VERBUL

1. MODURILE ŞI TIMPURILE VERBELOR Modurile: Predicative: vb. are funcţie de predicat. Personale: vb. are persoană.

o Indicativo Conjunctivo Condiţional-optativo Imperativ

Modurile: Nepredicative: vb. nu are funcţie de predicat. Nepersonale: vb. nu are persoană.

o Infinitivo Gerunziuo Participiuo Supin.

a) Modurile personale

MODUL INDICATIV

Timpul viitor are doar mod indicative . NU folosim termenul de trecut.

Acţiune trecută (perfect)

Acţiune prezentă Acţiune viitoare

1) Perfectul compus 5) Prezent 6) Viitor I2) Imperfectul 7) Viitor II (anterior)3) Perfectul simplu 8) Viitor III

(popular)4) Mai mult ca

perfectul

TIMPUL PERFECT COMPUS este timpul compus din două cuvinte. Vb. auxiliar „a avea” + vb. de conjugat la participiu

A mânca A bea A merge A citiEu am mâncat Eu am băut Eu am mers Eu am cititTu ai mâncat Tu ai băut Tu ai mers Tu ai cititEl /ea a mâncat El/ea a băut El/ea a mers El/ea a cititNoi am mâncat Noi am băut Noi am mers Noi am cititVoi aţi mâncat Voi aţi băut Voi aţi mers Voi aţi cititEi au mâncat Ei/ele au băut Ei/ele au mers Ei/ele au citit

TIMPUL IMPERFECT (ce făcea?)

A mânca A bea A merge A citiEu mâncam Eu beam Eu mergeam Eu citeamTu mâncai Tu beai Tu mergeai Tu citeaiEl/ea mânca El/ea bea El/ea mergea El/ea citeauNoi mâncam Noi beam Noi mergeam Noi citeamVoi mâncaţi Voi beaţi Voi mergeaţi Voi citeaţiEi/ele mâncau Ei/ele beau Ei/ele mergeau Ei/ele citeau

TIMPUL PERFECT SIMPLUVb. la infinitiv + -iVb. la participiu -şi -\ă -răm -răţi -răATENŢIE!!! Unele verbe de conjugarea a III-a au un „se” în structura perfectului simplu.Verbele de conjugarea a IV-a terminate în „–i” au la persoana I, singular „ii”.

A mânca A avea A merge A citiMâncat Avut Mers Citit

Eu mâncai Eu avui Eu mersei Eu citiiTu mâncaşi Tu avuşi Tu merseşi Tu citişiEl/ea mâncă El/ea avu El/ea merse El /ea citiNoi mâncarăm Noi avurăm Noi merserăm Noi citirăm Voi mâncarăţi Voi avurăţi Voi merserăţi Voi citirăţiEi/ele mâncară Ei/ele avură Ei/ele merseră Ei/ele citiră

TIMPUL MAI MULT CA PERFECTULInfinitiv + SE + -mParticipiu -şi -\ -răm -răţi -ră

A mânca A avea A merge A citiMâncat Avut Mers Citit

Eu mâncasem Eu avusem Eu mersesem Eu citisemTu mâncaseşi Tu avuseşi Tu merseseşi Tu citiseşiEl/ea mâncase El/ea avuse El/ea mersese El/ea citiseNoi mâncaserăm

Noi avuserăm Noi merseserăm

Noi citiserăm

Voi mâncaserăţi

Voi avuserăţi Voi merseserăţi

Voi citiserăţi

Ei/ele mâncaseră

Ei/ele avuseră Ei/ele merseseră

Ei/ele citiseră

TIMPUL PREZENT

A mânca A avea A sparge A coborîEu mănânc Eu am Eu sparg Eu coborTu mănânci Tu ai Tu spargi Tu coboriEl/ea mănâncă El/ea are El/ea sparge El/ea coboarăNoi mâncăm Noi avem Noi spargem Noi coborâmVoi mâncaţi Voi aveţi Voi spargeţi Voi coborâţiEi/ele mănâncă Ei/ele au Ei/ele sparg Ei/ele coboară

