici se simt frustraţi şi amărâţi, pe măsură cese înmulţesc acuzele de spionaj. De pildă unul, ceva mai răsărit,nu va înţelege cu ce-a greşit faţă de etică şi Occident, când de

pildă-la ordinul ambasadoarei Kollontai-îi trage de limbă pe patrioţii danezi şi norvegieni care bântuie prin Suedia, în aniir ăzboiului. Sigur că grosul informaţiilor merg la Moscova, darsunt transmise firmituri şi Aliaţilor occidentali, unde-i atuncimârşăvia?!

Oamenii cumsecade se plâng că nu pot transmite nici propriilor urmaşi experienţa sacrificială sovietică, nu doar la

modul ce mi-e mizeria atroce a blocadei Leningradului, saurăzboiul în general...(9)

21


24/577

Pentru marxiştii fără imaginaţie, istoria cea mai convulsivăse arată liniară:"Revoluţia", musai catastrofică şi planetară, o datăamorsată prin luarea puterii într-un loc anume, se va întinde întoate ţările posesoare de "situaţie revoluţionară". Şi Lenin se va

bucura până în 1917- 1920 de promisiunea ardentă a acesteiideaţii. Oricum, sloganul apare de la bun început, laînmormântarea victimelor loviturii de la Moscova se pomeneştede "martirii căzuţi în avangarda revoluţiei socialiste mondiale".

Pentru ţăranii siberieni, proaspăt îndoctrinaţi, chestiunea stăsimplu: "De-amu-i cât colea revoluţia pe toată faţa pământului. Mundiala...

Azi o facem noi pe ea, mâine o să facă ea din noi oameni; dinnoi, din ţărani.

...O să ne schimbe, de nici n-o să ne mai cunoaştem". Esimplu şi pentru bietul hamal citadin din Ţariţân, cu haina găurităde mizerie, cu maţele ghiorăind de foame, cu scăfârlia plină deciulini, convins de harul salvific al "mondialei"...Nu doar"mondială", dar şi permanentă, va nuanţa Trotsky. Un preşedinte

de soviet sătesc se va trezi întrebat de vreun ţăran bărbos ce eaceea "revoluţie per -ma-nen-tă". Bolşevicul, deloc un stupid(dealtfel, va ajunge la locul său firesc în Gulag) îi răspunde omului

pe înţelesul său practic: dracu's-o pieptene de "revoluţie permanentă", dacă eşti staroste de oameni cumsecade nu li te poţiexpune ca o vacă în copac, ştii că damele de la oraş îşi fac părul"permanent", aşadar această revoluţie permanentă este una carese smuceşte, o coteşte şi-n labe nu-ţi nimereşte, du-te la oraş şi

vezi ce cârlionţi poartă muierile, ca berbecii!?

Stalin ştie să seducă urbi et orbi devoţiuni către paternalismul moscovit şi dirijismul kominternist: clasamuncitoare universală să facă bine şi să vadă în URSS "patrianoastră". Se cuvine părăsită ideea învechită că numai Europa ne

poate arăta calea, marxismul creator de tip Lenin-Stalin are decâştigat în lupta cu marxismul dogmatic! Aşa că, destul de

repede, sloganul "Proletari din toate ţările, uniţi-vă!" capătăcramponul "şi popoare asuprite". Naţionalismele şi extremismele

22


25/577

de dreapta vor specula că "Mondiala" e visul unei conspiraţiiuniversale, unindu-i în intenţie abjectă peevrei/marxişti/francmasoni!? Pare convingătoare replica dedreapta, dacă ne gândim că Stalin socotea că o frână redutabilă în

calea "Mondialei" se numeşte Biserica, Vaticanul. Vatican ce secuvine infiltrat de serviciile secrete ale Moscovei mai cu seamăcă acela dă lovitura semnând Concordatele cu cele maianticomuniste guverne occidentale: Italia fascistă(1929) şiGermania nazistă(1933)!

Chiar când se înregistrează eşecul loviturii comuniste înGermania, speranţa nu moare. Altfel, ce-ar căuta la Berlin în1924 grupul compact de "boieri" ai Kominternului moscovit-tovarăşii Manuilski, Lozovski, Kuusinen Piatniţki-aflaţi înGermania în paza şi securitatea viitorului superspion RichardSorge? În 1926, un scurt scandal iscat de social-democraţiigermani înfiera puterea bolşevică că profită de aceeaşi rută pecare aproviziona în secret Reichswehrul spre a înarma grupurilecomuniste clandestine din Germania!

Ce l-a apucat pe Gorki şi încă în semiexil, în 1925, săelogieze ambiguu "revoluţia mondială?" În Orient se petrec faptegrandioase şi, deşi nu-s prea "patriot", trebuie să mărturisesc,sunt mândru că Orientul este trezit de "înapoiata" Rusie". Oultimă zvâcnire publică a variantei romantice a revoluţieimondiale şi-o permite Serghei Kirov, la începutul anilor '30: neaşteaptă lupte crâncene cu lumea capitalului...va veni vremeacând vom porni la asaltul citadelei capitaliste.

Sub girul comunistoizilor germani Kurt Eisler şi BertoltBrecht va apare şi o făcătură triumfalistă, Kominternlied. Ceiataşaţi de statul major al Revoluţiei Mondiale gândesc invariabilîn paradigme universale şi ajung inevitabil, ca Matyas Rakosi, săsimtă că în ţara proprie au un teren de desfăşurare prea mic.Viaceslav Molotov (sec şi durabil credincios al doctrineirevoluţiei mondiale) retează închipuirea acestor kominternişti dea se socoti "Stalin" ca excesivă! Iar Stalin face târguieli sinistre,

de exemplu cu liderul comunist cehoslovac Gottwald: tipul esteiertat că nu a putut opri acordul capitulard de la Munchen, dar la

23


26/577

venirea la putere după lovitura de la Praga, februarie 1948,trebuie să-şi sacrifice sanguinar vechii camarazi de echipă ("flăcăii din Karlin")!

În 1927, 2 oaspeţi francezi scriitori, Georges Duhamel şi LucDurtain, vizitează o şcoală din Moscova. Şcolarii îi întreabă peoaspeţi când va avea loc revoluţia în Franţa şi la răspunsul lorvag o fetiţă le spune că, dacă părinţii nu se pricep, o vor face înlocul lor copiii!?

În serviciile Kominternului activează veterani educaţi,rafinaţi, sofisticaţi precum comunistul austriac Amold Deutsch şifostul preot maghiar Theodore Maly, unul care îmbrăţişase

comunismul cu aceeaşi fervoare pe care o simţise în tinereţe pentru catolicism. Ei vor aduce pe tavă NKVD- ului peaiurizanţii băieţi comunişti de bună familie de la Cambridge:Maclean, Philby & co.

De la o vreme, Stalin hotărăşte că limbuţii din gaşca luiLenin au pălăvrăgit prea mult despre subiect, aşa că el trebuieţinut secret. În 1936, într-un interviu cu un ziarist american,

Stalin răspunde la întrebarea de nu cumva a abandonat "revoluţiamondială", că "noi n-am avut niciodată asemenea planuri şiintenţii"!? Dar propaganda pregătea poporul pentru MareleRăzboi pentru izbânda Marelui Vis: "Ne vom jertfi pe câmpul deluptă, ca patria noastră să strălucească din Japonia până înAnglia", latră potăile din curtea Stăpânului. Încă înaintea veniriila putere a naziştilor, Armata Roşie se înarmează febril, cudispute principiale între Tuhacevski şi Voroşilov. E limpede că,

din 1938, Stalin socoteşte că politica externă a statului sovietic vaservi anume politica sa internă şi astfel revoluţia mondială se vaîntinde, imperceptibil şi inexorabil, în Europa.

