vanatorii de zmeie nodrm

406

Upload: delia-ruth-hizo

Post on 02-May-2017

274 views

Category:

Documents


15 download

TRANSCRIPT

Page 1: Vanatorii de Zmeie Nodrm

���

��������������������

Page 2: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Page 3: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Khaled�Hosseini��

����

VÂNĂTORII�DE�ZMEIE��

Traducere�de�Mihaela�S.�Oprea-Aron����������������

Page 4: Vanatorii de Zmeie Nodrm

� Valoarea timbrului literar se virează la Uniunea Scriitorilor din România, cont nr. R044RNCB5101000001710001, sucursala BCR Unirea. © 2003 by Khaled Hosseini

The Kite Runner

© Editura NICULESCU, 2011

Adresa: Bd. Regiei 6D 060204 – Bucureşti, România Comenzi: (+40)21-312.97.82 Fax: (+40)21-312.97.83 E-mail: [email protected] Internet: www.niculescu.ro

Coperta: Carmen Lucaci

ISBN 978-973-748-615-8 Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărŃi nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare şi accesare a datelor, fără permisiunea Editurii NICULESCU. Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la răspunderea penală faŃă de legile naŃionale şi internaŃionale privind proprietatea intelectuală.

_______________________________________________________________________________________________________________

Editura NICULESCU este partener şi distribuitor oficial OXFORD UNIVERSITY PRESS în România.

E-mail: [email protected]; Internet: www.oxford-niculescu.ro

Page 5: Vanatorii de Zmeie Nodrm

5

Lui Haris ºi Farah, noor a ochilor mei, ºi tuturor copiilor din Afganistan

I.

Decembrie 2001

La vârsta de 12 ani, într-o zi întunecatã ºi rece diniarna lui 1975, am devenit ceea ce sunt azi. Þin mintemomentul exact, cum stãteam ghemuit dupã un pe-rete dãrâmat, de chirpici ºi fixam cu privirea aleea dinapropierea golfuleþului îngheþat. Se întâmpla cu multtimp în urmã, dar, aºa cum am aflat din proprie ex-perienþã, e greºit ce se spune despre trecut, cã poþi sãîl îngropi. Pentru cã trecutul îºi face drum spreluminã cu ghearele. Privind în urmã, îmi dau seamacã de douãzeci ºi ºase de ani încoace scrutez aleeaaceea pustie.

Într-o zi din vara trecutã m-a sunat prietenul meu,Rahim Khan, din Pakistan. M-a rugat sã mã duc sã-lvãd. Stând în bucãtãrie, cu receptorul la ureche, amºtiut cã nu era doar Rahim Khan pe fir. Era trecutul,cu pãcatele mele neispãºite. Dupã ce am închis, m-amdus sã fac o plimbare pe malul Lacului Spreckels,care mãrgineºte partea de nord a Parcului GoldenGate. Soarele amiezii strãlucea pe apã, acolo undepluteau zeci de bãrci miniaturale, purtate de o brizãrãcoroasã. M-am uitat apoi în sus ºi am zãrit douãzmeie roºii, cu cozi lungi, albastre, care se înãlþau sprecer. Dansau pe deasupra copacilor din partea de vesta parcului, pe deasupra morilor de vânt, plutind

Page 6: Vanatorii de Zmeie Nodrm

alãturi ca doi ochi care priveau în jos, spre SanFrancisco, oraºul pe care îl numesc acum „acasã“. ªideodatã am auzit vocea lui Hassan ºoptindu-mi îngând: Pentru tine, de încã o mie de ori. Hassan – bãiatulcu buzã de iepure, vânând un zmeu.

M-am aºezat pe o bancã din parc, lângã o salcie.M-am gândit la ceva ce spusese Rahim Khan chiarînainte sã închidã, un lucru la care pãrea cã se gândisemultã vreme: Existã o cale de a fi din nou bun. M-amuitat iarãºi în sus, la cele douã zmeie. M-am gânditla Hassan. La Baba. Ali. Kabul. M-am gândit la viaþape care o trãisem pânã în iarna lui 1975, cea care aschimbat totul. ªi care m-a fãcut ceea ce sunt azi.

Page 7: Vanatorii de Zmeie Nodrm

7

II.

Când eram copii, Hassan si cu mine ne urcam deseoriîn plopii de pe aleea din faþa casei tatãlui meu ºi neenervam vecinii reflectând lumina soarelui în caselelor, cu ajutorul unui ciob de oglindã. Obiºnuiam sãstãm fiecare pe câte o ramurã, sus, bãlãbãnindu-nepicioarele goale ºi cu buzunarele pantalonilor plinecu dude uscate ºi cu alune. Ne jucam pe rând cuciobul de oglindã ºi mâncam dude ºi ne bombardamcu ele, râzând ºi chicotind. Încã îl mai vãd pe Hassansus, în copac, cu soarele care se strecura printrefrunze ºi îi licãrea pe faþa aproape perfect rotundã –o faþã ca a unei pãpuºi chinezeºti sculptate într-unlemn de esenþã tare, cu nasul lui drept ºi turtit ºi cuochii mici, oblici, semãnând cu frunzele de bambus,ochi care deveneau aurii, verzi sau de culoareasafirului, în funcþie de luminã. Încã îi mai zãrescurechile micuþe ºi aºezate în partea de jos a capului ºibãrbia ascuþitã, parcã neterminatã – un apendicecãrnos care pãrea adãugat ulterior, dupã o maturãchibzuinþã. ªi buza despicatã, chiar la stânga liniei me-diane a buzelor, acolo unde unealta sculptoruluipãpuºii chinezeºti alunecase, probabil, sau poate cãobosise, pur ºi simplu, devenind neatentã.

Uneori, cum stãteam noi acolo sus, în copac, îlconvingeam pe Hassan sã îl bombardeze pe lupulgerman ºi chior al vecinului, folosindu-ºi praºtia ºi

Page 8: Vanatorii de Zmeie Nodrm

8

alunele drept muniþie. Hassan nu era niciodatã deacord, dar dacã i-o ceream eu, dacã chiar i-o ceream,nu mã refuza. Hassan nu-mi refuza niciodatã nimic.ªi era mortal cu praºtia aia a lui. Ali, tatãl lui Hassan,ne prindea ºi se înfuria, atât cât se putea înfuria cinevaatât de blând ca Ali. Ne fãcea semn cu degetul,mustrãtor, apoi ne dãdea jos din copac. Lua oglindaºi ne spunea ce îl învãþase mama lui, cã diavolulfoloseºte lumina soarelui, reflectatã în oglinzi, ca sã-idistragã pe musulmani de la rugãciune. „ªi râde întimp ce face asta“ – adãuga el, mustrându-ºi fiul.

— Da, tatã, mormãia Hassan, privind în jos. Darnu mã pâra niciodatã. Niciodatã nu spunea cãoglinda, ca ºi bombardatul cu alune al câinelui ºchiopal vecinului fuseserã ideea mea.

Plopii mãrgineau aleea de cãrãmidã roºie, care du-cea la porþile din fier forjat. La rândul lor, acestea sedeschideau spre o prelungire a aleii de pe proprie-tatea tatãlui meu. Casa era pe partea stângã a acesteialei, curtea – la capãtul ei.

Toatã lumea era de acord cã tatãl meu, „Baba“ almeu, construise cea mai frumoasã casã din cartierulWazir Akbar Khan, o zonã nouã ºi luxoasã din parteade nord a Kabulului. Unii credeau chiar cã era ceamai frumoasã casã din tot Kabulul. Din aleea prin-cipalã se desprindea alta, mãrginitã de tufe de tran-dafiri, care ducea spre casa imensã, cu podele de mar-murã ºi cu ferestre mari. Mozaicul, ales de Baba cumâna lui, de la Ispahan, forma modele complicatecare acopereau duºumelele celor patru bãi. Tapiseriibrodate cu fir de aur, cumpãrate de Baba de laCalcutta, acopereau pereþii; din tavanul înalt atârnaun candelabru de cristal.

Sus erau camera mea, dormitorul lui Baba ºi ca-mera de lucru, cunoscutã ca „fumoarul“, undemirosea tot timpul a tutun ºi a scorþiºoarã. Baba ºi

Page 9: Vanatorii de Zmeie Nodrm

9

prietenii lui se tolãneau acolo, în fotoliile de pieleneagrã, dupã ce Ali le servise cina. κi umpleau pipele– numai tata zicea cã „îºi îngraºã pipa“ – ºi discutaupe temele lor favorite: politicã, afaceri, fotbal. Uneoriîl întrebam pe Baba dacã pot sã stau ºi eu cu ei, darBaba îmi zicea din prag: „Acuma lasã-ne, distracþiaasta e pentru oamenii mari. De ce nu te duci tu sãciteºti una din cãrþile alea ale tale?“ Apoi închidea uºa,iar eu mã întrebam de ce îmi spunea mereu cã edistracþie pentru oamenii mari. Stãteam lângã uºã, cugenunchii ghemuiþi la piept. Uneori, stãteam acolocâte o orã, alteori douã, ascultându-le râsetele ºipãlãvrãgeala.

Livingul de la etaj avea un perete curbat, cuvitrine fãcute pe comandã. În interior erau fotografiide familie înrãmate: o pozã veche, cenuºie, cu buniculmeu ºi cu regele Nadir Shah, fãcutã în 1931, cu doiani înainte de asasinarea acestuia din urmã, în carestãteau aplecaþi deasupra unei cãprioare moarte;purtau cizme lungi pânã la genunchi, iar puºtile leatârnau pe umãr. Altã pozã era de la nunta pãrinþilormei – Baba, strãlucitor în costumul negru, ºi mama,o prinþesã tânãrã ºi zâmbitoare, înveºmântatã în alb.Iatã-l ºi pe Baba cu cel mai bun prieten ºi partener deafaceri, Rahim Khan, stând în faþa casei noastre,serioºi, iar eu sunt micuþ ºi Baba mã þine în braþe;aratã obosit ºi întunecat. Sunt la el în braþe, dardegetele mele îl þin strâns de degetul cel mic peRahim Khan.

Peretele curbat dãdea într-o sufragerie în mijloculcãreia se afla o masã de mahon la care puteau mâncape puþin treizeci de oaspeþi – ºi, având în vedere gus-tul tatei pentru petreceri extravagante, asta se întâm-pla aproape în fiecare sãptãmânã. În celãlalt capãtal sufrageriei era un ºemineu mare, de marmurã,

Page 10: Vanatorii de Zmeie Nodrm

10

luminat întotdeauna, pe timp de iarnã, de strãlucireaportocalie a focului.

O imensã uºã culisantã de sticlã se deschidea spreo terasã semicircularã, de unde se puteau admira ceidoi acri de curte ºi ºirurile de cireºi. Baba ºi Ali încro-piserã o micã grãdinã de legume de-a lungul pere-telui estic: roºii, mentã, ardei ºi un rând de porumb,care nu apucase niciodatã sã se coacã. Hassan ºi cumine îl botezasem „Peretele porumbului bolnav“. Încapãtul de sud al grãdinii, în umbra unui mosmonjaponez, se gãsea locuinþa servitorilor, o cãsuþã mo-destã, de pãmânt, în care locuiau Hassan ºi tatãl lui.

În cocioaba aceea mititicã se nãscuse Hassan, îniarna lui 1964, la un an dupã ce mama murise la naº-terea mea.

Puteam sã numãr pe degetele de la o mânã de câteori intrasem în locuinþa lui Hassan ºi a lui Ali în ceioptsprezece ani cât am trãit în acea casã. Când soarelecobora în spatele dealurilor ºi noi terminam cu joaca,eu ºi Hassan ne despãrþeam. Eu o luam pe lângãtufele de trandafiri spre vila lui Baba, iar Hassan, sprecocioaba de pãmânt unde se nãscuse ºi unde trãisetoatã viaþa lui. Îmi amintesc cã era curatã, sãrãcã-cioasã, luminatã slab de douã lãmpi cu cherosen.Douã saltele erau aºezate în colþuri opuse ale încã-perii, un covor Herati – ros pe la margini – între ele,un scaun cu trei picioare ºi o masã de lemn, în colþulîn care îºi fãcea Hassan desenele. Goliciunea pereþilorera salvatã de o singurã tapiserie pe care erau cusutecuvintele: Allah-u-akbar1. Baba o cumpãrase pentruAli într-una din cãlãtoriile lui la Mashad.

În coliba aceea micuþã mama lui Hassan, Sanaubar,îl adusese pe el pe lume, într-o zi friguroasã din iarnalui 1964. Dacã mama mea murise la naºtere datoritã

1 Mare este Allah (în arabã în orig.).

Page 11: Vanatorii de Zmeie Nodrm

11

unei hemoragii, Hassan îºi pierduse mama la nici osãptãmânã dupã ce se nãscuse. ªi o pierduse datoritãunor împrejurãri pe care cei mai mulþi dintre afganile considerã cu mult mai grave decât moartea: fugisecu o trupã ambulantã de cântãreþi ºi dansatori.

Hassan nu vorbea niciodatã de mama lui, de parcãnici nu ar fi existat. Întotdeauna m-am întrebat dacãse gândeºte la ea – cum aratã, unde este; mã întrebdacã visa sã o întâlneascã. Îl chinuia dorul de ea, aºacum mã chinuia pe mine dorul de mama pe care nuapucasem sã o cunosc? Într-o zi, am plecat de-acasã,ca sã mergem la cinematograful Zainab, sã vedem unfilm nou, irakian, ºi am luat-o pe scurtãturã, printrebarãcile militare de lângã ºcoala Istiqlal – Baba neinterzisese s-o luãm pe acolo, dar în acel moment elera în Pakistan, cu Rahim Khan. Ne-am cãþãrat pegardul care împrejmuia barãcile, am sãrit peste unmic izvor ºi am ieºit pe maidanul murdar, undetancurile abandonate se umpleau de praf. Un grupde soldaþi tãifãsuiau la umbra unuia dintre tancuri,fumau ºi jucau cãrþi. Unul dintre ei ne-a vãzut ºi i-adat un cot vecinului, strigându-i lui Hassan:

— Hei, tu, a zis el, te cunosc!Noi nu-l mai vãzuserãm niciodatã. Era un omuleþ

îndesat, cu capul ras ºi tuleie pe faþã. Felul cum arânjit la noi m-a speriat. „Nu te opri“, i-am mormãitlui Hassan.

— Tu! Hazara! Uite-te la mine când îþi vorbesc!lãtrã soldatul. Îi dãdu þigara tipului de lângã el, fãcuun cerc din degetul mare ºi cel arãtãtor de la o mânã,apoi îºi trecu degetul mijlociu de la cealaltã mânã princercul improvizat. Începu sã-l bage ºi sã-l scoatã,într-o miºcare de du-te-vino.

— Am cunoscut-o pe mama ta, ºtiai? Amcunoscut-o bine de tot! Am luat-o pe la spate, chiar laizvorul de colo.

Page 12: Vanatorii de Zmeie Nodrm

12

Soldaþii râserã. Unul dintre ei scoase un chiþãit.Eu i-am spus lui Hassan sã nu se opreascã, sã meargãmai departe.

— Ce funduleþ dulce ºi bombat avea! mai zisesoldatul, dând mâna cu ceilalþi ºi rânjind. Mai târziu,în întuneric, l-am auzit pe Hassan scâncind lângãmine. Îi ºiroiau lacrimile pe obraji. M-am întins pestebraþul scaunului meu, l-am luat pe dupã umeri ºi l-amtras lângã mine. ªi-a culcat capul pe umãrul meu.„Te-a confundat“, i-am murmurat. „Te-a confundat.“

Mi s-a povestit cã nimeni nu s-a mirat când a fugitSanaubar. Oamenii ridicaserã din sprâncene când Ali,un bãrbat care ºtia Coranul pe de rost, s-a cãsãtorit cuSanaubar, o femeie cu nouãsprezece ani mai tânãrã,frumoasã, dar cunoscutã ca fiind lipsitã de scrupuleºi care îºi merita cu prisosinþã reputaþia dezonorantã.Ca ºi Ali, era o mahomedanã ºiitã de etnie hazarã.În plus, era veriºoara lui primarã, deci o alegerematrimonialã fireascã. Dar dincolo de aceste potriviri,Ali ºi Sanaubar aveau puþine lucruri în comun, iaraspectul fizic – cel mai puþin dintre toate. În timp ceochii ca smaraldele ºi chipul de drãcuºor neastâm-pãrat al lui Sanaubar puteau duce mulþi bãrbaþi înpãcat (ba chiar, zvonurile spuneau cã se ºi întâm-plase), Ali avea o paralizie congenitalã a muºchilorinferiori ai feþei, care îl împiedica sã zâmbeascã ºi îlfãcea sã parã mereu posomorât. Nu aveai cum sã îþidai seama dacã Ali – cu chipul lui împietrit – era fericitsau trist, pentru cã numai ochii oblici se încreþeau azâmbet sau se îngreunau a tristeþe. Se spune cã ochiisunt ferestrele sufletului. Ei bine, în cazul lui Ali nimicnu putea fi mai adevãrat, pentru cã ochii erau sin-gurul lucru prin care se putea dezvãlui.

Mi s-a spus cã mersul lasciv al lui Sanaubar ºi ºol-durile ei unduitoare îi fãcuserã pe mulþi bãrbaþi sãviseze la infidelitate. Pe Ali, în schimb, poliomielita

Page 13: Vanatorii de Zmeie Nodrm

13

îl lãsase cu piciorul drept atrofiat ºi sucit, cu pieleaflascã, întinsã pe os ºi cu o musculaturã subþire ca foiþade þigarã. Îmi amintesc cã într-o zi, pe când aveamopt ani, Ali m-a dus la bazar sã luãm niºte naan1.Mergeam în spatele lui, fredonând, încercând sã îiimit mersul. Îl priveam cum îºi leagãnã piciorulschilodit într-un soi de arc târºâit ºi îi vedeam corpulaplecându-se nefiresc spre dreapta, de fiecare datãcând înfigea piciorul acela în pãmânt. Pãrea un micmiracol cã reuºeºte sã-ºi menþinã echilibrul. Când amîncercat ºi eu, aproape cã am cãzut în ºanþul de lamarginea drumului. Asta m-a fãcut sã chicotesc. Alis-a întors ºi m-a surprins maimuþãrindu-l. Nu a spusnimic. Nici atunci, nici altã datã. A mers mai departe.

Faþa lui Ali ºi mersul lui bãgau groaza în câþivacopilaºi din împrejurimi. Dar adevãratul necaz era cucei mai mãriºori. Îl urmãreau pe strãzi ºi îºi bãteau jocde el, când trecea ºontâcãind. Unii îi spuneau „Babalu“sau „dansatorul de boogy“.

— Hei, Babalu, pe cine ai mai mâncat astãzi? lã-trau într-un cor de râsete. Pe cine ai mai mâncat,Babalu-cu-nas-turtit?

Îi spuneau „nas turtit“ pentru cã Ali ºi Hassanaveau trãsãturile mongoloide caracteristice celor dintribul Hazara. Timp de patru ani, asta a fost tot ce amºtiut despre hazari, cã sunt descendenþi din moguli ºicã aratã ca niºte chinezi. Manualele de ºcoalã abia dacãîi pomeneau, referindu-se la strãmoºii lor doar întrecere. Apoi, într-o zi, mã aflam în biroul lui Baba ºi îiumblam prin lucruri, când am gãsit o carte veche deistorie, de-a mamei. Fusese scrisã de un iranian penume Khorami. Am suflat praful de pe ea, am începuts-o citesc în acea noapte, în patul meu, ºi am fost uimitsã descopãr un capitol întreg despre istoria hazarilor.

1 Pâine (n.tr.).

Page 14: Vanatorii de Zmeie Nodrm

14

Acolo am citit cã strãmoºii mei din tribul paºtun i-aupersecutat ºi i-au oprimat pe hazari. Scria cã hazarii auîncercat sã se rãscoale împotriva paºtunilor, în secolulal XIX-lea, dar cã paºtunii „i-au reprimat cu o violenþãde nedescris“. În carte se spunea cã ai mei i-au ucispe hazari, fiindcã vroiau sã le ia pãmânturile, de aceeale-au dat foc la case ºi le-au vândut femeile. Mai scriacã, în parte, motivul pentru care paºtunii i-au oprimatpe hazari era cã paºtunii erau musulmani suniþi, întimp ce hazarii erau ºiiþi. În carte mai erau scrise omulþime de informaþii pe care nu le ºtiam, informaþiide care nici învãþãtorul meu, nici Baba nu pomeniserãnimic. Mai scria ºi despre unele lucruri pe care le ºtiam,cum cã hazarii sunt porecliþi „mâncãtori de ºoareci“,„nasuri turtite“ sau „mãgari de corvoadã“. Îi auzisempe unii dintre copiii din vecini strigându-l aºa pe Hassan.

Sãptãmâna urmãtoare, dupã ore, i-am arãtat învã-þãtorului meu cartea, deschizând-o la capitolul desprehazari. A rãsfoit vreo douã pagini în grabã, a strâmbatdin nas ºi mi-a dat cartea înapoi: „Ãsta-i un lucru pecare ºiiþii îl fac foarte bine“, a zis, luându-ºi hârtiile,„ºtiu sã pozeze în martiri.“ A strâmbat din nou dinnas, când a pronunþat cuvântul „ºiiþi“, de parcã ar fifost un soi de boalã.

Dar, în ciuda moºtenirii etnice comune ºi a unei pu-ternice legãturi de sânge, Sanaubar pactiza cu vecinii,bãtându-ºi joc de Ali. Am aflat cã nu fãcea nici un secretdin dispreþul pe care-l simþea pentru înfãþiºarea lui.

— Ãsta-i soþ? ºoptea ea insinuant. Am vãzut mã-gari bãtrâni care erau mai potriviþi sã fie soþi.

În cele din urmã, cei mai mulþi au suspectat cãfusese o cãsãtorie aranjatã între Ali ºi unchiul sãu,tatãl lui Sanaubar. Ziceau cã Ali se însurase cu veri-ºoara lui ca sã „spele“ reputaþia pãtatã a unchiului sãu,deºi, pe de altã parte, Ali, rãmas orfan de la vârsta decinci ani, nu avea nici un fel de avere.

Page 15: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Ali nu dãduse niciodatã replica detractorilor sãi,poate pentru cã, în parte, nu reuºea niciodatã sã îialerge cu piciorul lui schilod, pe care îl trãgea dupãel, dar mai ales pentru cã era imun la insultele rãuvo-itorilor. κi gãsise bucuria, antidotul, când Sanaubarîl nãscuse pe Hassan. Fusese o treabã simplã: fãrãobstetricieni, fãrã anesteziºti, fãrã aparate complicateºi monitoare performante, doar Sanaubar, zãcând pesalteaua fãrã cuverturã ºi plinã de pete, cu Ali ºimoaºa lângã ea. Nici nu avusese prea mare nevoie deajutor, pentru cã nici mãcar în momentul naºteriiHassan nu-ºi dezminþise felul lui de-a fi: era incapabilsã rãneascã pe cineva. Câteva contracþii, vreo douãîmpingeri ºi hopa, apãruse ºi Hassan. Sosise zâmbind.

Dupã cum se confesase moaºa servitoarei unuivecin, care avusese apoi grijã sã spunã mai departeoricui voia sã o asculte, se pare cã Sanaubar aruncaseo privire copilului din braþele lui Ali, îi zãrise buza deiepure ºi mârâise, cu un fel de râs amar: „Ia te uitã!“,zisese ea. „Acum ai propriul tãu idiot, ca sã zâmbeascãºi pentru tine!“ Refuzase sã-l ia în braþe pe Hassanºi, dupã cinci zile, dispãruse fãrã urmã.

Baba angajase aceeaºi femeie care mã hrãnise ºipe mine, ca sã îl alãpteze pe Hassan. Ali ne-a zis cã erao femeie hazarã cu ochi albaºtri, venitã din Bamiyan,oraºul statuilor gigantice care îl înfãþiºau pe Buddha.„Cu ce voce dulce cânta!“, ne spunea el, de fiecare datã.

— ªi ce cânta? întrebam ºi eu ºi Hassan de fiecaredatã, cu toate cã ºtiam deja – ne spusese de nenumã-rate ori, dar voiam sã îl auzim pe Ali cântând.

κi dregea vocea ºi începea:

Pe un munte înalt am statªi-am strigat numele lui Ali, Leul lui Dumnezeu,Oh, Ali, Leu al lui Dumnezeu, Rege al oamenilor,Adu bucurie inimilor noastre întristate!

15

Page 16: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Apoi ne spunea cã existã o legãturã frãþeascã întrecei care au supt acelaºi lapte, o legãturã pe care nicimãcar trecerea timpului nu o poate ºterge.

Hassan ºi cu mine am supt lapte de la acelaºi sân.Am fãcut primii paºi în aceeaºi curte ºi sub acelaºi aco-periº am rostit amândoi primele noastre cuvinte.

Al meu a fost Baba.Al lui – Amir, numele meu.Privind acum în urmã, cãtre vremea aceea, cred

cã temelia a ceea ce avea sã se întâmple în iarna lui1975 – ºi a tot ce a urmat dupã aceea – a fost pusãodatã cu acele prime cuvinte.

Page 17: Vanatorii de Zmeie Nodrm

17

Se spune cã tatãl meu s-a luptat odatã cu mâinilegoale cu un urs negru, în Baluchistan. Dacã povesteaar fi avut drept erou pe oricine altcineva, ar fi fostcategorisitã drept laaf – tendinþa aceea de a exageratipicã afganilor, ridicatã, din pãcate, la rang de„calitate naþionalã“; dacã cineva se lãuda cã fiul luieste medic, exista posibilitatea ca odrasla sã fi trecut,cândva, cu bine un test la biologie, în liceu. Darnimeni nu se îndoise vreodatã de adevãrul vreuneipoveºti despre Baba ºi, chiar dacã ar fi fãcut-o, ei bine,Baba avea drept dovadã acele trei cicatrici paralelecare îi brãzdau spinarea. Mi-l imaginasem de nenu-mãrate ori pe Baba luptându-se, ba chiar îl ºi visasem.ªi în aceste vise Baba al meu ºi ursul se contopeau,încât nu puteai spune care e unul ºi care-i celãlalt.

Rahim Khan i se adresase pentru prima oarã cuceea ce avea sã devinã porecla binecunoscutã a luiBaba: „Toophan aga“, adicã „ Domnul Uragan“. Erao poreclã destul de potrivitã. Tata era o forþã a na-turii, un gigant reprezentant al paºtunilor, cu o barbãdeasã, o claie de pãr castaniu cârlionþat, la fel de ne-domolit ca ºi stãpânul lui, mâini care pãreau capabilesã scoatã ºi o salcie din rãdãcini ºi o privire întunecatã,care „ar fi îngenuncheat ºi un diavol, cerºind îndu-rare“, aºa cum zicea Rahim Khan. La petreceri, cândîºi fãcea apariþia, cu cei doi metri ai lui, atenþia tuturor

III.

Page 18: Vanatorii de Zmeie Nodrm

18

se îndrepta spre el, ca un lan de floarea-soarelui spresoare.

Baba nu putea fi ignorat, nici mãcar când dormea.Îmi îndesam vatã în urechi, trãgeam pãtura peste capºi tot mai auzeam sforãitul lui Baba – asemeneauruitului unui motor de camion – trecând prin pereþi.Iar camera mea era în capãtul celãlalt al holului. Cumo fi reuºit mama sã punã geanã pe geanã, dormindîn aceeaºi camerã cu el, rãmâne un mister pentrumine. Asta e una din nenumãratele întrebãri pe carei le-aº fi pus mamei, dacã aº fi apucat sã o cunosc.

Târziu, prin anii ’60, pe când aveam ºase ani,Baba a hotãrât sã construiascã un orfelinat. Am auzitpovestea din gura lui Rahim Khan. El mi-a spus cãBaba a fãcut proiectul cu mâna lui, în ciuda faptuluicã nu avea nici o experienþã în domeniu. Scepticii i-auspus sã lase prostiile ºi sã angajeze un arhitect, darBaba a refuzat, bineînþeles, ceea ce i-a fãcut pe ceilalþisã dea din cap mustrãtor la adresa încãpãþânãrii lui.Dar Baba a reuºit ºi ceilalþi au dat din cap apreciativla adresa felului cum reuºea sã triumfe. Baba a plãtitdin buzunarul propriu costurile construcþieiorfelinatului cu douã etaje, situat chiar în centrulzonei Jadeh Maywand de la sud de fluviul Kabul.Rahim Khan mi-a spus cã Baba a dat toþi banii pentruîntregul proiect, plãtindu-i pe ingineri, electricieni,instalatori ºi pe muncitori, ca sã nu mai vorbim deoficialii oraºului, „ale cãror mustãþi trebuiau unse“.

Construcþia orfelinatului a durat trei ani. Aveamde-acum opt ani. Îmi amintesc ziua de dinainte dedeschiderea orfelinatului, când Baba m-a dus la LaculGharga, situat la câteva mile, în nordul Kabulului.Mi-a cerut sã-l întreb ºi pe Hassan dacã nu vrea sãvinã, dar l-am minþit ºi i-am spus cã e rãcit. Îl voiampe Baba numai pentru mine. ªi-apoi, odatã, când maifusesem la Lacul Ghargha, eu ºi Hassan începuserãm

Page 19: Vanatorii de Zmeie Nodrm

19

sã aruncãm cu pietre în apa ca oglinda; piatra luiHassan fãcuse opt „broscuþe“, iar a mea, numai cinci.Baba era acolo, privindu-ne, ºi îl bãtuse pe Hassan peumãr, ba chiar îºi trecuse ºi braþul pe dupã umerii lui.

Ne-am aºezat în jurul unei mese pliante, de picnic,pe malul lacului, numai eu ºi Baba de data asta, ºi ammâncat ouã fierte ºi sandviciuri kofta – adicã chifteleºi murãturi între douã felii de naan. Apa era adâncãºi albastrã, iar soarele strãlucea pe luciul limpede caoglinda. În zilele de vineri, malul lacului gemea defamilii, care veneau se petreacã o zi în aer liber, lasoare. Dar acum era în mijlocul sãptãmânii ºi nu eramdecât eu ºi Baba, adicã noi ºi doi turiºti bãrboºi ºipletoºi, hippies auzisem cã li se spune. Stãteau pe chei,cu picioarele în apã, ºi dãdeau la pescuit cu undiþa.L-am întrebat pe Baba de ce au pãrul lung, dar Babaa mormãit ceva, fãrã sã-mi rãspundã. κi pregãteadiscursul pentru a doua zi, rãsfoind un teanc de foiscrise de mânã, fãcând ici ºi colo notiþe cu un creion.Am muºcat din ou ºi l-am întrebat pe Baba dacã eraadevãrat ce-mi spusese un bãiat de la ºcoalã, cã dacãmãnânci o bucãþicã de coajã de ou, o sã îþi iasã cândfaci pipi, dar el iar a mormãit ceva.

Am muºcat din sandvici. Unul dintre turiºtii blonzia izbucnit în râs ºi l-a pleznit pe celãlalt pe spate. Îndepãrtare, de cealaltã parte a lacului, un camion acotit, hodorogit, pe dupã deal. Soarele a strãlucit oclipã, reflectându-se în oglinda retrovizoare.

— Cred cã am saratan, am mai spus. Cancer, adicã.Baba ºi-a ridicat capul din foile care fluturau uºor înbãtaia brizei. Mi-a zis cã pot sã-mi iau ºi singur apãmineralã, din portbagajul maºinii.

A doua zi, în curtea orfelinatului, s-au trezit cã nuau destule scaune. O mulþime de oameni trebuia sãurmãreascã ceremonia de deschidere în picioare.Sufla vântul, iar eu mã adãpostisem dupã Baba, pe

Page 20: Vanatorii de Zmeie Nodrm

20

micul podium plasat chiar în faþa intrãrii în orfelinat.Baba purta un costum verde ºi o cãciulã de oaiecaracul. Pe la mijlocul discursului, vântul i-a zburatcãciula de pe cap ºi toatã lumea a râs. S-a întors spremine ca sã-i þin cãciula ºi am fost bucuros, pentru cãtoatã lumea putea sã vadã acum cã el este tatãl meu,Baba al meu. Apoi s-a rãsucit iar spre microfon ºi a ziscã sperã cã acea clãdire va fi mai rezistentã în faþavântului decât cãciula lui ºi toatã lumea a râs din nou.Dupã ce Baba ºi-a încheiat discursul, oamenii s-auridicat ºi au izbucnit în urale. Au aplaudat îndelungºi, la sfârºit, au venit sã-i strângã mâna. Unii dintre eimi-au ciufulit pãrul ºi mi-au strâns ºi mie mâna. Eramatât de mândru de Baba, de noi amândoi!

Dar, în ciuda succesului lui Baba, oamenii încã semai îndoiau de el. I-au spus cã nu are simþul aface-rilor ºi cã mai bine ar urma Dreptul, ca tatãl lui. Aºacã Baba le-a dovedit tuturor cã se înºalã: nu numai cãºi-a pus pe picioare propria afacere, dar a devenit celmai bogat negustor din Kabul. Baba ºi Rahim Khanau deschis un restaurant, douã farmacii ºi o firmã deexport de covoare, care avea un succes nebun.

Când oamenii au început sã ºopteascã pe la colþuricã Baba nu va face niciodatã o partidã bunã – cã, înfond, nu are sânge nobil în vine – el s-a însurat cumaicã-mea, Sofia Akrami, o femeie cu educaþie aleasã,consideratã de toatã lumea una dintre cele mai res-pectate, frumoase ºi virtuoase doamne ale Kabulului.ªi nu numai cã preda literaturã clasicã în limba farsila universitate, dar era ºi descendenta unei familiiregale, lucru pe care tatãl meu îl flutura, în glumã, pela nasul scepticilor, spunându-i „prinþesa mea“.

În afarã de mine, care reprezentam excepþia de laregulã, tata modelase lumea din jur dupã bunul sãuplac. Problema era cã, evident, Baba vedea lumeadoar în alb ºi negru. ªi el trebuia sã decidã ce e alb

Page 21: Vanatorii de Zmeie Nodrm

21

ºi ce e negru. Nu poþi sã iubeºti un om care trãieºteastfel, fãrã sã te ºi temi de el în acelaºi timp. Poatechiar ºi sã-l urãºti un pic.

Când eram în clasa a cincea, aveam un molah carene învãþa Coranul. Îl chema molahul Fatiullah Khanºi era un omuleþ scund ºi îndesat, cu faþa acneicã,plinã de mici „cratere“ ºi cu o voce asprã. Ne þineapredici despre virtuþile zakat-ului ºi despre datoria dehadji; ne clarifica complicatele moduri de a facerugãciunile de dimineaþã – namaz –, ne punea sãmemorãm versete din Coran ºi, cu toate cã nu ni letraducea niciodatã, doar le puncta, uneori, cu oramurã de salcie, ne cerea sã pronunþãm cuvintelearabe fãrã greºealã, pentru ca Allah sã ne audã maibine. Într-o zi, ne-a spus cã islamul considerã bãuturaca fiind un pãcat uriaº; cei care beau alcool vor rãs-punde pentru pãcatul lor în Ziua Judecãþii, Qiyamat.Or, în vremurile acelea, bãutura era un lucru obiºnuitîn Kabul. Nimeni nu era biciuit în piaþa publicãpentru asta, dar afganii care beau o fãceau acasã,departe de ochii celorlalþi. Oamenii îºi cumpãrauwhisky-ul ca pe „medicamente“, în pungi maronii dehârtie, de la anumite „farmacii“. Plecau de acolo cupungile ascunse vederii, bãgate adânc în buzunare,atrãgând uneori privirile dezaprobatoare ale celorcare cunoºteau reputaþia respectivelor „farmacii“.

Eram sus, în biroul lui Baba, când i-am povestit cene spusese molahul Fatiullah Khan la ºcoalã. Babatocmai îºi turna un pahar de whisky la barul pe careîl construise chiar în colþul încãperii. A ascultat, aîncuviinþat din cap ºi a luat o înghiþiturã. Apoi s-aaºezat pe canapeaua joasã, de piele, a pus cu grijãpaharul jos ºi m-a luat pe genunchi. M-am simþit deparcã aº fi stat pe douã buturugi imense. A inspiratadânc ºi a expirat pe nas, pe sub mustaþã, cu un soide ºuierat. Mi s-a pãrut cã totul a durat o eternitate.

Page 22: Vanatorii de Zmeie Nodrm

22

Nu eram sigur dacã sã-l îmbrãþiºez sau sã-i sar dinpoalã, înspãimântat de moarte.

— Vãd cã ai început sã confunzi ce înveþi la ºcoalãcu educaþia de-adevãratelea.

— Dar dacã e adevãrat ce ne-au spus la ºcoalã, în-seamnã cã tu eºti un pãcãtos, Baba?

— Hm – Baba a zdrobit un cub de gheaþã întredinþi – vrei sã ºtii ce crede tatãl tãu despre pãcat?

— Da.— Atunci o sã-þi spun, a zis Baba, dar mai întâi tre-

buie sã-nþelegi un lucru, Amir, sã-þi intre bine-n cap:n-o sã înveþi nimic valoros de la idioþii ãia cu barbã!

— Vrei sã zici de la molahul Fatiullah Khan?Baba a gesticulat cu paharul. Gheaþa a fãcut

„clinc-clinc“. — Nu, vreau sã zic, de la toþi. Mã piº pe bãrbile lor

de maimuþe virtuoase.Am început sã chicotesc. Imaginea cu Baba

urinând pe barba unor maimuþe, fie ele virtuoase saunu, era prea mult pentru mine.

— útia nu fac altceva decât sã-ºi prefire mãtãniileprintre degete ºi sã recite o carte scrisã într-o limbãpe care nici mãcar nu o înþeleg. – A mai luat o în-ghiþiturã. – Allah sã ne pãzeascã dacã, vreodatã,Afganistanul o sã cadã în mâinile ãstora!

— Dar molahul Fatiullah Khan pare simpatic, amreuºit sã articulez printre chicoteli.

— Aºa pare ºi Genghis Han, a zis Baba. Dar gata,m-ai întrebat despre pãcat ºi vreau sã-þi spun ce credeu. Mã asculþi?

— Da, am zis, închizând gura. Totuºi, un alt chi-cotit mi-a scãpat, croindu-ºi drum prin nas ºi fãcândun zgomot sforãitor, ceea ce m-a fãcut sã pufnesc dinnou în râs.

Baba m-a sfredelit cu privirea ºi dintr-o datãmi-am înghiþit râsul.

Page 23: Vanatorii de Zmeie Nodrm

23

— Vreau sã-þi vorbesc ca de la bãrbat la bãrbat.Poþi sã te abþii mãcar o datã?

— Da, Baba jan, am murmurat, minunându-mãîn sinea mea, pentru a câta oarã, cum poate Baba sãmã atingã atât de rãu doar prin câteva cuvinte. Amîmpãrtãºit puþine momente plãcute, fiindcã rar seîntâmplase ca Baba sã îmi vorbeascã sau sã mã þinã pegenunchi, iar eu l-am irosit ca un prost.

—Bine, a zis Baba, dar ochii lui erau încãîntunecaþi. Acuma ascultã aici, orice þi-ar spunemolahii, sã ºtii cã existã un singur pãcat, numai unul,ºi ãsta-i furtul. Ai înþeles ce-þi spun?

— Nu, Baba jan, am zis, dorindu-mi cu disperaresã fi înþeles. Nu voiam sã-l dezamãgesc din nou.

Baba a oftat a nerãbdare. ªi asta m-a durut, fiindcãnu era un om nerãbdãtor din fire. Mi-am amintittoate dãþile când venise acasã mult dupã cãdereaîntunericului, toate serile când mâncasem singur. Îlîntrebam pe Ali unde e Baba, când vine acasã, cutoate cã ºtiam foarte bine cã e la ºantier ºi cã supra-vegheazã lucrãrile. Nu se cerea rãbdare pentru aºaceva? Începusem deja sã-i urãsc pe toþi copiii pentrucare se construia orfelinatul ãla: uneori îmi doreamsã fi murit ºi ei, odatã cu pãrinþii lor.

— Când omori un om, furi o viaþã, a mai zis Baba.Îi furi soþiei lui dreptul de a avea un soþ ºi copiilor –dreptul de a avea un tatã. Când spui o minciunã, furicuiva dreptul la adevãr. Când înºeli, furi acelui omdreptul la corectitudine. Ai înþeles?

Da, înþelesesem. Când Baba avea ºase ani, un hoþintrase în casa bunicii mele la miezul nopþii. Bunicul,un judecãtor respectat, îl surprinsese, dar hoþul îiînfipsese cuþitul în gât, omorându-l pe loc – ºi fu-rându-i lui Baba dreptul de a creºte lângã tatãl sãu.Hoþul fusese prins chiar a doua zi ºi se dovedise a fi unvagabond venit din regiunea Kunduz. Îl spânzuraserã

Page 24: Vanatorii de Zmeie Nodrm

24

de creanga unui stejar, cu douã ore înainte de rugã-ciunea de searã. Povestea asta am aflat-o de la RahimKhan, nu de la Baba. Întotdeauna am aflat lucruridespre Baba de la alþii.

— Nu existã lucru mai pãcãtos decât furtul, Amir!mi-a zis Baba. Un om care ia ce nu-i al lui, fie cã e oviaþã sau o bucatã de naan… scuip pe un astfel de om!ªi dacã paºii mi s-ar încruciºa cu ai lui, Allah sã-l aibãîn pazã! M-ai înþeles?

Imaginea lui Baba cotonogindu-l pe hoþ mi s-apãrut înfricoºãtoare ºi entuziasmantã în acelaºi timp.

— Da, Baba.— Dacã existã un Dumnezeu în ceruri, atunci sper

cã are lucruri mai importante de fãcut decât sã seocupe de faptul cã beau eu whisky sau mãnânc carnede porc. ªi-acuma dã-te jos. Dupã toatã vorbãria astadespre pãcat mi s-a fãcut iar sete. L-am privit cumîºi umple paharul la bar ºi m-am întrebat cât o sã maitreacã pânã când o sã mai vorbim aºa, ca acum.Fiindcã adevãrul e cã am simþit mereu cã Baba mãurãºte un pic. ªi de ce nu? La urma urmei, o omo-râsem pe preaiubita lui soþie, preafrumoasa luiprinþesã, nu-i aºa? Aº fi putut cel puþin sã am decenþasã semãn un pic mai mult cu el. Dar n-am ieºit ca el.Chiar deloc.

LA ªCOALÃ, JUCAM un joc care se chema Sherjangi sau„Lupta recitatorilor“. Învãþãtorul de farsi ne arbitraºi lucrurile se desfãºurau cam aºa: cineva recita unvers dintr-o poezie, iar adversarul avea ºaizeci desecunde sã dea replica cu un vers care sã înceapã cuaceeaºi literã cu care se termina versul primului. Toþidin clasã vroiau sã fie în echipã cu mine, fiindcã nicinu împlinisem unsprezece ani ºi ºtiam deja pe de rostzeci de versuri din Khayyám, Hafez sau din faimosulMasnawi al lui Rumi. Odatã, i-am provocat pe toþi din

Page 25: Vanatorii de Zmeie Nodrm

25

clasã ºi am câºtigat. I-am spus lui Baba chiar în searaaceea, dar el doar a dat din cap ºi a zis „bine“.

Iatã cum mã consolam pentru cã tatãl meu era atâtde distant – cufundându-mã în cãrþile mamei melemoarte. ªi-l aveam ºi pe Hassan, fireºte. Citeam orice:Rumi, Hafez, Saadi, Victor Hugo, Jules Verne, MarkTwain, Ian Fleming. Dupã ce am terminat cãrþilemamei – nu cele plicticoase, de istorie, alea nu mi-auplãcut niciodatã, ci romanele, povestirile – am începutsã-mi cheltuiesc banii de buzunar pe cãrþi. Cumpãramcâte una pe sãptãmânã, de la librãria de lângãcinematograful Park, iar când n-am mai avut loc perafturi, am început sã le pun în cutii de carton.

Evident, sã te cãsãtoreºti cu o poetã e ceva, dar sãfii tatãl unui copil care preferã sã-ºi petreacã timpulcu nasul în cãrþi în loc sã meargã la vânãtoare... eibine, probabil cã nu era chiar situaþia pe care ºi-oimaginase Baba. Bãrbaþii adevãraþi nu citesc poezii– ºi Doamne fereºte sã le mai ºi scrie! Bãrbaþii ade-vãraþi – bãieþii adevãraþi – joacã fotbal, aºa cum fãcuseºi Baba când era copil. Ãsta da, hobby. În 1970, Babas-a hotãrât sã opreascã un timp construcþia orfelina-tului ºi a luat avionul pânã la Teheran, unde a stattimp de o lunã ca sã se uite la televizor, la campionatulmondial de fotbal, pentru cã în vremea aceea nuexistau televizoare în Afganistan. M-a înscris ºi pemine într-o echipã de fotbal, sperând sã-mi stârneascãacelaºi interes. Dar am fost jalnic, o adevãratã ruºinepentru întreaga mea echipã, mereu în calea unuicoechipier care voia sã valorifice o pasã sau blocândfãrã voie o niºã în echipa adversã. Bãteam terenul cupicioare nesigure, chiþãind sã-mi dea ºi mie cineva opasã, pasã care nu venea niciodatã. ªi cu cât mãstrãduiam mai tare, fluturându-mi disperat braþeledeasupra capului ºi piþigãindu-mã: „Sunt liber! Suntliber!“, cu atât mai neobservat treceam. Dar Baba nu

Page 26: Vanatorii de Zmeie Nodrm

26

se lãsa cu una, cu douã. Când a devenit clar ca luminazilei cã nu am moºtenit nici o picãturã din talentul luisportiv, s-a hotãrât sã mã transforme într-un spectatorfanatic. Evident, nu era mare lucru, nu-i aºa? Am si-mulat interesul cât de mult timp am putut. Am ovaþio-nat alãturi de el echipa Kabulului în confruntaredirectã cu Kandaharul, am urlat înjurãturi la adresaarbitrului când acesta ne-a penalizat echipa, dar cutoate acestea, Baba a simþit lipsa unui interes adevãratºi s-a resemnat în cele din urmã, admiþând îngrozito-rul adevãr: fiul lui nu are sã joace fotbal sau sã devinãmicrobist.

Îmi aduc aminte cã, odatã, Baba m-a luat cu el laturneul anual Buzkashi, care se þinea în prima zi a pri-mãverii – de Anul Nou. Buzkashi era, ºi încã mai este,pasiunea naþionalã a Afganistanului. Un chapandaz,cãlãreþ foarte priceput, patronat de bogaþii aficionados,trebuia sã înºface o carcasã de caprã sau de catâr dinmijlocul unei învãlmãºeli de adversari, sã o care cu elîn plin galop, fãcând înconjurul stadionului, apoi sã-idea drumul într-un cerc, în timp ce altã echipã dechapandazi era pe urmele lui, adversarii fãcând tot cele stãtea în putinþã – lovituri, muºcãturi, pumni saupicioare – ca sã recupereze carcasa. În ziua aceea,mulþimea fremãta de încântare privind cãlãreþulavântat pe calul sãu ºi îl încuraja cu urlete rãzboiniceîn timp ce lua carcasa. Pãmântul se zgâlþâia de tro-potele copitelor. Urmãream de sus cum trec cãlãreþiiîn galop nebun, þipând ºi chiuind, pe caii lor plini despume.

La un moment dat, Baba mi-a arãtat pe cineva:— Amir, îl vezi pe omul acela de acolo, de sus,

înconjurat de toatã mulþimea aia?Da, îl vedeam.— E Henry Kissinger.

Page 27: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Oho – am zis. Habar n-aveam cine e HenryKissinger ºi aº fi întrebat, probabil. Dar chiar înmomentul acela, am vãzut cu groazã cum unul dintrechapandazi cade din ºa ºi dispare într-un nor de praf,iscat de zeci de potcoave. Trupul i-a fost imediatrãsucit ºi cãlcat de picioarele nervoase ale cailor, cao pãpuºã de cârpe, apoi ceata de chapandazi s-a înde-pãrtat. S-a mai chircit o datã, apoi a rãmas nemiºcat,cu picioarele contorsionate nefiresc, în timp ce obãltoacã de sânge dispãrea în nisipul însetat.

Am început sã plâng.Tot drumul spre casã am plâns. Îmi amintesc cã

Baba îºi încleºta ºi descleºta degetele pe volan. Ba maimult, n-am sã uit niciodatã eforturile lui curajoase dea-ºi ºterge expresia de dezgust de pe faþã, în timp ceconducea în tãcere.

Mai târziu, în noaptea aceea, în timp ce treceamprin faþa biroului tatei, l-am auzit vorbind cu RahimKhan:

— …sã fii recunoscãtor cã e sãnãtos, zicea RahimKhan.

— ªtiu, ºtiu, dar stã tot timpul îngropat în cãrþisau bântuie pe lângã casã de parcã ar fi pierdutîntr-un vis.

— ªi?— Eu n-am fost aºa. Vocea lui Baba a rãsunat frus-

tratã, aproape mânioasã. Rahim Khan a izbucnit în râs:— Copiii nu sunt cãrþi de colorat. Nu poþi sã-i

„colorezi“ cum îþi place þie. — Îþi spun eu, zicea Baba, eu n-am fost aºa ºi nici

copiii cu care am crescut.— ªtii ceva, uneori eºti cel mai egoist om din câþi

cunosc, i-a spus Rahim Khan. Era singurul dintrecunoscuþii noºtri care avea curajul sã-i spunã aºa cevalui Baba.

27

Page 28: Vanatorii de Zmeie Nodrm

28

— N–are nici o legãturã cu asta.— Eºti sigur?— Sunt sigur. — Pãi, atunci?Am auzit canapeaua de piele scârþâind sub trupul

masiv al lui Baba. Am închis ochii, cu urechea lipitãde uºã, vrând sã aud, nevrând sã aud.

— Uneori mã uit pe fereastrã ºi îl vãd cum se joacãpe stradã cu bãieþii din cartier. Vãd cum îl îmbrân-cesc, îi iau jucãriile, îi mai dau câte-un ghiont! ªi ºtiiceva? Nu-l vãd sã riposteze! Niciodatã. Doar… lasãcapul în jos ºi …

— Ei, ºi? Nu e violent, a zis atunci Rahim Khan.— Nu asta am vrut sã spun, Rahim, ºi ºtii bine, a

ripostat Baba. Bãiatului ãstuia îi lipseºte ceva!— Da, un grãunte de rãutate.— Rãutatea n-are nimic de-a face cu capacitatea

de a te apãra. ªtii ce se întâmplã de fiecare datã cândîl necãjesc bãieþii din vecini? Hassan îi sare în apãrareºi îi pune pe fugã. Am vãzut cu ochii mei. ªi când vinacasã, îl întreb: „Cum s-a zgâriat Hassan pe faþã?“ Iarel ºtii ce-mi zice? „A cãzut.“ Îþi spun eu, Rahim,bãiatului ãstuia îi lipseºte ceva.

— Trebuie sã-l laºi sã-ºi gãseascã singur drumul,a mai zis Rahim Khan.

— ªi încotro se îndreaptã? a zis Baba. Un bãiatcare nu se apãrã singur va deveni un bãrbat care nupoate apãra nimic.

— Ca de obicei, simplifici totul.— Nu prea cred.— Eºti furios fiindcã te temi cã n-o sã fie capabil

sã ducã mai departe afacerea, când îi va sosi timpul.— Acum cine simplificã prea mult lucrurile? a zis

Baba. Uite, ºtiu cã existã o afinitate între voi doi ºi mãbucur cã-i aºa. Sunt invidios, dar mã bucur, vorbescserios. Are nevoie de cineva care… sã-l înþeleagã,

Page 29: Vanatorii de Zmeie Nodrm

pentru cã Dumnezeu ºtie cã eu unul nu-l înþeleg. Dare ceva la Amir care mã tulburã într-un fel pe care nu-lpot explica. E ca ºi când… Parcã îl ºi vedeam pe Bababãtându-ºi capul, în cãutarea cuvintelor potrivite. ªi-acoborât vocea, dar tot am auzit: Dacã nu l-aº fi vãzutcu ochii mei pe doctor cum îl scote din vintrelenevesti-mii, n-aº fi crezut pentru nimic în lume cã efiul meu.

A DOUA ZI, ÎN TIMP CE îmi pregãtea micul-dejun, Hassanm-a întrebat dacã mã supãrã ceva. M-am rãstit la el,zicându-i sã-ºi vadã de treaba lui.

Rahim Khan se înºelase în privinþa grãuntelui derãutate din mine.

Page 30: Vanatorii de Zmeie Nodrm

30

În 1933, anul în care se nãscuse Baba ºi în care ZahirShah îºi începuse cei patruzeci de ani de domnie carege al Afganistanului, doi fraþi, tineri dintr-o familiebunã ºi respectabilã din Kabul, s-au urcat la volanulFordului decapotabil al tatãlui lor. Dupã ce au prizathaºiº ºi au bãut mult vin franþuzesc, au lovit ºi ucis peloc o pereche de hazari, soþ ºi soþie, pe drumul sprePaghman. Poliþia i-a adus pe cei doi tineri, oareºicumchinuiþi de remuºcãri, ºi pe micul orfan în vârstã decinci ani al soþilor uciºi în faþa bunicului meu, care eraun judecãtor foarte bine vãzut, cu o reputaþie impe-cabilã. Dupã ce a ascultat relatarea fraþilor ºi pledoariatatãlui lor pentru îndurare, bunicul meu i-a condam-nat pe cei doi tineri sã meargã de îndatã la Kandaharºi sã se înroleze în armatã pe termen de un an de zile– ºi asta în ciuda faptului cã familia lor reuºise cumvasã îi scape de înrolare. Tatãl lor a protestat, dar nuprea vehement ºi, în final, toatã lumea a fost de acordcã pedeapsa a fost un pic cam asprã, dar meritatã. Câtdespre copilul orfan, bunicul l-a luat la el în casã ºile-a poruncit celorlalþi servitori sã îl înveþe treburiledin gospodãrie, dar sã fie blânzi cu el. Bãiatul acelaera Ali.

Ali ºi Baba au crescut împreunã, au fost tovarãºide joacã, asta pânã când poliomielita i-a schiloditpiciorul lui Ali – exact aºa cum am crescut ºi eu ºi

IV.

Page 31: Vanatorii de Zmeie Nodrm

31

Hassan, o generaþie mai târziu. Baba ne povesteamereu ce trãsnãi fãceau el ºi Ali, dar Ali dãdea din capºi zicea: „aga sahib, de ce nu le spuneþi ºi cine era înspatele acestor trãsnãi, ºi cine le executa?“ Baba râdeaºi îl lua pe Ali pe dupã gât.

Dar în nici una din poveºtile lui, Baba nu se re-ferea la Ali ca fiind prietenul lui.

Curios lucru, dar nici eu nu mã gândisem vreo-datã cã Hassan ar fi prietenul meu. Oricum, nu însensul obiºnuit. ªi ce dacã am învãþat unul de la altulsã mergem pe bicicletã, fãrã sã þinem mâinile pecoarne, sau sã construim un aparat de filmat dintr-ocutie de carton, care, culmea, mai ºi funcþiona? ªi cedacã ne-am petrecut multe ierni înãlþând ºi vânândzmeie? ªi ce dacã, pentru mine, Afganistanul are ºiazi chipul unui bãiat firav, cu capul ras, cu urechileplasate prea jos, cu o feþiºoarã de pãpuºã chinezeascã,luminatã de zâmbetul buzei de iepure?

ªi ce dacã ne leagã toate aceste lucruri? Peste is-torie se trece greu. Ca ºi peste religie. La urma urmei,eu eram paºtun, iar el – hazar, eu eram sunit, iar el– ºiit ºi nimic nu avea sã schimbe asta. Nimic.

Dar de-a buºilea am început sã mergem împre-unã, noi doi, ºi nici o istorie, etnie, societate sau religienu aveau sã schimbe asta. Mi-am petrecut primiidoisprezece ani din viaþã jucându-mã, în cea maimare parte a timpului, cu Hassan. Uneori, mi se parecã toatã copilãria mea este o lungã varã, care s-a scursalene alãturi de Hassan, în timp ce ne urmãream pelianele încâlcite din copaci sau ne jucam de-a „hoþii ºivardiºtii“, de-a v-aþi ascunselea, de-a cowboy-ii ºi indi-enii sau torturam insecte – îndeletnicire care a cul-minat cu smulgerea acului unei albine ºi legarea bieteicreaturi cu o aþã, ca sã o putem trage înapoi de câteori încerca sã îºi ia zborul.

Page 32: Vanatorii de Zmeie Nodrm

32

Îi necãjeam pe kochi, nomazii care treceau prinKabul, în drumul lor spre munþii din nord. Când seapropiau de cartierul nostru auzeam caravanele, cubehãitul oilor ºi al caprelor ºi clopoþeii de la gâtul cã-milelor. Fugeam afarã sã vedem caravanele care setârau încet pe strada noastrã, bãrbaþii cu feþe prãfuiteºi tãbãcite de vânt, femeile înveºmântate în caftanelungi, colorate, cu mãrgele ºi brãþãri de argint lamâini ºi la glezne. Aruncam cu pietre în caprele lor.Le împroºcam catârii cu apã. Odatã l-am pus peHassan sã se urce pe Zidul porumbului bolnav ºi sãtragã cu praºtia în dosurile cãmilelor.

Împreunã am vãzut primul nostru film western,Rio Bravo, cu John Wayne, la cinematograful Park,chiar peste drum de librãria mea favoritã. Îmi amin-tesc cum îl imploram pe Baba sã ne ducã în Iran, casã-l cunoaºtem ºi noi pe John Wayne. Baba a izbucnitîn râsul lui gãlãgios, care parcã îi izvora din fundulgâtului – un sunet care semãna destul de bine cu unmotor de camion ambalat, iar când ºi-a recãpãtatgraiul ne-a explicat cum se dubleazã vocile actorilor.Hassan ºi cu mine am rãmas ca trãsniþi. ªocaþi. JohnWayne chiar nu vorbea farsi ºi nici nu era iranian?Era american, ca femeile ºi bãrbaþii aceia prietenoºi,cu plete lungi, care se învârteau prin Kabul, cu cãmã-ºile lor zdrenþãroase ºi þipãtor colorate? Am vãzut RioBravo de trei ori, dar la westernul nostru favorit, Ceiªapte Magnifici, ne-am dus de treisprezece ori. ªi defiecare datã am plâns la sfârºit, când puºtiul mexi-can îl îngroapã pe Charles Bronson, care s-a dovedita nu fi nici el iranian.

Fãceam plimbãri prin bazarul mucegãit din car-tierul Shar-e-Nau al Kabulului sau în Oraºul Nou,la vest de cartierul Wazir Akbar Khan. Comentamfilmele abia vãzute ºi ne plimbam prin mulþimea agi-tatã de hazari. Ne croiam drum printre negustori ºi

Page 33: Vanatorii de Zmeie Nodrm

33

cerºetori, hoinãrind pe aleile înguste mãrginite deºiruri de dughene minuscule ºi înghesuite unele înaltele. Lunar, Baba îi dãdea fiecãruia câte o sumã debani – zece afgani ºi noi îi cheltuiam pe Coca-Colacaldã ºi îngheþatã din apã de trandafiri presãratã cumigdale sfãrâmate.

