243938829 vanatorii de zmeie

8/15/2019 243938829 Vanatorii de Zmeie

1/405


2/405


3/405

Khaled Hosseini

V ÂNĂTORII DE ZMEIE

Traducere de Mihaela S. Oprea-Aron


4/405

Valoarea timbrului literar se virează la Uniunea Scriitorilor din România,cont nr. R044RNCB5101000001710001, sucursala BCR Unirea.

© 2003 by Khaled Hosseini

The Kite Runner

© Editura NICULESCU, 2011Adresa: Bd. Regiei 6D060204 – Bucureşti, RomâniaComenzi: (+40)21-312.97.82Fax: (+40)21-312.97.83E-mail: [email protected]: www.niculescu.ro

Coperta: Carmen Lucaci

ISBN 978-973-748-615-8

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărţi nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicioformă şi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin oricesistem de stocare şi accesare a datelor, fără permisiunea Editurii NICULESCU.Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la răspunderea penală faţă de legilenaţionale şi internaţionale privind proprietatea intelectuală.

_______________________________________________________________________________________________________________

Editura NICULESCU este partener şi distribuitor oficial OXFORD UNIVERSITY PRESS în România.

E-mail: [email protected]; Internet: www.oxford-niculescu.ro


5/405

5

Lui Haris ºi Farah, noor a ochilor mei, ºi tuturor copiilor din Afganistan

I.

Decembrie 2001

La vârsta de 12 ani, într-o zi întunecatã ºi rece diniarna lui 1975, am devenit ceea ce sunt azi. Þin mintemomentul exact, cum stãteam ghemuit dupã un pe-rete dãrâmat, de chirpici ºi fixam cu privirea aleea dinapropierea golfuleþului îngheþat. Se întâmpla cu multtimp în urmã, dar, aºa cum am aflat din proprie ex-perienþã, e greºit ce se spune despre trecut, cã poþi sã

îl îngropi. Pentru cã trecutul îºi face drum spreluminã cu ghearele. Privind în urmã, îmi dau seamacã de douãzeci ºi ºase de ani încoace scrutez aleea

aceea pustie.Într-o zi din vara trecutã m-a sunat prietenul meu,

Rahim Khan, din Pakistan. M-a rugat sã mã duc sã-lvãd. Stând în bucãtãrie, cu receptorul la ureche, amºtiut cã nu era doar Rahim Khan pe fir. Era trecutul,cu pãcatele mele neispãºite. Dupã ce am închis, m-am

dus sã fac o plimbare pe malul Lacului Spreckels,care mãrgineºte partea de nord a Parcului GoldenGate. Soarele amiezii strãlucea pe apã, acolo undepluteau zeci de bãrci miniaturale, purtate de o brizãrãcoroasã. M-am uitat apoi în sus ºi am zãrit douãzmeie roºii, cu cozi lungi, albastre, care se înãlþau sprecer. Dansau pe deasupra copacilor din partea de vest

a parcului, pe deasupra morilor de vânt, plutind


6/405

alãturi ca doi ochi care priveau în jos, spre SanFrancisco, oraºul pe care îl numesc acum „acasã“. ªideodatã am auzit vocea lui Hassan ºoptindu-mi îngând: Pentru tine, de încã o mie de ori. Hassan – bãiatulcu buzã de iepure, vânând un zmeu.

M-am aºezat pe o bancã din parc, lângã o salcie.M-am gândit la ceva ce spusese Rahim Khan chiar

înainte sã închidã, un lucru la care pãrea cã se gândise

multã vreme: Existã o cale de a fi din nou bun. M-amuitat iarãºi în sus, la cele douã zmeie. M-am gânditla Hassan. La Baba. Ali. Kabul. M-am gândit la viaþape care o trãisem pânã în iarna lui 1975, cea care aschimbat totul. ªi care m-a fãcut ceea ce sunt azi.


7/405

7

II.

Când eram copii, Hassan si cu mine ne urcam deseori în plopii de pe aleea din faþa casei tatãlui meu ºi neenervam vecinii reflectând lumina soarelui în caselelor, cu ajutorul unui ciob de oglindã. Obiºnuiam sãstãm fiecare pe câte o ramurã, sus, bãlãbãnindu-ne

picioarele goale ºi cu buzunarele pantalonilor plinecu dude uscate ºi cu alune. Ne jucam pe rând cuciobul de oglindã ºi mâncam dude ºi ne bombardamcu ele, râzând ºi chicotind. Încã îl mai vãd pe Hassansus, în copac, cu soarele care se strecura printrefrunze ºi îi licãrea pe faþa aproape perfect rotundã –o faþã ca a unei pãpuºi chinezeºti sculptate într-unlemn de esenþã tare, cu nasul lui drept ºi turtit ºi cuochii mici, oblici, semãnând cu frunzele de bambus,ochi care deveneau aurii, verzi sau de culoareasafirului, în funcþie de luminã. Încã îi mai zãrescurechile micuþe ºi aºezate în partea de jos a capului ºibãrbia ascuþitã, parcã neterminatã – un apendice

cãrnos care pãrea adãugat ulterior, dupã o maturãchibzuinþã. ªi buza despicatã, chiar la stânga liniei me-diane a buzelor, acolo unde unealta sculptoruluipãpuºii chinezeºti alunecase, probabil, sau poate cãobosise, pur ºi simplu, devenind neatentã.

Uneori, cum stãteam noi acolo sus, în copac, îlconvingeam pe Hassan sã îl bombardeze pe lupul

german ºi chior al vecinului, folosindu-ºi praºtia ºi


8/405

8

alunele drept muniþie. Hassan nu era niciodatã deacord, dar dacã i-o ceream eu, dacã chiar i-o ceream,nu mã refuza. Hassan nu-mi refuza niciodatã nimic.ªi era mortal cu praºtia aia a lui. Ali, tatãl lui Hassan,ne prindea ºi se înfuria, atât cât se putea înfuria cinevaatât de blând ca Ali. Ne fãcea semn cu degetul,mustrãtor, apoi ne dãdea jos din copac. Lua oglindaºi ne spunea ce îl învãþase mama lui, cã diavolul

foloseºte lumina soarelui, reflectatã în oglinzi, ca sã-idistragã pe musulmani de la rugãciune. „ªi râde întimp ce face asta“ – adãuga el, mustrându-ºi fiul.

— Da, tatã, mormãia Hassan, privind în jos. Darnu mã pâra niciodatã. Niciodatã nu spunea cãoglinda, ca ºi bombardatul cu alune al câinelui ºchiopal vecinului fuseserã ideea mea.

Plopii mãrgineau aleea de cãrãmidã roºie, care du-cea la porþile din fier forjat. La rândul lor, acestea sedeschideau spre o prelungire a aleii de pe proprie-tatea tatãlui meu. Casa era pe partea stângã a acesteialei, curtea – la capãtul ei.

Toatã lumea era de acord cã tatãl meu, „Baba“ almeu, construise cea mai frumoasã casã din cartierulWazir Akbar Khan, o zonã nouã ºi luxoasã din parteade nord a Kabulului. Unii credeau chiar cã era ceamai frumoasã casã din tot Kabulul. Din aleea prin-cipalã se desprindea alta, mãrginitã de tufe de tran-dafiri, care ducea spre casa imensã, cu podele de mar-murã ºi cu ferestre mari. Mozaicul, ales de Baba cu

mâna lui, de la Ispahan, forma modele complicatecare acopereau duºumelele celor patru bãi. Tapiseriibrodate cu fir de aur, cumpãrate de Baba de laCalcutta, acopereau pereþii; din tavanul înalt atârnaun candelabru de cristal.

Sus erau camera mea, dormitorul lui Baba ºi ca-mera de lucru, cunoscutã ca „fumoarul“, unde

mirosea tot timpul a tutun ºi a scorþiºoarã. Baba ºi


9/405

9

prietenii lui se tolãneau acolo, în fotoliile de pieleneagrã, dupã ce Ali le servise cina. Îºi umpleau pipele– numai tata zicea cã „îºi îngraºã pipa“ – ºi discutaupe temele lor favorite: politicã, afaceri, fotbal. Uneori

îl întrebam pe Baba dacã pot sã stau ºi eu cu ei, darBaba îmi zicea din prag: „Acuma lasã-ne, distracþiaasta e pentru oamenii mari. De ce nu te duci tu sãciteºti una din cãrþile alea ale tale?“ Apoi închidea uºa,

iar eu mã întrebam de ce îmi spunea mereu cã edistracþie pentru oamenii mari. Stãteam lângã uºã, cugenunchii ghemuiþi la piept. Uneori, stãteam acolocâte o orã, alteori douã, ascultându-le râsetele ºipãlãvrãgeala.

Livingul de la etaj avea un perete curbat, cuvitrine fãcute pe comandã. În interior erau fotografiide familie înrãmate: o pozã veche, cenuºie, cu buniculmeu ºi cu regele Nadir Shah, fãcutã în 1931, cu doiani înainte de asasinarea acestuia din urmã, în carestãteau aplecaþi deasupra unei cãprioare moarte;purtau cizme lungi pânã la genunchi, iar puºtile leatârnau pe umãr. Altã pozã era de la nunta pãrinþilor

mei – Baba, strãlucitor în costumul negru, ºi mama,o prinþesã tânãrã ºi zâmbitoare, înveºmântatã în alb.Iatã-l ºi pe Baba cu cel mai bun prieten ºi partener deafaceri, Rahim Khan, stând în faþa casei noastre,serioºi, iar eu sunt micuþ ºi Baba mã þine în braþe;aratã obosit ºi întunecat. Sunt la el în braþe, dar

degetele mele îl þin strâns de degetul cel mic peRahim Khan.Peretele curbat dãdea într-o sufragerie în mijlocul

cãreia se afla o masã de mahon la care puteau mâncape puþin treizeci de oaspeþi – ºi, având în vedere gus-tul tatei pentru petreceri extravagante, asta se întâm-pla aproape în fiecare sãptãmânã. În celãlalt capãt

al sufrageriei era un ºemineu mare, de marmurã,


10/405

10

luminat întotdeauna, pe timp de iarnã, de strãlucireaportocalie a focului.

O imensã uºã culisantã de sticlã se deschidea spreo terasã semicircularã, de unde se puteau admira ceidoi acri de curte ºi ºirurile de cireºi. Baba ºi Ali încro-piserã o micã grãdinã de legume de-a lungul pere-telui estic: roºii, mentã, ardei ºi un rând de porumb,care nu apucase niciodatã sã se coacã. Hassan ºi cu

mine îl botezasem „Peretele porumbului bolnav“. Încapãtul de sud al grãdinii, în umbra unui mosmon japonez, se gãsea locuinþa servitorilor, o cãsuþã mo-destã, de pãmânt, în care locuiau Hassan ºi tatãl lui.

În cocioaba aceea mititicã se nãscuse Hassan, îniarna lui 1964, la un an dupã ce mama murise la naº-terea mea.

Puteam sã numãr pe degetele de la o mânã de câteori intrasem în locuinþa lui Hassan ºi a lui Ali în ceioptsprezece ani cât am trãit în acea casã. Când soarelecobora în spatele dealurilor ºi noi terminam cu joaca,eu ºi Hassan ne despãrþeam. Eu o luam pe lângãtufele de trandafiri spre vila lui Baba, iar Hassan, sprecocioaba de pãmânt unde se nãscuse ºi unde trãisetoatã viaþa lui. Îmi amintesc cã era curatã, sãrãcã-cioasã, luminatã slab de douã lãmpi cu cherosen.Douã saltele erau aºezate în colþuri opuse ale încã-perii, un covor Herati – ros pe la margini – între ele,un scaun cu trei picioare ºi o masã de lemn, în colþul

în care îºi fãcea Hassan desenele. Goliciunea pereþilor

era salvatã de o singurã tapiserie pe care erau cusutecuvintele: Allah-u-akbar1. Baba o cumpãrase pentru Ali într-una din cãlãtoriile lui la Mashad.

În coliba aceea micuþã mama lui Hassan, Sanaubar, îl adusese pe el pe lume, într-o zi friguroasã din iarnalui 1964. Dacã mama mea murise la naºtere datoritã

1 Mare este Allah (în arabã în orig.).


11/405

11

unei hemoragii, Hassan îºi pierduse mama la nici osãptãmânã dupã ce se nãscuse. ªi o pierduse datoritãunor împrejurãri pe care cei mai mulþi dintre afganile considerã cu mult mai grave decât moartea: fugisecu o trupã ambulantã de cântãreþi ºi dansatori.