Inteligenţele Hexagonului observă cu nelinişte comportareamuncitorimii franceze,"şlefuită" de comunişti: internaţionalismule cea mai sacră datorinţă, pe când patriotismul e doar o idioată şiveninoasă prejudecată burgheză!? Mă rog, partidul comunist

francez cultivă "patr ia" în vremea Frontului Popular, îndemnândla urlarea Marseillaise-ei împreună cu toţi guguştiucii îngrămădiţi

24


27/577

sub tricolor. De fapt, chiar în epoca limită şi înaintea pactului bolşevico-nazist(mai exact,în 19 august 1939) Stalin lumineazăPolitbiuroul kremlinez asupra intenţiei sale de a tranşa chestiunea"Mondialei" printr-un asalt asupra Europei Occidentale! Ceva

din idee va fi ajuns şi la militanţii Kominternului.

Prin 1939-1940, muncitorii francezi din "partida rusească" par a aştepta din partea lui Stalin o revoluţie oferită sau impusă.E poate o credinţă mi(s)tică în straturi largi ale poporului francez,o metamorfoză sinistră a visului naţional de stânga...La mulţifrancezi cumsecade, lovitura din Octombrie Roşu a trezit unentuziasm prodigios, ei simţind veneraţie durabilă faţă deMoscova "oraşul sfânt al socialismului". Ei s-au pătruns de un soide imperialism muncitoresc (Simone Weil), fiecare crezându-sesuficient de onest justiţiar, pentru ca un sistem creat de ei, adepţiilui Octombrie Roşu, să fie eminamente drept! Iar dupăcontagiunea revoluţionară a soldaţilor francezi din 1917, ca şi îndiscursul din 1940, mareşalul Petain cere Ordinea-ca-o-conştiinţă-a-Franţei. Dar unii ca P.Drieu la Rochelle, e camîndoiesc de capacitatea lui Stalin de a implanta o revoluţie

mondială, a se vedea eşecurile din Ungaria, Germania, Spania,China. Cel mai grăitor este eşecul german: greu şi-ar admiteStalin vreo vină în ratarea oricărei şanse de a se rezista înGermania asaltului nazist, din cauza sectarismului kominternist.Germania nazistă rămâne un obstacol substanţial în calearevoluţiei mondiale, cel puţin în Europa. Minţi ascuţite nemţeştişi englezeşti simt riscul după căderea Franţei: pe cândWehrmachtul ar fi ocupat cu războiul dincolo de Canalul

Mânecii, Stalin ar năvăli în Europa spre edificarea revoluţieimondiale!

Dar în parte, tot a reuşit această "revoluţie mondială". Încâteva ţări din Est, unde a pătruns Armata Roşie, se petrec îndispreţul comisiilor aliate de control zbateri tulburi alecomuniştilor autohtoni...Nu-i un implant al acestei "revoluţiimondiale" şi la Bucureşti în 1944-1945? Tovarăşii însărcinaţicu ideologia sunt foarte mâniaţi pe unul de-al lor mai zgubiliticcă vrea să teoretizeze într -o carte posibilitatea răspândiriisocialismului prin "descălecare militară", dar numitul Belu Zilber

25


28/577

precizează că o fi combătut Lenin o astfel de teză în 1921, daracum, iată că în 1945, la o întrunire criptocomunistă de la CerculMilitar din Bucureşti, în jur stau la pândă soldaţi din ArmataRoşie...Evident că stupizii vor contrazice şi evidenţa!? Şi totuşi,

în 8 noiembrie 1945, Piaţa Palatului e inundată de o uriaşămanifestaţie regalistă/anticomunistă/ paşnică, iar comuniştii-pelângă că trag cu mitralierele din clădirea Ministerului de Interne-organizează ocontrademonstraţie: indivizi înarmaţi din poliţia"democrată", plus camioane proletare supraîncărcate de duri cu

bâte/răngi/lanţuri/matrace şi muieri isterizate. Totul mustind deagentură provocatoare KGB-SMERŞ! Un ofiţer al armatei regalealeargă, cu faţa însângerată. De la o fereastră a Palatului, regele

Mihai (frăgezit încă din din martie de pumnul lui Vîşinski, plus"patrulele de r utină" ale Armatei Roşii) îi arată lamentabiluluiTătărăscu scena: "Priviţi, asta vreţi voi pentru ţara noastră?"Fostul om politic burghez, jalnic tovarăş de drum al comuniştilor,

pleacă privirea. Şi când te gândeşti că odinioară, acelaşi Gh.Tătărăscu zdrobise revolta bolşevică de la Tatar -Bunar, presărândterenul cu rămăşiţele a 3000 de rătăciţi manipulaţi!

Structurile propagandei bolşevice se asigură cu o scuză: uitecă Armata Roşie a pătruns şi în Austria/ Finlanda/Norvegia, iar înaceste ţări nu s-a întins "revoluţia", căci vezi bine nu eraucondiţiile interne coapte! Oricum, pentru Sistem, pare importantăşi diminuarea "atitudinii duşmănoase a oamenilor" din diferiteţări faţă de proiectul sovietic mondialist.

Anticomunistul (?) sir Winston Churchill e plin de admiraţie pentru stilul de muncă al lui Stalin, pentru forţa titanică, dârză avoinţei liderului bolşevic. Adică pentru munţii de cadavre care

jalonează calea mai mult decăt machiavelicului "Prinţ" deRăsărit, sir? Model pentru revoluţia mondială?!

Şi când te gândeşti că tocmai reţeaua "mondialistă" nu-i eradeloc străină mai tânărului Lord al Amiralităţii, Churchill, careîntr-un articol din 1920(Sionism versus Bolşevism) stigmatiza"intrigile Internaţionalei evreieşti", a acestor evrei internaţionali

"în mare parte, atei", în crearea curentului de gândire bolşevic şideclanşarea loviturii bolşevice în Rusia şi aiurea. Aceşti evrei

26


29/577

internaţionali au avut, desigur, un rol însemnat în declanşareagîndirii şi acţiunii bolşevice, mai important decât contribuţiaaltora...Şi Churchill îi citează tăios pe Weishaupt (liderul fumuriual "Iluminaţilor" din Bavaria) şi pe urmaşii săi ca şi naturali:

Marx, Trotsky, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg şi Emma Goldman,aflători în conspiraţia universală de distrugere a civilizaţiei şi deimpunere a egalitarismului meschin. Putea fi suspectat denaivitate Winston Churchill?

Da, când te gândeşti că acelaşi Churchill vociferase ca un buldog al Occidentului că socialismul este filosofia falimentului,crezul ignoranţei şi al invidiei...Dar la un moment dat, pentru anu fi stingheriţi câţiva mari, îndeosebi Stalin, sunt sacrificatemilioane de suflete din Est, Churchill uitând lucidul examenasupra comunismului sovietic pe care-l dădea prin raportul său în1919.

