De acelagi autor:

Splendida cetate a celor o mie d,e sori

$i munlii alr ecou

Vd,nd,torii, de zmeie,,'r:rnan graf?r

KTIALED HOSSEII\II

VAlsAroRrr DE znl.Err'

Traducere din limba englezi deMiha€la S. Oprea-Aron

NICULESCU

Valoarea timbrului literar este de 2% din prelul de vnnzare gi se adaugdacestuia. Sumele se vireazi la Uniunea Scriitorilor din Rominia. cont nr.R044 RNCB 5l0l 0000 0171 0001, sucursala BCR Unirea.

Descrierea CIP este disponibilila Biblioteca Nagional[ a RomAniei

O 2003 by TKR Publications, LLCTitlu original: Thz Kite Runrwr,by Khaled Hosseini

Penru edigia ln limba romAni:@ Editura NICULESCU, 2017

Bd. Regiei 6D, 060204 - Bucuregti, RomdniaTelefon: 02I 312 97 82; Fax: 021 312 97 83E-mail: editura@niculescu.roInternet: ww.niculescu.ro

Comenzi online: ww.niculescu.roComenzi e-mail: vanzri@niculescu.roComenzi ielefonice: 0724 505 385, 021 3t2 97 82

Coperta: Carmm Lmaci

,,,,,[ililil1,r,r,€oRES|whcilffis

rsBN 978-973-748-587-8

Toate drepturile rezervate. Nicio pads a acestei cdrtj nu poate fi rsprodusd sau lransmisd sub nicioformd si prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, indusiv prin fotocopiere, inregislrare uu prin odcesistem ds sbcare gi accesare a dalelor, fdri permisiunea Edifirrii NICULESCU.

Oice nerespectare a acestor prevedai conduce in mod automal la rdspunderea penali fali de legilena{onale $i internationals pdvind propriehtea intelectuald.

Editura NICULESCU este partener Si distribuitor ojiciatOXFORD UNIVERSIry PRESS in Romania.

E-mail: oxford@niculescu.ro; lntemet: M.oxtord-niculescu.ro

Lui Haris Si. Farah, noor a ochilor rne'i,

Si. tuhnor copi.ilor di.n Afganistan

I.

Decembrie 2001

La vArsta de l2 ani, intr-o zi intunecati gi rece diniarna lui 1975" am devenit ceea ce sunt azi. lin mintemomentul exact, cum stiteam ghemuit dupi un pe-rerc deramat, de chirpici gi fixam cu privirea aleea dinapropierea golfulegului ingheqal Se intAmpla cu multtimp in urme, dar, aga cum am aflat din proprie ex-perienti, e gregit ce se spune despre trecut, cd pogi siil ingropi. Pentru ci trecutul igi face drum sprelumini cu ghearele. Privind in urmi, imi dau seama

ci de douizeci $i gase de ani incoace scrutez aleeaaceea pustie.

intr-o zi din vara trecute m-a sunat prietenul meu,Rahim Khan, din Pakistan. M-a rugat si mi duc sdlvdd. StAnd in bucitirie, cu receptorul la ureche, amgtiut ci nu era doar Rahim Khan pe fir. Era trecutul,cu picatele mele neispigite. Dupi ce am inchis, m-amdus sd fac o plimbare pe malul Lacului Spreckels,care mdrgine$te partea de nord a Parcului GoldenGate. Soarele amiezii strilucea pe api, acolo undepluteau zeci de birci miniaturale, purtate de o brizirAcoroase. M-am uitat apoi in sus gi am zirit doudzmeie ro$ii, cu cozi lungi, albastre, care se inilgau sprecer. Dansau pe deasupra copacilor din partea de vesta parcului, pe deasupra morilor de vnnt, plutind

5

alituri ca doi ochi care priveau in jos, spre SanFrancisco, oragul pe care il numesc acum ,,acasi", $ideodati am auzit vocea lui Hassan goptindu-mi ingdnd: Pentra tine, de incd o mie de ori. Hassan - biiatulcu buzi de iepure, vAnAnd un zmeu.