Hassan nu vorbea niciodatã de mama lui, de parcãnici nu ar fi existat. Întotdeauna m-am întrebat dacãse gândeºte la ea – cum aratã, unde este; mã întreb

dacã visa sã o întâlneascã. Îl chinuia dorul de ea, aºacum mã chinuia pe mine dorul de mama pe care nuapucasem sã o cunosc? Într-o zi, am plecat de-acasã,ca sã mergem la cinematograful Zainab, sã vedem unfilm nou, irakian, ºi am luat-o pe scurtãturã, printrebarãcile militare de lângã ºcoala Istiqlal – Baba neinterzisese s-o luãm pe acolo, dar în acel moment el

era în Pakistan, cu Rahim Khan. Ne-am cãþãrat pegardul care împrejmuia barãcile, am sãrit peste unmic izvor ºi am ieºit pe maidanul murdar, undetancurile abandonate se umpleau de praf. Un grupde soldaþi tãifãsuiau la umbra unuia dintre tancuri,fumau ºi jucau cãrþi. Unul dintre ei ne-a vãzut ºi i-adat un cot vecinului, strigându-i lui Hassan:

— Hei, tu, a zis el, te cunosc!Noi nu-l mai vãzuserãm niciodatã. Era un omuleþ

îndesat, cu capul ras ºi tuleie pe faþã. Felul cum arânjit la noi m-a speriat. „Nu te opri“, i-am mormãitlui Hassan.

— Tu! Hazara! Uite-te la mine când îþi vorbesc!

lãtrã soldatul. Îi dãdu þigara tipului de lângã el, fãcuun cerc din degetul mare ºi cel arãtãtor de la o mânã,apoi îºi trecu degetul mijlociu de la cealaltã mânã princercul improvizat. Începu sã-l bage ºi sã-l scoatã,

într-o miºcare de du-te-vino.— Am cunoscut-o pe mama ta, ºtiai? Am

cunoscut-o bine de tot! Am luat-o pe la spate, chiar la

izvorul de colo.


12/405

12

Soldaþii râserã. Unul dintre ei scoase un chiþãit.Eu i-am spus lui Hassan sã nu se opreascã, sã meargãmai departe.

— Ce funduleþ dulce ºi bombat avea! mai zisesoldatul, dând mâna cu ceilalþi ºi rânjind. Mai târziu,

în întuneric, l-am auzit pe Hassan scâncind lângãmine. Îi ºiroiau lacrimile pe obraji. M-am întins pestebraþul scaunului meu, l-am luat pe dupã umeri ºi l-am

tras lângã mine. ªi-a culcat capul pe umãrul meu.„Te-a confundat“, i-am murmurat. „Te-a confundat.“Mi s-a povestit cã nimeni nu s-a mirat când a fugit

Sanaubar. Oamenii ridicaserã din sprâncene când Ali,un bãrbat care ºtia Coranul pe de rost, s-a cãsãtorit cuSanaubar, o femeie cu nouãsprezece ani mai tânãrã,frumoasã, dar cunoscutã ca fiind lipsitã de scrupule

ºi care îºi merita cu prisosinþã reputaþia dezonorantã.Ca ºi Ali, era o mahomedanã ºiitã de etnie hazarã.În plus, era veriºoara lui primarã, deci o alegerematrimonialã fireascã. Dar dincolo de aceste potriviri,

Ali ºi Sanaubar aveau puþine lucruri în comun, iaraspectul fizic – cel mai puþin dintre toate. În timp ceochii ca smaraldele ºi chipul de drãcuºor neastâm-pãrat al lui Sanaubar puteau duce mulþi bãrbaþi înpãcat (ba chiar, zvonurile spuneau cã se ºi întâm-plase), Ali avea o paralizie congenitalã a muºchilorinferiori ai feþei, care îl împiedica sã zâmbeascã ºi îlfãcea sã parã mereu posomorât. Nu aveai cum sã îþidai seama dacã Ali – cu chipul lui împietrit – era fericit

sau trist, pentru cã numai ochii oblici se încreþeau azâmbet sau se îngreunau a tristeþe. Se spune cã ochiisunt ferestrele sufletului. Ei bine, în cazul lui Ali nimicnu putea fi mai adevãrat, pentru cã ochii erau sin-gurul lucru prin care se putea dezvãlui.

Mi s-a spus cã mersul lasciv al lui Sanaubar ºi ºol-durile ei unduitoare îi fãcuserã pe mulþi bãrbaþi sã

viseze la infidelitate. Pe Ali, în schimb, poliomielita


13/405

13

îl lãsase cu piciorul drept atrofiat ºi sucit, cu pieleaflascã, întinsã pe os ºi cu o musculaturã subþire ca foiþade þigarã. Îmi amintesc cã într-o zi, pe când aveamopt ani, Ali m-a dus la bazar sã luãm niºte naan1.Mergeam în spatele lui, fredonând, încercând sã îiimit mersul. Îl priveam cum îºi leagãnã piciorulschilodit într-un soi de arc târºâit ºi îi vedeam corpulaplecându-se nefiresc spre dreapta, de fiecare datã

când înfigea piciorul acela în pãmânt. Pãrea un micmiracol cã reuºeºte sã-ºi menþinã echilibrul. Când am încercat ºi eu, aproape cã am cãzut în ºanþul de lamarginea drumului. Asta m-a fãcut sã chicotesc. Alis-a întors ºi m-a surprins maimuþãrindu-l. Nu a spusnimic. Nici atunci, nici altã datã. A mers mai departe.

Faþa lui Ali ºi mersul lui bãgau groaza în câþiva

copilaºi din împrejurimi. Dar adevãratul necaz era cucei mai mãriºori. Îl urmãreau pe strãzi ºi îºi bãteau jocde el, când trecea ºontâcãind. Unii îi spuneau „Babalu“sau „dansatorul de boogy“.

— Hei, Babalu, pe cine ai mai mâncat astãzi? lã-trau într-un cor de râsete. Pe cine ai mai mâncat,

Babalu-cu-nas-turtit?Îi spuneau „nas turtit“ pentru cã Ali ºi Hassanaveau trãsãturile mongoloide caracteristice celor dintribul Hazara. Timp de patru ani, asta a fost tot ce amºtiut despre hazari, cã sunt descendenþi din moguli ºicã aratã ca niºte chinezi. Manualele de ºcoalã abia dacã

îi pomeneau, referindu-se la strãmoºii lor doar în

trecere. Apoi, într-o zi, mã aflam în biroul lui Baba ºi îiumblam prin lucruri, când am gãsit o carte veche deistorie, de-a mamei. Fusese scrisã de un iranian penume Khorami. Am suflat praful de pe ea, am începuts-o citesc în acea noapte, în patul meu, ºi am fost uimitsã descopãr un capitol întreg despre istoria hazarilor.

1 Pâine (n.tr.).


14/405

14

Acolo am citit cã strãmoºii mei din tribul paºtun i-aupersecutat ºi i-au oprimat pe hazari. Scria cã hazarii au

încercat sã se rãscoale împotriva paºtunilor, în secolulal XIX-lea, dar cã paºtunii „i-au reprimat cu o violenþãde nedescris“. În carte se spunea cã ai mei i-au ucispe hazari, fiindcã vroiau sã le ia pãmânturile, de aceeale-au dat foc la case ºi le-au vândut femeile. Mai scriacã, în parte, motivul pentru care paºtunii i-au oprimat

pe hazari era cã paºtunii erau musulmani suniþi, întimp ce hazarii erau ºiiþi. În carte mai erau scrise omulþime de informaþii pe care nu le ºtiam, informaþiide care nici învãþãtorul meu, nici Baba nu pomeniserãnimic. Mai scria ºi despre unele lucruri pe care le ºtiam,cum cã hazarii sunt porecliþi „mâncãtori de ºoareci“,„nasuri turtite“ sau „mãgari de corvoadã“. Îi auzisem

pe unii dintre copiii din vecini strigându-l aºa pe Hassan.Sãptãmâna urmãtoare, dupã ore, i-am arãtat învã-

þãtorului meu cartea, deschizând-o la capitolul desprehazari. A rãsfoit vreo douã pagini în grabã, a strâmbatdin nas ºi mi-a dat cartea înapoi: „Ãsta-i un lucru pecare ºiiþii îl fac foarte bine“ , a zis, luându-ºi hârtiile,„ºtiu sã pozeze în martiri.“ A strâmbat din nou dinnas, când a pronunþat cuvântul „ºiiþi“, de parcã ar fifost un soi de boalã.

Dar, în ciuda moºtenirii etnice comune ºi a unei pu-ternice legãturi de sânge, Sanaubar pactiza cu vecinii,bãtându-ºi joc de Ali. Am aflat cã nu fãcea nici un secretdin dispreþul pe care-l simþea pentru înfãþiºarea lui.

— Ãsta-i soþ? ºoptea ea insinuant. Am vãzut mã-gari bãtrâni care erau mai potriviþi sã fie soþi.În cele din urmã, cei mai mulþi au suspectat cã

fusese o cãsãtorie aranjatã între Ali ºi unchiul sãu,tatãl lui Sanaubar. Ziceau cã Ali se însurase cu veri-ºoara lui ca sã „spele“ reputaþia pãtatã a unchiului sãu,deºi, pe de altã parte, Ali, rãmas orfan de la vârsta de

cinci ani, nu avea nici un fel de avere.


15/405

Ali nu dãduse niciodatã replica detractorilor sãi,poate pentru cã, în parte, nu reuºea niciodatã sã îialerge cu piciorul lui schilod, pe care îl trãgea dupãel, dar mai ales pentru cã era imun la insultele rãuvo-itorilor. Îºi gãsise bucuria, antidotul, când Sanaubar

îl nãscuse pe Hassan. Fusese o treabã simplã: fãrãobstetricieni, fãrã anesteziºti, fãrã aparate complicateºi monitoare performante, doar Sanaubar, zãcând pe

salteaua fãrã cuverturã ºi plinã de pete, cu Ali ºimoaºa lângã ea. Nici nu avusese prea mare nevoie deajutor, pentru cã nici mãcar în momentul naºteriiHassan nu-ºi dezminþise felul lui de-a fi: era incapabilsã rãneascã pe cineva. Câteva contracþii, vreo douã

împingeri ºi hopa, apãruse ºi Hassan. Sosise zâmbind.Dupã cum se confesase moaºa servitoarei unui

vecin, care avusese apoi grijã sã spunã mai departeoricui voia sã o asculte, se pare cã Sanaubar aruncaseo privire copilului din braþele lui Ali, îi zãrise buza deiepure ºi mârâise, cu un fel de râs amar: „Ia te uitã!“,zisese ea. „Acum ai propriul tãu idiot, ca sã zâmbeascãºi pentru tine!“ Refuzase sã-l ia în braþe pe Hassanºi, dupã cinci zile, dispãruse fãrã urmã.

Baba angajase aceeaºi femeie care mã hrãnise ºipe mine, ca sã îl alãpteze pe Hassan. Ali ne-a zis cã erao femeie hazarã cu ochi albaºtri, venitã din Bamiyan,oraºul statuilor gigantice care îl înfãþiºau pe Buddha.„Cu ce voce dulce cânta!“, ne spunea el, de fiecare datã.

— ªi ce cânta? întrebam ºi eu ºi Hassan de fiecare

datã, cu toate cã ºtiam deja – ne spusese de nenumã-rate ori, dar voiam sã îl auzim pe Ali cântând.Îºi dregea vocea ºi începea:

Pe un munte înalt am statªi-am strigat numele lui Ali, Leul lui Dumnezeu,Oh, Ali, Leu al lui Dumnezeu, Rege al oamenilor,

Adu bucurie inimilor noastre întristate!15


16/405

Apoi ne spunea cã existã o legãturã frãþeascã întrecei care au supt acelaºi lapte, o legãturã pe care nicimãcar trecerea timpului nu o poate ºterge.

Hassan ºi cu mine am supt lapte de la acelaºi sân. Am fãcut primii paºi în aceeaºi curte ºi sub acelaºi aco-periº am rostit amândoi primele noastre cuvinte.

Al meu a fost Baba. Al lui – Amir, numele meu.

Privind acum în urmã, cãtre vremea aceea, credcã temelia a ceea ce avea sã se întâmple în iarna lui1975 – ºi a tot ce a urmat dupã aceea – a fost pusãodatã cu acele prime cuvinte.