În timpul anului ºcolar, aveam o rutinã zilnicã:pânã mã târam eu din pat ºi mã scurgeam spre baie,Hassan era deja spãlat, îºi spusese rugãciunea dedimineaþã, namaz, împreunã cu Ali ºi îmi pregãtisemicul-dejun: ceai fierbinte cu trei cubuleþe de zahãr,o felie de naan prãjitã, unsã cu marmelada mea favo-ritã, cu aromã de viºine, totul aranjat frumos pe masã.În timp ce mâncam ºi mã plângeam cã am tememulte, Hassan îmi fãcea patul, îmi lustruia pantofii,îmi cãlca hainele pentru ziua respectivã ºi îmi rânduiacãrþile ºi creioanele în ghiozdan. Îl auzeam cum fre-doneazã în timp ce îmi cãlca hainele ºi vocea lui lãlãiacântece hazare vechi, pe care le cânta pe nas. Apoi,Baba ºi cu mine ne urcam în Mustangul lui negru, omaºinã care atrãgea priviri invidioase oriunde mer-geam, pentru cã era ca maºina condusã de SteveMcQueen în Bullit, un film care rulase într-un singurloc, timp de ºase luni. Hassan rãmânea acasã, sã îlajute pe Ali la treburile zilnice: spãlatul de mânã alrufelor murdare, întinsul lor în curte, la uscat, fre-catul podelelor, cumpãratul de naan proaspãtã dinbazar, marinarea cãrnii pentru masa de prânz, udatulpeluzei.

Dupã ore, mã întâlneam cu Hassan, înºfãcam ocarte ºi o luam la picior spre dealul în formã de cas-tron rãsturnat situat la nord de proprietatea tatãluimeu, în Wazir Akbar Khan. Chiar în vârful dealuluiera un vechi cimitir pãrãsit, cu ºiruri de pietre demormânt cu scrisul ºters ºi cu poteca nãpãditã deburuieni. Anotimpuri peste anotimpuri trecuserã, cu

Page 34: Vanatorii de Zmeie Nodrm

34

vânturi ºi ploi, transformând poarta într-un mormande ruginã ºi zidurile joase, de piatrã albã, în ruine. Laintrare era un rodiu. Într-o varã, am folosit unuldintre cuþitele de bucãtãrie ale lui Ali ca sã ne scrijelimnumele pe trunchiul lui: „Amir ºi Hassan – sultaniidin Kabul.“ Cu aceste cuvinte, devenise oficial:copacul era al nostru. Dupã ºcoalã, Hassan ºi cu minene urcam în el ºi culegeam rodiile roºii ca sângele.Dupã ce mâncam ºi ne ºtergeam pe mâini cu iarbã,îi citeam lui Hassan.

Stând cu picioarele încruciºate, cu umbrele ºi lu-minile trimise de frunzele rodiului dansându-i pe faþã,Hassan smulgea absent fire de iarbã din pãmânt, întimp ce asculta ce-i citeam eu, pentru cã el nu ºtia sãciteascã. Acel Hassan va rãmâne analfabet, ca Ali ºi camajoritatea hazarilor, cãrora aºa le fusese sortit dinsecunda în care veniserã pe lume – ba, poate cã luiHassan i-o fi fost sortit din pântecul cel neprimitor almamei lui, Sanaubar. La urma urmei, la ce-i foloseºteunui servitor sã ºtie sã citeascã? Dar în ciuda faptuluicã era analfabet, sau poate tocmai de aceea, Hassanera atras de misterul cuvintelor, sedus de o lumesecretã care îi era interzisã. Îi citeam poezii, povestiri,uneori ºi ghicitori, deºi din acestea din urmã amîncetat sã-i mai citesc când am vãzut cã era mai bunca mine la dezlegarea lor. Aºa cã îi citeam lucruri cucare sã-ºi batã capul mai puþin, cum ar fi Nenorocirilemolahului Nasruddin ºi ale mãgarului sãu. Stãteam oreîntregi sub copacul acela, pânã când soarele apuneala vest ºi Hassan tot insista cã mai e destulã luminãpentru încã o povestire, pentru încã un capitol.

Partea mea favoritã din lecturã era când ajungeamla un cuvânt dificil, pe care el nu-l ºtia. Îl tachinam,subliniindu-i ignoranþa. Odatã, îi citeam o poveste cumolahul Nasruddin, când m-a oprit:

— Ce înseamnã cuvântul ãla?

Page 35: Vanatorii de Zmeie Nodrm

35

— Care?— Imbecil.— Nu ºtii ce înseamnã? i-am rãspuns rânjind.— Nu, Amir aga.— Dar e un cuvânt atât de obiºnuit!— Da’ eu nu-l ºtiu. Chiar dacã o fi simþit ironia din

spatele mirãrii mele prefãcute, faþa lui zâmbitoare nua lãsat sã se vadã nimic.

— Pãi, toatã lumea de la mine de la ºcoalã ºtie ceînseamnã, am zis. Ia sã vedem: „imbecil“ – înseamnã„inteligent, deºtept“. O sã îl folosesc într-o propoziþie,ca sã înþelegi mai bine: „Când vine vorba de cuvinte,Hassan e un imbecil.“

— Aha, a zis el, dând din cap cã a înþeles. O sã mã simt mereu vinovat pentru asta. Mai

târziu, i-am dat un tricou vechi ca sã mã revanºez,cum fãceam de fiecare datã. Mã întrecusem cu gluma,chiar dacã era una nevinovatã.

Cartea favoritã a lui Hassan era Shahnamah, o po-veste veche, din secolul al zecelea, cu eroi persani. Îiplãceau toate capitolele, ºahii de demult, Feridoun,Zal ºi Rudabeh. Dar cel mai mult ne plãcea „Rostamºi Sohrab“, povestea marelui luptãtor Rostam ºi acalului sãu iute de picior, Rakhsh. Rostam îºi rãneºtede moarte viteazul inamic, pe Sohrab, pe câmpul deluptã, pentru ca apoi sã afle cã era fiul pierdut demultã vreme. Doborât de durere, Rostam ascultãultimele cuvinte ale fiului sãu:

„De eºti cu adevãrat al meu tatã, atunci aflã cã þi-aimânjit paloºul luând viaþa celui de acelaºi sânge – fiultãu. ªi chiar de ai fãcut-o din îndãrãtnicie, eucrezut-am cã dragostea þi-o voi câºtiga ºi te-amimplorat strigându-te pe nume, cãci am crezut cã vãdîn tine umbra amintirii mamei mele moarte. Dar înzadar am încercat inima sã îþi înduplec, acum simtcã e vremea sã mã duc. Maica mã aºteaptã…“

Page 36: Vanatorii de Zmeie Nodrm

36

— Te rog, mai citeºte o datã, Amir aga, mã rugaHassan. Uneori, ochii i se umpleau de lacrimi în timpce îi citeam pasajul ºi de fiecare datã mã întrebampentru cine plângea, pentru îndureratul Rostam, careîºi sfâºia hainele de deznãdejde ºi îºi turna cenuºãpeste pletele albite de durere, sau pentru Sohrab, caretânjise în zadar dupã dragostea tatãlui sãu? Eu, unul,nu vedeam soarta lui Rostam ca pe un destin tragic.La urma urmei, nu ascund toþi taþii, în adâncul inimii,dorinþa secretã de a-ºi omorî fiii?

ODATÃ – ERA ÎN IULIE 1973 – i-am jucat alt renghi luiHassan. Îi citeam, când deodatã m-am hotãrât sã mãabat de la cele scrise în carte. Mã prefãceam cã citescdin carte, dând foile una dupã alta, dar ce spuneameu nu mai avea nici o legãturã cu ce scria acolo,fiindcã inventam propriile mele poveºti. Hassan,bineînþeles, habar nu avea. Pentru el, cuvintele scriseerau un soi de coduri secrete, care se întrepãtrundeauîntr-o reþea misterioasã. Cuvintele astea erau uºi se-crete, iar eu eram pãstrãtorul tuturor cheilor. Lasfârºit, l-am întrebat dacã i-a plãcut povestirea ºimi-am înãbuºit cu greu râsul care îmi gâlgâia în gât,când Hassan a început sã batã din palme:

— Ce faci? l-am întrebat.— Asta e cea mai grozavã poveste pe care am

auzit-o de la tine în ultima vreme, a zis el, încã apla-udând.

Am râs.— Chiar?— Chiar.— Foarte interesant! am murmurat eu. Eram

uimit! Era… cu totul neaºteptat! Eºti absolut sigur,Hassan?

El aplauda mai departe.

Page 37: Vanatorii de Zmeie Nodrm

37

— A fost grozavã, Amir aga! Îmi mai citeºti ºimâine din ea?

— Grozav, fascinant! am mormãit eu, cu respiraþiaun pic întretãiatã, simþindu-mã ca unul care tocmai adescoperit o comoarã îngropatã în propria ogradã.În timp ce coboram de pe deal, ideile rãsãreau încapul meu una dupã alta, ca artificiile la Chaman. Ceamai bunã poveste pe care mi-ai citit-o în ultima vreme, ziseseel. Îi citisem foarte multe povestiri. Brusc, am auzitvocea lui Hassan, care mã întreba ceva.

— Ce-ai zis?— Ce înseamnã „fascinant“?Am râs. L-am îmbrãþiºat zdravãn ºi l-am sãrutat pe

obraz.— Asta pentru ce-a fost? mi-a zis uimit, roºind.L–am înghiontit prieteneºte. ªi i-am zâmbit.— Eºti un prinþ, Hassan. Eºti un prinþ ºi eu te

iubesc!În noaptea aceea, am scris prima mea povestire.

Mi-a luat treizeci de minute. Era o povestioarã si-nistrã, despre un om care a gãsit o canã fermecatã ºia descoperit cã dacã plânge în ea, lacrimile i se prefacîn perle. Dar chiar dacã era sãrac de când se ºtia, erade felul lui un om vesel, care plângea rar, aºa cã atrebuit sã se chinuiascã sã descopere cum sã plângãla comandã ca sã se îmbogãþeascã. Pe mãsurã ce per-lele se adunau în canã, creºtea ºi lãcomia lui. Povestease termina cu omul stând pe un munte de perle, cuun cuþit în mânã, plângând neajutorat în canafermecatã, cu preaiubita-i soþie ucisã în braþele sale.

În seara aceea, am urcat scãrile ºi am intrat în fu-moar, la Baba, þinând în mânã cele douã pagini pecare îmi mâzgãlisem povestea. Baba ºi Rahim Khanfumau ºi serveau coniac:

— Ce este, Amir? a zis Baba, lãsându-se pe spate ºiîmpreunându-ºi mâinile sub cap, tolãnit pe canapea.

Page 38: Vanatorii de Zmeie Nodrm

În jurul feþei lui pluteau colãcei de fum albãstrui.Privirea lui mã fãcea sã-mi simt gâtul uscat. Mi-amdres vocea ºi i-am spus cã scrisesem o poveste.

Baba a încuviinþat din cap ºi mi-a zâmbit, unzâmbet de-abia schiþat, care trãda lipsa lui de interes.

— A, bravo, e foarte bine, nu-i aºa? a mai zis el.Apoi, nimic. Mã privea doar, prin norul de fum.

Probabil cã am stat acolo cam un minut, dar mi s-apãrut cel mai lung minut din viaþa mea. Secundele setârau încet, despãrþite de o eternitate. Aerul se fãceatot mai greu, devenind aproape solid. Simþeam cã numai pot sã respir. Baba a continuat sã mã þintuiascãcu privirea, fãrã sã se ofere sã citeascã.

Ca întotdeauna, Rahim a fost cel care mi-a sãrit înajutor. A întins mâna spre foi ºi mi-a dãruit un zâmbetcare nu avea nimic prefãcut în el.

— Nu mi-o dai mie, Amir jan? Mi-ar plãcea taremult sã o citesc. Baba nu folosea aproape niciodatãapelativul tandru de jan (dragã) când mi se adresa.

Baba a ridicat din umeri ºi a sãrit în picioare.Pãrea uºurat, ca ºi când ºi pe el îl salvase Rahim Khan.

— Da, dã-i-o lui Kaka Rahim. Eu mã duc sus sã mãpregãtesc.

ªi cu aceste cuvinte a pãrãsit camera. În majori-tatea timpului îl adoram pe Baba cu o intensitateaproape religioasã, dar în clipa asta aº fi vrut sã-mideschid venele ºi sã las sã se scurgã sângele lui bles-temat din trupul meu, pânã la ultima picãturã.

O orã mai târziu, când cerul începea sã se întuneceodatã cu lãsarea serii, s-au îndreptat spre maºinã, casã meargã la o petrecere. Înainte de a ieºi, RahimKhan s-a lãsat pe vine, în faþa mea ºi mi-a dat povesteaînapoi ºi o altã hârtie, împãturitã. Mi-a zâmbitstrãlucitor ºi mi-a fãcut cu ochiul, apoi a zis: „Pentrutine. Citeºte mai târziu!“. Dupã care a fãcut o pauzãºi a adãugat un singur cuvânt, care m-a încurajat mai

38

Page 39: Vanatorii de Zmeie Nodrm

39

mult decât orice mi-ar fi spus vreodatã vreun editor.Cuvântul acela era „bravo“.

Când au plecat, m-am aºezat pe patul meu, dorin-du-mi ca Rahim Khan sã fi fost tatãl meu. Apoi m-amgândit la Baba, la pieptul lui uriaº ºi la cât de bine eracând mã þinea acolo, la felul cum mirosea a Brut dimi-neaþa ºi la gâdilatul bãrbii lui pe faþa mea. M-am simþitbrusc copleºit de un asemenea sentiment de vinovãþie,încât am fugit la baie ºi am vomitat în chiuvetã.

Mai târziu, în noaptea aceea, cum stãteam înco-vrigat în patul meu, am citit biletul lui Rahim Khano datã ºi încã o datã. Scria cam aºa:

Amir jan,Mi-a plãcut foarte mult povestea ta. Mashallah,

Dumnezeu te-a înzestrat cu un dar deosebit. De acum e dedatoria ta sã valorifici acest talent, fiindcã cel care îºi iroseºtetalentul pe care i l-a dat Dumnezeu este un mãgar. Ai unstil tare interesant ºi o gramaticã corectã, dar cel maiimpresionant lucru la povestea ta este tonul ironic. Poate cãnici nu ºtii ce înseamnã cuvântul ãsta, dar vei ºti într-o bunãzi. E ceva ce unii scriitori cautã în întreaga lor carierã ºi nugãsesc niciodatã. Tu ai reuºit de la prima poveste.

Uºa mea îþi este ºi îþi va fi mereu deschisã, Amir jan. Voiasculta orice poveste vei avea de povestit.

Prietenul tãu,Rahim

Luat pe sus de biletul lui Rahim Khan, am înºfãcatpovestea ºi am coborât val-vârtej pe scãri, sprecãmãruþa în care, pe o saltea, dormeau Ali ºi Hassan.Dormeau în casã numai când era Baba plecat, iar Alitrebuia sã aibã grijã de mine. L-am scuturat peHassan pânã când s-a trezit ºi l-am întrebat dacã vreasã audã o poveste.

S-a frecat la ochii grei de somn ºi s-a întins.

Page 40: Vanatorii de Zmeie Nodrm

40

— Acum? Cât e ceasul?— Lasã ceasul! Povestea asta e deosebitã. Am

scris-o chiar eu, am murmurat, sperând sã nu îltrezesc pe Ali. Faþa lui Hassan s-a luminat.

— Atunci, trebuie s-o aud! a zis, trãgând pãtura depe el.

I-am citit-o în living, lângã ºemineul de marmurã.Fãrã jocuri de cuvinte de data asta, doar era vorba demine! Hassan a fost ascultãtorul perfect în multe pri-vinþe, fiind total absorbit de poveste, pe faþa lui oglin-dindu-se toate nuanþele ei. Când am citit ultimapropoziþie, a aplaudat, încercând sã nu facã prea multzgomot.

— Mashallah, Amir aga! Bravo! Faþa lui radia.— Þi-a plãcut? i–am zis, gustând pentru a doua

oarã – ºi ce dulce era – din plãcerea unei cronicifavorabile.

— Într-o bunã zi, Inshallah, vei ajunge un marescriitor! a zis Hassan. Iar oamenii din lumea întreagãor sã-þi citeascã poveºtile!

— Exagerezi, Hassan! i-am spus, iubindu-l pentruce zisese.

— Ba nu, o sã fii mare ºi celebru, a insistat el. Apoia fãcut o scurtã pauzã, de parcã avea de gând sã maispunã ceva. A cumpãnit bine cuvintele ºi ºi-a dresvocea. Dar îmi dai voie sã-þi pun niºte întrebãri înlegãturã cu povestea asta? a zis cu timiditate.

— Bineînþeles.— Pãi…, a început, apoi a pãrut sã renunþe.— Spune, Hassan! am zis zâmbind, cu toate cã,

brusc, scriitorul nesigur din mine nu mai era aºa desigur dacã vrea sã audã sau nu.

— Pãi, a spus el, dacã îmi dai voie sã te întreb, dece ºi-a omorât bãrbatul nevasta; de fapt, de ce trebuiasã se simtã trist ca sã verse lacrimi? Nu putea sãmiroasã o ceapã?

Page 41: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Am rãmas trãsnit. Aspectul ãsta atât de evident,aproape prostesc, mie nici nu îmi trecuse prin cap.Am miºcat buzele fãrã sã scot nici un sunet. Se pãreacã în aceeaºi noapte primisem douã lecþii esenþialepentru tehnica unui scriitor: importanþa ironiei ºicapcana unui fir narativ care se rupe ca aþa slabã laprimul argument solid. ªi lecþia din urmã o primisemde la Hassan, ultimul om de pe lumea asta de la carem-aº fi aºteptat s-o primesc! De la Hassan, care nu ºtiasã citeascã ºi care nu scrisese un singur cuvinþel întoatã viaþa lui! O voce întunecatã ºi îngheþatã mi-aºoptit atunci în ureche: „Ce ºtie el, hazarul ãstaanalfabet? Nu va fi niciodatã altceva decât un amãrâtde servitor! Cum îndrãzneºte sã te critice?“

— Pãi, am început eu. Dar n-am mai apucat sã-mitermin propoziþia.

Chiar în clipa aceea, Afganistanul se schimbapentru totdeauna.

Page 42: Vanatorii de Zmeie Nodrm

42

Ceva bubuia ca tunetul. Pãmântul s-a zgâlþâit o clipãºi am auzit ra-ta-ta-ta-ta-ul unei mitraliere. „Tatã!“ aþipat Hassan. Ne-am ridicat în picioare ºi ne-ambulucit spre living. L-am gãsit pe Ali ºchiopãtândfrenetic de-a lungul foaierului.

— Tatã, ce se aude? a þipat Hassan, alergând cubraþele întinse spre Ali. Ali ne-a îmbrãþiºat. O luminãalbã a despicat pentru o clipã noaptea, apoi a strãlucitdin nou, urmatã de un stacatto rapid de împuºcãturi.

— E vânãtoare de raþe, a zis Ali cu voce rãguºitã.E vânãtoare de raþe, pe timp de noapte, bine? Nu vãfie fricã.

Atunci s-a auzit o sirenã, în depãrtare. Undeva,zgomot de sticlã spartã ºi un þipãt. Auzeam oameniiþipând pe strãzi, treziþi din somn, încã în pijamale,probabil, ºi cu pãrul ciufulit ºi ochii umflaþi. Hassanplângea. Ali l-a tras mai aproape ºi l-a strâns la pieptcu tandreþe. Aveam sã-mi spun mai târziu cã n-amfost deloc invidios pe Hassan. Absolut deloc.

Am stat aºa bãgaþi unii în alþii, pânã la primele oreale dimineþii. Împuºcãturile ºi exploziile au durat maipuþin de o orã, dar au bãgat groaza în noi, fiindcã niciunul nu mai auzise pânã atunci împuºcãturi pestradã. Pe atunci erau zgomote necunoscute. Gene-raþia de copii afgani care nu vor auzi altceva decâtsunetele bombelor ºi ale mitralierelor nu se nãscuse

V.

Page 43: Vanatorii de Zmeie Nodrm

43

încã. Adunaþi cu toþii în sufragerie, în aºteptarearãsãritului de soare, habar nu aveam, nici unul dintrenoi, cã un mod de viaþã se sfârºise. Modul nostru deviaþã. Sfârºitul, sfârºitul oficial, avea sã vinã abia înaprilie 1978, odatã cu lovitura de stat comunistã, ºiapoi în decembrie 1979, când tancurile ruseºti în-cepeau sã-ºi rostogoleascã ºenilele pe aceleaºi strãzipe care mã jucasem cu Hassan ºi sã aducã moarteaAfganistanului aºa cum îl ºtiam ºi sã marcheze înce-putul unei ere noi, de vãrsãri de sânge, care încã maicontinuã.

Chiar înainte de ivirea zorilor, maºina lui Baba s-aivit pe alee. Portiera a rãmas deschisã, în timp ce paºiilui se auzeau duduind pe trepte. Apoi a apãrut în uºãºi am vãzut ceva pe chipul lui, ceva ce nu am recu-noscut imediat, pentru cã nu o mai vãzusem niciodatãla Baba: frica.

— Amir! Hassan! a exclamat în timp ce alerga sprenoi, cu braþele larg deschise. Au blocat toate dru-murile, iar telefoanele nu funcþioneazã. Eram atât deîngrijorat!

Ne-am lãsat luaþi în braþe ºi, pentru o scurtã clipãnebunã, m-am bucurat cã se întâmplase ce s-aîntâmplat în noaptea aceea, deºi cursul evenimentelornu era prea clar.

S-A DOVEDIT CÃ nu fusese o vânãtoare de raþe. Dupãcum s-a aflat ulterior, nu împuºcaserã mai nimic înnoaptea aceea de 17 iulie 1973. Kabulul s-a trezit îndimineaþa urmãtoare ºi a descoperit cã monarhiaaparþinea acum trecutului. Regele, Zahir Shah, fugiseîn Italia. În lipsa lui, vãrul sãu, Daoud Khan, pusesecapãt celor patruzeci de ani de monarhie, fãrã vãrsarede sânge.

Îmi amintesc cã în dimineaþa urmãtoare eu ºiHassan ne furiºam din biroul tatei, în timp ce Baba ºi

Page 44: Vanatorii de Zmeie Nodrm

44

Rahim Khan sorbeau ceai negru ºi ascultau la „RadioKabul“ ultimele ºtiri privind lovitura de stat.

— Amir aga? a murmurat Hassan.— Ce-i?— Ce-i aia „republicã“?Am ridicat din umeri. — Habar n-am! am ridicat eu din umeri.La radioul lui Baba tot repetau cuvântul ãsta,

„republicã“, iar ºi iar. — Amir aga? a murmurat Hassan.— Ce-i?— Nu înseamnã „tatã“, iar eu n-o sã trebuiascã

sã mã mut imediat?— Nu, nu cred, am murmurat ºi eu. Hassan a chibzuit îndelung.— Amir aga!— Ce-i?— Da’ nu vreau sã ne trimitã, pe mine ºi pe tata,

departe de aici!Am zâmbit.— Bas, catâr cãpos ce eºti! Nu vã trimite nimeni

nicãieri!— Amir aga?— Ce-i?— Vrei sã ne cãþãrãm în copacul nostru?Am afiºat un zâmbet larg. Ãsta era alt lucru grozav

la Hassan: ºtia întotdeauna când ºi ce sã spunã – ºtirilede la radio deveniserã tare plictisitoare. Hassan s-adus în cãmãruþa lui sã se pregãteascã, iar eu am fugitsus sã iau o carte. Apoi m-am dus în bucãtãrie, mi-amîndesat în buzunare niºte nuci ºi am alergat afarã,unde l-am gãsit pe Hassan aºteptându-mã. Am þâºnitpe porþile mari ºi am luat-o cãtre dealul nostru.

Am traversat bulevardul ºi mergeam acum pe opotecã de pãmânt bolovãnos care o lua la deal, când,dintr-o datã, o piatrã l-a lovit pe Hassan în spate.

Page 45: Vanatorii de Zmeie Nodrm

45

Ne-am întors amândoi deodatã ºi am simþit cã-mi stãinima în loc: Assef ºi doi prieteni ai lui, Wali ºi Kamal,se apropiau de noi.

Assef era fiul unui prieten al tatei, Mahmood, careera pilot de linie aerianã. Familia acestuia locuia lacâteva strãzi de casa noastrã, mai la sud, într-un com-plex rezidenþial pretenþios, înconjurat de ziduri înalteºi palmieri. Dacã erai un puºti din cartierul WazirAkbar Khan din Kabul, nu se putea sã nu fi auzit –ºi spre binele tãu nu din proprie experienþã – de fai-mosul box cu bile de oþel inoxidabil al lui Assef.Nãscut dintr-o mamã nemþoaicã ºi un tatã afgan,blondul Assef cel cu ochi albaºtri domnea peste ceilalþicopii. Faima lui de sãlbatic, binemeritatã de altfel, serãspândise în scurt timp pe strãzi. Flancat de prieteniobedienþi, cutreiera cartierul, ca un han care-ºistrãbate pãmânturile, înconjurat de curteni slugarnici.Cuvântul lui era literã de lege ºi, dacã aveai nevoie deun pic de disciplinã, atunci o bãtaie cu bile de oþel erainstrumentul educativ cel mai potrivit. L-am vãzutodatã aplicându-i o corecþie unui copil din cartierulKarteh Char. N-am sã uit niciodatã cum luceau ochiialbaºtri ai lui Assef, cu o cruzime care friza demenþaºi cum rânjea, Dumnezeule, cum rânjea, în vreme ceîl lovea fãrã milã pe puºtiul ãla amãrât. Nu se oprisepânã nu îl lãsase fãrã cunoºtinþã. Unii bãieþi din WazirAkbar Khan îl porecliserã Assef Goshkhor sau Assef„Mâncãtorul de urechi“. Bineînþeles cã nici unul nuîndrãznea sã-i spunã aºa în faþã, doar dacã nu voiausã îndure aceeaºi soartã ca a bietului puºti, careinspirase fãrã sã vrea porecla asta, când se bãtuse cuAssef pentru un zmeu ºi sfârºise prin a-ºi pescuiurechea dreaptã din ºanþul plin de noroi. Peste ani ºiani, am învãþat un cuvânt englezesc, care defineºte cefel de creaturã era Assef, cuvânt pentru care nu existãun echivalent perfect în farsi – sociopat.

Page 46: Vanatorii de Zmeie Nodrm

46

Dintre toþi bãieþii din vecini care îl torturau pe Ali,Assef era de departe cel mai neîndurãtor. Era, de fapt,cel care inventase jignitorul Babalu: „Hei, Babalu, pecine ai mâncat azi? Ei? Hai, Babalu, zâmbeºte-nefrumos!“ Iar în zilele în care se simþea în mod specialplin de inspiraþie, „condimenta“ cu adaosuri de genul:„Hei, tu ãla cu nasul turtit! Babalu, pe cine ai mâncatazi? Spune-ne, mãi, ochi-de-mãgar!“

ªi iatã-l acum, venind agale spre noi cu mâinile în-fipte în ºolduri, cu adidaºii stârnind mici nori de praf.

— ’Neaþa, kunis! a exclamat Assef, fãcând un semncu mâna –„poponar“ era o altã insultã favoritã de-alui. Hassan s-a ascuns dupã mine când i-a vãzut pe ceitrei bãieþi mai mari apropiindu-se. S-au înfipt în faþanoastrã, îmbrãcaþi în blugi ºi cu tricouri colorate. Dea-supra tuturor – Assef, cu braþele vânjoase încruciºatepe piept ºi cu un rânjet sãlbatic pe buze. Nu era primadatã când mã gândeam cã Assef nu e chiar în toateminþile. ªi m-am mai gândit ce norocos sunt cã Babae tatãl meu – singurul motiv pentru care, bãnuiesc,Assef se abþinea sã mã hãrþuiascã prea mult.

ªi-a înãlþat bãrbia, împungând aerul în direcþia luiHassan:

— Ei, Nas-turtit, a zis el. Ce face Babalu?Hassan nu a zis nimic ºi s-a mai tras cu un pas în

spatele meu. — Aþi auzit veºtile, bãieþi? a zis Assef, cu rânjetu-i

nelipsit. Regele a plecat. Mare pagubã. Trãiascãpreºedintele! ªtiai, Amir, cã tata îl cunoaºte pe DaoudKhan?

— Da, ºi tata, am zis eu. În realitate, n-aveamhabar dacã e aºa sau nu.

— „Da, ºi tata“, m-a maimuþãrit Assef, cu vocemiorlãitã. Kamal ºi Wali au început sã cotcodãceascãla unison. Aº fi vrut sã fie Baba acolo.

Page 47: Vanatorii de Zmeie Nodrm

47

— Pãi, Daoud Khan a fost invitat la noi la masã,anul trecut, a continuat Assef. Ce zici de asta, Amir?

Mã întrebam dacã ne-ar auzi cineva þipând, deaici, din colþul ãsta pustiu ºi uitat de lume. Casa luiBaba era la vreun kilometru distanþã. Îmi doreamsã fi rãmas acasã.

— ªtii ce o sã-i spun lui Daoud Khan data viitoare,când mai vine la noi acasã? a zis Assef. O sã am odiscuþie cu el, ca de la bãrbat la bãrbat, de la mard lamard. O sã-i spun ce i-am spus ºi maicã-mii. DespreHitler. Ei, ãla conducãtor! Mare, tipul! Un vizionar!O sã-i spun lui Daoud Khan cã, dacã Hitler ar fi fostlãsat sã termine ce începuse, lumea ar fi fost acum unloc mai bun.

— Baba zice cã Hitler era nebun, cã a ordonat sãfie uciºi o mulþime de oameni nevinovaþi, m-am auzitvorbind înainte sã-mi dau seama ºi sã-mi încleºtezmâna peste gurã.

Assef s-a rãstit la mine:— Parcã ai fi maicã-mea, ºi ea e nemþoaicã; ar

trebui sã ºtie mai bine! Dar asta vor ei sã te facã sãcrezi, nu? Nu vor sã ºtii adevãrul!

Nu ºtiam cine sunt „ei“ sau ce „adevãr“ ascund ºinici nu voiam sã aflu. Aº fi vrut sã nu fi zis nimic. Aºfi vrut, pentru a câta oarã, sã ridic capul din pãmântºi sã-l vãd pe Baba urcând dealul!

— Dar pentru asta trebuie sã citeºti cãrþi din celepe care nu le gãseºti la ºcoalã! a zis Assef. Eu le-amcitit ºi mi-au deschis ochii. Acum am o viziune clarã ºio sã i-o împãrtãºesc ºi noului preºedinte. ªtii la ce mãrefer?

Am scuturat din cap. Oricum avea sã-mi spunã; Assef îºi dãdea singur rãspunsuri.

Ochii lui albaºtri au licãrit în direcþia lui Hassan. — Afganistanul e pãmântul paºtunilor. A fost ºi va

fi întotdeauna. Noi suntem adevãraþii afgani, rasa

Page 48: Vanatorii de Zmeie Nodrm

48

purã, nu Nas-turtit ãsta de aici! Ai lui ne polueazãpãmântul, watan al nostru. Ne murdãresc sângele. Afãcut un gest grandios cu braþele, de parcã ar fimãturat ceva sau pe cineva. Afganistanul e pentrupaºtuni, ascultã-mã pe mine! Asta e viziunea mea.

Assef ºi-a mutat din nou privirea asupra mea.Pãrea cã se trezise dintr-un vis frumos.

— E prea târziu pentru Hitler, dar nu ºi pentrunoi!

Întinse mâna dupã ceva din buzunarul de la spateal pantalonilor.

— O sã-i cer preºedintelui sã facã ceea ce regelenu a avut quwat sã facã. Sã cureþe Afganistanul de toþijegoºii kasseef de hazari.

— Lasã-ne sã plecãm, Assef! am zis, urând felul încare vocea mea a tremurat. Noi nu þi-am fãcut nimic.

— Ba mi-aþi fãcut! a zis Assef. ªi am zãrit, cu inimacât un purice, ce se strãduia sã pescuiascã dinbuzunar. Bineînþeles. Boxul cu bile de oþel sclipea însoare. Mã deranjaþi chiar foarte tare. Ba, sã ºtii cã tumã deranjezi mai mult decât hazarul ãsta. Cum poþisã-i vorbeºti, sã te joci cu el, sã-l laºi sã te atingã? a maizis cu vocea mustind de dezgust. Wali ºi Kamalmormãirã ºi încuviinþarã din cap. Assef îºi miji ochii.Scuturã din cap. Când vorbi din nou, tonul lui erala fel de scârbit ca ºi chipul: Cum poþi sã-i spui„prietene“?

– Dar nu e prietenul meu – am rãbufnit eu. E ser-vitorul meu! Oare mã gândisem vreodatã la asta? Sigurcã nu! Nu, n-o fãcusem. Mã purtam frumos cuHassan, ca ºi cu un prieten, mai frumos chiar, maidegrabã ca ºi cu un frate. Dar dacã aºa era, atunci dece, când veneau la Baba prietenii lui, cu copiii lor, nuîl luam ºi pe Hassan sã se joace cu noi? De ce mãjucam cu Hassan numai când nu era nimeni prinpreajmã?

Page 49: Vanatorii de Zmeie Nodrm

49

Assef a scos praºtia. Mi-a aruncat o privire în-gheþatã.

— ªi tu faci parte din problema asta, Amir! Dacãidioþii ca tine ºi ca tatãl tãu nu ar þine pe lângã eiasemenea indivizi, am fi scãpat de mult de ei. S-ar fidus cu toþii sã putrezeascã în Hazarajat, acolo undele e locul. Eºti o ruºine pentru Afganistan!

Am privit în ochii lui de nebun ºi am vãzut cãvorbea serios. Chiar voia sã-mi facã rãu. Assef ºi-aridicat pumnul ºi s-a apropiat de mine.

Deodatã am simþit o miºcare bruscã, ca o rafalã, înspatele meu. Cu coada ochiului l-am vãzut pe Hassanaplecându-se ºi ridicându-se rapid. Ochii lui Assef aulucit spre ceva din spatele meu ºi s-au mãrit a sur-prizã. Am vãzut aceeaºi privire, de surprizã totalã, pefeþele lui Kamal ºi Wali, atunci când au vãzut ºi ei cese întâmplase în spatele meu.

M-am întors ºi m-am trezit cu praºtia lui Hassanîn dreptul nasului. Hassan trãsese elasticul pânã lacapãt. În cupa praºtiei era o piatrã cât o castanã.Hassan þinea praºtia îndreptatã direct spre faþa luiAssef. Îi tremura mâna din cauza efortului de a þineelasticul întins ºi pe frunte începuserã sã îi aparã micibroboane de transpiraþie.

— Te rog sã ne laºi în pace, aga, a zis Hassan peun ton neutru. I s-a adresat lui Assef cu „aga“ ºi m-amîntrebat, pentru o clipã, cum o fi sã trãieºti avândimpregnat atât de bine simþul ierarhiei ºi locul pro-priu într-o asemenea ierarhie.

Assef ºi-a arãtat dinþii într-un rânjet:— Las-o jos, hazar fãrã mamã ce eºti!— Te rog sã ne laºi în pace, aga, a zis Hassan.Assef a zâmbit:— Poate nu ai bãgat de seamã, dar noi suntem

trei, iar voi, doar doi.

Page 50: Vanatorii de Zmeie Nodrm

50

Hassan a ridicat din umeri. Un strãin ar fi zis cãnu pare deloc speriat. Dar faþa lui fãcea parte dintreprimele mele amintiri ºi îi ºtiam toate nuanþele,fiecare strâmbãturã sau încreþiturã care o însufleþisevreodatã. ªi am vãzut cã era speriat. Murea de fricã.

— Ai dreptate, aga. Dar poate cã nu ai bãgat deseamã cã praºtia e la mine. Dacã faci vreo miºcare, osã trebuiascã sã-þi schimbe porecla din Assef „Mân-cãtorul de urechi“ în Assef „Chiorul“, pentru cã piatraasta þinteºte chiar acum ochiul tãu stâng, a zis el peun ton atât de neutru încât chiar ºi eu a trebuit sã-miîncordez auzul ca sã percep sub vocea aparent calmãnuanþa de fricã pe care i-o ºtiam.

Gura lui Assef s-a strâmbat. Wali ºi Kamal urmã-reau acest schimb de replici cu un sentiment vecin cufascinaþia. Cineva le înfruntase zeul. Îl umilise. Ba mairãu, acel cineva era un hazar numai piele ºi os. Assefse uita când la piatrã, când la Hassan, încercând sãdesluºeascã intenþia de pe chipul lui. Ceea ce a vãzutl-a convins cã Hassan are intenþii extrem de serioase,pentru cã ºi-a lãsat pumnul în jos.

— Ar trebui sã ºtii ceva despre mine, hazarule, a zis Assef cu voce gravã. Sunt un om tare rãbdãtor.O sã-mi vinã ºi mie rândul, crede-mã!

Se întoarse spre mine.— E valabil ºi pentru tine, Amir! Într-o bunã zi o

sã-mi dai socotealã, când o sã fim doar noi doi. Apoifãcu un pas înapoi. Discipolii îl urmarã. Mare greºealãa mai fãcut hazarul ãsta al tãu azi, Amir, a mai zis el.

Apoi s-au întors toþi trei ºi au plecat. I-am urmãritcu privirea pânã au coborât dealul ºi au dispãrut înspatele unui zid.

Hassan încerca sã-ºi îndese praºtia în betelia pan-talonilor, cu mâini tremurânde. Gura i s-a strâmbatîn ceva ce voia sã fie un zâmbet încurajator. I-autrebuit cinci încercãri ca sã-ºi înfãºoare praºtia în jurul

Page 51: Vanatorii de Zmeie Nodrm

sforii cu care-i erau legaþi nãdragii. Nici unul dintrenoi nu a mai spus aproape nimic pe drumul deîntoarcere spre casã, tremurând în adâncul sufletuluide teama cã la fiecare colþ ar putea sã ne pândeascãAssef cu prietenii lui ºi sã tabere asupra noastrã. Darnu au fãcut-o ºi asta ar fi trebuit sã ne liniºteascãpuþin. Dar nu a fost aºa. Deloc.

ÎN URMÃTORII DOI ANI, cuvintele dezvoltare economicã ºireformã au fost pe buzele multora în Kabul. Monarhiaconstituþionalã fusese abolitã ºi înlocuitã cu republica,condusã de un preºedinte al republicii. O vreme, unval de efervescenþã ºi avânt reformator a mãturat þara;oamenii vorbeau despre drepturile femeilor ºi tehno-logia modernã.

Pntru cei mai mulþi, chiar dacã un nou conducã-tor locuia la Arg – palatal regal din Kabul – viaþa sescurgea la fel. Oamenii mergeau la lucru de sâmbãtãpânã joi, iar vinerea se strângeau la picnic, în parcuri,pe malurile Lacului Ghargha, în Grãdinile Paghman.Autobuze colorate ºi supraetajate, gemând de cãlãtori,strãbãteau strãduþele înguste ale Kabulului, însoþitepermanent de vocile ridicate ale taxatorilor, carecãlãreau bara din spate a vehiculelor, urlând indicaþiiºoferilor, cu accentul lor puternic, de Kabul. Cândvenea Eid-ul, cele trei zile de sãrbãtoare care încheiauluna sfântã a Ramadanului, locuitorii Kabulului,îmbrãcaþi în haine noi ºi frumoase, de sãrbãtoare,porneau sã-ºi viziteze familiile. Oamenii se îmbrãþiºau,se sãrutau ºi îºi urau „Eid Mubarak!“ – „Eid fericit!“Copiii deschideau cadourile ºi se jucau cu ouãle fierte,vopsite în culori vesele.

Pe la începutul acelei ierni din anul 1974, mãjucam cu Hassan în curte, construiam o cazematã dezãpadã, când Ali l-a chemat pe Hassan înãuntru:

— Hassan, aga sahib vrea sã-þi vorbeascã!

51

Page 52: Vanatorii de Zmeie Nodrm

52

Ali stãtea în uºa de la intrare, îmbrãcat în alb, cubraþele încruciºate la piept, iar din gurã îi ieºeauaburi.

Am schimbat un zâmbet cu Hassan. Aºteptasemtoatã ziua sã îl cheme: era ziua lui de naºtere.

— Ce e, tatã, ºtii? Ne spui ºi nouã? a întrebatHassan. Îi strãluceau ochii.

Ali a ridicat din umeri. — Aga sahib nu mi-a spus.— Hai, Ali, te rugãm, spune-ne! am insistat ºi eu.

O fi o carte de colorat? Sau un pistol nou?Ca ºi Hassan, Ali era incapabil sã mintã. În fiecare

an, se prefãcea cã nu are habar ce ne cumpãrase Babade zilele noastre de naºtere. ªi în fiecare an, ochii îltrãdau ºi noi reuºeam sã-l tragem de limbã. De dataasta, însã, se pãrea cã spune adevãrul.

Baba nu uita niciodatã de ziua de naºtere a luiHassan. O vreme, l-a întrebat pe Hassan ce vrea, darîntr-un final a renunþat la acest obicei fiindcã Hassan,în modestia lui, nu vroia niciodatã nici un cadou. Aºacã, în fiecare iarnã, Baba alegea el ceva. Într-un an i-aluat un camion japonez de jucãrie, apoi în alt an i-aluat o locomotivã electricã, cu ºine ºi cu tot tacâmul.Cu un an înainte, Baba îl luase pe Hassan prin sur-prindere cu o pãlãrie de cowboy, din piele, exact cumavea Clint Eastwood în Cel bun, cel rãu ºi cel urât, filmcare luase în sufletul nostru locul ocupat înainte deCei ªapte Magnifici – westernul nostru favorit. Toatãiarna aia, eu ºi Hassan am purtat pãlãria cu rândul ºiam fredonat melodia genericului în timp ce escaladammunþii de zãpadã ºi ne împuºcam unul pe celãlalt.

Ne-am scos mãnuºile ºi cizmele pline de zãpadã înfaþa uºii de la intrare. Când am pãºit în living, l-amgãsit pe Baba lângã soba de fontã în care ardeazdravãn focul, stând de vorbã cu un indian micuþ ºichel, îmbrãcat cu un costum maro, cu cravatã roºie.

Page 53: Vanatorii de Zmeie Nodrm

53

— Hassan, a zis Baba, zâmbind ºmechereºte, fãcunoºtinþã cu cadoul de ziua ta.

M-am uitat la Hasan ºi el la mine, nedumeriþi. Nuse zãrea nici o cutie frumos împachetatã. Nici o pungãde cadouri. Nici o jucãrie. Doar Ali, care stãtea în spa-tele nostru, Baba ºi indianul lui sclivisit, care arãta caun profesor de matematicã.

Indianul în costum maro a zâmbit ºi i-a întinsmâna lui Hassan.

— Sunt dr. Kumar, a zis. Încântat sã te cunosc.Vorbea farsi cu un accent hindi gros, rulând sunetele.

— Salaam alaykum, a zis Hassan nesigur. A înclinatpoliticos capul, dar ochii îl cãutau pe tatãl lui. Ali s-aapropiat ºi ºi-a pus mâna pe umãrul lui.

Baba a întâlnit privirea îngrijoratã ºi uimitã a luiHassan:

— L–am adus pe dr. Kumar din New Delhi. Dr.Kumar e chirurg plastician.

— ªtii ce înseamnã asta? l-a întrebat omuleþulindian pe Hassan, care a scuturat din cap nedumerit.S-a uitat neajutorat la mine, dar am ridicat din umeri.Tot ce ºtiam era cã mergi la chirurg sã te facã bine,dacã ai apendicitã. ªtiam pentru cã unul dintre colegiimei de clasã murise din cauza asta în urmã cu un anºi învãþãtorul ne spusese cã nu l-au dus la timp laoperaþie. Ne-am uitat amândoi la Ali, dar, bineînþeles,cu el nu ºtiai niciodatã. Faþa îi era impasibilã, caîntotdeauna, deºi o nuanþã de sobrietate îi întunecaseprivirea.

— Ei bine, a zis dr. Kumar, treaba mea e sã rezolvanumite lucruri legate de corpul oamenilor. Uneori,poate fi vorba de faþa lor.

— Ah, a zis Hassan. ªi-a mutat privirea de ladr. Kumar la Baba, apoi la Ali. ªi-a atins buza de suscu mâna. Ah, a zis din nou.

Page 54: Vanatorii de Zmeie Nodrm

54

— E un cadou neobiºnuit, ºtiu, a zis Baba. ªi, pro-babil, nu asta aveai în minte, dar e un cadou care teva þine toatã viaþa.

— Ah, a zis Hassan lingându-ºi buzele. ªi-a dresvocea. Aga sahib, o sã, o sã…

— Deloc, a intervenit dr. Kumar, zâmbind cublândeþe. N-o sã te doarã deloc. De fapt, o sã-þi dauun medicament ºi n-o sã-þi aminteºti nimic.

— Ah, a zis Hassan. I-a întors zâmbetul, uºurat.Uºurat pe moment, desigur. Nu cã mi-ar fi fricã, agasahib, dar…

Poate cã îl pãcãliserã pe Hassan, dar nu ºi pe mine.ªtiam cã atunci când doctorii îþi spun cã n-o sã tedoarã, dai de bucluc. Îmi aminteam cu groazã circum-cizia mea de anul trecut. Doctorul îmi servise aceeaºireplicã, asigurându-mã încã o datã cã nu o sã mãdoarã deloc. Dar dupã ce a trecut efectul anestezi-cului, târziu, în noaptea aceea, am simþit cã parcãcineva îmi apãsa un cãrbune înroºit pe vintre. De ceo fi aºteptat Baba pânã la zece ani ca sã-mi facã cir-cumcizia era peste puterea mea de înþelegere ºi eraun lucru pentru care nu aveam sã îl iert niciodatã.

Mi-aº fi dorit sã am ºi eu un fel de cicatrice pe un-deva, ca sã obþin simpatia lui Baba. Nu era corect!Hassan nu fãcuse nimic ca sã câºtige afecþiunea luiBaba; doar se nãscuse cu buza aia de iepure stupidã!

Operaþia a decurs bine. La început am fost cu toþiiniþeluº ºocaþi când i-au dat jos bandajele, dar ne-ampãstrat zâmbetul pe buze, aºa cum ne instruise dr.Kumar. ªi nu era uºor, pentru cã buza de sus a luiHassan era o masã informã de þesut inflamat, o bucatãde carne vie. Mã aºteptam sã-l aud pe Hassan þipândde groazã când i-a dat asistenta oglinda. Ali l-a þinutde mânã, iar Hassan s-a privit lung ºi atent în oglindã.A murmurat ceva ce nu am înþeles. Mi-am apropiaturechea de buzele lui. A murmurat din nou.

Page 55: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Tashakor. Mulþumesc.Apoi, buzele i s-au strâmbat în ceea ce am desco-

perit atunci cã era un zâmbet. Zâmbea! Aºa cumfãcuse ieºind din burta mamei lui.

Umflãtura s-a retras, iar rana s-a vindecat în timp.Curând, nu a mai rãmas decât o cicatrice roz, ca olinie zimþatã care îi alerga pe buza de sus. Pânã îniarna urmãtoare a devenit o cicatrice palidã. Ironiasorþii! Pentru cã în iarna aceea, Hassan a încetat sãmai zâmbeascã.

Page 56: Vanatorii de Zmeie Nodrm

56

Iarna! Asta fac în fiecare an, când cade prima zãpadã: iesafarã din casã, dimineaþa devreme, încã în pijama, cubraþele la piept, ca sã înfrunt frigul. Gãsesc aleea,maºina tatei, pereþii, copacii, acoperiºurile ºi dealurileîngropate sub jumãtate de metru de zãpadã. Zâm-besc. Cerul e senin, albastru, zãpada – atât de albãcã aproape mã ard ochii. Îmi îndes un pumn de zã-padã în gurã ºi ascult tãcerea pufoasã, sfâºiatã doarde croncãnitul ciorilor. Cobor desculþ primele treptedin faþã ºi îl chem pe Hassan, sã vadã ºi el.

Iarna era anotimpul preferat al copiilor din Kabul,cel puþin al celor ai cãror taþi îºi puteau permite sãcumpere o sobã bunã, de fontã. Motivul era simplu:în sezonul rece se închidea ºcoala. Pentru mine iarnaînsemna sfârºitul lungilor exerciþii de împãrþire ºi almemorãrii numelui capitalei Bulgariei ºi debutul atrei luni de jucat cãrþi la gura sobei cu Hassan, al fil-melor ruseºti pe care le puteam vedea gratis la cine-matograful Park în fiecare marþi dimineaþa, al orezu-lui cu qurma de napi dulci mâncat la prânz, dupã odimineaþã întreagã de fãcut oameni de zãpadã.

ªi zmeie, desigur. Zmeie care zburau. ªi pe carele vânam.

Pentru câþiva copii fãrã noroc, iarna nu însemnasfârºitul anului ºcolar. Era vorba de aºa-numitele

VI.

Page 57: Vanatorii de Zmeie Nodrm

57

cursuri de iarnã pentru voluntari. Nici unul dintrepuºtii pe care îi ºtiam eu nu se oferise vreodatã sãparticipe la ele în calitate de voluntar; o fãcuserãpãrinþii în locul lor. Din fericire pentru mine, Babanu se numãra printre ei. Îmi amintesc de un puºti,Ahmad, care locuia pe aceeaºi stradã, peste drum denoi. Tatãl lui era un fel de doctor, cred. Ahmad aveaepilepsie ºi purta întotdeauna o vestã de lânã ºiochelari cu rame groase – era una dintre victimeleobiºnuite ale lui Assef. În fiecare dimineaþã, vedeamde la fereastra dormitorului meu cum servitorul lorhazar dãdea zãpada la o parte cu lopata, curãþândaleea, ca sã poatã trece Opelul negru. Mã obiºnuisemsã-i urmãresc pe Ahmad ºi pe tatãl lui urcându-se înmaºinã, Ahmad cu vesta de lânã ºi paltonul lui gros,iar în spate cu ghiozdanul ticsit de cãrþi ºi creioane.Aºteptam pânã dispãreau de pe alee, pe dupã colþ,apoi mã bãgam iar în pat, îmbrãcat cu pijamaua meade flanel. Îmi trãgeam pãtura pânã la bãrbie ºipriveam pe fereastrã spre nord, acolo unde se contu-rau dealurile cu cãciuli de zãpadã. Le priveam pânãadormeam din nou.

Iubeam iernile din Kabul. Le iubeam pentru blân-dele degete de ninsoare care îmi bãteau noaptea îngeam, pentru felul cum scârþâia zãpada proaspãtã subcizmele mele negre, de cauciuc, pentru cãldura sobeide fontã în timp ce vântul mãtura ºuierând curþile ºistrãzile. Dar mai ales pentru cã, pe mãsurã ce copaciiîngheþau, iar drumurile se acopereau cu zãpadã,rãceala dintre mine ºi Baba se topea puþin. ªi asta dinpricina zmeielor! Baba ºi cu mine trãiam în aceeaºicasã, dar în sfere diferite. Zmeiele erau singura zonãde contact dintre existenþele astea, subþire, e drept,ca foiþa de þigarã.

Page 58: Vanatorii de Zmeie Nodrm

58

CARTIERELE KABULULUI se întreceau într-un campionatal zmeielor. ªi dacã erai un puºti din Kabul, ziuaîntrecerii reprezenta apoteoza sezonului rece. Nudormeam niciodatã în noaptea de dinaintea concur-sului. Mã zvârcoleam de pe o parte pe alta, fãceamumbre de animale pe pereþi sau chiar stãteam singurpe balcon, în întuneric, înfãºurat într-o pãturã. Mãsimþeam ca un soldat care încearcã sã doarmã în tran-ºee, în noaptea dinaintea marii bãtãlii. ªi nu eramdeparte de asta. În Kabul, sã te întreci cu zmeul semãnapuþin cu a merge la rãzboi.

Ca în orice rãzboi, trebuia sã te pregãteºti de luptã.De ceva vreme, eu ºi Hassan ne fãceam singuri zme-iele. Toatã toamna economiseam banii de buzunarsãptãmânali, punându-i în micul cal de porþelan pecare mi-l adusese Baba odatã de la Herat. Când înce-peau sã sufle vânturile iernii, iar zãpada sã troie-neascã, deschideam uºiþa din burta calului de porþe-lan. Mergeam apoi în bazar ºi cumpãram bambus,clei, sfoarã ºi hârtie. În fiecare zi ne petreceam oreîntregi, cioplind beþele de bambus pentru schelet ºipentru spetezele care trebuiau încruciºate cu grijã,tãiam hârtia subþire, de mãtase, care te ajuta sã aducizmeul înapoi sau sã-l înalþi cât mai sus. ªi, bineînþeles,trebuia sã ne facem singuri coada, tar. Dacã zmeul erapistolul, atunci tar – coada ornatã cu hârtii multicolore– era glonþul dinãuntru. Ieºeam afarã, în curte, ºitreceam cinci sute de picioare de sfoarã printr-unamestec de clei ºi sticlã pisatã. Apoi atârnam sfoaraîntre doi copaci ºi o lãsam sã se usuce. În ziua urmã-toare înfãºuram sfoara gata de luptã în jurul unuimosor de lemn. Când începea sã se topeascã zãpadaºi sã cadã ploile de primãvarã, toþi bãieþii din Kabulaveau tãieturi grãitoare la degete, dupã o iarnã în-treagã de bãtãlii cu zmeiele. Îmi amintesc cum ne lãu-dam în prima zi de ºcoalã cu victoriile ºi „rãnile

Page 59: Vanatorii de Zmeie Nodrm

59

câºtigate în bãtãlie“. Tãieturile nu se închideau câtevasãptãmâni, dar mie nu-mi pãsa. Erau amintirile unuianotimp iubit, care trecuse ºi de data asta prearepede. Apoi ºeful clasei sufla în fluier, iar noi neîncolonam, mãrºãluind spre clasele noastre, ducânddeja dorul iernii, înspãimântaþi de spectrul unui altlung an de ºcoalã.

Curând a devenit clar cã ºi eu ºi Hassan suntemmai buni ca vânãtori de zmeie, decât ca constructori.În planurile noastre se tot strecurau scãpãri ºi totulse ducea de râpã, aºa cã Baba a început sã ne ducãla Saifo ca sã ne cumpãrãm zmeie. Saifo era un omaproape orb, de meserie moochie – cizmar. Dar era ºicel mai renumit constructor de zmeie din oraº. Lucraîntr-un atelier micuþ de pe Jadeh Maywand, bule-vardul aglomerat de la sud de noroioasele maluri alefluviului Kabul. Îmi amintesc cã trebuia sã te aplecica sã poþi intra în atelierul ca o celulã de închisoare,apoi sã ridici o trapã ºi sã te strecori pe câteva treptede lemn, pânã în pivniþa umedã în care îºi pãstra Saifomult râvnitele zmeie. Baba ne cumpãra la fiecare câtetrei zmeie identice ºi mosoare cu sfoarã trecutã prinsticlã pisatã. Dacã mã rãzgândeam ºi ceream unul maimare ºi mai înzorzonat, Baba mi-l cumpãra, dar îi luaºi lui Hassan unul la fel. Uneori mi-aº fi dorit sã n-ofacã. Aº fi vrut sã mã facã sã simt cã eu sunt favoritul.

Campionatul de vânãtoate de zmeie era un vechiobicei de iarnã în Afganistan. Începea dimineaþadevreme ºi nu se termina pânã când pe cer nu mairãmânea, plutind, decât zmeul câºtigãtor. Îmi aducaminte cã într-un an a þinut pânã dupã cãderea serii.Oamenii se adunau pe trotuare ºi acoperiºuri, ca sã-ºiîncurajeze copiii. Strãzile erau pline de concurenþi,trãgând ºi desfãºurând sforile zmeielor, care seopinteau spre înaltul cerului, strãduindu-se sã câºtigeteren, ca sã încurce sforile adversarului! Fiecare

Page 60: Vanatorii de Zmeie Nodrm

60

vânãtor avea un fel de asistent – în cazul meu, Hassan,care þinea mosorul ºi derula sfoara.

Odatã, un plod hindus rãsfãþat, a cãrui familie semutase de curând în cartier, ne-a spus cã în oraºul deunde venea el vânãtorii de zmeie jucau dupã niºtereguli stricte.

— Trebuie sã concurezi pe o suprafaþã împrejmu-itã ºi trebuie sã stai în unghiul corect, sub vânt, a zis,plin de mândrie. ªi nu ai voie sã foloseºti aluminiupentru sfoara cu sticlã.

Hassan ºi cu mine ne-am uitat unul la altul. Ambufnit dispreþuitor. Puºtiul hindus avea sã înveþecurând ceea ce aflaserã britanicii mai pe la începutulsecolului ºi ceea ce ruºii aveau sã înveþe pe la sfârºitullui 1980: cã afganii sunt oameni independenþi. Afganiipreþuiesc datinile, dar detestã regulile. ªi asta eravalabil ºi în cazul vânãtorilor de zmeie. Regulile erausimple: fãrã reguli; înalþã zmeul; taie-i pe adversari;succes!

Numai cã asta nu era tot. Adevãrata distracþieîncepea dupã ce zmeul era tãiat. Aici interveneauvânãtorii de zmeie, puºtii care urmãreau zmeul purtatde vânt pe deasupra cartierului, pânã ce începea sãdescrie spirale, cãzând pe vreun maidan sau în curteacuiva sau pe vreun acoperiº. Vânãtoarea era înverºu-natã: hoarde de puºti fugeau pe strãzi, îmbulzindu-se,claie peste grãmadã, aºa cum am citit cã fãceau spa-niolii ãia care fugeau din calea taurilor. Într-un an,un bãiat de la noi din cartier s-a urcat într-un pindupã zmeu. O creangã s-a rupt sub greutatea lui ºicopilul a cãzut de la cincisprezece metri înãlþime. ªi-arupt ºira spinãrii ºi nu a mai putut merge niciodatã.Dar când a ajuns jos mai þinea încã în braþe zmeul.ªi când un vânãtor de zmeie a pus mâna pe zmeu,nimeni nu poate sã i-l mai ia. Asta nu era o regulã.Era un obicei.

Page 61: Vanatorii de Zmeie Nodrm

61

Pentru vânãtorii de zmeie cel mai râvnit trofeu eraultimul zmeu cãzut în concursul de iarnã. Era untrofeu extraordinar, ceva de pus în vitrinã, pentru catoþi musafirii sã se minuneze. Când cerul se limpezeade zmeie ºi mai rãmâneau ultimele douã, toþi vânã-torii ºi-ar fi dat ºi viaþa pentru onoarea de a punemâna pe un asemenea premiu. Se aºeza fiecare acolode unde credea cã ar avea un avantaj la start. Muºchiiîncordaþi se pregãteau sã þâºneascã. Gâturile trosneau.Ochii mijeau. Lupta începea. Iar când ultimul zmeuera tãiat, se dezlãnþuiau furiile iadului.