M-am aqezat pe o banci din parc, lingi o salcie.M-am gAndit la ceva ce spusese Rahim Khan chiarinainte si inchidi, un lucru la care pdrea ci se gindisemulti vreme: Existd o cale de a fi din nou bun. M-amuitat iarigi in sus, la cele doui zmeie. M-am gAnditla Hassan. La Baba. Ali. Kabul. M-am gAndit la viagape care o triisem pdni in iarna lui 1975, cea care aschimbat totul. $i care m-a fXcut ceea ce sunt azi.

II.

CAnd eram copii, Hassan sl cu mlne ne urcam deseoriin plopii de pe aleea din faga casei tatilui meu $i neenervam vecinii reflectAnd lumina soarelui in casele

lor, cu ajutorul unui ciob de oglindi. Obignuiam sd

stim fiecare pe cite o ramuri, sus, bilibinindu-nepicioarele goale gi cu buzunarele pantalonilor plinecu dude uscate gi cu alune. Ne jucam pe rAnd cuciobul de oglindi gi mnncam dude gi ne bombardamcu ele, rdzdnd gi chicotind. inci il mai vid pe Hassansus, in copac, iu soarele care se strecura printrefrunze gi ii licirea pe faga aproape perfect rotundd -o fagd ca a unei pdpugi chinezegti sculptate intr-unlemn de esenqd tare, cu nasul lui drept qi turtit $i cuochii mici, oblici, seminAnd cu fiunzele de bambus,ochi care deveneau aurii, verzi sau de culoareasafirului, in funcgie de lumind. inci ii mai zirescurechile micuge $i a$ezate in partea dejos a capului qi

blrbia ascuqiti, parci neterminati - un apendicecirnos care pirea addugat ulterior, dupd o maturichibzuinqd. gi buza despicati, chiar la stAnga liniei me-diane a buzelor, acolo unde unealta sculptoruluipipuqii chinezegti alunecase, probabil, sau poate ciobosise, pur gi simplu, devenind neatente.

Uneori, cum stiteam noi acolo sus, in copac, ilconvingeam pe Hassan sd il bombardeze pe lupulgerman gi chior al vecinului, folosindu-gi pragtia gi

alunele drept munitie. Hassan nu era niciodati deacord, dar daci i-o ceream eu, dacd. chiar i-o ceream,nu mi refina. Hassan nu-mi refuza niciodatd. nimic.$i era mortal cu pragtia aia a lui. Ali, ratdl lui Hassan,ne prindea gi se infuria, atAt cdt se putea infuria cinevaatit de blAnd ca Ali. Ne ficea semn cu degerul,mustritor, apoi ne dideajos din copac. Lua oglindaqi ne spunea ce il invigase mama lui, cI diavolulfolosegte lumina soarelui, reflectati in oglinzi, ca si-idistragi,pe musulmani de la rugiciune. ,,$i r6de intimp ce face asta" - adS.uga el, mustrAndu-gi fiul.

- Da, tati, mormiia Hassan, privind in jos. Darnu mi pAra niciodati. Niciodati nu spunea cIoglinda, ca gi bombardatul cu alune al cdinelui gchiopal vecinului fuseserd ideea mea.

Plopii mirgineau aleea de cdrimidd rogie, care du-cea la portile din fier forjat. La rAndul lor, acestea sedeschideau spre o prelungire a aleii de pe proprie-tatea tatilui meu. Casa era pe partea stAnge a acesteialei, curtea - la capS.tul ei.

Toati lumea era de acord ci tatil meu, ,,Baba" almeu, construise cea mai frumoasi casi din cartierulWazir Akbar Khan, o zond,noui Ei luxoasd din parteade nord a Kabulului. Unii credeau chiar ci era ceamai frumoasd casi din tot Kabulul. Din aleea prin-cipali se desprindea alta, mirginiti de tufe de rran-dafiri, care ducea spre casa imensi, cu podele de mar-murl gi cu ferestre mari. Mozaicul, ales de Baba cumAna lui, de la Ispahan, forma modele complicatecare acopereau dugumelele celor patru bii. Tapiseriibrodate cu fir de aur, cumplrate de Baba de laCalcutta, acopereau pere{ii; din tavanul inalt atArnaun candelabru de cristal.