17/405

17

Se spune cã tatãl meu s-a luptat odatã cu mâinilegoale cu un urs negru, în Baluchistan. Dacã povesteaar fi avut drept erou pe oricine altcineva, ar fi fostcategorisitã drept laaf – tendinþa aceea de a exageratipicã afganilor, ridicatã, din pãcate, la rang de

„calitate naþionalã“; dacã cineva se lãuda cã fiul luieste medic, exista posibilitatea ca odrasla sã fi trecut,cândva, cu bine un test la biologie, în liceu. Darnimeni nu se îndoise vreodatã de adevãrul vreuneipoveºti despre Baba ºi, chiar dacã ar fi fãcut-o, ei bine,Baba avea drept dovadã acele trei cicatrici paralelecare îi brãzdau spinarea. Mi-l imaginasem de nenu-

mãrate ori pe Baba luptându-se, ba chiar îl ºi visasem.ªi în aceste vise Baba al meu ºi ursul se contopeau,

încât nu puteai spune care e unul ºi care-i celãlalt.Rahim Khan i se adresase pentru prima oarã cu

ceea ce avea sã devinã porecla binecunoscutã a luiBaba: „Toophan aga“, adicã „ Domnul Uragan“. Era

o poreclã destul de potrivitã. Tata era o forþã a na-turii, un gigant reprezentant al paºtunilor, cu o barbãdeasã, o claie de pãr castaniu cârlionþat, la fel de ne-domolit ca ºi stãpânul lui, mâini care pãreau capabilesã scoatã ºi o salcie din rãdãcini ºi o privire întunecatã,care „ar fi îngenuncheat ºi un diavol, cerºind îndu-rare“, aºa cum zicea Rahim Khan. La petreceri, când

îºi fãcea apariþia, cu cei doi metri ai lui, atenþia tuturor

III.


18/405

18

se îndrepta spre el, ca un lan de floarea-soarelui spresoare.

Baba nu putea fi ignorat, nici mãcar când dormea.Îmi îndesam vatã în urechi, trãgeam pãtura peste capºi tot mai auzeam sforãitul lui Baba – asemeneauruitului unui motor de camion – trecând prin pereþi.Iar camera mea era în capãtul celãlalt al holului. Cumo fi reuºit mama sã punã geanã pe geanã, dormind

în aceeaºi camerã cu el, rãmâne un mister pentrumine. Asta e una din nenumãratele întrebãri pe carei le-aº fi pus mamei, dacã aº fi apucat sã o cunosc.

Târziu, prin anii ’60, pe când aveam ºase ani,Baba a hotãrât sã construiascã un orfelinat. Am auzitpovestea din gura lui Rahim Khan. El mi-a spus cãBaba a fãcut proiectul cu mâna lui, în ciuda faptului

cã nu avea nici o experienþã în domeniu. Scepticii i-auspus sã lase prostiile ºi sã angajeze un arhitect, darBaba a refuzat, bineînþeles, ceea ce i-a fãcut pe ceilalþisã dea din cap mustrãtor la adresa încãpãþânãrii lui.Dar Baba a reuºit ºi ceilalþi au dat din cap apreciativla adresa felului cum reuºea sã triumfe. Baba a plãtitdin buzunarul propriu costurile construcþieiorfelinatului cu douã etaje, situat chiar în centrulzonei Jadeh Maywand de la sud de fluviul Kabul.Rahim Khan mi-a spus cã Baba a dat toþi banii pentru

întregul proiect, plãtindu-i pe ingineri, electricieni,instalatori ºi pe muncitori, ca sã nu mai vorbim deoficialii oraºului, „ale cãror mustãþi trebuiau unse“.

Construcþia orfelinatului a durat trei ani. Aveamde-acum opt ani. Îmi amintesc ziua de dinainte dedeschiderea orfelinatului, când Baba m-a dus la LaculGharga, situat la câteva mile, în nordul Kabulului.Mi-a cerut sã-l întreb ºi pe Hassan dacã nu vrea sãvinã, dar l-am minþit ºi i-am spus cã e rãcit. Îl voiampe Baba numai pentru mine. ªi-apoi, odatã, când mai

fusesem la Lacul Ghargha, eu ºi Hassan începuserãm


19/405

19

sã aruncãm cu pietre în apa ca oglinda; piatra luiHassan fãcuse opt „broscuþe“, iar a mea, numai cinci.Baba era acolo, privindu-ne, ºi îl bãtuse pe Hassan peumãr, ba chiar îºi trecuse ºi braþul pe dupã umerii lui.

Ne-am aºezat în jurul unei mese pliante, de picnic,pe malul lacului, numai eu ºi Baba de data asta, ºi ammâncat ouã fierte ºi sandviciuri kofta – adicã chifteleºi murãturi între douã felii de naan. Apa era adâncã

ºi albastrã, iar soarele strãlucea pe luciul limpede caoglinda. În zilele de vineri, malul lacului gemea defamilii, care veneau se petreacã o zi în aer liber, lasoare. Dar acum era în mijlocul sãptãmânii ºi nu eramdecât eu ºi Baba, adicã noi ºi doi turiºti bãrboºi ºipletoºi, hippies auzisem cã li se spune. Stãteau pe chei,cu picioarele în apã, ºi dãdeau la pescuit cu undiþa.

L-am întrebat pe Baba de ce au pãrul lung, dar Babaa mormãit ceva, fãrã sã-mi rãspundã. Îºi pregãteadiscursul pentru a doua zi, rãsfoind un teanc de foiscrise de mânã, fãcând ici ºi colo notiþe cu un creion.

Am muºcat din ou ºi l-am întrebat pe Baba dacã eraadevãrat ce-mi spusese un bãiat de la ºcoalã, cã dacãmãnânci o bucãþicã de coajã de ou, o sã îþi iasã cândfaci pipi, dar el iar a mormãit ceva.

Am muºcat din sandvici. Unul dintre turiºtii blonzia izbucnit în râs ºi l-a pleznit pe celãlalt pe spate. Îndepãrtare, de cealaltã parte a lacului, un camion acotit, hodorogit, pe dupã deal. Soarele a strãlucit oclipã, reflectându-se în oglinda retrovizoare.

— Cred cã am saratan, am mai spus. Cancer, adicã.Baba ºi-a ridicat capul din foile care fluturau uºor înbãtaia brizei. Mi-a zis cã pot sã-mi iau ºi singur apãmineralã, din portbagajul maºinii.

A doua zi, în curtea orfelinatului, s-au trezit cã nuau destule scaune. O mulþime de oameni trebuia sãurmãreascã ceremonia de deschidere în picioare.

Sufla vântul, iar eu mã adãpostisem dupã Baba, pe


20/405

20

micul podium plasat chiar în faþa intrãrii în orfelinat.Baba purta un costum verde ºi o cãciulã de oaiecaracul. Pe la mijlocul discursului, vântul i-a zburatcãciula de pe cap ºi toatã lumea a râs. S-a întors spremine ca sã-i þin cãciula ºi am fost bucuros, pentru cãtoatã lumea putea sã vadã acum cã el este tatãl meu,Baba al meu. Apoi s-a rãsucit iar spre microfon ºi a ziscã sperã cã acea clãdire va fi mai rezistentã în faþa

vântului decât cãciula lui ºi toatã lumea a râs din nou.Dupã ce Baba ºi-a încheiat discursul, oamenii s-auridicat ºi au izbucnit în urale. Au aplaudat îndelungºi, la sfârºit, au venit sã-i strângã mâna. Unii dintre eimi-au ciufulit pãrul ºi mi-au strâns ºi mie mâna. Eramatât de mândru de Baba, de noi amândoi!

Dar, în ciuda succesului lui Baba, oamenii încã se

mai îndoiau de el. I-au spus cã nu are simþul aface-rilor ºi cã mai bine ar urma Dreptul, ca tatãl lui. Aºacã Baba le-a dovedit tuturor cã se înºalã: nu numai cãºi-a pus pe picioare propria afacere, dar a devenit celmai bogat negustor din Kabul. Baba ºi Rahim Khanau deschis un restaurant, douã farmacii ºi o firmã deexport de covoare, care avea un succes nebun.

Când oamenii au început sã ºopteascã pe la colþuricã Baba nu va face niciodatã o partidã bunã – cã, înfond, nu are sânge nobil în vine – el s-a însurat cumaicã-mea, Sofia Akrami, o femeie cu educaþie aleasã,consideratã de toatã lumea una dintre cele mai res-pectate, frumoase ºi virtuoase doamne ale Kabulului.

ªi nu numai cã preda literaturã clasicã în limba farsila universitate, dar era ºi descendenta unei familiiregale, lucru pe care tatãl meu îl flutura, în glumã, pela nasul scepticilor, spunându-i „prinþesa mea“.

În afarã de mine, care reprezentam excepþia de laregulã, tata modelase lumea din jur dupã bunul sãuplac. Problema era cã, evident, Baba vedea lumea

doar în alb ºi negru. ªi el trebuia sã decidã ce e alb


21/405

21

ºi ce e negru. Nu poþi sã iubeºti un om care trãieºteastfel, fãrã sã te ºi temi de el în acelaºi timp. Poatechiar ºi sã-l urãºti un pic.

Când eram în clasa a cincea, aveam un molah carene învãþa Coranul. Îl chema molahul Fatiullah Khanºi era un omuleþ scund ºi îndesat, cu faþa acneicã,plinã de mici „cratere“ ºi cu o voce asprã. Ne þineapredici despre virtuþile zakat-ului ºi despre datoria de

hadji; ne clarifica complicatele moduri de a facerugãciunile de dimineaþã – namaz –, ne punea sãmemorãm versete din Coran ºi, cu toate cã nu ni letraducea niciodatã, doar le puncta, uneori, cu oramurã de salcie, ne cerea sã pronunþãm cuvintelearabe fãrã greºealã, pentru ca Allah sã ne audã maibine. Într-o zi, ne-a spus cã islamul considerã bãutura

ca fiind un pãcat uriaº; cei care beau alcool vor rãs-punde pentru pãcatul lor în Ziua Judecãþii, Qiyamat.Or, în vremurile acelea, bãutura era un lucru obiºnuit

în Kabul. Nimeni nu era biciuit în piaþa publicãpentru asta, dar afganii care beau o fãceau acasã,departe de ochii celorlalþi. Oamenii îºi cumpãrauwhisky-ul ca pe „medicamente“, în pungi maronii dehârtie, de la anumite „farmacii“. Plecau de acolo cupungile ascunse vederii, bãgate adânc în buzunare,atrãgând uneori privirile dezaprobatoare ale celorcare cunoºteau reputaþia respectivelor „farmacii“.

Eram sus, în biroul lui Baba, când i-am povestit cene spusese molahul Fatiullah Khan la ºcoalã. Baba

tocmai îºi turna un pahar de whisky la barul pe care îl construise chiar în colþul încãperii. A ascultat, a încuviinþat din cap ºi a luat o înghiþiturã. Apoi s-aaºezat pe canapeaua joasã, de piele, a pus cu grijãpaharul jos ºi m-a luat pe genunchi. M-am simþit deparcã aº fi stat pe douã buturugi imense. A inspiratadânc ºi a expirat pe nas, pe sub mustaþã, cu un soi

de ºuierat. Mi s-a pãrut cã totul a durat o eternitate.


22/405

22

Nu eram sigur dacã sã-l îmbrãþiºez sau sã-i sar dinpoalã, înspãimântat de moarte.

— Vãd cã ai început sã confunzi ce înveþi la ºcoalãcu educaþia de-adevãratelea.

— Dar dacã e adevãrat ce ne-au spus la ºcoalã, în-seamnã cã tu eºti un pãcãtos, Baba?

— Hm – Baba a zdrobit un cub de gheaþã întredinþi – vrei sã ºtii ce crede tatãl tãu despre pãcat?

— Da.— Atunci o sã-þi spun, a zis Baba, dar mai întâi tre-buie sã-nþelegi un lucru, Amir, sã-þi intre bine-n cap:n-o sã înveþi nimic valoros de la idioþii ãia cu barbã!

— Vrei sã zici de la molahul Fatiullah Khan?Baba a gesticulat cu paharul. Gheaþa a fãcut

„clinc-clinc“.

— Nu, vreau sã zic, de la toþi. Mã piº pe bãrbile lorde maimuþe virtuoase.

Am început sã chicotesc. Imaginea cu Babaurinând pe barba unor maimuþe, fie ele virtuoase saunu, era prea mult pentru mine.

— Ãºtia nu fac altceva decât sã-ºi prefire mãtãniileprintre degete ºi sã recite o carte scrisã într-o limbãpe care nici mãcar nu o înþeleg. – A mai luat o în-ghiþiturã. – Allah sã ne pãzeascã dacã, vreodatã,

Afganistanul o sã cadã în mâinile ãstora!— Dar molahul Fatiullah Khan pare simpatic, am

reuºit sã articulez printre chicoteli.— Aºa pare ºi Genghis Han, a zis Baba. Dar gata,

m-ai întrebat despre pãcat ºi vreau sã-þi spun ce credeu. Mã asculþi?— Da, am zis, închizând gura. Totuºi, un alt chi-

cotit mi-a scãpat, croindu-ºi drum prin nas ºi fãcândun zgomot sforãitor, ceea ce m-a fãcut sã pufnesc dinnou în râs.