VIITOR I - Vb. auxiliar „a vrea”:VoiVeiVa + vb. la infinitivVomVeţiVor

A mânca A avea A sparge A coborîEu voi mânca Eu voi avea Eu voi sparge Eu voi coborîTu vei mânca Tu vei avea Tu vei sparge Tu vei coborîEl/ea va mânca El/ea va avea El/ea va sparge El/ea va coborîNoi vom mânca

Noi vom avea Noi vom sparge

Noi vom coborî

Voi veţi mânca Voi veţi avea Voi veţi sparge Voi veţi coborîEi/ele vor mânca

Ei/ele vor avea Ei/ele vor sparge

Ei/ele vor coborî

VIITOR II – vb. auxiliar „a vrea”:VoiVeiVa + vb. auxiliar „a fi” + vb. predicativ la participiuVomVeţiVor

A zbura A bea A face A fiEu voi fi zburat

Eu voi fi băut Eu voi fi făcut Eu voi fi fost

Tu vei fi zburat Tu vei fi băut Tu vei fi făcut Tu vei fi fostEl/ea va fi zburat

El/ea va fi băut El/ea va fi făcut

El/ea va fi fost

Noi vom fi zburat

Noi vom fi băut

Noi vom fi făcut

Noi vom fi fost

Voi veţi fi zburat

Voi veţi fi băut Voi veţi fi făcut

Voi veţi fi fost

Ei/ele vor fi zburat

Ei/ele vor fi băut

Ei/ele vor fi făcut

Ei/ele vor fi fost

VIITOR POPULAR

Eu o să învăţ Eu am să învăţTu o să înveţi Tu ai să înveţi

El/ea o să înveţe El/ea are să înveţeNoi o să învăţăm Noi avem să învăţămVoi o să învăţaţi Voi aveţi să învăţaţiEi/ele o să înveţe Ei/ele au să înveţe

Se observă că viitorul popular se construieşte cu ajutorul modului conjunctiv, de aceea NU avem voie să confundăm modul indicativ viitor popular cu modul conjunctiv.

MODUL CONJUNCTIV

Modul conjunctiv are două timpuri: Timpul prezent (pentru acţiune prezentă) Timpul perfect (pentru acţiune trecută)Numele modului conjunctiv vine de la conjuncţia „SĂ”.

Prezent Perfect „să” + vb. aux. ”a fi” + partici.

Eu să învăţ Eu să fi învăţatTu să înveţi Tu să fi învăţat

El/ea să înveţe El/ea să fi învăţatNoi să învăţăm Noi să fi învăţatVoi să învăţaţi Voi să fi învăţatEi/ele să înveţe Ei/ele să fi învăţat

MODUL CONDIŢIANAL - OPTATIV Modul condiţional (condiţie) – optativ (opţiune), exprimă o acţiune posibilă a cărei realizare depinde de o condiţie. Are două timpuri:

Prezent Vb. aux. „a avea” + vb. la

infinitiv

PerfectVb. aux. „a avea” + vb. aux. „a

fi” + participiu Eu aş râde Eu aş fi râsTu ai râde Tu ai fi râs

El/ea ar râde El/ea ar fi râsNoi am râde Noi am fi râsVoi aţi râde Voi aţi fi râs

Ei/ele ar râde Ei/ele ar fi râs

MODUL IMPERATIV – are forme doar la pers. a II-a sg. şi pl. Ex: Taci!; Învaţă!; Mănâncă! – Tăceţi!; Învăţaţi!; Mâncaţi!

ATENŢIE la ortografie!!!Modul condiţional – optativ are şi forme inversate:

Forma normală Forma inversatăEu m-aş gândi Gândi- m-aşTu te-ai gândi Gândi- te-ai

El/ea s-ar gândi Gândi- s-arNoi ne-am gândi Gândi- ne-amVoi v-aţi gândi Gândi- v-aţiEi/ele s-ar gândi Gândi- s-ar

Verbul

Verbul este partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana şi numărul, arătând acţiuni (a merge), stări (a dormi), calităţi (a iubi; a se înroşi). Locuţiunile verbale sunt grupurile de cuvinte cu înţeles unitar (au sinonim un verb), iar în interiorul fiecărei locuţiuni trebuie să intre un verb. Locuţiunea verbală poate îndeplini numai funcţia de predicat verbal. Ex: a-şi da seama, a rupe tăcerea, a pune la cale, a da de ştire, a trage pe sfoară, a ţine piept, a o da în bară, a o face lată, a da buzna, a băga de seamă, a o lua la fugă, etc.