De-a lungul anilor am vãzut destui vânãtori dezmeie. Dar Hassan era, de departe, cel mai bunvânãtor din câþi vãzusem. Era de-a dreptul incredibilcum reuºea sã ghiceascã întotdeauna unde va cãdeazmeul, ajungând acolo înainte ca acesta sã înceapã sãcoboare, de parcã avea un soi de busolã interioarã.

Îmi amintesc de o zi de iarnã; Hassan ºi cu minealergam dupã un zmeu. Sãream prin bãlþi ºi necroiam drum pe strãduþele înguste. Eu eram cu unan mai mare decât el, dar Hassan alerga mai repede,iar eu rãmâneam în urmã.

— Hassan! Stai! am strigat, cu respiraþia tãiatã ºiºuierãtoare.

S-a întors ºi mi-a fãcut semn cu mâna:— Pe aici! a mai zis, înainte sã disparã dupã colþ.

M-am uitat în sus ºi am vãzut cã direcþia în care aler-gam noi era opusã celei în care aluneca zmeul:

— Îl pierdem! Nu mergem în direcþia bunã! amstrigat iar.

— Ai încredere în mine! l-am auzit rãspun-zându-mi, de undeva din faþã. Am trecut de colþ ºil-am zãrit pe Hassan alergând mai departe, cu capulîn jos, fãrã mãcar sã se uite la cer, cu cãmaºa udã detranspiraþie. M-am împiedicat de un bolovan ºi amcãzut – nu eram numai mai lent decât Hassan, ci ºi

Page 62: Vanatorii de Zmeie Nodrm

62

mai neîndemânatic. Dintotdeauna îi invidiasemtalentul atletic înnãscut. Când m-am ridicat împleticitîn picioare, i-am mai zãrit doar o clipitã silueta dis-pãrând dupã colþ. Am ºchiopãtat în urma lui, în timpce ace de durere mi se înfigeau în genunchiul julit.

În cele din urmã am ajuns pe un drum pustiu ºiprãfuit, lângã gimnaziul „Isteqlal“. Pe timpul verii, peo parte a drumului creºtea salatã, iar pe cealaltã erauplantaþi viºini. L-am gãsit pe Hassan stând la poaleleunuia dintre pomi, cu picioarele încruciºate, mâncândmure uscate din palmã.

— Ce facem aici? am gâfâit eu, cu stomacul întorspe dos.

El a zâmbit. — Stai jos lângã mine, Amir aga!M-am prãbuºit lângã el, pe un petic de zãpadã,

horcãind.— Pierdem timpul, n-ai vãzut c-a luat-o în partea

cealaltã?Hassan a mai luat o murã:— Vine, a zis. Eu de-abia respiram, iar el nici mãcar nu pãrea

obosit. — De unde ºtii? l-am întrebat.— ªtiu eu.— De unde ºtii?S-a întors spre mine. Câteva picãturi de sudoare

au alunecat de pe capul chilug:— Te-aº minþi eu pe tine, Amir aga?Brusc, am hotãrât sã mã joc puþin cu el. — Pãi, nu ºtiu, ai face-o?— Mai degrabã aº mânca þãrânã, a zis, aruncân-

du-mi o privire indignatã.— Zãu? Chiar ai fi în stare?— Sã ce? Ce sã fac? S-a uitat mirat la mine. Ce sã

fac?

Page 63: Vanatorii de Zmeie Nodrm

63

— Sã mãnânci þãrânã, dacã þi-aº cere eu, i-am zis.ªtiam cã este o cruzime, ca atunci când îl indusesemîn eroare cu sensul cuvântului necunoscut. Dar mi sepãrea fascinant – chiar dacã într-un sens bolnãvicios– sã îl tachinez pe Hassan. Cam ca atunci când nejucam, torturând insectele. Numai cã acum el erafurnica, iau eu þineam lupa.

Ochii lui m-au cercetat mult timp. Stãteam acolo,doi bãieþi sub un viºin pãdureþ, uitându-ne dintr-odatã, uitându-ne cu adevãrat unul la celãlalt. Atuncis-a întâmplat din nou: faþa lui Hassan s-a schimbat.Poate cã nu s-a schimbat, nu cu adevãrat, dar deodatãam avut senzaþia cã vãd douã feþe – una cunoscutãîncã din primele amintiri pe care le aveam pe aceastãlume, ºi o altã faþã, a doua, ascunsã sub piele. Maivãzusem asta ºi mã impresionase la fel de mult. Faþacealaltã a apãrut doar o fracþiune de secundã, sufi-cient cât sã-mi lase senzaþia neliniºtitoare cã o maiîntâlnisem undeva, în altã formã. Apoi, Hassan a clipitºi era din nou el. Doar el, Hassan.

— Dacã mi-ai cere-o, aº face-o! a zis el în cele dinurmã, privindu-mã drept în faþã. Mi-am plecatprivirea. Chiar ºi acum mi-e greu sã mã uit în ochiiunor oameni cum era Hassan, oameni care spun,întotdeauna, exact ce cred.

— Dar mã întreb, a adãugat el, mi-ai cere vreodatãsã fac asta, Amir aga? ªi uite-aºa m-a supus ºi el, larându-i, unui mic test. Dacã aveam de gând sã mã joccu el, punându-i loialitatea la încercare, avea sã sejoace ºi el cu mine, testându-mi integritatea.

Aº fi vrut sã nu fi început discuþia asta. M-amstrãduit sã zâmbesc:

— Nu fi fraier, Hassan! ªtii cã n-aº face-o! Hassan mi-a întors zâmbetul. Doar cã al lui nu

pãrea forþat. — ªtiu, a zis el.

Page 64: Vanatorii de Zmeie Nodrm

64

Asta e treaba cu cei care spun numai ce cred. κiînchipuie cã ºi ceilalþi fac la fel.

— Uite-l cã vine! a zis Hassan, arãtând spre cer.S-a ridicat în picioare ºi a fãcut câþiva paºi mai lastânga. Mi-am ridicat privirea ºi am vãzut zmeulvenind razant spre noi. Am auzit þipete, paºi ºi ogloatã de vânãtori de zmeie apropiindu-se. Dar îºipierdeau vremea. Pentru cã Hassan stãtea cu braþelelarg deschise, zâmbind, aºteptând zmeul. ªi sã-mi iaAllah lumina ochilor – asta în cazul în care Allah o fiexistând – dacã zmeul nu i-a cãzut pur ºi simplu dreptîn braþe.

ÎN IARNA LUI 1975 l-am vãzut ultima oarã pe Hassanvânând zmeie.În mod obiºnuit, fiecare cartier organiza propriulcampionat de zmeie. Anul acela cartierul meu, WazirAkbar Khan, urma sã fie organizatorul, iar cei din altecartiere – Karteh-Char, Karteh-Parwan, Mekro-Rayanºi Koteh-Sangi – erau invitaþi. Oriunde te duceai nuauzeai vorbindu-se decât despre concursul care aveasã vinã. Se zvonea cã are sã fie cel mai mare din ultimiidouãzeci ºi cinci de ani.

Într-o noapte, în iarna aceea, cu doar patru zileînainte de concurs, eu ºi Baba stãteam la el în birou,întinºi comod în fotoliile de piele, la lumina foculuidin ºemineu. Beam ceai ºi povesteam. Ali ne servisemai devreme cina – orez cu garniturã de cartofi ºiconopidã cu curry. Apoi se dusese la culcare împre-unã cu Hassan. Baba îºi umplea pipa, iar eu tocmaimã pregãteam sã îl rog sã îmi spunã povestea despreiarna în care o haitã de lupi coborâse din munþi înHerat, obligându-i pe oameni sã stea în casã timp deo sãptãmânã, când Baba a zis pe un ton liniºtit,scãpãrând chibritul:

Page 65: Vanatorii de Zmeie Nodrm

65

— Mã gândeam cã poate anul ãsta o sã câºtigi tur-neul, ce zici?

Nu ºtiam ce sã zic. Sau ce sã cred. Trebuia s-o iauaºa cum mi-o spusese? Sau era cu dublu înþeles? Eramun bun vânãtor de zmeie. De fapt, foarte bun. Decâteva ori fusesem gata-gata sã câºtig campionatul;ajunsesem printre finaliºti – ultimii trei. Dar una esã fii pe punctul de a câºtiga ºi alta e sã ºi câºtigi, nu?Baba nu era niciodatã „pe punctul de a“, el chiarcâºtiga, pentru cã învingãtorii asta fac, câºtigã, în timpce toþi ceilalþi pleacã acasã cu mâinile goale. Baba eraobiºnuit sã câºtige, sã câºtige tot ce îºi punea în minte.Nu avea dreptul sã aºtepte acelaºi lucru din parteafiului sãu? ªi ia gândiþi-vã: dacã aº fi câºtigat…

Baba a tras din pipã ºi a început sã vorbeascã. Eumã prefãceam cã îl ascult. Dar nu puteam asculta, nude-adevãratelea, pentru cã ceea ce spusese Baba întrecere fãcuse sã îmi încolþeascã în minte o idee:hotãrârea de a câºtiga campionatul de iarnã. Aveamsã câºtig. Nu exista nici o altã cale. Aveam sã câºtigºi aveam sã vânez ultimul zmeu, cel câºtigãtor. Aveamsã-l aduc acasã ºi sã i-l arãt lui Baba. Sã-i demonstrez,o datã pentru totdeauna, cã are un fiu demn de el. ªiatunci, poate cã viaþa mea de stafie în casa asta va luasfârºit. M-am lãsat purtat de vis: se fãcea cã la cinã seauzeau râsete ºi conversaþii în locul tãcerii întreruptedoar de clinchetul veselei de argint sau de vreunmormãit ocazional. Mi-am închipuit cum plecãmîntr-o vineri, cu maºina lui Baba, la Pahman, ºi neoprim pe drum la Lacul Ghargha sã mâncãm niºtepãstrãv fript cu garniturã de cartofi prãjiþi. Se fãceaapoi cã mergem la grãdina zoologicã, sã-l vedem peleul Marjan, ºi cã Baba nu mai cascã ºi nu se mai uitãtot timpul la ceasul lui de mânã. Poate chiar ar fi citituna dintre poveºtile pe care le scrisesem. Poate mi-arfi zis Amir jan, aºa cum fãcea Rahim Khan. ªi poate,

Page 66: Vanatorii de Zmeie Nodrm

66

zic poate, aº fi fost în sfârºit ispãºit de vina de a-mi fiucis mama.

Baba tocmai îmi spunea cum a tãiat el patru-sprezece zmeie într-o zi. Am zâmbit, am încuviinþatdin cap, am râs când trebuia, dar de fapt nici nu preaauzeam ce spune. Acum aveam o misiune de înde-plinit. ªi nici prin cap nu-mi trecea sã-l dezamãgescpe Baba. Nu ºi de data asta.

ÎN NOAPTEA DINAINTEA campionatului a nins din bel-ºug. Stãteam cu Hassan sub kursi ºi jucam panjpar, învreme ce ramurile copacilor zgâlþâiþi de vânt bãteauritmic în geam. În ziua aceea îl rugasem pe Ali sã neinstaleze un kursi – era un fel de încãlzitor electric, pussub o mãsuþã joasã, acoperitã cu o pãturã groasã,matlasatã. În jurul mãsuþei erau aduse saltele ºiperne, aºa încât puteau sã stea ºi douãzeci de oameniacolo, ba mai puteau ºi sã-ºi strecoare picioarele dede-subt. Eu ºi Hassan ne petreceam toate zilele în careviscolea afarã cu picioarele bãgate sub kursi, jucândºah sau cãrþi, mai ales panjpar.

Omorâsem zecele de caro al lui Hassan cu un ºaseºi doi valeþi. În birou, Baba ºi Rahim Khan discutauafaceri cu alþi doi bãrbaþi, dintre care pe unul l-amrecunoscut – era tatãl lui Assef. Prin perete auzeamsunetele hârºâite ale emisiunii de ºtiri de la RadioKabul.

Hassan a omorât ºasele ºi a luat valeþii. La radio,Daoud Khan anunþa ceva în legãturã cu investiþiilestrãine.

— Zice cã o sã avem ºi noi cândva, în Kabul, tele-viziune, am spus eu.

— Cine?— Daoud Khan, boule, preºedintele!Hassan a început sã chicoteascã. — Am auzit cã în Iran au deja, a zis el.

Page 67: Vanatorii de Zmeie Nodrm

67

Am oftat. „Iranienii ãºtia…“ Pentru mulþi hazari,Iranul era un fel de sanctuar – probabil pentru cã ma-joritatea iranienilor erau, ca ºi hazarii, musulmaniºiiþi. Dar mi-am amintit ceva ce ne spusese învãþãtorulnostru despre iranieni, astã varã, anume cã îþi zâm-besc frumos în faþã, cu o mânã te bat prieteneºte peumãr, iar cu cealaltã îþi iau banii din buzunar. Îispusesem chestia asta lui Baba ºi el îmi zisese cãînvãþãtorul este unul dintre afganii geloºi pe Iranula cãrui putere este în creºtere în Asia, în timp ce mulþioameni habar nu au unde este Afganistanul pe hartalumii.

— E dureros sã recunoºti, a spus el ridicând dinumeri. Dar mai bine sã te doarã adevãrul pe care îlrecunoºti, decât sã te consolezi cu o minciunã.

— O sã-þi iau eu ºi þie unul, într-o zi, am zis.Faþa lui Hassan s-a luminat.— Un televizor? De-adevãratelea?— Sigur. ªi nu din ãla alb-negru. Probabil cã o sã

fim mari atunci, dar o sã iau douã. Unul þie ºi unulmie.

— O sã-l pun pe masã, unde-mi þin desenele, amai zis Hassan.

Vorbele lui m-au întristat un pic. M-am simþit tristpentru Hassan, pentru cine era ºi pentru cum trãia.Pentru felul în care accepta cã va îmbãtrâni în cociobade chirpici din curtea noastrã, aºa cum fãcuse ºi tatãlsãu. Am scos ultima carte ºi am jucat o pereche de re-gine ºi un zece.

Hassan a luat reginele.— ªtii, cred cã mâine aga sahib o sã fie foarte mân-

dru de tine. — Chiar crezi asta?— Inshallah, a zis el.— Inshallah, am rãspuns ca un ecou, cu toate cã

vorbele astea, „Cum o vrea Dumnezeu!“, nu au sunat

Page 68: Vanatorii de Zmeie Nodrm

la fel de sincer ieºite din gura mea. Aºa stãteaulucrurile cu Hassan. Era atât de al naibii de sincer, cãte simþeai mereu ca un prefãcut în preajma lui.

I-am omorât regele ºi mi-am jucat ultima carte,asul de picã. Trebuia sã îl ia. Am câºtigat, dar, în timpce amestecam cãrþile pentru un nou joc, am avutsenzaþia limpede cã Hassan mã lãsase sã câºtig.

— Amir aga?— Ce-i?— ªtii… îmi place sã trãiesc aici! (Mereu fãcea

chestia asta, îmi citea gândurile.) Ãsta e cãminul meu.— Bine, cum zici tu. Pregãteºte-te sã pierzi din

nou!

Page 69: Vanatorii de Zmeie Nodrm

69

A doua zi dimineaþã, în timp ce fierbea niºte ceai negrupentru micul dejun, Hassan mi-a povestit un vis:

— Se fãcea cã eram la Lacul Ghargha, tu, eu, tata,aga sahib, Rahim Khan ºi mii de alþi oameni, a zis el.Era cald ºi însorit, iar apa lacului era limpede cum ecleºtarul. Dar nu înota nimeni, pentru cã se zvonea cãa apãrut un monstru în lac. Înota pe fundul apei, lapândã.

Mi-a turnat o canã, a pus zahãr ºi apoi a suflat decâteva ori. Mi-a pus ceaiul în faþã.

— Aºa cã erau toþi speriaþi ºi nu îndrãzneau sãintre în apã, dar tu, Amir aga, þi-ai azvârlit cât colopantofii ºi þi-ai dat jos tricoul: „Nu e nici un monstru“,ai spus. „O sã vã arãt eu la toþi!“ ªi, fãrã ca cineva sãte poatã opri, te-ai aruncat în apã ºi-ai început sã înoþi,depãrtându-te de mal. Eu te-am urmat, ºi acumînotam amândoi.

— Dar tu nu ºtii sã înoþi! Hassan a început sã râdã:— E un vis, Amir aga, ºi poþi face orice. Toatã

lumea a început sã þipe: „Ieºiþi, ieºiþi!“, dar noi totînotam în apa rece. Am reuºit sã ajungem în mijlocullacului ºi ne-am oprit din înotat. Ne-am întors cu faþaspre þãrm ºi le-am fãcut cu mâna celor de pe mal.Pãreau mici cât niºte furnici, dar tot îi auzeam apla-udând. Acum s-au lãmurit ºi ei. Nu e nici un monstru,

VII.

Page 70: Vanatorii de Zmeie Nodrm

70

doar apã. Dupã asta, au schimbat numele lacului ºii-au zis „Lacul lui Amir ºi Hassan, Sultanii din Kabul“,ºi noi am ajuns sã luãm bani de la oameni ca sã îilãsãm sã se scalde în el.

— ªi ce înseamnã asta? am zis eu. Mi-a uns naan cu marmeladã ºi a aºezat-o pe

farfurie. — Nu ºtiu, speram sã-mi spui tu!— Pãi, e un vis tâmpit, în care nu se întâmplã

nimic. — Tata zice cã visele înseamnã întotdeauna ceva. Am sorbit din ceai. — Atunci, de ce nu-l întrebi pe el? E atât de deº-

tept! am zis eu mai tãios decât avusesem intenþia. Nudormisem toatã noaptea. Îmi simþeam ceafa ºi spateleînþepate de mii de ace, iar ochii mã usturau îngro-zitor. Totuºi, fusesem rãutãcios cu Hassan. Eram gatasã-i cer scuze, apoi m-am rãzgândit. Hassan a înþelescã sunt nervos. Hassan mã înþelegea întotdeauna.

De sus se auzea apa curgând în baia lui Baba.

STRÃZILE STRÃLUCEAU acoperite cu zãpadã proaspãtã,iar cerul era de un albastru perfect. Zãpada vãtuiaacoperiºurile ºi îngreuna crengile duzilor piperniciþicare mãrgineau strada noastrã. Peste noapte, fulgiide zãpadã se aºezau în fiecare crãpãturã sau bãltoacã.Mi-am mijit ochii, orbit de albul zãpezii, ºi am ieºitîmpreunã cu Hassan pe porþile de fier forjat. Ali aînchis porþile dupã noi. L-am auzit mormãind orugãciune – aºa fãcea de fiecare datã când fiul lui ieºeadin casã.

Nu mai vãzusem niciodatã atâþia oameni pe stradanoastrã. Puºtii se bãteau cu bulgãri de zãpadã, seciondãneau, se alergau ºi chicoteau veseli. Vânãtoriide zmeie se îmbulzeau împreunã cu purtãtorii sforilorînfãºurate pe mosoare ca sã facã ultimele pregãtiri.

Page 71: Vanatorii de Zmeie Nodrm

71

De pe strãzile adiacente se auzeau larmã ºi râsete.Acoperiºurile gemeau deja de spectatori tolãniþi pescaune pliante, iar aburii ceaiului se ridicau din ter-mosuri pe muzica lui Ahmad Zahir, care se scurgeacu hârâit din casetofoane. Ahmad Zahir se bucura deo popularitate imensã; el revoluþionase muzica afganãºi-i deranjase pe puritanii conservatori adãugândchitare electrice, tobe ºi trompete, pe lângã instru-mentele tradiþionale, tamburina ºi orga. Pe scenã saula petreceri, scuturase masca austerã, morocãnoasãchiar, a vechilor cântãreþi, îndrãznind sã zâmbeascãîn timp ce cânta, ba chiar sã arunce ocheade femeilor.Mi-am întors privirea spre acoperiºul casei noastre ºii-am vãzut pe Baba ºi pe Rahim Khan stând pe obancã, amândoi îmbrãcaþi cu pulovere de lânã ºi bândceai. Baba a fãcut cu mâna. Nu mi-am dat seama dacãmie sau lui Hassan.

— Ar trebui sã începem, a zis Hassan. Purta cizmenegre, de cauciuc, o chapan verde deschis peste pulo-verul gros ºi pantaloni uzaþi, de catifea reiatã. Luminasoarelui îi scãlda faþa ºi astfel am putut sã-mi dauseama ce bine i se vindecase cicatricea roz de dea-supra buzei.

Deodatã, am simþit cã vreau sã mã retrag. Sãstrâng tot ºi sã mã duc acasã. Unde mi-o fi fost capul?De ce mã forþam sã trec prin asta, când ºtiam dejacum o sã se termine totul? Baba era pe acoperiº,privindu-mã. I-am simþit privirea pãtrunzãtoare ca orazã de soare care îþi arde pielea. Avea sã fie un eºecdevastator, chiar ºi pentru mine.

— Nu sunt prea sigur cã vreau sã înalþ un zmeuazi! am zis.

— E o zi frumoasã, a spus Hassan.Mi-am trecut greutatea de pe un picior pe celãlalt.

Am încercat sã-mi desprind privirea de la acoperiºulcasei noastre.

Page 72: Vanatorii de Zmeie Nodrm

72

— Nu ºtiu, poate ar fi mai bine sã mergem acasã.Atunci a fãcut un pas spre mine ºi pe un ton scãzut

mi-a spus ceva ce m-a speriat puþin:— Þine minte, Amir aga. Nu existã nici un mon-

stru, doar o zi frumoasã!Cum de mã citea aºa de uºor, ca pe o carte des-

chisã, când de cele mai multe ori eu habar n-aveamce coace el în mintea lui? Eu eram cel care mergeala ºcoalã, care ºtia sã scrie ºi sã citeascã. Eu eram celdeºtept. Hassan nu ºtia nici abecedarul, dar mã citeape mine. Perfect. Era puþin neliniºtitor, dar ºi recon-fortant, într-un fel, sã ai pe cineva care ºtie întot-deauna de ce ai nevoie.

— Nu existã nici un monstru, am zis, simþindu-mãdeja un pic mai bine, spre surprinderea mea.

A zâmbit.— Nici un monstru.— Eºti sigur?A închis ochii. A încuviinþat din cap.M-am uitat la copiii de pe stradã care se distrau,

aruncând cu bulgãri de zãpadã.— E o zi frumoasã, nu-i aºa? — Hai sã zburãm! a zis.Atunci mi-a trecut prin cap cã era posibil ca

Hassan sã fi inventat visul cu pricina. Oare? Am ho-tãrât cã nu. Hassan nu era aºa de isteþ. Eu, în schimb,eram. Dar, inventat sau nu, visul ãla caraghios îmi mairisipise din temeri. Poate chiar ar trebui sã îmi dau jostricoul ºi sã înot în lac. De ce nu?

— Hai s-o facem, am zis.Faþa lui Hassan s-a luminat.— Bine, a zis el. A ridicat zmeul nostru roºu cu

margini galbene, care în punctul de intersecþie al lon-jeroanelor avea semnãtura inconfundabilã a lui Saifo.ªi-a lins degetul ºi l-a þinut ridicat, ca sã-ºi dea seamadin ce parte bate vântul, apoi a luat-o la fugã în

Page 73: Vanatorii de Zmeie Nodrm

73

direcþia respectivã. În rarele ocazii când înãlþamzmeie vara, dãdea cu piciorul în praf, sã vadã încotroîl duce vântul. Mosorul se învârti în mâna mea pânãcând Hassan se opri, la vreo douãzeci de metri maiîncolo. Þinu zmeul sus, deasupra capului, ca un atletparticipant la olimpiadã, care-ºi aratã medalia de aur.Am tras de sfoarã de douã ori, semnalul nostru obiº-nuit, ºi Hassan a aruncat zmeul în sus.

Prins între Baba ºi molahi, la ºcoalã, încã nu îmifãcusem o pãrere în legãturã cu Dumnezeu. Dar cândmi s-a ivit pe buze un ayat din Coran, pe care-l învã-þasem la ora de dirijat, am început sã-l murmur. Amtras adânc aer în piept, l-am dat afarã ºi am tras desfoarã. Nu trecuse un minut ºi zmeul meu se îndreptaglonþ spre cer. Scotea un sunet ca fâlfâitul aripilorunei pãsãri de hârtie. Hassan a bãtut din palme, afluierat ºi a fugit înapoi, spre mine.

I-am dat mosorul, þinând de sfoarã, ºi el a înfã-ºurat repede, pânã când aþa a rãmas întinsã.

Cel puþin douã duzini de zmeie fluturau deja pecer, ca niºte rechini de hârtie în cãutarea prãzii. Pesteo orã numãrul lor se dublase, iar zmeiele albastre,roºii sau galbene se unduiau ºi vâjâiau pe cer. Oadiere rece îmi trecu prin pãr. Vântul era perfectpentru înãlþat zmeie – sufla exact atât de tare cât sãpoatã ridica puþin zmeiele, uºurându-le virajele. Chiarlângã mine, Hassan þinea mosorul, cu mâinile dejaînsângerate de sfoarã.

În curând începu tãierea ºi primul zmeu înfrânt,scãpat de sub control, se prãbuºi într-un vârtej.Cãdeau din cer ca stelele cãzãtoare, cu cozile lor lungi,scânteietoare, presãrând cartierele de dedesubt cudaruri pentru competitorii rãmaºi, fiindcã erau eleînsele mult-râvnitele trofee. Auzeam vânãtorii, carezbierau ºi alergau de-a lungul strãzilor. Cineva strigacã a izbucnit o bãtaie, cu douã strãzi mai jos.

Page 74: Vanatorii de Zmeie Nodrm

74

Aruncam din când în când niºte ocheade furiºatespre Baba, care stãtea lângã Rahim Khan, pe aco-periº, ºi mã întrebam ce gândeºte. Oare mã încuraja?Sau o parte din el se bucura sã mã vadã dând greº?Asta era treaba cu înãlþatul zmeielor: mintea îþialuneca odatã cu zmeul.

Zmeiele începeau sã cadã pretutindeni, iar eu încãmai zburam. Mai zburam! Ochii mi se tot îndreptauspre Baba, înfofolit în puloverul lui gros de lânã. Eraoare surprins cã rezistasem atât de mult? Dacã nu-þiþii ochii pe cer, n-o sã mai reziºti mult! Mi-am întors re-pede privirea înapoi spre cer. Un zmeu roºu se apro-pia cu vitezã de mine – ºi l-am prins la timp. M-amîncurcat un pic în sforile lui ºi am sfârºit biruindu-l,când ºi-a pierdut rãbdarea ºi a încercat sã mã taie de jos.

În susul ºi-n josul strãzilor, vânãtorii de zmeie seîntorceau triumfãtori, þinând cât mai sus zmeiele cap-turate. Se lãudau în faþa pãrinþilor ºi a prietenilor. Dartoþi ºtiau cã partea cea mai bunã abia acum urmeazã.Premiul cel mai mare dintre toate încã mai zbura. Amtãiat un alt zmeu, de un galben strãlucitor, cu o coadãrãsucitã, albã. Asta m-a costat încã o tãieturã la degetularãtãtor, iar sângele mi se prelingea în palmã. I-amdat lui Hassan sã þinã sfoara ºi am supt sângele dindeget, apoi mi-am ºters mâna pe blugi.

Dupã o altã orã, numãrul de zmeie „supravieþui-toare“ scãzuse dramatic, de la vreo cincizeci la douã-sprezece. Al meu era unul dintre ele. Ajunsesemprintre ultimii doisprezece. ªtiam cã partea asta acampionatului avea sã mai dureze o vreme, pentru cãtipii care rezistaserã pânã acum erau buni – ºi nu arfi cãzut în capcana unor ºmecherii simple, ca cea aridicãrii ºi a coborârii bruºte a zmeului, trucul pre-ferat al lui Hassan.

Pe la ora trei dupã-amiaza apãruserã ºiruri lungide nori, iar soarele se ascunsese printre ei. Umbrele

Page 75: Vanatorii de Zmeie Nodrm

75

începeau sã se întindã. Spectatorii de pe acoperiºurise înfofoleau cu fulare ºi haine mai groase. Mai eraunumai ºase zmeie, iar eu încã mai zburam. Picioarelemã dureau îngrozitor, iar ceafa mi-era înþepenitã. Darcu fiecare zmeu doborât, speranþa creºtea în inimamea, aºa cum zãpada se adunã pe un zid, fulg cu fulg.

Ochii mi se tot întorceau spre un zmeu albastru,care fãcuse ravagii în ultima orã.

— Câte a tãiat? am întrebat.— Eu am numãrat unsprezece, a zis Hassan.— Nu ºtii al cui o fi?Hassan a plescãit din limbã ºi ºi-a ridicat bãrbia

gânditor. Acesta era un gest, marcã înregistratã, al luiHasan ºi însemna cã habar n-are. Zmeul albastru afãcut bucãþele un zmeu roºu ºi s-a rotit de douã ori,în cercuri largi. Zece minute mai târziu, tãia alte douã,punând pe fugã zeci de vânãtori.

Dupã alte treizeci de minute, mai rãmãseserãnumai patru zmeie în luptã. Iar eu încã zburam peurmele lor. Pãrea cã ar fi imposibil sã fac vreo miºcaregreºitã, de parcã vântul, cu fiecare adiere, sufla înfavoarea mea. Nu mã mai simþisem niciodatã atât destãpân pe situaþie, atât de norocos. Eram în al nouãleacer. Nu îndrãzneam sã mã uit pe acoperiº. Nu îndrãz-neam sã-mi iau ochii de pe cer. Trebuia sã mã concen-trez, sã joc inteligent. Încã cincisprezece minute ºiceea ce de dimineaþã pãruse un vis caraghios deve-nise, brusc, realitate: rãmãseserãm numai eu ºi celãlalttip. Zmeul albastru.

Era o asemenea tensiune în aer, cã puteai s-o taicu cuþitul; era la fel de ascuþitã ca ºi sticla pisatã carestrãlucea pe sfoara zmeului din mâinile meleînsângerate. Oamenii tropãiau, bãteau din palme,fluierau ºi cântau „Boboresh! Boboresh!“ – Taie-l! Taie-l!M-am întrebat dacã vocea lui Baba este printre ele.Muzica a explodat. Mirosul de mantu înãbuºit ºi pakora

Page 76: Vanatorii de Zmeie Nodrm

76

prãjiþi se ridica de pe terase ºi se strecura prin uºiledeschise.

Dar tot ce mai auzeam – ºi mã strãduiam sã audnumai asta – era sângele zvâcnindu-mi în cap. Nu ve-deam decât zmeul albastru. Nu miroseam decâtvictoria. Salvarea. Mântuirea. Dacã Baba se înºelaseºi exista un Dumnezeu în cer, aºa cum ne spuseserã laºcoalã, atunci El mã va ajuta sã câºtig. Nu ºtiu care eramiza celorlalþi concurenþi, poate doar sã se dea mari.Dar, pentru mine, asta era singura ºansã de a fi privitcu respect, nu doar observat, ascultat, auzit. Dacãexista un Dumnezeu în Ceruri, avea sã trimitã vântulsã sufle în aºa fel încât, cu o smuciturã a sforii, sã mãeliberez de durerea ºi dorul meu. Îndurasem preamult, ajunsesem prea aproape. ªi deodatã speranþaa devenit certitudine. Aveam sã câºtig. Nu ºtiam când,dar aveam sã câºtig.

S-a dovedit cã avea sã fie mai curând decât mãaºteptam. O rafalã mi-a înãlþat zmeul ºi mi-a oferit unavantaj. Am lãsat sfoara mai liberã, apoi m-am rotit,ajungând deasupra zmeului albastru. Mã þineam tarepe poziþie. Adversarul ºtia cã este în pericol. Încercacu disperare sã manevreze în aºa fel încât sã iasã dinîncâlceala de sfori, dar eu nu-l lãsam. Mã þineam tare.Mulþimea simþea sfârºitul plutind în aer. Corul de:„Taie-l, taie-l!“ creºtea în intensitate, aºa cum strigauromanii la gladiatorii din arenã — Ucide-l, ucide-l.

— Aproape l-ai învins, Amir aga! Aproape! se frã-mânta Hassan.

ªi atunci a sosit clipa. Am închis ochii ºi am lãsatsfoara mai liberã. Mi-a tãiat iar degetele, în timp cevântul smucea zmeul. ªi deodatã… Nu aveam nevoiesã aud zgomotul mulþimii ca sã ºtiu. Nici nu aveamnevoie sã vãd. Hassan þipa ºi îºi aruncase mâinile înjurul gâtului meu:

— Bravo! Bravo, Amir aga!

Page 77: Vanatorii de Zmeie Nodrm

77

Am deschis ochii, am vãzut zmeul albastru rotin-du-se disperat, ca un cauciuc care se desprinde de omaºinã în vitezã. Am clipit, am vrut sã spun ceva. Nua ieºit nici un sunet. Dintr-o datã pluteam, mã vedeamde undeva, de sus. Vedeam haina neagrã de piele,fularul roºu, blugii vechi. Un bãiat slãbãnog, gãlbejit,puþin cam scund pentru cei doisprezece ani ai lui.Umeri înguºti ºi un început de cearcãne în jurul ochilorde culoarea alunei. Vântul îi rãvãºea pãrul castaniudeschis. S-a uitat în sus spre mine ºi ne-am zâmbit.

Apoi m-am trezit þipând ºi totul în jurul meu eraluminã ºi culoare, totul era viu ºi minunat. Îl þineamcu mâna liberã pe Hassan pe dupã gât ºi þopãiam însus ºi-n jos, râzând ºi plângând amândoi, în acelaºitimp.

— Ai câºtigat, Amir aga, ai câºtigat! — Am câºtigat amândoi, am câºtigat amândoi! era

tot ce puteam sã spun. Nu pãrea sã fie aievea. Încâteva clipe aveam sã deschid ochii ºi sã mã trezescdin acest vis frumos, sã mã dau jos din pat ºi sãmãrºãluiesc spre bucãtãrie ca sã-mi iau micul-dejun,neavând alt partener de discuþie în afara lui Hassan.Sã mã îmbrac. Sã-l aºtept pe Baba. Sã renunþ. Sã revinla vechea mea viaþã. Apoi l-am vãzut pe Baba, sus, peacoperiºul nostru. Stãtea foarte aproape de margine,cu pumnii încleºtaþi. Zbiera ºi aplauda. ªi ãsta era celmai mãreþ moment din cei doisprezece ani de viaþã aimei, sã-l vãd pe Baba, acolo sus, pe acoperiº, în sfârºitmândru de mine.

Dar iatã cã îmi fãcea semn sã-i dau bãtaie. Atunciam înþeles.

— Hassan, trebuie…— Da, ºtiu, a zis desprinzându-se din îmbrãþiºare.

Inshallah, o sã sãrbãtorim mai târziu. Acum o sã vânezzmeul ãla albastru, pentru tine, a mai zis. A aruncat

Page 78: Vanatorii de Zmeie Nodrm

78

mosorul ºi a luat-o la fugã, cu brâul de la chapanulverde târându-se prin zãpadã, în urma lui.

— Hassan! am strigat. Sã te întorci cu el!Dãdea deja colþul strãzii, iar cizmele lui negre, de

cauciuc, spulberau zãpada. S-a oprit, s-a întors. ªi-afãcut mâinile pâlnie la gurã:

— Pentru tine aº face-o ºi de o mie de ori! a zis.Apoi mi-a zâmbit cu zâmbetul lui de Hassan ºi a dis-pãrut dupã colþ. Nu aveam sã-i mai vãd zâmbetulneruºinat, decât douãzeci ºi ºase de ani mai târziu,într-o fotografie ºtearsã, fãcutã cu un Polaroid.

Am început sã înfãºor coarda ca sã-mi coborzmeul, în timp ce oamenii se grãbeau sã mã felicite.Le-am strâns mâinile ºi le-am mulþumit. Puºtii maimici se uitau la mine, cu o lucire plinã de teamã înochi; eram eroul lor. O grãmadã de mâini îmi ciufu-leau pãrul sau mã bãteau pe spate. Am strâns toatãsfoara, întorcând fiecare zâmbet, dar gândul meuzbura la zmeul albastru.

În cele din urmã, am coborât zmeul. I-am înfã-ºurat coada, care se adunase la picioarele mele,fãcând-o ghem, am mai strâns câteva mâini ºi amluat-o spre casã. Când am ajuns la porþile de fierforjat, l-am gãsit pe Ali de cealaltã parte, în aºteptareamea. ªi-a întins mâna printre barele frumos lucrate.

— Felicitãri, a zis el.I-am dat zmeul ºi mosorul, apoi i-am strâns mâna.— Tashakor, Ali jan!— M-am rugat pentru dumneavoastrã tot timpul!— Atunci roagã-te în continuare. Încã nu am ter-

minat!M-am grãbit înapoi, în stradã. Nu l-am întrebat pe

Ali de Baba. Încã nu voiam sã-l vãd. În capul meu eratotul plãnuit: îmi voi face o intrare triumfalã, ca unadevãrat erou, cu trofeul nepreþuit în mâinile însân-gerate. Capete întoarse ºi ochi holbaþi. Rostam ºi

Page 79: Vanatorii de Zmeie Nodrm

79

Sohrab, mãsurându-se din priviri. Un moment detãcere, încãrcat de dramatism. Atunci, bãtrânulluptãtor ar fi pãºit spre cel tânãr ºi l-ar fi îmbrãþiºat,recunoscându-i valoarea. Rãzbunare. Salvare. Mân-tuire. ªi-apoi? Ei bine… ºi-au trãit fericiþi pânã laadânci bãtrâneþi, evident. Cum altfel?

Strãzile din Wazir Akbar Khan erau numerotateºi aºezate în aºa fel încât sã se întretaie în unghiuridrepte, asemenea unui grãtar. Era un cartier nou careînflorea neîncetat, cu multe terenuri ºi case în cons-trucþie pe fiecare stradã, între complexe rezidenþiale,înconjurate de ziduri înalte de trei metri. Am fugit însus ºi-n jos pe strãzi, cãutându-l pe Hassan. Pretutin-deni, oamenii erau ocupaþi cu pliatul scaunelor, cuîmpachetatul resturilor de mâncare ºi al lucrurilornecesare unei zile lungi de picnic. Unii, încã cocoþaþipe acoperiº, mã strigau sã mã felicite.

La vreo patru strãzi la sud de a noastrã, l-am vãzutpe Omar, fiul unui inginer care era prieten cu Baba. Fãcea driblinguri, împreunã cu fratele lui, cu o mingede fotbal pe peluza din faþa casei. Omar era un tip detreabã. Fusesem colegi în clasa a patra ºi îmi dãduse,odatã, un stilou, din acelea pe care le încarci cu uncartuº.

— Am auzit cã ai câºtigat, Amir, a zis. Felicitãri!— Mulþumesc. Nu l-ai vãzut pe Hassan?— Hazarul tãu?Am încuviinþat din cap.Omar îi aruncã mingea fratelui sãu.— Am auzit cã e un vânãtor de zmeie grozav.

Fratele sãu îi aruncã înapoi mingea. Omar o prinse ºiîncepu sã o batã de pãmânt.

— Deºi m-am întrebat de multe ori cum reuºeºte.Vreau sã spun, cu ochii ãia mici ai lui, cum de vedeceva?

Page 80: Vanatorii de Zmeie Nodrm

80

Fratele lui a izbucnit în râs, apoi a cerut mingea.Omar nu l-a bãgat în seamã.

— L-ai vãzut?Omar a arãtat cu degetul mare peste umãr,

undeva, spre sud-vest:— L-am vãzut alergând spre bazar, cu ceva timp

în urmã!— Mulþumesc! am mai zis, luând-o la goanã.Pânã am ajuns eu în piaþã, soarele aproape

coborâse în spatele dealurilor, iar amurgul picta cerulîn purpuriu ºi roz. La câteva strãzi mai încolo, dinmoscheea „Haji Yaghoub“, molahul zbiera azan-ul,chemându-i pe credincioºi sã-ºi întindã covoraºele ºisã-ºi uneascã rugãciunile, cu capetele plecate, spreapus. Hassan nu rata nici una din cele cinci rugãciunizilnice. Chiar dacã ne jucam pe afarã, se scuza, scoteaapã din fântâna din curte, se spãla, apoi dispãrea încocioabã. Ieºea dupã câteva minute, zâmbind, ºi mãgãsea rezemat de vreun zid sau cocoþat în vreuncopac. Avea sã piardã rugãciunea din seara asta ºi astanumai din cauza mea.

Bazarul se golea repede, negustorii încheindu-ºisocotelile pe ziua respectivã. Am luat-o prin noroiuldintre ºirurile de dughene înghesuite unele în altele,de unde puteai cumpãra de la fazani proaspãt tãiaþi,pânã la calculatoare. Îmi croiam drum prin mulþimeapestriþã de cerºetori schilozi, îmbrãcaþi în zdrenþe,vânzãtori purtând pe umeri covoare fãcute sul, negus-tori de haine ºi mãcelari care se grãbeau sã îºi închidãdughenele. Pe Hassan parcã-l înghiþise pãmântul.

M-am oprit în faþa unei tarabe cu fructe uscate ºii l-am descris pe Hassan unui vânzãtor bãtrân, care-ºiîncãrca coºurile cu seminþe de pin ºi stafide pe spi-narea unui catâr. Purta un turban bleu deschis.

S-a oprit ºi m-a privit mult timp înainte sã-mi rãs-pundã.

Page 81: Vanatorii de Zmeie Nodrm

81

— S-ar putea sã-l fi vãzut!— În ce parte a luat-o?M-a mãsurat din cap pânã în picioare:— Ce face un bãiat ca tine, aici, la ora asta, în cãu-

tarea unui hazar?Privirea îi poposi admirativ asupra hainei mele de

piele ºi a blugilor – pantaloni de cowboy, cum le spu-neam. În Afganistan, dacã aveai ceva american, maiales dacã nu era luat la mâna a doua, era semn deprosperitate.

— Trebuie sã-l gãsesc, aga!— Ce legãturã ai tu cu el? a zis. Nu înþelegeam

unde vrea sã ajungã, dar mi-am dat seama cã nerãb-darea mea nu are sã-l facã mai vorbãreþ.

— E bãiatul servitorului nostru, am zis.Bãtrânul a ridicat dintr-o sprânceanã cenuºie ca

piperul:— Da? Norocos hazarul dacã are un stãpân atât

de grijuliu. Taicã-sãu ar trebui sã-þi cadã în genunchiºi sã-þi mãture praful de pe picioare cu genele!

— Ai de gând sã-mi spui sau nu?ªi-a odihnit o mânã pe spinarea catârului ºi a

arãtat spre sud:— Cred cã l-am vãzut pe bãiatul de care zici,

fugind în direcþia aia! Avea un zmeu în mânã. Unulalbastru.

— Avea? am zis. Pentru tine, de încã o mie de ori – aºapromisese. Bunul ºi dragul meu Hassan. Pe el te pu-teai bizui. κi þinuse promisiunea ºi vânase ultimulzmeu, pentru mine.

— Bine, probabil cã l-or fi prins între timp, maizise bãtrânul negustor, gâfâind ºi încãrcând altã cutiepe spinarea catârului.

— Cine?— Ceilalþi bãieþi! a zis. Ãia care fugeau dupã el.

Erau îmbrãcaþi la fel ca tine. A oftat, cu ochii ridicaþi

Page 82: Vanatorii de Zmeie Nodrm

82

spre cer, apoi a zis: Acum, fugi de-aici. Din cauza ta osã întârzii la namaz.

Dar eu o pornisem deja din nou pe alee.În urmãtoarele minute, am cutreierat zadarnic

bazarul. Poate cã ochii bãtrânului negustor îl trãda-serã. Cu toate acestea, vãzuse zmeul albastru. Gândulde a pune mâna pe zmeul acela… Mi-am bãgat capulîn spatele fiecãrei dughene, pe fiecare alee. Nici urmãde Hassan.

Începusem sã fiu îngrijorat cã se va lãsa întune-ricul înainte sã îl gãsesc pe Hassan, când am auzit vociîn faþa mea. Am apucat pe un drumeag noroios ºipustiu. Era perpendicular pe unul dintre capetelealeii principale care tãia bazarul în douã. Am luat-odupã urme ºi dupã sunetul vocilor. Cizmele mi seînfundau în noroi la fiecare pas, iar respiraþia lãsanoriºori albi în faþa mea. Drumeagul îngust înaintaparalel cu un ºanþ plin de zãpadã în care probabil cãprimãvara curgea vreun pârâiaº. De cealaltã partevedeam rânduri de chiparoºi încãrcaþi de zãpadãprintre bordeie de lut terasate – cele mai multe fiind,de fapt, colibe de chirpici –, despãrþite de alei înguste.

Am auzit din nou vocile, mai tare de data asta, ve-nind de pe una dintre alei. M-am furiºat pânã la capã-tul aleii ºi mi-am þinut respiraþia. Am privit dupã colþ.

Hassan stãtea în capãtul unde aleea se înfunda,într-o poziþie sfidãtoare: cu pumnii strânºi ºi picioa-rele uºor depãrtate. În spatele lui, pe un morman defier vechi ºi moloz, era zmeul albastru. Cheia measpre inima lui Baba.

Trei bãieþi îi tãiaserã calea, împiedicându-l sãtreacã: erau tot cei trei din ziua aceea, de pe deal,dupã lovitura de stat a lui Daoud Khan, când Hassanne salvase cu praºtia lui. Wali stãtea într-o parte,Kamal în cealaltã, iar în mijloc, Assef. Am simþit cumtot corpul mi se încordeazã de spaimã, iar ceva rece

Page 83: Vanatorii de Zmeie Nodrm

parcã îmi urca pe ºira spinãrii. Assef pãrea relaxat,sigur pe el. Învârtea boxul în mânã. Ceilalþi doi semutau nervoºi de pe un picior pe celãlalt, uitându-secând la Assef, când la Hassan, ca ºi când ar fi încolþitvreun animal sãlbatic, pe care numai Assef îl puteaîmblânzi.

— Unde þi-e praºtia, hazarule? a zis Assef, jucân-du-se cu boxul. Cum ziceai? O sã þi se spunã de acum„Assef Chiorul“. Da, da, Assef Chiorul. Foarte inteli-gent. Pe bune. Pe de altã parte, e uºor sã fii inteligentcând ai o armã în mânã.

Mi-am dat seama brusc cã pânã atunci îmi þinusemrespiraþia. Am rãsuflat încet, sã nu fac zgomot. Mãsimþeam ca paralizat. Îi vedeam apropiindu-se de bã-iatul cu care copilãrisem, bãiatul al cãrui chip cu buzãde iepure era prima mea amintire.

— Dar azi e ziua ta norocoasã, hazarule, a zisAssef. Stãtea cu spatele la mine, dar pariez cã rânjea.Sunt într-o dispoziþie iertãtoare. Ce ziceþi de asta,bãieþi?

— Ce generos eºti, miorlãi Kamal. Mai ales cã s-apurtat atât de grosolan cu noi ultima oarã. Încerca sãîl imite pe Assef, doar cã vocea lui avea un mic tre-mur. Atunci am înþeles: nu îi era fricã de Hassan, nucu adevãrat. Îi era fricã pentru cã nu ºtia ce are Assefîn minte.

Assef dãdu din mânã, în semn de „Rupeþi rân-durile“.

— Bakshida. Iertat. Ce-i fãcut e bun fãcut!Vocea îi coborî puþin:— Însã, cum nimic nu e gratis pe lumea asta, ºi

iertarea mea are un preþ mititel.— Corect, a zis Kamal.— Nimic nu e pe degeaba, a adãugat ºi Wali.— Eºti un hazar norocos, a mai spus Assef, fãcând

un pas înspre Hassan. Pentru cã azi n-o sã te coste

83

Page 84: Vanatorii de Zmeie Nodrm

84

decât zmeul ãla albastru. Un târg corect, nu-i aºa,bãieþi?

— Mai mult decât corect, a spus Kamal.Chiar ºi de unde stãteam eu, am putut vedea

teama strecurându-se în ochii lui Hassan, dar el ascuturat din cap:

— Amir aga a câºtigat campionatul ãsta, iar eu amvânat zmeul pentru el. L-am vânat cinstit. E zmeul lui.

— Uite un hazar loial. Loial ca un câine, a zisAssef.

Râsul lui Kamal era un sunet strident, nervos.— Dar înainte sã te sacrifici pentru el, gândeºte-te

un pic: el ar face acelaºi lucru pentru tine? Te-aiîntrebat vreodatã de ce nu te lasã sã te joci cu el ºi cumusafirii lui? De ce se joacã cu tine numai când nue nimeni prin preajmã? O sã-þi spun eu de ce, haza-rule. Pentru cã în ochii lui nu eºti decât un animal decasã urât. Ceva cu care sã se joace când se plictiseºteºi pe care sã se rãzbune când e furios. Nu te amãgiînchipuindu-þi cã însemni mai mult pentru el.

— Amir aga ºi cu mine suntem prieteni, a zisHassan. Era îmbujorat.

— Prieteni? a întrebat Assef, râzând. Prostovanjalnic ce eºti! Într-o bunã zi o sã te trezeºti din mica tafantezie ºi o sã descoperi cât de bun prieten îþi este!ªi-acum, baas! Ajunge cu atâta flecãrealã! Dã-ne zmeul!

Hassan s-a aplecat ºi a cules o piatrã de jos.Assef a tresãrit. A fãcut un pas înapoi ºi s-a oprit. — Ultima ºansã, hazarule!Rãspunsul lui Hassan a fost sã întindã elasticul

praºtiei în care piatra era deja pregãtitã. — Cum vrei tu! Assef ºi-a descheiat paltonul, l-a

dezbrãcat ºi l-a împãturit cu miºcãri intenþionat înceti-nite. L-a aºezat lângã zid.

Am deschis gura, pe punctul de a spune ceva. Pepunctul. Poate cã toatã viaþa mea de acum ar fi arãtat

Page 85: Vanatorii de Zmeie Nodrm

85

altfel dacã aº fi fãcut-o. Dar nu, eu am rãmas înþepenitacolo, privind.

Assef a fãcut un semn cu mâna ºi ceilalþi doi bãieþis-au despãrþit, formând un fel de semicerc în care l-auprins pe Hassan, la capãtul aleii.

— M-am rãzgândit, a zis Assef. O sã te las sã pãs-trezi zmeul ãla, hazarule! O sã te las sã-l pãstrezi, casã-þi aminteascã de ceea ce am sã-þi fac!

Atunci Hassan a dat drumul pietrei. L-a lovit peAssef în frunte. Assef a urlat, aruncându-se în aceeaºiclipã asupra lui Hassan ºi doborându-l la pãmânt.Wali ºi Kamal l-au urmat.

Eu mi-am muºcat pumnul. Am închis ochii.

O AMINTIRE:ªtiai cã Hassan ºi cu tine aþi supt lapte de la acelaºi sân?

ªtiai asta, Amir aga? Sakina, aºa o chema. Era o hazarãfrumoasã, cu ten deschis ºi ochi albaºtri, din neamulBamyanilor ºi vã cânta vechi cântece de nuntã. Se spune cãcei care au supt acelaºi lapte devin fraþi. ªtiai asta?

O amintire:„O rupie de cãciulã, copii! Doar o rupie ºi o sã înlãtur,

pentru voi, vãlul care ascunde adevãrul!“ Bãtrânul stãsprijinit de un perete de lut. Ochii lui lipsiþi de vedereseamãnã cu argintul topit, ascuns în adâncuri – douãcratere îngemãnate. Aplecat peste toiagul lui, ghicitorul îºitrece o mânã deformatã peste obrajii scofâlciþi, apoi o întinde,cu palma în sus ºi degetele adunate, cerºind:

— Nu-i mult ca sã afli adevãrul, câte o rupie de cãciulã,nu-i aºa?

Hassan puse o monedã în palma bãtãtoritã. ªi eu amfãcut la fel.

— În numele lui Allah cel atoateiertãtor ºi binefãcãtor– murmurã cerºetorul. Luã întâi mâna lui Hassan ºi oîmpunse cu un deget ascuþit, desenând cercuri în palmaacestuia. Apoi acelaºi deget se plimbã, plutind, peste faþa lui

Page 86: Vanatorii de Zmeie Nodrm

86

Hassan ºi scoase un soi de scârþâit sec când coborî, urmãrindconturul obrajilor ºi al urechilor. Buricele bãtãtorite aledegetelor trecurã peste ochii lui Hassan. Se oprirã acolo,cãutând parcã ceva. O umbrã trecu peste chipul bãtrânului.Hassan ºi cu mine am schimbat o privire. Bãtrânul luãmâna lui Hassan ºi-i puse rupia în palmã. Apoi se întoarsespre mine:

— Dar tu, bãiete? a zis el.De cealaltã parte a zidului cântã un cocoº. Bãtrânul se

întinde sã-mi prindã mâna, dar eu mã feresc.Un vis:Sunt pierdut într-o furtunã de zãpadã. Vântul ºuierã,

aruncându-mi în ochi valuri subþiri, tãioase, de zãpadã. Cu-treier, pierdut, prin viforul alb, miºcãtor. Strig dupã ajutor,dar vântul îmi îneacã þipetele. Cad ºi mã târãsc prin zãpadã,pierdut în albul desãvârºit, asurzit de urletele vântului.Privesc cum zãpada îmi ºterge urmele proaspete ale paºilor.Sunt o fantomã, mã gândesc eu, sunt doar o fantomã, fãrãurme de paºi. Încep din nou sã þip, speranþa topindu-se, caºi urmele paºilor mei. Dar de data asta aud un rãspunsîndepãrtat. Îmi pun mâinile la ochi, sã mi-i protejez de aceleninsorii ºi reuºesc sã mã ridic în fund. Dincolo de cortinamiºcãtoare de zãpadã reuºesc sã zãresc o licãrire miºcãtoare,o pãrere coloratã. O formã cunoscutã prinde contur. O mânãse întinde dupã mine. Vãd dâre adânci, paralele, brãzdândpalma întinsã ºi picãturile de sânge care curg, pãtândzãpada. Apuc mâna ºi deodatã zãpada dispare. Stãm pe oiarbã verde ca mãrul necopt, privind cerul strãbãtut de noriscãmoºaþi. Ridic privirea ºi vãd cerul albastru plin de zmeieverzi, roºii, galbene ºi portocalii. Strãlucesc în lumina deamiazã.

O GRÃMADÃ DE CAUCIUCURI ºi fiare vechi blocau aleea.Cauciucuri de bicicletã aruncate, sticle cu etichetelejupuite, reviste fãcute ferfeniþã, ziare îngãlbenite, toateamestecate cu bucãþi de cãrãmidã ºi mortar. O sobã

Page 87: Vanatorii de Zmeie Nodrm

87

de fier ruginitã, cu o gaurã mare în partea lateralã,stãtea sprijinitã de un perete. Dar eu nu-mi puteamlua ochii de la douã lucruri din gunoiul ãla: unul erazmeul albastru, odihnindu-se lângã peretele de careera lipitã soba; celãlalt erau pantalonii de catifea reiatãai lui Hassan, aruncaþi pe o grãmadã de cãrãmizivechi.

— Nu ºtiu, zicea Wali. Tata spune cã e pãcat.Vocea lui pãrea nesigurã, excitatã ºi înspãimântatã înacelaºi timp. Hassan stãtea cu pieptul þintuit lapãmânt. Kamal ºi Wali îi rãsuciserã fiecare câte omânã la spate ºi îl þineau aºa. Assef stãtea deasupra,cu o cizmã apãsatã pe grumazul lui Hassan.

— Taicã-tu n-o sã afle, a zis Assef. ªi nu e nici unpãcat sã-i dai o lecþie unui mãgar lipsit de respect.

— Nu ºtiu, a murmurat Wali. — Treaba ta, a mai zis Assef. S-a întors spre

Kamal.— Dar tu?— Pãi… eu…— E doar un hazar, a spus Assef. Dar Kamal îºi

ferea mai departe privirea.— Bine, s-a rãstit Assef. Tot ce vreau de la voi,

handicapaþilor, este sã-l þineþi nemiºcat. Credeþi cãsunteþi în stare?

Wali ºi Kamal încuviinþarã. Pãreau uºuraþi.Assef a îngenuncheat în spatele lui Hassan, i-a pus

o mânã pe ºolduri ºi i-a ridicat fesele goale. Încã spri-jinindu-se cu o mânã de spinarea lui, ºi-a desfãcut cu-reaua cu cealaltã. ªi-a tras fermoarul de la blugi. ªi-adat jos chiloþii ºi s-a aºezat deasupra lui Hassan. Hassannu s-a luptat. Nici mãcar nu a scâncit. ªi-a întors doaruºor capul ºi i-am zãrit pentru o clipã faþa. I-am vãzutresemnarea. Era o privire pe care o mai vãzusemînainte. Era privirea mielului înainte de tãiere.

Page 88: Vanatorii de Zmeie Nodrm

88

MÂINE E A ZECEA ZI din Dhul-Hijjah, ultima lunã acalendarului musulman, ºi prima din cele trei zile deEid Al-Adha sau Eid-e-Qorban, cum îi spun afganii –un interval în care este sãrbãtorit profetul Ibrahim,cel care a fost gata sã-ºi jertfeascã propriul fiu luiDumnezeu. ªi anul acesta, Baba alesese mielul cumâna lui – unul alb, lânos, cu urechiuºe pleoºtite ºinegre.

Stãteam cu toþii în curtea din spate, Hassan, Ali,Baba ºi cu mine. Molahul îºi rostea rugãciunea, mân-gâindu-ºi barba. „Of, nu mai terminã odatã cu asta!“,a mormãit Baba în barbã. Pãrea plictisit de predicafãrã sfârºit, ritualul prin care carnea avea sã devinãhalal. Baba îºi bãtea joc de povestea Eid-ului, aºa cumrâdea ºi de tot ce însemna religie, dar respecta tradiþiaEid-e-Qorban-ului. Datina cerea sã împarþi carnea întrei: o treime pentru familie, una pentru prieteni ºiultima pentru sãraci. În fiecare an, Baba dãdea totulsãracilor. „Bogaþii sunt ºi aºa destul de graºi“ – zicea el.

Molahul terminase predica. Amin! Baba a luatcuþitul de bucãtãrie, cel cu lama lungã. Datina cere camielul sã nu vadã tãiºul cuþitului. Ali i-a dat o bucãþicãde zahãr – un alt obicei, ca sã îndulceºti moartea.Mielul se zbate de câteva ori. Molahul îl înºfacã de subbãrbie ºi îi pune cuþitul la gât. Chiar cu o secundãînainte sã îi taie beregata cu o miºcare expertã, vãdochii mielului. Privirea aceea avea sã mã urmãreascãîn vis, sãptãmâni în ºir! Nu ºtiu de ce asist la acestritual anual, care se desfãºoarã în curtea noastrã dinspate; coºmarurile persistã mult timp dupã ce picãtu-rile de sânge din iarbã au pãlit. Dar mã uit întotdea-una, mã uit din cauza privirii aceleia resemnate pecare mi-o aruncã animalul. În mod absurd, îmi închi-pui cã animalul înþelege, înþelege cã dispariþia luiiminentã slujeºte unei cauze înalte. Asta e privirea…

Page 89: Vanatorii de Zmeie Nodrm

89

MI-AM ÎNTORS PRIVIREA ºi am plecat de pe alee. Cevacald îmi aluneca pe încheietura mâinii. Am clipit ºiam vãzut cã încã îmi mai muºcam pumnul, suficientde tare ca sã sângerez pe la încheieturi. ªi am maiînþeles ceva. Plângeam. Chiar ºi de dupã colþ, auzeamgâfâitul ritmic al lui Assef.