Baba m-a sfredelit cu privirea ºi dintr-o datã

mi-am înghiþit râsul.


23/405

23

— Vreau sã-þi vorbesc ca de la bãrbat la bãrbat.Poþi sã te abþii mãcar o datã?

— Da, Baba jan, am murmurat, minunându-mã în sinea mea, pentru a câta oarã, cum poate Baba sãmã atingã atât de rãu doar prin câteva cuvinte. Am

împãrtãºit puþine momente plãcute, fiindcã rar se întâmplase ca Baba sã îmi vorbeascã sau sã mã þinã pegenunchi, iar eu l-am irosit ca un prost.

—Bine, a zis Baba, dar ochii lui erau încã întunecaþi. Acuma ascultã aici, orice þi-ar spunemolahii, sã ºtii cã existã un singur pãcat, numai unul,ºi ãsta-i furtul. Ai înþeles ce-þi spun?

— Nu, Baba jan, am zis, dorindu-mi cu disperaresã fi înþeles. Nu voiam sã-l dezamãgesc din nou.

Baba a oftat a nerãbdare. ªi asta m-a durut, fiindcã

nu era un om nerãbdãtor din fire. Mi-am amintittoate dãþile când venise acasã mult dupã cãderea

întunericului, toate serile când mâncasem singur. Îl întrebam pe Ali unde e Baba, când vine acasã, cutoate cã ºtiam foarte bine cã e la ºantier ºi cã supra-vegheazã lucrãrile. Nu se cerea rãbdare pentru aºaceva? Începusem deja sã-i urãsc pe toþi copiii pentrucare se construia orfelinatul ãla: uneori îmi doreamsã fi murit ºi ei, odatã cu pãrinþii lor.

— Când omori un om, furi o viaþã, a mai zis Baba.Îi furi soþiei lui dreptul de a avea un soþ ºi copiilor –dreptul de a avea un tatã. Când spui o minciunã, furicuiva dreptul la adevãr. Când înºeli, furi acelui om

dreptul la corectitudine. Ai înþeles?Da, înþelesesem. Când Baba avea ºase ani, un hoþintrase în casa bunicii mele la miezul nopþii. Bunicul,un judecãtor respectat, îl surprinsese, dar hoþul îi

înfipsese cuþitul în gât, omorându-l pe loc – ºi fu-rându-i lui Baba dreptul de a creºte lângã tatãl sãu.Hoþul fusese prins chiar a doua zi ºi se dovedise a fi un

vagabond venit din regiunea Kunduz. Îl spânzuraserã


24/405

24

de creanga unui stejar, cu douã ore înainte de rugã-ciunea de searã. Povestea asta am aflat-o de la RahimKhan, nu de la Baba. Întotdeauna am aflat lucruridespre Baba de la alþii.

— Nu existã lucru mai pãcãtos decât furtul, Amir!mi-a zis Baba. Un om care ia ce nu-i al lui, fie cã e oviaþã sau o bucatã de naan… scuip pe un astfel de om!ªi dacã paºii mi s-ar încruciºa cu ai lui, Allah sã-l aibã

în pazã! M-ai înþeles?Imaginea lui Baba cotonogindu-l pe hoþ mi s-apãrut înfricoºãtoare ºi entuziasmantã în acelaºi timp.

— Da, Baba.— Dacã existã un Dumnezeu în ceruri, atunci sper

cã are lucruri mai importante de fãcut decât sã seocupe de faptul cã beau eu whisky sau mãnânc carne

de porc. ªi-acuma dã-te jos. Dupã toatã vorbãria astadespre pãcat mi s-a fãcut iar sete. L-am privit cum

îºi umple paharul la bar ºi m-am întrebat cât o sã maitreacã pânã când o sã mai vorbim aºa, ca acum.Fiindcã adevãrul e cã am simþit mereu cã Baba mãurãºte un pic. ªi de ce nu? La urma urmei, o omo-râsem pe preaiubita lui soþie, preafrumoasa luiprinþesã, nu-i aºa? Aº fi putut cel puþin sã am decenþasã semãn un pic mai mult cu el. Dar n-am ieºit ca el.Chiar deloc.

LA ªCOALÃ , JUCAM un joc care se chema Sherjangi sau„Lupta recitatorilor“. Învãþãtorul de farsi ne arbitra

ºi lucrurile se desfãºurau cam aºa: cineva recita unvers dintr-o poezie, iar adversarul avea ºaizeci desecunde sã dea replica cu un vers care sã înceapã cuaceeaºi literã cu care se termina versul primului. Toþidin clasã vroiau sã fie în echipã cu mine, fiindcã nicinu împlinisem unsprezece ani ºi ºtiam deja pe de rostzeci de versuri din Khayyám, Hafez sau din faimosul

Masnawi al lui Rumi. Odatã, i-am provocat pe toþi din


25/405

25

clasã ºi am câºtigat. I-am spus lui Baba chiar în searaaceea, dar el doar a dat din cap ºi a zis „bine“.

Iatã cum mã consolam pentru cã tatãl meu era atâtde distant – cufundându-mã în cãrþile mamei melemoarte. ªi-l aveam ºi pe Hassan, fireºte. Citeam orice:Rumi, Hafez, Saadi, Victor Hugo, Jules Verne, MarkTwain, Ian Fleming. Dupã ce am terminat cãrþilemamei – nu cele plicticoase, de istorie, alea nu mi-au

plãcut niciodatã, ci romanele, povestirile – am începutsã-mi cheltuiesc banii de buzunar pe cãrþi. Cumpãramcâte una pe sãptãmânã, de la librãria de lângãcinematograful Park, iar când n-am mai avut loc perafturi, am început sã le pun în cutii de carton.

Evident, sã te cãsãtoreºti cu o poetã e ceva, dar sãfii tatãl unui copil care preferã sã-ºi petreacã timpul

cu nasul în cãrþi în loc sã meargã la vânãtoare... eibine, probabil cã nu era chiar situaþia pe care ºi-oimaginase Baba. Bãrbaþii adevãraþi nu citesc poezii– ºi Doamne fereºte sã le mai ºi scrie! Bãrbaþii ade-vãraþi – bãieþii adevãraþi – joacã fotbal, aºa cum fãcuseºi Baba când era copil. Ãsta da, hobby. În 1970, Babas-a hotãrât sã opreascã un timp construcþia orfelina-tului ºi a luat avionul pânã la Teheran, unde a stattimp de o lunã ca sã se uite la televizor, la campionatulmondial de fotbal, pentru cã în vremea aceea nuexistau televizoare în Afganistan. M-a înscris ºi pemine într-o echipã de fotbal, sperând sã-mi stârneascãacelaºi interes. Dar am fost jalnic, o adevãratã ruºine

pentru întreaga mea echipã, mereu în calea unuicoechipier care voia sã valorifice o pasã sau blocândfãrã voie o niºã în echipa adversã. Bãteam terenul cupicioare nesigure, chiþãind sã-mi dea ºi mie cineva opasã, pasã care nu venea niciodatã. ªi cu cât mãstrãduiam mai tare, fluturându-mi disperat braþeledeasupra capului ºi piþigãindu-mã: „Sunt liber! Sunt

liber!“, cu atât mai neobservat treceam. Dar Baba nu


26/405

26

se lãsa cu una, cu douã. Când a devenit clar ca luminazilei cã nu am moºtenit nici o picãturã din talentul luisportiv, s-a hotãrât sã mã transforme într-un spectatorfanatic. Evident, nu era mare lucru, nu-i aºa? Am si-mulat interesul cât de mult timp am putut. Am ovaþio-nat alãturi de el echipa Kabulului în confruntaredirectã cu Kandaharul, am urlat înjurãturi la adresaarbitrului când acesta ne-a penalizat echipa, dar cu

toate acestea, Baba a simþit lipsa unui interes adevãratºi s-a resemnat în cele din urmã, admiþând îngrozito-rul adevãr: fiul lui nu are sã joace fotbal sau sã devinãmicrobist.

Îmi aduc aminte cã, odatã, Baba m-a luat cu el laturneul anual Buzkashi, care se þinea în prima zi a pri-mãverii – de Anul Nou. Buzkashi era, ºi încã mai este,pasiunea naþionalã a Afganistanului. Un chapandaz,cãlãreþ foarte priceput, patronat de bogaþii aficionados,trebuia sã înºface o carcasã de caprã sau de catâr dinmijlocul unei învãlmãºeli de adversari, sã o care cu el

în plin galop, fãcând înconjurul stadionului, apoi sã-idea drumul într-un cerc, în timp ce altã echipã de

chapandazi era pe urmele lui, adversarii fãcând tot cele stãtea în putinþã – lovituri, muºcãturi, pumni saupicioare – ca sã recupereze carcasa. În ziua aceea,mulþimea fremãta de încântare privind cãlãreþulavântat pe calul sãu ºi îl încuraja cu urlete rãzboinice

în timp ce lua carcasa. Pãmântul se zgâlþâia de tro-

potele copitelor. Urmãream de sus cum trec cãlãreþii în galop nebun, þipând ºi chiuind, pe caii lor plini despume.

La un moment dat, Baba mi-a arãtat pe cineva:— Amir, îl vezi pe omul acela de acolo, de sus,

înconjurat de toatã mulþimea aia?Da, îl vedeam.

— E Henry Kissinger.


27/405

— Oho – am zis. Habar n-aveam cine e HenryKissinger ºi aº fi întrebat, probabil. Dar chiar înmomentul acela, am vãzut cu groazã cum unul dintrechapandazi cade din ºa ºi dispare într-un nor de praf,iscat de zeci de potcoave. Trupul i-a fost imediatrãsucit ºi cãlcat de picioarele nervoase ale cailor, cao pãpuºã de cârpe, apoi ceata de chapandazi s-a înde-pãrtat. S-a mai chircit o datã, apoi a rãmas nemiºcat,

cu picioarele contorsionate nefiresc, în timp ce obãltoacã de sânge dispãrea în nisipul însetat. Am început sã plâng.Tot drumul spre casã am plâns. Îmi amintesc cã

Baba îºi încleºta ºi descleºta degetele pe volan. Ba maimult, n-am sã uit niciodatã eforturile lui curajoase dea-ºi ºterge expresia de dezgust de pe faþã, în timp ce

conducea în tãcere.Mai târziu, în noaptea aceea, în timp ce treceam

prin faþa biroului tatei, l-am auzit vorbind cu RahimKhan:

— …sã fii recunoscãtor cã e sãnãtos, zicea RahimKhan.

— ªtiu, ºtiu, dar stã tot timpul îngropat în cãrþisau bântuie pe lângã casã de parcã ar fi pierdut

într-un vis.— ªi?— Eu n-am fost aºa. Vocea lui Baba a rãsunat frus-

tratã, aproape mânioasã.Rahim Khan a izbucnit în râs:

— Copiii nu sunt cãrþi de colorat. Nu poþi sã-i„colorezi“ cum îþi place þie.— Îþi spun eu, zicea Baba, eu n-am fost aºa ºi nici

copiii cu care am crescut.— ªtii ceva, uneori eºti cel mai egoist om din câþi

cunosc, i-a spus Rahim Khan. Era singurul dintrecunoscuþii noºtri care avea curajul sã-i spunã aºa ceva

lui Baba.27


28/405

28

— N–are nici o legãturã cu asta.— Eºti sigur?— Sunt sigur.— Pãi, atunci?

Am auzit canapeaua de piele scârþâind sub trupulmasiv al lui Baba. Am închis ochii, cu urechea lipitãde uºã, vrând sã aud, nevrând sã aud.

— Uneori mã uit pe fereastrã ºi îl vãd cum se joacã

pe stradã cu bãieþii din cartier. Vãd cum îl îmbrân-cesc, îi iau jucãriile, îi mai dau câte-un ghiont! ªi ºtiiceva? Nu-l vãd sã riposteze! Niciodatã. Doar… lasãcapul în jos ºi …

— Ei, ºi? Nu e violent, a zis atunci Rahim Khan.— Nu asta am vrut sã spun, Rahim, ºi ºtii bine, a

ripostat Baba. Bãiatului ãstuia îi lipseºte ceva!

— Da, un grãunte de rãutate.— Rãutatea n-are nimic de-a face cu capacitatea

de a te apãra. ªtii ce se întâmplã de fiecare datã când îl necãjesc bãieþii din vecini? Hassan îi sare în apãrareºi îi pune pe fugã. Am vãzut cu ochii mei. ªi când vinacasã, îl întreb: „Cum s-a zgâriat Hassan pe faþã?“ Iarel ºtii ce-mi zice? „A cãzut.“ Îþi spun eu, Rahim,bãiatului ãstuia îi lipseºte ceva.