Sus erau camera mea, dormitorul lui Baba gi ca-mera de lucru, cunoscuti ca ,,fumoarul", undemirosea tot timpul a rutun gi a scorgigoari. Baba Ei

8

prietenii lui se tolineau acolo, in fotoliile de pieleneagrS, dupl ce Ali le servise cina. igi umpleau pipele- numai tata zicea ci ,,igi ingragi pipa" - gi discutaupe temele lor favorite: politici, afaceri, fotbal. Uneoriil intrebam pe Baba daci pot sd stau gi eu cu ei, darBaba imi zicea din prag: ,,Acuma lasi-ne, distractiaasta e pentru oamenii mari. De ce nu te duci tu sd

citegti una din cirfle alea ale tale?" Apoi inchidea uga,

iar eu mi intrebam de ce imi spunea mereu ce edistracqie pentru oamenii mari. Stiteam lAng5 uqi., cugenunchii ghemuili la piept. Uneori, stiteam acolocate o ori, alteori doui, ascultindule risetele qi

pildvrigeala.Livingul de la etaj avea un perete curbat, cu

vitrine flcute pe comandd. in interior erau fotografiide familie inrimate: opozd veche, cenugie, cu buniculmeu qi cu regele Nadir Shah, fXcuti in 1931, cu doiani inainte de asasinarea acestuia din urmi, in carestiteau aplecagi deasupra unei clprioare moarte;purtau cizme lungi pAni la genunchi, iar pugtile leatArnau pe umdr. Altd pozd era de la nunta pdringilormei - Baba, strilucitor in costumul negru, gi mama,o prinqesi tAndrl. gi zimbitoare, inveEmdntati in alb.Iatd-l gi pe Baba cu cel mai bun prieten gi partener deafaceri, Rahim Khan, stAnd in faga casei noastre,seriogi, iar eu sunt micug gi Baba m5. tine in brate;arati obosit gi intunecat. Sunt la el in brage, dardegetele mele il lin strAns de degetul cel mic peRahim Khan.

Peretele curbat didea intr-o sufiagerie in mijloculclreia se afla o masi de mahon la care puteau mAncape pugin treizeci de oaspeqi - gi, avind in vedere gus-tul tatei pentru petreceri extravagante, asta se intim-pla aproape in fiecare siptdmAni. in celilalt capital sufrageriei era un gemineu mare, de marmurS,

luminat intotdeauna, pe timp de iarni, de strS.lucireaportocalie a focului.

O imensi ugi culisanti de sticli se deschidea spreo terasi semicircular5, de unde se puteau admira ceidoi acri de curte gi girurile de cireqi. Baba gi Ali incro-piseri o micd grddini de legume de-a lungul pere-telui estic: rogii, mentd, ardei gi un rAnd de porumb,care nu apucase niciodatd si se coac5. Hassan Ei cumine il botezasem ,,Peretele porumbului bolnav". lncapitul de sud al gridinii, in umbra unui mosmonjaponez, se gisea locuinga servitorilor, o cdsuqi mo-desti, de pimdnt, in care locuiau Hassan gi tatil lui.

fn cocioaba aceea mititici se ndscuse Hassan, iniarna lui l964,laun an dupi ce mama murise la nag-terea mea.

Puteam si numdr pe degetele de la o mAni de c6.teori intrasem in locuinga lui Hassan gi a lui Ali in ceioptsprezece ani cAt am triit in acea casd. CAnd soarelecobora in spatele dealurilor gi noi terminam cu.joaca,eu qi Hassan ne despirteam. Eu o luam pe lAngitufele de trandafiri spre vila lui Baba, iar Hassan, sprecocioaba de pimdnt unde se niscuse gi unde triisetoati viala lui. imi amintesc cA era curat5, sirici-cioas5, luminati slab de doui limpi cu cherosen.Doui saltele erau agezate in colturi opuse ale inci-perii, un covor Herati - ros pe la margini - intre ele,un scaun cu trei picioare gi o mas;. de lemn, in colqulin care igi fdcea Hassan desenele. Goliciunea perefilorera salvatl de o singurd tapiserie pe care erau cusutecuvintele : Allah-u- ahb arr . B aba o cumperase pentruAli lntr-una din cilitoriile lui la Mashad.