Mai aveam o ultimã ºansã sã mã hotãrãsc. O ulti-mã ocazie de a mã hotãrî ce vreau sã devin. Puteamsã intru pe alee, sã-i iau apãrarea lui Hassan – aºa cumºi el mi-o luase mie, de atâtea ori în trecut – ºi sãaccept orice mi s-ar fi întâmplat. Sau sã fug.

În cele din urmã, am fugit.Am fugit pentru cã eram un laº. Îmi era fricã de

Assef ºi de ce ar fi putut sã îmi facã. Îmi era teamãcã o sã fiu rãnit. Asta mi-am spus în vreme ce îi întor-ceam spatele lui Hassan, îndepãrtându-mã de alee.Asta m-am silit sã cred. De fapt, aspiram la statutulde laº, pentru cã alternativa, adevãratul motiv pentrucare fugeam, era cã Assef avusese dreptate: nimic pelume nu e gratis. Poate cã Hassan era preþul pe caretrebuia sã-l plãtesc, mielul pe care trebuia sã-l ucid casã-l câºtig pe Baba. Oare era un preþ prea mare?Rãspunsul mi s-a ivit în minte înainte sã-l pot as-cunde: E doar un hazar, nu-i aºa?

Am luat-o la fugã pe drumul pe care venisem. Amstrãbãtut în goanã bazarul pustiu. M-am împleticitspre o dugheanã strâmtã ºi m-am sprijinit cu spatelede uºile batante zãvorâte. Am stat aºa, transpirând,oftând ºi dorindu-mi ca lucrurile sã fi stat altfel.

Dupã vreo cincisprezece minute, am auzit voci ºipaºi grãbiþi. M-am ghemuit în spatele dughenei ºii-am vãzut pe Assef ºi pe ceilalþi doi þopãind, râzândºi grãbindu-se spre strada principalã. M-am forþat sãmai aºtept încã zece minute, apoi m-am întors pedrumul desfundat, mãrginit de ºanþul plin de zãpadã.Am scrutat întunericul care se lãsa ºi l-am vãzut pe

Page 90: Vanatorii de Zmeie Nodrm

90

Hassan venind încet spre mine. Ne-am întâlnit lângãun mesteacãn desfrunzit de pe marginea ºanþului.

Þinea zmeul albastru în mânã; ãsta a fost primullucru pe care l-am vãzut. ªi aº minþi dacã aº spunecã ochii mei nu l-au cercetat în cãutarea unor urmede violenþã. Chapanul avea stropi de noroi în faþã, iartricoul era rupt chiar la guler. S-a oprit. S-a clãtinatpe picioare, ca ºi când ar fi fost gata-gata sã se prã-buºeascã. Apoi s-a recules. Mi-a întins zmeul.

— Unde ai fost? Te-am cãutat, i-am zis. Rostisemvorbele astea de parcã aº fi mestecat bolovani.

Hassan ºi-a trecut mâneca peste faþã ºi ºi-a ºtersmucii ºi lacrimile. Am aºteptat sã spunã ceva, dar elstãtea pur ºi simplu în faþa mea, în lumina tot maipalidã a amurgului. Eram fericit cã umbrele înserãriicãdeau pe faþa lui Hassan ºi o ascundeau pe a mea.Eram fericit cã nu trebuia sã-i întorc privirea. Oareºtia cã ºtiu? ªi dacã ºtia, ce aº fi vãzut eu, dacã chiarm-aº fi uitat în ochii lui? Reproº? Indignare? Sau,fereascã Dumnezeu, lucrul de care îmi era cel maiteamã: o devoþiune fãrã margini? Lucru care, dintretoate, ar fi fost cel mai greu de suportat.

A dat sã spunã ceva ºi glasul i s-a frânt. A închisgura, apoi a deschis-o, iar a închis-o. A fãcut un pasînapoi. ªi-a ºters faþa. ªi asta a fost cam tot ce amvorbit vreodatã cu Hassan despre cele petrecuteatunci. Am crezut cã va izbucni în lacrimi, dar, spreuºurarea mea, nu a fãcut-o, iar eu m-am prefãcut cãnu am bãgat de seamã cã rãmãsese fãrã glas. ªi tot aºam-am prefãcut cã nu vãd pata întunecatã de pe dosulpantalonilor. Sau stropii aceia micuþi care-i cãdeaudintre picioare ºi lãsau pete negre pe zãpadã.

— Aga sahib o sã fie îngrijorat, a fost tot ce a zis.S-a întors cu spatele la mine ºi s-a îndepãrtat ºchio-pãtând.

Page 91: Vanatorii de Zmeie Nodrm

S-A ÎNTÂMPLAT EXACT aºa cum îmi închipuisem. Amdeschis uºa bibliotecii pline de fum de þigarã ºi amintrat. Baba ºi Rahim Khan beau ceai ºi discutauºtirile întrerupte de pârâituri la radio. Au întors capul.Apoi tata a zâmbit. S-a pregãtit sã mã îmbrãþiºeze. Ampus zmeul jos ºi am pãºit spre braþele lui groase ºipãroase. Mi-am îngropat faþa în cãldura pieptului sãuºi am plâns. Baba m-a þinut strâns, legãnându-mãîncet. În braþele lui am uitat ce fãcusem. ªi era bine.

Page 92: Vanatorii de Zmeie Nodrm

92

Timp de o sãptãmânã, nu prea l-am vãzut pe Hassan.Când mã trezeam, gãseam pâinea prãjitã, ceaiul fier-binte ºi un ou fiert pe masa din bucãtãrie. Hainelemele pentru ziua respectivã erau deja cãlcate ºi fru-mos aranjate pe scaunul de bambus din hol, acolounde Hassan obiºnuia sã calce rufele. De regulã, aº-tepta sã mã aºez la masa din bucãtãrie înainte de ase apuca de cãlcat – în felul ãsta aveam timp sã maivorbim. Îi plãcea sã cânte vechi cântece hazare desprecâmpurile de lalele. Acum, doar hainele împãturiteîmi mai dãdeau bineþe. Ele ºi un mic-dejun de carenu prea mã mai atingeam.

Într-o dimineaþã mohorâtã, în timp ce plimbamoul fiert de colo-colo prin farfurie, a intrat Ali cu unbraþ de lemne tãiate. L-am întrebat unde e Hassan.

— S-a dus iar la culcare, a zis Ali, îngenunchind înfaþa sobei. A deschis uºiþa pãtratã.

— O sã se poatã juca azi?Ali s-a oprit cu butucul în mânã. Chipul i-a fost

cuprins de îngrijorare:— În ultima vreme, se pare cã nu vrea decât sã

doarmã. κi face treburile de fiecare zi – am eu grijãde asta, dar pe urmã nu vrea decât sã se bage subpãturã. Pot sã vã întreb ceva?

— Dacã trebuie!

VIII.

Page 93: Vanatorii de Zmeie Nodrm

93

— Dupã campionatul acela de zmeie a venit acasãmurdar de sânge ºi cu tricoul rupt. L-am întrebat ces-a întâmplat ºi mi-a spus cã nu mare lucru, cã s-aîncãierat cu niºte bãieþi, pentru zmeu.

Nu am zis nimic. Am continuat sã plimb oul prinfarfurie.

— I s-a întâmplat ceva, Amir aga? Îmi ascundeceva?

Am ridicat din umeri:— De unde sã ºtiu eu?— Dar mi-aþi fi spus, nu? Inshallah, mi-aþi fi spus

dacã s-ar fi întâmplat ceva? — Dupã cum þi-am zis, habar nu am ce e cu el, m-am

rãstit. Poate e bolnav. Oamenii se mai ºi îmbolnãvesc,Ali! ªi-acum, spune-mi: ai de gând sã mã laºi sã morde frig sau o sã faci focul în sobã pe ziua de azi?

ÎN NOAPTEA ACEEA l-am întrebat pe Baba dacã n-amputea merge vineri la Jalalabad. Se legãna în scaunulturnant capitonat cu piele, din spatele biroului, ºicitea ziarul. L-a pus pe birou ºi ºi-a dat jos ochelariide citit, pe care-i detestam – Baba nu era bãtrân, chiardeloc, ºi-atunci de ce trebuia sã poarte ochelarii ãiastupizi, când mai avea ani mulþi de trãit?

— De ce nu? a zis el. În ultima vreme, Baba era deacord cu tot ce-i ceream eu. ªi nu numai atât, acumdouã seri el mã întrebase pe mine dacã vreau sã vãdCidul, cu Charlton Heston, la cinematograful Aryana.

— Vrei sã-l luãm ºi pe Hassan cu noi, la Jalalabad?De ce trebuia Baba sã strice totul?— E maree, am zis. Nu se simte bine.— Zãu? Baba s-a oprit din legãnat. ªi ce are? Am ridicat din umeri ºi m-am afundat în cana-

peaua din faþa ºemineului:— A rãcit sau cam aºa ceva. Ali zice cã zace toatã

ziua.

Page 94: Vanatorii de Zmeie Nodrm

94

— Nu prea l-am vãzut pe Hassan în ultimele zile,a zis Baba. Numai asta o fi, o rãcealã?

Nu mã puteam abþine sã nu-i urãsc cuta deîngrijorare de pe frunte.

— Doar o rãcealã. Deci, mergem vineri, Baba?— Da, da, a zis Baba, ridicându-se de la birou.

Pãcat cã Hassan e bolnav. Mã gândeam cã v-aþi fidistrat mai bine dacã venea ºi el.

— Pãi, ce, noi doi n-o sã ne distrãm? am zis eu.Baba a zâmbit. Mi-a fãcut cu ochiul.— Îmbracã-te bine, a mai zis.

AR FI TREBUIT Sà FIM numai noi doi – aºa aº fi vrut eu– dar pânã vineri seara Baba reuºise sã invite vreodouãzeci ºi patru de persoane. L-a sunat pe vãrul lui,Homayoun, care îi era de fapt vãr de-al doilea, ºi i-aspus cã merge la Jalalabad vineri, iar Homayoun, carefãcuse Politehnica în Franþa ºi avea o casã la Jalalabad,a zis cã i-ar plãcea sã mergem cu toþii, cã îºi va aducecele douã neveste ºi copiii ºi, cum tocmai atunci senimeriserã în vizitã veriºoara Shafiqa de la Herat ºiîntreaga ei familie, care locuiau la vãrul Nader dinKabul, s-a gândit sã-i invite ºi pe ei, cu familiile lor, cãar fi încântaþi sã vinã, chiar dacã Homayoun ºi Naderau o micã disputã nerezolvatã ºi cã dacã Nader erainvitat, neapãrat trebuia chemat ºi fratele lui, Faruq,ca sã nu se simtã jignit ºi sã nu mai invite pe nimenila nunta fiicei lui, care are loc luna viitoare…

Am umplut trei microbuze. Eu am mers cu Baba,Rahim Khan, Kaka Homayoun – Baba mã învãþaseîncã de la o vârstã foarte fragedã sã spun oricãruibãrbat mai în vârstã Kaka, adicã „unchi“, iar oricãreifemei mai în vârstã, Khala – „mãtuºã“. Cele douã soþiiale lui Kaka Homayoun s-au urcat tot cu noi – unabãtrânã, cu faþa ciupitã de vãrsat ºi cu negi pe mâini,iar cealaltã, mai tânãrã, care mirosea întotdeauna a

Page 95: Vanatorii de Zmeie Nodrm

95

parfum ºi dansa cu ochii închiºi. S-au mai urcat ºigemenele lui Kaka Homayoun. Eu am stat în spate,ameþit ºi cu rãu de maºinã, fãcut sandvici între geme-nele de ºapte ani, care se tot întindeau peste mineca sã se pocneascã una pe cealaltã. Pânã la Jalalabade un drum de douã ore prin munþi, pe o ºosea cu ser-pentine, ºi la fiecare curbã stomacul mi se strângeaîngrozitor. Toþi cei din maºinã sporovãiau, vorbeautare ºi þipau în acelaºi timp, aºa cum fac afganii cânddiscutã. Am întrebat-o pe una dintre gemene – Fazilasau Karima, niciodatã nu ºtiu care-i una ºi care-icealaltã – dacã nu vrea sã schimbe locul cu mine ºisã mã lase la geam, sã iau aer pentru cã mi-e rãu, darea a scos limba la mine ºi mi-a zis cã nu. I-am spuscã e în ordine, dar sã nu dea vina pe mine dacã o sã-ivomit pe rochie. Un minut mai târziu, stãteam la geam.Priveam drumul plin de gropi, care urca ºi cobora,încolãcindu-ºi coada în jurul muntelui, ºi numãramcamioanele multicolore care treceau hurducãind,pline ochi cu oameni chirciþi pe vine. Am încercat sãînchid ochii, sã las vântul sã-mi biciuiascã obrajii; amdeschis gura sã înghit aer proaspãt. Tot nu mã sim-þeam mai bine. Am simþit o împunsãturã în coaste. EraFazila / Karima.

— Ce vrei? am întrebat-o. — Le spuneam tuturor de campionat, a zis Baba,

de la volan. Kaka Homayoun ºi soþiile lui îmi zâmbeaude pe rândul din mijloc.

— Cred cã au fost vreo sutã de zmeie în ziua aiape cer, nu? a zis Baba. Am dreptate, Amir?

— Pãi, cred cã da! am mormãit.— O sutã de zmeie, Homayoun jan. Fãrã laaf. ªi

singurul care a rãmas pe cer, la sfârºit, a fost al luiAmir. A adus acasã ultimul zmeu, unul frumos, al-bastru. Hassan ºi Amir l-au vânat împreunã.

Page 96: Vanatorii de Zmeie Nodrm

96

— Felicitãri, a spus Kaka Homayoun. Prima soþie,cea cu negi pe mâini, a început sã batã din palme.

— Wah, wah, Amir jan, suntem cu toþii tare mândride tine! a spus ea. ªi soþia cea tânãrã i s-a alãturat.Acum toþi bãteau din palme ºi mã lãudau în guramare, zicându-mi cât de mândri sunt de mine. NumaiRahim Khan, aºezat pe scaunul de lângã Baba, tãcea.Mã privea într-un fel ciudat.

— Te rog, opreºte maºina, Baba! am zis.— Poftim?— Mi se face rãu! am mormãit, întinzându-mã

peste fetele lui Kaka Homayoun.Chipul Fazilei / Karimei s-a schimonosit:— Opreºte, Kaka! S-a îngãlbenit la faþã! Nu vreau

sã vomite pe rochiþa mea cea nouã, s-a smiorcãit ea. Baba a dat sã opreascã, dar era prea târziu. Câteva

minute dupã aceea stãteam pe un bolovan de la mar-ginea drumului, în timp ce ei aeriseau maºina. Babafuma cu Kaka Homayoun, care îi spunea Fazilei / Ka-rimei sã nu se mai smiorcãie, cã o sã-i cumpere altãrochie de la Jalalabad. Am închis ochii ºi mi-am întorsfaþa cãtre soare. Mici siluete au început sã dansezeîn spatele pleoapelor mele închise, ca niºte mâinidesenând umbre chinezeºti pe pereþi. Se rãsuceau, seuneau, formând o singurã imagine: pantalonii decatifea maro ai lui Hassan, aruncaþi pe o grãmadã decãrãmizi vechi de pe o alee pustie.

CASA ALBÃ, CU DOUà ETAJE, a lui Kaka Homayoun dinJalalabad avea o terasã care se deschidea spre ogrãdinã uriaºã, înconjuratã de ziduri, în care creºteaumeri ºi curmali japonezi. Încã se mai vedeau urme alefelului în care îi tundea grãdinarul, vara, în formã deanimale. Mai încolo era o piscinã placatã cu gresie deculoarea smaraldului. M-am aºezat pe margine,uitându-mã la stratul de zãpadã strâns pe fundul ei,

Page 97: Vanatorii de Zmeie Nodrm

97

în timp ce îmi legãnam picioarele în gol. Copiii luiKaka Homayoun se jucau de-a v-aþi ascunselea încelãlalt capãt al grãdinii. Femeile fãceau de mâncareºi mirosul de ceapã prãjitã, sfârâitul unei oale sub pre-siune, muzica ºi râsetele lor ajungeau pânã la mine.Baba, Rahim Khan, Kaka Homayoun ºi Kaka Naderstãteau pe terasã, fumând. Kaka Homayoun le spu-nea cã a adus aparatul de proiecþie ca sã le arateimagini din Franþa. Venise de zece ani de la Paris ºitot mai punea diapozitivele alea tâmpite, cu care lescotea tuturor ochii.

Nu ar fi trebuit sã simt ce simþeam. Baba ºi cumine eram, în sfârºit, prieteni. Cu câteva zile în urmãfusesem la Grãdina Zoologicã, îl vãzuserãm pe leulMarjan ºi azvârlisem o pietricicã spre urs, când nu eranimeni atent. Ne opriserãm dupã aceea la „DadkhodaKabob“, peste drum de cinematograful Park, mân-casem kabob de miel cu naan abia scoasã din tandoor.Baba îmi povestise despre cãlãtoriile lui în India ºiRusia, despre oamenii pe care îi întâlnise – cum ar ficuplul fãrã mâini ºi fãrã picioare din Bombay, cu ocãsnicie de patruzeci ºi ºapte de ani în spate ºi un-sprezece copii. Ar fi trebuit sã fie distractiv sã petrecio zi întreagã cu Baba, aºa, ascultându-l cum îºideapãnã poveºtile. Aveam în sfârºit ce-mi dorisem toþianii ãºtia. Doar cã acum, când mi se îndeplinisedorinþa, mã simþeam pustiit, ca piscina asta neîngrijitãdeasupra cãreia îmi legãnam picioarele.

La apusul soarelui, soþiile ºi fiicele au servit cina– orez, kofta ºi qurma de pui. Am cinat conform tra-diþiei, aºezaþi pe perne în jurul unei feþe de masãîntinse direct pe jos ºi am mâncat cu mâna, câte patru,cinci persoane din aceeaºi farfurie. Nu mi-era foame,dar am stat sã mãnânc cu Baba, Kaka Faruq ºi cu ceidoi bãieþi ai lui Kaka Homayoun. Baba, care bãusecâteva pahare de whisky înainte de masã, tot bãlmãjea

Page 98: Vanatorii de Zmeie Nodrm

98

despre campionatul de zmeie, cum rezistasem eu maimult decât toþi ceilalþi ºi cum venisem cu ultimul zmeuacasã. Vocea lui bubuitoare domina încãperea.Oamenii îºi ridicau capul din farfurie ºi începeau iarsã mã felicite. Kaka Faruq m-a bãtut pe spate cu mânacuratã. M-am simþit de parcã mi-ar fi înfipt un cuþitîn ochi.

Mai târziu, dupã ce trecuse bine de miezul nopþiiºi Baba jucase câteva runde de poker cu verii lui,bãrbaþii s-au întins sã doarmã pe saltele rânduite pejos, în aceeaºi camerã unde mâncaserãm. Femeile s-auretras la etaj. Trecuse o orã ºi eu tot nu puteam sãdorm. Mã tot foiam ºi mã rãsuceam, în timp ce rudelemele mormãiau, oftau ºi sforãiau în somn. M-amridicat. Lumina lunii inundase fereastra.

— Am vãzut cum l-au violat pe Hassan, am zis,fãrã sã mã adresez cuiva anume. Baba s-a foit însomn. Kaka Homayoun a mormãit. O parte din minespera ca cineva sã se trezeascã ºi sã mã audã, ca sãnu mai fiu nevoit sã trãiesc cu minciuna asta. Dar nus-a trezit nimeni ºi, în tãcerea care a urmat, am înþelesce fel de nou blestem mã lovise: aveam sã scap basmacuratã.

M-am gândit la visul lui Hassan, cel în care înotamamândoi în lac. „Nu-i nici un monstru!“, spusese el.„Doar apã!“ Numai cã se înºelase. În lac era unmonstru; îl înºfãcase pe Hassan de glezne, târându-lîn adâncurile mâloase. Acel monstru eram eu.

În noaptea aceea am devenit insomniac.

NU AM MAI VORBIT cu Hassan pânã pe la jumãtateasãptãmânii urmãtoare. Terminasem masa de prânzºi Hassan spãla vasele. Urcam scãrile spre cameramea, când Hassan m-a întrebat dacã nu vreau sãmergem pe deal. I-am zis cã sunt obosit. ªi Hassanarãta tare obosit – slãbise ºi ochii îi erau încercãnaþi.

Page 99: Vanatorii de Zmeie Nodrm

99

Dar când m-a întrebat iar, am zis un „da“ cu jumãtatede gurã.

Am pornit-o în sus, pe deal, cu cizmele înfundân-du-se în zãpada noroioasã. Nici unul din noi nu ziceanimic. Ne-am aºezat sub rodiul nostru ºi am ºtiut cãfãcusem o greºealã. Nu trebuia sã vin sus, pe deal. Cu-vintele pe care le încrustasem în coaja pomului cucuþitul de bucãtãrie: „Amir ºi Hassan, sultanii dinKabul“… Acum nu mai suportam sã le privesc.

M-a rugat sã-i citesc din Shahnamah, dar eu i-amspus cã m-am rãzgândit. I-am spus cã vreau sã mã ducacasã, în camera mea. A privit în zare ºi a ridicat dinumeri. Ne-am întors pe acelaºi drum, în liniºte. ªi,pentru prima oarã în viaþã, de-abia aºteptam sã vinãprimãvara.

AMINTIRILE MELE în legãturã cu iarna aceea a anului1975 sunt destul de neclare. Îmi amintesc cã eramaproape fericit când era Baba acasã. Mâncam îm-preunã, mergeam la un film, îi fãceam o vizitã luiKaka Homayoun sau lui Kaka Faruq. Uneori, RahimKhan venea pe la noi ºi Baba mã lãsa sã stau înbibliotecã ºi sã beau ceai cu ei. Ba chiar mã lãsa sã-icitesc câteva dintre povestirile scrise de mine. Era bineºi începusem sã cred cã va dura. ªi Baba credea,probabil. Dar amândoi ar fi trebuit sã ºtim cã nu va fiaºa. Câteva luni, Baba ºi cu mine ne-am lãsat legãnaþide o dulce iluzie, privindu-ne cu alþi ochi, aºa cum nune mai vãzuserãm pânã atunci. Ba chiar ne pãcãleamsinguri crezând cã o jucãrie fãcutã din hârtie demãtase, clei ºi beþe de bambus ar putea sã umpleabisul dintre noi.

Dar când Baba ieºea – ºi ieºea mult, mã închideamîn camera mea. Citeam câte o carte în douã zile,scriam poveºti sau învãþam sã desenez cai. Îl auzeampe Hassan trebãluind în bucãtãrie, dimineaþa, auzeam

Page 100: Vanatorii de Zmeie Nodrm

100

clinchetul argintãriei ºi fluieratul ceainicului pe foc.Aºteptam sã se închidã uºa ºi abia dupã aceea cobo-ram sã mãnânc. Îmi încercuisem în calendar prima zide ºcoalã ºi începusem numãrãtoarea inversã.

Spre nemulþumirea mea, Hassan încerca sã reîn-cãlzeascã atmosfera dintre noi. Îmi amintesc de ultimaoarã: stãteam în camera mea, citind o traducereprescurtatã a lui Ivanhoe în farsi, când a bãtut la uºã.

— Ce e?— Mã duc la brutãrie sã iau naan, a zis de pe

partea cealaltã a uºii. Mã întrebam dacã… dacã nuvrei sã vii ºi tu.

— Cred cã rãmân sã citesc, am zis, masându-mitâmplele. În ultima vreme, de câte ori apãrea Hassanprin preajmã, începea sã mã doarã capul.

— E o zi frumoasã! a mai zis. — Vãd.— Ar putea fi distractiv sã ieºi un pic la plimbare.— Du-te tu!— Mi-ar plãcea sã vii ºi tu cu mine! a zis el. A fãcut

o pauzã. Am auzit o loviturã uºoarã în uºã, poatefruntea lui. Nu ºtiu ce am fãcut, Amir aga, aº vreasã-mi spui! Nu ºtiu de ce nu ne mai jucãm împreunã!

— Nu ai fãcut nimic, Hassan, dar du-te!— Spune-mi, te rog, ºi n-o sã mai fac.Mi-am îngropat capul în poalã ºi mi-am strâns

tâmplele între genunchi, ca într-o menghinã.— O sã îþi spun ce sã nu mai faci, i-am zis, cu ochii

strâns închiºi.— Bine, orice vrei!— Vreau sã nu mã mai hãrþuieºti. Vreau sã pleci!

m-am rãstit. Aº fi vrut sã trânteascã uºa de perete ºi sã-mi zicã tot

ce avea pe suflet – ar fi fost mult mai uºor! Dar el nua fãcut nimic ºi, când am deschis uºa, la câteva minute

Page 101: Vanatorii de Zmeie Nodrm

101

dupã aceea, plecase. M-am aruncat pe pat, mi-amîngropat capul în pernã ºi am plâns.

ªI AªA HASSAN A MIGRAT spre periferia vieþii mele.Aveam grijã sã nu mã întâlnesc cu el, chiar îmi pla-nificam ziua în aºa fel încât sã nu se întâmple. Pentrucã atunci când era în camerã cu mine, simþeam cã îmilipseºte oxigenul. Pieptul mi se strângea ºi parcã nuaveam destul aer; stãteam acolo, luptându-mã sãrespir, în mica mea sferã ermeticã. Dar chiar ºi cândnu era prin preajmã, tot prezent era. Îl vedeam înhainele spãlate cu mâna lui ºi cãlcate cu grijã, puse pespeteaza scaunului din bambus, în papucii calzi pecare îi gãseam în faþa uºii, în lemnele care ardeau dejaîn sobã, când coboram la micul-dejun. Oriunde mãîntorceam, vedeam semne ale loialitãþii, ale afurisiteiºi neobositei lui loialitãþi.

Pe la începutul primãverii aceleia, cu câteva zileînainte de începerea ºcolii, eu ºi Baba plantam laleleîn grãdinã. Zãpada se topise aproape în întregime ºidealurile din nord erau deja presãrate cu petice deiarbã verde. Era o dimineaþã cenuºie, rece, iar Baba,cârcit lângã mine, sãpa ºi planta bulbii pe care i-idãdeam eu. Îmi spunea cã mulþi zic cã e mai bine sãplantezi lalelele toamna ºi cã asta nu e adevãrat, cândm-am ridicat brusc în picioare ºi i-am spus:

— Baba, te-ai gândit vreodatã sã schimbi ser-vitorii?

A îngropat bulbul, apoi ºi-a scos mãnuºile de grã-dinãrit. Îl lãsasem fãrã replicã:

— Chi? Ce-ai zis?— Mã întrebam ºi eu, atâta tot.— ªi de ce sã vreau sã fac asta? a zis Baba tãios.— Probabil cã nu, dar eram curios. Vocea mea se

pierduse într-un murmur. Deja îmi pãrea rãu cãdeschisesem gura.

Page 102: Vanatorii de Zmeie Nodrm

102

— Are vreo legãturã cu tine ºi cu Hassan? ªtiu cãse întâmplã ceva între voi doi, dar orice ar fi, e treabata s-o rezolvi, nu a mea. Eu nu mã bag!

— Îmi pare rãu, Baba!ªi-a pus iar mãnuºile. — Am crescut împreunã cu Ali, a zis printre dinþii

încleºtaþi. Tata l-a luat la noi ºi a avut grijã de el, iubin-du-l ca pe propriul lui fiu. Ali e în familia mea depatruzeci de ani. Patruzeci de afurisiþi de ani. ªi crezicã o sã le dau aºa, cu piciorul pur ºi simplu? S-a întorsspre mine, cu faþa roºie ca laleaua:

— Nu te-am bãtut niciodatã, Amir, dar dacã te maiaud spunând aºa ceva... A privit într-o parte, dânddin cap: Mã faci de râs. ªi Hassan... Hassan nu pleacãnicãieri, m-ai înþeles?

Am privit în pãmânt ºi am luat un pumn de þãrânãrece. L-am lãsat sã mi se scurgã printre degete.

— Ai auzit ce-am spus, e clar? a urlat Baba.Am clipit.— Da, Baba.— Hassan nu pleacã nicãieri, a continuat Baba,

rãstit. A sãpat o nouã groapã cu sãpãliga, lovindbulgãrii de þãrânã mai tare decât ar fi fost cazul.Rãmâne cu noi aici, unde îi e locul. Asta e casa lui, iarnoi suntem familia lui. Sã nu mã mai întrebi niciodatãaºa ceva.

— N-o s-o mai fac, Baba, îmi pare rãu!Am plantat ºi restul lalelelor, în tãcere.M-am simþit uºurat când a început ºcoala,

sãptãmâna urmãtoare. Curtea era plinã de elevi cucaiete nou-nouþe ºi creioane ascuþite, care alergaustârnind nori de praf sau povesteau în grupuri, înaºteptarea fluierului ºefului de clasã. Baba coborî cumaºina pe aleea desfundatã care ducea spre intrareaprincipalã. ªcoala era o clãdire veche, cu douã etaje,cu ferestre sparte ºi holuri murdare placate cu pietre

Page 103: Vanatorii de Zmeie Nodrm

de pavaj, cu pereþi pe care se mai vedea pe alocurivopseaua galbenã, ºtearsã printre cârpelile cu mortar.Majoritatea bãieþilor veneau pe jos la ºcoalã ºiMustangul negru al lui Baba atrãgea destule priviriinvidioase. Ar fi trebuit sã radiez de mândrie cândm-am dat jos din maºinã – înainte aº fi fãcut-o, dar totce am simþit acum a fost o oarecare stânjenealã. Asta,ºi un gol în suflet. Baba a plecat fãrã sã-mi spunãmãcar la revedere.

M-am eschivat de la obiºnuita comparaþie între ci-catricele lãsate de concursul de zmeie ºi am intrat înrând. Clopoþelul a sunat ºi noi am pornit încolonaþicâte doi spre clasele în care fuseserãm repartizaþi.M-am aºezat pe rândul din spate. În timp ceînvãþãtorul nostru de farsi ne împãrþea manualele,mã rugam sã primesc cât mai multe teme pentruacasã.

ªcoala îmi oferea o scuzã ca sã rãmân ore în ºirîn camera mea. ªi, pentru un timp, reuºeam sã-miscot din minte ce se întâmplase în iarna aceea, celãsasem eu sã se întâmple. Timp de câteva sãptãmâni,am fost preocupat de gravitaþie ºi viteza de impuls,atom ºi celule sau de rãzboaiele anglo-afgane, în locsã mã gândesc la Hassan ºi la ce i se întâmplase. Dargândul meu se întorcea mereu la aleea aceea. La pan-talonii maro de catifea reiatã ai lui Hassan. La picã-turile de sânge care pãtau zãpada – roºu închis, aproa-pe negru.

Într-o dupã-amiazã moleºitã, ceþoasã de pe la înce-putul acelei veri, l-am întrebat pe Hassan dacã nuvrea sã vinã cu mine sus, pe deal. I-am spus cã vreausã-i citesc o poveste nouã, pe care tocmai o scrisesem.Întindea rufele la uscat, în curte ºi i-am ghicit nerãb-darea din felul cum s-a grãbit sã-ºi termine treaba.

Am urcat pe deal, trãncãnind. M-a întrebat deºcoalã, ce învãþ ºi i-am povestit de profesorii mei, mai

103

Page 104: Vanatorii de Zmeie Nodrm

104

ales despre cel de matematicã, nespus de rãu, care îipedepsea pe elevii vorbãreþi trecându-le o vergeametalicã printre degete ºi rãsucindu-le dupã aceeastrâns. Hassan s-a strâmbat ºi mi-a zis cã sperã sã nuam niciodatã parte de o asemenea experienþã. I-amrãspuns cã eu fusesem norocos pânã atunci, cu toatecã ºtiam cã norocul nu are nici o legãturã. ªi euvorbisem destul în clasã, dar tatãl meu era bogat ºitoatã lumea îl ºtia, aºa cã eu eram scutit de pedeapsacu vergeaua metalicã.

Ne-am sprijinit de peretele scund al cimitirului,sub umbra rodiului. Într-o lunã sau douã dealul aveasã fie acoperit de buruieni gãlbui pârjolite, dar anulacela ploile de primãvarã duraserã mai mult,prelungindu-se pânã la începutul verii, aºa încât iarbaera încã verde, bãlþatã de flori sãlbatice. Undeva, subnoi, Wazir Akbar Khan, cu zidurile sale albe ºi caselecu acoperiº terasat, strãlucea în soare, cu rufele întinsela uscat în curþi, dansând în brizã ca niºte fluturi.

Am cules niºte rodii din pom. Am despãturit foilepe care scrisesem povestea ºi am întors prima paginã,apoi am pus-o jos, lângã mine ºi am luat o rodiecoaptã de jos.

— Ce ai face dacã te-aº lovi cu asta? am zis, trecândrodia dintr-o mânã în alta.

Zâmbetul lui Hassan s-a ofilit. Pãrea mai maturdecât îmi aminteam. Nu, nu mai matur, mai bãtrân.Era oare cu putinþã? Riduri îi brãzdau faþa bronzatã,iar gura ºi colþurile ochilor îi erau înconjurate deîncreþituri. Aº fi putut sã iau un cuþit ºi liniile pe carei le-aº fi sãpat eu nu ar fi arãtat diferit.

— Ce ai face? am repetat.Faþa lui ºi-a pierdut brusc culoarea. Lângã el, pagi-

nile capsate ale poveºtii pe care promisesem sã i-ocitesc fluturau în adierea vântului. Am aruncat curodia în el. L-a lovit în piept, explodând într-o

Page 105: Vanatorii de Zmeie Nodrm

105

mulþime de bucãþele roºii, cãrnoase. Strigãtul luiHassan, plin de surprizã ºi durere, rãsunã ascuþit.

— Loveºte-mã ºi tu! i-am strigat. Hassan ºi-a mutatprivirea de la pata de pe piept spre mine.

— Ridicã-te! Loveºte-mã! i-am spus. Hassan s-aridicat, dar a rãmas pe loc, cu un aer uimit, ca un omtras de curenþi în largul oceanului, deºi doar cu câtevaminute în urmã se plimbase liniºtit pe þãrm.

L-am lovit cu altã rodie, de data asta în umãr.Sucul i-a stropit faþa.

— Loveºte-mã ºi tu! am þipat. Loveºte-mã,lua-te-ar naiba sã te ia! Aº fi vrut s-o facã, aº fi vrutsã-mi dea pedeapsa dupã care tânjeam, doar-doar osã reuºesc sã dorm din nou nopþile. Poate cã atuncirelaþia noastrã ar fi redevenit ceea ce fusese. DarHassan nu fãcea nimic, în timp ce eu îl bombardam.

— Eºti un laº! i-am spus. Nu eºti decât un laºafurisit!

Nu ºtiu de câte ori l-am lovit. Tot ce ºtiu e cãatunci când în sfârºit m-am oprit, obosit ºi curãsuflarea tãiatã, Hassan era pictat în roºu de parcãl-ar fi împuºcat un pluton de execuþie. Am cãzut îngenunchi, ostenit, epuizat, frustrat.

Atunci, Hassan a luat o rodie. A fãcut un pas spremine. A desfãcut-o ºi ºi-a zdrobit-o de frunte.

— Poftim, a croncãnit el, cu sucul roºu scurgân-du-i-se pe faþã ca niºte dâre de sânge. Eºti mulþumit?Te simþi mai bine?

S-a întors ºi a luat-o în jos, pe deal.Mi-am dat frâu liber lacrimilor, legãnându-mã pe

genunchi, înainte ºi înapoi.„Ce mã fac eu cu tine, Hassan? Ce mã fac eu cu

tine?“ Dar pânã sã mi se usuce lacrimile, în timp cemã târam în josul dealului, am înþeles cã ºtiu rãs-punsul.

Page 106: Vanatorii de Zmeie Nodrm

106

AM ÎMPLINIT TREISPREZECE ani în vara acelui an –1976 –, ultima varã liniºtitã ºi anonimã din Afganis-tan. Relaþia mea cu Baba se rãcise din nou. Cred cãceea ce declanºase schimbarea fusese remarca meastupidã din ziua în care plantasem bulbii de lalele ºiîl întrebasem dacã ºi-ar lua alþi servitori. Regretam cespusesem atunci, regretam cu adevãrat, dar cred cãºi dacã nu aº fi zis ce zisesem scurta noastrã perioadãidilicã tot s-ar fi terminat. Poate nu atât de repede,dar s-ar fi terminat oricum. Pe la sfârºitul verii,zgomotul furculiþelor ºi al cuþitelor lovite de farfurieînlocuise orice conversaþie, iar dupã cinã Baba se re-trãgea imediat la el, în bibliotecã. Închidea uºa. Eumã întorceam la Hafez ºi Kayyám, rozându-mi un-ghiile pânã în carne ºi scriind. Îmi þineam povestirileîntr-o cutie, sub pat, pentru orice eventualitate, deºimã îndoiam cã Baba mi-ar mai cere vreodatã sã îicitesc vreuna dintre ele.

Motto-ul lui Baba pentru petreceri era ãsta: Invitãpe toatã lumea, altfel nu e petrecere! Îmi amintesc cãmi-am aruncat ochii peste lista de invitaþi, cu o sãptã-mânã înainte de petrecerea de ziua mea, ºi nu amrecunoscut nici mãcar trei sferturi din cei patru sutede oameni, fãrã sã-i pun la socotealã pe toþi acei Kakaºi toate acele Khala, care aveau sã vinã cu toþii, sã-miaducã daruri ºi sã mã felicite pentru cã apucasem sãtrãiesc treisprezece ani pe aceastã lume. Atunci amînþeles cã nu veneau pentru mine. O fi fost ziua mea,dar ºtiam eu bine cine urma sã fie marea vedetã aspectacolului.

De zile întregi casa forfotea de ajutoarele angajatede Baba. Era Salahuddin, bucãtarul, care venise cuun viþel ºi douã oi, pentru care refuzase sã fie plãtit.Înjunghiase singur animalele, în curte, lângã un plop:„Sângele e bun pentru copaci“ – a zis, în timp ce iarbade jur-împrejurul plopului se înroºea. Oameni pe

Page 107: Vanatorii de Zmeie Nodrm

107

care nu-i mai vãzusem în viaþa mea urcau în stejari cucolaci de fire presãrate cu beculeþe colorate ºi zeci demetri de prelungitoare. Alþii aduceau în grãdinã osumedenie de mese pe care le acopereau cu feþe demasã. Cu o searã înainte de petrecerea cea mare, unprieten al lui Baba, Del-Muhammad, care avea unrestaurant cu specific oriental în Shar-e-Nau, venisela noi cu niºte saci de mirodenii. Ca ºi mãcelarul,Del-Muhammad sau Dello, cum îi spunea Baba,refuzase sã fie plãtit pentru serviciile lui. A zis cã Babaa fãcut destule pentru familia lui. Rahim Khan îmidestãinuise în ºoaptã, în timp ce Dello punea carneala marinat, cã Baba îi împrumutase bani ca sã-ºideschidã restaurantul. Baba refuzase sã îi primeascãînapoi pânã în ziua în care Dello apãruse pe aleea dinfaþa casei noastre într-un Mercedes Benz, insistând cãn-o sã plece pânã nu se achitã de datorie.

Cred cã în mare mãsurã, sau cel puþin în mãsuradupã care ceilalþi evalueazã petrecerile, cea de ziuamea a avut un succes rãsunãtor. Nu mai vãzusem casaatât de plinã de lume. Invitaþii, cu pahare în mânã,stãteau de vorbã pe holuri, fumau pe scãri sau sesprijineau de uºi. Stãteau oriunde gãseau un locºor,pe tejgheaua barului care delimita bucãtãria, înbibliotecã ºi chiar sub scãri. În curtea din spate seplimbau pe sub luminile roºii, verzi, albastre, carelicãreau printre frunzele copacilor, cu feþele luminatede lãmpile cu cherosen rãspândite peste tot. Babadãduse ordin sã se construiascã o scenã pe terasã, deunde vedeai absolut totul, iar grãdina fusese împân-zitã de microfoane. Ahmad Zahir cânta, acompaniin-du-se la acordeon, pe scena de pe terasã, în timp cejos se unduia o masã de corpuri.

Eu trebuia sã întâmpin pe fiecare oaspete în parte– Baba fusese ferm; nimeni nu avea sã bârfeascã adoua zi cum cã ºi-a educat prost fiul. Am sãrutat sute

Page 108: Vanatorii de Zmeie Nodrm

108

de obraji, am îmbrãþiºat necunoscuþi, mulþumindu-lepentru daruri. Mã durea faþa de la zâmbetul bãtutîn cuie pe care-l afiºam.

Stãteam lângã Baba, în curte, chiar în apropiereabarului, când am auzit un: „La mulþi ani, Amir!“ EraAssef, cu pãrinþii lui. Tatãl lui Assef, Mahmood, eraun omuleþ iute ºi smead, cu o faþã lungã. Mama lui,Tania, era o femeie micuþã, nervoasã, care zâmbeaºi clipea des. Assef stãtea rânjind între cei doi, maiînalt decât ei, cu braþele petrecute pe dupã umerii lor.I-a condus spre noi, ca ºi când el i-ar fi adus aici. Deparcã el ar fi fost pãrintele ºi ei, copiii. Un val deameþealã m-a lovit brusc. Baba le mulþumea pentrucã veniserã.

— Eu þi-am ales cadoul, a zis Assef. Tania s-aschimbat la faþã ºi ochii au început sã i se plimbe,clipind repede, de la faþa mea la cea a fiului sãu. Azâmbit neconvingãtor ºi a clipit iar. Mã întrebam dacãBaba observase.

— Mai joci fotbal, Assef jan? a zis Baba. Totdeaunaîºi dorise sã mã împrietenesc cu Assef.

Assef a zâmbit. Îþi dãdea fiori felul în care îºi trans-forma zâmbetul într-unul aparent inocent ºi drãguþ.

— Bineînþeles, Kaka jan!— Mijlocaº dreapta, dacã-mi amintesc eu bine,

nu?— De fapt, de câþiva ani sunt vârf de atac, a zis

Assef. Aºa ajung sã marchez mai des. Sãptãmânaviitoare jucãm cu Mekro-Rayan. Ar trebui sã fie unmeci bun. Au câþiva jucãtori excelenþi.

Baba a încuviinþat:— ªtii, ºi eu am fost atacant, când eram tânãr.— Pariez cã ºi acum aþi mai putea juca, dacã aþi

vrea! a zis Assef. Îi fãcu complice cu ochiul lui Baba,plin de bunãvoinþã.

Baba îi întoarse gestul:

Page 109: Vanatorii de Zmeie Nodrm

109

— Vãd cã tatãl tãu þi-a dezvãluit faimoasele lui me-tode de a intra pe sub pielea oamenilor. Îi trase uncot tatãlui lui Assef, gata-gata sã-l dãrâme. Râsul luiMahmood era aproape la fel de convingãtor ca ºizâmbetul Taniei ºi, brusc, m-am întrebat dacã, la unanumit nivel, nu le e cumva teamã de fiul lor. M-amchinuit sã scot un zâmbet, dar nu am reuºit decât ouºoarã ridicare a colþurilor gurii – iar stomacul mi seîntorcea pe dos vãzând cât de bine se înþelege tatãlmeu cu Assef.

Assef ºi-a ridicat ochii spre mine:— Wali ºi Kamal sunt ºi ei pe aici. Nu ar fi ratat

petrecerea ta pentru nimic în lume, a zis zâmbind înbarbã. Am dat din cap în tãcere.

— Ne gândeam sã jucãm o partidã de volei,mâine, la mine acasã, a adãugat Assef. Poate vii ºi tu.Adu-l ºi pe Hassan, dacã vrei.

— Cred cã o sã vã distraþi, a intervenit ºi Baba, ra-diind. Ce zici, Amir?

— Nu prea îmi place voleiul, am mormãit. Babam-a strãfulgerat cu privirea ºi o tãcere de rãu-augurs-a aºternut imediat.

— Îmi pare rãu, Assef jan, a spus Baba, ridicânddin umeri. Asta m-a durut, felul în care ºi-a cerutscuze pentru mine.

— Nici o problemã, a zis Assef. Dar invitaþia rã-mâne valabilã, Amir jan. Oricum, am auzit cã îþi placesã citeºti, aºa cã þi-am adus o carte. Una dintre favo-ritele mele. Mi-a întins un cadou frumos împachetat:

— La mulþi ani!Era îmbrãcat cu o cãmaºã de bumbac ºi pantaloni

albaºtri, cu o cravatã roºie, de mãtase ºi cu mocasininegri, lucioºi. Mirosea a colonie ºi pãrul lui blond erapieptãnat cu grijã peste cap. La suprafaþã, pãreaîntruparea visului oricãrui pãrinte, un bãiat înalt,frumos, manierat, plin de talent ºi cu o siluetã care îþi

Page 110: Vanatorii de Zmeie Nodrm

110

lua ochii, ca sã nu mai pomenim de darul pe care-lavea, de a glumi, dezinvolt, cu adulþii. Dar, aºa cumîl vedeam eu, ochii îl trãdau. Când priveam în ei,faþada se prãbuºea, dezvãluind o clipã nebunia atâtde bine ascunsã în spatele ei.

— Nu îl iei, Amir? l-am auzit pe Baba zicând.— Hm?— Cadoul, a precizat el, cu un calm studiat. Assef

jan îþi oferã un cadou.— Ah, am spus. Am luat darul pe care mi-l

adusese Assef ºi mi-am lãsat privirea în pãmânt. Aºfi vrut sã fi fost singur în camera mea, cu cãrþile mele,departe de toþi aceºti oameni.

— Ei bine? a zis Baba.— Ce?Vocea lui Baba era joasã, ca de fiecare datã când

îl fãceam de râs în public. — Nu ai de gând sã îi mulþumeºti lui Assef jan?

A fost foarte frumos din partea lui.Aº fi vrut ca Baba sã nu-i mai spunã aºa. De câte

ori îi zisese „Assef jan“?— Mulþumesc, am zis. Mama lui Assef s-a uitat la mine de parcã ar fi vrut

sã-mi spunã ceva, dar nu a fãcut-o ºi în clipa aceeami-am dat seama cã nici unul din pãrinþii lui Assef nuscosese o vorbã. Ca sã nu mã fac de râs ºi mai mult,dar ºi ca sã nu-l mai pun pe Baba într-o luminãproastã – dar mai ales ca sã scap de Assef ºi de rânjetullui – am fãcut un pas înapoi ºi am zis:

— Mulþumesc cã aþi venit.Apoi mi-am fãcut loc prin mulþimea de oaspeþi ºi

m-am strecurat pe porþile de fier forjat. La douã casemai jos de a noastrã era un teren viran, noroios. Îlauzisem pe Baba zicându-i lui Rahim Khan cã l-acumpãrat un judecãtor care a contractat un arhitect

Page 111: Vanatorii de Zmeie Nodrm

111

sã-i facã un proiect de casã. Deocamdatã, însã, terenulera viran, plin de noroi, bolovani ºi buruieni.

Am smuls hârtia de pe cadoul lui Assef ºi am în-cercat sã descifrez titlul de pe copertã la lumina lunii.Era o biografie a lui Hitler. Am aruncat-o printreburuienile încâlcite.

M-am sprijinit de peretele casei vecine ºi am alu-necat la pãmânt. Am stat în întuneric o vreme, cu ge-nunchii la gurã, privind în sus la stele, aºteptând sãtreacã noaptea.

— Nu ar trebui sã stai cu musafirii? am auzit ovoce familiarã. Rahim Khan venea spre mine, de-alungul zidului.

— N-au nevoie de mine, am zis. Doar e Babaacolo, nu? Gheaþa din paharul lui Rahim Khan aprodus niºte clinchete când s-a aºezat lângã mine. Nuºtiam cã bei!

— Se pare cã beau, a zis. M-a înghiontit în joacã.Dar numai în ocazii deosebite.

Am zâmbit.— Mulþumesc!ªi-a înclinat paharul spre mine ºi apoi a luat o

înghiþiturã. ªi-a aprins o þigarã fãrã filtru, din cele pa-kistaneze din care fuma mereu cu Baba.

— Þi-am spus vreodatã cã era cât pe-aci sã mãînsor?

— Pe bune? am zis, zâmbind uºor la gândul cãRahim Khan s-ar fi putut însura vreodatã. Îl vãzusemmereu ca pe un alter ego tãcut al lui Baba, ca pementorul meu în ale scrisului, amicul meu, cel carenu uita niciodatã sã-mi aducã un suvenir, un saughat,când se întorcea din cãlãtoriile lui prin strãinãtate.Dar soþ? Tatã?

A dat din cap, încuviinþând:— Da, aºa e! Aveam optsprezece ani. O chema Ho-

maira. Era o hazarã, fiica servitorului unui vecin. Era

Page 112: Vanatorii de Zmeie Nodrm

112

frumoasã ca o pari1, cu pãrul castaniu deschis, ochiimari, cãprui… ªi avea un râs… Râsul ãsta încã îl maiaud uneori! ªi-a agitat bãutura în pahar, apoi a con-tinuat: Ne întâlneam pe ascuns, în livada de meri atatei, întotdeauna dupã miezul nopþii, când toþi ceilalþidormeau. Ne plimbam pe sub copaci, þinându-ne demânã… Te fac sã te simþi prost, Amir jan?

— Puþin, am spus.— Nu o sã mori din asta, a zis, pufãind din þigarã.

Oricum, aveam noi visul ãsta, cã o sã avem o nuntãelegantã, la care sã invitãm rudele ºi prietenii dinKabul pânã în Kandahar. Apoi eu aveam sã constru-iesc o casã mare, albã, cu o curte interioarã placatã cugresie ºi ferestre mari. Am fi plantat pomi fructiferi ºitoate soiurile de flori; ca sã aibã copiii noºtri unde sãse joace. Vinerile, dupã namaz-ul de la moschee, toatãlumea ar fi venit la noi acasã, sã mâncãm de prânz, îngrãdinã, sub cireºi ºi sã bem apã limpede ºi bunã dinfântânã. Apoi, am fi servit ceai ºi prãjituri, în timp cene-am fi privit copiii jucându-se cu veriºorii lor…

A luat o înghiþiturã zdravãnã de whisky. A tuºit.— Sã fi vãzut ce faþã a fãcut tatãl meu când a auzit!

Mama chiar a leºinat. Surorile mele au stropit-o cuapã pe faþã. Au ridicat-o ºi m-au privit de parcã îitãiasem gâtul. Fratele meu, Jalal, s-a repezit sã-ºiaducã puºca de vânãtoare, dar l-a oprit tata. – RahimKhan a râs amar. – Eram doar eu ºi Homairaîmpotriva lumii întregi. ªi sã-þi spun ceva, Amir jan:În cele din urmã, lumea câºtigã. Aºa stau lucrurile.

— ªi ce s-a mai întâmplat dupã aceea?— În aceeaºi zi, tatãl meu i-a pus pe Homaira ºi

pe ai ei într-o cãruþã ºi i-a expediat departe, la Haza-rajat. Nu am mai vãzut-o niciodatã!

1 Zânã, duh. (n.r.)

Page 113: Vanatorii de Zmeie Nodrm

113

— Îmi pare rãu, am zis. — Poate cã aºa a fost cel mai bine, a rãspuns

Rahim Khan, ridicând din umeri. Ea ar fi suferit.Familia mea nu ar fi acceptat-o niciodatã ca pe oegalã. Nu-i porunceºti astãzi cuiva sã-þi facã pantofii,pentru ca mâine sã-i spui „sorã“. M-a privit lung.

— ªtii, poþi sã-mi spui tot ce vrei, Amir jan.Oricând!

— ªtiu, am zis nesigur. M-a privit mult timp, cãu-tând, cu ochii lui de un negru profund, secretulnerostit dintre noi. Pentru o clipã, am fost gata-gatasã-i spun. Am vrut sã-i spun tot, dar ce ar fi crezutdespre mine? M-ar fi urât, ºi pe bunã dreptate.

— Uite. – Mi-a pus ceva în mânã. – Era sã uit. Lamulþi ani!

Era o agendã legatã în piele maro. Mi-am trecutdegetele peste cusãtura aurie de pe margini. Amsimþit mirosul de piele.

— Pentru povestirile tale, a zis el. Tocmai voiam sã-i mulþumesc când ceva a

explodat, luminând cerul nopþii.— Artificii!Ne-am grãbit sã ne întoarcem acasã ºi i-am gãsit

pe oaspeþi stând cu toþii în grãdinã, cu privirile sprecer. Copiii ovaþionau ºi urlau la fiecare pocniturã ºivâjâialã. Oamenii aclamau ºi aplaudau de fiecare datãcând artificiile fâºâiau, explodând apoi în buchete defoc. La câteva secunde, curtea întreagã se lumina însclipiri de roºu, verde ºi galben.

Într-una din aceste scurte izbucniri de luminã amvãzut ceva ce nu voi uita vreodatã: Hassan servindu-lebãuturi lui Assef ºi Wali de pe o tavã de argint.Lumina a pierit o clipã, apoi un alt vâjâit ºi o altãizbucnire de luminã portocalie: Assef rânjind,lovindu-l pe Hassan în piept, cu boxul.

Apoi, din fericire, întunericul.

Page 114: Vanatorii de Zmeie Nodrm

114

A doua zi dimineaþã, stând în mijlocul camerei mele,desfãceam cadourile. Nici nu ºtiu de ce mã mai obo-seam, de vreme ce de-abia le aruncam o privire ºi leºi aruncam într-un colþ al camerei. Grãmada creºtea:un Polaroid, un radio cu tranzistori, un trenuleþ elec-tric foarte complicat ºi câteva plicuri închise, cu bani.ªtiam cã n-am sã cheltuiesc banii sau cã n-am sã ascultradioul, iar trenuleþul electric nu avea sã pufãie nicio-datã pe ºine, în camera mea. Nu voiam nimic dintoate astea – toate erau pãtate de sânge; dacã nu aºfi câºtigat campionatul, Baba nu mi-ar fi organizatniciodatã o asemenea petrecere.

Baba îmi fãcuse douã cadouri: unul avea sã de-vinã, cu siguranþã, motiv de invidie pentru toþi puºtiidin cartier – o „Schwinn Stingray“ nou-nouþã, reginatuturor bicicletelor. Numai câþiva copii din Kabul –câþi sã numeri pe degetele de la o mânã – aveau oStingray nouã, iar acum eram unul dintre ei. Aveacoarne înãlþate, cu mânere învelite în cauciuc ºi fai-moasa ºa în formã de bananã. Spiþele erau aurii, iarcadrul de oþel – roºu, ca mãrul glasat. Sau ca sângele.Orice alt copil ar fi sãrit imediat pe bicicletã ca sã deao turã. Poate aº fi fãcut ºi eu la fel, în urmã cu câtevaluni.

IX.

Page 115: Vanatorii de Zmeie Nodrm

115

— Îþi place? m-a întrebat Baba, sprijinindu-se detocul uºii de la camera mea. I-am zâmbit vinovat ºi amîngânat un „mulþumesc“. Aº fi vrut sã pot mai mult.

— Am putea merge la o plimbare cu bicicletele,a zis Baba. O invitaþie, dar nu din toatã inima.

— Poate mai târziu. Acum sunt un pic obosit, amrãspuns.

— Sigur, a spus Baba.— Baba?— Da?— Mulþumesc pentru artificii, i-am zis. Un mulþu-

mesc, dar nu din toatã inima.— Odihneºte-te! m-a îndemnat Baba, îndreptân-

du-se spre camera lui.Celãlalt cadou pe care mi l-a dat Baba – ºi nu a aº-

teptat sã-l deschid – a fost un ceas de mânã. Aveacadranul albastru ºi limbile de aur în formã defulgere. Nici mãcar nu mi l-am pus la mânã. L-amaruncat în mormanul de jucãrii, din colþ. Singuruldar pe care nu l-am aruncat la grãmadã a fost caietulcu scoarþe de piele de la Rahim Khan. Numai acelanu mi se pãrea pãtat de sânge.

M-am aºezat pe marginea patului, cu caietul înmâini, gândindu-mã la ce-mi spusese Rahim Khandespre Homaira, cum se dovedise a fi spre bineletuturor faptul cã tatãl lui o trimisese departe. Ar fisuferit. Ca ºi proiectorul lui Kaka Homayoun care sebloca din când în când la acelaºi diapozitiv, în minteamea apãrea mereu ºi mereu aceeaºi imagine: Hassan,cu capul în piept, servindu-i cu bãuturã pe Assef ºiWali. Poate cã ar fi mai bine. I-ar fi uºurat suferinþa.ªi pe a mea. Oricum ar fi fost, un lucru devenise clar:unul din noi trebuia sã plece.

Mai târziu, în dupã-amiaza aceea, am ieºit cu bici-cleta pentru prima ºi ultima oarã. Am pedalat decâteva ori în susul ºi în josul strãzii ºi m-am întors. Am

Page 116: Vanatorii de Zmeie Nodrm

116

luat-o pe alee, pânã în curtea din spate, unde Hassanºi Ali curãþau mizeria rãmasã de la petrecerea dinnoaptea trecutã. Pahare de hârtie, ºerveþele moto-tolite ºi sticle goale de apã mineralã erau aruncatepeste tot, prin curte. Ali plia scaunele, aºezându-lede-a lungul peretelui. M-a vãzut ºi mi-a fãcut semncu mâna.

— Salaam, Ali, i-am rãspuns, fãcându-i la rându-micu mâna.

A ridicat un deget în aer, rugându-mã sã-l aºtept,apoi a intrat în colibã, de unde s-a întors þinând cevaîn mânã.

— Nu am avut prilejul azi-noapte, Hassan ºi cumine, sã vã dãm asta, a zis, întinzându-mi pachetul.E modest ºi nedemn de dumneavoastrã, Amir aga,dar sperãm, totuºi, sã vã placã. La mulþi ani!

Am simþit un nod în gât. — Mulþumesc, Ali! am zis. Aº fi vrut sã nu-mi

fi luat nimic. Am desfãcut pachetul ºi am gãsit oShahnamah nou-nouþã, într-o ediþie de lux, cu pozecolorate ºi hârtie lucioasã. Iatã-l pe Ferangis privin-du-ºi fiul nou-nãscut, Kai Khosrau. Iatã-l ºi peAfrasiyab cãlare pe calul sãu, cu sabia scoasã din teacã,în fruntea armatei sale. ªi, bineînþeles, Rostam,rãnindu-ºi de moarte fiul, pe rãzboinicul Sohrab.

— E frumoasã, am spus. — Hassan mi-a spus cã vechea carte e ruptã ºi cã

îi lipsesc câteva pagini, a adãugat Ali. În asta toatedesenele sunt fãcute de mânã, cu peniþã ºi cernealã,a continuat mândru, privind o carte pe care nici el,nici fiul lui nu o puteau citi.

— E foarte frumoasã, am zis. ªi era. ªi nici ieftinãnu cred cã fusese. Am vrut sã-i spun lui Ali cã nucartea, ci eu eram nedemn. Am sãrit înapoi pebicicletã.