— Trebuie sã-l laºi sã-ºi gãseascã singur drumul,a mai zis Rahim Khan.

— ªi încotro se îndreaptã? a zis Baba. Un bãiatcare nu se apãrã singur va deveni un bãrbat care nupoate apãra nimic.

— Ca de obicei, simplifici totul.— Nu prea cred.— Eºti furios fiindcã te temi cã n-o sã fie capabil

sã ducã mai departe afacerea, când îi va sosi timpul.— Acum cine simplificã prea mult lucrurile? a zis

Baba. Uite, ºtiu cã existã o afinitate între voi doi ºi mãbucur cã-i aºa. Sunt invidios, dar mã bucur, vorbesc

serios. Are nevoie de cineva care… sã-l înþeleagã,


29/405

pentru cã Dumnezeu ºtie cã eu unul nu-l înþeleg. Dare ceva la Amir care mã tulburã într-un fel pe care nu-lpot explica. E ca ºi când… Parcã îl ºi vedeam pe Bababãtându-ºi capul, în cãutarea cuvintelor potrivite. ªi-acoborât vocea, dar tot am auzit: Dacã nu l-aº fi vãzutcu ochii mei pe doctor cum îl scote din vintrelenevesti-mii, n-aº fi crezut pentru nimic în lume cã efiul meu.

A DOUA ZI, ÎN TIMP CE îmi pregãtea micul-dejun, Hassanm-a întrebat dacã mã supãrã ceva. M-am rãstit la el,zicându-i sã-ºi vadã de treaba lui.

Rahim Khan se înºelase în privinþa grãuntelui derãutate din mine.


30/405

30

În 1933, anul în care se nãscuse Baba ºi în care ZahirShah îºi începuse cei patruzeci de ani de domnie carege al Afganistanului, doi fraþi, tineri dintr-o familiebunã ºi respectabilã din Kabul, s-au urcat la volanulFordului decapotabil al tatãlui lor. Dupã ce au prizat

haºiº ºi au bãut mult vin franþuzesc, au lovit ºi ucis peloc o pereche de hazari, soþ ºi soþie, pe drumul sprePaghman. Poliþia i-a adus pe cei doi tineri, oareºicumchinuiþi de remuºcãri, ºi pe micul orfan în vârstã decinci ani al soþilor uciºi în faþa bunicului meu, care eraun judecãtor foarte bine vãzut, cu o reputaþie impe-cabilã. Dupã ce a ascultat relatarea fraþilor ºi pledoaria

tatãlui lor pentru îndurare, bunicul meu i-a condam-nat pe cei doi tineri sã meargã de îndatã la Kandaharºi sã se înroleze în armatã pe termen de un an de zile– ºi asta în ciuda faptului cã familia lor reuºise cumvasã îi scape de înrolare. Tatãl lor a protestat, dar nuprea vehement ºi, în final, toatã lumea a fost de acord

cã pedeapsa a fost un pic cam asprã, dar meritatã. Câtdespre copilul orfan, bunicul l-a luat la el în casã ºile-a poruncit celorlalþi servitori sã îl înveþe treburiledin gospodãrie, dar sã fie blânzi cu el. Bãiatul acelaera Ali.

Ali ºi Baba au crescut împreunã, au fost tovarãºide joacã, asta pânã când poliomielita i-a schilodit

piciorul lui Ali – exact aºa cum am crescut ºi eu ºi

IV.


31/405

31

Hassan, o generaþie mai târziu. Baba ne povesteamereu ce trãsnãi fãceau el ºi Ali, dar Ali dãdea din capºi zicea: „aga sahib, de ce nu le spuneþi ºi cine era înspatele acestor trãsnãi, ºi cine le executa?“ Baba râdeaºi îl lua pe Ali pe dupã gât.

Dar în nici una din poveºtile lui, Baba nu se re-ferea la Ali ca fiind prietenul lui.

Curios lucru, dar nici eu nu mã gândisem vreo-

datã cã Hassan ar fi prietenul meu. Oricum, nu însensul obiºnuit. ªi ce dacã am învãþat unul de la altulsã mergem pe bicicletã, fãrã sã þinem mâinile pecoarne, sau sã construim un aparat de filmat dintr-ocutie de carton, care, culmea, mai ºi funcþiona? ªi cedacã ne-am petrecut multe ierni înãlþând ºi vânândzmeie? ªi ce dacã, pentru mine, Afganistanul are ºiazi chipul unui bãiat firav, cu capul ras, cu urechileplasate prea jos, cu o feþiºoarã de pãpuºã chinezeascã,luminatã de zâmbetul buzei de iepure?

ªi ce dacã ne leagã toate aceste lucruri? Peste is-torie se trece greu. Ca ºi peste religie. La urma urmei,eu eram paºtun, iar el – hazar, eu eram sunit, iar el

– ºiit ºi nimic nu avea sã schimbe asta. Nimic.Dar de-a buºilea am început sã mergem împre-

unã, noi doi, ºi nici o istorie, etnie, societate sau religienu aveau sã schimbe asta. Mi-am petrecut primiidoisprezece ani din viaþã jucându-mã, în cea maimare parte a timpului, cu Hassan. Uneori, mi se pare

cã toatã copilãria mea este o lungã varã, care s-a scursalene alãturi de Hassan, în timp ce ne urmãream pelianele încâlcite din copaci sau ne jucam de-a „hoþii ºivardiºtii“, de-a v-aþi ascunselea, de-a cowboy-ii ºi indi-enii sau torturam insecte – îndeletnicire care a cul-minat cu smulgerea acului unei albine ºi legarea bieteicreaturi cu o aþã, ca sã o putem trage înapoi de câte

ori încerca sã îºi ia zborul.


32/405

32

Îi necãjeam pe kochi, nomazii care treceau prinKabul, în drumul lor spre munþii din nord. Când seapropiau de cartierul nostru auzeam caravanele, cubehãitul oilor ºi al caprelor ºi clopoþeii de la gâtul cã-milelor. Fugeam afarã sã vedem caravanele care setârau încet pe strada noastrã, bãrbaþii cu feþe prãfuiteºi tãbãcite de vânt, femeile înveºmântate în caftanelungi, colorate, cu mãrgele ºi brãþãri de argint la

mâini ºi la glezne. Aruncam cu pietre în caprele lor.Le împroºcam catârii cu apã. Odatã l-am pus peHassan sã se urce pe Zidul porumbului bolnav ºi sãtragã cu praºtia în dosurile cãmilelor.

Împreunã am vãzut primul nostru film western, Rio Bravo, cu John Wayne, la cinematograful Park,chiar peste drum de librãria mea favoritã. Îmi amin-

tesc cum îl imploram pe Baba sã ne ducã în Iran, casã-l cunoaºtem ºi noi pe John Wayne. Baba a izbucnit

în râsul lui gãlãgios, care parcã îi izvora din fundulgâtului – un sunet care semãna destul de bine cu unmotor de camion ambalat, iar când ºi-a recãpãtatgraiul ne-a explicat cum se dubleazã vocile actorilor.Hassan ºi cu mine am rãmas ca trãsniþi. ªocaþi. JohnWayne chiar nu vorbea farsi ºi nici nu era iranian?Era american, ca femeile ºi bãrbaþii aceia prietenoºi,cu plete lungi, care se învârteau prin Kabul, cu cãmã-ºile lor zdrenþãroase ºi þipãtor colorate? Am vãzut Rio Bravo de trei ori, dar la westernul nostru favorit, Ceiªapte Magnifici, ne-am dus de treisprezece ori. ªi de

fiecare datã am plâns la sfârºit, când puºtiul mexi-can îl îngroapã pe Charles Bronson, care s-a dovedita nu fi nici el iranian.

Fãceam plimbãri prin bazarul mucegãit din car-tierul Shar-e-Nau al Kabulului sau în Oraºul Nou,la vest de cartierul Wazir Akbar Khan. Comentamfilmele abia vãzute ºi ne plimbam prin mulþimea agi-

tatã de hazari. Ne croiam drum printre negustori ºi


33/405

33

cerºetori, hoinãrind pe aleile înguste mãrginite deºiruri de dughene minuscule ºi înghesuite unele înaltele. Lunar, Baba îi dãdea fiecãruia câte o sumã debani – zece afgani ºi noi îi cheltuiam pe Coca-Colacaldã ºi îngheþatã din apã de trandafiri presãratã cumigdale sfãrâmate.

În timpul anului ºcolar, aveam o rutinã zilnicã:pânã mã târam eu din pat ºi mã scurgeam spre baie,

Hassan era deja spãlat, îºi spusese rugãciunea dedimineaþã, namaz, împreunã cu Ali ºi îmi pregãtisemicul-dejun: ceai fierbinte cu trei cubuleþe de zahãr,o felie de naan prãjitã, unsã cu marmelada mea favo-ritã, cu aromã de viºine, totul aranjat frumos pe masã.În timp ce mâncam ºi mã plângeam cã am tememulte, Hassan îmi fãcea patul, îmi lustruia pantofii,

îmi cãlca hainele pentru ziua respectivã ºi îmi rânduiacãrþile ºi creioanele în ghiozdan. Îl auzeam cum fre-doneazã în timp ce îmi cãlca hainele ºi vocea lui lãlãiacântece hazare vechi, pe care le cânta pe nas. Apoi,Baba ºi cu mine ne urcam în Mustangul lui negru, omaºinã care atrãgea priviri invidioase oriunde mer-geam, pentru cã era ca maºina condusã de SteveMcQueen în Bullit, un film care rulase într-un singurloc, timp de ºase luni. Hassan rãmânea acasã, sã îlajute pe Ali la treburile zilnice: spãlatul de mânã alrufelor murdare, întinsul lor în curte, la uscat, fre-catul podelelor, cumpãratul de naan proaspãtã dinbazar, marinarea cãrnii pentru masa de prânz, udatul

peluzei.Dupã ore, mã întâlneam cu Hassan, înºfãcam ocarte ºi o luam la picior spre dealul în formã de cas-tron rãsturnat situat la nord de proprietatea tatãluimeu, în Wazir Akbar Khan. Chiar în vârful dealuluiera un vechi cimitir pãrãsit, cu ºiruri de pietre demormânt cu scrisul ºters ºi cu poteca nãpãditã de

buruieni. Anotimpuri peste anotimpuri trecuserã, cu


34/405

34

vânturi ºi ploi, transformând poarta într-un mormande ruginã ºi zidurile joase, de piatrã albã, în ruine. Laintrare era un rodiu. Într-o varã, am folosit unuldintre cuþitele de bucãtãrie ale lui Ali ca sã ne scrijelimnumele pe trunchiul lui: „Amir ºi Hassan – sultaniidin Kabul.“ Cu aceste cuvinte, devenise oficial:copacul era al nostru. Dupã ºcoalã, Hassan ºi cu minene urcam în el ºi culegeam rodiile roºii ca sângele.

Dupã ce mâncam ºi ne ºtergeam pe mâini cu iarbã, îi citeam lui Hassan.Stând cu picioarele încruciºate, cu umbrele ºi lu-

minile trimise de frunzele rodiului dansându-i pe faþã,Hassan smulgea absent fire de iarbã din pãmânt, întimp ce asculta ce-i citeam eu, pentru cã el nu ºtia sãciteascã. Acel Hassan va rãmâne analfabet, ca Ali ºi ca

majoritatea hazarilor, cãrora aºa le fusese sortit dinsecunda în care veniserã pe lume – ba, poate cã luiHassan i-o fi fost sortit din pântecul cel neprimitor almamei lui, Sanaubar. La urma urmei, la ce-i foloseºteunui servitor sã ºtie sã citeascã? Dar în ciuda faptuluicã era analfabet, sau poate tocmai de aceea, Hassanera atras de misterul cuvintelor, sedus de o lumesecretã care îi era interzisã. Îi citeam poezii, povestiri,uneori ºi ghicitori, deºi din acestea din urmã am

încetat sã-i mai citesc când am vãzut cã era mai bunca mine la dezlegarea lor. Aºa cã îi citeam lucruri cucare sã-ºi batã capul mai puþin, cum ar fi Nenorocirilemolahului Nasruddin ºi ale mãgarului sãu. Stãteam ore

întregi sub copacul acela, pânã când soarele apuneala vest ºi Hassan tot insista cã mai e destulã luminãpentru încã o povestire, pentru încã un capitol.