Stalin nădăjduieşte că războiul îl ajută să-şi împrăştie Ideeaîn Europa, cel puţin până unde ajung tancurile sale...Înconversaţia cu Maurice Thorez în 1944, Conducătorul îşiexprimă regretul că s-a deschis al doilea front, alminteri ArmataRoşie ar fi ajuns până la Atlantic şi ar fi putut şi comuniştiifrancezi să aranjeze lucrurile în ţara lor!...Dar ce să aranjeze, căuite De Gaulle vrea să confişte armele comuniştilor. Replica luiStalin ţâşneşte:"Ascundeţi-le, poate o să mai avem nevoie deele!" Ce gând dement rumegă Liderul Maxim, că va veni unrăzboi cu SUA şi devoţii francezi îi vor muşca din spate pemilitarii americani?! Da, e adevărat, la finele războiului mondial,comunismul se află pe cai mari în Franţa şi Italia, chiar păruserăa fi prezenţi spiritual acolo unde Biserica absentase culpabil.Bine că Pius al XII-lea se arată excelent nuanţat, nu renunţă lacondamnarea comunismului, dar nici nu mai păcătuieşte ca alţi

papi în învinovăţirea şi vituperarea liberalismului/democraţiei/socialismului.

În lunile care precedau înlăturarea lui Mussolini din iulie1943, câte un memorandum către regele Italiei lua în calcul şi "o

revoluţie internă"(desigur comunistă),"cu sau fără influenţăsovietică"!

27


30/577

Pe unde se poate, de exemplu în Balcani, se poate aplicavechea variantă panslavistă, cu îmbunătăţiri, nătăfleţii pot fi lăsaţisă creadă că s-au întâlnit mirific legenda locală despre visulunităţii slave, cu o straşnică poruncă din testamentul lui Lenin

către Stalin!?

Când Armata Roşie îşi începe marşul triumfător prin Europaîn 1944, comunistoizii locali îşi pot freca labele, sigur sedesfăşoară revoluţia mondială dacă se întâmplă-ca-n România,dar nu numai-ca la uralele entuziaste pentru propria ţară şi oştireaei, să se găsească grupuri isterice ("muncitoreşti") să ovaţionezeURSS-ul şi armata ei "eliberatoare".

Ce bine se deprinde lecţia lui Big Brother! Într -un târziu, pecapul URSS aterizează încă un satelit, patetic şi ancombrant:Cuba lui Fidel Castro. Insuliţa revoluţionară tropăie frenetic: eroism ataşant gen comunism de război, morală spartană "pescut, sau sub scut".(10) Dar poate KGB-ul doar a preluat unexperiment CIA avortat?

Emigrantul gruzin Robakidse ştie că Chateaubriand se

considera dublul metafizic al lui Napoleon, ei bine, el Robakidseva fi "dublul" şi opusul de înaltă substanţă al compatriotului săugruzin, Djugaşvili zis Stalin. Zis şi făcut, Robakidse îl

portretizează crâncen pe Stalin în Die gemordete Seele (=Sufletullichidat), căci numai un gruzin adevărat îl poate desfiinţa prin urăspirituală miraculoasă pe "anti-gruzinul" Stalin. O spuneRobakidse în limba marelui iniţiat Goethe, într -o ţară atât de

puţin receptivă la "revoluţii" ca Germania.Şi poate că această ură

introiectată îl va spulbera pe Călău...Dar nu, vai!

De Gaulle şi anturajul îi descoperă lui Stalin, acestui "domnţăran", un anume farmec tenebros. Acest supertiran de 1,65 m.,aduce prin aerul său de ţigan cu Pierre Laval! De Gaulle îl vedeca pe un despot asiatic, ce se şi doreşte ca atare...Încă vechii

bolşevici l-au apreciat pe Stalin drept asiat, nu din problematicemotivaţii rasiale, ci pentru combinaţia unică de stăpânire de sine,

perspicacitate, viclenie şi cruzime, toate caracteristici-s-ar spune-ale bărbaţilor de Stat din Asia. În aprilie 1941, "asiatul" e

28


31/577

mulţumit de semnarea pactului de neagresiune sovieto-japonez,arată o cordialitate excepţională demnitarului nippon pe care-lconduce la gară. Stalin, fantastic, se plimbă la braţ cu oaspetele şie atât de bine dispus încât strânge mâna feroviarilor şi călătorilor

de pe peron! Apoi, îl îmbrăţişează pe ni pon cu apostila: "Şi noisuntem asiatici, iar asiaticii au obiceiul să fie solidari"...Ştiaredutabilul Litvinov, şeful diplomaţiei sovietice, de ce oftează:Stalin, spre deosebire de Lenin, nu cunoaşte deloc Occidentul,dacă adversarii său ar fi doar şahi şi şeici, demult i-ar fi tras pesfoară pe toţi! Nu-i bai, se va descurca "asiatul" şi cuoccidentalii...Ştie el, Stalin, să fie la nevoie bonom şi chiarcharmeur!

În 1934, Andre Malraux descoperea la vila lui Gorki unStalin viclean şi abracadabrant, de o jovialitate tăcută. Iar în1935, în vizită de Stat la Moscova, Pierre Laval şi suita facobservaţii interesante. Mai întâi că muzica militară îi întâmpină

pe înalţii oaspeţi cu o interminabilă Marseillaise şi o foarte scurtăInternaţională .. Reciproca, aprofundata cunoaştere se realizeazăla supeul de la ambasada franceză şi mai cu seamă la serata

intimă de la Kremlin. Se bea, după obiceiul rusesc, multă votcă.Mă rog, Voroşilov pare foarte European (!?), iar Kaganoviciîntunecat şi fioros. Stalin râde mult… E capabil de jovialitatesinceră? Poate e doar un bun actor. Se pălăvrăgeşte mult, inclusivdespre dans, iar Stalin îi ordonă teribilului general Budionnîi săexecute o "căzăcească". Laval ar vrea să se asigure că obrazniciicomunişti francezi nu-l vor mai sâcâi şi se zice că Stalin i-ar firăspuns criminal-umoristic: vă supără aceşti comunişti francezi?

Împuşcaţi-i! Curând, Laval va pierde alegerile şi va rămâneconvins că simpaticul Stalin i-a pus pile inverse pe lângăcomuniştii francezi.

Lui Roosevelt, Stalin i se pare un om cu mişcări masive,foarte sigur pe sine şi încrezător, care păşeşte lent, vorbeştechibzuit...Şi altora din suita americană, tiranul bolşevic le apareom cu voce măsurată şi adâncă, dar de un dinamismînspăimântător, care ascunde rezerve solide de răbdare. Şi ceimpasibil ştie să se poarte Stalin, om de origine obscură, atuncicând primeşte un cadou luxuriant de la regele Marii Britanii...

29


32/577


33/577

rezolve situaţia Franţei fără francezi...Iată schiţate oportunităţi pentru Stalin de a deschide o relaţie specială cu De Gaulle!

Impune respect şi garda personală de ofiţeri cu care sedeplasează Stalin şi care foiesc de colo-colo, suspicioşi ca şiStăpânul lor. Liderii occidentali şi oamenii influenţi de opinie arfi fost obligaţi să ţină seama de preavizibilul dogmatism autoritaral lui Stalin, ca şi de portretul pasional şi ostil pe care i-l faceBoris Souvarine în voluminosul text publicat la Plon, în 1935!Le-ar fi fost imposibil unor Churchill şi Roosevelt ca, avândîncredinţare în cuvântul lui Stalin, să se lase păcăliţi absurd de ungeniu al banalităţii. (11)

De tot penibilă se arată chestiunea tovarăşilor de drum ai bolşevismului, alintaţi de Lenin ca "imbecili utili". ArthurKoestler îi scuză o clipă, multora părându-li-se că după 1917însăşi Istoria face figură de "tovarăş de drum"!? Mă rog, câte unastfel de "imbecil" are revelaţia că face curăţenia toaletei, darseverul om de legătură KGB îl corectează ritos că obţinerea uneirazvedka (=....) pentru Patrie nu se poate compara cu igienizareaclosetelor...