— Mulþumeºte-i lui Hassan din partea mea, am zis.

Page 117: Vanatorii de Zmeie Nodrm

117

Am sfârºit prin a azvârli cartea peste celelaltedaruri îngrãmãdite în colþul camerei mele. Dar pri-virea mi se întorcea mereu spre ea, aºa cã am în-gropat-o la fund. Înainte sã mã bag în pat, în noapteaaceea, l-am întrebat pe Baba dacã nu cumva mi-avãzut ceasul cel nou pe undeva.

A DOUA ZI DE DIMINEAÞÃ am aºteptat în camera meapânã când Ali a curãþat masa de la bucãtãrie dupãmicul-dejun. Am aºteptat sã spele vasele ºi tejgheauabarului. M-am uitat pe fereastra dormitorului meu ºii-am pândit pe Ali ºi Hassan sã vãd când pleacã dupãcumpãrãturi, la bazar, împingând cãruciorul gol.

Atunci am luat douã plicuri cu bani ºi ceasul demânã din grãmada de cadouri ºi am ieºit în vârful pi-cioarelor. M-am oprit în dreptul bibliotecii lui Babaºi am ascultat. Stãtuse acolo toatã dimineaþa, dândtelefoane. Acum vorbea cu cineva despre un trans-port de covoare care trebuia sã soseascã sãptãmânaurmãtoare. Am coborât scãrile, am traversat curtea ºiam intrat în locuinþa lui Ali ºi Hassan. Am ridicatsalteaua lui Hassan ºi am pus ceasul meu cel nou ºio mânã de bancnote afgane dedesubt.

Am mai aºteptat încã treizeci de minute. Apoi ambãtut la uºa lui Baba ºi i-am spus ceea ce speram sã fieultima minciunã dintr-un ºir lung ºi ruºinos.

DE LA FEREASTRA CAMEREI mele i-am vãzut pe Ali ºiHassan care împingeau cu greu cãruciorul plin cucarne, naan, fructe ºi legume, pe aleea din faþã. L-amvãzut pe Baba ieºind din casã ºi îndreptându-se spreAli. Gurile li se miºcau, rostind cuvinte pe care nu leputeam auzi. Baba a arãtat spre casã ºi Ali a încu-viinþat din cap. S-au despãrþit; Baba a luat-o spre casã,iar Ali pe urmele lui Hassan, în colibã.

Câteva clipe mai târziu, Baba mi-a bãtut la uºã:

Page 118: Vanatorii de Zmeie Nodrm

118

— Vino în biroul meu, a zis. O sã ne adunãm cutoþii sã clarificãm situaþia.

M-am dus în biblioteca lui Baba ºi m-am aºezat peuna din canapelele de piele. Dupã vreo treizeci de mi-nute au sosit ºi Ali cu Hassan.

PLÂNSESERà AMÂNDOI; se vedea dupã ochii lor roºii ºiumflaþi. Stãteau în faþa lui Baba, þinându-se de mânãºi m-am întrebat când ºi cum devenisem capabil sãprovoc o asemenea durere.

Baba n-a mai pregetat ºi l-a întrebat:— Ai furat banii ãia? Ai furat ceasul lui Amir,

Hassane?Rãspunsul lui Hassan a venit sub forma unui

singur cuvânt, rostit cu voce înceatã ºi rãguºitã:— Da.Am tresãrit de parcã m-ar fi pleznit cineva. Inima

a încetat sã-mi batã ºi am fost gata-gata sã spun ade-vãrul. Apoi am înþeles: era ultimul sacrificiu pe careîl mai fãcea Hassan pentru mine. Dacã ar fi spus „nu“,Baba l-ar fi crezut, fiindcã ºtiam cu toþii cã Hassan numinte. ªi dacã Baba l-ar fi crezut pe el, atunci eu aºfi fost acuzatul. Ar fi trebuit sã explic ºi aº fi fost de-mascat. Baba nu m-ar fi iertat în vecii vecilor. ªi astam-a fãcut sã înþeleg ºi altceva: Hassan ºtia. ªtia cãvãzusem totul pe aleea aia, cã stãtusem acolo fãrã sãfac nimic. ªtia cã îl trãdasem ºi totuºi mã salva, poatepentru ultima oarã. L-am iubit în clipa aceea, l-amiubit mai mult decât am iubit vreodatã pe cineva ºi amvrut sã le spun tuturor cã eu sunt ºarpele din iarbã,monstrul din lac. Nu eram demn de acest sacrificiu;eram un mincinos, un ºarlatan ºi un hoþ. ªi aº fi spusce-mi stãtea pe buze, numai cã o parte din mine sebucura. Se bucura cã toate astea se vor termina încurând. Baba îi va alunga, o sã fie destul de dureros,dar viaþa avea sã meargã mai departe. Voiam sã-mi

Page 119: Vanatorii de Zmeie Nodrm

119

vãd de viaþa mea, sã o iau de la capãt. Voiam sã fiudin nou în stare sã respir.

Doar cã Baba m-a luat prin surprindere spunând:— Te iert!

IERTAT? Dar hoþia era singurul pãcat de neiertat, nu-mitorul comun al tuturor pãcatelor posibile. Cânducizi un om, furi o viaþã. Furi dreptul soþiei de a avea unsoþ, le iei copiilor dreptul de a avea un tatã. Când spui ominciunã, furi cuiva dreptul la adevãr. Când înºeli, furidreptul la corectitudine. Nu existã ceva mai mârºav decâtfurtul. Nu mã sãltase Baba pe genunchi tocmai casã-mi spunã aceste cuvinte? ªi-atunci cum putea sã-lierte pe Hassan? ªi dacã Baba ierta una ca asta, miede ce nu putea sã îmi ierte faptul cã nu sunt fiul pecare ºi-l dorise mereu? De ce...

— Noi plecãm, aga sahib, a zis Ali.— Poftim? a rostit Baba, livid.— Nu mai putem sta aici, a zis Ali.— Dar eu îl iert, Ali, nu ai auzit? a zis Baba.— E imposibil sã mai trãim aici, aga sahib! Noi ple-

cãm. Ali l-a tras pe Hassan spre el, înconjurându-ºifiul cu braþul. Era un gest protector ºi ºtiam de cine îlapãrã Ali pe Hassan. Ali a aruncat o privire în direcþiamea ºi din privirea lui rece, neiertãtoare, am vãzut cãHassan îi povestise tot. Îi spusese tot, despre ce-i fãcu-serã Assef ºi prietenii lui, despre zmeu ºi despre mine.În mod ciudat, mã bucuram cã cineva mã cunoaºteaºa cum eram cu adevãrat; mã sãturasem sã mã maiprefac.

— Nu-mi pasã nici de bani, nici de ceas, a zis Baba,cu braþele desfãcute ºi palmele întoarse în sus. Nuînþeleg de ce faci asta... ce vrei sã spui cu „imposibil“?

— Iertaþi-mã, aga sahib, dar bagajele noastre suntfãcute. Am luat deja o hotãrâre!

Page 120: Vanatorii de Zmeie Nodrm

120

Baba s-a ridicat în picioare, cu faþa schimonositãde durere:

— Ali, nu m-am îngrijit cum trebuie de voi? Nuam fost bun cu tine ºi cu Hassan? Eºti fratele pe carenu l-am avut, Ali, ºi tu ºtii asta. Te rog, nu face asta.

— Nu ne îngreunaþi situaþia, aga sahib! a zis Ali.Avea gura schimonositã ºi, pentru o clipã, mi s-a pãrutcã zãresc o grimasã. Abia atunci am înþeles adâncimeasuferinþei pe care o provocasem, culoarea întunecatãa durerii pe care nici mãcar faþa paralizatã a lui Ali nuo putea ascunde. M-am strãduit sã mã uit la Hassan,dar el þinea capul în jos, umerii gârboviþi ºi se jucaîn neºtire cu degetele, învârtind o aþã care-i ieºea dintivul cãmãºii.

Baba ajunsese sã se roage:— Mãcar spune-mi de ce. Trebuie sã ºtiu!Ali nu avea sã-i spunã lui Baba, aºa cum nu protes-

tase nici când Hassan mãrturisise furtul. Nu ºtiu dece, dar mi-i imaginam pe amândoi plângând înbordeiul micuþ, în timp ce Hassan se ruga de Ali sãnu mã dea în vileag. Dar nu-mi imaginam greutateacu care Ali îºi þinuse aceastã promisiune.

— O sã ne duceþi la staþia de autobuz?— Îþi interzic sã faci asta! a urlat Baba. Mã auzi?

Îþi interzic!— Cu tot respectul, dar nu puteþi sã-mi interziceþi

nimic, aga sahib! a zis atunci Ali. Nu mai lucrãmpentru dumneavoastrã.

— ªi unde o sã vã duceþi? a întrebat Baba. Voceai se frânsese.

— La Hazarajat.— La vãrul tãu?— Da, o sã ne duceþi la staþia de autobuz, aga

sahib?Atunci l-am vãzut pe Baba fãcând ceva ce nu mai

fãcuse niciodatã: a plâns. M-a speriat puþin sã vãd un

Page 121: Vanatorii de Zmeie Nodrm

121

om în toatã firea suspinând. Taþii nu ar trebui sãplângã.

— Te rog, spunea Baba, dar Ali se întorsese dejaspre uºã, cu Hassan dupã el. Nu am sã uit niciodatãcum îl rugase Baba, cu ce durere ºi cu ce teamã.

LA KABUL RAR PLOUA vara. Cerul albastru se întindeapânã hãt-departe, în timp ce razele soarelui îþi sãgetauceafa. Pârâiaºele în care aruncasem cu pietre toatãprimãvara, împreunã cu Hassan, secaserã, iar ricºele,în goana lor, stârneau nori de praf. Oamenii veneaula moschee ca sã-ºi facã cele zece raka’t ale rugãciuniide prânz, dupã care se ascundeau oriunde gãseau unpic de umbrã ºi trãgeau un pui de somn, pânã la lã-sarea serii, când afarã se mai rãcorea. Vara însemnazile lungi de ºcoalã, în care transpirai în clase neaeri-site ºi strâmte, învãþând ayat-uri din Coran, cu niºtecuvinte arabe neobiºnuite ºi complicate de-þi scrânteailimba. Însemna sã prinzi muºte pe care sã le þii înpalmã, în timp ce molahul bâzâia, iar o palã de vântcald aducea cu ea miros de excremente de la latrinadin cealaltã parte a curþii ºcolii, stârnind vârtejuri depraf în jurul inelului de la coºul de baschet, pãrãsitacum de toþi.

Dar în dupã-amiaza în care Baba i-a dus pe Ali ºipe Hassan la staþia de autobuz a plouat. Fulgerele serostogoleau pe cer, pictând dâre de foc pe fundalulcenuºiu ca oþelul. Dupã câteva minute, rafalele deploaie au început sã mãture pãmântul, iar ºuieratullor constant îmi zgâria, parcã, urechile.

Baba se oferise sã îi ducã pânã la Bamiyan, dar Alirefuzase. Din camera mea, prin fereastra pe care sescurgeau ºuvoaie de apã, l-am vãzut pe Ali cãrândgeamantanul cu toate lucrurile lor spre maºina tatei,parcatã în faþa porþii. Hassan îºi ducea în spinaresalteaua, rulatã ºi legatã cu o sfoarã. κi lãsase toate

Page 122: Vanatorii de Zmeie Nodrm

122

jucãriile în coliba goalã – am descoperit asta a douazi. Erau strânse grãmadã într-un colþ, exact cadarurile pe care le primisem eu de ziua mea.

ªiroaiele de ploaie se scurgeau pe geamul meu caniºte mici râuleþe. L-am vãzut pe Baba trântind capa-cul portbagajului. Ud pânã la piele, s-a sprijinit, apoi,de portiera dinspre ºofer ºi s-a aplecat spre Ali, aºezatpe bancheta din spate, cãruia i-a spus ceva, poate oultimã încercare de a-l face sã se rãzgândeascã. Auvorbit aºa o vreme, în timp ce Baba, ud pânã la piele,stãtea cu un braþ sprijinit de capota maºinii. Dar cândºi-a îndreptat spinarea am vãzut, dupã umerii luigârboviþi, cã viaþa pe care o ºtiam de când deschise-sem ochii pe aceastã lume s-a sfârºit. Baba s-a strecu-rat în maºinã. S-au aprins farurile, ca douã tunelurigemene care despicau ploaia. Dacã ãsta ar fi fost unfilm indian, ca acelea la care mergeam cu Hassan,acum am fi ajuns la partea în care eu alergam afarãîn ploaie, desculþ. Fugeam dupã maºinã, þipând sãopreascã. Îl trãgeam afarã pe Hassan de pe banchetadin spate ºi îi spuneam cã îmi pare rãu, nespus de rãu,iar lacrimile mele se amestecau cu picãturile de ploaie.Ne îmbrãþiºam în ploaia torenþialã. Dar ãsta nu eraun film indian. Îmi pãrea rãu, dar nu plângeam ºi nuam alergat dupã maºinã. Am urmãrit cu privireamaºina lui Baba trecând de curbã, luând cu ea sin-gurul om din lume al cãrui prim cuvânt rostit fusesenumele meu. Am mai zãrit o ultimã datã silueta luiHassan, ghemuitã pe bancheta din spate, înainte caBaba sã facã stânga, la colþul strãzii unde de atâtea orijucasem bile.

Am fãcut un pas înapoi ºi tot ce am vãzut a fostploaia pe geamuri, turnând râuri de argint topit.

Page 123: Vanatorii de Zmeie Nodrm

123

Martie 1981

În faþa noastrã stãtea o tânãrã femeie. Avea o rochieverde-oliv ºi un ºal negru înfãºurat strâns în jurulcapului ºi care îi acoperea faþa, ca s-o apere de frigulnopþii. De câte ori camionul se hurduca sau treceaprintr-o groapã, femeia începea sã se roage, iarBismillah-ul ei se ascuþea. Soþul ei, un zdrahon debãrbat cu niºte pantaloni lãbãrþaþi ºi un turban deculoarea cerului albastru, legãna un bebeluº cu omânã, iar cu cealaltã înºira mãtãnii. Buzele i se miº-cau într-o rugãciune mutã. Mai erau ºi alþii – eramvreo doisprezece în total, cu tot cu mine ºi cu Baba– care stãteau cu geamantanele îngrãmãdite lapicioare, niºte strãini înghesuiþi unii în alþii, încamionul cu prelatã de fabricaþie ruseascã.

Stomacul mi se întorsese pe dos încã de cândplecasem din Kabul, la douã dimineaþa. Baba nu mi-ospusese niciodatã, dar ºtiam cã îmi considerã rãul demaºinã ca pe încã unul dintre multele melebeteºuguri – am citit asta pe faþa lui stânjenitã, ori decâte ori stomacul mã durea atât de rãu încâtsuspinam. Când zdrahonul cu mãtãniile – soþul femeiicare se ruga întruna – m-a întrebat dacã mi-e rãu, amzis cã aºa se pare. Baba s-a uitat în altã parte. Omula ridicat un colþ al prelatei ºi a bãtut în geamul de la

X.

Page 124: Vanatorii de Zmeie Nodrm

124

cabina ºoferului, rugându-l sã opreascã. Dar ºoferul,Karim, un bãrbat sfrijit ºi smead, cu trãsãturi acvilineºi o mustaþã subþire ca un creion, a scuturat din cap.

— Suntem prea aproape de Kabul, a strigat ca sãse facã auzit. Spune-i sã-ºi þinã stomacul în frâu!

Baba a mormãit ceva în barbã. Aº fi vrut sã îi spuncã îmi pare rãu, dar dintr-o datã m-am trezit salivând,simþind un gust amar, de bilã în fundul gâtului. M-amîntors, am ridicat prelata ºi am vomitat peste mar-ginea camionului în miºcare. În spatele meu, Baba îºicerea scuze de la ceilalþi pasageri. De parcã rãul demaºinã ar fi fost vreun delict. De parcã la optsprezeceani nu mai poþi suferi de aºa ceva. Am mai vãrsat dedouã ori pânã când Karim a fost de acord sã opreascã,mai mult ca sã nu-i împut maºina cu care îºi câºtigapâinea. Karim fãcea contrabandã cu oameni – afaceredestul de bãnoasã la vremea aceea; scotea oameni dinKabulul ocupat de Shorawi ºi îi transporta sprePakistanul relativ sigur. Ne ducea la Jalalabad, la vreosutã ºaptezeci de kilometri sud-est de Kabul, undeToor, fratele lui, ne aºtepta cu un camion ºi maiîncãpãtor în care erau înghesuiþi ºi mai mulþi refu-giaþi, urmând sã ne ducã prin trecãtoarea Khyberspre Peshawar.

La câþiva kilometri vest de cascada Mahipar,Karim a tras pe dreapta. Mahipar – care înseamnã„Peºtele zburãtor“ – era un vârf de munte bãtut tottimpul de ploaie, de pe care vedeai, la poale, fabricade hidrocarburi pe care nemþii o construiserã pentruafgani în 1967. Baba ºi cu mine veniserãm cu maºinape aici de nenumãrate ori, în drum spre Jalalabad,oraºul chiparoºilor ºi al trestiei de zahãr, unde mer-geau afganii în vacanþa de iarnã.

Am sãrit din spatele camionului ºi m-am împleticitpe marginea ºoselei prãfuite. Aveam gura plinã desalivã, semn sigur a ceea ce urma sã vinã. M-am

Page 125: Vanatorii de Zmeie Nodrm

125

îndreptat ºovãitor spre marginea stâncii de unde sevedea întreaga vale ºi mi-am aºezat mâinile pegenunchi, încovoindu-mã în aºteptarea valului degreaþã. Undeva a trosnit o creangã ºi o bufniþã a þipatîn noapte. Vântul rece, dar deloc aspru, a trecutprintre crengile copacilor, mângâind vârfurile tufiºu-rilor împrãºtiate pe pantã. De undeva, de sus, a rãz-bãtut zgomotul îndepãrtat al apei care se rostogoleala vale.

Stând pe marginea drumului mã gândeam la felulîn care plecasem din casa unde-mi trãisem întreagaviaþã, ca ºi cum ne-am fi dus la iarbã verde: farfuriilecu resturi de kofta îngrãmãdite în chiuveta dinbucãtãrie; rufe de spãlat în coºul de rufe din hol; pa-turi nefãcute; costumele lui Baba înghesuite în ºifo-nier. Tapiseriile atârnând pe pereþii livingului ºicãrþile mamei încã aranjate pe etajere, în bibliotecalui Baba. Urmele fugii noastre erau subtile: dispãrusefotografia de la nunta pãrinþilor mei, ca ºi cea îngãl-benitã de vreme a bunicului meu alãturi de regeleNader Shah, stând în picioare lângã cãprioara moar-tã. Câteva piese de îmbrãcãminte lipseau din dula-puri. Nici caietul legat în scoarþe de piele, primit dela Rahim Khan în urmã cu cinci ani, nu mai era lalocul lui.

Dimineaþa, Jalaluddin – al ºaptelea servitorangajat în rãstimp de cinci ani – va crede, probabil,cã am ieºit sã ne plimbãm puþin pe jos sau cu maºina.Nu-i spuseserãm nimic. În Kabul nu mai puteai aveaîncredere în nimeni – pentru o sumã oarecare sau subameninþare oamenii se denunþau unii pe alþii, vecinpe vecin, copil pe pãrinte, frate pe frate, servitor pestãpân ºi prieten pe prieten. Gândul mi-a zburat laAhmad Zahir, cel care cântase la acordeon la a trei-sprezecea mea aniversare. Plecase cu maºina la plim-bare, cu niºte prieteni, ºi cineva îi gãsise mai târziu

Page 126: Vanatorii de Zmeie Nodrm

corpul la marginea drumului, cu un glonþ în ceafã.Rafiq-ii – tovarãºii – erau pretutindeni ºi împãrþiserãKabulul în douã: cei care trãgeau cu urechea ºi ceicare nu o fãceau. Partea periculoasã abia acum venea,pentru cã nimeni nu ºtia cãrei tabere îi aparþineauceilalþi. O remarcã banalã fãcutã la croitor, în timp ceîþi ajusta costumul, te putea trimite direct în temniþade la Poleh-charkhi. Sau te puteai plânge mãcelaruluidespre starea de asediu ºi te trezeai în spatele gratii-lor, zgâindu-te la þeava fioroasã a unui kalaºnikov.Chiar ºi la cinã, în intimitatea propriei case, oameniitrebuiau sã vorbeascã într-un mod ferit – rafiq-iiexistau ºi în clasã, la ºcoalã; îi învãþau pe copii sã-ºispioneze pãrinþii ºi le spuneau la ce sã tragã cuurechea ºi cui sã spunã ce aud.

Ce fãceam eu pe ºoseaua asta, la miezul nopþii? Arfi trebuit sã fiu în pat, sub pãturã, cu o carte cu pagi-nile îndoite lângã mine. Ãsta, mai mult ca sigur, e unvis. Mai mult ca sigur! Mâine dimineaþã mã voi treziºi mã voi uita pe geam: nu voi mai vedea soldaþi ruºicu feþe întunecate, patrulând pe trotuare, nici tancurirulând în sus ºi-n jos pe strãzile oraºului meu, cuturelele care se roteau ca niºte degete acuzatoare; fãrãmoloz, stãri de asediu, vehicule de personal ale arma-tei ruse cutreierând bazarul. Chiar atunci, l-am auzitpe Baba în spatele meu discutând la o þigarã cu Karimdespre aranjamentul de la Jalalabad. Karim îl asigurape Baba cã fratele lui are un camion mare – „excelentºi de cea mai bunã calitate“ – ºi cã trecerea sprePeshawar avea sã fie floare la ureche.

— Vã poate duce acolo ºi cu ochii închiºi, ziceaKarim. L-am auzit zicându-i lui Baba cã el ºi fratelelui îi cunosc pe soldaþii ruºi ºi afgani care lucreazã lapunctele de trecere ºi cã au pus bazele unei afaceri„profitabile pentru ambele pãrþi“. Nu era, deci, unvis. Ca ºi cum ne-ar fi urmãrit, un MIG a trecut

126

Page 127: Vanatorii de Zmeie Nodrm

127

deodatã pe deasupra capetelor noastre, cu un zgomotbubuitor. Karim ºi-a aruncat þigara ºi a scos un pistolde la brâu. Þintind spre cer ºi prefãcându-se cã trage,a început sã strige ºi sã blesteme avionul.

M-am întrebat pe unde o fi Hassan. Apoi a urmatinevitabilul: am vomitat pe o încâlciturã de buruieni,iar icnetele care le scoteam au fost acoperite detunetul asurzitor al MIG-ului.

DOUÃZECI DE MINUTE mai târziu, am oprit la punctulde trecere de la Mahipar. ªoferul nostru a lãsatmotorul sã meargã în gol ºi a sãrit jos sã salute vocilecare se apropiau. Picioare care calcã apãsat pe pie-triºul dimprejur. Un schimb de cuvinte scurte ºi ºop-tite. Flacãra unei brichete „Spasseba“.

Altã flacãrã de brichetã. Cineva a scos un râsascuþit ºi cotcodãcit care aproape m-a fãcut sã sar înpicioare. Mâna lui Baba mi s-a încleºtat pe pulpã.Omul care râsese a început sã cânte afon ºi bãlmãjitun vechi cântec de nuntã afgan, cu un accent rusescapãsat:

Ahesta boro, Mah-e-man, ahesta boro.Mergi încetiºor, lunã preafrumoasã, mergi încetiºor.

Niºte tocuri de cizme au scrâºnit pe asfalt. Cinevaa dat la o parte prelata din spatele camionului ºi treifeþe s-au ivit, privindu-ne þintã. Una era a lui Karim,celelalte douã ale unor soldaþi, unul afgan ºi celãlalt,un rus cu un rânjet larg, faþã de buldog ºi un chiºtocde þigarã în colþul gurii. În spatele lor, pe cer, o lunãde culoarea fildeºului. Karim ºi soldatul afgan auschimbat câteva vorbe în paºtunã. Am prins ceva –în legãturã cu Toor ºi cu ghinionul lui. Soldatul rusºi-a bãgat nasul în spatele camionului. Mormãiacântecul de nuntã ºi bãtea ritmul cu degetele pe

Page 128: Vanatorii de Zmeie Nodrm

128

marginea platformei rabatabile a camionului. Chiarºi în lumina slabã a lunii i-am putut vedea privireasticloasã trecând de la un pasager la altul. În ciudafrigului, broboane de sudoare îi picurau din sprân-cene. Privirea i s-a oprit asupra femeii cu ºalul negru.A vorbit ceva cu Karim în ruseºte, fãrã sã-ºi ia ochiide la ea. Karim i-a rãspuns pe un ton tãios, în ruseºte,iar soldatul i-a rãspuns încã ºi mai tãios. ªi soldatulafgan a zis ceva, cu voce joasã, vibrantã. Dar soldatulrus a zbierat ceva ce i-a fãcut pe ceilalþi doi sã tresarã.

Baba s-a crispat lângã mine. Karim ºi-a dres voceaºi ºi-a lãsat capul în jos.

— A zis cã vrea o jumãtate de orã cu doamna dinspatele camionului.

Tânãra femeie ºi-a acoperit mai bine faþa cu ºalul.A izbucnit în plâns. Copilaºul a început sã plângã ºiel, din braþele tatãlui. Faþa bãrbatului s-a fãcut palidãca luna agãþatã deasupra capetelor noastre. I-a zis luiKarim sã-l roage pe „domnul soldat sahib“ sã fiemilostiv, poate are ºi el o sorã sau o mamã, poate areºi el o soþie. Rusul l-a ascultat pe Karim ºi a lãtratcâteva cuvinte.

— E preþul lui ca sã ne lase sã trecem, a zis Karim.Nu îndrãznea sã-l priveascã pe bãrbatul femeii înochi.

— Dar am plãtit deja un preþ bun. Primeºte banifrumoºi! a zis soþul.

Karim a vorbit iar cu soldatul rus. — Zice... zice cã orice preþ are ºi un impozit.În acel moment Baba s-a ridicat în picioare. Era

rândul meu sã-i încleºtez o mânã pe picior, dar Babaºi-a smucit piciorul ºi s-a eliberat. Când s-a ridicat, aacoperit ºi luna.

— Vreau sã îl întreb ceva pe omul acesta! a zisBaba. I se adresase lui Karim, dar s-a uitat fix laofiþerul rus. Întreabã-l dacã nu-i e ruºine!

Page 129: Vanatorii de Zmeie Nodrm

129

A urmat un schimb de replici.— Zice cã e rãzboi, cã în rãzboi nu existã ruºine. — Spune-i cã se înºalã. Rãzboiul nu exclude

decenþa. O cere, mai mult chiar decât pe timp de pace.Trebuie sã o faci întotdeauna pe eroul? – m-am gândit,

cu inima bãtându-mi nebuneºte. Nu poþi sã laºi lucrurileaºa cum sunt, mãcar o datã? Dar ºtiam cã n-ar putea,nu-i stãtea în fire. Problema era cã firea lui avea sã neomoare pe toþi.

Soldatul rus i-a spus ceva lui Karim, cu un zâmbetcare i se lãþea pe buze:

— Aga sahib, a zis atunci Karim, aceºti rousi nusunt ca noi. Nu ºtiu ce este acela respect, onoare.

— Ce a zis?— A zis cã o sã-i facã tot atâta plãcere sã bage un

glonþ în dumneavoastrã, cât sã... a spus Karim,arãtând cu capul în direcþia tinerei femei, care obser-vase ocheada lui cu subînþeles. Soldatul ºi-a strivitþigara neterminatã ºi ºi-a tras pistolul din toc. „Deciaici va muri Baba“ – mi-am zis. „Aºa se va întâmpla.“Am spus în gând o rugãciune pe care o învãþasem laºcoalã.

— Spune-i cã mai bine primesc o sutã de gloanþeîn piept, decât sã las sã se întâmple un lucru atât denecuviincios! a zis Baba. Mintea mi-a zburat spre ziuaaceea de iarnã, de acum ºase ani. Eu, trãgând cuochiul pe aleea singuraticã, unde Kamal ºi Wali îlþineau pe Hassan întins pe jos. Muºchii feselor luiAssef contractându-se ºi relaxându-se, în timp ceºoldurile i se miºcau înainte ºi înapoi. Ce mai eroufusesem atunci, cum îmi fãceam griji din pricinazmeului! Uneori ºi eu mã întrebam dacã sunt sau nufiul lui Baba!

Rusul cu faþã de buldog a ridicat arma:— Baba, stai jos, te rog! i-am spus, trãgându-l de

mânecã. Chiar are de gând sã te împuºte.

Page 130: Vanatorii de Zmeie Nodrm

130

Dar el mi-a dat mâna la o parte dintr-o loviturã.— Oare nu te-am învãþat nimic pânã acum? a

strigat la mine. Apoi s-a întors spre soldatul carerânjea: Spune-i cã ar face bine sã mã împuºte dinprima. Cã dacã nu, o sã-l fac bucãþele, blestemat fietatãl lui!

Rânjetul rusului nu a pãlit nici un pic când a auzittraducerea. A tras piedica pistolului ºi a îndreptatþeava spre pieptul lui Baba. Cu inima bãtându-mi îngât, mi-am îngropat faþa în mâini.

Arma a pocnit.„S-a terminat, deci. Am optsprezece ani ºi sunt or-

fan. Nu mai am pe nimeni pe lume. Baba e mort ºi vatrebui sã-l îngrop. Unde sã-l îngrop? Unde sã mã ducdupã aceea?“

Dar vârtejul frânturilor de gânduri care mi seînvârteau în cap s-a oprit brusc când mi-am între-deschis pleoapele ºi l-am vãzut pe Baba stând încã înpicioare. Am vãzut un alt ofiþer rus lângã ceilalþi. Dinþeava pistolului lui ieºea fum. Rusul care voise sã-lîmpuºte pe Baba îºi aruncase arma ºi se þinea cumâinile de picior. Niciodatã nu mã simþisem maidornic sã plâng ºi sã râd în acelaºi timp.

Cel de-al doilea ofiþer rus, un tip voinic ºi cu pãrulgrizonat, ni s-a adresat într-o farsi stâlcitã. ªi-a cerutscuze pentru purtarea tovarãºului sãu. „Rusia îitrimite sã lupte – a zis el – dar sunt doar niºte bãieþiºi, când vin aici, descoperã plãcerea drogurilor.“ Îiaruncã apoi o privire cruntã ofiþerului mai tânãr, caun tatã exasperat de purtarea fiului sãu: „Ãsta edependent de droguri. Încerc sã-l dezvãþ...“ Ne-afãcut semn cu mâna cã putem pleca.

Câteva clipe mai târziu, ne puneam în miºcare.Am auzit un râset ºi apoi vocea primului ofiþer,hârºâitã ºi afonã, cântând vechiul cântec de nuntã.

Page 131: Vanatorii de Zmeie Nodrm

131

AM CÃLÃTORIT ÎN TÃCERE timp de vreo cincisprezeceminute ºi deodatã l-am vãzut pe soþul tinerei femeiridicându-se brusc ºi fãcând ceva ce mai fãcuserãmulþi alþii înaintea lui: i-a sãrutat mâna lui Baba.

GHINIONUL LUI TOOR. Nu auzisem asta într-o frânturãde conversaþie, la Mahipar?

Am ajuns în Jalalabad cam cu o orã înainte derãsãritul soarelui. Karim ne-a scos repede din camionºi ne-a bãgat într-o casã fãrã etaj, situatã la intersecþiaa douã drumuri prãfuite strãjuite de case terasate,acacii ºi magazine închise. Mi-am ridicat gulerulhainei ca sã mã apere de frig în timp ce ne grãbeamsã intrãm în casã, târându-ne dupã noi avuþia. Dincine ºtie ce motiv am simþit miros de ridichi.

De îndatã ce ne-a vãzut înãuntru, în livingul gol,prost luminat, Karim a încuiat uºa de la intrare ºi atras cearceafurile zdrenþuite, care serveau dreptdraperii. Apoi a tras adânc aer în piept ºi ne-a datvestea proastã: fratele lui, Toor, nu ne mai poate ducela Peshawar. Se pãrea cã i se stricase camionul sãptã-mâna trecutã ºi încã nu-i sosiserã piesele de schimb.

— Sãptãmâna trecutã? a exclamat cineva. Dacã ºtiaiasta de ce ne-ai mai adus aici?

Am zãrit cu coada ochiului o uºoarã miºcare. Apoiceva a strãbãtut camera ca o sãgeatã ºi urmãtorullucru pe care l-am vãzut a fost Karim lipit de perete,cu picioarele încãlþate în sandale spânzurate la douãpalme deasupra pãmântului. În jurul gâtului lui erauîncleºtate mâinile lui Baba.

— O sã vã spun eu de ce, a urlat Baba. Pentru cãa fost plãtit pentru partea lui din excursia asta. Doarasta îl intereseazã. Karim scotea sunete guturale deom care se îneacã. Saliva i se scurgea pe la colþurilegurii.

Page 132: Vanatorii de Zmeie Nodrm

132

— Lãsaþi-l jos, aga sahib, o sã-l omorâþi! a zis unuldintre pasageri.

— Asta ºi vreau! a rãspuns Baba. Ceea ce nimenidin încãperea aceea nu ºtia era cã Baba nu glumeºtecâtuºi de puþin. Karim se înroºise ºi dãdea dinpicioare. Baba a continuat sã-l strângã de gât pânã cetânãra mamã, cea pe care pusese ochii ofiþerul rus, l-aimplorat sã se opreascã.

Când Baba i-a dat în cele din urmã drumul,Karim s-a prãbuºit pe podea, zbãtându-se ºi înghiþindaerul cu aviditate. În camerã domnea tãcerea. Cu nicidouã ore în urmã, Baba se oferise sã încaseze unglonte pentru onoarea unei femei pe care nu o maivãzuse în viaþa lui. Acum fusese gata sã strângã de gâtun om ºi ar fi fãcut-o bucuros, dacã nu i-ar fi fãcut peplac aceleiaºi femei.

O bufniturã a rãzbãtut de la uºa de alãturi. Nu, nude la uºã, de dedesubt.

— Ce se aude? a întrebat cineva.— Sunt ceilalþi, a zis Karim printre gâfâituri. Jos,

la subsol.— Ei de când aºteaptã? a întrebat Baba, domi-

nându-l pe Karim. — De douã sãptãmâni.— Parcã ziceai cã þi s-a stricat camionul sãptãmâna

trecutã.Karim ºi-a masat gâtul.— O fi fost acum douã sãptãmâni, a croncãnit el.— Cât?— Ce?— Cât dureazã pânã primeºti piesele? a urlat

Baba. Karim a tresãrit, dar nu a spus nimic. Erambucuros cã e întuneric. Nu voiam sã vãd privireaucigãtoare a lui Baba.

Page 133: Vanatorii de Zmeie Nodrm

133

O MIASMà GROAZNICà m-a izbit în clipa în care Karima deschis uºa spre treptele putrede care coborau înpivniþã. Scãrile scârþâiau sub paºii lui Baba. M-amsimþit privit de ochi care clipeau în întunericul receal pivniþei ºi am vãzut siluete înghesuite pe la colþuri;umbrele li se proiectau pe pereþi în lumina chioarãa douã lãmpi cu cherosen. Un murmur de voci înã-buºite rãzbãtea pânã la noi, acoperind zgomotul maiîndepãrtat al unor picãturi care cãdeau ritmic un-deva. Se mai auzea ceva, un sunet ca un hârºâit.

Baba a oftat în spatele meu ºi a dat drumul ba-gajelor.

Karim ne-a spus cã e doar o chestiune de zile, numai mult de douã-trei, pânã când avea sã fie reparatcamionul. Apoi, aveam sã fim deja pe drum, sprePeshawar. Spre libertate. Spre siguranþã.

Beciul ne-a servit drept adãpost o sãptãmânãîntreagã, iar în cea de-a treia noapte am descoperitsursa hârºâitului. ªobolani.

DE ÎNDATÃ CE OCHII mi s-au obiºnuit cu întunericul,am numãrat vreo treizeci de refugiaþi ascunºi în piv-niþã. Stãteam umãr la umãr de-a lungul pereþilor,mâncam biscuiþi, pâine, curmale ºi mere. În aceaprimã noapte ne-am rugat toþi împreunã. Unul din-tre refugiaþi l-a întrebat pe Baba de ce nu li se alãturã:

— Dumnezeu ne va salva. De ce nu te rogi la El?Baba a prizat niºte tutun. ªi-a întins picioarele. — Ba or sã ne salveze opt cilindri ºi un carburator

ca lumea. ªi asta i-a fãcut pe ceilalþi sã nu mai încerceniciodatã sã discute cu Baba despre Dumnezeu.

Mai târziu, în aceeaºi noapte, aveam sã descopãrcã printre cei care se ascund cu noi sunt ºi Kamal ºitatãl sãu. A fost un adevãrat ºoc sã-l vãd pe Kamalstând în pivniþã, la doar câþiva metri de mine. Darcând el ºi tatãl lui au venit în partea de încãpere în

Page 134: Vanatorii de Zmeie Nodrm

134

care stãteam noi ºi i-am vãzut faþa lui Kamal, cândi-am vãzut-o cu adevãrat...

Se veºtejise – nu gãsesc alt cuvânt! M-a privit – oprivire goalã, care nu pãrea sã mã recunoascã deloc.Umerii i se gârboviserã, iar obrajii îi erau atât descofâlciþi încât pielea lor pãrea prea obositã ca sã maistea întinsã peste oasele de dedesubt. Tatãl lui, careera proprietarul unui cinematograf în Kabul, îipovestea lui Baba cum, cu trei luni în urmã, un glonterãtãcit îi ucisese nevasta, chiar în templu. Apoi i-a zislui Baba despre Kamal; am prins numai frânturi: nuar fi trebuit sã-l lase singur... el, atât de frumos... ºtii.. eierau patru... el s-a zbãtut, s-a luptat... Dumnezeu... L-aluat... Sângera acolo jos... Pantalonii lui... Nu mai vorbeºtede atunci... doar se zgâieºte aºa...

NU MAI POATE FI VORBA de nici un camion – ne-a spusKarim dupã o sãptãmânã petrecutã în beciul infestatde ºobolani. Camionul nu mai poate fi reparat.

— Ar mai fi o idee, a zis Karim, înãlþându-ºi voceapeste gemetele din încãpere.

Vãrul lui are o cisternã ºi a trecut oameni dincolode câteva ori. E aici, la Jalalabad ºi, probabil, ne-arputea duce pe toþi.

Toatã lumea, cu excepþia unei perechi în vârstã, adecis sã meargã.

Am plecat în noaptea aceea, eu ºi Baba, Kamal ºitatãl lui, toþi ceilalþi. Karim ºi vãrul lui, un tip chel, cufaþa pãtrãþoasã, pe care-l chema Aziz, ne-au ajutat sãintrãm în cisternã. Unul câte unul, am urcat peplatforma din spate a maºinii, ne-am cãþãrat pe scarade acces ºi ne-am strecurat în rezervorul uriaº. Îmiamintesc cã Baba a urcat scara pânã la jumãtate, peurmã a sãrit iar jos, a scos tabachera din buzunar, agolit-o ºi a luat un pumn de þãrânã, din mijloculdrumului neasfaltat. A sãrutat pãmântul ºi l-a vãrsat

Page 135: Vanatorii de Zmeie Nodrm

135

în cutiuþã. A ascuns cu grijã tabachera în buzunarulde la piept, lângã inimã.

PANICÃ.Deschizi gura. O deschizi atât de tare încât îþi pârâiemaxilarele. Le porunceºti plãmânilor sã tragã aer,ACUM, ai nevoie de aer ºi ai nevoie ACUM. Dar cãile talerespiratorii ignorã comanda. Se prãbuºesc, se contrac-tã, se strâng ºi, deodatã, te trezeºti respirând printr-unpai. Gura îl prinde ºi buzele se strâng pungã, iar totce poþi sã spui sunã ca un soi de croncãnit gâtuit. Mâi-nile þi se chircesc ºi tremurã. Undeva, printr-o crã-pãturã, se strecoarã un fir de aer rece, iar corpul îþieste inundat brusc de valuri de transpiraþie. Vrei sãþipi, ai face-o dacã ai putea. Dar ca sã þipi, ar trebui sãrespiri.

Panicã.În beci fusese întuneric. În rezervorul cisternei era

întuneric beznã. M-am uitat în stânga, în dreapta, însus ºi în jos, mi-am fluturat mâinile prin faþa ochilor,dar nu am vãzut nici mãcar o pãrere de miºcare. Amclipit, am clipit iar. Absolut nimic. Aerul era cumplit,prea gros, aproape solid. Aerul n-ar trebui sã fie solid.Aº fi vrut sã-l ating cu mâinile, sã-l sfãrâm în bucãþeleºi sã mi le îndes pe trahee. Of, ºi mirosul de benzinã!Ochii mã usturau, de parcã cineva mi-ar fi smulspleoapele ºi ar fi frecat pe ranã o jumãtate de lãmâie.Nasul îmi lua foc cu fiecare respiraþie. Poþi sã moriîntr-un asemenea loc – m-am gândit atunci. Un þipãtera pe cale sã mã biruie. Mã biruia, mã biruia…

ªi-apoi, un mic miracol: Baba m-a tras de mânecãºi ceva a strãlucit verzui, în întuneric. Luminã! Ceasulde mânã al lui Baba. Mi-am lipit ochii de arãtãtoarelefosforescente. Îmi era atât de teamã cã le-aº puteapierde, încât nu îndrãzneam nici sã clipesc.

Page 136: Vanatorii de Zmeie Nodrm

136

Încet-încet am redevenit conºtient de tot ce mãînconjoarã. Am auzit vaiete ºi rugãciuni murmurate.Cineva a vomitat. Altcineva îi blestema pe Shorawi.Maºina se hurduca în sus ºi-n jos, capetele se loveaude metal.

— Gândeºte-te la ceva frumos, mi-a zis Baba laureche. Ceva vesel.

Ceva frumos, ceva vesel. Mi-am lãsat mintea sãhoinãreascã ºi mi-am amintit:

O vineri dupã-amiazã, în Paghman. O pajiºte carese întinde cât vezi cu ochii, pãtatã ici-colo de duzi înfloare. Eu ºi Hassan stãm în iarba plinã de sevã, încare ne înfundãm pânã la glezne. Eu trag de sfoarã,ghemul se învârte în mâinile bãtãtorite ale lui Hassan,iar ochii noºtri nu se desprind de zmeul din înaltulcerului. Nici un cuvânt rostit, nu pentru cã nu amavea nimic de spus, ci pentru cã nu trebuie sã ne spu-nem nimic – aºa se întâmplã cu cei care sunt unulpentru celãlalt prima amintire, primul cuvânt, cei careau supt lapte de la acelaºi sân. O brizã înfioarã vârfulierbii, iar Hassan lasã ghemul sã se desfãºoare. Zmeulcoboarã, se roteºte, se ridicã iar. Umbrele noastregemene danseazã pe iarba unduitoare. De undeva,de dincolo de zidul jos de cãrãmidã, de la capãtulcâmpului, auzim glasuri ºi râsete ºi zgomotul apeiscoase din fântânã. ªi un cântec, ceva vechi ºicunoscut, cred cã Ya Mowlah cântatã la rubab. Cinevane strigã peste zid ºi ne spune cã e timpul pentru ceaiºi prãjituri.

Nu-mi amintesc ce lunã a fost, nici mãcar ce an.ªtiu doar cã amintirea aceea trãieºte în mine, obucãþicã, bine închisã într-o capsulã protectoare, aunui timp fericit, o linie coloratã trasatã de penelpeste fondul cenuºiu – aceastã canava fumurie în cares-au transformat vieþile noastre de acum.

Page 137: Vanatorii de Zmeie Nodrm

137

RESTUL ACELEI CÃLÃTORII e împrãºtiat în bucãþele ºifragmente de amintiri care vin ºi se duc – cele maimulte fiind mirosuri ºi sunete: MIG-uri tunând pedeasupra capetelor noastre; staccato de mitraliere; unmãgar care rage în apropiere; clinchet de clopoþei ºibehãit de oi; pietriº scrâºnind sub roþile camionului;un copilaº plângând în noapte; duhoarea de benzinã,vomã ºi rahat.

Urmãtorul lucru de care îmi amintesc este strãlu-cirea orbitoare a dimineþii în care am ieºit la luminã.Îmi amintesc cã mi-am ridicat faþa spre cer, cu ochiimijiþi, respirând de parcã lumea urma sã rãmânã fãrãaer. M-am întins la marginea drumului de pãmânt,lângã un ºanþ plin cu bolovani ºi pietre ºi am privitcerul fumuriu al dimineþii, recunoscãtor pentru aer,recunoscãtor pentru luminã, recunoscãtor pentru cãtrãiesc.

— Suntem în Pakistan, Amir – a zis Baba. Stãtealângã mine. Karim spune cã o sã ne cheme un auto-buz ca sã ne ducã la Peshawar.

Mi-am umflat pieptul, stând încã pe pãmântulrece, ºi am vãzut geamantanele noastre de o parte ºide cealaltã a lui Baba. Prin v-ul inversat format depicioarele sale vedeam cisterna trasã la margineadrumului, iar pe ceilalþi refugiaþi coborând pe rândpe scara cisternei. Dincolo de toate acestea, drumulse unduia printre lanuri aºternute ca niºte cearceafuriplumburii sub cerul cenuºiu. Apoi dispãrea undeva,departe, ºerpuind printre dealuri, nu înainte de astrãbate un sãtuc întins pe o pantã scãldatã în soare.Ochii mi s-au întors spre geamantane. Îmi pãrea rãupentru Baba. Dupã tot ce clãdise, plãnuise, visase, seluptase, asta era tot ce se alesese de viaþa lui: un fiucare-l dezamãgise ºi douã valize.

Cineva þipa. Nu, nu þipa, bocea. I-am vãzut pe pa-sageri strângându-se roatã, le-am auzit vocile grãbite.

Page 138: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Cineva a rostit cuvântul „vapori“, altcineva a zis ace-laºi lucru. Bocetul s-a transformat într-un þipãt înecat.

Baba ºi cu mine ne-am grãbit spre ceata de privi-tori ºi i-am îmbrâncit, fãcându-ne loc printre ei. Tatãllui Kamal stãtea în mijlocul cercului cu picioareleîncruciºate, legãnându-se înainte ºi înapoi, sãrutândfaþa pãmântie a fiului sãu.

— Nu mai respirã! Bãiatul meu nu mai respirã!plângea el. Trupul fãrã viaþã al lui Kamal zãcea înpoala tatãlui sãu. Mâna dreaptã, atârnând fãrã vlagã,se legãna în ritmul suspinelor acestuia.

— Bãiatul meu, bãiatul meu nu mai respirã! Allah,ajutã-mi bãiatul sã respire!

Baba a îngenuncheat lângã el ºi i-a înconjuratumerii cu braþul. Dar tatãl lui Kamal l-a dat deoparteºi s-a uitat dupã Karim, care stãtea lângã vãrul lui. Cea urmat a fost prea brusc sã poatã interveni cineva:Karim a scãpat un þipãt de surprizã ºi s-a dat înapoi.Am vãzut un braþ legãnându-se, un picior zvâcnind.O clipã mai târziu, tatãl lui Kamal avea arma luiKarim în mânã.

— Nu mã împuºca! a þipat Karim.Dar înainte ca vreunul dintre noi sã poate face

vreo miºcare, tatãl lui Kamal ºi-a bãgat þeava pistoluluiîn gurã. N-am sã uit niciodatã ecoul împuºcãturii. Nicifasciculul luminos, nici roºul împroºcat peste tot.

M-am prãbuºit iar pe marginea drumului, cugâtul uscat ca iasca.

Page 139: Vanatorii de Zmeie Nodrm

139

Fremont, California, 1980

Baba iubea ideea de America.Dar traiul din America îl pricopsise cu un ulcer.Îmi amintesc cum ne plimbam amândoi prin parcul„Lake Elizabeth“ din Fremont, la câteva strãzi de lo-cuinþa noastrã, cum îi priveam pe bãieþi jucându-se ºipe fete chicotind în timp ce se dãdeau în leagãn peterenul de joacã. În timpul acestor lungi plimbãri,Baba mã lumina în privinþa chestiunilor politice, aºacum le vedea el, ºi îmi þinea niºte prelegeri întorto-cheate.

— Existã numai trei bãrbaþi adevãraþi în lumeaasta, Amir! îmi zicea. Îi numãra pe degete: americanul– salvatorul îndrãzneþ, britanicul ºi israelianul. Ceilalþi– aici flutura din mânã ºi scotea un sunet dispreþuitor– sunt ca niºte babe clevetitoare.

Partea cu Israelul îi atrãgea mânia afganilor dinFremont, care-l acuzau de atitudine proevreiascã ºi,de facto, de antiislamism. Baba se întâlnea cu ei la unceai ºi la o prãjiturã rowt în parc, înnebunindu-i cuopiniile lui politice:

— Ce nu înþeleg ei – avea sã-mi spunã mai târziu– este cã religia nu are nimic de-a face cu asta.

În opinia lui Baba, Israelul era o insulã de „bãrbaþiadevãraþi“ într-o mare de arabi care erau prea ocupaþi

XI.

Page 140: Vanatorii de Zmeie Nodrm

140

sã se îngraºe din petrol ca sã le mai pese de ai lor.„Israelul face asta, Israelul drege aia“ – zicea Baba,imitând în bãtaie de joc accentul arabilor. „Pãi, faceþiceva! Luaþi atitudine! Dacã sunteþi arabi, ajutaþi-i pepalestinieni atunci!“

Îl detesta pe Jimmy Carter, pe care-l numea „uncretin dinþos“. În 1980, pe când eram încã la Kabul,Statele Unite anunþaserã cã vor boicota JocurileOlimpice de la Moscova.

„Wah, wah!“, exclamase Baba, plin de dezgust.„Brejnev îi masacreazã pe afgani, iar mâncãtorul ãlade alune nu e în stare sã zicã decât: nu vreau sã vinsã fac baie la tine în piscinã!“ Baba era de pãrere cã,neintenþionat, Carter fãcuse mai multe pentru comu-nism decât Leonid Brejnev. „Nu e potrivit sã conducãþara asta. E ca ºi cum ai pune un bãiat care nu ºtie sãmeargã nici pe bicicletã sã conducã un Cadillac nou.“America ºi restul lumii aveau nevoie de un bãrbataspru. Un bãrbat care sã fie recunoscut ca atare, caresã acþioneze în loc sã-ºi frângã mâinile. Acest cineva aapãrut în persoana lui Ronald Reagan. ªi cândReagan a apãrut la televizor ºi i-a numit pe Shorawi„Imperiul Rãului“, Baba s-a dus în oraº ºi a cumpãrato pozã a preºedintelui cu zâmbet larg ºi cu degetulmare în sus. A înrãmat fotografia ºi a pus-o în holulapartamentului nostru, chiar lângã poza alb-negru încare un Baba mai tânãr dãdea mâna cu regele ZahirShah. Majoritatea vecinilor noºtri din Fremont erauºoferi de autobuz, poliþiºti, vânzãtori la benzinãrie ºimame singure, care trãiau din ajutorul social, exactgenul de funcþionari care se vor sufoca în curând subpresiunea economicã a erei Regan. Baba era singurulrepublican din clãdirea în care locuiam.

Dar smogul din Bay Area îi întuneca vederea,gãlãgia din trafic îi dãdea dureri de cap ºi polenul îlfãcea sã tuºeascã. Fructele nu erau niciodatã suficient

Page 141: Vanatorii de Zmeie Nodrm

141

de dulci, apa – niciodatã destul de curatã, ºi-apoi,unde erau copacii ºi întinderile de câmpie? Doi anide zile mã strãduisem sã-l conving pe Baba sã urmezecursuri ESL, ca sã-ºi îmbunãtãþeascã engleza de baltã,dar nici prin cap nu-i trecea.

— Poate reuºesc sã pronunþ corect „cat“ ºi profe-sorul o sã-mi dea o steluþã strãlucitoare ºi o sã daufuguþa acasã sã þi-o arãt, mârâia el.

Într-o duminicã din primãvara lui 1983, am intratîntr-o micã librãrie unde se vindeau cãrþi vechi, tipã-rite pe hârtie ieftinã. Magazinul era chiar lângã cine-matograful indian, la vest de intersecþia Amtrak cuFremont Boulevard. I-am zis lui Baba cã ies în cinciminute ºi el a dat din umeri. Lucra la o benzinãrie dinFremont ºi îºi luase liber în ziua aceea. L-am urmãritcum se îndreaptã ºchiopãtând spre „Fast & Easy“ depe Fremont Boulevard – o micã bãcãnie þinutã de opereche de vietnamezi în vârstã, domnul ºi doamnaNguyen. Aveau pãrul cãrunt ºi erau prietenoºi: eaavea parkinson, iar el – protezã la ºold. „Acum e caOmul de ºase milioane“, zicea ea întotdeauna, râzândºtirb. „Îþi aminteºti de Omul de ºase milioane de dolari,Amir?“ Atunci, domnul Nguyen îl maimuþãrea pe LeeMajors, prefãcându-se cã aleargã cu încetinitorul.

Tocmai rãsfoiam o ediþie uzatã a unui roman poli-þist al lui Mike Hammer, când am auzit þipete ºi zgo-mot de sticlã spartã. Am lãsat cartea ºi am fugit pestedrum. I-am gãsit pe cei doi Nguyen în spatele tejghe-lei, cu spatele lipit de perete ºi feþele cenuºii, iar dom-nul Nguyen, îºi þinea braþul în jurul umerilor soþiei.Pe podea zãceau portocale, un suport rãsturnat dereviste, un borcan spart cu carne de vitã conservatãºi cioburi de sticlã, la picioarele lui Baba.

A rezultat cã Baba, care nu avea bani lichizi ca sã-ºicumpere portocalele, îi scrisese un cec domnuluiNguyen, care îl întrebase de numãrul de cont.

Page 142: Vanatorii de Zmeie Nodrm

142

— Vrea sã-mi vadã buletinul, a lãtrat Baba în farsi.De aproape doi ani îi cumpãrãm blestematele asteade fructe ºi îi bãgãm bani în buzunar ºi nemerniculde „son of a dog“ vrea sã-mi vadã buletinul!

— Baba, nu are nimic cu tine, am zis, zâmbindcãtre cei doi Nguyen, dar trebuie sã-þi cearã numãrulde cont.

— Nu vreau sã te mai prind pe-aici, a zis domnulNguyen, pãºind în faþa soþiei sale. Arãta cu bastonulspre Baba, apoi s-a întors spre mine:

— Eºti un tânãr cumsecade, dar tatãl tãu, el enebun. Aici nu mai e binevenit!

— Ce, crede cã sunt hoþ? zicea Baba, pe un tonridicat. Oamenii se adunaserã afarã. Se zgâiau. Ce felde þarã mai e ºi asta? Nimeni nu are încredere înnimeni!

— Chem poliþia, a zis doamna Nguyen, iþindu-sede dupã umãrul soþului. Ori ieºiþi, ori chem poliþia!OK? Vã rog!

— Da, luaþi-l acasã. E o idee bunã! a zis ºi domnulNguyen. Ochii lui, din spatele ochelarilor cu lentilebifocale ºi rame de sârmã, nu se desprinseserã nici oclipã de Baba. L-am condus pe Baba spre ieºire ºil-am scos afarã, nu destul de repede, însã, ca sã nudea cu piciorul într-o revistã de pe jos. Dupã ce i-amsmuls promisiunea cã nu se mai întoarce înãuntru,am intrat iar în magazin ºi le-am cerut scuze proprie-tarilor. Le-am zis cã tatãl meu trece printr-o perioadãdificilã. I-am dat doamnei Nguyen numãrul nostrude telefon ºi adresa ºi i-am spus sã facã o estimare apagubelor.

— Vã rog sã mã sunaþi de îndatã ce veþi ºti. Vã voirestitui pânã la ultimul bãnuþ, doamnã Nguyen! Îmipare foarte rãu!

Doamna Nguyen a luat peticul de hârtie din mânamea ºi a încuviinþat. Am vãzut cã îi tremurã mâinile

Page 143: Vanatorii de Zmeie Nodrm

143

mai mult decât de obicei ºi din pricina asta m-am înfu-riat pe Baba, care fãcuse o femeie bãtrânã sã tremureîn asemenea hal.

— Tata încã nu s-a obiºnuit în America, am zis, caun fel de explicaþie.

Aº fi vrut sã le spun cã, la Kabul, rupeam o crean-gã dintr-un copac ºi o foloseam pe post de carte decredit. Luam împreunã cu Hassan bãþul de lemn ºi i-lduceam brutarului care cresta pe el o linie pentru fie-care bucatã caldã de naan de-abia scoasã din tandoor.La sfârºitul lunii, tata îi plãtea dupã numãrul de liniide pe bãþ. ªi asta era tot. Fãrã întrebãri, fãrã numãrde cont.

Dar nu le-am spus. I-am mulþumit domnului Ngu-yen cã nu a chemat poliþia ºi l-am dus pe Baba acasã.A mormãit ºi a fumat pe balcon pânã am terminat depregãtit orezul cu gât de pui fiert. Trecuse mai binede un an ºi jumãtate de când Baba ºi cu mine ne dã-duserãm jos din Boeing-ul de Peshawar ºi uite cãBaba tot nu se obiºnuise încã.

În seara aceea am mâncat în tãcere. Dupã douãîmbucãturi, Baba ºi-a împins farfuria într-o parte.

L-am privit cum stã de cealaltã parte a mesei, cuunghiile negre de la uleiul de motor, cu buricele de-getelor julite ºi cu hainele impregnate de mirosulamestecat de benzinã, praf ºi sudoare. Baba era cavãduvul care se însoarã a doua oarã, dar nu-ºi poateuita soþia moartã. Îi lipseau câmpurile cu trestie dezahãr de lângã Jalalabad ºi grãdinile din Paghman. Îilipseau oamenii care intrau ºi ieºeau continuu din casalui, îi lipsea plimbarea prin Shor Bazaar cu aleile luiforfotind de oameni ºi îi lipsea salutul celor care îicunoscuserã pe el ºi pe tatãl lui, pe bunicul lui – ceicare aveau strãmoºi comuni cu ai lui, al cãror trecutse împletea cu al lui.

Page 144: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Pentru mine, America era un loc unde sã-miîngrop amintirile.

Pentru Baba – un loc unde sã ºi le jeleascã pe ale lui.— Poate ar trebui sã ne întoarcem la Peshawar,

am zis, urmãrind cu privirea gheaþa care plutea înpaharul cu apã. Petrecuserãm ºase luni în Peshawarîn aºteptarea vizei de la INS. Garsoniera noastrã întu-necoasã mirosea a ºosete murdare ºi a urinã de pisicã,dar cel puþin eram înconjuraþi de oameni pe care îicunoºteam – sau, cel puþin, pe care-i cunoºtea Baba.Invita pe toatã lumea de pe palier la cinã, majoritateafiind afgani în aºteptarea vizei. Întotdeauna se gãseacineva care sã aducã douã tamburine ºi o orgã micuþã.Ceaiul clocotea, iar toþi cei care aveau cât de cât vocecântau pânã la rãsãritul soarelui, când încetau ºiþânþarii sã bâzâie, iar mâinile le ardeau de atâta bãtutdin palme.