Verbele predicative şi verbe nepredicative Verbele predicative sunt verbele care pot forma singure predicat. Verbele predicative pot fi şi la moduri personale (indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ) şi la moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu, supin). Verbele nepredicative sunt verbele care nu pot îndeplini singure funcţia de predicat (auxiliare şi copulative).

1. Verbele auxiliare – sunt verbe care ajută la formarea unor moduri şi timpuri. Ele sunt trei la număr: A AVEA, A FI, A VREA.

a. A AVEA : Indicativ – perfect compus Condiţional-optativ – prezent Condiţional-optativ – perfect

b. A FI : Condiţional-optativ – perfect Conjunctiv – perfect Indicativ – viitor anterior

c. A VREA : Indicativ – viitor

2. Verbele copulative – sunt verbe care ajută la construirea unui predicat nominal. Ele sunt opt la număr: A FI, A AJUNGE, A RĂMÂNE, A PĂREA, A IEŞI, A ÎNSEMNA, A SE FACE, A DEVENI.Cu excepţia verbului „a deveni”, care este întotdeauna verb copulativ, celelalte şapte verbe pot fi şi verbe predicative cu funcţia de predicat verbal.

b) Modurile nepersonale Modurile nepersonale = modurile verbelor care nu îşi schimbă forma în funcţie de persoană, iar ele se mai numesc moduri nepredicative; verbele nu pot îndeplini funcţia de predicat. Ele sunt patru la număr:

INFINITIV : a scrie GERUNZIU : mergând PARTICIPIU : citit SUPIN : de pescuit

Când verbele stau la aceste moduri, ele nu îndeplinesc funcţia de predicat, dar pot îndeplini orice funcţie sintactică.

MODUL INFINITIV

Modul infinitiv exprimă numele acţiunii şi prezintă forma verbului din dicţionar. Modul infinitiv ne ajută la stabilirea conjugării unui verb:

Conjugarea I: a mânca Conjugarea a II-a: a avea Conjugarea a III-a: a merge Conjugarea a IV-a: a fi/ a hotărî

Marca infinitivului – prepoziţia „a” Există câteva situaţii când marca infinitivului lipseşte:

După verbul „a putea”: El poate merge . După verbul „ a şti”: El ştie vorbi.

Formele infinitivului:a) Forma scurtă este forma verbului din dicţionar (a scrie)b) Forma lungă – se renunţă la prepoziţia „a”, iar formei scurte

de infinitiv i se adaugă sufixul „re” (gândire, scriere, alergare). În cele mai multe cazuri, infinitivul lung poate avea valoare:

Substantivală – mai ales când apare singur Ex: Plecarea fetei l-a întristat. În foarte puţine cazuri infinitivul poate avea şi valoare:

Verbală , când verbul apare la modul condiţional-optativ, prezent, forma populară inversată:

Ex: „Închinare–aş şi n-am cui.” Funcţiile sintactice ale verbului la infinitiv:

A. Subiect: A învăţa este uşor.B. Nume predicativ: Dorinţa lui este de a reuşi.C. Atribut verbal: Dorinţa de a câştiga era mare.D. Complement direct: El poate merge.E. Complement indirect: Copilul nu e capabil de a înţelege.F. Complement circumstanţial de mod: A plecat fără a clipi. G. Complement circumstanţial de timp: A plecat înainte de a

saluta.Timpurile infinitivului: Timp prezent: a cânta, a avea

Timp perfect: vb. aux. „a fi” + participiu: a fi cântat, a fi avut.