Bolşevismul tot aruncă învăţătură că, la nevoie, înkonspiraţia se cuvine să laşi impresia că adevăraţii prieteni îţisunt duşmani, dar pare învăţătură irosită pentru înfocaţii

preţuitori occidentali ai URSS-ului. Şi atunci să rămână dureinstrucţiunile pentru profesioniştii Cauzei, spioni teribili (rol deinvidiat, dar ruşii au criterii stranii la recrutare), iar restul să fietombatere pitoreşti pentru atmosferă, "imbecili utili", cum îi

alinta Lenin. Măcar stalinistul Wittgenstein ştie să facă figură deconservator în mediul stângist de la Cambridge, mărtusindu-şicomunismul intim, totuşi...În fond, Sistemul îi înrolează firesc,

parcă spre a le aminti că la ultra-radicalism politic comunist îiconduce stilul lor "îndrăzneţ" de gândire, cu persiflarea ideiisacre de proprietate privată şi a altor mofturi din the nice oldEstablishment!

O tactică pe care o percepe şi activistul mărunt spune că, pecreasta de val a fronturilor populare, ideile de forţă ale partidului

31


34/577

comunist se cuvin camuflate, cu zâmbetul indefinit de rigoare laadresa cunoscătorilor! La ţanc a picat şi "antifascismul" ăsta. Iar

pe imbecili, lasă-i să-şi rumege simpatiile pentru ţara sovietică,să viseze la un culcuş cald acolo(muncind la un kolhoz!?), să fie

măguliţi precum Wittgenstein(cel oripilat de "gândirea burgheză") că li se propune a preda filosofie la universitatea lacare învăţase cândva Lenin(al cărui portret străjuieşte căpătâiulunor tovarăşi de drum...), să renunţe naiv la moştenirisubstanţiale, să-şi bată capul cine-i recr utează pentru Cauză-după ce nişte carismatici ca Maurice Dobb sau Wittgenstein îiînvăluie într -un halou-pe "Apostolii" de la Cambridge, de pildă!Să serveşti Kominternul chiar când vânează informaţii ciudate,

de exemplu despre Hitler, sau altul, din vremea adolescenţei... Şice bine că imecilii utili, supuşi triadei "Apostol/ TrinityCollege/homosexual"(ce coterie preţioasă), sau altor frustrări, nuînţeleg absolut nimic din Teroarea inerentă Sistemului! Cel multtrebuie să le dai un "Părinte" care să le ostoiască temerile, dincând în când. Nătărăii sunt fericiţi şi dacă-i fixezi în rolul demomeală negativă pentru Special Branch şi alte redutabileservicii.

Să n-aibă dreptate Gorki? Bernard Shaw este un bătrânveninos, dar amabil şi cam bufon...Un imbecil foarte util, capabilsă replice-în faţa revelaţiei a minimum 7-8 milioane de victimeale Imperiului-că Stalin avea dreptate, în fond era înconjurat deduşmani!? Când B.Shaw însoţit de lady Astor, sosesc în Rusia în

plină foamete, în 1933, sunt însoţiţi prin ţară de şeful OGPU, Iagoda. Influenta lady nu îndrăzneşte să-l întrebe pe Stalin despre

represiuni, deşi îi stă pe limbă...Iar teribilul bufon scrie în Anglia:"Stalin ne-a primit ca pe nişte prieteni vechi şi ne-a lăsat să nedeschidem sufletul, înainte de a vorbi cu multă modestie despresine...Nu este nicidecum un om sinistru,tenebros". Sigur, URSS estatul viitorului, dar nu ţine Shaw să locuiască aici, preferă să sescalde în iadul englez ca un bătrân păcătos! Important e că

bufonul asigură lumea largă că zvonurile despre foametea dinRusia sovietică sunt "născociri". Astfel mureau de foame

milioane de oameni, iar tovarăşul de drum şi odraslă miliardarăWalter Duranty îşi linişteşte cititorii de la New York Times!

32


35/577

Tipii ca acesta sunt infinit mai utili decât vreun banal membru de partid comunist.

Nu, Stalin nu s-a înşelat când i-a invitat pe alde HerbertWells, Bernard Shaw, Emil Ludwig, Henri Barbusse, RomainRolland, toţi au plecat prieteni ai URSS-ului . Au fost orbi?Jurnalul lui R.Rolland, publicat târziu, dovedeşte contrariul, aucunoscut şi înţeles ce se cuvine aceşti tovarăşi de drum, dar

păstrau tăcere spre a permite continuarea oportunităţii majore aCauzei!

Cu atât mai oribilă e apologetica stalinistă oferită deinteligentul, aparent lucidul Feuchtwanger, altfel ins doldora de

ironie istorică!

Decenii de-a rândul, în Marea Britanie a circulat aprecierea:Churchill? Fireşte, sclipitor, dar lipsit de judecată! Sufletul îltrădează şi uneori depăşeşte imperceptibil graniţa întreamabilitatea protocolară şi naivitatea politică: ce l-ar obliga săfacă mărturisiri periculoase de soiul "Ah, Stalin, cât îţi sunt derecunoscător, ce bine mă înţelegi tu pe mine!”, sau nu ştiu ce

autoironie supusă: "Propria mea soţie este complet sovietizată...,ar merita s-o alegeţi într -unul din sovietele dumneavoastră !"Abandon şăgalnic, vai. E o atmosferă, primarul unui mare oraş

britanic exclamă la un miting în 1942: "Se vorbeşte desprecomunism...acum la vot majoritatea ţării noastre s-ar afla,

probabil, printre comunişti! "De-ale lorzilor Marii Britanii.Churchill îşi recunoaşte acest sentiment patologic de trăire a uneifascinaţii faţă de Stalin, în relaţie particulară!? Leul britanic ţine

să se explice, bărbăteşte aşa zicând, cu Stalin, el Churchill a fostantisovietic, mai cu seamă în primii ani după 1917 şi Stalin îiapreciază prudent consecvenţa ideii! Ce rost are pentru Churchillcontinuarea? "Îmi puteţi oare ierta toate acestea?" Stalin îl

priveşte calm şi pasează absolvirea către "Dumnezeuldumneavoastră şi... istorie". Şi totuşi, Churchill este deplin lucidîn 1944 asupra roadelor victoriei sovietice inevitabile. Dar şidupă moartea lui Stalin îl va pomeni admirativ pe "comandantul

de oşti genial şi dârz, o mare fericire pentru poporul său"...

33


36/577

Iată-l pe omuleţul politic american Harriman. Stalin îlcucereşte cu apelativul "Omul nostru din Ceatura", spre a-iaminti că tipul lucrase în Caucaz la o concesiuneamericană...Pentru Sistem prezintă doar o importanţă tehnică

"pedigree"-ul lui Harriman: ins din aristocraţia financiară a NewYork-ului(lângă Morgan, Carnegie, Rockefeller, Gould), putând părea un "uriaş" în ţara lui! E lichidat entuzismul generalului polonez Anders (apoi şi persoana...), strică planurile de laTeheran! În genere, existau deja suficiente date de incriminare alui Stalin, ceea ce nu-l împiedică pe Truman să preia de laRoosevelt cortegiul de cameleoni şi idei nefaste.