in coliba aceea micuti mama lui Hassan, Sanaubar,il adusese pe el pe lume, intr-o zi friguroasi din iarnalui 1964. DacI mama mea murise la nagtere datoriti

l0

I Mare este Allah (tn arabd, in orig.).

unei hemoragii, Hassan igi pierduse mama la nici osiptimAni dupi ce se niscuse. $i o pierduse datoritiunor imprejuriri pe care cei mai mulqi dintre afganile considerd cu mult mai grave decAt moartea: fugisecu o trupe ambulanti de cAntiregi gi dansatori.

Hassan nu vorbea niciodati de mama lui, de parcd4

nici nu ar fi existat. Intotdeauna m-am intrebat dacise gAndegte la ea - cum arati, unde este; mi intrebdaci visa si o intAlneasci. il chinuia dorul de ea, aga

cum mi chinuia pe mine dorul de mama pe care nuapucasem si o cunosc? Intr-o zi, am plecat de-acasi,ca si mergem la cinematograful Zainab, si vedem unfilm noun irakian, qi am luat-o pe scurtituri, printrebardcile militare de ldngl gcoala Istiqlal - Baba neinterzisese s-o luim pe acolo, dar in acel moment elera in Pakistan, cu Rahim Khan. Ne-am c5girat pegardul care imprejmuia baricile, am sirit peste unmic izvor gi am iegit pe maidanul murdar, undetancurile abandonate se umpleau de praf. Un grupde soldaqi tiifhsuiau la umbra unuia dintre tancuri,fumau qi jucau cirqi. Unul dintre ei ne-a vizut gi i-adat un cot vecinului, strigdndu-i lui Hassan:

- Hei, tu, a zis el, te cunosc!Noi nu-l mai vizuserim niciodati. Era un omuleg

indesat, cu capul ras gi tuleie pe faqi. Felul cum arAnjit la noi m-a speriat. ,,Nu te opri", i-am mormiitlui Hassan.

- Tu! Hazara! Uite-te la mine cAnd iti vorbesc!lStri soldatut. ii a;au gigara tipului de lAngi el, ficuun cerc din degetul mare gi cel ardtltor de la o mini,apoi igi trecu degetul^mijlociu de la cealalti mAni princercul improvizat. Incepu si-l bage gi si-l scoatd,intr-o migcare de du-te-vino.

- Am cunoscut-o pe mama ta, gtiai? Amcunoscut-o bine de tot! Am luat-o pe la spate, chiar laizvorul de colo.

n

Soldagii rdserd. Unul dintre ei scoase un chigiit.Eu i-am spus lui Hassan si nu se opreasci, sd meargimai departe.

- Ce funduleg dulce gi bombat avea! mai zisesoldatul, dAnd mAna cu ceilalgi gi rAnjind. Mai t6"rziu,in intuneric, l-am auzit pe Hassan scAncind ldngimine. ii giroiau lacrimile pe obraji. M-am intins peJtebragul scaunului meu, l-am luat pe dup5. umeri qi l-amtras ldng[ mine. $i-a culcar capul pe umirul meu.,,Te-a confundat", i-am murmurat. ,,Te-a confundat."