— Erai mai fericit acolo, Baba. Îþi amintea maimult de casã, i-am zis.

— Peshawar era bun pentru mine. Dar nu ºipentru tine.

— Aici munceºti prea mult.— Acum nu mai e atât de greu, îmi rãspundea,

vrând sã zicã cã nu mai era atât de greu de cândfusese numit ºef de turã de zi la benzinãrie.

Dar eu vedeam cum tremurã de obosealã ºi cumîºi maseazã încheieturile în zilele umede. Sau cum îiapar brusc broboane de sudoare pe frunte, dupã ceterminã de mâncat în pauza de prânz ºi se întindedupã borcanul lui de „Antiacid“.

— ªi-apoi, n-am venit aici pentru mine, nu-i aºa?M-am întins peste masã ºi l-am luat de mânã.

Mâna mea de elev, curatã ºi moale, pe mâna lui demuncitor, bãtãtoritã ºi muncitã. M-am gândit la toatemaºinuþele, trenuleþele ºi bicicletele pe care mi le

144

Page 145: Vanatorii de Zmeie Nodrm

145

cumpãrase la Kabul. Acum – America. Un ultim darpentru Amir.

La numai o lunã dupã ce am ajuns în America, Babaºi-a gãsit de lucru, chiar pe Washington Boulevard,ca vânzãtor la o staþie de benzinã al cãrei proprietarera o veche cunoºtinþã din Afganistan. A început sã-ºicaute de lucru din prima sãptãmânã în care am ajunsîn America. ªase zile pe sãptãmânã, Baba lucra în turede douãsprezece ore, punând benzinã de la pompã,þinând registrul încasãrilor, schimbând uleiul ºispãlând parbrizele. Uneori îi duceam prânzul ºi îlgãseam cãutând vreun pachet de þigãri pe rafturi pen-tru un client care aºtepta de cealaltã parte a tejgheleipresãrate cu pete de ulei. Faþa lui Baba arãta trasã ºipalidã în lumina puternicelor lãmpi fluorescente.Soneria electricã de deasupra intrãrii fãcea ding-dongcând intram, iar Baba se uita peste umãr, îmi fãceasemn cu mâna ºi îmi zâmbea, cu ochii lãcrimând deobosealã.

Chiar în ziua în care s-a angajat Baba, ne-am dusla doamna Dobbins, funcþionara care se ocupa de se-lecþia pentru obþinerea cetãþeniei, în San Jose. Era ofemeie supraponderalã, de culoare, cu ochi strãlu-citori ºi gropiþe în obraji, când zâmbea. Îmi ziseseodatã cã e în corul bisericii ºi mi s-a pãrut firesc – aveao voce care mã ducea cu gândul la miere ºi lapte cald.Baba i-a pus teancul de bonuri de masã înapoi pebirou ºi i-a zis:

— Mulþumesc, dar nu-mi trebuie! Întotdeauna ammuncit; în Afganistan am lucrat, lucrez în America.Mulþumesc foarte mult, doamnã Dobbins, dar nu-miplac banii pe degeaba.

Doamna Dobbins a clipit. A luat bonurile de masã,ºi-a mutat privirea de la mine la Baba, ca sã se asigurecã nu vrem sã îi jucãm un renghi sau „sã i-o facemlatã“, cum zicea Hassan.

Page 146: Vanatorii de Zmeie Nodrm

146

— De cincisprezece ani îmi fac meseria ºi nimeni,niciodatã, nu a mai fãcut aºa ceva, a zis ea. ªi uite aºa,Baba a pus capãt acelor umilitoare momente de aºtep-tare la ghiºeul unde se eliberau bonurile de masã ºia scãpat de una dintre temerile lui cele mai mari: cãl-ar fi putut vedea vreun afgan cumpãrând mâncarecu bani primiþi de pomanã. Baba a ieºit din biroul deasistenþã socialã ca un om vindecat de o tumorã.

ÎN ACEA VARà A LUI 1983 am absolvit liceul, la vârstade douãzeci de ani, fiind de departe cel mai vârstnicelev care ºi-a aruncat în aer toca de absolvent în ca-drul ceremoniei de pe terenul de fotbal. Îmi amintesccã îl pierdusem pe Baba în vacarmul familiilor adu-nate acolo, al bliþurilor de la aparatele de fotografiatºi al veºmintelor albastre. L-am zãrit lângã linia dedouãzeci de yarzi, cu mâinile bãgate în buzunare ºiaparatul spânzurat la gât. L-am pierdut ºi l-am regãsitîn mulþime: fete în robe albastre care þipau afectat,îmbrãþiºându-se ºi plângând, bãieþi care bãteau palmacu taþii lor sau între ei. Barba lui Baba încãrunþise,pãrul i se rãrea pe la tâmple, cât despre înãlþime, nufusese el cel mai înalt bãrbat din Kabul? Purta costu-mul lui maro – singurul lui costum, acelaºi pe care îlpurta la nunþi sau înmormântãri afgane – ºi cravataroºie pe care i-o fãcusem cadou anul acela, cândîmplinise cincizeci de ani. Apoi m-a vãzut ºi el ºi mi-afãcut cu mâna. A zâmbit. Mi-a fãcut semn sã-mi puntoca ºi mi-a fãcut o pozã în care apãrea, în fundal, ºiturnul cu ceas al ºcolii. Am zâmbit de dragul lui –într-un fel, asta era mai mult ziua lui de glorie, decâta mea. A pãºit spre mine, m-a luat cu braþul pe dupãgât ºi m-a sãrutat pe o sprânceanã. „Sunt moftakhir,Amir“ – mi-a zis. Mândru. I-au strãlucit ochii când aspus-o, iar eu am fost fericit sã fiu þinta acelei priviri.

Page 147: Vanatorii de Zmeie Nodrm

147

M-a dus în seara aceea la un local afgan unde seprepara kebap, în Hayward, ºi a comandat mâncaredin belºug. I-a spus proprietarului restaurantului cãfiul lui se pregãteºte sã meargã în toamnã launiversitate. Discutasem despre asta chiar înainte deabsolvire ºi îi spusesem cã vreau sã-mi iau o slujbã.L-aº fi ajutat, aº fi economisit niºte bani ºi, poate, aº fiputut sã merg la facultate anul urmãtor. Dar mi-aînchis gura cu una din privirile lui de smoalã ºicuvintele mi s-au evaporat de pe limbã.

Dupã cinã, Baba m-a dus la un bar, peste drum derestaurant. Locul era întunecos, iar pereþii erauimpregnaþi de un miros acru, de bere, care nu-miplãcuse niciodatã. Bãrbaþi cu ºepci de baseball pe capºi cu tricouri mulate jucau biliard ºi norii de fum deþigarã se îngrãmãdeau deasupra meselor verzi debiliard ºi urcau mai sus în spirale scãmoase, luminatede lãmpile cu neon. Atrãgeam privirile – Baba încostumul lui maro ºi eu, în pantaloni cu dungã ºisacou sport. Ne-am aºezat la bar, lângã un bãtrân cufaþa bolnãvicios de palidã în lumina globului cuoglinzi care se învârtea deasupra. Baba ºi-a aprins oþigarã ºi a comandat câte o bere.

— În seara asta sunt fericit, mult fericit, a anunþatpe toatã lumea ºi pe nimeni în special. În seara astaeu bãut cu fiul meu. ªi una, te rog, pentru prietenulmeu, a zis, bãtându-l pe bãtrân cu palma pe spate.Omul ºi-a ridicat pãlãria ºi a zâmbit. Nu avea nici undinte în partea de sus.

Baba ºi-a terminat berea din trei înghiþituri ºi amai comandat una. A bãut trei, în timp ce eu m-amluptat sã birui un sfert dintr-a mea. Între timp îi maifãcuse cinste bãtrânului cu un whisky ºi cu un rândjucãtorilor de biliard de la o masã alãturatã. Oameniiveneau sã-i strângã mâna ºi sã-l batã pe spate.Închinau în cinstea lui. Cineva i-a aprins þigara. Baba

Page 148: Vanatorii de Zmeie Nodrm

148

ºi-a slãbit nodul de la cravatã ºi i-a dat bãtrânului unpumn de mãrunþiº. I-a arãtat tonomatul ºi mi-a zis:„Spune-i sã-ºi aleagã cântecele care îi plac.“ Bãtrânula încuviinþat ºi l-a salutat pe Baba. Dupã câtevamomente, muzica country inunda localul cu acordurivesele, iar Baba a pus-o de o petrecere cât ai bate dinpalme.

La un moment dat, Baba s-a ridicat în picioare, aînchinat cu halba, vãrsând bere pe podea ºi urlând:„La dracu’ cu Rusia!“ Cei din bar au râs iar ºi iar.Baba le-a mai fãcut cinste tuturor cu un rând.

Când ne-am ridicat, tuturor le pãrea rãu sã-l vadãplecând. „Kabul, Peshawar, Hayward – acelaºi Babadintotdeauna“ – mi-am zis, zâmbind în sinea mea.

M-am urcat la volanul bãtrânului Buick Centurygalben-muºtar al lui Baba ºi am pornit-o spre casã, întimp ce Baba moþãia alãturi, sforãind ca un burghiu.Emana un miros pãtrunzãtor, dulceag, de tutun ºialcool. S-a trezit imediat ce am oprit maºina ºi mi-azis cu voce rãguºitã:

— Mergi pânã la capãtul blocului.— De ce, Baba?— Fã cum îþi zic!M-a pus sã parchez în capãtul dinspre sud al

strãzii. A cotrobãit în buzunarul de la hainã ºi mi-aîntins niºte chei:

— Poftim! a mai zis, arãtând spre maºina din faþanoastrã. Era un model vechi de Ford, lung ºi spaþios,de culoare închisã, pe care nu am putut-o desluºi înlumina lunii.

— Trebuie vopsitã ºi o sã vorbesc cu unul dinbãieþii de la benzinãrie sã-i punã amortizoare noi, darimportant e cã funcþioneazã.

Am luat cheile, uluit. M-am uitat lung, când la el,când la maºinã.

Page 149: Vanatorii de Zmeie Nodrm

149

— O sã ai nevoie de ea când mergi la facultate, amai zis.

I-am luat mâna într-a mea ºi i-am strâns-o. Ochiimi s-au umplut de lacrimi ºi am fost bucuros cã amfaþa ascunsã în întuneric.

— Mulþumesc, Baba!Am urcat amândoi în Ford. Era un „Grand

Torino“. Bleumarin, a zis Baba. Am condus în jurulblocului, verificând frânele, radioul de bord, farurilede semnalizare. Am dus-o în parcarea din faþablocului nostru ºi am oprit motorul.

— Tashakor, Baba jan! am zis. Am vrut sã-i spunmai multe, sã-i spun cât de impresionat sunt debunãtatea lui, cât apreciez tot ce a fãcut pentru mineºi tot ce fãcea în continuare. Dar ºtiam cã l-aº fi fãcutsã se simtã stânjenit. „Tashakor“, am repetat, în locultuturor acestor cuvinte.

A zâmbit ºi ºi-a sprijinit capul de tetierã, cu frunteaaproape atingând plafonul. Nu ne-am spus nimic. Amstat aºa, în întuneric, ascultând tac-tac-ul motoruluicare se rãcea ºi vaierul îndepãrtat al unei sirene. Apoi,Baba ºi-a întors capul spre mine:

— Aº fi vrut sã fie ºi Hassan cu noi, astãzi! a zis.Douã gheare ca de oþel m-au prins de gât, la auzul

numelui lui Hassan. Am coborât geamul. Am aºteptatca ghearele de oþel sã-ºi slãbeascã strânsoarea.

INTENÞIONAM SÃ MÃ ÎNSCRIU la universitate în toam-nã – asta i-am spus lui Baba, a doua zi dupã absolvire,în timp ce el bea ceai negru rece ºi mesteca nucºoarã –remediul lui de încredere pentru dureri de cap cau-zate de mahmurealã.

— Cred cã o sã studiez engleza, am spus. Amtresãrit pe dinãuntru, aºteptându-i reacþia.

— Engleza?— Da, specializarea „Scriere creativã“.

Page 150: Vanatorii de Zmeie Nodrm

150

A cântãrit situaþia. A sorbit din ceai. — Vrei sã zici poveºti, o sã inventezi poveºti.Mi-am privit vârfurile pantofilor.— ªi te plãtesc ca sã inventezi poveºti?— Dacã eºti bun! am zis. ªi dacã te descoperã

cineva.— ªi cât de des se întâmplã asta, sã te descopere

cineva?— Se mai întâmplã, am zis.El a dat din cap. — ªi ce o sã faci în timp ce aºtepþi sã devii bun ºi

sã fii descoperit? Cum o sã câºtigi bani? Dacã te însori,cum o s-o întreþii pe khanum?

Nu puteam sã-mi ridic capul din pãmânt ºi sã-lprivesc în ochi.

— O sã... o sã-mi gãsesc o slujbã. — Aha, a zis. Wah, wah! Deci, dacã înþeleg eu bine,

vei studia câþiva ani ca sã obþii o diplomã, pe urmã osã-þi iei o slujbã chatti, ca a mea, una pe care þi-aiputea-o gãsi ºi azi, în speranþa îndepãrtatã cã diplomata te-ar putea ajuta într-o bunã zi... sã fii descoperit.

A tras aer în piept ºi a sorbit o gurã de ceai. A mor-mãit ceva despre facultatea de medicinã, drept ºi„slujbe adevãrate“.

Obrajii parcã îmi luaserã foc ºi mã simþeam gâtuitde vinovãþie, fiindcã eram vinovat de a-mi fi permissã mã rãsfãþ cu preþul ulcerului lui, al unghiilor luinegre ºi al încheieturilor care-l dureau. Dar am sãrãmân ferm pe poziþii, am hotãrât în sinea mea. Numai voiam sã mã sacrific pentru Baba. Ultima oarãcând o fãcusem, îmi blestemasem zilele.

Baba a oftat ºi, de data asta, ºi-a aruncat în gurãun pumn întreg de bucãþele de nucºoarã.

UNEORI, MÃ URCAM la volanul Fordului meu, lãsam fe-restrele în jos ºi conduceam ore în ºir, de la East Bay

Page 151: Vanatorii de Zmeie Nodrm

151

pânã la South Bay, prin peninsulã ºi înapoi. Condu-ceam prin reþeaua de strãzi mãrginite de plopi cana-dieni din cartierul nostru din Fremont, unde oamenicare nu dãduserã niciodatã mâna cu regi locuiau încase mizere, neetajate, cu ferestre fãrã perdele, underable ca a mea lãsau pete de ulei pe carosabilul întu-necat. Garduri ca niºte ºiruri de creioane delimitaucurþile din spate ale caselor din cartierul nostru. Jucã-rii, cauciucuri tãiate ºi sticle goale de bere cu etichetejupuite zãceau pe peluzele din faþa caselor. Condu-ceam prin parcuri umbroase, care miroseau a scoarþã,prin parcarea unor mall-uri destul de mari sã gãzdu-iascã cinci campionate de Buzkashi simultan. Ajun-geam cu Torino al meu pânã în vârful dealurilor dinLos Altos, printre case cu vitralii ºi lei argintii carepãzeau porþile de fier forjat, cu fântâni strãjuite deheruvimi, cu alei îngrijite, fãrã Forduri Torino în par-care. Case pe lângã care cea a lui Baba din WazirAkbar Khan pãrea o colibã de servitor.

Mã trezeam uneori duminica devreme, urcam înmaºinã ºi o luam spre sud pe Autostrada 17, avântândFordul pe drumul în serpentine care trece prinmunþi, spre Santa Cruz. Parcam lângã vechiul far ºiaºteptam rãsãritul, stând în maºinã ºi privind ceaþarostogolindu-se dinspre mare. În Afganistan vãzusemoceanul doar la cinematograf. Stând în întuneric,lângã Hassan, mã întrebasem de atâtea ori dacã eraadevãrat ce citisem, cã aerul mãrii miroase a sare. Îispuneam lui Hassan cã, într-o zi, o sã pãºim pe o plajãînþesatã de alge, o sã ne bãgãm picioarele în nisip ºi osã privim apa care se retrage printre degetele noastrede la picioare. Prima oarã când am vãzut Pacificul,aproape cã mi-a venit sã plâng. Era la fel de vast ºialbastru ca în filmele copilãriei mele.

Uneori, la cãderea serii, parcam maºina ºi mãduceam sã mã plimb pe vreo pasarelã care traversa

Page 152: Vanatorii de Zmeie Nodrm

152

autostrada. Cu faþa lipitã de balustradã, încercam sãnumãr luminiþele clipitoare ºi roºii care alergau pededesubt, cât zãream cu ochii. BMW. Saab. Porsche.Maºini pe care nu le vãzusem niciodatã în Kabul,unde cei mai mulþi oameni conduceau câte o Volgaruseascã sau Opel-uri vechi sau Paikan-uri iraniene.

Trecuserã aproape doi ani de când sosiserãm înAmerica ºi încã mã mai minunam de mãrimea acesteiþãri, de cât de întinsã poate sã fie. Autostrãzi pesteautostrãzi, oraºe peste oraºe, dealuri peste munþi ºimunþi peste dealuri, iar dincolo de toate acestea, alteoraºe ºi alþi oameni.

Mult timp dupã ce armata ruseascã intrase mãrºã-luind în Afganistan, dupã ce satele fuseserã arse ºi ºco-lile distruse, mult timp dupã ce minele de teren fuse-serã îngropate ca seminþele – seminþe ale morþii –, iarcopiii îngropaþi sub mormane de pietre, Kabululdevenise pentru mine un oraº al fantomelor. Un oraºal fantomelor cu buzã de iepure.

America era diferitã. America era un fluviu impe-tuos, nepãsãtor cu trecutul. Puteam sã mã scufund înfluviul ãsta, sã-mi las pãcatele sã se înece la fund, sãlas apele sã mã ducã undeva, departe. Undeva undenu sunt nici fantome, nici amintiri, nici pãcate.

Chiar ºi numai pentru asta, am adoptat America.

VARA URMÃTOARE, vara lui 1984, cea în care am împli-nit douãzeci ºi doi de ani, Baba ºi-a vândut Buick-ulºi a cumpãrat cu 550 de dolari un microbuz Volkswa-gen dãrãpãnat din 1971 de la o veche cunoºtinþã dinAfganistan, care fusese profesor de ºtiinþele naturii laun liceu din Kabul. În dupã-amiaza aceea, capetelevecinilor s-au întors dupã microbuzul care gâfâia pestradã ºi îºi croia pârþâind drum prin parcarea dinfaþa blocului nostru. Baba oprise motorul ºi lãsase ma-ºina sã alunece în tãcere pe locul nostru de parcare.

Page 153: Vanatorii de Zmeie Nodrm

153

Ne-am înfundat în scaune ºi am râs cu lacrimi pânãcând am fost siguri cã nu ne mai priveºte nici unvecin. Microbuzul era o biatã carcasã de metal ruginit,cu geamurile sparte înlocuite cu saci negri de plasticpentru gunoi, cu cauciucuri roase ºi cu tapiseria fã-cutã bucãþele, prin care se vedeau arcurile. Dar bãtrâ-nul profesor îl asigurase pe Baba cã motorul ºi trans-misia sunt OK ºi în privinþa asta spusese adevãrul.

Sâmbãta, Baba mã trezea în zori. În timp ce se îm-brãca, eu mã uitam peste anunþurile din ziarul local,la rubrica cu vânzãri de obiecte la mâna a doua.Ne-am stabilit traseul, cu ochii pe hartã: Fremont-Union-City-Newark-Hayward mai întâi, apoi SanJose-Milpitas- Sunnyvale ºi Campbell, dacã mai aveamtimp. Baba conducea microbuzul ºi bea ceai fierbintedin termos, iar eu fãceam pe copilotul. Ne opream înlocurile semnalate de anunþuri ºi cumpãram nimicuride care oamenii voiau sã scape. Ne tocmeam pentrumaºini de cusut vechi, pãpuºi Barbie cu un singurochi, rachete de tenis cu ramã de lemn, chitare cucorzi lipsã ºi aspiratoare Electrolux vechi. Pânã pe laprânz, am umplut spatele microbuzului VW cu toateaceste catrafuse. Apoi, duminicã dimineaþã am por-nit spre San Jose, unde era talciocul din Berryessa,am închiriat un loc ºi am vândut marfa cu un micprofit: un disc de vinilin pe care îl cumpãraserãm cudouãzeci ºi cinci de cenþi în ziua precedentã se dãdeaacum cu un dolar sau, la patru dolari, un set de cinci;o maºinã de cusut Singer luatã cu zece dolari fusesedatã, dupã un pic de tocmealã, cu douãzeci ºi cinci.

Din vara aceea, familiile afgane au pus stãpânirepe un întreg sector al talciocului din San Jose. În zona„Bunuri folosite“ se auzea muzica afganã. Exista uncod nescris al comportamentului între afgani, latalcioc: dãdeai bineþe tipului de lângã tine, îl invitaila un cartof bolani sau la puþin qabuli ºi pãlãvrãgeai. Îi

Page 154: Vanatorii de Zmeie Nodrm

154

ofereai tassali, condoleanþe pentru moartea vreunuipãrinte sau felicitãri pentru naºterea vreunui copilºi dãdeai din cap a durere când conversaþia se abãteaspre Afganistan ºi Roussi – ceea ce era inevitabil. Darevitai subiectul sâmbetelor. Pentru cã putea sã iasãla ivealã cã tipul respectiv era cel pe care îl orbiseºiieri cu farurile la ieºirea de pe autostradã, ca sã i-o ieiînainte la o vânzare oarecare.

Singurul lucru care curgea mai abundent la aceletarabe decât ceaiul era bârfa tipic afganã. Talcioculera locul unde beai ceai verde cu migdale kolchas ºiunde aflai a cui fatã rupsese logodna ºi fugise cuprietenul ei american, cine fusese Parchami – comunist– în Kabul ºi cine îºi cumpãrase casã cu banii jos, cândîncã mai trãia din banii de ajutor social. Ceai, Politicãºi Scandaluri – ingredientele unei duminici afgane latalcioc.

Uneori mã ocupam eu de cumpãrãtori în timp ceBaba se plimba þanþoº printre tarabe, cu mâinileapãsate pe piept în semn de respect, salutând oamenipe care îi ºtia din Kabul: mecanici ºi croitori carevindeau haine de lânã, uzate pe alocuri, ºi cãºti debiciclist zgâriate, cot la cot cu foºti ambasadori,chirurgi fãrã slujbã ºi profesori universitari.

Într-o duminicã dimineaþa devreme, în luna iuliea anului 1984, dupã ce Baba o pornise iar la plimbare,m-am dus la chioºcul de rãcoritoare sã cumpãr douãceºti de cafea ºi, când m-am întors, l-am gãsit stândde vorbã cu un bãrbat distins ºi în vârstã. Am pusceºtile pe bara din spate a microbuzului, chiar lângãabþibildul cu Reagan / Bush, Preºedinte ’84.

— Amir, a zis Baba, fãcându-mi semn sã mã apro-pii, þi-l prezint pe sahib general, domnul Iqbal Taheri.A fost decorat în Kabul. A lucrat pentru MinisterulApãrãrii.

Page 155: Vanatorii de Zmeie Nodrm

155

Taheri. Oare de ce îmi suna atât de cunoscutnumele ãsta?

Generalul a râs ca un om obiºnuit cu petrecerilesimandicoase, unde râzi la comandã la glumele in-sipide ale unor oameni importanþi. Avea un pãr des,cenuºiu argintat, pieptãnat pe spate, ºi o frunte ne-tedã ºi bronzatã ºi smocuri de fire albe presãrate însprâncenele groase. Mirosea a colonie ºi purta un cos-tum gri din trei piese, lustruit de prea mult cãlcat;lanþul de aur al ceasului îi atârna din buzunarulvestei.

— Ce prezentare mãgulitoare, a zis, cu o voce cul-tivatã ºi profundã. Salaam bachem. Bunã ziua, copile.

— Salaam, sahib general, am spus, strângându-imâna. Palma lui subþire, cu pielea moale a prins-o pea mea ca o menghinã de oþel.

— Amir va fi un mare scriitor, a intervenit iarBaba. A terminat primul an de facultate numai cunote maxime.

— Mashallah, a zis generalul Taheri. Vei scriedespre þara noastrã, despre istoria ei, poate, saudespre economie?

— Scriu ficþiune, am zis, gândindu-mã la cele vreodouãsprezece povestiri pe care le scrisesem în caietulcu scoarþe de piele dãruit, cândva, de Rahim Khan,ºi întrebându-mã de ce mã simt brusc stânjenit de eleîn prezenþa acestui om.

— Aºa carevasãzicã, romancier! a spus generalul.Ei bine, oamenii au nevoie de poveºti care sã le abatãatenþia de la timpurile grele pe care le trãim. ªi-a pusmâna pe umãrul lui Baba ºi s-a întors spre mine: Cãtot a venit vorba de poveºti, într-o varã, tatãl tãu ºi cumine am fost la vânãtoare de fazani împreunã, laJalalabad. A fost minunat. Dacã îmi amintesc eu bine,ochii tatãlui tãu s-au dovedit la fel de ageri la trasul laþintã ca ºi în afaceri.

Page 156: Vanatorii de Zmeie Nodrm

156

Baba a dat cu piciorul într-o rachetã de lemn, aºe-zatã pe prelatã:

— Ce mai afaceri!Generalul Taheri a reuºit sã zâmbeascã în acelaºi

timp trist ºi înþelegãtor, a oftat ºi l-a bãtut pe Baba peumãr:

— Zendagi migzara, a spus. Viaþa merge înainte.Apoi ºi-a întors privirea spre mine: Noi, afganii, avemo înclinaþie spre exagerare, bachem, ºi am auzit despremulþi oameni cãrora li se aplicã necugetat eticheta demãreþi, dar tatãl tãu aparþine unui grup restrâns carechiar o meritã.

Acest mic discurs mi s-a pãrut cã seamãnã cucostumul lui: din calea-afarã de purtat ºi cu un luciunefiresc.

— Mã flataþi, a spus Baba.— Nicidecum, i-a rãspuns generalul, plecându-ºi

capul ºi punându-ºi palma pe piept, în semn de supu-nere. Fiii ºi fiicele noastre trebuie sã cunoascã moºte-nirea spiritualã pe care o primesc de la pãrinþi. S-aîntors spre mine: Îþi apreciezi tatãl, bachem? Îlapreciezi cu adevãrat?

— Balay, sahib general, da, îl apreciez, i-am spus,dorindu-mi, în sinea mea, sã nu-mi mai spunã„copilul meu“.

— Atunci, te felicit, eºti pe cale sã devii bãrbat, azis, fãrã urmã de ironie sau glumã, fãrã intenþia unuicompliment fãcut cu aroganþã.

— Padar jan, ai uitat sã-þi bei ceaiul. Vocea uneitinere femei. În spatele nostru stãtea o frumuseþe cuºolduri înguste, pãr mãtãsos de culoarea cãrbunelui;în mânã þinea un termos deschis ºi un pahar deplastic. Am clipit, iar inima ºi-a grãbit bãtãile. Aveasprâncene groase, negre, care se îmbinau ca aripileunei pãsãri în zbor ºi un nas graþios, în vânt, aºa cumtrebuie sã fi avut prinþesele persane din vechime –

Page 157: Vanatorii de Zmeie Nodrm

157

poate ca al lui Tahmineh, soþia lui Rostam ºi mamalui Sohrab din Shahnamah. Ochii ei de culoarea alunei,strãjuiþi de gene dese, i-au întâlnit pe ai mei, auzãbovit o clipã, apoi s-au uitat în altã parte.

— Eºti atât de bunã, draga mea! zise generalulTaheri. A luat paharul din mâna ei. Înainte sã seîntoarcã ºi sã plece, am vãzut cã are un semn dinnaºtere maroniu, în formã de secerã, chiar deasupraliniei maxilarului stâng. S-a îndepãrtat în direcþiaunui microbuz de un cenuºiu ºters ºi a pus termosulînãuntru. Pãrul i-a curs în valuri pe o parte, când aîngenuncheat printre cutii cu discuri ºi pungi dehârtie.

— Fiica mea, Soraya jan, a zis atunci generalulTaheri. A oftat adânc, ca un om care vrea sã schimbesubiectul ºi ºi-a privit ceasul de aur din buzunar. Ei,e timpul sã plec. El ºi Baba s-au sãrutat pe obraji ºimie mi-a prins mâna într-ale lui ºi mi-a scuturat-ozdravãn. Îþi urez mult succes cu scrisul, mi-a spus,privindu-mã în ochi. Ochii lui albastru-deschis nulãsau sã se întrevadã nimic din gândurile care-itreceau prin cap.

Tot restul zilei m-am luptat cu dorinþa imperioasãde a mã uita spre microbuzul cenuºiu.

MI-A TRECUT PRIN CAP pe drumul spre casã. Taheri.ªtiam cã mai auzisem numele ãsta.

— Nu circula cumva un zvon despre fata luiTaheri? l-am întrebat pe Baba, pe un ton voitnepãsãtor.

— ªtii cum sunt eu, a zis Baba, manevrând micro-buzul ca sã se strecoare în coada de vehicule careieºeau din talcioc. Dacã discuþia se transformã înbârfã, o iau din loc.

— Dar se zvonea ceva, nu-i aºa?— De ce mã întrebi? Acum mã privea intrigat.

Page 158: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Am ridicat din umeri ºi am zâmbit forþat:— Eram doar curios, Baba.— Zãu? Doar atât? a zis el, cu ochii licãrind jucãuºi

înspre mine. Þi-a plãcut?Am dat ochii peste cap:— Te rog, Baba.A zâmbit ºi microbuzul a ieºit din talcioc cu un

zvâcnet. Ne-am îndreptat spre autostrada 680. Ovreme am mers în tãcere.

— Tot ce ºtiu e cã la un moment dat a existat unbãiat ºi lucrurile... nu au mers bine. O spusese pe unton grav, de parcã mi-ar fi destãinuit cã fata arecancer la sân.

— Aha!— Am auzit cã e o fatã cuminte, foarte muncitoare

ºi bunã. Dar nici un khastegar, peþitor, nu i-a bãtutgeneralului la uºã pânã acum. Baba a oftat. Poate cãe nedrept, dar ce se întâmplã în câteva zile, uneoriîntr-una singurã, poate schimba cursul unei vieþi,Amir! a mai zis el.

STÂND TREAZ ÎN PAT, în noaptea aceea, m-am gândit lasemnul în formã de secerã al Sorayei Taheri, la nasulei uºor în vânt ºi m-am mai gândit ºi la felul în careprivirea ei luminoasã o întâlnise pe a mea. Inima aînceput sã-mi batã tare de tot. Soraya Taheri. Prinþesamea predestinatã.

Page 159: Vanatorii de Zmeie Nodrm

159

În Afganistan, yelda este prima noapte a lunii Jadi,prima noapte de iarnã ºi cea mai lungã noapte dinan. Aºa cum cerea tradiþia, Hassan ºi cu mine stãteamtreji pânã târziu, cu picioarele bãgate sub kursi, întimp ce Ali îndesa coji de mere în sobã ºi ne spuneavechi poveºti cu sultani ºi hoþi, ca sã treacã mai repedeacea lungã noapte. De la Ali am aflat legenda yeldei,care vrãjea fluturii de noapte ca sã treacã prin flacãralumânãrilor ºi lupii ca sã urce pe vârf de munte încãutarea soarelui. Ali jura cã, dacã mâncai pepene înnoaptea de yelda, nu mai sufereai de sete în vara ceavea sã vinã.

Când am crescut mai mãriºor, am citit în cãrþilemele de poezii cã yelda este noaptea fãrã de stele, carefurã somnul îndrãgostiþilor chinuiþi de întunericulfãrã sfârºit, în aºteptarea rãsãritului de soare care îiuneºte cu persoana iubitã. Dupã ce am cunoscut-o peSoraya Taheri, fiecare noapte a sãptãmânii s-a trans-format în yelda. Iar când sosea duminica dimineaþa,mã ridicam din pat cu privirea ei luminoasã, de culoa-rea alunei, în faþa ochilor. În microbuzul lui Baba nu-mãram nerãbdãtor kilometrii pânã aveam sã o zãresc,cu picioarele goale, aranjând cutii de carton cuenciclopedii îngãlbenite, cu cãlcâiele ei albe pe asfaltºi brãþãrile de argint zornãindu-i la încheieturile deli-cate. Mã mai gândeam la umbra pe care pãrul ei o

XII.

Page 160: Vanatorii de Zmeie Nodrm

160

fãcea pe pãmânt, când îi aluneca brusc într-o parte ºii se desfãºura ca o cortinã mãtãsoasã. Soraya. Prinþesamea predestinatã. Soarele dimineþii dupã yelda mea.

Inventam scuze ca sã mã învârt prin talcioc – scuzepe care Baba le înghiþea cu un zâmbet jucãuº – ºi tre-ceam prin faþa standului Taherilor. Îi fãceam cumâna generalului, îmbrãcat în acelaºi costum gri,lucios de atâta cãlcat, iar el îmi rãspundea în acelaºifel. Uneori se ridica de pe scaunul lui de director ºifãceam un pic de conversaþie despre scrisul meu,despre rãzboi, despre chilipirurile zilei. ªi trebuia sãfac uz de toatã voinþa ca sã nu-mi fugã ochii spre loculunde Soraya citea o carte în ediþie ieftinã. Apoi eu ºigeneralul ne spuneam la revedere ºi încercam sã numerg gârbovit în timp ce mã îndepãrtam.

Uneori era singurã, fiindcã generalul se duseseprobabil sã stea la poveºti cu niºte cunoscuþi din altcapãt al talciocului. Atunci treceam mai departe, pre-fãcându-mã cã nu o cunosc, dar murind de dorinþade a sta de vorbã cu ea. Uneori era însoþitã de o fe-meie între douã vârste, corpolentã, cu pielea palidãºi cu pãrul vopsit roºu. Îmi promisesem mie însumicã voi vorbi cu ea pânã la sfârºitul verii, dar facultateareîncepuse, frunzele se înroºiserã, se îngãlbeniserãºi cãzuserã, ploaia iernii începuse sã biciuiascã feres-trele ºi încheieturile slãbite ale lui Baba, apoi frunzu-liþele rãsãriserã încã o datã, iar eu tot nu avusesemcurajul, dil, nici mãcar s-o privesc în ochi.

Semestrul de primãvarã s-a terminat la sfârºitullui mai, 1985. Luasem cele mai bune note posibile,ceea ce era un mic miracol dacã mã gândeam cât depuþin citisem, prins în vise despre nãsucul în vânt alSorayei.

Apoi, într-o duminicã înãbuºitoare din vara aceluian, Baba ºi cu mine ne-am dus la talcioc ºi ne-aminstalat la taraba noastrã, fãcându-ne vânt cu ziarul.

Page 161: Vanatorii de Zmeie Nodrm

161

În ciuda soarelui care frigea, aruncând suliþe de foc,talciocul era aglomerat ºi vânzãrile merseserã grozav;era numai ora douãsprezece ºi treizeci de minute, darnoi deja fãcuserãm o sutã ºaizeci de dolari. M-amridicat, m-am întins ºi l-am întrebat pe Baba dacã nuvrea o Coca-Cola. Mi-a rãspuns cã i-ar surâde ideea.

— Ai grijã, Amir! a zis, în timp ce mã îndepãrtam.— La ce, Baba?— ªtii cã nu sunt un ahmaq, aºa cã nu face pe

prostul cu mine.— Habar n-am despre ce vorbeºti.— Þine minte ce-þi spun, a zis Baba arãtând cu de-

getul spre mine: omul ãsta are rãdãcini de paºtun.Are nang ºi namoos. Nang. Namoos. Onoare ºi mân-drie – calitãþile paºtunilor. Mai ales când vine vorbade castitatea soþiei. Sau a fiicei.

— Mã duc doar sã iau niºte rãcoritoare.— Numai sã nu mã faci de râs, asta e tot ce îþi cer.— N-o sã te fac. Doamne, Baba!Baba ºi-a aprins o þigarã ºi a început iar sã-ºi facã

vânt. M-am îndreptat spre chioºc, dar am cotit-o spre

standul de tricouri – unde dãdeai cinci dolari ºi aveaichipul lui Iisus, Elvis, Jim Morrison sau al tuturorcelor trei aplicat pe un tricou alb, de nailon. Muzicamariachi plutea în aer, împreunã cu mirosul de grãtarºi murãturi.

Am ochit maºina gri a familiei Taheri, care eraparcatã la douã rânduri depãrtare de a noastrã, chiarlângã un chioºc unde se vindeau fructe glasate. Erasingurã, citea. Avea o rochie albã de varã, lungã pânãla glezne. Sandale decupate la vârf. Pãrul strâns laspate ºi acoperit cu un batic rãsucit ca un turban. M-amgândit sã trec pur ºi simplu pe acolo ºi am crezut cãexact asta fac, când m-am trezit brusc stând în faþafeþei de masã albe a familiei Taheri, zgâindu-mã la

Page 162: Vanatorii de Zmeie Nodrm

162

fiare vechi de ondulat pãrul ºi la cravate extrem deuzate. Ea ºi-a ridicat privirea.

— Salaam, am zis. Îmi pare rãu sã fiu mozahem, nuam vrut sã te deranjez.

— Salaam.— Sahib general este azi pe aici? am întrebat. Îmi

ardeau urechile. Nu îndrãzneam sã o privesc în ochi. — A luat-o încolo, a zis ea. Mi-a arãtat spre dreap-

ta. Brãþara i-a alunecat spre cot, sclipire argintie pepielea mãslinie.

— Ai putea sã-i spui, te rog, cã am trecut sã-l salut?am zis.

— Sigur.— Mulþumesc, am spus. Ah, mã cheamã Amir – în

caz cã vrei sã ºtii, adicã… sã-i spui cã am trecut pe aici.Cã am fost… sã-l salut...

— Bine.M-am legãnat de pe un picior pe altul, dregân-

du-mi vocea.— Acum mã duc. Îmi pare rãu cã te-am deranjat.— Nu, nu m-ai deranjat, a zis.— Ah, bine.Mi-am lãsat capul în jos ºi am zâmbit timid. — Ei, acum plec. (Oare nu spusesem asta deja?)

Khoda hafez.— Khoda hafez.Am fãcut un pas, m-am oprit ºi m-am întors. Am

vorbit înainte sã-mi pierd curajul:— Pot sã te întreb ce citeºti?A clipit.Mi-am þinut respiraþia. Dintr-o datã am simþit ochii

colectivitãþii afgane din târgul de vechituri întorcân-du-se spre noi. Mi-am închipuit cã se aºterne tãcerea.Buzele oprindu-se în mijlocul frazelor. Capetele s-auîntors. Ochii s-au îngustat cu interes nedisimulat.

Ce era asta?

Page 163: Vanatorii de Zmeie Nodrm

163

Pânã în acel moment, întâlnirea noastrã putea ficonsideratã un schimb amabil de replici – un omîntreabã unde este alt om. Dar îi pusesem o întrebareºi, dacã rãspundea, am fi… am fi stat de vorbã cuadevãrat. Eu, un mojarad, un tânãr burlac, ºi ea, otânãrã necãsãtoritã. Unul dintre noi având ºi un trecut.Situaþia se transforma vertiginos în material de bârfã,ºi încã unul de primã mânã. Limbile otrãvite aveau sãse porneascã. Iar ea avea sã poarte singurã povaraotrãvii lor, nu eu – eram perfect conºtient de dublulstandard afgan, care favoriza sexul masculin. Nu –„L-ai vãzut cum o þinea de vorbã?“, ci – „Vaaai, aivãzut-o cum nu-l mai lãsa sã plece? Ah, ce lochak.“

Conform standardelor afgane, întrebarea mea fu-sese îndrãzneaþã. Prin ea mã dezvãluisem ºi nu lãsa-sem nici un dubiu în legãturã cu interesul meu pentruea. Dar eram bãrbat ºi tot ce riscam era sã-mi fie rãnitorgoliul. Rãnile se vindecã. Reputaþia, nu. Oare aveasã-mi accepte provocarea?

A întors cartea astfel încât sã-i vãd coperta: La rãscruce de vânturi.

— Ai citit-o? m-a întrebat.Am dat din cap cã da. Îmi simþeam bãtãile inimii

pulsând chiar ºi în spatele ochilor. — E o poveste tristã. — Am auzit cã scrii.Oare cum de aflase? Îi spusese tatãl ei sau între-

base ea? Imediat am etichetat ambele scenarii caabsurde. Taþii ºi fiii puteau vorbi liber despre femei,dar nici o fatã afganã – nici o fatã afganã decentã ºimohtaram mãcar – nu i-ar fi pus tatãlui ei întrebãridespre un tânãr. ªi nici un tatã, mai ales un paºtuncu nang ºi namoos, nu ar fi vorbit despre un mojarad cufiica lui, decât dacã acesta ar fi fost un khastegar – unpretendent, care fãcuse deja onorabilul gest de a-ºitrimite tatãl sã-i batã la uºã.

Page 164: Vanatorii de Zmeie Nodrm

164

De necrezut, dar m-am auzit zicând:— Nu ai vrea sã citeºti ceva scris de mine?— Mi-ar plãcea, a zis ea. În acel moment am simþit

o stânjenealã în vocea ei, mi-am dat seama din felulcum a început sã-i joace privirea. Poate se uita dupãgeneral. Mã întrebam ce ar fi zis dacã m-ar fi gãsitvorbind atât de nepotrivit de mult timp cu fiica lui.

— Poate îþi aduc una într-o zi, am mai zis. ªi mãpregãteam sã mai adaug ceva, când femeia pe careo vãzusem cu Soraya a apãrut pe alee. Ducea o pungãde plastic, plinã cu fructe. Când a dat cu ochii de noi,ºi-a mutat privirea de la Soraya la mine ºi înapoi. Azâmbit.

— Amir jan, mã bucur sã te vãd, a zis, descãrcândconþinutul sacoºei pe faþa de masã. Pe o sprânceanãi-a apãrut un strop micuþ de sudoare. Pãrul ei roºu,coafat în formã de coif, strãlucea în soare – se vedeauºi porþiuni ale pielii capului, acolo unde i se rãrisepãrul. Avea ochii mici ºi verzi, înfundaþi într-o faþãrotundã ca o varzã, dinþii îmbrãcaþi în aur ºi degetelescurte ca niºte cârnaþi. Un Allah de aur se odihnea pepieptul ei, cu lanþul îngropat sub cutele de piele alegâtului.

— Eu sunt Jamila, mama lui Soraya jan.— Salaam, Khala jan, am zis stânjenit, aºa cum

eram deseori în preajma afganilor, pentru cã ea mãcunoºtea pe mine, iar eu nu aveam habar cine este ea.

— Ce mai face tatãl tãu? a zis.— E bine, mulþumesc.— ªtii, bunicul tãu, Ghazi Sahib, cel care a fost

judecãtor, avea un unchi – vãr cu bunicul meu, aadãugat. Aºa cã suntem rude. A zâmbit, dezvelindu-ºidinþii îmbrãcaþi, ºi am observat cã gura ei avea colþuldin dreapta puþin mai lãsat. Ochii ei s-au mutat iar dela Soraya la mine.

Page 165: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Îl întrebasem odatã pe Baba de ce fiica generaluluiTaheri nu s-a mãritat încã. „Nu a avut peþitori. Nuunii demni“, adãugase el. Dar nu spusese mai mult,Baba ºtia cât de devastatoare putea fi bârfa de acesttip pentru perspectivele de cãsãtorie ale unei fete carevrea sã se mãrite bine. Bãrbaþii afgani, mai ales cei dinfamilii cu reputaþie bunã, erau creaturi capricioase.Un zvon colo, o insinuare dincolo ºi fugeau ca pãsãrilesperiate. Aºa cã nunþile veniserã ºi trecuserã, darnimeni nu cântase ahesta boro pentru Soraya, nimeninu îi pictase palmele cu henna, nimeni nu îi þinuse unCoran deasupra vãlului de mireasã, iar pe la nunþidansase doar cu tatãl ei, generalul Taheri.

Iar acum, aceastã femeie, aceastã mamã, cu unzâmbet viclean ºi dornic, cu speranþa de-abia disimu-latã în privire. M-am agãþat puþin de sentimentul deputere pe care mi-l conferea poziþia cu care fusesemînvestit, ºi asta numai datoritã faptului cã ieºisemcâºtigãtor la loteria geneticã care îmi stabilise sexul.

Nu reuºisem niciodatã sã-i citesc gândurile genera-lului, dar în privinþa soþiei lui, atâta puteam spune:dacã urma sã am vreun adversar în toatã povestea asta– oricum ar fi ea – acela nu avea sã fie doamna Taheri.

— Ia loc, Amir jan, a zis repede. Soraya, adu-i un sca-un, bachem. ªi spalã o piersicã. Sunt dulci ºi proaspete.

— Nu, mulþumesc! am zis. Ar trebui sã plec. Mãaºteaptã tatãl meu.

— Da? a zis Khanum Taheri, vizibil impresionatãcã fãcusem ce dicta politeþea ºi declinasem oferta.Atunci, ia mãcar asta! A aruncat o mânã de kiwi ºicâteva piersici într-o pungã de hârtie ºi a insistat sã leiau. Transmite-i tatãlui tãu „Salaam“ ºi vino oricândsã ne vezi.

— O sã vin, mulþumesc, Khala jan, am zis. Cucoada ochiului am vãzut-o pe Soraya uitându-se înaltã parte.

165

Page 166: Vanatorii de Zmeie Nodrm

166

— PARCÃ ZICEAI CÃ TE DUCI dupã Coca-Cola, a zisBaba, luându-mi punga de piersici. Mã privea, înacelaºi timp serios ºi glumeþ. Am început sã inventezceva, dar el a muºcat dintr-o parã ºi a dat din mânã:

— Nu te mai strãdui, Amir, doar þine minte ceþi-am spus!

NOAPTEA ACEEA, ÎN PAT, am stat sã mã gândesc la picã-turile de soare din ochii Sorayei ºi la gropiþele delicatepe care le avea la baza gâtului. Mi-am tot repetatconversaþia noastrã, iar ºi iar. Oare chiar spusese „Amauzit cã scrii“ sau, mai degrabã, „Am auzit cã eºtiscriitor“? Care din ele?

M-am zvârcolit între cearceafuri ºi m-am zgâit latavan, neliniºtit de cele ºase zile ºi ºase nopþi dificile,interminabile de yelda, care aveau sã treacã pânã são vãd iar.

AªA AU MERS LUCRURILE câteva sãptãmâni. Aºteptampânã pleca generalul sã se plimbe ºi atunci treceamca din întâmplare pe la standul Taherilor. Dacã eraacolo ºi Khanum Taheri, îmi oferea ceai ºi kolcha,dupã care vorbeam despre Kabulul din vremurilebune, despre oamenii pe care îi cunoscuserãm, despreartrita ei. Fãrã îndoialã, observase cã vizitele melecoincid cu absenþele soþului ei, dar nu se dãdeaniciodatã de gol. „Oh, Kaka tocmai a plecat. Nu te-aiîntâlnit cu el?“ – zicea întotdeauna. Începuse sã îmiplacã sã fie ºi Khanum Taheri acolo, ºi nu doarpentru felul ei amabil de a fi; Soraya era mai relaxatãºi mai vorbãreaþã cu mama ei în preajmã. Ca ºi cândprezenþa ei ar fi conferit legitimitate lucrului care sepetrecea între noi – oricare o fi fost acela –, deºi nu înaceeaºi mãsurã în care ar fi fãcut-o prezenþa gene-ralului. Prezenþa lui Khanum Taheri în calitate de„dãdacã“ ne fãcea întâlnirile, dacã nu impermeabile

Page 167: Vanatorii de Zmeie Nodrm

167

la bârfã, cel puþin nu îndeajuns de interesante, cutoate cã atitudinea la limita slugãrniciei pe care o aveafaþã de mine o stânjenea vizibil pe Soraya.

Într-o zi, Soraya ºi cu mine eram singuri ºi stãteamde vorbã. Îmi povestea despre ºcoalã, cã urmeazã ºiea cursuri de formare profesionalã la Colegiul„Ohlone Junior“ din Fremont.

— În ce vrei sã te specializezi?— Vreau sã fiu profesoarã, a zis ea.— Zãu? De ce?— Asta mi-am dorit dintotdeauna. Când locuiam

în Virginia, mi-am luat certificatul ESL ºi acum pre-dau o searã pe sãptãmânã la biblioteca publicã. ªimama a fost profesoarã, preda farsi ºi istorie la Liceulde fete „Zarghoona“ din Kabul.

Un bãrbat cu ditamai burdihanul ºi pãlãrie devânãtor a oferit trei dolari pe un set de sfeºnice în va-loare de cinci dolari ºi Soraya i le-a dat. Apoi a aruncatmonedele într-o cutie micã de bomboane de la picioa-rele ei. M-a privit cu sfialã: Vreau sã-þi spun o poveste– a zis –, dar mã simt cam stânjenitã.

— Spune-mi-o!— Nu e aºa de interesantã!— Te rog, spune-mi-o!Ea a râs.— Ei bine, când eram în clasa a patra la Kabul,

tatãl meu a angajat o femeie pe nume Ziba sã ajute latreburile casei. Ziba avea o sorã în Iran, la Mashad ºi,fiindcã era analfabetã, mã ruga din când în când sã-iscriu câte o scrisoare pentru sora ei. Iar când sora eiîi trimitea rãspuns, i-l citeam eu Zibei. Într-o zi, amîntrebat-o dacã nu vrea sã înveþe sã scrie ºi sã citeascã.Mi-a zâmbit larg, cu ochii strãlucitori ºi mi-a spus cãi-ar plãcea tare mult. Aºa cã ne aºezam la masa dinbucãtãrie, dupã ce îmi terminam lecþiile, ºi o învãþamAlef-beh. Îmi amintesc cã uneori, în timp ce îmi

Page 168: Vanatorii de Zmeie Nodrm

168

fãceam temele, o priveam cum învârte bucãþile decarne puse în oala de pe foc, apoi se aºeazã la masã,cu creionul în mânã, ca sã-ºi facã tema pe care i-odãdusem de cu searã. Ei bine, dupã un an, Ziba ºtiasã citeascã cãrþi pentru copii. Stãteam în curte ºi îmicitea povestea Darei ºi a Sarei – încet, dar corect.Începuse sã îmi spunã „Moalem Soraya“, profesoaraSoraya.

Râse din nou.— ªtiu cã sunã stupid, dar când Ziba a scris prima

ei scrisoare, am ºtiut cã nu vreau sã fiu altceva decâtprofesoarã. Eram atât de mândrã de ea ºi simþeam cãam fãcut ceva folositor, înþelegi?

— Da, am minþit. Mã gândeam la felul în care îmifolosisem ºtiinþa de carte ca sã îl ridiculizez pe Hassan.Cum îl tachinam în legãturã cu cuvintele grele, pecare nu le înþelegea.

— Tata ar vrea sã urmez Dreptul, mama facealuzii la Facultatea de Medicinã, dar eu o sã fiu pro-fesoarã. Nu se plãteºte prea bine, dar asta vreau!

— ªi mama a fost profesoarã! am zis.— ªtiu, a zis. Mi-a spus mama. S-a înroºit; ºi-a dat

seama cã din ceea ce spusese pe nerãsuflate o sã mãprind cã avuseserã loc „conversaþii despre Amir“. Amfãcut un efort uriaº ca sã nu zâmbesc.

— Þi-am adus ceva. Am pescuit sulul de filecapsate din buzunarul de la spate. Dupã cum þi-ampromis, am zis ºi i-am înmânat una din povestirilemele.

— Ah, þi-ai adus aminte! a zis, radiind de plãcere.Mulþumesc! Abia am avut timp sã mai observ cã mi seadresase cu „tu“, nu cu formalul shoma, când zâmbetuli-a dispãrut brusc. Culoarea i s-a scurs din obraji ºiochii i s-au oprit pe ceva din spatele meu. M-am întorsºi am dat nas în nas cu generalul Taheri.

Page 169: Vanatorii de Zmeie Nodrm

169

— Amir jan, scriitorul nostru aspirant, ce plãcere!a zis el. Zâmbea subþire.

— Salaam, sahib general, am îngãimat cu greuprintre buzele strânse.

A trecut pe lângã mine, îndreptându-se spre gheretã.— Ce zi frumoasã, nu-i aºa? a zis, cu degetul mare

înfipt în buzunarul de la vestã, iar cu mâna cealaltãîntinsã spre Soraya. Ea i-a dat paginile.

— Au zis cã o sã plouã sãptãmâna asta, dar paregreu de crezut, nu-i aºa?

Luã paginile rulate ºi le aruncã la coºul de gunoi.Se întoarse apoi spre mine ºi zise, punându-mi cublândeþe mâna pe umãr:

— Sã facem câþiva paºi împreunã! ªtii, bachem, amdevenit chiar mândru de tine. Eºti un bãiat cumse-cade, chiar cred asta, dar… – oftã ºi fãcu un semn vagcu mâna – uneori chiar ºi bãieþilor cumsecade trebuiesã le aduci aminte de unele lucruri. Deci, e de datoriamea sã îþi reamintesc cã în acest târg de vechituri teafli printre ai tãi. Se opri; ochii lui lipsiþi de expresiemã sfredelirã un moment, apoi continuã: Vezi tu, aicioricine este un povestitor înnãscut. Zâmbi, dezvãluinddouã ºiruri de dinþi intacþi: Te rog sã-i transmiþisalutãri tatãlui tãu, Amir jan.

ªi-a lãsat mâna în jos ºi a zâmbit din nou.

— CARE-I PROBLEMA? a întrebat Baba. Încasa bani dela o femeie în vârstã pentru un cãluþ pe tãlpici delemn.

— Totul e bine, am zis eu. M-am aºezat pe un tele-vizor vechi. Apoi mi-am descãrcat sufletul.

— Of, Amir, a oftat el. Lucrurile au luat o altã întorsãturã; n-am mai

apucat sã meditez prea mult la ce mi se întâmplasefiindcã în cursul sãptãmânii Baba a rãcit.

Page 170: Vanatorii de Zmeie Nodrm

170

Rãceala lui a început cu tuse ºi strãnuturi. Pe urmãa scãpat de guturai, dar tusea a persistat. Tuºea ºiscuipa în batistã, apoi punea batista fãcutã ghemotocîn buzunar. Mã þineam de capul lui sã meargã ladoctor, dar nici nu mã bãga în seamã. Ura doctoriiºi spitalele. Din câte ºtiam eu, singura datã când Babafusese la un doctor a fost când s-a îmbolnãvit demalarie în India.

Apoi, dupã vreo douã sãptãmâni, l-am surprins înbaie, tuºind cu flegmã cu mici pete de sânge.

— De când se întâmplã asta? l-am întrebat.— Ce avem la cinã? — Te duc la doctor.Chiar dacã Baba era ºef de turã la benzinãrie, pro-

prietarul nu-i oferise asigurare de sãnãtate ºi el, necu-getat, nu insistase. Aºa cã l-am dus la spitalul muni-cipal din San Jose. Doctorul gãlbejit ºi cu ochii umflaþicare ne-a primit s-a prezentat ca rezident în anul doi.

— Aratã mai tânãr ca tine ºi mai bolnav ca mine,a mormãit Baba.

Rezidentul ne-a trimis la o radiografie toracicã.Apoi, când asistenta ne-a chemat iar înãuntru, docto-rul completa un formular.

— Duceþi asta la registraturã, a spus, mâzgãlindde zor.

— Ce este? l-am întrebat.— Un bilet de trimitere. Mâzgãleºte. Mâzgãleºte.— Pentru ce?— Pneumologie.— Ce-i asta?M-a privit scurt, ºi-a ridicat ochelarii, potrivin-

du-ºi-i mai bine pe nas. A început iar sã mâzgãleascã.— Are o patã pe plãmânul drept. Vreau sã-l vadã

doctorul de la clinicã.

Page 171: Vanatorii de Zmeie Nodrm

171

— O patã? am zis, iar încãperea mi s-a pãrut deo-datã prea micã.

— Cancer? a întrebat Baba, pe un ton nepãsãtor.— Posibil. Oricum, e suspect, a mormãit doctorul.— ªi nu ne puteþi spune mai multe? l-am întrebat.— Nu prea. Am nevoie mai întâi de o tomografie

computerizatã, apoi trebuie sã-l vadã un specialist.Mi-a întins biletul. Ziceaþi cã tatãl dumneavoastrãfumeazã, nu?

— Da.A dat din cap. S-a uitat de la mine la Baba ºi

înapoi.— O sã primiþi rezultatele prin telefon, în douã

sãptãmâni. Aº fi vrut sã-l întreb cum o sã trãiesc având

cuvântul acela, „suspect“, în minte timp de douãsãptãmâni nesfârºite. Cum o sã mãnânc, sã muncesc,sã învãþ? Cum putea sã mã trimitã acasã cu acel cu-vânt?

Am luat fiºa ºi am predat-o la registraturã. Înnoaptea aceea am aºteptat pânã a adormit Baba ºi,folosind o pãturã pe post de covoraº de rugãciune,m-am rugat, atingând cu fruntea pãmântul, recitândversuri pe jumãtate uitate din Coran – versuri pe caremullahul din Kabul ne obligase sã le învãþãm; m-amrugat unui Dumnezeu despre care nu eram sigur cãexistã, sã se milostiveascã de noi. Acum îl invidiam pemullah, îi invidiam siguranþa ºi credinþa.

Au trecut douã sãptãmâni ºi nu a sunat nimeni.Iar când am sunat eu, mi-au zis cã au pierdut biletulde trimitere. Sunt sigur cã l-am predat la ghiºeu? Auspus cã or sã sune ei peste alte trei sãptãmâni. Amrãscolit cerul ºi pãmântul, dar am reuºit sã obþinradiografia într-o sãptãmânã, nu în trei, ºi a mai duratîncã douã pânã sã ajungem la specialist.

Page 172: Vanatorii de Zmeie Nodrm

172

Vizita la pneumolog – doctorul Schneider – adecurs bine, pânã când Baba l-a întrebat de unde estede fel. Doctorul Schneider a rãspuns „Rusia“. Babas-a enervat.

— Scuzaþi-ne, domnule doctor, am zis, trãgându-lpe Baba deoparte. – Doctorul Schneider a zâmbit ºia rãmas cu spatele la noi, þinând stetoscopul în mânã.– Baba, în sala de aºteptare am citit biografia doc-torului Schneider. E nãscut în Michigan. Michigan! Eamerican – mai american decât vom fi noi doivreodatã.

— Nu-mi pasã unde e nãscut, e tot un roussi – a zisBaba, strâmbându-se de parcã rostise un cuvânt mur-dar. Pãrinþii lui erau roussi, bunicii lui erau roussi. Jurpe faþa mamei tale cã îi rup mâna dacã mã atinge.

— Pãrinþii doctorului Schneider au fugit dinShorawi, nu înþelegi? Au evadat!