Nu lipsesc Sistemului universal de complicitate şmecherii caBrecht, care nu ţin de fel să verifice pe propria piele binefacerilesovietice, cu toate că visul lor nici n-ar fi fost tulburat de raţii şicozi...Brecht se adăposteşte în Finlanda, trecând prin URSS doarîn 1941, când urma să ia din Vladivostok vaporul spre odioasademocraţie nordamericană!

Îndată ce sovieticii parvin la mai toată arhiva Gestapoului, lise oferă perspective nebănuite. Fie francezi, fie de alte neamurieuropene, tipi aflaţi în prim- planul Rezistenţei anti-naziste, sau înalte posturi importante ale vieţii publice, erau foşti agenţi aiGestapoului, Abwehrului, sau serviciilor secrete italiene. Adesea,o greşeală de tinereţe! Colaboratori, simpatizanţi, mai pe faţă,mai pe ascuns ai nazifascismelor...Sovieticii îi transformă în"tovarăşi de drum" pe termen lung, foarte preţioşi arătându-seindivizii marcanţi din domeniul presei şi mass-mediei, artei şiculturii.Tipi cel puţin la fel de dezgustători ca trepăduşii decondei şi faptă ai Estului comunizat.

Nu în cele din urmă, asistăm la o situaţie interesantă.Oameni care nu au nicio atracţie deosebită pentru URSS şicomunism şi nu sunt tovarăşi de drum, aduc servicii ciudate

puterii bolşevice, de pildă ca savanţii Fuchs& co. care din tabăraaliată pasează sovieticilor date secrete despre bomba atomică,motivaţi de un simţ al echilibrului în asigurarea păcii mondiale!

34


37/577

Ar mai fi şi cazul aparte al lordului-filosof Bertrand Russell,el s-a întâlnit în 1920 cu Lenin, dar rămâne distanţat de

bolşevism.Va deveni, totuşi un tovarăş de drum relativ şi,oricum, opinia conservatorilor anglo-saxoni îl percepe pe Russell

drept "pro-comunist".

Probabil că pentru conştiinţa sovietică, cel mai mult auapăsat câţiva comunistoizi occidentali, în frunte cu perecheaAragon-Elsa Triolet, adevărat gineceu politic (să nu uităm,cucoana era rusoaică...). Diabolica pereche şi-a edificat înOccident o carieră foarte lucrativă, bazată şi pe dragostea pentruUniunea Sovietică. Când se certa cu Elsa, Aragon se duce lascumpa ambasadă sovietică să se vaite de soţie, bucătăreasă şitoate femeile! După o propagandă îndelungă şi dezgustătoare,"maurul" Aragon se supără pe canibali şi semnează câteva

proteste, ce-are a face, doamna Mandelştam îi aminteşte"maurului" că a supt destul la masa canibalilor! Măcar să nusimuleze acest Aragon că n-a ştiut din vreme natura criminală a

bolşevismului, doar mereu s-au purtat în chiar preajma sa discuţii principiale canibalice...

Vesticii prestigioşi tovarăşi de drum îţi oferă surprize, deexemplu tovar ăşul pictor Picasso va produce pentru măreaţaaniversare a lui Stalin (împlinirea a 70 de ani în 1949) unasemenea portret grotesc, încât oficiosul L'Humanite refuză să-l

publice! Dar se trag ilustrate în Franţa şi una ajunge la unfuncţionar al Kremlinului, care o folosea ca semn de carte.Cotrobăindu-i biroul, femeia de serviciu-agent KGB-îl toarnă şiBeria explodează, crezând că vede o caricatură a lui Stalin!?Yesmenul e anchetat.

Unul care mai mult ne uimeşte, decât ne indignează estefilosof ul german Ernst Bloch, deopotrivă scriitor şi profet. Dupăce frapează prin amestecul nu foarte marxist al marilor saleopere: duh expresionist, plus patos veterotestamentar...Cumajunge Boch la abjecţia genuflexiunilor către "gânditorul" Stalinşi a sa Teroare?!

35


38/577

În genere, în cuibul sovietic au fost îndopate destule păsăristrăine, ca să-şi cumpere blănuri a la Elsa Triolet şi apoi săcroncăne asurzitor în ţările lor asupra beatificei experienţesovietice. Până şi câte o bestie locală a Sistemului a mai îndulcit

uneori necruţarea programatică, dar ia să fi trăit tovarăşii de drumcu raţia femeilor şi copiilor din satele deschiaburite, conformSistemului adorat de dumnealor! (12)

Să fi existat un condominium al vinei ambelor Sisteme, un punct îndepărtat al erorii comune? Aflat pe urmele mecanicizăriişi alienării speciei, Ernst Junger observă în eseul săuSanduhrbuch că libertatea s-a pierdut odată cu producereaceasurilor mecanice, când tempus mortuum se transformă dinserv în senior al or icărui Sistem plăsmuit de omul social.

Trebuia ca să reacţioneze dur şi Occidentul, începe RăzboiulRece, o reacţie salubră în ordinea necesităţii istorice...Dar te puicu soborul de inteligenţe al Estului? Se aruncă Occidentului ideeaobraznică, după care Rusia loviturii bolşevice s-a aliniat-caramură avansată-civilizaţiei tehnice occidentale , doar adăugândspecific local fanatic şi sanguinar! Aşadar, Occidentul ţine să săse răfuiască- prin Rusia şi Est-cu propria sa ramură "tehnică" să-izicem excentrică, e vorba de o "revoluţie internă occidentală"acest Război Rece, omul e peste tot o minoritate proletară a uneitehnocraţii alienante. Ce tâlc măreţ mai pot avea atunci brigăzileoccidentale antibolşevice, pe care le mobilizează Occidentul,atrăgându-i pe voluntarii estici în cruciadă, fără temeri decontaminare bolşevică?

Chiar dacă Războiul Rece îşi continuă grimasele saleraţionale, mai apare şi câte un zâmbet pe faţa Istoriei...Cum să n-aibă dreptate Lenin, cu a lui vajnică bucătăreasă-om de stat? În1956, clasa muncitoare din Moscova demonstrează furibundîmpotriva intervenţiei "imperialiste" din Suez (ce coincidenţă, tocmai se desfăşoară amestecul sovietic în revoluţia maghiară...),mult timp nu apare niciun oficial al ambasadei americane, în finese iveşte un...bucătar, ca din poveşti. Regie? Ar fi fost păcat.

Omul se explică: "Eu nu sunt imperialist, sunt de-al vostru!"(13)

36


39/577

De o nostimă ferocitate se arată a fi Istoria partidului, veşnicamendabilă. Un tip spiritual de-al Sistemului observă cum seschimbă aprecierile: bun, Lenin l-a urmat pe Marx, dar urmaşiifireşti ai lui Lenin se dovedesc catastrofali! Păi,să-i vedem:

Trotsky a fost un mercenar în solda imperialismului; Zinoviev,un trădător al clasei muncitoare; Buharin, un reacţionar dedreapta şi agent dublu; Rîkov, un duşman al poporului;Kamenev, un sabotor şi deviaţionist; Piatakov, un duşman alclasei muncitoare; Raskolnikov, un deviaţionist; NKVD-istulIagoda, duşman al poporului şi trădător; NKVD-istul Ejov, unduşman al comuniştilor; mareşalul Tuhacevski, un duşman al

patriei şi spion; generalul Gamarnik, un purtător de cuvânt al

duşmanului; Beria,a gent imperialist şi trădător; Stalin, uncriminal demascat; Molotov, un duşman al partidului;Kaganovici, Bulganin, Malenkov, nişte duşmani,pur şi simplu;Şepilov, agent dublu;mareşalul Jukov, duşman al lui Hruşciov.