MODUL GERUZIU

Ce fel de acţiune exprimă? Verbul la gerunziu exprimă o acţiune în desfăşurare. Ex: „Aud greierii cântând”Marca modului gerunziu: Sufixele: - „IND”: citind, auzind, venind - „ÂND”: cântând, rămânând. ascultândFormele gerunziului: - afirmative: auzind - negative: neauzindValorile morfologice:

Valoare verbală: când nu se acordă nici un cuvânt. Ex: „ Haina măturând pământul, s-a rupt” Ce fel de?

Valoare adjectivală: Ex: Mâna tremurândă a scăpat ceaşca. Ce fel de?Funcţiile sintactice ale verbului la gerunziu:

A. Subiect: Se aude cântând.B. Complement indirect: Nu se mai sătura privind.C. Complement circumstanţial de timp: Ascultându-l mă

gândeam la părinţi.D. Complement circumstanţial de mod : Se strecură sărind

printre oameni. E. Atribut verbal : Haina măturând pământul, s-a rupt.

MODUL PARTICIPIU

Ce fel de acţiune exprimă? Exprimă o acţiune trecută, terminată şi suferită de o persoană. Ex: Am învăţat şi am ştiut.Marca modului participiu: Sufixele: -„T”: citit, mâncat -„S”: scris, spus.Valorile morfologice ale participiului: Valoare verbală – ajută la formarea modurilor şi timpurilor

Indicativ, perfect compus: Am citit. Indicativ, viitor anterior: Voi fi citit. Conjunctiv, perfect: Să fi citit. Condiţional-optativ, perfect: Ar fi citit. Infinitiv, perfect: A fi citit.

Valoare adjectivală – când însoţeşte un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz. Ex: Cartea citită este interesantă. Valoare substantivală – când verbul la modul participiu apare articulat hotărât. Ex: Cititul ajută la formarea culturii generale.

MODUL SUPIN

Ce fel de acţiune exprimă? Modul supin poate exprima numele unei acţiuni (E greu de făcut), mai poate exprima pentru ce este destinat un obiect (Am adus unelte de pescuit).Marca modului supin:

Prepoziţiile: „de”, „la”, „pentru”, „după” + participiu.Funcţiile sintactice ale supinului:

A. Subiect: Nu este uşor de scris.B. Nume predicativ: Maşina este de spălat.C. Atribut verbal: Maşina de gătit este nouă.D. Complement direct : Am de citit.E. Complement indirect: M-am săturat de scris.

DIATEZELE VERBULUI

Verbul poate avea trei diateze: activă, reflexivă şi pasivă. Diateza arată ralaţia care se stabileşte între subiect, acţiune şi obiectul asupra căruia se răsfrânge acţiunea.

Diateza activă

Subiect Acţiune ObiectBăiatul scrie o carte.Mama face cumpărăturile.Elena spune o poveste.Maria bate covoarele.

La diateza activă, verbul are forma obişnuită, subiectul gramatical fiind cel care face acţiunea.

Diateza pasivă

Subiect Acţiune Obiect Curtea este măturată de tata.Cartea este citită de elev.Caietul fusese scris de Andrei.Covorul era bătut de Ionuţ.

Subiectul gramatical suferă acţiunea

făcută de altcineva.

Este subiectul logic care face acţiunea.

Întotdeauna verbul la diateza pasivă are funcţia de predicat verbal!!! Structura verbului la diateza pasivă: VB. AUXILIAR „A FI” + VERB LA PARTICIPIU (modul, timpul, pers., nr.) (conjugarea)

Marca verbului la diateza pasivă este complementul de agent care răspunde la întrebarea „de către cine este făcută acţiunea?” şi care de altfel este şi subiectul logic al acţiunii. Atenţie! există situaţii când complementul de agent nu este exprimat dar se simte prezenţa lui. Mai ales în aceste situaţii nu confundaţi predicatul nominal de la diateza activă cu predicatul verbal la diateza pasivă.

Diateza reflexivă

Verbul la diateza reflexivă se recunoaşte prin prezenţa în faţa verbului a pronumelui reflexiv care intră în componenţa predicatului. Atenţie! Pronumele reflexiv care intră în componenţa predicatului nu trebuie să îndeplinească nici o funcţie sintactic. Nu confundaţi pronumele reflexiv cu pronumele personal.