Mi s-a povestit ci nimeni nu s-a mirat cind a fugitSanaubar. Oamenii ridicaseri din sprdncene cAnd Ali,un blrbat care gtia Coranul pe de rost, s-a cisitorit cuSanaubar, o femeie cu noudsprezece ani mai t5.ni.rd,frumoasi, dar cunoscuti ca fiind lipsitd de scrupulegi care igi merita cu prisosingi reputagia dezonoranti.Ca gi Ali, era o mahomedani giiti de etnie hazari.In plus, era verigoara lui primard, deci o alegerematrimonialS. fireasci. Dar dincolo de aceste potriviri,Ali gi Sanaubar aveau puline lucruri in comun, iaraspectul fizic - cel mai pugin dintre toate. in timp ceochii ca smaraldele gi chipul de dricugor neastAm-pirat al lui Sanaubar puteau duce mulqi birbagi inpicat (ba chiar, zvonurile spuneau cd se gi intAm-plase), Ali avea o paralizie congenital6 a mugchilorinferiori ai feqei, care 1l impiedica si zimbeasci qi ilficea sd parl mereu posomordt. Nu aveai cum si i9idai seama dacd Ali - cu chipul lui impietrit - era fericitsau trist, pentru ci numai ochii oblici se increteau azAmbet sau se ingreunau a tristete. Se spune cI ochiisunt ferestrele sufletului. Ei bine, in cazul luiAli nimicnu putea fi mai adevirat, pentru ci ochii erau sin-gurul lucru prin care se putea dezvilui.

Mi s-a spus ci mersul lasciv al lui Sanaubar gi gol-durile ei unduitoare ii fEcuseri pe mulqi birbagi siviseze la infidelitate. Pe Ali, in schimb, poliomielita

t2

il lisase cu piciorul drept atrofiat gi sucit, cu pieleaflascd, intinsi pe os gi cu o musculatur5. sub,tire ca foiqade gigari. imi amintesc ci intr-o zi, pe cAnd aveamopt ani, AIi m-a dus la bazar si luim nigte naanr.Mergeam in spatele lui, fredonind, incercdnd si iiimit mersul. Il priveam cum iqi leagini piciorulschilodit intr-un soi de arc tdrgAit gi ii vedeam corpulaplecindu-se nefiresc spre dreapta, de {iecare datdcAnd infigea piciorul acela in pimint. Pirea un micmiracol ci reu$egte si-gi menqind echilibrul. Cdnd amincercat Ei eu, aproape cd am cizut in gangul de lamarginea drumului. Asta m-a fbcut si chicotesc. Alis-a intors gi m-a surprins maimugirindu-I. Nu a spus

nimic. Nici atunci, nici alti dati. A mers mai departe.Faga lui Ali gi mersul lui bigau groaza in cdgiva

copilagi din imprejurimi. Dar adevlratul necaz era cucei mai mirigori. Il urmireau pe sffezi gi igi biteau jocde el, cdnd trecea gontAclind. Unii ii spuneau ,,Babalu"sau ,,dansatorul de boogy".

- Hei, Babalu, pe cine ai mai mincat astizi? li-trau intr-un cor de rasete. Pe cine ai mai mancat,B abalu-cu-nas-turtit?

ii spuneun ,,nas turtit" pentru ci Ali gi Hassanaveau trisiturile mongoloide caracteristice celor dintribul Hazara. Timp de patru ani, asta a fost tot ce amgtiut despre hazari, ci sunt descendenli din moguli gi

cdaratAcaniqte chinezi. Manualele de gcoali abia daciii pomeneau, referindu-se la strimogii lor doar intrecere. Apoi, lntr-o z|mdaflamin biroul lui Baba gi iiumblam prin lucruri, c6nd am gisit o carte veche deistorie, de-a mamei. Fusese scrisi de un iranian penume Khorami. Am suflat praful de pe ea, am inceputs-o citesc in acea noapte, in patul meu, gi am fost uimitsI descopir un capitol intreg despre istoria hazartlor.

I PAine (n.rr.).

l3

Acolo am citit cd strimogii mei din tribul paEtun i-aupersecutat Ei i-au oprimat pehazai. Scria cI hazaiiauincercat si se riscoale impotriva pagtunilor, in secolulal XIX-lea, dar cd pagtunii ,,i-au reprimat cu o violengide nedescris". In carte se spunea ci ai mei i-au ucispe hazari, fiindci vroiau si le ia piminturile, de aceeale-au dat foc la case gi le-au vindut femeile. Mai scriacd, in parte, motivul pentru care pa$tunii i-au oprimatpe hazari era ci paqtunii erau musulmani sunigi, intimp ce hazarii erau Eiiqi. in carte mai erau scrise omulgime de informagii pe care nu le Etiam, informatiide care nici invigitorul meu, nici Baba nu pomeniserinimic. Mai scria gi despre unele lucruri pe care le gtiam,cum cI hazarri sunt porecligi ,,mAnc5tori de Eoareci",,,nasuri turtite" sau ,,mdgari de corvoadi". ii auzisempe unii dintre copiii din vecini strigtnduJ aSa pe Hassan.