N-a mai rămas decât Hruşciov, duşmamul tuturor ruşilor, să fiedemascat!

Nu numai pe sovietici îi dezamăgeşte Hruşciov, ci şi pe

camarazii chinezi, care nu-l văd deloc lider al revoluţieimondiale, ci doar meschin apărător al egoismului imperial şisectar sovietic. Altfel, mă rog, nu-i o noutate că Hruşciov îidispreţuieşte pe chinezi, Stalin se comporta la fel, dar măcar eralider adevărat şi nu se temea de "imperialişti şi fascişti". Dreptcare, chinezii depun provocator o jerbă imensă, cu litere aurite, lasicriul lui Stalin (cât încă se află în Mausoleul ritualic...): "LuiI.V.S., marele marxist-leninist". Jugoslavia, China, Albania şi

Cehoslovacia îşi văd partidele comuniste anatemizate ca-nvremurile cavernoase ale Kominternului.

Într-o bună zi, când Hruşciov îl acompaniază pe preşedintele indonezian Sukharno la Leningrad, clasa muncitoare băştinaşă (urmaşa renumitului "proletariat din Sankt Petersburg )vociferează la meetingul oficial "Trăiască Sukharno, josHruşciov! "Liderul sovietic rămâne fără replică...Dar cu toate căregimul lui Stalin nu suferise Leningradul şi-l persecutase,muncitorimea de aici ar fi preferat pe Stalin, Molotov, pe oricineîn afară de Hruşciov. Care pitoresc de Hruşciov se va şi nărui, în

37


40/577

încercarea sa bizară de a lichida "Aparatul"...Între alţii, îl detestă pe Hruşciov nacialnicii durabili de la Kremlin,"adevăraţicavaleri ai GULAGULUI"(după vorba lui V.Erofeev), care-l cred

papă-lapte politic şi trădător, rânjind satisfăcuţi la debarcarea

pitorescului personaj. I-au venit de hac acei misterioşi "ei", decare Hruşciov se tot plângea că nu-l lasă să se desfăşoare cumvrea, imputându-i publicarea lui Soljeniţîn cu a sa O zi din viaţalui Ivan Denisovici!

După moartea lui Stalin, echipa de conducere a încercatiniţial o critică virulentă a Tiranului, dar a sfârşit în coadă de

peşte, spre a nu zgudui irevocabil temeliile Sistemului. Astfel, se apreciază că activitatea tovarăşului Stalin cuprinde atât aspecte

pozitive, cât şi negative, că s-au petrecut greşeli şi denaturărigrosolane, producându-se prejudicii în ultimii ani ai vieţii luiStalin!?

În aceşti ani tulburi, poetul Andrei Voznesenski asalteazăredacţiile moscovite. O namilă cordială îl confundă pe băiat cufiul unei celebre victime ale Terorii. Apărarea e, o vreme inutilă,namila excesiv de amabilă zdrobeşte împotrivirea : "niciun nuînţeleg, sau dar, nu te mai ascunde, tatăl e acum reabilitat, s-aucomis greşeli", curg laudele pe capul micului poet! Dar vine şiclarificarea:"adică nu eşti fiul lui..? Atunci de ce ne baţi la cap,domnule, scrii texte aberante, nocive...Şi mai vrei şi ceai"...

Într-acestea, urmând exemplul minim decent al naţional-comunismului Jugoslaviei titoiste, alţi sateliţi se încearcă îndomeniu: România lui Ceauşescu (record de trivialitate bufonă şi

tragedie travestită), China lui Mao (multiplă tragedie, cascadă delacrimi pe masca lui Confucius) şi Albania lui Mehmet Shehu (deriziune minoră, palmă pe obrazul lui Skanderbeg). Măcar noisă ne amintim trista scuză a lui Milovan Djilas, după carecomunismul naţional rămâne în esenţă un comunism, deşi de onuanţă mai puţin absolutistă.(14)Oare? Să-i întrebăm pe supuşiilucizi ai lui Ceauşescu.

38


41/577

Zâmbeşte luminos o mare inteligenţă a Răsăritului, PetreŢuţea: fiţi încrezători, tot o să le-o tragă americanii ruşilor pânăla urmă...

Ţara sovietică, deşi mereu îmbălsămată după moartea luiStalin, a continuat să se descompună şi în fine s-a rupt în bucăţi

puturoase. Haosul din Rusia anilor '1990 cată a demonstraoricărei puteri supreme a imensei ţări, opiniei publice, fragilitatealiberalismului occidental pe solul rus.

Da, a căzut oficial comunismul în Rusia, în 1991, a dispărutImperiul Roşu, dar lideri dubioşi de opinie cultivă xenofobie cuaromă SS într -un siaj neo-nazist rus coerent, poate un fascism

cekist virulent, bazat pe cea mai înaltă înţelepciune oficialăkremlineză, conform căreia biata populaţie rusă de bază e asaltatăde grupuscule criminale "naţionale"! Da, le-au tras-o americaniisovieticilor , nici vorbă, ca să se poarte iarăşi cuvincioşi cufeluritele necuviinţe ruse, abia îndrăznind să ceară oareceexplicaţii în legătură cu asasinarea sordidă a ziaristei moscovitede atitudine Anna Politkovskaia. Ei aş, face Vladimir Putin, săştiţi că ziarista nici nu era luată în serios de ruşi din cauzaradicalismului ei! Nu articolele ei anti-Kremlin sau anti-ceceneau deranjat Puterea, ci abia moartea ei prejudiciază Rusiei. (15)

E tristă şi simpatică şi tonifiantă evoluţia unor segmente largide intelighenţie rusă crescută după anii '1950: trenul blindat alRevoluţiei, pe care Stalin l-a supus deraierii, circulă iar normal şistaţia terminus va fi în Marte! Orice progres se cuvine grăbit, casă devină ireversibil, doar înţelepciunea rusă grăieşte că dacă

gheaţa e subţire, trebuie păşit repede...Revoluţia va supravieţui,zic unii, iar corul antic le răspunde: "Sistemul" învinge oricum,doar el e blestemul rus. Sigur, câte un tată a murit din "supradozăde inteligenţă"(de fapt, executat cu mitraliera într-un grup de zekirăzvrătiţi la Vorkuta), dar poate n-a fost în van, ca toată TeroareaSistemului...Dar poate să nu ajungă această intelighenţie la tandraironie citadină rusă? Aurora a dat semnalul, cu salvele sale,Revoluţiei dar următoarea Revoluţie va debuta cu suave măsuri

din Bach!?

39


42/577

E limpede, nu-i aşa, că globalismul nu-i pregătit să selipsească de pitorescul şi culoarea rusă. Şi nici de fioriiameninţării ei latente, ca bun exerciţiu sadomasochist. Corupereaideaţiei universale, pe vechea pr ocedură a "imbecililor utili",

calul troian în tabăra adversă confundată cu un întreg Univers,are a ţine cont de bătrânul sfat al lui Stalin: nu trebuie să cumperio naţiune, e suficient să ai ingineri de suflete. Aşadar, maeştri degândire, vedete ale mediei îndeosebi...Dau ajutor nestăvilitdestule sirene înstelat-europene şi capete de ou anglosaxone, cuatenţia captată de rafinatul "conflict de civilizaţii" întreOccidentul creştin şi terorismul islamic!