Partea mea favoritã din lecturã era când ajungeamla un cuvânt dificil, pe care el nu-l ºtia. Îl tachinam,subliniindu-i ignoranþa. Odatã, îi citeam o poveste cumolahul Nasruddin, când m-a oprit:

— Ce înseamnã cuvântul ãla?


35/405

35

— Care?— Imbecil.— Nu ºtii ce înseamnã? i-am rãspuns rânjind.— Nu, Amir aga.— Dar e un cuvânt atât de obiºnuit!— Da’ eu nu-l ºtiu. Chiar dacã o fi simþit ironia din

spatele mirãrii mele prefãcute, faþa lui zâmbitoare nua lãsat sã se vadã nimic.

— Pãi, toatã lumea de la mine de la ºcoalã ºtie ce înseamnã, am zis. Ia sã vedem: „imbecil“ – înseamnã„inteligent, deºtept“. O sã îl folosesc într-o propoziþie,ca sã înþelegi mai bine: „Când vine vorba de cuvinte,Hassan e un imbecil.“

— Aha, a zis el, dând din cap cã a înþeles.O sã mã simt mereu vinovat pentru asta. Mai

târziu, i-am dat un tricou vechi ca sã mã revanºez,cum fãceam de fiecare datã. Mã întrecusem cu gluma,chiar dacã era una nevinovatã.

Cartea favoritã a lui Hassan era Shahnamah, o po-veste veche, din secolul al zecelea, cu eroi persani. Îiplãceau toate capitolele, ºahii de demult, Feridoun,Zal ºi Rudabeh. Dar cel mai mult ne plãcea „Rostamºi Sohrab“, povestea marelui luptãtor Rostam ºi acalului sãu iute de picior, Rakhsh. Rostam îºi rãneºtede moarte viteazul inamic, pe Sohrab, pe câmpul deluptã, pentru ca apoi sã afle cã era fiul pierdut demultã vreme. Doborât de durere, Rostam ascultãultimele cuvinte ale fiului sãu:

„De eºti cu adevãrat al meu tatã, atunci aflã cã þi-aimânjit paloºul luând viaþa celui de acelaºi sânge – fiultãu. ªi chiar de ai fãcut-o din îndãrãtnicie, eucrezut-am cã dragostea þi-o voi câºtiga ºi te-amimplorat strigându-te pe nume, cãci am crezut cã vãd

în tine umbra amintirii mamei mele moarte. Dar înzadar am încercat inima sã îþi înduplec, acum simt

cã e vremea sã mã duc. Maica mã aºteaptã…“


36/405

36

— Te rog, mai citeºte o datã, Amir aga, mã rugaHassan. Uneori, ochii i se umpleau de lacrimi în timpce îi citeam pasajul ºi de fiecare datã mã întrebampentru cine plângea, pentru îndureratul Rostam, care

îºi sfâºia hainele de deznãdejde ºi îºi turna cenuºãpeste pletele albite de durere, sau pentru Sohrab, caretânjise în zadar dupã dragostea tatãlui sãu? Eu, unul,nu vedeam soarta lui Rostam ca pe un destin tragic.

La urma urmei, nu ascund toþi taþii, în adâncul inimii,dorinþa secretã de a-ºi omorî fiii?

ODATÃ – ERA ÎN IULIE 1973 – i-am jucat alt renghi luiHassan. Îi citeam, când deodatã m-am hotãrât sã mãabat de la cele scrise în carte. Mã prefãceam cã citescdin carte, dând foile una dupã alta, dar ce spuneameu nu mai avea nici o legãturã cu ce scria acolo,fiindcã inventam propriile mele poveºti. Hassan,bineînþeles, habar nu avea. Pentru el, cuvintele scriseerau un soi de coduri secrete, care se întrepãtrundeau

într-o reþea misterioasã. Cuvintele astea erau uºi se-crete, iar eu eram pãstrãtorul tuturor cheilor. La

sfârºit, l-am întrebat dacã i-a plãcut povestirea ºimi-am înãbuºit cu greu râsul care îmi gâlgâia în gât,când Hassan a început sã batã din palme:

— Ce faci? l-am întrebat.— Asta e cea mai grozavã poveste pe care am

auzit-o de la tine în ultima vreme, a zis el, încã apla-

udând. Am râs.— Chiar?— Chiar.— Foarte interesant! am murmurat eu. Eram

uimit! Era… cu totul neaºteptat! Eºti absolut sigur,Hassan?

El aplauda mai departe.


37/405

37

— A fost grozavã, Amir aga! Îmi mai citeºti ºimâine din ea?

— Grozav, fascinant! am mormãit eu, cu respiraþiaun pic întretãiatã, simþindu-mã ca unul care tocmai adescoperit o comoarã îngropatã în propria ogradã.În timp ce coboram de pe deal, ideile rãsãreau încapul meu una dupã alta, ca artificiile la Chaman. Ceamai bunã poveste pe care mi-ai citit-o în ultima vreme, zisese

el. Îi citisem foarte multe povestiri. Brusc, am auzitvocea lui Hassan, care mã întreba ceva.— Ce-ai zis?— Ce înseamnã „fascinant“?

Am râs. L-am îmbrãþiºat zdravãn ºi l-am sãrutat peobraz.

— Asta pentru ce-a fost? mi-a zis uimit, roºind.

L–am înghiontit prieteneºte. ªi i-am zâmbit.— Eºti un prinþ, Hassan. Eºti un prinþ ºi eu te

iubesc!În noaptea aceea, am scris prima mea povestire.

Mi-a luat treizeci de minute. Era o povestioarã si-nistrã, despre un om care a gãsit o canã fermecatã ºia descoperit cã dacã plânge în ea, lacrimile i se prefac

în perle. Dar chiar dacã era sãrac de când se ºtia, erade felul lui un om vesel, care plângea rar, aºa cã atrebuit sã se chinuiascã sã descopere cum sã plângãla comandã ca sã se îmbogãþeascã. Pe mãsurã ce per-lele se adunau în canã, creºtea ºi lãcomia lui. Povestease termina cu omul stând pe un munte de perle, cu

un cuþit în mânã, plângând neajutorat în canafermecatã, cu preaiubita-i soþie ucisã în braþele sale.În seara aceea, am urcat scãrile ºi am intrat în fu-

moar, la Baba, þinând în mânã cele douã pagini pecare îmi mâzgãlisem povestea. Baba ºi Rahim Khanfumau ºi serveau coniac:

— Ce este, Amir? a zis Baba, lãsându-se pe spate ºi

împreunându-ºi mâinile sub cap, tolãnit pe canapea.


38/405

În jurul feþei lui pluteau colãcei de fum albãstrui.Privirea lui mã fãcea sã-mi simt gâtul uscat. Mi-amdres vocea ºi i-am spus cã scrisesem o poveste.

Baba a încuviinþat din cap ºi mi-a zâmbit, unzâmbet de-abia schiþat, care trãda lipsa lui de interes.

— A, bravo, e foarte bine, nu-i aºa? a mai zis el. Apoi, nimic. Mã privea doar, prin norul de fum.

Probabil cã am stat acolo cam un minut, dar mi s-a

pãrut cel mai lung minut din viaþa mea. Secundele setârau încet, despãrþite de o eternitate. Aerul se fãceatot mai greu, devenind aproape solid. Simþeam cã numai pot sã respir. Baba a continuat sã mã þintuiascãcu privirea, fãrã sã se ofere sã citeascã.

Ca întotdeauna, Rahim a fost cel care mi-a sãrit înajutor. A întins mâna spre foi ºi mi-a dãruit un zâmbet

care nu avea nimic prefãcut în el.— Nu mi-o dai mie, Amir jan? Mi-ar plãcea tare

mult sã o citesc. Baba nu folosea aproape niciodatãapelativul tandru de jan (dragã) când mi se adresa.

Baba a ridicat din umeri ºi a sãrit în picioare.Pãrea uºurat, ca ºi când ºi pe el îl salvase Rahim Khan.

— Da, dã-i-o lui Kaka Rahim. Eu mã duc sus sã mãpregãtesc.

ªi cu aceste cuvinte a pãrãsit camera. În majori-tatea timpului îl adoram pe Baba cu o intensitateaproape religioasã, dar în clipa asta aº fi vrut sã-mideschid venele ºi sã las sã se scurgã sângele lui bles-temat din trupul meu, pânã la ultima picãturã.

O orã mai târziu, când cerul începea sã se întuneceodatã cu lãsarea serii, s-au îndreptat spre maºinã, casã meargã la o petrecere. Înainte de a ieºi, RahimKhan s-a lãsat pe vine, în faþa mea ºi mi-a dat povestea

înapoi ºi o altã hârtie, împãturitã. Mi-a zâmbitstrãlucitor ºi mi-a fãcut cu ochiul, apoi a zis: „Pentrutine. Citeºte mai târziu!“. Dupã care a fãcut o pauzã

ºi a adãugat un singur cuvânt, care m-a încurajat mai38


39/405

39

mult decât orice mi-ar fi spus vreodatã vreun editor.Cuvântul acela era „bravo“.

Când au plecat, m-am aºezat pe patul meu, dorin-du-mi ca Rahim Khan sã fi fost tatãl meu. Apoi m-amgândit la Baba, la pieptul lui uriaº ºi la cât de bine eracând mã þinea acolo, la felul cum mirosea a Brut dimi-neaþa ºi la gâdilatul bãrbii lui pe faþa mea. M-am simþitbrusc copleºit de un asemenea sentiment de vinovãþie,

încât am fugit la baie ºi am vomitat în chiuvetã.Mai târziu, în noaptea aceea, cum stãteam înco-vrigat în patul meu, am citit biletul lui Rahim Khano datã ºi încã o datã. Scria cam aºa:

Amir jan, Mi-a plãcut foarte mult povestea ta. Mashallah ,

Dumnezeu te-a înzestrat cu un dar deosebit. De acum e dedatoria ta sã valorifici acest talent, fiindcã cel care îºi iroseºtetalentul pe care i l-a dat Dumnezeu este un mãgar. Ai un stil tare interesant ºi o gramaticã corectã, dar cel maiimpresionant lucru la povestea ta este tonul ironic. Poate cã nici nu ºtii ce înseamnã cuvântul ãsta, dar vei ºti într-o bunãzi. E ceva ce unii scriitori cautã în întreaga lor carierã ºi nu gãsesc niciodatã. Tu ai reuºit de la prima poveste.

Uºa mea îþi este ºi îþi va fi mereu deschisã, Amir jan. Voiasculta orice poveste vei avea de povestit.

Prietenul tãu, Rahim

Luat pe sus de biletul lui Rahim Khan, am înºfãcatpovestea ºi am coborât val-vârtej pe scãri, sprecãmãruþa în care, pe o saltea, dormeau Ali ºi Hassan.Dormeau în casã numai când era Baba plecat, iar Alitrebuia sã aibã grijã de mine. L-am scuturat peHassan pânã când s-a trezit ºi l-am întrebat dacã vreasã audã o poveste.

S-a frecat la ochii grei de somn ºi s-a întins.


40/405

40

— Acum? Cât e ceasul?— Lasã ceasul! Povestea asta e deosebitã. Am

scris-o chiar eu, am murmurat, sperând sã nu îltrezesc pe Ali. Faþa lui Hassan s-a luminat.

— Atunci, trebuie s-o aud! a zis, trãgând pãtura depe el.

I-am citit-o în living, lângã ºemineul de marmurã.Fãrã jocuri de cuvinte de data asta, doar era vorba de

mine! Hassan a fost ascultãtorul perfect în multe pri-vinþe, fiind total absorbit de poveste, pe faþa lui oglin-dindu-se toate nuanþele ei. Când am citit ultimapropoziþie, a aplaudat, încercând sã nu facã prea multzgomot.

— Mashallah, Amir aga! Bravo! Faþa lui radia.— Þi-a plãcut? i–am zis, gustând pentru a doua

oarã – ºi ce dulce era – din plãcerea unei cronicifavorabile.

— Într-o bunã zi, Inshallah, vei ajunge un marescriitor! a zis Hassan. Iar oamenii din lumea întreagãor sã-þi citeascã poveºtile!

— Exagerezi, Hassan! i-am spus, iubindu-l pentruce zisese.

— Ba nu, o sã fii mare ºi celebru, a insistat el. Apoia fãcut o scurtã pauzã, de parcã avea de gând sã maispunã ceva. A cumpãnit bine cuvintele ºi ºi-a dresvocea. Dar îmi dai voie sã-þi pun niºte întrebãri înlegãturã cu povestea asta? a zis cu timiditate.

— Bineînþeles.

— Pãi…, a început, apoi a pãrut sã renunþe.— Spune, Hassan! am zis zâmbind, cu toate cã,brusc, scriitorul nesigur din mine nu mai era aºa desigur dacã vrea sã audã sau nu.