SiptimAna urmdtoare, dupl ore, i-am aritatinvi-litorului meu cartea, deschizAnd-o la capitolul desprehazari. Arisfoit vreo doui pagini in grabi, a sffambatdin nas gi mi-a dat cartea inapoi: ,,,Asta-i un lucru pecare giitii il fac foarte bine", a zis, luAndu-gi hirtiile,,,gtiu sA pozeze in martiri." A strAmbat din nou dinnas, cdnd a pronungat cuvAntul ,,gii,ti", de parci ar fifost un soi de boali.

Dar, in ciuda mogtenirii etnice comune gi a unei pu-ternice legituri de sAnge, Sanaubar pact;nacu vecinii,bitAndu-gijoc de Ali. Am aflat ci nu ficea nici un secrerdin dispregul pe care-l simfea penrru infb{garea lui.

- Asta-i sog? $optea ea insinuant. Am vizut mi-gari bitrAni care erau mai potrivigi sd fie soti.

In cele din urmi, cei mai multi au suspectat cifusese o cisitorie araniatd intre Ali Ei unchiul siu,tatil lui Sanaubar. Ziceau ci Ali se insurase cu veri-goara lui ca sd ,,spele" reputa{ia pdtatia unchiului siu,degi, pe de alti parte, Ali, rimas orfan de la vdrsta decinci ani, nu avea nici un fel de avere.

l4

Ali nu ddduse niciodatd replica detractorilor sii,poate pentru cd, in parte, nu reu$ea niciodati si iialerge cu piciorul lui schilod, pe care il trdgea dupiel, dar mai ales pentru ci era imun la insultele riuvo-itorilor. igi gisise bucuria, antidotul, cAnd Sanaubaril niscuse pe Hassan. Fusese o treabi simpli: fdriobstetricieni, firi anestezigti, {Xri aparate complicate

Ei monitoare performante, doar Sanaubar, zicAnd pesalteaua fhri cuverturi gi plini de pete, cu Ali gi

moaqa lingi ea. Nici nu avusese prea mare nevoie deajutor, pentru ci nici mdcar in momentul nagteriiHassan nu-qi dezmingise felul lui de-a fi: era incapabilsi rineasci pe cineva. CAteva contractii, vreo douiimpingeri gi hopa, apiruse gi Hassan. Sosise zAmbind.

Dupi cum se confesase moaga servitoarei unuivecin, care avusese apoi grijd sd spuni mai departeoricui voia si o asculte, se pare ci Sanaubar aruncaseo privire copilului din braqele lui Ali, ii zdrise buza deiepure gi mArAise, cu un fel de rAs amar: ,,Ia te uit5!",zisese ea. ,,Acum ai propriul tiu idiot, ca si zAmbeascigi pentru tine!" Refuzase s5-l ia in brage pe Hassangi, dupi cinci zile, dispiruse fbri urmi.

Baba angajase aceeagi femeie care mi hrinise Ei

pe mine, ca sd il al5;pteze pe Hassan. Ali ne-a zis ci erao femeie hazardcu ochi albagtri, veniti din Bamiyan,oragul statuilor gigantice care il infigigau pe Buddha.,,Cu ce voce dulce cdntal.'t, ne spunea el, de fiecare dati.

- $i ce cAnta? intrebam gi eu gi Hassan de fiecaredati, cu toate cA gdam deja - ne spusese de nenumi-rate ori, dar voiam si il auzim pe Ali cAntAnd.

iqi dregea vocea gi incepea:

Pe un munte tnall am stat

$i-am stri,gat numele lui Ali,, Izul lui. Dumnezeu,

Oh, Al'i, Leu al lui Dumnezeu, Rege al oamenilor,Adu buanie inimilor noastre intristate!

15