Dar Baba nu voia sã audã de nimic. Uneori, mãgândeam cã singurul lucru pe care-l mai iubea la felde mult ca pe fosta lui soþie era Afganistanul, fosta luiþarã. Aproape cã îmi venea sã urlu de supãrare, daram oftat ºi m-am întors spre doctorul Schneider:

— Îmi pare rãu, domnule doctor. Nu o sã meargã!Urmãtorul pneumolog, doctorul Armani, era ira-

nian ºi Baba l-a acceptat imediat. Dr. Armani aveavorba dulce, mustaþa rãsucitã ºi o claie de pãrgrizonat. Ne-a spus cã a vãzut rezultatele tomografieicomputerizate, dar cã trebuie sã îl supunã pe Babaunei proceduri numite bronhoscopie, prin care sãpreleveze din masa pulmonarã o probã pe care sã otrimitã la anatomopatolog. L-a programat pentrusãptãmâna care urma. I-am mulþumit ºi l-am scos peBaba din cabinet, gândindu-mã cã acum am de trãito sãptãmânã întreagã cu acest nou cuvânt, „probã“,care suna parcã ºi mai înspãimântãtor decât „suspect“.Mi-aº fi dorit ca Soraya sã fie acolo, cu mine.

Page 173: Vanatorii de Zmeie Nodrm

173

S-a dovedit cã, asemenea Satanei, ºi cancerul aremai multe nume. Al lui Baba se chema „carcinomcelular“. Avansat. Inoperabil. Baba l-a întrebat pe dr.Armani care este diagnosticul. Dr. Armani ºi-a muºcatbuza ºi a spus „prost“.

— Existã, bineînþeles, ºi varianta chimioterapiei,a zis. Dar este doar paliativã.

— Asta ce înseamnã? a întrebat Baba.Dr. Armani a oftat:— Înseamnã cã nu ar schimba mare lucru în pri-

vinþa rezultatului, doar ar prelungi durata de viaþã.— Iatã un rãspuns clar, dr. Armani. Vã mulþumesc

pentru el, a zis atunci Baba. Dar nu vreau chimiotera-pie. Avea aceeaºi expresie hotãrâtã pe faþã ca în ziuaîn care pusese bonurile de masã pe biroul doamneiDobbin.

— Dar, Baba...!— Sã nu mã mai contrazici în public, Amir.

Niciodatã. Cine te crezi?

O VREME, nici mãcar cancerul nu l-a putut þine peBaba departe de talcioc. Sâmbãta ne fãceam drumu-rile prin toatã regiunea „dupã marfã“, Baba la volanºi eu pe post de copilot, iar duminica puneam marfala vânzare. Lãmpi de alamã. Mãnuºi de baseball. Ja-chete de schi cu fermoarul stricat. Baba se saluta cuvechi cunoºtinþe din fosta noastrã patrie, iar eu mãtârguiam cu clienþii pentru un dolar sau doi. De parcãmai conta. De parcã ziua în care aveam sã fiu orfannu se apropia tot mai mult cu fiecare închidere atalciocului.

Uneori, generalul Taheri ºi soþia lui treceau ºi pela noi. Generalul, diplomat, îmi zâmbea ºi îmistrângea mâna între ale lui. Dar observasem un nougen de reticenþã în purtarea lui Khanum Taheri, o

Page 174: Vanatorii de Zmeie Nodrm

174

reticenþã tulburatã doar de mici zâmbete secrete,aruncate pe furiº, când generalul se uita în altã parte.

Îmi amintesc de vremea aceea ca de o perioadã amai multor premiere: prima datã când l-am auzit petata gemând în baie. Prima datã când am vãzut sângepe perna lui. În cei trei ani de când conducea benzi-nãria, Baba nu sunase niciodatã sã se învoiascã. O altãpremierã.

Pânã la sãrbãtoarea de Halloween din acel an,Baba ajunsese sã fie atât de obosit sâmbãta pe laprânz, încât rãmânea la volan cât mã duceam eu sãmã târguiesc pentru toate ciurucurile alea. De ZiuaRecunoºtinþei, obosea înainte de prânz. Când auînceput sã aparã sãnii pe peluzele din faþa caselor ºizãpadã artificialã pe pinii Douglas, Baba rãmâneaacasã, iar eu umblam cu dubiþa Volkswagen decolo-colo prin peninsulã.

Uneori, la talcioc, cunoºtinþele din Afganistan maifãceau câte o remarcã despre cât de mult a slãbitBaba. La început, era sub formã de compliment, bachiar întrebau care e dieta lui secretã. Dar întrebãrileºi complimentele au încetat, în timp ce scãderea îngreutate, nu. ªi kilogramele au continuat sã se topeas-cã vãzând cu ochii. Obrajii i s-au scofâlcit. ªi tâmplelei s-au scobit. Ochii i s-au dus în fundul capului.

Apoi, într-o duminicã rece, imediat dupã AnulNou, Baba îi vindea un abajur de veiozã unui filipi-nez, în timp ce eu scotoceam în maºinã, cãutând opãturã cu care sã îi acopãr picioarele.

— Hei, omule, tipul ãsta are nevoie de ajutor! amauzit vocea alarmatã a filipinezului. M-am întors ºil-am vãzut pe Baba la pãmânt. Braþele ºi picioareleîi erau contorsionate.

— Komak! am strigat. Ajutor! Am fugit spre Baba.Avea spume la gurã, pe toatã barba. Ochii daþi pestecap nu lãsau la vedere decât albul bulbucat.

Page 175: Vanatorii de Zmeie Nodrm

175

Oamenii dãdeau nãvalã spre noi. Am auzit pecineva zicând cã e o crizã de epilepsie. Altcineva urla:„Sunaþi la salvare, sunaþi la 911!“ Am auzit paºi carealergau. Cerul s-a întunecat din cauza mulþimii degurã-cascã adunatã în jurul nostru.

Spuma de la gura lui Baba a devenit roºie. κimuºca limba. Am îngenuncheat lângã el ºi l-am apucatde braþ. I-am spus: „Sunt aici, Baba! Sunt aici, o sã fiebine.“ De parcã aº fi putut sã-i uºurez convulsiile.Le-am zis sã-l lase pe Baba în pace. Am simþit cevaumed sub genunchi. Am vãzut cã vezica lui Baba segolise. ªºº, Baba jan, sunt aici. Fiul tãu e lângã tine.

DOCTORUL, CU BARBA ALBÃ ºi chel ca-n palmã, m-a scosdin încãpere.

— Vreau sã ne uitãm împreunã pe tomografiatatãlui tãu! a zis el. A pus filmele sus, pe niºte ecraneluminate ºi mi-a arãtat, cu vârful ascuþit al creionului,pozele cancerului lui Baba, aºa cum un poliþist aratãfamiliei victimei gãurile lãsate de glonþ. Creierul luiBaba arãta ca secþiunea transversalã a unei alunemari, strãbãtutã de niºte chestii cenuºii, de formaunor mingi de tenis.

— Dupã cum puteþi vedea, cancerul s-a metasta-zat, a zis el. Va trebui sã ia steroizi ca sã reducã infla-maþia creierului ºi medicaþie antiepilepticã. Reco-mand ºi radioterapie paliativã. ªtiþi ce înseamnã asta?

Am zis cã ºtiu. Puteam deja sã vorbesc desprecancer cu o anumitã fluenþã.

— Bine, atunci, a mai zis. ªi-a verificat pagerul.Trebuie sã plec, dar mã puteþi apela pe pager dacãmai aveþi întrebãri.

— Mulþumesc.Am petrecut noaptea pe un scaun, lângã patul lui

Baba.

Page 176: Vanatorii de Zmeie Nodrm

176

ÎN DIMINEAÞA URMÃTOARE, sala de aºteptare de jos eraplinã de afgani. Mãcelarul din Newark. Un inginercare lucrase cu Baba la construirea orfelinatului. In-trau pe rând ºi îl salutau pe Baba, cu voce joasã. Îiurau însãnãtoºire grabnicã. Baba era treaz; ameþit ºiepuizat, dar treaz.

Spre prânz au sosit generalul Taheri cu soþia.Soraya a apãrut ºi ea numaidecât. Ne-am uitat unulla celãlalt ºi apoi ne-am ferit privirea în acelaºi timp.

— Ce mai faci, prietene? a zis generalul Taheri,luându-i mâna lui Baba.

Baba i-a fãcut semn spre perfuzia care îi atârna debraþ. A zâmbit palid. Generalul i-a rãspuns cu un altzâmbet.

— Nu trebuia sã vã deranjaþi cu toþii, a croncãnitBaba.

— Nu-i nici un deranj, i-a rãspuns KhanumTaheri.

— Nu, nici un fel de deranj. Nu aveþi nevoie denimic? a adãugat generalul Taheri. Chiar nimic? Spu-neþi-mi ca unui frate!

Mi-am amintit ce-mi spusese Baba odatã desprepaºtuni: Putem fi cãpoºi ºi ºtiu cã suntem mult prea mândri,dar, la nevoie, crede-mã, pe nimeni nu þi-ai dori sã ai înpreajmã mai mult decât pe un paºtun.

Baba ºi-a scuturat capul pe pernã.— Venirea dumneavoastrã aici mi-a adus luminã

în ochi.Generalul a zâmbit ºi i-a strâns mâna lui Baba. — Ce mai faci, Amir jan? Ai nevoie de ceva?Felul în care mã privea, bunãtatea din ochii lui...— Nu, mulþumesc, sahib general! Sunt...Am simþit un nod în gât ºi ochii mi s-au umplut de

lacrimi. Am fugit din salon.Am plâns pe hol, lângã ecranul pe care, noaptea

trecutã, vãzusem chipul ucigaºului.

Page 177: Vanatorii de Zmeie Nodrm

177

Uºa de la salonul lui Baba s-a deschis ºi a ieºitSoraya. A venit lângã mine. Purta un tricou cenuºiuºi blugi. Avea pãrul lãsat pe spate. Aº fi vrut sã gãsescalinarea în braþele ei.

— Îmi pare atât de rãu, Amir! mi-a zis. Cu toþiine-am dat seama cã ceva nu e în ordine, dar nu amºtiut cã e vorba de asta.

Mi-am ºters ochii cu mâneca. — N-a vrut sã se afle!— Ai nevoie de ceva?— Nu, ºi am încercat sã zâmbesc. ªi-a pus mâna

peste a mea. Prima noastrã atingere.I-am luat-o. Am dus-o la faþã. La ochi. I-am dat

drumul.— Mai bine te duci înãuntru, altfel tatãl tãu o

sã-mi cearã socotealã. A zâmbit ºi a dat din cap. — Ar trebui.S-a întors sã plece.— Soraya?— Da?— Îmi pare bine cã ai venit. Înseamnã... enorm

pentru mine.

L-AU EXTERNAT PE BABA douã zile mai târziu. Au che-mat un specialist numit oncolog radioterapeut, caresã stea de vorbã cu el ºi sã-l convingã sã facã radio-terapie. Baba a refuzat. Au încercat sã mã convingãpe mine sã-l lãmuresc. Dar îi vãzusem privirea. Le-ammulþumit, am semnat formularele ºi l-am dus pe Babaacasã cu Fordul meu Torino.

În noaptea aceea, Baba stãtea întins pe canapea,învelit cu o pãturã de lânã. I-am adus ceai fierbinte ºimigdale prãjite. Mi-am pus braþele în jurul lui ºi l-amridicat, mult prea uºor. Oasele umerilor pãreau niºtearipi de pasãre în mâinile mele. I-am tras pãtura pânã

Page 178: Vanatorii de Zmeie Nodrm

178

sub subsuori, peste coastele pe care se întindea pieleasubþire ºi gãlbejitã.

— Ce pot sã mai fac pentru tine, Baba?— Nimic, bachem. Mulþumesc.M-am aºezat lângã el.— Atunci, mã întrebam dacã ai putea sã faci ceva

pentru mine. Dacã nu eºti prea obosit.— Ce?— Vreau sã mergi în khastegari. Vreau sã-i ceri

generalului Taheri mâna fiicei lui.Buzele uscate ale lui Baba s-au destins într-un

zâmbet. Un punct verde pe o frunzã uscatã. — Eºti sigur?— Niciodatã n-am fost mai sigur de ceva în viaþa

mea.— Te-ai gândit bine?— Balay, Baba.— Atunci dã-mi telefonul. ªi carneþelul meu

negru.Am clipit.— Acum?— Pãi, când?— Bine, atunci.I-am dat telefonul ºi carneþelul negru în care Baba

îºi nota numerele de telefon ale prietenilor lui afgani.I-a cãutat pe Taheri. A format numãrul. ªi-a dusreceptorul la ureche. Îmi simþeam inima cum o ia latrap.

— Jamila jan? Salaam alaykum, a zis. S-a prezentat,apoi a fãcut o pauzã. Mult mai bine, mulþumesc. A fostatât de frumos din partea ta sã vii. A dat din cap. Osã þin minte, mulþumesc. Sahib general este acasã?Pauzã. Mulþumesc.

S-a uitat la mine cu o licãrire în ochi. Nu ºtiu dece, dar îmi venea sã râd. Sau sã chiui. Mi-am dus

Page 179: Vanatorii de Zmeie Nodrm

179

mâna fãcutã pumn la gurã ºi am muºcat. Baba a râsuºor, pe nas.

— Sahib general, Salaam alaykum... Da, mult maibine... Balay... Sunteþi amabil. Sahib general, v-amsunat ca sã vã-ntreb dacã n-aº putea sã vã fac o vizitãmâine dimineaþã, dumneavoastrã ºi lui KhanumTaheri. E o chestiune de onoare... Da... Unsprezecee cum nu se poate mai bine. Pe mâine. Khoda hafez.

A pus receptorul în furcã. Ne-am uitat unul laaltul. Eu am început sã chicotesc. Baba la fel.

BABA S-A PIEPTÃNAT ºi ºi-a dat cu apã prin pãr. L-amajutat sã îmbrace o cãmaºã albã curatã ºi i-am fãcutnod la cravatã, fãrã sã îmi scape cei doi centimetri despaþiu gol dintre nasturele de la guler ºi gâtul luiBaba. M-am gândit la toate spaþiile goale pe care o sãle lase Baba în urma lui dupã ce se va duce, apoi amîncercat sã mã gândesc la altceva. Nu se dusese. Nuîncã. Iar asta era o zi pentru gânduri de bine. Sacoulde la costumul maro, cel pe care îl purtase la ceremo-nia mea de absolvire, atârna pe el ca pe un umeraº;Baba se topise prea mult ca sã-l mai umple cum tre-buie. A trebuit sã-i suflec mânecile. M-am aplecat ºii-am legat ºireturile.

Familia Taheri locuia într-o casã cu etaj dintr-ozonã rezidenþialã din Fremont, cunoscutã pentru nu-mãrul mare de locuitori de origine afganã. Casa aveabovindouri, acoperiºul înclinat ºi o verandã împrej-muitã pe care am vãzut ghivece cu muºcate. Pe aleese gãsea parcatã dubiþa gri a generalului.

L-am ajutat pe Baba sã iasã din Ford ºi m-amstrecurat din nou în spatele volanului. S-a aplecatprin fereastra dinspre scaunul pasagerului:

— Sã stai acasã, te sun eu într-o orã. — Bine, Baba, i-am zis. Sã ai noroc.A zâmbit.

Page 180: Vanatorii de Zmeie Nodrm

180

Am demarat. În oglinda retrovizoare, l-am vãzutpe Baba care ºontâcãia pe aleea din faþa caseiTaherilor ca sã ducã la îndeplinire o ultimã îndatorirepãrinteascã.

AM STRÃBÃTUT LIVINGUL apartamentului nostru în susºi în jos, în aºteptarea telefonului de la Baba. Cinci-sprezece paºi în lungime. Zece ºi jumãtate în lãþime.ªi dacã generalul o sã zicã nu? Dacã nu-i place demine? Mã tot duceam în bucãtãrie, sã mã uit la ceasulde la cuptor.

Telefonul a sunat chiar înainte de prânz. EraBaba.

— Deci?— Generalul a acceptat.Am rãsuflat uºurat. M-am aºezat. Îmi tremurau

mâinile.— A acceptat?— Da, dar Soraya jan e sus, în camera ei. Înainte

de toate, ar vrea sã vorbeascã cu tine.— Bine.Baba a mai zis ceva cuiva, apoi s-a auzit un dublu

clic în timp ce punea receptorul în furcã.— Amir? Era vocea Sorayei.— Salaam.— Tata a zis da.— ªtiu, i-am rãspuns. Am trecut receptorul în cea-

laltã mânã. Zâmbeam. Sunt atât de fericit cã nici nuºtiu ce sã zic.

— ªi eu sunt fericitã, Amir. Eu... nu pot sã cred cãse-ntâmplã cu-adevãrat.

Am râs.— ªtiu.— Ascultã, a zis, vreau sã-þi spun ceva. Ceva ce

trebuie sã ºtii înainte sã...— Nu-mi pasã, orice-ar fi.

Page 181: Vanatorii de Zmeie Nodrm

181

— Ba trebuie sã ºtii. Nu vreau sã pornim cusecrete. ªi aº prefera sã auzi de la mine, nu de la alþii.

— Dacã asta o sã te facã sã te simþi mai bine, spu-ne-mi. Dar n-o sã se schimbe nimic.

La celãlalt capãt al firului a urmat o pauzã lungã.— Pe vremea când locuiam în Virginia, am fugit

cu un afgan. Aveam optsprezece ani atunci... eramrebelã... proastã, iar el... era cu drogurile. Am trãit cuel aproape o lunã. Afganii din Virginia nu mai vor-beau de altceva. În cele din urmã, Padar ne-a dat deurmã. Ne-am trezit cu el la uºã ºi... m-a obligat sãmã-ntorc acasã. M-am purtat ca o istericã. Strigam.Urlam. I-am strigat cã-l urãsc... În fine, m-am întorsacasã ºi... – Plângea. – Scuzã-mã. Am auzit-o cumpune receptorul jos. ªi-a suflat nasul. Îmi pare rãu, azis, cu vocea rãguºitã. Când am ajuns acasã am vãzutcã mama suferise un atac cerebral, partea dreaptã afeþei era paralizatã ºi... m-am simþit atât de vinovatã.Nu merita. La scurt timp, Padar a hotãrât sã ne mu-tãm în California.

A urmat o perioadã de tãcere.— ªi cum te înþelegi acum cu tatãl tãu? am în-

trebat. — Mereu am avut neînþelegeri, ºi acum mai avem,

dar îi sunt recunoscãtoare cã a venit dupã mine. Suntconvinsã cã m-a salvat. A fãcut o pauzã. Deci, tederanjeazã ce þi-am spus?

— Un pic, am spus. În privinþa asta mã simþeamdator sã fiu sincer. Nu puteam sã o mint ºi sã-i spuncã iftikhar, mândria, nu mi-a fost deloc rãnitã la aflareaveºtii cã ea a fost cu un bãrbat, în timp ce eu nudusesem încã nici o femeie în pat. M-a deranjat unpic, dar cugetasem destul la chestiunea asta însãptãmânile dinaintea celei în care l-am rugat pe Babasã se ducã în khastegari. Iar într-un final, întrebareacare nu-mi dãdea pace era aceasta: Cum puteam eu,

Page 182: Vanatorii de Zmeie Nodrm

dintre toþi oamenii, sã pedepsesc pe cineva, pe ori-cine, pentru trecutul lor?

— Te deranjeazã pânã-ntr-acolo încât sã te rãz-gândeºti?

— Nu, Soraya. Nici pe departe, am zis. Nimic dince-ai zis nu schimbã situaþia. Vreau sã ne cãsãtorim.

A bufnit-o plânsul.Am invidiat-o. Secretul ei nu mai era secret. Rezol-

vat. Am deschis gura ºi am fost gata-gata sã-i spuncum l-am trãdat pe Hassan, cum am minþit ºi cum amdistrus relaþia de patruzeci de ani dintre Baba ºi Ali.Dar nu am fãcut-o. Bãnuiam cã erau multe aspecteleîn care Soraya Taheri era o persoanã mai bunã decâtmine. Curajul era doar unul dintre ele.

Page 183: Vanatorii de Zmeie Nodrm

183

Când am ajuns a doua zi la casa Taherilor, pentrulafz – ceremonia de logodnã – a trebuit sã parchezFordul în stradã. Aleea care ducea spre casã era plinãde maºini parcate barã la barã. Purtam un costumbleumarin pe care îl cumpãrasem cu o zi înainte,dupã ce îl adusesem pe Baba de la khastegari. Mi-amîndreptat cravata în oglinda retrovizoare.

— Eºti khoshteep, mi-a zis Baba. Chipeº.— Mulþumesc, Baba! Te simþi bine? Ai putere sã

faci faþã?— Sã fac faþã? E cea mai fericitã zi din viaþa mea,

Amir! mi-a zis, cu un zâmbet obosit.

PRIN UªÃ RÃZBÃTEAU râsete, glasuri ºi muzicã afganãîn surdinã – pãrea un ghazal clasic de Ustad Sarahang.Am sunat la uºã. Un chip s-a ivit printre perdelelegeamului de la hol, apoi a dispãrut.

— Au sosit, s-a auzit vocea unei femei. Vorbãriaa încetat. Cineva a oprit muzica.

Khanum Taheri a deschis uºa.— Salaam alaykum, ne-a salutat, radioasã. κi fãcuse

pãrul permanent ºi purta o rochie neagrã, elegantã,lungã pânã la glezne. Când am pãºit în hol i s-auumezit ochii: De-abia ai venit în casa noastrã ºi euîncep sã plâng, Amir jan! a zis. I-am sãrutat mâna, aºacum mã instruise Baba cu o searã în urmã.

XIII.

Page 184: Vanatorii de Zmeie Nodrm

184

Ne-a condus printr-un hol puternic luminat spreliving. Pe pereþii lambrisaþi am vãzut pozele celor careurmau sã devinã noua mea familie: o Khanum Taherimult mai tânãrã ºi cu pãrul înfoiat, alãturi de general,cu cascada Niagara în fundal; Khanum Taheri într-orochie dintr-o bucatã ºi generalul cu un sacou curevere înguste ºi strâns pe talie, cu cravatã îngustã ºiun pãr bogat ºi negru; Soraya pe cale sã urce într-unmontagne russe, zâmbind ºi fãcând cu mâna, cu apa-ratul dentar strãlucind în soare. O pozã a generalului,strãlucitor în uniforma de galã, dând mâna cu regeleHussein al Iordaniei. Un portret al lui Zahir Shah.

Livingul era ticsit cu vreo douãzeci ºi ceva deinvitaþi, aºezaþi pe scaune înºiruite pe lângã pereþi.Când a intrat Baba, toatã lumea s-a ridicat. Am fãcutînconjurul încãperii, Baba înaintea mea, încetiºor, euîn urmã, strângând mâini ºi salutând oaspeþii. Gene-ralul – în acelaºi costum gri – ºi Baba s-au îmbrãþiºat,bãtându-se uºurel cu palma pe spate. ªi-au spus salu-turile – Salaam – cu voci pline de respect ºi pe un tonscãzut.

Generalul m-a þinut o clipã de mâini ºi a zâmbitatotºtiutor, ca ºi când mi-ar fi spus: „Vezi, bachem, ãstae modul corect – afgan – de a face lucrurile astea.“Ne-am sãrutat de trei ori pe obraz.

Ne-am aºezat apoi în încãperea înþesatã de lume,eu ºi Baba, unul lângã altul, iar în celãlalt capãt,generalul ºi soþia lui. Respiraþia lui Baba era mai greaacum ºi îºi tot ºtergea transpiraþia de pe frunte ºi depe chelie cu batista. M-a vãzut cã mã uit la el ºi a reuºitsã îmi adreseze un zâmbet chinuit.

— Sunt bine, a mormãit.Fidelã tradiþiei, Soraya nu se gãsea de faþã. Dupã câteva momente de conversaþie politicoasã,

generalul ºi-a dres vocea. În încãpere s-a fãcut brusctãcere ºi toatã lumea ºi-a lãsat privirea în jos, spre

Page 185: Vanatorii de Zmeie Nodrm

185

mâini, în semn de respect. Generalul a dat din capcãtre Baba.

Baba ºi-a dres ºi el vocea. A început sã vorbeascã,dar nu reuºea sã termine propoziþiile fãrã sã seopreascã sã tragã aer în piept:

— Sahib general, Khanum Jamila jan,... cu mareumilinþã, eu ºi fiul meu... am venit azi la dumnea-voastrã. Sunteþi… niºte oameni onorabili... dintr-ofamilie bunã ºi de stirpe nobilã. Eu vin doar cu ihtiramºi cu cel mai mare respect pentru dumneavoastrã,numele familiei dumneavoastrã ºi… pentru memoriastrãmoºilor dumneavoastrã.

S-a oprit o clipã, ºi-a tras sufletul, ºi-a ºters transpi-raþia de pe frunte:

— Amir jan este unicul meu fiu... singurul meuodor ºi mi-a fost un fiu bun. Sper sã se dovedeascã…demn de bunãtatea dumneavoastrã. Vã rog sã neonoraþi pe Amir jan ºi pe mine... ºi sã-l acceptaþi pefiul meu în familia dumneavoastrã.

Generalul a încuviinþat politicos din cap.— Suntem onoraþi sã urãm bun-venit în familia

noastrã fiului unui om ca dumneavoastrã! a zis el.Aveþi o reputaþie fãrã patã. Am fost umilul dumnea-voastrã admirator în Kabul ºi am rãmas astfel pânãazi. Ne simþim onoraþi de faptul cã familiile noastrese unesc. Amir jan, þie îþi urez bun-venit în casa mea,unde vii ca fiu, ca soþ al fiicei mele, care este noor aochilor mei. Durerea ta va fi durerea noastrã, fericireata va fi fericirea noastrã. Sper cã vei ajunge sã ne pri-veºti, pe Khala Jamila ºi pe mine, ca pe niºte pãrinþiºi mã rog pentru fericirea ta ºi a frumoasei noastreSoraya jan. Vã dãm amândurora binecuvântareanoastrã.

Toatã lumea a început sã aplaude ºi la acest semncapetele s-au întors spre hol. Momentul aºteptat demine.

Page 186: Vanatorii de Zmeie Nodrm

186

Soraya a apãrut în capãtul coridorului. Era îmbrã-catã într-o superbã rochie tradiþionalã afganã de cu-loarea vinului, cu mâneci lungi ºi ornamente de aur.

Mâna lui Baba a strâns-o pe a mea. Khanum Taheria izbucnit din nou în lacrimi. Încet, Soraya a venitspre noi, urmatã de un ºir de tinere din familia ei.

A sãrutat mâna tatei. S-a aºezat în cele din urmãlângã mine, cu ochii plecaþi.

Aplauzele au crescut în intensitate.

CONF ORM TRADIÞIEI, familia Sorayei trebuia sã organi-zeze petrecerea de logodnã – Shirini-khori sau „Cere-monia mâncatului de dulciuri“. Apoi ar fi urmatperioada de logodnã, care trebuia sã þinã câteva luni,ºi nunta, care ar fi fost plãtitã de Baba.

Cu toþii am cãzut de acord sã scurtãm Shirini-khori.Toatã lumea ºtia de ce, cu toate cã nimeni nu ospunea cu voce tare: Baba nu mai avea mult de trãit.

În timpul pregãtirilor de nuntã Soraya ºi cu minenu am ieºit niciodatã singuri – de vreme ce nu eramîncã cãsãtoriþi, nici mãcar trecuþi prin Shirini-khori, nus-ar fi cuvenit. Aºa cã a trebuit sã mã mulþumesc cuinvitaþiile la cinã ale familiei Taheri, la care mergeamcu Baba. Mã aºezam de partea cealaltã a mesei, pri-vind-o pe Soraya, imaginându-mi cum ar fi sã-i simtcapul pe piept, sã-mi umplu nãrile cu parfumulpãrului ei, s-o sãrut, sã fac dragoste cu ea.

Baba a cheltuit vreo 35.000 dolari, aproape toateeconomiile lui de o viaþã, pentru awroussi – ceremoniade nuntã. A închiriat un restaurant afgan în Fremont,cu o salã mare de ceremonii – proprietarul îl cunoºteade la Kabul ºi i-a fãcut o reducere serioasã. Baba aplãtit chilas – perechea noastrã de verighete decãsãtorie ºi inelul cu diamant ales de mine. Mi-acumpãrat fracul ºi costumul tradiþional, de culoareverde, pentru nika – ceremonia legãmintelor.

Page 187: Vanatorii de Zmeie Nodrm

187

Dintre toate pregãtirile frenetice pentru nuntã –majoritatea preluate, din fericire, de Khanum Taheriºi prietenele ei – îmi amintesc doar câteva momente.

Îmi amintesc de nika noastrã. Eram aºezaþi în jurulmesei, eu ºi Soraya îmbrãcaþi în verde – culoarea Isla-mului, dar ºi a primãverii ºi a unui nou început. Eupurtam costum, Soraya (singura femeie de la masã) –o rochie cu mâneci lungi ºi vãl. În jurul mesei se maiaflau Baba, generalul Taheri (de data asta în frac) ºicâþiva dintre unchii Sorayei. Eu ºi Soraya ne uitam înpãmânt, în semn de respect solemn, aruncându-nedoar priviri furiºe, cu coada ochiului. Mullahul le-apus martorilor întrebãrile cuvenite ºi a citit din Coran.Ne-am rostit legãmintele. Am semnat certificatele.Unul dintre unchii Sorayei, venit din Virginia, Sharifjan, fratele lui Khanum Taheri, s-a ridicat ºi ºi-a dresglasul. Soraya îmi spusese cã locuia în America depeste douãzeci de ani. Lucra pentru INS ºi era cãsã-torit cu o americancã. Era ºi poet. Un omuleþ cu faþãde pasãre ºi pãr câlþos, care a citit un lung poem de-dicat Sorayei, mâzgãlit pe o hârtie cu antetul ho-telului.

— Wah, wah, Sharif jan! a exclamat toatã lumeacând a terminat de citit.

Îmi amintesc cum m-am dus spre estradã, îmbrã-cat de data asta în frac, mânã în mânã cu Soraya, opari înveºmântatã în alb, cu chipul ascuns sub vãl.Baba ºchiopãta lângã mine, generalul ºi soþia luipãºeau alãturi de fiica lor. O procesiune de unchi,mãtuºi ºi veri ne urmau în timp ce ne croiam drumprin salã, trecând printre ºiruri de oaspeþi care aplau-dau ºi prin lumina orbitoare a flash-urilor aparatelorde fotografiat. Unul dintre verii Sorayei, fiul lui Sharifjan, a þinut Coranul deasupra capetelor noastre întimp ce înaintam cu greu prin mulþimea de oameni.Cântecul de nuntã – ahesta boro – a izbucnit din

Page 188: Vanatorii de Zmeie Nodrm

piepturile invitaþilor, acelaºi pe care îl cântase ofiþerulrus la punctul de trecere din Mahipar, în noaptea încare eu ºi Baba am fugit din Kabul:

Transformã dimineaþa într-o cheie ºi arunc-o în puþAlunecã încet, frumoasã lunã, alunecã încet. Fã soarele dimineþii sã uite a se mai ridica spre rãsãrit,Alunecã încet, frumoasã lunã, alunecã încet.

Îmi amintesc cã stãteam pe sofaua aºezatã ca untron, pe estradã, cu mâna Sorayei într-a mea, priviþide peste trei sute de perechi de ochi. A urmat AyenaMasshaf, când ni s-a dat o oglindã ºi au aruncat un vãldeasupra capetelor noastre, ca sã putem privi înintimitate chipul celuilalt reflectat în oglindã. Vãzândfaþa zâmbitoare a Sorayei în oglindã, în momentulacela de intimitate oferit de vãl, i-am murmuratpentru prima oarã cã o iubesc. Pe obraji i-au înfloritbujori ca focul.

Îmi mai amintesc imaginea coloratã a platourilorcu chopan kabob, sholeh-goshti ºi orez cu portocale sãlba-tice. Îl vãd pe Baba, aºezat între noi pe sofa, zâmbind.Vãd imaginea unor bãrbaþi transpiraþi din cap pânã-npicioare, dansând tradiþionalul attan, în cerc, legã-nându-se, rotindu-se repede, ºi mai repede în ritmulfrenetic al tamburinei, pânã ce, cu excepþia câtorva,au cãzut jos de obosealã. Îmi amintesc cã mi-aº fi doritca Rahim Khan sã fie acolo.

ªi îmi mai amintesc cã m-am întrebat dacã ºiHassan s-o fi cãsãtorit sau nu. ªi dacã da, a cui faþãpictatã în henna o fi vãzut în oglinda de sub vãl?

PE LA DOUÃ DIMINEAÞA, petrecerea s-a mutat de la res-taurant în apartamentul lui Baba. Ceaiul a curs dinnou ºi muzica a rãsunat pânã când vecinii au chematpoliþia. Apoi, cu o orã înainte de rãsãritul soarelui,

188

Page 189: Vanatorii de Zmeie Nodrm

189

dupã ce toþi oaspeþii au plecat, Soraya si cu minene-am culcat pentru prima oarã unul lângã altul.Toatã viaþa mea fusesem înconjurat numai de bãrbaþi.În noaptea aceea, am descoperit tandreþea uneifemei.

SORAYA A FOST cea care a propus sã se mute cu noi –cu Baba ºi cu mine.

— M-am gândit cã ai vrea sã locuim separat, amzis.

— Cu Kaka jan aºa bolnav cum e? mi-a rãspunsea. Ochii ei mi-au spus cã nu aºa trebuie începutã ocãsnicie. Am sãrutat-o.

— Îþi mulþumesc! Soraya s-a dedicat îngrijirii tatãlui meu. Îi pre-

gãtea pâinea prãjitã ºi ceaiul de dimineaþã, îl ajutasã se dea jos din pat sau sã meargã la culcare. Îi dãdeaanalgezicele, îi spãla hainele ºi îi citea în fiecaredupã-amiazã ziarele – rubrica de politicã externã. Îigãtea felurile lui favorite, shorwa de cartofi, deºi elde-abia putea sã mãnânce câteva linguri, ºi îl scoteaîn fiecare zi la o plimbare scurtã în jurul blocului. ªidupã ce Baba a cãzut la pat, ea îl întorcea de pe oparte pe alta, din orã în orã, ca sã nu facã escare.

Într-o zi, am venit acasã de la farmacie cu morfinalui Baba. Imediat ce am închis uºa, am zãrit cu coadaochiului cum Soraya ascunde ceva sub pãtura luiBaba.

— Hei, v-am vãzut! Ce fãceaþi voi doi acolo? am zis.— Nimic, a rãspuns Soraya, zâmbind. — Mincinoaso!Am ridicat pãtura lui Baba.— Ce-i asta? am zis, cu toate cã, de îndatã ce am

ridicat caietul legat în piele, am ºtiut ce este. Mi-amtrecut degetele peste cusãturile aurite ale copertei.Mi-am amintit brusc de focurile de artificii din

Page 190: Vanatorii de Zmeie Nodrm

190

noaptea în care Rahim Khan îmi dãduse caietul,noaptea în care îmi sãrbãtorisem cei treisprezece ani,cu flãcãri luminoase care explodau în verde, roºu ºigalben pe cerul nopþii.

— Nu-mi vine sã cred cã poþi sã scrii aºa! mi-a zisSoraya.

Baba ºi-a ridicat cu greu capul de pe pernã: — Eu am pus-o sã ia caietul. Sper sã nu te superi.I-am dat caietul înapoi Sorayei ºi am ieºit din

încãpere. Baba nu suporta sã mã vadã plângând.

LA O LUNÃ DUPÃ NUNTÃ, Taherii – Sharif cu soþia lui,Suzy, ºi câteva mãtuºi ale Sorayei – au venit la noi lacinã. Soraya a pregãtit sabzi challow, orez alb cu spanacºi miel. Dupã cinã, am bãut cu toþii ceai verde ºi amjucat cãrþi în grupuri de câte patru. Eu ºi Soraya ju-cam cu Sharif ºi cu Suzy pe mãsuþa de cafea, chiarlângã canapeaua pe care stãtea Baba întins, acoperitcu o pãturã de lânã. Baba mã privea cum glumesc cuSharif, cum îmi împletesc degetele cu ale Sorayei sauîi dau o buclã pe dupã ureche. Parcã îl zãream zâm-bind în sinea lui, la fel de larg ca însuºi cerul nopþiidin Kabul, când tremurau plopii ºi cântecul greierilordin grãdinã umplea întunericul nopþii.

Chiar înainte de miezul nopþii, Baba ne-a rugatsã-l ajutãm sã meargã la culcare. Soraya ºi cu minei-am pus braþele pe dupã umerii noºtri, apoi l-amcuprins de spate ºi l-am ridicat încet. Când l-am aºezatdincolo, pe pat, a rugat-o pe Soraya sã îi stingã veiozade la cãpãtâi. Ne-a spus sã ne aplecãm ºi ne-a datfiecãruia o sãrutare.

— O sã vin sã îþi aduc morfina ºi un pahar de apã,Kaka jan, a spus Soraya.

— Nu, nu în seara asta, a rãspuns Baba. În searaasta nu mã doare nimic.

Page 191: Vanatorii de Zmeie Nodrm

191

— OK, a zis ea. L-a învelit ºi am închis uºa în urmanoastrã.

Baba nu s-a mai trezit niciodatã.

TOATE LOCURILE DE PARCARE de lângã moscheea dinHayward erau ocupate. Pe spaþiul verde din spateleclãdirii, automobile ºi SUV-uri erau înghesuite pe maimulte rânduri. Oamenii trebuiau sã caute la maimulte strãzi distanþã ca sã gãseascã un loc de parcare.

Zona destinatã bãrbaþilor, în moschee, era o încã-pere de formã pãtratã, acoperitã cu carpete afgane ºipresãratã cu saltele subþiri aºezate în rânduri paralele.Bãrbaþii îºi lãsau încãlþãmintea la intrare ºi se aºezaupe saltele, cu picioarele încruciºate. Un mullah recitala microfon surrah din Coran. Eu m-am aºezat lângãuºã, poziþia tradiþionalã a membrilor familiei celuidecedat. Generalul Taheri stãtea chiar lângã mine.

Prin uºa deschisã, puteam vedea rândurile demaºini parcate, cu soarele bãtându-le în parbriz. Dinunele se dãdeau jos bãrbaþi în costume închise laculoare ºi femei în rochii negre, cu capul acoperit detradiþionalul hijab.

În timp ce în încãpere rãsunau cuvintele Coranului,m-am gândit la vechea poveste cu Baba care se lup-tase cu ursul negru, în Baluchistan. Baba se luptasetoatã viaþa cu urºii. κi pierduse soþia de tânãr. Cres-cuse singur un fiu. κi pãrãsise patria mult iubitã, încare se nãscuse – watan a lui. Avusese parte de sãrãcie.Umilinþã. În cele din urmã, sosise un urs pe care nul-a mai putut birui. Dar chiar ºi în lupta asta, pierdusedupã regulile lui.

Dupã fiecare rundã de rugãciuni, grupuri de oa-meni îndoliaþi fãceau coadã la ieºire, salutându-mãºi prezentându-ºi condoleanþele. Le strângeam înda-toritor mâinile. Pe mulþi dintre ei abia dacã îi cunoº-team. Le zâmbeam politicos, mulþumindu-le pentru

Page 192: Vanatorii de Zmeie Nodrm

192

cele spuse ºi pentru gândurile pe care i le adresau luiBaba.

— ... m-a ajutat sã-mi construiesc o casã înTaimani...

— ... sã se odihneascã în pace... — ... nu aveam la cine sã apelez, iar el m-a ajutat

ºi mi-a împrumutat bani... — … mi-a fãcut rost de slujbã… de-abia mã

cunoºtea…— ... ca un frate mi-a fost... Îi ascultam ºi îmi dãdeam seama cât de mult din

ceea ce eram ºi fiinþa mea întreagã se datorau feluluiîn care mã modelase Baba, aºa cum îi modelase ºi peceilalþi, rãmânându-le în amintire. Întreaga mea viaþãfusesem „bãiatul lui Baba“. Acum, el nu mai era. Babanu îmi va mai arãta calea de urmat; trebuia sã mi-oaflu singur.

Gândul ãsta m-a speriat de moarte.Mai devreme, la mormântul din mica porþiune de

cimitir destinatã musulmanilor, privisem cum îlcoboarã pe Baba în pãmânt. Mullahul începuse sã secerte cu cineva în legãturã cu ayat-ul corect ce trebuiarecitat la mormânt. Ar fi ieºit cu scandal, dacã nu arfi intervenit generalul Taheri. Mullahul a ales în celedin urmã un ayat ºi l-a recitat, uitându-se urât lacelãlalt tip. Am privit cum se aruncã prima lopatã depãmânt ºi am plecat. M-am dus în cealaltã parte acimitirului. M-am aºezat la umbra unui arþar roºu.

Acum, dupã ce ultimul dintre cei prezenþi ºi-a pre-zentat condoleanþele, moscheea s-a golit; nu mai eradecât mullahul care decupla microfoanele ºi puneaCoranul în învelitoarea lui. Am ieºit împreunã cu ge-neralul, în lumina târzie a soarelui de dupã-amiazã.Am coborât treptele ºi am trecut pe lângã un grup debãrbaþi care povesteau ceva, învãluiþi în nori de fumde þigarã. Auzeam frânturi de conversaþie: un meci

Page 193: Vanatorii de Zmeie Nodrm

de fotbal în Union City sãptãmâna viitoare, un resta-urant afgan nou în Santa Clara. Viaþa mergea înainte,lãsându-l deja pe Baba în urmã.

— Cum te simþi, bachem? m-a întrebat generalulTaheri.

Mi-am încleºtat dinþii. Mi-am înghiþit lacrimile careameninþaserã toatã ziua sã dea nãvalã.

— Mã duc s-o caut pe Soraya, am zis.— Bine.M-am îndreptat spre zona din moschee unde erau

femeile. Soraya stãtea pe scãri împreunã cu mama eiºi douã doamne pe care le-am recunoscut vag de lanuntã. I-am fãcut semn. I-a spus ceva mamei ei ºi avenit spre mine:

— Putem sã mergem?— Bineînþeles. M-a luat de mânã.Ne-am plimbat în tãcere, pe o alee de pietriº ºer-

puitoare, mãrginitã de un gard viu pitic. Ne-am aºezatpe o bancã ºi am privit un cuplu în vârstã îngenun-cheat în faþa unui mormânt aflat la câteva rânduri maiîncolo. Puneau un buchet de margarete pe piatra demormânt.

— Soraya?— Da?— O sã-mi fie dor de el.ªi-a pus mâna la mine în poalã. Chila lui Baba a

strãlucit pe inelarul ei. În spatele ei, îi vedeam pe ceiveniþi la înmormântarea lui Baba, urcându-se înmaºini ºi înscriindu-se în traficul de pe MissionBoulevard. Curând aveam sã plecãm ºi noi ºi, pentruprima oarã, Baba avea sã rãmânã singur-singurel.

Soraya m-a tras spre ea ºi lacrimile au început însfârºit sã curgã.

PENTRU CÃ SORAYA ºi cu mine nu fuseserãm logodiþimai multã vreme, aºa cum era datina, multe lucruri

193

Page 194: Vanatorii de Zmeie Nodrm

194

pe care le-am aflat despre Taheri au fost dupã cene-am cãsãtorit ºi am intrat în familie. De exemplu,am aflat cã, o datã pe lunã, generalul suferea demigrene groaznice, care durau aproape o sãptãmânã.Când îl apuca durerea de cap, generalul se ducea încamera lui, se dezbrãca, stingea lumina, încuia uºaºi nu mai ieºea pânã nu-ºi revenea. Nimeni nu aveavoie sã intre la el sau sã batã la uºã. Uneori ieºeaîmbrãcat în costumul lui gri, mirosind a somn ºi aaºternuturi, cu ochii umflaþi ºi injectaþi. Am aflat dela Soraya cã el ºi Khanum Taheri dormeau în camereseparate de când se ºtia ea. Am aflat cã putea sã fierãu, ca atunci când gusta o înghiþiturã din qurma pecare soþia i-o aºezase pe masã ºi ofta, dând-o la oparte.

— Îþi fac altceva de mâncare, zicea atunci KhanumTaheri, dar el o ignora, se îmbufna ºi mânca pâine cuceapã. Asta o înfuria pe Soraya, iar pe mama ei o fãceasã plângã. Soraya îmi zisese cã tatãl ei ia antidepresive.Am aflat cã îºi întreþinea familia din ajutorul social,fãrã sã se fi angajat vreodatã de când veniserã înAmerica. Prefera sã încaseze cecul emis de guverndecât sã se degradeze fãcând o muncã nedemnã depoziþia lui – considera piaþa de vechituri doar unhobby, un loc unde te duci sã te întâlneºti cu amiciiafgani. Generalul credea cã, mai devreme sau maitârziu, Afganistanul avea sã fie eliberat, monarhiareinstauratã ºi serviciile lui necesare din nou. Aºa cã,în fiecare zi, îºi punea costumul lui gri, îºi întorceaceasul de buzunar ºi aºtepta.

Am mai aflat cã, pe vremuri, Khanum Taheri –cãreia îi spuneam acum Khala Jamila – fuseserenumitã în Kabul pentru vocea ei minunatã. Deºitalentatã, nu cântase niciodatã ca profesionistã – amauzit cã interpreta desãvârºit cântece populare, ghazal,chiar ºi raga, care erau de obicei rezervate bãrbaþilor.

Page 195: Vanatorii de Zmeie Nodrm

195

Dar, oricât de mult îi plãcea generalului muzica – aveachiar o impresionantã colecþie de casete cu ghazal-uriclasice interpretate de cântãreþi afgani ºi hinduºi – erade pãrere cã interpretarea cântecelor trebuia lãsatãîn seama celor care nu au o reputaþie de pierdut. Sãnu cânte în public fusese una din condiþiile pe caregeneralul i le pusese încã de când se cãsãtoriserã.Soraya mi-a spus cã mama ei ar fi vrut sã ne cânte lanuntã, mãcar un singur cântec, dar generalul îi arun-case doar o privire ºi „problema“ se rezolvase de lasine. Khala Jamila juca la loto o datã pe sãptãmânãºi se uita în fiecare searã la Johnny Carson. κi petre-cea ziua în grãdinã, îngrijindu-ºi trandafirii, viþa-de-vie,muºcatele ºi orhideele.

Dupã ce m-am cãsãtorit cu Soraya, florile ºiJohnny Carson au trecut pe locul doi. Eu eram nouabucurie din viaþa Khalei Jamila. Spre deosebire defelul de a fi reþinut ºi oficios al generalului – care numã corectase când continuasem sã-i spun „sahibgeneral“ –, Khala Jamila nu fãcea nici un secret dinfaptul cã mã adorã. În primul rând, îi ascultamrãbdãtor lista interminabilã de boli, un lucru la caregeneralul fãcuse demult urechea toacã. Soraya mi-amai zis cã, de la infarct , orice bãtaie neregulatã ainimii era un nou „infarct“, orice junghi prin oase eraartritã reumatoidã, iar dacã i se zbãtea ochiul, erahemipareza care însoþeºte atacul de cord. Îmi amin-tesc când Khala Jamila mi-a zis prima oarã cã are unnodul în gât:

— O sã mã învoiesc de la ºcoalã mâine ºi te ducla doctor, i-am zis, la care generalul a zâmbit ºi mi-arãspuns:

— Pãi, în cazul ãsta ar fi bine sã pui cartea în cui,bachem. Fiºele medicale ale lui Khala seamãnã cuopera lui Rumi: pot fi legate în mai multe volume.

Page 196: Vanatorii de Zmeie Nodrm

196

Dar nu era doar faptul cã gãsise pe cineva care sã-iasculte monologurile despre boalã. Cred cu tãrie cãºi dacã aº fi luat o puºcã ºi aº fi pornit într-o expediþiede mãcelãrire a unor nevinovaþi, tot m-aº fi bucuratde dragostea ei fãrã rezerve. Pentru cã îi vindecaseminima de cea mai grea boalã. Îi spulberasem teamacea mai mare, teama oricãrei mame afgane: cã nici unkhastegar onorabil nu-i va cere mâna fiicei ei. Cã fataei va îmbãtrâni singurã, fãrã soþ ºi fãrã copii. Oricefemeie are nevoie de un bãrbat. Chiar dacã acestaucide cântecul din ea.

ªi tot de la Soraya aflasem detaliile întâmplãrii dinVirginia.

Eram la o nuntã. Unchiul Sorayei, cel care lucrapentru INS, îºi cãsãtorea fiul cu o fatã afganã dinNewark. Nunta a avut loc în acelaºi restaurant unde,în urmã cu ºase luni, ne cãsãtoriserãm ºi noi – undesãrbãtoriserãm awroussi. Stãteam într-un grup marede nuntaºi, privind cum mireasa primeºte inelul dela familia mirelui, când fãrã sã vrem am auzit douãdoamne de vârstã mijlocie vorbind chiar în spatelenostru:

— Ce mireasã frumoasã, a zis una dintre ele.Uitã-te la ea, e atât de maghbool, ca luna.

— Da, zisese cealaltã. ªi fãrã de patã, pe deasupra.Virtuoasã, nu a avut nici un prieten.

— ªtiu. Bine a fãcut bãiatul cã n-a luat-o pe veri-ºoarã-sa.

Soraya a izbucnit în plâns pe drumul de întoarcerespre casã. Am tras Fordul pe dreapta, imediat dupão curbã de pe Fremont Boulevard ºi am oprit chiarîn lumina unui felinar.

— E în regulã, i-am spus, dându-i pãrul pe spate.Cui crezi cã îi pasã?

— E atât de al naibii de nedrept, a lãtrat ea.— Mai bine uitã.

Page 197: Vanatorii de Zmeie Nodrm

197

— Fiii lor merg în cluburi de noapte, în cãutarede „prospãturi“ ºi îºi lasã prietenele însãrcinate, faccopii din flori ºi nimeni nu zice un cuvinþel. Oh, doarsunt bãrbaþi ºi se distreazã ºi ei! Eu am fãcut o singurãgreºealã ºi, dintr-o datã, toatã lumea vorbeºte de nangºi namoos, iar eu trebuie sã rabd sã mi se arunce astaîn faþã tot restul vieþii!

I-am ºters cu degetul o lacrimã de pe linia maxila-rului, chiar deasupra semnului ei din naºtere.

— Nu þi-am spus cã tatãl meu a apãrut cu o armãîn noaptea aceea. I-a spus... cã are douã gloanþe peþeavã, unul pentru tipul ãla ºi unul pentru el însuºi,dacã nu vin acasã. Eu urlam, îl fãceam pe tata în totfelul ºi îi ziceam cã n-o sã mã poatã þine închisã veºnic,cã aº fi vrut sã fie mort.

Lacrimile i se adunau sub pleoape. — Chiar i-am spus asta, cã aº fi vrut sã fie mort.

Când m-a adus acasã, mama m-a luat în braþe ºi aînceput ºi ea sã plângã. Spunea lucruri pe care nu leînþelegeam, pentru cã bãlmãjea atât de tare cuvintele.Aºa cã tata m-a dus sus, în camera mea ºi m-a aºezatîn faþa oglinzii. Mi-a întins o foarfecã ºi mi-a spus calmsã îmi tai tot pãrul. M-a privit în timp ce mã tundeam.Nu am ieºit din casã sãptãmâni în ºir. ªi când amfãcut-o, am auzit numai ºoapte în spatele meu saudoar îmi imaginam cã le aud peste tot pe unde mãduceam. Asta se întâmpla acum patru ani, la trei miide mile distanþã, iar eu tot le mai aud.

— Sã-i ia dracu’! am zis.A scos un sunet, nici plâns, nici râs. — Când þi-am povestit, la telefon, în noaptea de

khastegari, eram sigurã cã o sã te rãzgândeºti.— Nici o ºansã, Soraya.A zâmbit ºi m-a luat de mânã. — Sunt atât de norocoasã cã te-am gãsit! Eºti atât

de diferit de orice alt afgan pe care l-am cunoscut.

Page 198: Vanatorii de Zmeie Nodrm

198

— Hai sã nu mai vorbim despre asta niciodatã,OK?

— OK.Am sãrutat-o pe obraz ºi am ieºit din curbã. În

timp ce conduceam, mã întrebam de ce sunt diferit.Poate pentru cã fusesem crescut de un bãrbat; nucrescusem printre femei ºi nu fusesem expus directdublului standard cu care societatea afganã îºi tratamembrii. Poate pentru cã Baba fusese el însuºi un tatãafgan atipic, un liberal care trãise dupã propriilereguli, un rebel care nesocotise sau urmase regulilesocietãþii dupã cum considera el cã îi folosesc sau nu.

Dar cred cã, în mare parte, motivul pentru carenu-mi pãsa de trecutul Sorayei era cã îl aveam pe almeu. ªtiam foarte bine ce înseamnã sã ai regrete.

LA SCURT TIMP dupã moartea lui Baba, Soraya ºi cumine ne-am mutat într-o garsonierã din Fremont, ladoar câteva strãzi depãrtare de casa generalului ºi aKhalei Jamila. Pãrinþii Sorayei ne-au cumpãrat ocanapea de piele maro ºi un serviciu de farfuriiMikasa, ca daruri de casã nouã. Generalul mi-a maifãcut cadou o maºinã de scris IBM nou-nouþã. În cutiestrecurase un bileþel scris în farsi:

Amir jan,Sper sã descoperi multe povestiri pe tastele astea.Generalul Iqbal Taheri

Am vândut dubiþa Volkswagen a lui Baba ºi nu ammai cãlcat niciodatã în piaþa de vechituri. În fiecarevineri mergeam la mormântul lui; uneori, gãseam unbuchet proaspãt de frezii ºi ºtiam cã Soraya fusese ºiea pe acolo.

Soraya ºi cu mine am intrat în rutinã ºi am începutsã ne bucurãm de micile miracole ale vieþii de oameni

Page 199: Vanatorii de Zmeie Nodrm

199

cãsãtoriþi. Foloseam aceeaºi periuþã de dinþi ºi ºosete,ne dãdeam unul celuilalt ziarul de dimineaþã. Ea dor-mea pe partea dreaptã a patului, eu o preferam pecea stângã. Ei îi plãceau pernele moi, iar mie, cele tari.Ea ronþãia cerealele uscate, ca atare, ºi bea lapteledupã aceea.

Am fost admis la San Jose State University în varaaceea ºi m-am hotãrât sã îmi iau licenþa în literaturãenglezã. Mi-am luat o slujbã de paznic, în schimburi,la un depozit de mobilã din Sunnyvale. Era o muncãextrem de plictisitoare, dar avea un avantaj de necon-testat: la ºase seara, când toatã lumea pleca ºi umbreleîncepeau sã se aºtearnã printre canapelele învelite înfolie protectoare ºi aºezate unele peste altele pânã întavan, îmi luam cãrþile ºi caietele ºi mã apucam de stu-diat. În biroul mirosind a esenþã de pin mi-amînceput ºi primul roman.

Soraya mi s-a alãturat la San Jose State Universityîn anul urmãtor ºi, spre supãrarea tatãlui ei, s-a înscrisla specializarea învãþãmânt.

— Nu ºtiu de ce îþi iroseºti talentul în felul ãsta, azis generalul într-o searã, la masã. Amir jan, ºtiai cãîn liceu avea numai zece? Se întoarse spre ea: O fatãinteligentã ca tine ar putea deveni avocatã sau poli-tolog. ªi, Inshallah, când Afganistanul va fi din nouliber, ai putea contribui la scrierea noii constituþii. Arfi nevoie de tineri afgani talentaþi, ca tine. Poate þi-aroferi chiar un post de ministru, având în vedere dince familie te tragi.

Am observat expresia încordatã de pe faþa Sorayei:— Nu mai sunt o fetiþã, Padar, sunt femeie

mãritatã. ªi-apoi, vor avea nevoie ºi de profesori.— Oricine poate sã predea!— Mai este orez, Madar? a întrebat Soraya.

Page 200: Vanatorii de Zmeie Nodrm

200

Dupã ce generalul s-a scuzat ca sã meargã la oîntâlnire cu niºte prieteni în Hayward, Khala Jamilaa încercat s-o consoleze pe Soraya:

— Îþi vrea binele, a zis ea. Vrea sã ai succes.— Ca sã se laude în faþa prietenilor cu fata lui, avo-

cata? Altã medalie pentru general, a zis Soraya.— Ce prostii mai spui ºi tu!— Succesul, a ºuierat Soraya. Mãcar eu nu-s ca el,

sã stau, în timp ce alþii se luptã cu Shorawi, ºi pe urmãsã aºtept sã se aºeze praful bãtãliei, ca sã mã pot mutaînapoi ºi sã-mi cer mica slujbã în guvern. Poate cã nuse plãteºte prea bine în învãþãmânt, dar asta e ceea cevreau sã fac! E ceea ce iubesc ºi oricum e mult maibine aºa, decât sã trãiesc din ajutorul social, cã tot venivorba.

Khala Jamila ºi-a muºcat buzele: — Dacã te aude spunând aºa ceva, n-o sã-þi mai

vorbeascã niciodatã. — Nu te teme, a rãbufnit Soraya, aruncându-ºi

ºerveþelul în farfurie. N-o sã-i rãnesc preþiosul orgoliu.

ÎN VARA ANULUI 1988, cu vreo ºase luni înainte casovieticii sã se retragã din Afganistan, mi-am terminatprimul roman, o poveste despre un tatã ºi un fiu dinKabul, compusã în mare parte la maºina de scris pecare o primisem de la general. Am trimis scrisori deprezentare mai multor agenþii literare ºi am fost uluitîntr-o zi de august, când am deschis cutia poºtalã ºiam gãsit un rãspuns de la o agenþie din New York.Îmi cereau sã le trimit manuscrisul, ceea ce am ºifãcut, chiar a doua zi. Soraya a depus un sãrut pemanuscrisul împachetat cu grijã, iar Khala Jamila ainsistat sã îl trecem pe sub Coran. Mi-a spus cã dacãmanuscrisul meu o sã fie acceptat spre tipãrire, are sãfacã nazr pentru mine, un ritual de sacrificare a uneioi a cãrei carne avea sã fie împãrþitã sãracilor.

Page 201: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Te rog, fãrã nazr, Khala jan, i-am zis, sãru-tând-o pe obraz. Doar zakat, dã niºte bani unoroameni necãjiþi, bine? Fãrã animale sacrificate.

ªase sãptãmâni mai târziu, un bãrbat pe numeMartin Greenwalt a sunat de la New York ºi s-a oferitsã mã reprezinte. I-am spus imediat Sorayei.

— Faptul cã am agent nu e o garanþie cã o sã fiupublicat. Dacã Martin îmi vinde romanul, atunci o sãfiu celebru.

La o lunã dupã aceea, Martin m-a sunat ºi mi-a ziscã sunt un romancier în curs de publicare. Când i-amspus Sorayei, a þipat de bucurie.

Am sãrbãtorit în seara aceea, la cinã, cu pãrinþiiSorayei. Khala Jamila a fãcut kofta – chifteluþe cu orez– ºi ferni alb. Generalul, cu ochii uºor umeziþi, mi-aspus cã este mândru de mine. Dupã ce au plecatgeneralul Taheri ºi soþia sa, Soraya ºi cu mine amsãrbãtorit cu o sticlã de Merlot scump, pe care ocumpãrasem în drum spre casã – generalul nu era deacord ca femeile sã bea alcool, aºa cã Soraya nu beaîn prezenþa lui.