— Pãi, a spus el, dacã îmi dai voie sã te întreb, dece ºi-a omorât bãrbatul nevasta; de fapt, de ce trebuiasã se simtã trist ca sã verse lacrimi? Nu putea sã

miroasã o ceapã?


41/405

Am rãmas trãsnit. Aspectul ãsta atât de evident,aproape prostesc, mie nici nu îmi trecuse prin cap.

Am miºcat buzele fãrã sã scot nici un sunet. Se pãreacã în aceeaºi noapte primisem douã lecþii esenþialepentru tehnica unui scriitor: importanþa ironiei ºicapcana unui fir narativ care se rupe ca aþa slabã laprimul argument solid. ªi lecþia din urmã o primisemde la Hassan, ultimul om de pe lumea asta de la care

m-aº fi aºteptat s-o primesc! De la Hassan, care nu ºtiasã citeascã ºi care nu scrisese un singur cuvinþel întoatã viaþa lui! O voce întunecatã ºi îngheþatã mi-aºoptit atunci în ureche: „Ce ºtie el, hazarul ãstaanalfabet? Nu va fi niciodatã altceva decât un amãrâtde servitor! Cum îndrãzneºte sã te critice?“

— Pãi, am început eu. Dar n-am mai apucat sã-mi

termin propoziþia.Chiar în clipa aceea, Afganistanul se schimba

pentru totdeauna.


42/405

42

Ceva bubuia ca tunetul. Pãmântul s-a zgâlþâit o clipãºi am auzit ra-ta-ta-ta-ta-ul unei mitraliere. „Tatã!“ aþipat Hassan. Ne-am ridicat în picioare ºi ne-ambulucit spre living. L-am gãsit pe Ali ºchiopãtândfrenetic de-a lungul foaierului.

— Tatã, ce se aude? a þipat Hassan, alergând cubraþele întinse spre Ali. Ali ne-a îmbrãþiºat. O luminãalbã a despicat pentru o clipã noaptea, apoi a strãlucitdin nou, urmatã de un stacatto rapid de împuºcãturi.

— E vânãtoare de raþe, a zis Ali cu voce rãguºitã.E vânãtoare de raþe, pe timp de noapte, bine? Nu vãfie fricã.

Atunci s-a auzit o sirenã, în depãrtare. Undeva,zgomot de sticlã spartã ºi un þipãt. Auzeam oameniiþipând pe strãzi, treziþi din somn, încã în pijamale,probabil, ºi cu pãrul ciufulit ºi ochii umflaþi. Hassanplângea. Ali l-a tras mai aproape ºi l-a strâns la pieptcu tandreþe. Aveam sã-mi spun mai târziu cã n-am

fost deloc invidios pe Hassan. Absolut deloc. Am stat aºa bãgaþi unii în alþii, pânã la primele oreale dimineþii. Împuºcãturile ºi exploziile au durat maipuþin de o orã, dar au bãgat groaza în noi, fiindcã niciunul nu mai auzise pânã atunci împuºcãturi pestradã. Pe atunci erau zgomote necunoscute. Gene-raþia de copii afgani care nu vor auzi altceva decât

sunetele bombelor ºi ale mitralierelor nu se nãscuse

V.


43/405

43

încã. Adunaþi cu toþii în sufragerie, în aºteptarearãsãritului de soare, habar nu aveam, nici unul dintrenoi, cã un mod de viaþã se sfârºise. Modul nostru deviaþã. Sfârºitul, sfârºitul oficial, avea sã vinã abia înaprilie 1978, odatã cu lovitura de stat comunistã, ºiapoi în decembrie 1979, când tancurile ruseºti în-cepeau sã-ºi rostogoleascã ºenilele pe aceleaºi strãzipe care mã jucasem cu Hassan ºi sã aducã moartea

Afganistanului aºa cum îl ºtiam ºi sã marcheze înce-putul unei ere noi, de vãrsãri de sânge, care încã maicontinuã.

Chiar înainte de ivirea zorilor, maºina lui Baba s-aivit pe alee. Portiera a rãmas deschisã, în timp ce paºiilui se auzeau duduind pe trepte. Apoi a apãrut în uºãºi am vãzut ceva pe chipul lui, ceva ce nu am recu-

noscut imediat, pentru cã nu o mai vãzusem niciodatãla Baba: frica.

— Amir! Hassan! a exclamat în timp ce alerga sprenoi, cu braþele larg deschise. Au blocat toate dru-murile, iar telefoanele nu funcþioneazã. Eram atât de

îngrijorat!Ne-am lãsat luaþi în braþe ºi, pentru o scurtã clipã

nebunã, m-am bucurat cã se întâmplase ce s-a întâmplat în noaptea aceea, deºi cursul evenimentelornu era prea clar.

S- A DOVEDIT CÃ nu fusese o vânãtoare de raþe. Dupãcum s-a aflat ulterior, nu împuºcaserã mai nimic în

noaptea aceea de 17 iulie 1973. Kabulul s-a trezit îndimineaþa urmãtoare ºi a descoperit cã monarhiaaparþinea acum trecutului. Regele, Zahir Shah, fugise

în Italia. În lipsa lui, vãrul sãu, Daoud Khan, pusesecapãt celor patruzeci de ani de monarhie, fãrã vãrsarede sânge.

Îmi amintesc cã în dimineaþa urmãtoare eu ºi

Hassan ne furiºam din biroul tatei, în timp ce Baba ºi


44/405

44

Rahim Khan sorbeau ceai negru ºi ascultau la „RadioKabul“ ultimele ºtiri privind lovitura de stat.

— Amir aga? a murmurat Hassan.— Ce-i?— Ce-i aia „republicã“?

Am ridicat din umeri.— Habar n-am! am ridicat eu din umeri.La radioul lui Baba tot repetau cuvântul ãsta,

„republicã“, iar ºi iar.— Amir aga? a murmurat Hassan.— Ce-i?— Nu înseamnã „tatã“, iar eu n-o sã trebuiascã

sã mã mut imediat?— Nu, nu cred, am murmurat ºi eu.Hassan a chibzuit îndelung.

— Amir aga!— Ce-i?— Da’ nu vreau sã ne trimitã, pe mine ºi pe tata,

departe de aici! Am zâmbit.— Bas, catâr cãpos ce eºti! Nu vã trimite nimeni

nicãieri!— Amir aga?— Ce-i?— Vrei sã ne cãþãrãm în copacul nostru?

Am afiºat un zâmbet larg. Ãsta era alt lucru grozavla Hassan: ºtia întotdeauna când ºi ce sã spunã – ºtirilede la radio deveniserã tare plictisitoare. Hassan s-a

dus în cãmãruþa lui sã se pregãteascã, iar eu am fugitsus sã iau o carte. Apoi m-am dus în bucãtãrie, mi-am îndesat în buzunare niºte nuci ºi am alergat afarã,unde l-am gãsit pe Hassan aºteptându-mã. Am þâºnitpe porþile mari ºi am luat-o cãtre dealul nostru.

Am traversat bulevardul ºi mergeam acum pe opotecã de pãmânt bolovãnos care o lua la deal, când,

dintr-o datã, o piatrã l-a lovit pe Hassan în spate.


45/405

45

Ne-am întors amândoi deodatã ºi am simþit cã-mi stãinima în loc: Assef ºi doi prieteni ai lui, Wali ºi Kamal,se apropiau de noi.

Assef era fiul unui prieten al tatei, Mahmood, careera pilot de linie aerianã. Familia acestuia locuia lacâteva strãzi de casa noastrã, mai la sud, într-un com-plex rezidenþial pretenþios, înconjurat de ziduri înalteºi palmieri. Dacã erai un puºti din cartierul Wazir

Akbar Khan din Kabul, nu se putea sã nu fi auzit –ºi spre binele tãu nu din proprie experienþã – de fai-mosul box cu bile de oþel inoxidabil al lui Assef.Nãscut dintr-o mamã nemþoaicã ºi un tatã afgan,blondul Assef cel cu ochi albaºtri domnea peste ceilalþicopii. Faima lui de sãlbatic, binemeritatã de altfel, serãspândise în scurt timp pe strãzi. Flancat de prieteni

obedienþi, cutreiera cartierul, ca un han care-ºistrãbate pãmânturile, înconjurat de curteni slugarnici.Cuvântul lui era literã de lege ºi, dacã aveai nevoie deun pic de disciplinã, atunci o bãtaie cu bile de oþel erainstrumentul educativ cel mai potrivit. L-am vãzutodatã aplicându-i o corecþie unui copil din cartierulKarteh Char. N-am sã uit niciodatã cum luceau ochiialbaºtri ai lui Assef, cu o cruzime care friza demenþaºi cum rânjea, Dumnezeule, cum rânjea, în vreme ce

îl lovea fãrã milã pe puºtiul ãla amãrât. Nu se oprisepânã nu îl lãsase fãrã cunoºtinþã. Unii bãieþi din Wazir

Akbar Khan îl porecliserã Assef Goshkhor sau Assef „Mâncãtorul de urechi“. Bineînþeles cã nici unul nu

îndrãznea sã-i spunã aºa în faþã, doar dacã nu voiausã îndure aceeaºi soartã ca a bietului puºti, careinspirase fãrã sã vrea porecla asta, când se bãtuse cu

Assef pentru un zmeu ºi sfârºise prin a-ºi pescuiurechea dreaptã din ºanþul plin de noroi. Peste ani ºiani, am învãþat un cuvânt englezesc, care defineºte cefel de creaturã era Assef, cuvânt pentru care nu existã

un echivalent perfect în farsi – sociopat.


46/405

46

Dintre toþi bãieþii din vecini care îl torturau pe Ali, Assef era de departe cel mai neîndurãtor. Era, de fapt,cel care inventase jignitorul Babalu: „Hei, Babalu, pecine ai mâncat azi? Ei? Hai, Babalu, zâmbeºte-nefrumos!“ Iar în zilele în care se simþea în mod specialplin de inspiraþie, „condimenta“ cu adaosuri de genul:„Hei, tu ãla cu nasul turtit! Babalu, pe cine ai mâncatazi? Spune-ne, mãi, ochi-de-mãgar!“

ªi iatã-l acum, venind agale spre noi cu mâinile în-fipte în ºolduri, cu adidaºii stârnind mici nori de praf.— ’Neaþa, kunis! a exclamat Assef, fãcând un semn

cu mâna –„poponar“ era o altã insultã favoritã de-alui. Hassan s-a ascuns dupã mine când i-a vãzut pe ceitrei bãieþi mai mari apropiindu-se. S-au înfipt în faþanoastrã, îmbrãcaþi în blugi ºi cu tricouri colorate. Dea-supra tuturor – Assef, cu braþele vânjoase încruciºatepe piept ºi cu un rânjet sãlbatic pe buze. Nu era primadatã când mã gândeam cã Assef nu e chiar în toateminþile. ªi m-am mai gândit ce norocos sunt cã Babae tatãl meu – singurul motiv pentru care, bãnuiesc,

Assef se abþinea sã mã hãrþuiascã prea mult.

ªi-a înãlþat bãrbia, împungând aerul în direcþia luiHassan:

— Ei, Nas-turtit, a zis el. Ce face Babalu?Hassan nu a zis nimic ºi s-a mai tras cu un pas în

spatele meu.— Aþi auzit veºtile, bãieþi? a zis Assef, cu rânjetu-i

nelipsit. Regele a plecat. Mare pagubã. Trãiascãpreºedintele! ªtiai, Amir, cã tata îl cunoaºte pe DaoudKhan?

— Da, ºi tata, am zis eu. În realitate, n-aveamhabar dacã e aºa sau nu.

— „Da, ºi tata“, m-a maimuþãrit Assef, cu vocemiorlãitã. Kamal ºi Wali au început sã cotcodãceascã

la unison. Aº fi vrut sã fie Baba acolo.


47/405

47

— Pãi, Daoud Khan a fost invitat la noi la masã,anul trecut, a continuat Assef. Ce zici de asta, Amir?

Mã întrebam dacã ne-ar auzi cineva þipând, deaici, din colþul ãsta pustiu ºi uitat de lume. Casa luiBaba era la vreun kilometru distanþã. Îmi doreamsã fi rãmas acasã.

— ªtii ce o sã-i spun lui Daoud Khan data viitoare,când mai vine la noi acasã? a zis Assef. O sã am o

discuþie cu el, ca de la bãrbat la bãrbat, de la mard lamard. O sã-i spun ce i-am spus ºi maicã-mii. DespreHitler. Ei, ãla conducãtor! Mare, tipul! Un vizionar!O sã-i spun lui Daoud Khan cã, dacã Hitler ar fi fostlãsat sã termine ce începuse, lumea ar fi fost acum unloc mai bun.