Să ne amintim câte un caz vechi, de cert înoită folosinţă: ofiţeri francezi de informaţii predau în 1919 colegilor români-spre exploatare-un agent interesant (inteligent, cult etc.), bănuitde "bolşevism". Experţii români îl vor verifica pe agent (are doar"unele convingeri socialiste"...), îl vor utiliza cu succes şi săsperăm că insul n-a ascuns vreo aplecare vinovată către serviciilesecrete ale lui Big Brother. Dar oricând e bună şi prudenţa.

Cât putem judeca după căderea oficială a comunismului dinImperiul Roşu, 1991, să zicem că noua Rusie nu şi-a gestionat

prea înţelept demonii, cum nici nu şi-a admis răspunderea întragedia universală a veacului.Care remuşcare?! De nu cumvaameninţă cu stabilizarea în durată a barometrului la mijloc de răuşi bine (oricum, constantă bizantină a Răsăritului), gen: "E aşa demare confuzie/Spuse regele bufonului/Întoarce-ţi doar faţa/Astava fi baza/Noii noastre constituţii"...(16)

Note bibliografice

1) Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag 1918-1956. Încercare de investigaţie literară(3 vol.), traducere de

Nicolae Iliescu şi Ion Covaci, Editura Univers Publishin House,Bucureşti, 2008,vol.III, p.97; Andre Gide, Journal,...; Eleni

N.Kazantzaki, Neîmpăcatul, traducere, prefaţă şi note dePolixenia Karambi, Editura Univers, Bucureşti, 1981, pp. 205,

40


43/577

208, 214, 217-218,225, 227-229, 242, 250, 257-258,333; AndreMalraux, Antimemorii(2 vol.), traducere din limba franceză deIrina Eliade, Olga Mărculescu, Modest Morariu, col."Opere XX",RAO International Publishing Company, Bucureşti, 1994, vol.II

(Frânghia şi şoarecii), p.161; N. Steinhardt, Jurnalul fericirii,ed.a II-a, îngrijirea ediţiei şi postfaţă de Virgil Ciomoş, col."Remember", Editura Dacia, Cluj, 1992, p. 159; George Damian,Mincinosul de la Chişinău şi nătângii de la Bucureşti, în Ziua,XIV, nr.4023, 1-2 septembrie 2007, p.1; Francois Furet, Trecutulunei iluzii.Eseu despre ideea comunistă în secolul XX, traduceredin franceză de Emanoil Marcu şi Vlad Russo, col."Istoriaideilor", Editura Humanitas, Bucureşti, 1996,p. 305; V.

Grossman, Pentru o cauză dreaptă, Editura Cartea Rusă,Bucureşti, 1957, p.42; Alain Besancon, Confuzia limbilor .Crizaideologică a Bisericii, în româneşte de Mona şi Sorin Antohi,seria "Societate civilă", Editura Humanitas, 1992, pp.45-46;Petru Groza, Am văzut cu ochii ŢARA PĂCII, Editura CarteaRusă, 1954 ,p. 123; Pierre-Andre Taguieff, Iluminaţii-Esoterism,Teoria complotului, extremism,traducere din limba franceză deCristina Săvoiu, ed.a 2-a, RAO-Săptămâna Financiară, 2008, pp.

79, 85

2) Alexandr Soljeniţîn, op.cit.,...,p....; Edvard Radzinsky,Stalin, traducere de Maria Leu, col."Labirint", Editura Aquila'93,Oradea,2003,p.112; Mihail Bulgakov, Maestrul şi Margareta,traducere de Natalia Radovici, prefaţă şi tabel cronologic deAlexandru Sincu,col."BPT", Editura Minerva, Bucureşti, 1972,

pp...; Vladimir Volkoff, Struţocămila, traducere de Mircea

Ivănescu, ediţie îngrijită de Răzvan Bucuroiu,EdituraAnastasia,Bucureşti, 1993,p.43;Petre Ţuţea,Între Dumnezeu şineamul meu,ediţie îngrijită de Gabriel Klimowicz,FundaţiaAnastasia-Editura Arta Grafică, 1992 ,p.381; Jean Lacouture,Andre Malraux-Une vie dans le siecle, Edition Le Seuil,Paris,1973, p. 168; I.Ehrenburg, Căderea Parisului, traducere deP.Comarnescu şi N. Mihail, col. "Roman gazetă", Editura CarteaRusă, 1956, p.215; Sven Hassel, Blindatele morţii, traducere de

Cristina Miloşescu, col."Comando", Editura Nemira, Bucureşti,1992, p.142; Pierre Drieu la Rochelle, Jurnal 1939-1945,

41


44/577

traducere de Marina Vazaca şi Sanda Oprescu, ediţie îngrijită deRadu-Theodor Badale, prefaţă de Şerban Papacostea, GrupulEditorial Corint, Bucureşti, 2006, pp. 142, 248, 270; ClaudioRendina, Papii,istorie şi secrete, traducere şi note de Radu Gâdei

,Editura Bic All,Bucureşti 2003, pp.822-824; Herve Villere,Dosarul "Secţiei Speciale", traducere de B.Holban, EdituraPolitică, Bucureşti, 1983, p.93; V.Grossman, op. cit., p.45

3)Jorge Semprun, Quel beau Dimanche!,...;EdvardRadzinsky,op.cit.,pp. 196,..;Victor Erofeev, Stalin cel Bun,traducere de Nicolae Iliescu, col. "Ficţiune fără frontiere",Editura Paralela 45, Piteşti, 2006, pp.256-257; Eugene K.Bird,Rudolf Hess la Spandau, cel mai singur om din lume, traducerede Liviu Mateescu, Editura Z,Bucureşti, 1996, pp. 22, 285;Michel Tatu, Le 7 giornate di Praga, Rizzoli Editore,Milano,1968, p.125; William Stevenson, I se spunea Temerarul, prefaţăşi traducere de Ştefan Dumitrescu, Editura Politică, 1983, p.65;

N.S.Hruşciov, Raportul de activitate al C.C.al P.C.U.S., prezentatla Congresul al XXII-lea al P.C.U.S., Editura Politică, 1961,

p.137 ; Iulian Semionov, Valiza cu amprente(Şaptesprezece clipe

ale primăverii),în româneşte de Nicolae Mărgeanu şi VladimirVasilicov, col."Enigma", Editura Univers,1972, pp. 82,99; AlanBullock, Adolf Hitler, versiune românească de Michael Grecu,Editura Elit, Bucureşti,2000, pp.570-571; Pierre van Paassen,Aliatul uitat ,traducere din englezeşte de Nora Galin, EdituraForum, Bucureşti, 1945, p.154; Bernard-Henri Levy, Aventurilelibertăţii. O istorie subiectivă a intelectualilor, în româneşte de Dan Ion Nasta,col. "Eseu", Editura Albatros Bucureşti, 1995 ,

pp. 159, 314-315; C.Neagu, D.Marinescu, R.Georgescu, Faptedin umbră, vol.II, Editura Politică,1 977, p. 189; Goebbels ,Jurnal 28 februarie-10 aprilie 1945, versiune în limba română deDragoş Nedelescu Editura Elit, 2002 , pp. 52 , 69, 88, 125, 134-135, 140, 361; Pierre Drieu la Rochelle, op. cit ; Herve Villere,op. cit. pp.7 7-78