- la persoana a III-a singular şi plural, pronumele reflexiv are formele lui proprii, pentru acuzativ se, s, iar pentru dativ îşi, şi.

- Pronumele personal are forme la persoana a III-a: i, îi, lui, ei, o.

VERBELE ACTIV PRONOMINALE

Verbele activ pronominale sunt acele verbe însoţite de pronume reflexiv, care au funcţii sintactice de complement direct, de complement indirect şi de atribut pronominal în dativul posesiv, numindu-se verbe activ pronominale, deoarece ele sunt verbe la diateza activă, însoţite de pronume reflexive.

1. Dacă întâlniţi structura pron. reflexiv + verb + complement indirect, atunci automat verbul este activ pronominal, deoarece după un verb la diateza reflexivă nu poate urma complement direct.

2. Dacă pronumele reflexiv îndeplineşte funcţia de complement direct în cazul acuzativ, atunci veţi recunoaşte funcţia de complement direct prin posibilitatea înlocuirii pronumelui reflexiv cu pronume personal de persoana a III-a. Ex: Eu (mă) spăl. – mă= c. dir. Eu (îl) spăl. – îl= c. dir.

3. Dacă pronumele reflexiv stă în cazul dativ şi se poate înlocui cu un pronume personal, atunci el are funcţia sintactică de complement indirect → verb activ pronominal. Ex: Eu (îmi) caut un caiet. – îmi= c. indir. Eu (îi) caut un caiet. – îi= c. indir. 4. Dacă pronumele reflexiv în cazul dativ este urmat de un verb şi apoi de un complement direct, iar pronumele reflexiv se poate înlocui cu un adjectiv pronominal posesiv, atunci pronumele reflexiv are funcţia de atribut pronominal în dativul posesiv.

OBSERVAŢII ŞI COMPLETĂRI

Pentru a stabili conjugarea unui verb, trebuie să punem verbul la infinitiv, în funcţie de ce terminaţie are, stabilim conjugarea:

- conjugarea I: -a: a mânca- conjugarea a II-a: -ea: a avea- conjugarea a III-a: -e: a merge- conjugarea a IV-a: -i, -î: a citi, a hotărî.

Modul indicativ exprimă o acţiune reală. Modul conjunctiv se recunoaşte după conjuncţia „să” şi exprimă o acţiune posibilă, realizată. Modul imperativ are form e doar pentru persoana a II-a singular şi plural, forme afirmative şi negative şi exprimă un ordin, o poruncă, o rugăminte, un îndemn. Atenţie! Forma negativă a verbului la imperativ se face cu ajutorul negaţiei „nu” + forma de infinitiv a verbului: Nu merge! Modul condiţional-optativ exprimă o dorinţă realizată în funcţie de o condiţie. Modul infinitiv este forma verbului din dicţionar, marca sa fiind prepoziţia „a” Atenţie! Marca verbului la infinitiv poate lipsi după unele verbe: a putea, a şti. Modul gerunziu se recunoaşte prin sufixele „-ind”, „-ând”. Modul participiu se recunoaşte prin sufixele „-t”, „-s”. Atenţie! Verbul la participiu îşi poate schimba valoarea morfologică, devenind adjectiv provenit din verb la participiu. Modul supin se realizează cu prepoziţiile: „de”, „pentru”, „la”, „cu”, „după” + verbul la participiu. Nu confundaţi! Verbul la modul conjunctiv cu verbul la modul indicativ, timp viitor popular. Reţineţi faptul că doar modul indicativ poate să exprime o acţiune viitoare. Nu confundaţi! Verbul la indicativ prefect compus cu verbul la condiţional-optativ prezent.

Nu confundaţi! Timpul perfect simplu cu timpul mai mult ca perfect. Atenţie! La schimbarea valorii gramaticale din verb la gerunziu în adjectiv provenit din verb la gerunziu, deci nu confundaţi atr. verbal cu atr. adjectival. Atenţie! Când face acordul în gen, număr şi caz cu un substantiv, verbul la participiu devine adjectiv. Pentru analiza morfologică a unui verb: verb predicativ/ copulativ, conjugarea, modul, timpul, persoana, numărul, diateza.