— Baba zice cã Hitler era nebun, cã a ordonat sã

fie uciºi o mulþime de oameni nevinovaþi, m-am auzitvorbind înainte sã-mi dau seama ºi sã-mi încleºtezmâna peste gurã.

Assef s-a rãstit la mine:— Parcã ai fi maicã-mea, ºi ea e nemþoaicã; ar

trebui sã ºtie mai bine! Dar asta vor ei sã te facã sãcrezi, nu? Nu vor sã ºtii adevãrul!

Nu ºtiam cine sunt „ei“ sau ce „adevãr“ ascund ºinici nu voiam sã aflu. Aº fi vrut sã nu fi zis nimic. Aºfi vrut, pentru a câta oarã, sã ridic capul din pãmântºi sã-l vãd pe Baba urcând dealul!

— Dar pentru asta trebuie sã citeºti cãrþi din celepe care nu le gãseºti la ºcoalã! a zis Assef. Eu le-am

citit ºi mi-au deschis ochii. Acum am o viziune clarã ºio sã i-o împãrtãºesc ºi noului preºedinte. ªtii la ce mãrefer?

Am scuturat din cap. Oricum avea sã-mi spunã; Assef îºi dãdea singur rãspunsuri.

Ochii lui albaºtri au licãrit în direcþia lui Hassan.— Afganistanul e pãmântul paºtunilor. A fost ºi va

fi întotdeauna. Noi suntem adevãraþii afgani, rasa


48/405

48

purã, nu Nas-turtit ãsta de aici! Ai lui ne polueazãpãmântul, watan al nostru. Ne murdãresc sângele. A fãcut un gest grandios cu braþele, de parcã ar fimãturat ceva sau pe cineva. Afganistanul e pentrupaºtuni, ascultã-mã pe mine! Asta e viziunea mea.

Assef ºi-a mutat din nou privirea asupra mea.Pãrea cã se trezise dintr-un vis frumos.

— E prea târziu pentru Hitler, dar nu ºi pentru

noi!Întinse mâna dupã ceva din buzunarul de la spateal pantalonilor.

— O sã-i cer preºedintelui sã facã ceea ce regelenu a avut quwat sã facã. Sã cureþe Afganistanul de toþi

jegoºii kasseef de hazari.— Lasã-ne sã plecãm, Assef! am zis, urând felul în

care vocea mea a tremurat. Noi nu þi-am fãcut nimic.— Ba mi-aþi fãcut! a zis Assef. ªi am zãrit, cu inima

cât un purice, ce se strãduia sã pescuiascã dinbuzunar. Bineînþeles. Boxul cu bile de oþel sclipea însoare. Mã deranjaþi chiar foarte tare. Ba, sã ºtii cã tumã deranjezi mai mult decât hazarul ãsta. Cum poþisã-i vorbeºti, sã te joci cu el, sã-l laºi sã te atingã? a maizis cu vocea mustind de dezgust. Wali ºi Kamalmormãirã ºi încuviinþarã din cap. Assef îºi miji ochii.Scuturã din cap. Când vorbi din nou, tonul lui erala fel de scârbit ca ºi chipul: Cum poþi sã-i spui„prietene“?

– Dar nu e prietenul meu – am rãbufnit eu. E ser-

vitorul meu! Oare mã gândisem vreodatã la asta? Sigurcã nu! Nu, n-o fãcusem. Mã purtam frumos cuHassan, ca ºi cu un prieten, mai frumos chiar, maidegrabã ca ºi cu un frate. Dar dacã aºa era, atunci dece, când veneau la Baba prietenii lui, cu copiii lor, nu

îl luam ºi pe Hassan sã se joace cu noi? De ce mã jucam cu Hassan numai când nu era nimeni prin

preajmã?


49/405

49

Assef a scos praºtia. Mi-a aruncat o privire în-gheþatã.

— ªi tu faci parte din problema asta, Amir! Dacãidioþii ca tine ºi ca tatãl tãu nu ar þine pe lângã eiasemenea indivizi, am fi scãpat de mult de ei. S-ar fidus cu toþii sã putrezeascã în Hazarajat, acolo undele e locul. Eºti o ruºine pentru Afganistan!

Am privit în ochii lui de nebun ºi am vãzut cã

vorbea serios. Chiar voia sã-mi facã rãu. Assef ºi-aridicat pumnul ºi s-a apropiat de mine.Deodatã am simþit o miºcare bruscã, ca o rafalã, în

spatele meu. Cu coada ochiului l-am vãzut pe Hassanaplecându-se ºi ridicându-se rapid. Ochii lui Assef aulucit spre ceva din spatele meu ºi s-au mãrit a sur-prizã. Am vãzut aceeaºi privire, de surprizã totalã, pefeþele lui Kamal ºi Wali, atunci când au vãzut ºi ei cese întâmplase în spatele meu.

M-am întors ºi m-am trezit cu praºtia lui Hassan în dreptul nasului. Hassan trãsese elasticul pânã lacapãt. În cupa praºtiei era o piatrã cât o castanã.Hassan þinea praºtia îndreptatã direct spre faþa lui

Assef. Îi tremura mâna din cauza efortului de a þineelasticul întins ºi pe frunte începuserã sã îi aparã micibroboane de transpiraþie.

— Te rog sã ne laºi în pace, aga, a zis Hassan peun ton neutru. I s-a adresat lui Assef cu „aga“ ºi m-am

întrebat, pentru o clipã, cum o fi sã trãieºti având

impregnat atât de bine simþul ierarhiei ºi locul pro-priu într-o asemenea ierarhie. Assef ºi-a arãtat dinþii într-un rânjet:— Las-o jos, hazar fãrã mamã ce eºti!— Te rog sã ne laºi în pace, aga, a zis Hassan.

Assef a zâmbit:— Poate nu ai bãgat de seamã, dar noi suntem

trei, iar voi, doar doi.


50/405


51/405

sforii cu care-i erau legaþi nãdragii. Nici unul dintrenoi nu a mai spus aproape nimic pe drumul de

întoarcere spre casã, tremurând în adâncul sufletuluide teama cã la fiecare colþ ar putea sã ne pândeascã

Assef cu prietenii lui ºi sã tabere asupra noastrã. Darnu au fãcut-o ºi asta ar fi trebuit sã ne liniºteascãpuþin. Dar nu a fost aºa. Deloc.

ÎN URMÃTORII DOI ANI, cuvintele dezvoltare economicã ºi reformã au fost pe buzele multora în Kabul. Monarhiaconstituþionalã fusese abolitã ºi înlocuitã cu republica,condusã de un preºedinte al republicii. O vreme, unval de efervescenþã ºi avânt reformator a mãturat þara;oamenii vorbeau despre drepturile femeilor ºi tehno-logia modernã.

Pntru cei mai mulþi, chiar dacã un nou conducã-tor locuia la Arg – palatal regal din Kabul – viaþa sescurgea la fel. Oamenii mergeau la lucru de sâmbãtãpânã joi, iar vinerea se strângeau la picnic, în parcuri,pe malurile Lacului Ghargha, în Grãdinile Paghman.

Autobuze colorate ºi supraetajate, gemând de cãlãtori,strãbãteau strãduþele înguste ale Kabulului, însoþitepermanent de vocile ridicate ale taxatorilor, carecãlãreau bara din spate a vehiculelor, urlând indicaþiiºoferilor, cu accentul lor puternic, de Kabul. Cândvenea Eid-ul, cele trei zile de sãrbãtoare care încheiauluna sfântã a Ramadanului, locuitorii Kabulului,

îmbrãcaþi în haine noi ºi frumoase, de sãrbãtoare,

porneau sã-ºi viziteze familiile. Oamenii se îmbrãþiºau,se sãrutau ºi îºi urau „ Eid Mubarak!“ – „Eid fericit!“Copiii deschideau cadourile ºi se jucau cu ouãle fierte,vopsite în culori vesele.

Pe la începutul acelei ierni din anul 1974, mã jucam cu Hassan în curte, construiam o cazematã dezãpadã, când Ali l-a chemat pe Hassan înãuntru:

— Hassan, aga sahib vrea sã-þi vorbeascã!51


52/405

52

Ali stãtea în uºa de la intrare, îmbrãcat în alb, cubraþele încruciºate la piept, iar din gurã îi ieºeauaburi.

Am schimbat un zâmbet cu Hassan. Aºteptasemtoatã ziua sã îl cheme: era ziua lui de naºtere.

— Ce e, tatã, ºtii? Ne spui ºi nouã? a întrebatHassan. Îi strãluceau ochii.

Ali a ridicat din umeri.

— Aga sahib nu mi-a spus.— Hai, Ali, te rugãm, spune-ne! am insistat ºi eu.O fi o carte de colorat? Sau un pistol nou?

Ca ºi Hassan, Ali era incapabil sã mintã. În fiecarean, se prefãcea cã nu are habar ce ne cumpãrase Babade zilele noastre de naºtere. ªi în fiecare an, ochii îltrãdau ºi noi reuºeam sã-l tragem de limbã. De data

asta, însã, se pãrea cã spune adevãrul.Baba nu uita niciodatã de ziua de naºtere a lui

Hassan. O vreme, l-a întrebat pe Hassan ce vrea, dar într-un final a renunþat la acest obicei fiindcã Hassan, în modestia lui, nu vroia niciodatã nici un cadou. Aºacã, în fiecare iarnã, Baba alegea el ceva. Într-un an i-aluat un camion japonez de jucãrie, apoi în alt an i-aluat o locomotivã electricã, cu ºine ºi cu tot tacâmul.Cu un an înainte, Baba îl luase pe Hassan prin sur-prindere cu o pãlãrie de cowboy, din piele, exact cumavea Clint Eastwood în Cel bun, cel rãu ºi cel urât, filmcare luase în sufletul nostru locul ocupat înainte deCei ªapte Magnifici – westernul nostru favorit. Toatã

iarna aia, eu ºi Hassan am purtat pãlãria cu rândul ºiam fredonat melodia genericului în timp ce escaladammunþii de zãpadã ºi ne împuºcam unul pe celãlalt.

Ne-am scos mãnuºile ºi cizmele pline de zãpadã înfaþa uºii de la intrare. Când am pãºit în living, l-amgãsit pe Baba lângã soba de fontã în care ardeazdravãn focul, stând de vorbã cu un indian micuþ ºi

chel, îmbrãcat cu un costum maro, cu cravatã roºie.


53/405

53

— Hassan, a zis Baba, zâmbind ºmechereºte, fãcunoºtinþã cu cadoul de ziua ta.

M-am uitat la Hasan ºi el la mine, nedumeriþi. Nuse zãrea nici o cutie frumos împachetatã. Nici o pungãde cadouri. Nici o jucãrie. Doar Ali, care stãtea în spa-tele nostru, Baba ºi indianul lui sclivisit, care arãta caun profesor de matematicã.

Indianul în costum maro a zâmbit ºi i-a întins

mâna lui Hassan.— Sunt dr. Kumar, a zis. Încântat sã te cunosc.Vorbea farsi cu un accent hindi gros, rulând sunetele.

— Salaam alaykum, a zis Hassan nesigur. A înclinatpoliticos capul, dar ochii îl cãutau pe tatãl lui. Ali s-aapropiat ºi ºi-a pus mâna pe umãrul lui.

Baba a întâlnit privirea îngrijoratã ºi uimitã a luiHassan:

— L–am adus pe dr. Kumar din New Delhi. Dr.Kumar e chirurg plastician.

— ªtii ce înseamnã asta? l-a întrebat omuleþulindian pe Hassan, care a scuturat din cap nedumerit.S-a uitat neajutorat la mine, dar am ridicat din umeri.

Tot ce ºtiam era cã mergi la chirurg sã te facã bine,dacã ai apendicitã. ªtiam pentru cã unul dintre colegiimei de clasã murise din cauza asta în urmã cu un anºi învãþãtorul ne spusese cã nu l-au dus la timp laoperaþie. Ne-am uitat amândoi la Ali, dar, bineînþeles,cu el nu ºtiai niciodatã. Faþa îi era impasibilã, ca

întotdeauna, deºi o nuanþã de sobrietate îi întunecaseprivirea.— Ei bine, a zis dr. Kumar, treaba mea e sã rezolv

anumite lucruri legate de corpul oamenilor. Uneori,poate fi vorba de faþa lor.

— Ah, a zis Hassan. ªi-a mutat privirea de ladr. Kumar la Baba, apoi la Ali. ªi-a atins buza de sus

cu mâna. Ah, a zis din nou.

243938829 vanatorii de zmeie

Documents