4) Alexsandr Soljeniţîn, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, înromâneşte de Sergiu Adam şi Tiberiu Ionescu, în loc de prefaţăde Vladimir Laskin, postfaţă de Vlad Sorianu, Editura Quintus,Bucureşti, 1991, p.33; Ernst Junger, Jurnale pariziene, traducere

42


45/577

din germană şi prefaţă de Viorica Nişcov, col."memorii/jurnale",Editura Humanitas, 1997, p.307; Nelson DeMille, Fabrica despioni, traducere din engleză de Rodica Mihaela Scafeş şi CornelScafeş, RAO, 2005, p. 638; Antony Beevor, Stalingrad, traducere

din limba engleză de Delia Răzdolescu, RAO, 2005, p.206;Edvard Radzinsky, op.cit., p.389; Benjamin Furcht, Un evreu înslujba lui Hitler,...; Arthur Koestler, Întuneric la amiază, înromâneşte de Sanda Aronescu şi Radu Săndulescu, EdituraAlbatros, 1991, pp.195-197; Nadejda Mandelştam, Speranţăabandonată. Memorii, cartea a doua, traducere, note şi indice de

Nicolae Iliescu, col. "Biblioteca Polirom-Clasicii modernităţii",Editura Polirom, Iaşi-Bucureşti, 2005, p.359; Herbert (Belu)

Zilber, Actor în procesul Pătrăşcanu.Prima versiune a memoriilorlui Belu Zilber, ediţie îngrijită de G.Brătescu,col."memorii/jurnale", Editura Humanitas, 1997, p.123.

5) Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag, II, p. 512; IlyaEhrenburg, Oameni, ani, viaţă(6 vol.), traducere de Tatiana

Nicolescu, vol.VI, col. "Meridiane", Editura Univers, 1972, p.63;Jacques Chambaz, Sur l'histoire de l'URSS, ecrite par Aragon, în

La Nouvelle Critique, nr.151(Reflexions sur le culte de la personnalite), decembre 1963 ,p.141; Gorki epistolar-corespondenţa cu Gruzdev, Pasternak, Ivanov, A.Tolstoi, înSecolul 20, nr.6, 1966, p.70; Mihail Bulgakov, Garda Albă(2vol.), traducere de Alexandru Calais , prefaţă şi tabel cronologicde Ana-Maria Brezuleanu ,col. "BPT", Editura Minerva,Bucureşti, 1988, vol.I, p.1 şi vol.II, p.120; Serghei Esenin, Poeziişi poeme, în româneşte de George Lesnea, prefaţă de Lucian

Raicu, tabel cronologic de Mihai Dascal, col."BPT" , EdituraMinerva, 1976, p. 9; Bernard-Henri Levy, op.cit., pp. 470-476

6) Iuri Bondarev, Tăcerea, în româneşte de Haralamb Zincă,col. "Meridiane", Editura pentru literatură universală, Bucureşti,1968, p.33; Edvard Radzinsky, op.cit., p...

7) Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag,...; Anna Seghers,Morţii rămân tineri (2 vol.), traducere de M.Iosipescu, col."BPT",

Editura pentru literatură, Bucureşti, 1964, vol.II, pp. 279-280

43


46/577

8) Antony Beevor, op.cit., p.93; Jorge Semprun,op.cit.,p...;V.Grossman, op.cit., p.287; Alexandr Soljeniţîn, O zidin viaţa lui Ivan Denisovici,p.16; Varlam Chalamov, Articlecinquante-huit, Editions Gallimard,Paris, 1978, p.12

9) Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag, I, p.145; PanaitIstrati, Spre altă flacără-Spovedanie pentru învinşi. Dupăşaisprezece luni în URSS, cuvânt înainte şi traducere deAlexandru Talex, col."Ieşirea din labirint", Editura Dacia, 1991,

p. 33. În continuare: Spovedanie pentru învinşi; VictorErofeev, op. cit. pp. 239-240;=Serge Moscovici,..; AlesAdamovici şi Daniil Granin, Cartea blocadei, în Secolul 20, nr.1-3(301-303)(nr.special "Petersburg-Petrograd Leningrad"), 1986,

p.331. În continuare: Secolul 20, nr."Petersburg- Petrograd-Leningrad".

10) Alexandr Soljeniţîn, op.cit.,II, p.216; Bernard-Henri Levy ,op. cit. ,p. 305; Dmitri Volkogonov, Lenin, p...;Pierre Drieu laRochelle, op. cit., pp.109, 215, 326; Iosif Vissarionovici Stalin -scurtă biografie, ed.a II-a corectată şi complectată, Editura

partidului comunist român,Bucureşti, 1947, p.53; AleksandrBlok, Intelighenţia şi revoluţia, în româneşte de AlexandruBeleavschi, în Secolul 20-nr."Petersburg-Petrograd-Leningrad",

pp. 209, 212; Maxim Gorki, Opere, vol.XXIX (Scrisori,telegrame, dedicaţii 1907-1926) , în româneşte de ConstantinToria şi Ludmila Vidraşcu, Editura pentru literatură universală,1967, p.482; M.I. Calinin, Despre educaţia comunistă. Cuvântărişi articole alese, Editura Partidului Muncitoresc RomânBucureşti, 1949, pp. 26,91; Ştefan Cazimir, Minciuna vine de laRăsărit(III), în România literară, XXXIX, nr.6,16 februarie 2007,

p.20; Ernst Schumacher, Leben Brechts, col."ReclamBiografien", Verlag Philipp Reclam jun., Leipzig, 1984, p. 214;C.Stere, În preajma Revoluţiei, vol.VII (În ajun), EdituraAdevărul, Bucureşti, 1933 ,pp. 122-124; V. Tevekelian, Agenţiade publicitate a domnului Kocek, traducere de Alexandru Stark,col."Enigma", Editura Univers, 1975, p. 88; Edvard Radzinsky,op.cit., pp. 179-180, 311,503-504; John Reed, 10 zile care auzguduit lumea, Editura de stat pentru literatură politică,Bucureşti, 1957, p. 199; Andre Malraux, op.cit. , vol.I (Oglinda

44


47/577

limburilor), p. 96; Vasili Grossman, Panta Rhei, în româneşte deJanina Ianoşi, prezentare şi note de Ion Ianoşi, col. "Totalitarismşi literatura Estului ", Editura Humanitas, 1990, pp.138-140;Simone Weil, L'Enracinement. Prelude a une declaration des

devoirs envers l'etre humain, coll."Idees", Gallimard, 1967, pp.133, 197; Constantin Noica Jurnal, Editura Humanitas, 1990,p.136; Victor Erofeev, op.cit., pp. 113, 227; Zaharia Stancu,Călătorind prin URSS. Note şi impresii de drum, ed.a II-a,Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1951, p.254Fidel Castro, Entretien avec U-Thant, în La Nouvelle Critique ,nr.141, decembre 1962, p. 48; Marcella şi Maurizio Ferrara, Devorbă cu Toglatti. Note biografice, Editura de stat pentru

literatură politică, 1957, pp.170-171; Oleg Penkovsky, Carnetsd'un agent secret, preface de Constantin Melnik, introduction etcommentaires de Frank Gibney, traduit du russe par PeterDeryabin et de l'americain par Paule Ravenel, Librairie JulesTalandier, Paris, 1966, p.332; Serghei Zalîghin, Dreptul de a

judeca. Anul 1919 la Vîrtopul-Sărat, în româneşte de AurelLambrino şi Rena

viața cotidiană în imperiul roșu, autor florin paraschiv

Documents