— Sunt atât de mândrã de tine! a zis, ridicândpaharul sã ciocnim. ªi Kaka ar fi fost mândru.

— ªtiu, i-am rãspuns, gândindu-mã la Baba ºidorindu-mi sã mã poatã vedea.

Mai târziu în noaptea aceea, dupã ce Soraya aadormit – vinul o fãcea întotdeauna sã adoarmã re-pede – am stat pe balcon ºi am respirat aerul rãcorosde varã. M-am gândit la Rahim Khan ºi la miculbileþel de încurajare pe care mi l-a scris dupã ce mi-acitit prima povestire. ªi m-am gândit la Hassan:„Într-o bunã zi, Inshallah, o sã fii un mare scriitor –îmi zisese odatã – ºi oamenii de pretutindeni or sã-þiciteascã poveºtile.“ Era atâta bine ºi atâta fericire înviaþa mea, încât m-am întrebat dacã merit chiar ºi opãrticicã din toate acestea.

201

Page 202: Vanatorii de Zmeie Nodrm

202

Romanul a apãrut în vara anului urmãtor –1989 –ºi editura m-a trimis într-un turneu de promovare încinci oraºe. Am ajuns o micã celebritate în comunitateaafganã. În anul acela, Shorawi s-au retras din Afga-nistan. Ar fi trebuit sã fie un moment de glorie pentruafgani. În loc de asta, a reizbucnit rãzboiul, de dataasta între afganii mujahedini ºi guvernul-marionetãrusesc de la Najibullah; afganii se refugiau din nouîn Pakistan. În anul acela s-a terminat Rãzboiul Receºi tot atunci a cãzut zidul Berlinului. A fost anul Pie-þei Tienanmen. În mijlocul tuturor acestor eveni-mente, Afganistanul a fost uitat. Iar generalul Taheri,ale cãrui speranþe se treziserã dupã retragerea ruºilor,a revenit în cele din urmã la obiceiurile lui.

Tot în anul acela, eu ºi Soraya am început sãsperãm cã vom avea un copil.

IDEEA DE A FI TATà a declanºat un vârtej de emoþii însufletul meu. O consideram înspãimântãtoare, revigo-rantã, înfricoºãtoare ºi entuziasmantã în acelaºi timp.Oare ce fel de tatã aº fi – mã întrebam. Voiam sã fiuexact ca Baba, dar voiam ºi sã nu semãn deloc cu el.

Dar a trecut un an ºi nu s-a întâmplat nimic. Cutrecerea fiecãrui ciclu, Soraya devenea tot maifrustratã, mai nerãbdãtoare, mai iritatã. Între timp,aluziile subtile ale lui Khala Jamila deveniserã repliciexplicite: „Kho dega!“ – „Aºa, când credeþi cã o sãajung sã cânt alahoo pentru nawasa?“ Generalul –paºtun adevãrat – nu discuta problema, pentru cã arfi fãcut referire la un act sexual care o implica pe fiicasa ºi un bãrbat, chiar dacã bãrbatul ãsta îi era soþ depeste patru ani. Dar ochii i se îngustau, atenþi, cândKhala Jamila ne tachina în legãturã cu un posibilcopilaº.

— Uneori dureazã ceva mai mult, i-am spusSorayei într-o noapte.

Page 203: Vanatorii de Zmeie Nodrm

203

— Un an e destul de mult, mi-a rãspuns rãspicat,cu o voce pe care nu i-o recunoºteam. Ceva nu e înregulã, sunt sigurã.

— Atunci, hai sã mergem la doctor.

DOCTORUL ROSEN era un ins rotofei, cu o faþã bucãlatãºi niºte dinþi micuþi ºi regulaþi ºi un vag accentest-european, ceva slav, parcã. Avea o adevãratãpasiune pentru trenuri – cabinetul lui era plin de cãrþidespre istoria cãilor ferate, modele de locomotive,picturi în care apãreau trenuri alergând pe ºineprintre dealuri verzi ºi peste poduri. Chiar deasuprabiroului avea atârnatã o plãcuþã pe care scria: „Viaþae un tren. Urcã în el.“

Ne-a prezentat „planul de acþiune“: eu urma sãfiu consultat primul.

— Cu bãrbaþii e simplu, a zis el, bãtând darabanacu degetele pe biroul de mahon. „Þevãria“ bãrbatuluie la fel ca mintea lui: simplã, fãrã prea multe surprize.În cazul dumneavoastrã, doamnelor, lucrurile nu staula fel... Cred cã Dumnezeu s-a gândit mult când v-afãcut.

M-am întrebat dacã le serveºte acelaºi text cu„þevãria“ tuturor cuplurilor care-i trec pragul.

— Ferice de noi, a zis Soraya, iar dr. Rosen a râs,dar în vocea lui se auzeau câteva note false. Mi-a datun halat de spital ºi un recipient de plastic, iar Sorayeii-a întins o trimitere pentru niºte analize de rutinã alesângelui. Ne-am strâns mâinile. Bine aþi venit la bord,a zis, în timp ce ne conducea spre uºã.

EU AM TRECUT TESTUL CU BRIO.În urmãtoarele luni au urmat o mulþime de analizepentru Soraya: temperatura bazalã a corpului, analizeale sângelui pentru orice hormon imaginabil, sumarde urinã, apoi ceva care se numea „analiza mucusului

Page 204: Vanatorii de Zmeie Nodrm

204

cervical“, investigaþii cu ultrasunete, alte analize alesângelui ºi alt sumar de urinã. A mai fost supusã uneiproceduri numite histerescopie – dr. Rosen i-aintrodus un telescop în uter ºi a analizat cu atenþieinteriorul. Nu a gãsit nimic. „Þevile“ sunt în regulã,ne-a anunþat în timp ce-ºi dãdea jos mãnuºile decauciuc. Aº fi vrut sã nu mai vorbeascã aºa – doar nueram instalaþii sanitare. Când a terminat cu analizele,ne-a spus cã nu poate sã ne explice de ce nu putemavea copii. Nu era ceva neobiºnuit, se numea„infertilitate cu etiologie necunoscutã“.

A urmat faza de tratament. Am încercat cu unmedicament care se numea „Clomiphene“ ºi cu hMG– niºte injecþii pe care ºi le-a fãcut Soraya. Când ºiacestea au dat greº, dr. Rosen ne-a recomandatfertilizarea in vitro. Am primit o scrisoare politicoasãde la casa de asigurãri, cu urãri de bine ºi scuze cã nupot acoperi ºi aceste costuri.

Aºa cã am plãtit din avansul pe care îl primisempentru roman. Fertilizarea in vitro s-a dovedit lungã,frustrantã, plinã de detalii stânjenitoare ºi, în cele dinurmã, un eºec lamentabil. Dupã luni petrecute în salade aºteptare, citind reviste precum Cum sã faci menajulsau Reader’s Digest, dupã teancuri de halate de hârtieºi sãli de examinare reci, cu mobilã laminatã ºi lãmpifluorescente, dupã umilinþa repetatã de a discutaamãnuntele vieþii noastre sexuale cu necunoscuþi,dupã injecþiile, analizele ºi colectarea de probe, ne-amîntors la dr. Rosen ºi la trenurile lui.

Stãtea în faþa noastrã, bãtând darabana cudegetele pe birou, când a rostit pentru prima datãcuvântul „adopþie“. Soraya a plâns tot drumul sprecasã.

Ea a fost cea care le-a dat vestea pãrinþilor ei înweek-end-ul de dupã ultima noastrã vizitã la dr. Rosen.Stãteam cu toþii aºezaþi pe scãunele pliante, de picnic,

Page 205: Vanatorii de Zmeie Nodrm

205

în curtea din spate a Taherilor, fãcând pãstrãv lagrãtar ºi bând iaurt dogh. Era înainte de înserat, într-ozi de martie a anului 1991. Khala Jamila udasetrandafirii ºi caprifoiul pe care îl sãdise de curând, iarparfumul lor se amesteca în aer cu aroma de pãstrãvprãjit. Era a doua oarã când se întindea spre Soraya,ca s-o mângâie pe pãr ºi sã-i spunã:

— Dumnezeu ºtie cum e mai bine, bachem. Poatenu a fost sã fie!

Soraya îºi tot privea mâinile. Era obositã, ºtiamasta, obositã ºi sãtulã de tot ºi de toate.

— Doctorul a zis cã am putea sã adoptãm un copil,a murmurat.

Generalul Taheri a ridicat brusc capul. A pus grã-tarul pe suport:

— A zis el asta?— Zicea cã e o posibilitate, a mai spus Soraya.Vorbisem acasã despre adopþie. Soraya era

nehotãrâtã.— ªtiu cã e prostesc ºi, poate, inutil, mi-a zis, pe

când ne îndreptam spre ai ei, dar nu mã pot abþine.Am visat dintotdeauna sã þin în braþe un copilaºdespre care sã ºtiu cã l-am hrãnit din sângele meunouã luni de zile, cã m-aº putea uita în ochii lui într-ozi ºi sã vãd cu uimire cã seamãnã cu ai tãi sau ai mei,cã acel copilaº va creºte ºi va avea zâmbetul tãu sau almeu. Fãrã asta... oare e rãu cã gândesc aºa?

— Nu, i-am zis.— Oare sunt egoistã?— Nu, Soraya.— Fiindcã, dacã chiar vrei sã facem asta... — Nu, i-am spus din nou. Dacã ne hotãrâm, nu

trebuie sã avem nici cea mai micã îndoialã ºi trebuiesã fim amândoi de acord, altfel nu ar fi corect pentrucopilaº.

Page 206: Vanatorii de Zmeie Nodrm

206

ªi-a sprijinit capul de geamul portierei ºi a rãmastãcutã tot restul drumului.

Acum generalul stãtea chiar lângã ea: — Bachem, adopþia asta... Nu ºtiu dacã e o soluþie

pentru noi, afganii.Soraya mi-a aruncat o privire obositã ºi a oftat.— În primul rând, când aceºti copii cresc, vor sã

ºtie cine sunt pãrinþii lor biologici, a continuat el. ªinu poþi sã-i condamni. Uneori, pãrãsesc casa undeai muncit din greu, ani de zile, ca sã le asiguri traiulºi pornesc în cãutarea celor care le-au dat viaþã.Legãtura de sânge e un lucru extrem de puternic,bachem, sã nu uiþi asta niciodatã!

— Nu mai vreau sã vorbesc despre asta, a rãspunsSoraya.

— O sã-þi mai spun un singur lucru, i-a zisgeneralul. Mi-am dat seama cã e rãscolit pe dinãuntruºi cã va urma unul din micile lui discursuri: Uite, sãvorbim despre Amir jan, aici de faþã. Cu toþii i-amcunoscut tatãl, i-am cunoscut ºi bunicul ºi strãbuniculdin Kabul. Pot sã mã gândesc la generaþii de strãmoºide-ai lui. Tocmai de aceea, când tatãl lui, Allah sã-lodihneascã, a venit la khastegari, nu am stat pe gân-duri nici o clipã. ªi, crede-mã, nici tatãl lui nu ar fi fostde acord sã-þi cearã mâna dacã nu ar fi ºtiut din cinene tragem noi. Sângele reprezintã o legãturãputernicã, bachem, iar când adopþi un copil, nu ºtii alcui sânge îþi intrã în casã. Sigur, dacã am fi fostamericani, nu ar fi contat. Aici oamenii se cãsãtorescdin dragoste, iar numele ºi strãmoºii nu au nici oînsemnãtate. ªi adoptã copii în aceeaºi manierã: câtãvreme copilul e sãnãtos, toatã lumea e fericitã. Darnoi, noi suntem afgani, bachem!

— E gata peºtele ãla? a întrebat Soraya. Ochiigeneralului Taheri au zãbovit asupra ei. A bãtut-o

Page 207: Vanatorii de Zmeie Nodrm

207

uºurel pe genunchi: Fii fericitã ºi mulþumeºte-te cufaptul cã eºti sãnãtoasã ºi ai un soþ bun.

— Tu ce crezi, Amir jan? m-a întrebat KhalaJamila.

Am aºezat cu grijã paharul pe marginea balus-tradei, printre ghivecele cu muºcate proaspãt udate.

— Cred cã sahib general are dreptate.Mai liniºtit, generalul dãdu din cap ºi porni spre

grãtar. Toþi aveam motivele noastre ca sã nu vrem sã

adoptãm un copil. Soraya le avea pe ale ei, generalulpe ale lui, iar al meu era urmãtorul: credeam cã poatecineva, cândva, undeva hotãrâse sã-mi nege dreptulla paternitate pentru lucrurile pe care le fãcusem.Poate era pedeapsa mea ºi poate cã era meritatã.

Nu a fost sã fie, zisese Khala Jamila. Sau poate cãaºa a fost sã fie.

LA CÂTEVA LUNI dupã aceea, cu avansul primit pentrual doilea roman am cumpãrat o cãsuþã drãguþã în stilvictorian, cu douã dormitoare, în Bernal Heights dinSan Francisco. Avea acoperiºul þuguiat, duºumele delemn masiv ºi o curte minusculã, în spate, cu un grã-tar ºi un mic spaþiu unde puteai face plajã. Generalulm-a ajutat sã vãruiesc pereþii ºi sã mai lustruiesc scân-durile micii verande de lemn. Khala Jamila ne-a bos-corodit fiindcã ne mutam la o orã depãrtare de ei, maiales acum, când Soraya avea nevoie de toatã dragos-tea ºi de tot sprijinul ei – fãrã sã-i treacã mãcar prinminte cã tocmai manifestãrile ei bine intenþionate darîn exces o fãcuserã pe Soraya sã-ºi doreascã sã semute.

UNEORI, ÎN TIMP CE SORAYA dormea alãturi de mine,stãteam întins în pat ºi ascultam scârþâitul uºii batantede la verandã, pe care vântul o deschidea ºi o închidea

Page 208: Vanatorii de Zmeie Nodrm

ritmic, cântecul greierilor ascunºi în grãdinã, ºiaproape cã simþeam golul din pântecele Sorayei, deparcã era ceva viu, care respirã. Golul ãsta pãtrunseseîn cãsnicia noastrã, în râsul nostru ºi în momentele încare fãceam dragoste. ªi noaptea târziu, în întunericulcamerei noastre, simþeam cum se ridicã din interiorulSorayei ºi se aºazã între noi. Cum doarme între noi.Ca un nou-nãscut.

Page 209: Vanatorii de Zmeie Nodrm

209

Iunie 2001

Am lãsat receptorul în furcã ºi m-am holbat mult timpla el. Pânã când nu m-a lãtrat Aflatoon nici nu mi-amdat seama cât de tãcutã devenise încãperea. Sorayaînchisese sonorul televizorului.

— Eºti palid, Amir, mi-a zis, de pe canapeaua pecare ne-o fãcuserã ai ei cadou de casã nouã pentruprimul nostru apartament. Stãtea acolo, cu capul luiAflatoon cuibãrit pe pieptul ei ºi cu picioarele aco-perite cu o pãturã veche. Urmãrea distratã pe PBSun documentar despre lupii din Minnesota ºi corectaîn acelaºi timp lucrãrile copiilor de la cursurile ºcoliide varã. Era al ºaselea an de când preda la aceeaºiºcoalã. S-a ridicat în ºezut ºi Aflatoon a sãrit jos depe canapea. Generalul ne botezase cãþelul – un cockerspaniol auriu – cu traducerea în farsi a numeluiPlaton, pentru cã, zicea el, dacã te uitai suficient demult ºi de atent în ochii lui negri, puteai sã juri cãnutreºte gânduri înþelepte, poate chiar filosofice.

Sub bãrbia Sorayei se vedea un început de guºã.Ultimii zece ani îi mai rotunjiserã ºoldurile ºi îi adãu-gaserã câteva ºuviþe cenuºii în pãrul negru ca panacorbului. Dar încã mai avea chipul acela de prinþesãinvitatã la balul regelui, cu frumoasele ei sprânceneîn formã de aripi de pasãre ºi cu nasul a cãrui linie

XIV.

Page 210: Vanatorii de Zmeie Nodrm

210

elegantã desena o uºoarã curbã, asemenea unei literedin vechile scrieri arabe.

— Eºti palid, a repetat Soraya, punând teancul defoi pe masã.

— Trebuie sã plec în Pakistan.S-a ridicat în picioare. — Pakistan?— Rahim Khan e foarte bolnav. O ghearã mi-a strâns inima când am rostit

cuvintele astea.— Vechiul partener de afaceri al lui Kaka? Nu îl cunoscuse niciodatã pe Rahim Khan, dar îi

povestisem eu despre el. Am încuviinþat.— Of, a zis ea, îmi pare atât de rãu, Amir!— Eram foarte apropiaþi, am zis. Când eram copil,

îmi aduc aminte cã a fost primul adult pe care l-amprivit ca pe un prieten.

Mi-i aminteam, pe el ºi pe Baba, bând ceai în bi-blioteca lui Baba, apoi fumând la fereastrã, în timp ceo mireasmã dulceagã venitã dinspre grãdinã rãsuceacoloanele gemene de fum de þigarã.

— Îmi amintesc cã mi-ai povestit despre asta, amai zis Soraya. Apoi a fãcut o pauzã. Cât timp vei fiplecat?

— Nu ºtiu; vrea sã mã vadã.— Este...?— Da, nu e nici o primejdie. O sã mã întorc teafãr

ºi nevãtãmat, Soraya.Da, asta era întrebarea care-i stãtuse pe buze încã

de la începutul discuþiei. Cei cincisprezece ani decãsnicie ne transformaserã în ghicitori de gânduri.

— Ies puþin sã mã plimb.— Vrei sã vin cu tine?— Nu, aº prefera sã fiu singur.

Page 211: Vanatorii de Zmeie Nodrm

211

M-AM URCAT ÎN MAªINÃ ºi m-am îndreptat spre parculGolden Gate. Am luat-o apoi la pas pe malul LaculuiSpreckels, din partea de nord a parcului. Era odupã-amiazã frumoasã de duminicã; soarele strãlu-cea în apa pe undele cãreia pluteau zeci de bãrci mini-aturale, împinse de briza rãcoroasã din San Francisco.M-am aºezat pe o bancã ºi am privit un bãrbat careîi arunca o minge de fotbal fiului sãu, spunându-i sãîntindã braþul drept, din umãr, nu într-o parte.Mi-am ridicat privirea ºi am vãzut douã zmeie roºiicu cozi lungi, albastre. Pluteau sus, deasupra copacilordin partea de vest a parcului, pe deasupra morilor devânt.

M-am gândit la un comentariu pe care îl fãcuseRahim Khan, chiar înainte sã închidã telefonul. Îlfãcuse în trecere, ca pe un gând rostit cu voce tare.Am închis ochii ºi l-am vãzut la celãlalt capãt al firuluibruiat de tot soiul de interferenþe – cu buzele uºorîntredeschise ºi capul lãsat într-o parte. ªi iarãºi cevadin ochii lui negri, ca douã lacuri fãrã fund, m-a fãcutsã mã gândesc la un secret nerostit între noi. Doar cãacum ºtiam cã ºtie. Bãnuielile mele de-a lungul tutu-ror acestor ani fuseserã adevãrate. ªtia de Assef, dezmeu, de bani ºi de ceasul cu arãtãtoare fosforescente.ªtiuse dintotdeauna.

„Vino. Existã o cale sã redevii bun“, aºa îmi ziseseRahim Khan la telefon, chiar înainte sã închidã. Ospusese în trecere, ca pe un gând rostit cu voce tare.

O cale sã redevii bun.

CÂND AM AJUNS ACASÃ, Soraya vorbea la telefon cumama ei:

— Nu, nu pentru mult timp, Madar jan – o sãptã-mânã, poate douã... Da, da, tu ºi Padar puteþi sã staþila mine...

Page 212: Vanatorii de Zmeie Nodrm

212

Cu doi ani în urmã, generalul îºi fracturase ºolduldrept. Avusese iar o migrenã ºi, ieºind din camera lui,ameþit ºi orbit de durere, se împiedicase de un capãtdeºirat al covorului. Þipãtul lui o fãcuse pe KhalaJamila sã vinã în goanã de la bucãtãrie.

— S-a auzit ca un jaroo, o coadã de mãturã ruptãîn douã, afirma ea cu plãcere, deºi doctorul îi zisesecã nu avea cum sã audã nimic. Fractura de ºold ageneralului ºi toate complicaþiile care au urmat –pneumonia, toxinele din sânge, ºederea prelungitãîn spital – puseserã capãt vãicãrelilor Khalei Jamila înlegãturã cu propria ei sãnãtate. ªi dãduserã tonulnoilor jelanii legate de sãnãtatea generalului. Povesteaoricui voia sau nu voia s-o asculte cã doctorii lespuseserã cã rinichii generalului nu mai funcþioneazãcum trebuie. „Dar ei nu au mai vãzut rinichi de afganpânã acum, nu-i aºa?“, zicea ea mândrã. Ce-mi aduccel mai bine aminte în legãturã cu ºederea în spitala generalului este cã, dupã ce el adormea, KhalaJamila începea sã-i cânte cântece pe care mi leaminteam din Kabul; le auzisem la vechiul radio cutranzistori al lui Baba.

Fragilitatea generalului ºi trecerea timpului îndul-ciserã ºi relaþia lui cu Soraya. Mergeau împreunã laplimbare, ieºeau sã ia prânzul împreunã duminica ºi,uneori, generalul rãmânea la orele ei. Stãtea în fundulclasei, îmbrãcat în vechiul lui costum gri lustruit, cubastonul în poalã, zâmbind. Ba chiar, uneori, lua ºinotiþe.

ÎN NOAPTEA ACEEA, am stat întins în pat lângã Soraya –ea cu spatele lipit de pieptul meu, eu cu faþa îngropatãîn pãrul ei. Mi-am amintit de vremurile când stãteamamândoi cu frunþile lipite, dupã ce fãcuserãm dragos-te, ºi ne sãrutam ºi ne ºopteam tot felul de lucruri des-pre picioruºe mititele, primii paºi, primele surâsuri ºi

Page 213: Vanatorii de Zmeie Nodrm

primele cuvinte, pânã ce ni se îngreunau pleoapelede somn. Apoi ºoaptele s-au schimbat; vorbeamdespre ºcoalã, despre noul meu roman sau chicoteamcomentând vreo rochie caraghioasã de la ultimapetrecere la care fusesem. Încã mai fãceam dragostecu plãcere, uneori chiar mai mult de atât, dar erauºi nopþi în care tot ce simþeam era uºurarea cã amterminat, cã mã pot depãrta, uitând – mãcar pentruun timp – lipsa de consistenþã a ceea ce tocmaifãcusem. Chiar dacã nu o spunea niciodatã, ºtiam cãºi Soraya simþea la fel uneori. În acele nopþi, ne ros-togoleam fiecare pe partea lui de pat, lãsându-ne duºide ceea ce ne salva întotdeauna – pe ea, somnul, pemine, o carte.

În noaptea în care a sunat Rahim Khan stãteampe întuneric ºi urmãream cu privirea dârele argintii,paralele, pe care le desenase luna pe perete, strecu-rându-se printre jaluzelele lãsate. La un moment dat,cred cã înainte de rãsãritul soarelui, m-a furat som-nul. ªi l-am visat pe Hassan alergând prin zãpadã, întimp ce cingãtoarea chapan-ului verde i se târa pe jos,iar zãpada scârþâia sub cizmele lui negre, de cauciuc.Striga peste umãr: „Pentru tine, de încã o mie de ori!“

O SÃPTÃMÂNÃ MAI TÂRZIU stãteam lângã hublou, în-tr-un avion al companiei Pakistani InternationalAirlines, ºi mã uitam la doi oameni în uniformã careîndepãrtau saboþii de la roþi. Avionul s-a desprins depistã ºi în scurt timp zburam, despicând norii. Mi-amsprijinit capul de hublou. ªi am aºteptat, în zadar, sãadorm.

Page 214: Vanatorii de Zmeie Nodrm

214

La trei ore dupã ce avionul meu a aterizat la Peshawar,mã gãseam pe tapiseria scãmoºatã ºi ruptã a bancheteiunui taxi care mirosea puternic a fum de þigarã.ªoferul, un omuleþ transpirat care fuma þigarã de laþigarã, s-a prezentat ca fiind Gholam; conducea non-ºalant ºi nesãbuit, evitând în ultima clipã ciocnirile,fãrã sã punã pauzã torentului de vorbe care îi ieºeaupe sub mustaþã:

— ... teribil ce se întâmplã în þara asta a voastrã,yar. Afganii ºi pakistanezii sunt ca fraþii, vã spun eu.Musulmanii trebuie sã se ajute între ei, aºa cã...

L-am mai temperat, mulþumindu-mã sã dau poli-ticos din cap. Îmi aminteam Peshawarul destul debine din cele câteva luni pe care le petrecusem acolocu Baba, în 1981. Acum ne îndreptam spre vest pestrada Jamrud, trecând de Cantonament ºi de caselelui luxoase, cu ziduri înalte. Zgomotul oraºului s-astrecurat brusc pânã la urechile mele, amintindu-mide o versiune mai aglomeratã a Kabulului pe care îlºtiam eu, mai ales a zonei Kocheh-Morgha, sauBazarul Puilor, unde mergeam cu Hassan ºi ne cum-pãram cartofi tãvãliþi în sos chutney ºi apã cu aromã decireºe.

Strãzile erau pline de bicicliºti, de pietoni caretraversau în toate direcþiile ºi de ricºe motorizate, carelãsau dâre de fum albãstrui – toþi ºi toate unduindu-se

XV.

Page 215: Vanatorii de Zmeie Nodrm

215

printr-un labirint de strãduþe înguste ºi alei. Negus-tori bãrboºi înveliþi în pãturi subþiri vindeau abajururifãcute din piei de animale, covoare, ºaluri brodate ºiobiecte de aramã îngrãmãdite pe tarabele înghesuitepe ºiruri nesfârºite. Oraºul clocotea de larmã: þipetelevânzãtorilor îmi ajungeau la urechi combinate cuhârâit de muzicã indianã, cu rateurile zgomotoase alericºelor ºi clopoþeii cãruþelor trase de cai. Mirosuribogate, plãcute ºi neplãcute, într-o combinaþie unicã,pluteau prin geamul deschis al portierei – aroma depakora ºi de nihari pe care Baba le iubise atât de mult,amestecatã cu miasma gazelor de eºapament, moto-rinã arse de la motoarele diesel ºi cu mirosul de pu-tred, gunoaie ºi excremente.

Imediat ce am trecut de clãdirile din cãrãmidãroºie ale Universitãþii din Peshawar, am intrat într-ozonã pe care ºoferul meu cel ciudat a numit-o „Oraºulafgan“. Am vãzut magazine de dulciuri ºi vânzãtoride covoare, dughene de kebab, copii cu mâini mur-dare vânzând þigãri, mici restaurante care aveaupictate pe vitrine hãrþi ale Afganistanului – toate în-treþesute cu agenþii de ajutorare situate pe strãzi lãtu-ralnice.

— Mulþi fraþi de-ai dumneavoastrã sunt în zonaasta, yar. Unii îºi deschid mici afaceri, dar cei maimulþi sunt tare sãraci. ªoferul a plescãit din limbã ºia oftat. Imediat ajungem.

M-am gândit la ultima datã când îl vãzusem peRahim Khan, în 1981. Venise sã-ºi ia rãmas-bun, înnoaptea în care Baba ºi cu mine am fugit din Kabul.Mi-am amintit cum Baba ºi el s-au îmbrãþiºat în hol,plângând încetiºor. Când Baba ºi cu mine am ajunsîn Statele Unite, au pãstrat legãtura. Vorbeau latelefon de cinci-ºase ori pe an ºi, uneori, Baba îmidãdea ºi mie receptorul. Ultima oarã când vorbisemcu Rahim Khan fusese la scurt timp dupã ce murise

Page 216: Vanatorii de Zmeie Nodrm

216

Baba. Vestea ajunsese la Kabul ºi mã sunase. Vor-bisem doar câteva minute ºi legãtura se întrerupsese.

ªoferul a oprit în faþa unei clãdiri înalte, la o inter-secþie aglomeratã unde se întâlneau douã strãziºerpuitoare. I-am plãtit cursa, mi-am luat valiza ºim-am oprit în faþa uºii de lemn, cu intarsii. Clãdireaavea balcoane de lemn ºi geamuri cu obloaneledeschise – la multe dintre ele atârnau rufe puse lauscat. Am urcat pe scãrile care scârþâiau, pânã la etajulal doilea, apoi pe un coridor întunecos, pânã la ultimauºã pe dreapta. Am verificat adresa scrisã pe o bucatãde hârtie cu antetul unui hotel ºi am bãtut.

Apoi, o chestie fãcutã din piele ºi oase, care sedãdea drept Rahim Khan, a deschis uºa.

UN PROFESOR CARE PREDA scriere creativã la San JoseState University ne spunea mereu, când venea vorbade cliºee: „Fugiþi de ele ca de ciumã!“ Apoi râdea sin-gur de propria-i glumã. Râdea ºi clasa cu el, dar eumã gândeam de fiecare datã cã poate ºi cliºeele au în-semnãtatea lor. Câteodatã merg direct la þintã. Darutilitatea unui cliºeu poate fi umbritã de anumite pro-verbe sau sintagme care circulã sub formã de cliºeu.De exemplu, chestia cu „elefantul din magazinul deporþelanuri“ se potrivea foarte bine întâlnirii mele cuRahim Khan.

Ne-am aºezat pe o saltea plinã de cocoloaºe, lângãperetele opus ferestrei care dãdea spre strada gãlã-gioasã de dedesubt. Lumina soarelui se strecura înã-untru ºi trimitea un fascicul triunghiular pe covorulafgan de pe podea. Douã scaune pliante se odihneausprijinite de un perete, iar în celãlalt colþ al încãperiise zãrea un mic samovar de aramã. Am turnat ceai înceºti.

— Cum m-ai gãsit? l-am întrebat.

Page 217: Vanatorii de Zmeie Nodrm

217

— Nu e greu sã gãseºti pe cineva în America. Amcumpãrat o hartã a Statelor Unite ºi am sunat laInformaþii în oraºele din Carolina de Nord. E minu-nat ºi ciudat, în acelaºi timp, sã te vãd adult, a mai zis.

Am zâmbit ºi mi-am pus trei cuburi de zahãr. Luiîi plãcea negru ºi amar, mi-am amintit eu.

— Baba nu a apucat sã îþi spunã, dar acum cinci-sprezece ani m-am cãsãtorit. Adevãrul era cã, la vre-mea aceea, cancerul se metastazase ºi creierul lui Babaavusese de suferit – uita uºor, era neglijent.

— Te-ai cãsãtorit? Cu cine?— O cheamã Soraya Taheri.Gândul mi-a zburat spre ea, înapoi acasã; probabil

cã îºi face griji din cauza mea. Eram bucuros cã nu esingurã.

— Taheri? A cui fatã e?I-am spus. Ochii i s-au luminat: — Oh, da, îmi amintesc acum. Nu e fata gene-

ralului Taheri, cãsãtorit cu sora lui Sharif jan? Cumo chema...

— Jamila jan.— Balay! a zis, zâmbind. L-am cunoscut pe Sharif

jan în Kabul, acum mult timp, înainte sã se mute înAmerica.

— Acum lucreazã de ani de zile la INS; se ocupãde cazurile multor afgani.

— Haiii, a oftat. Tu ºi Soraya aveþi copii?— Nay.— Oh. ªi-a sorbit zgomotos ceaiul ºi nu a mai

cerut altul. Rahim Khan fusese dintotdeauna unuldintre cei mai intuitivi oameni pe care i-am cunoscut.

I-am povestit mult despre Baba, despre slujba lui,despre piaþa de vechituri ºi cum, în cele din urmã, amurit fericit. I-am vorbit despre studiile pe care lefãcusem, despre cãrþile mele – patru romane publi-cate mã fãceau sã mã simt un scriitor în toatã puterea

Page 218: Vanatorii de Zmeie Nodrm

218

cuvântului. A zâmbit auzind asta ºi mi-a spus cã nuavusese nici cel mai mic dubiu. I-am povestit cumscrisesem la început povestirile în caietul cu scoarþede piele pe care mi-l dãduse, dar el nu-ºi mai aduceaaminte.

Conversaþia a ajuns, inevitabil, la talibani.— E atât de rãu pe cât se aude? am zis.— Nay, e mai rãu, mult mai rãu, mi-a rãspuns. Nu

te mai lasã sã fii om. Mi-a arãtat o cicatrice deasupraochiului sãu drept, care trasa o cãrare întortocheatãprin sprânceana stufoasã. A fost un meci de fotbal peGhazi Stadium, în 1998. Kabulul juca împotriva celorde la Mazar-i-Sharif, cred. Jucãtorii nu aveau voie nicimãcar sã poarte pantaloni scurþi – expunere inde-centã, presupun. A râs obosit, apoi a continuat:Oricum, Kabulul a marcat un gol ºi omul care stãtealângã mine a izbucnit în urale zgomotoase. Deodatã,un tânãr cu barbã care patrula printre rânduri – nucred sã fi avut mai mult de optsprezece ani, dupãînfãþiºare – a venit spre mine ºi m-a lovit cu patulkalaºnikovului în frunte: Mai fã aºa o datã ºi o sã-þi tailimba, mãgar bãtrân ce eºti! mi-a zis.

Rahim Khan ºi-a trecut un deget bãtãtorit pestecicatrice.

— Eram destul de bãtrân sã-i fiu bunic, dar stãteamacolo, cu sângele curgând ºiroaie pe faþã ºi cerân-du-mi iertare de la nenorocitul ãla de pui de cãþea.

I-am mai turnat ceai. Rahim Khan mi-a mai po-vestit câte ceva. Unele le ºtiam, altele, nu. Mi-a spuscã, dupã cum se înþelesese cu Baba, a locuit o vreme încasa noastrã, mai precis din 1981 – lucru pe care îlºtiam. Baba îi „vânduse“ casa lui Rahim Khan, la scurttimp dupã ce noi am fugit din Kabul. Baba crezuse cãproblemele din Afganistan sunt trecãtoare – simpleîntreruperi ale unui mod de viaþã la care nu aveamde ce sã renunþãm pe termen lung, o viaþã cu petreceri

Page 219: Vanatorii de Zmeie Nodrm

219

în casa din Wazir Akbar Khan ºi cu picnicuri laPaghman. Aºa cã îi încredinþase casa lui Rahim Khan,ca sã aibã grijã de ea pânã se vor rezolva lucrurile.

Rahim Khan mi-a povestit cum, la preluareaconducerii Kabulului de cãtre Alianþa Nordului, între1992 ºi 1996, diferite facþiuni au emis pretenþii asupraunor pãrþi din Kabul.

— Dacã mergeai din zona Shar-e-Nau în zonaKerteh-Parwan ca sã-þi cumperi un covor, riscai sã fiiîmpuºcat sau aruncat în aer de o rachetã – asta dacãreuºeai sã treci de toate punctele de control. Practic,aveai nevoie de vizã ca sã treci dintr-un cartier în altul.Aºa cã oamenii stãteau cuminþi la locul lor ºi se rugauca urmãtoarea rachetã sã nu le dãrâme casa.

Mi-a mai povestit cum oamenii sãpau gãuri înpereþii caselor ca sã poatã face niºte scurtãturi pestrãzile primejdioase ºi sã se miºte prin cartier aºa, dingaurã în gaurã. În alte pãrþi, oamenii nu sãpau gropi,ci tunele sub pãmânt, în care se mutau sã trãiascã.

— De ce nu ai plecat ºi tu? l-am întrebat.— Kabulul era casa mea. Încã mai este. ªi-a tras nasul, apoi a continuat: — Îþi mai aminteºti de strada care ducea de la casa

voastrã la Qishla, barãcile militare de lângã ºcoalaIstiqlal?

— Da.Era scurtãtura pe care mergeam la ºcoalã. Mi-am

amintit de ziua în care am trecut pe acolo cu Hassan,iar soldaþii i-au aruncat vorbe murdare despre mamalui. Mai târziu, la cinema, Hassan plânsese, iar eu îmipusesem braþul în jurul umerilor lui.

— Când au venit talibanii ºi le-au dat un picior un-deva celor din Alianþã ºi i-au scos din Kabul, amdansat pe strãzi de bucurie, a zis Rahim Khan. ªi,crede-mã, nu eram singurul. Oamenii sãrbãtoreau laChaman, la Deh-Mazang, îi întâmpinau pe talibani pe

Page 220: Vanatorii de Zmeie Nodrm

strãzi, urcând pe tancurile lor ºi fãcându-ºi poze cuei. Oamenii erau sãtui pânã peste cap de luptelepermanente, obosiþi de rachete, de gloanþe ºi explozii,obosiþi sã-i mai vadã pe Gulbuddin ºi cohorta luitrãgând în tot ce miºcã. Alianþa a fãcut mai mult rãuKabulului decât Shorawi. Au distrus orfelinatulconstruit de tatãl tãu, ºtiai asta?

— De ce? am întrebat. De ce sã fi distrus unorfelinat?

Mi-am amintit cum stãteam lângã Baba în ziuaceremoniei de inaugurare a orfelinatului. Vântul îismulsese cãciula de pe cap ºi toatã lumea râsese, apoise ridicase ºi aplaudase, dupã ce îºi rostise discursul.Iar acum orfelinatul era doar o grãmadã de moloz.Toþi banii cheltuiþi de Baba, toate nopþile în care tru-dise deasupra planurilor construcþiei, toate „vizitele“la ºantier, ca sã se asigure cã fiecare cãrãmidã este lalocul ei, cã fiecare bârnã sau perete a fost pus exactunde trebuie...

— Pierderi colaterale, a zis Rahim Khan. Nu vreisã ºtii, Amir jan, cum arãtau ruinele alea. Erau bucãþidin corpurile copiilor peste tot...

— Deci, când au venit talibanii... — Au fost primiþi ca niºte eroi, a continuat Rahim

Khan.— În sfârºit, pace. — Da, speranþa e un lucru ciudat. Pace, în sfârºit,

dar cu ce preþ?Un acces violent de tuse îl apucã brusc pe Rahim

Khan, scuturându-i trupul sfrijit înainte ºi înapoi.Când a scuipat în batistã, aceasta s-a pãtat imediat desânge. M-am gândit cã e un moment la fel de bun caoricare altul sã mã ocup de elefantul din magazinulde porþelanuri.

— Ce mai faci? l-am întrebat. Vreau sã zic, ce maifaci cu adevãrat?

220

Page 221: Vanatorii de Zmeie Nodrm

221

— Ca sã spun drept, mor, a zis, cu o voce bolbo-rositã. Alt acces de tuse. Din nou sânge în batistã. S-aºters la gurã, apoi ºi-a trecut mâneca peste frunteatranspiratã, de la o tâmplã scobitã la cealaltã. Mi-aaruncat o privire scurtã. Apoi a dat din cap ºi am ºtiutcã îmi citise urmãtoarea întrebare pe faþã: N-o maiduc mult, a rostit cu greu.

— Cât?A ridicat din umeri. A tuºit din nou. — Nu cred sã mai apuc toamna, mi-a zis.— Lasã-mã sã te iau la mine. Pot sã-þi gãsesc un

doctor bun. Tot timpul apar tratamente noi. Sunt totfelul de medicamente ºi de tratamente experimentalepentru care poþi sã optezi.

Bãteam câmpii ºi îmi dãdeam ºi eu seama de asta.Dar era mai bine decât sã plâng, ceea ce probabil cãaveam sã fac oricum.

A slobozit un mic zgomot ce semãna a râs, arãtân-du-ºi dinþii lipsã de jos. Era cel mai obosit râs pe careîl auzisem vreodatã.

— Vãd cã ai preluat de la americani optimismulcare i-a fãcut celebri. Asta e foarte bine. Noi, afganii,suntem un popor melancolic, nu-i aºa? Ne bãlãcimprea des în prea multã ghamkhori ºi autocompãtimire.Ne dãm bãtuþi în faþa pierderii, a suferinþei, le accep-tãm ca pe lucruri normale, care fac parte din viaþã,uneori chiar necesare. Zendagi migzara, zicem noi –viaþa merge mai departe. Numai cã eu nu mã lasînfrânt de soartã, caut sã fiu pragmatic. Am fost lacâþiva doctori buni de aici ºi toþi mi-au spus acelaºilucru. Am încredere în ce mi-au spus ºi îi cred. Se vaface voia Domnului!

— Nu existã decât ceea ce faci ºi ceea ce nu faci,i-am zis.

Rahim Khan a râs.

Page 222: Vanatorii de Zmeie Nodrm

222

— Acum ai vorbit exact ca tatãl tãu. Îmi e atât dedor de el. Dar e voia lui Dumnezeu, Amir jan, chiaraºa este.

A fãcut o pauzã.— ªi-apoi, mai existã un motiv pentru care te-am

chemat aici. Am vrut sã te vãd înainte de a închideochii, da, dar mai este ceva.

— Cere-mi orice!— ªtii cã am stat mulþi ani în casa tatãlui tãu, dupã

ce aþi plecat?— Da.— N-am fost tot timpul singur. Hassan a locuit cu

mine.— Hassan, am zis.Oare când îi pronunþasem numele ultima datã?

Ghimpii vinii aceleia vechi mã sãgetau din nou, deparcã pronunþându-i numele aº fi risipit o vrajã careîi permitea acum durerii sã mã încerce iar. Dintr-odatã mi s-a pãrut cã aerul din cãmãruþa lui RahimKhan este prea dens, prea cald, prea încãrcat demirosurile strãzii.

— M-am gândit sã-þi scriu ºi sã-þi spun totul, darnu eram sigur cã vrei sã ºtii. M-am înºelat?

Adevãrul era cã nu, nu se înºelase. Dacã ar fi fostsã mint, aº fi spus cã da. M-am hotãrât pentru caleade mijloc:

— Nu ºtiu!A tuºit din nou, scuipând sânge în batistã. Când

ºi-a aplecat capul sã scuipe, am vãzut niºte plãgiacoperite de cruste de culoarea mierii.

— Te-am chemat aici ca sã îþi cer ceva. Vreau sãfaci ceva pentru mine, dar înainte sã-þi spun desprece e vorba, aº vrea sã-þi vorbesc despre Hassan. M-aiînþeles?

— Da, am murmurat cu glas pierit.

Page 223: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Vreau sã-þi spun totul despre el, vreau sã-þidezvãlui tot. Mã asculþi?

Am încuviinþat din cap.Atunci, Rahim Khan a mai luat o înghiþiturã de

ceai. ªi-a rezemat capul de perete ºi a început sãvorbeascã.

Page 224: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Au fost mai multe motivele pentru care m-am dus înHazarajat, în 1986, sã-l caut pe Hassan. Cel mai im-portant, Allah sã mã ierte, era cã mã simþeam singur.Majoritatea prietenilor ºi rudelor mele fie fuseserãuciºi, fie reuºiserã sã fugã din þarã, în Pakistan sauîn Iran. Abia dacã mai ºtiam pe cineva în Kabul, oraºulunde îmi petrecusem întreaga viaþã. Toatã lumea fugise.Dacã mã duceam la o plimbare în zona Karteh-Parwan,acolo unde îºi fãceau veacul vânzãtorii de pepeni – îþimai aminteºti? – practic nu mai recunoºteam pe ni-meni. Nimeni pe care sã-l saluþi, nimeni cu care sã staila un chai, nimeni cu care sã depeni poveºti, doarsoldaþi roussi, patrulând pe strãzi. Aºa cã în cele dinurmã nu m-am mai dus în oraº. Îmi petreceam zileleîn casa tatãlui tãu, studiind, citind cãrþile vechi alemamei tale, ascultând ºtirile sau urmãrind propagan-da comunistã de la televizor. Apoi îmi fãceam rugãciu-nea – namaz – ºi îmi pregãteam ceva de mâncare, maiciteam câte ceva, iar mã rugam ºi mã duceam laculcare. Dimineaþa mã trezeam ca sã o iau de la capãt.

ªi cu artrita mea, îmi era tot mai greu sã mã ocupde casã. Tot timpul mã dureau genunchii ºi spatele.Dimineaþa mã trezeam ºi îmi lua cel puþin o orã sã îmidezmorþesc încheieturile înþepenite, mai ales iarna.Nu voiam ca locuinþa tatãlui tãu sã ajungã în para-ginã. Avusesem parte de multe momente frumoase

XVI.

224

Page 225: Vanatorii de Zmeie Nodrm

225

acolo, atâtea amintiri, Amir jan! Nu era drept – tatãltãu o proiectase singur, însemnase atât de multpentru el, ºi îi mai ºi promisesem cã voi avea grijã deea, când voi doi aþi plecat în Pakistan. Acum nu maieram decât eu ºi casa... Am fãcut ce am crezut cã e maibine. Am încercat sã ud pomii la câteva zile, sã taiiarba de pe peluzã, sã am grijã de flori, sã repar lucru-rile care trebuiau reparate, dar, chiar ºi aºa, îmi eragreu, fiindcã nu mai eram nici eu tânãr.

Cumva m-am descurcat eu. Cel puþin o vreme.Dar când mi-a ajuns la urechi vestea morþii tatãluitãu... pentru prima datã m-am simþit îngrozitor desingur în casa aceea. Am simþit un gol de nesuportat.

Aºa cã, într-o bunã zi, am umplut rezervorulBuick-ului ºi am plecat spre Hazarajat. Mi-am amintitcã, dupã plecarea lui Ali din casã, tatãl tãu mi-a ziscã el ºi cu Hassan s-au mutat într-un sãtuc, chiar lângãBamiyan. Ali avea un vãr acolo, din câte îmi amin-team eu. Nu aveam nici o idee dacã Hassan mai eacolo sau nu, nici dacã cineva ar ºti sã-mi spunã undese dusese. În fond, trecuserã zece ani de când Ali ºiHassan plecaserã din casa tatãlui tãu. Prin 1986,Hassan trebuie sã fi fost deja un adult de douãzeciºi doi sau douãzeci ºi trei de ani. Asta dacã mai eraîn viaþã, fiindcã Shorawi – putrezeascã-le oasele în iadpentru ce au fãcut în watan al nostru – uciseserã atâþiatineri afgani. Nu trebuie sã-þi mai spun, cã ºtii ºi tu.

Dar, din mila lui Dumnezeu, era acolo. Nu mi-aluat prea mult sã-l gãsesc – tot ce am avut de fãcut afost sã pun câteva întrebãri în Bamiyan ºi oameniim-au îndreptat spre satul lui. Nici nu-mi amintesccum se numeºte sau dacã are un nume. Îmi amintescdoar cã era o zi toridã de varã, iar eu mergeam cumaºina pe un drum prãfuit, pustiu, mãrginit doar detufiºuri arse de soare, de trunchiuri rãsucite de copacipitici ºi de smocuri de iarbã pârlitã de secetã. Am

Page 226: Vanatorii de Zmeie Nodrm

226

trecut pe lângã un mãgar mort, care putrezea lamarginea drumului. De dupã o cotiturã, pe pãmântulpustiu cât vedeai cu ochii a apãrut brusc o îngrãmã-dire de bordeie de chirpici, profilate pe cerul fãrã noriºi munþii ca niºte colþi ascuþiþi.

Oamenii din Bamiyan îmi spuseserã cã o sã daude el foarte uºor – locuia în singura casã din sat careavea o grãdinã împrejmuitã. Zidul de lut, scund ºiplin de gãuri, împrejmuia cãsuþa, care nu era altcevadecât un bordei ridicat la rang de casã. Niºte copiidesculþi se jucau pe uliþã cu o minge de tenis zdrenþu-itã, pe care o loveau cu beþele. S-au zgâit la mine cândam parcat ºi am oprit motorul. Am bãtut la poarta delemn ºi am intrat într-o curte micã în care nu se aflaudecât un lãmâi desfrunzit ºi câteva straturi de cãpºuni.Mai încolo, la umbra unui acacia, într-un colþ se gãseaun tandoor ºi am zãrit un om care scormonea în jarulde dedesubt. Aºeza apoi niºte aluat pe o lopatã mare,de lemn, pe care o vâra în tandoor. Când m-a vãzut,a scãpat lopata din mânã. Cu greu l-am fãcut sã nu-mimai sãrute mâinile.

— Lasã-mã sã te privesc, am spus. A fãcut un pasînapoi. Crescuse atât de înalt – m-am ridicat pe vâr-furi ºi tot nu-i ajungeam decât pânã la bãrbie. Soarelebamiyan îi tãbãcise pielea ºi i-o înnegrise mai multdecât îmi aminteam eu; pierduse ºi câþiva dinþi dinfaþã. Pe bãrbie avea câteva smocuri de pãr. În rest,aceiaºi ochi verzi, înguºti, aceeaºi cicatrice deasuprabuzei superioare, aceeaºi faþã rotundã, acelaºi zâmbetafabil. ªi tu l-ai fi recunoscut, Amir jan, sunt sigurde asta.

Am intrat înãuntru. Într-un colþ al camerei, o tâ-nãrã femeie hazarã, cu tenul deschis, þesea un ºal. Eraînsãrcinatã, dupã cum se vedea cu ochiul liber.

— Ea e soþia mea, Rahim Khan, a zis Hassan mân-dru. O cheamã Farzana jan.

Page 227: Vanatorii de Zmeie Nodrm

227

Era o femeie timidã, care a vorbit cu o voce atâtde curtenitoare ºi înceatã încât aducea mai degrabã aºoaptã ºi nu ºi-a ridicat frumoºii ochi de culoareaalunei ca sã-mi întâlneascã privirea. Dar felul cumse uita la Hassan îl fãcea sã parã demn de a sta petron, la Arg.

— Când se va naºte copilul? am zis, dupã ce ne-amaºezat cu toþii în camera cu pereþi de chirpici. Nu eranimic înãuntru, doar un covor deºirat, câteva vase,douã saltele ºi o lanternã.

— Inshallah, iarna asta, a zis Hassan. Mã rog sã fiebãiat, ca sã ducã mai departe numele tatãlui meu.

— Cã veni vorba de Ali, el unde e?Hassan ºi-a lãsat privirea în pãmânt. Mi-a povestit

cã Ali ºi vãrul lui – proprietarul cãsuþei – fuseserãomorâþi de o minã de teren, cu doi ani în urmã, chiarla ieºirea din Bamiyan. O minã. Existã oare o moartemai afganã decât asta, Amir jan? ªi, din cine ºtie cemotiv absurd, am fost sigur cã piciorul drept al lui Ali– cel strâmbat de poliomielitã – a fost cel care l-atrãdat ºi a cãlcat pe mina respectivã. Vestea morþii luiAli m-a întristat profund. Tatãl tãu ar fi umblat toatãziua prin casã, plângând ºi jelind.

Farzana ne-a fãcut shorwa cu fasole, napi ºi cartofi.Ne-am spãlat pe mâini ºi am muiat naan proaspãtscoasã din tandoor în shorwa – era cea mai bunã mân-care pe care o gustasem în ultimele luni. Atunci l-amrugat pe Hassan sã se mute cu mine la Kabul. I-amspus despre casã, cum nu mã mai pot îngriji singurde ea de acum încolo. I-am spus cã îl voi plãti bineºi cã el, împreunã cu a lui khanum, ar trãi confortabil.S-au uitat unul la altul fãrã sã spunã o vorbã. Maitârziu, dupã ce ne-am spãlat pe mâini ºi Farzana ne-aadus struguri, Hassan mi-a spus cã aici e casa luiacum; el ºi Farzana îºi croiserã aici traiul.

Page 228: Vanatorii de Zmeie Nodrm

228

— Iar Bamiyanul e atât de aproape. Cunoaºtemmultã lume acolo. Iertaþi-mã, Rahim Khan, vã rog sãmã înþelegeþi.

— Bineînþeles, i-am zis. Nu aveþi de ce sã vã cereþiiertare, înþeleg.

În timp ce ne beam ceaiul, dupã shorwa, Hassanm-a întrebat de tine. I-am spus cã eºti în America, darcã nu ºtiu nimic mai mult. Hassan avea atâteaîntrebãri. Te-ai cãsãtorit? Ai copii? Cât de înalt eºti?Mai înalþi zmeie? Dar la cinematograf mai mergi? Eºtifericit? Mi-a spus cã se împrietenise cu un bãtrânprofesor de farsi din Bamiyan, care l-a învãþat sã scrieºi sã citeascã. Dacã þi-ar fi scris o scrisoare, aº fi fostdispus s-o expediez eu? ªi dupã pãrerea mea, i-ai firãspuns? I-am spus ce ºtiam despre tine din puþineleconversaþii telefonice cu tatãl tãu, dar la cele maimulte dintre întrebãri nu am ºtiut sã-i rãspund. Apoi,m-a întrebat despre tatãl tãu. Când i-am spus, Hassanºi-a îngropat faþa în palme ºi a izbucnit în lacrimi. Aplâns toatã noaptea ca un copil.

Au insistat sã rãmân peste noapte la ei. Farzanami-a încropit un culcuº ºi mi-a lãsat un pahar cu apãrece de la fântânã în cazul în care mi-ar fi fost sete.Toatã noaptea am auzit-o ºoptindu-i câte ceva luiHassan, iar pe el l-am auzit oftând.

Dimineaþa, Hassan mi-a spus cã el ºi Farzana s-auhotãrât sã se mute la Kabul cu mine.

— Nu ar fi trebuit sã vin aici, am spus. Ai avutdreptate, Hassan jan. Ai o zendagi, o viaþã aici. A fostnecugetat din partea mea sã vin ºi sã-þi cer sã laºi totulbaltã. Eu îmi cer iertare.

— Nu prea avem la ce sã renunþãm, Rahim Khan,a rãspuns Hassan. Avea încã ochii umflaþi ºi roºii.Vom merge cu dumneavoastrã ºi vã vom ajuta sã aveþigrijã de casã.

— Sunteþi absolut siguri?

Page 229: Vanatorii de Zmeie Nodrm

229

A încuviinþat ºi ºi-a lãsat capul în jos: — Agha sahib mi-a fost ca un al doilea tatã...

Dumnezeu sã-l odihneascã!ªi-au îngrãmãdit lucrurile în mijlocul unei

cuverturi zdrenþuite ºi i-au legat colþurile. Am încãrcatbocceaua în Buick. Hassan s-a aºezat în pragul caseiºi a þinut Coranul, pe care noi l-am sãrutat ºi pe subcare am trecut. Apoi am pornit spre Kabul. Îmi amin-tesc cã, în timp ce demaram, Hassan s-a întors sã-ºivadã casa pentru ultima oarã.

Când am ajuns la Kabul, am descoperit cã Hassannu are nici cea mai micã intenþie sã se mute în casã.

— Dar toate camerele astea sunt goale, Hassanjan. Nu locuieºte nimeni în ele, i-am zis.

Dar nici n-a vrut sã audã. A zis cã e o chestiune deihtiram, o chestiune de respect. El ºi Farzana ºi-aumutat lucrurile în cocioaba din spate, acolo unde senãscuse el. Am încercat sã-i conving sã se muteîntr-una din camerele de oaspeþi de la etaj, darHassan nici nu a vrut sã audã.

— Ce o sã creadã Amir aga? mi-a zis el. Ce o sãcreadã când va veni înapoi la Kabul, dupã rãzboi, ºiva vedea cã am încercat sã-i iau locul în casã?

Timp de patruzeci de zile, Hassan a purtat doliudupã tatãl tãu.

În ciuda protestelor mele, el ºi Farzana se ocupaude tot: curãþenie, spãlat, gãtit. Hassan se îngrijea deflorile din grãdinã, smulgea buruienile, curãþa tul-pinile de frunze uscate ºi s-a apucat sã planteze tufede trandafiri. A zugrãvit pereþii. În casã a mãturat ºiîn încãperile nefolosite de ani buni ºi a curãþat bãileîn care nimeni nu mai fãcuse o baie. De parcã ar fipregãtit casa pentru întoarcerea cuiva. Îþi maiaminteºti de peretele din spatele rândului de porumbplantat de tatãl tãu, Amir jan? Cum îi ziceaþi, tu ºiHassan: „Peretele porumbului bolnav“? O rachetã

Page 230: Vanatorii de Zmeie Nodrm

230

distrusese o bunã porþiune de zid, într-o noapte dintoamna aceea. Hassan a reconstruit peretele cu mânalui, cãrãmidã cu cãrãmidã, pânã s-a ridicat ca înainte,drept, intact. Nu ºtiu ce m-aº fi fãcut fãrã ei.

Apoi, mai târziu, în toamna aceea, Farzana a datnaºtere unei fetiþe. Era moartã. Hassan a sãrutatfeþiºoara neînsufleþitã a copilului ºi a îngropat-o încurtea din spate, lângã tufele de mãceº. Am acoperitmoviliþa cu frunze de plop. Eu am rostit o rugãciune.Farzana a rãmas în colibã toatã ziua ºi a jelit – e unsunet care-þi rupe inima, Amir jan, bocetul uneimame. Mã rog lui Allah sã nu auzi niciodatã aºa ceva.

Dincolo de zidurile acelei case, rãzboiul se înteþeacu fiecare zi. Dar noi trei, în casa tatãlui tãu, ne creasempropriul nostru refugiu. Vederea a început sã mã lasede pe la sfârºitul lui 1980, aºa cã Hassan a început sã-miciteascã din cãrþile mamei tale. Ne aºezam în living,lângã sobã ºi Hassan începea sã-mi citeascã dinMasnawi sau Khayyám, în timp ce Farzana pregãteamâncarea în bucãtãrie. ªi în fiecare dimineaþã, Hassanpunea o floare pe moviliþa de lângã tufele de mãceº.

Pe la începutul lui 1990, Farzana a rãmas iar însãr-cinatã. Tot în anul acela, pe la mijlocul verii, o femeiecu faþa acoperitã de un burqa de culoarea ceruluialbastru a intrat într-o dimineaþã pe poarta din faþã.Când m-am apropiat de ea, am vãzut-o cã se clatinã,de parcã ar fi fost prea lipsitã de vlagã ca sã se maipoatã þine pe picioare. Am întrebat-o ce vrea, dar numi-a rãspuns.

— Cine eºti? am întrebat-o. Dar ea s-a prãbuºit chiar acolo, pe aleea principalã.

Am strigat dupã Hassan sã mã ajute ºi am dus-o încasã, în living. Am aºezat-o pe canapea ºi i-am datburqa la o parte. În spatele vãlului era o bãtrânã fãrãdinþi, cu ºuviþe rãvãºite de pãr sur ºi cu cicatrici pebraþe. Arãta de parcã nu ar fi mâncat de zile întregi.

Page 231: Vanatorii de Zmeie Nodrm

231

Dar ce era mai rãu – fãrã tãgadã – era faþa; cinevaluase un cuþit ºi... Amir jan, tãieturile mergeau dintr-oparte în alta, uite aºa ºi aºa. Una dintre tãieturipornea de pe obraz spre rãdãcina pãrului ºi nu-icruþase nici ochiul stâng. Era grotescã. I-am tamponatfruntea cu o cârpã umedã ºi a deschis ochii:

— Unde este Hassan? a murmurat.— Sunt aici, a spus Hassan. I-a luat mâna ºi a

strâns-o uºurel. Ochiul rãmas întreg s-a rotit spre el: — Am umblat cale lungã ca sã vãd dacã eºti tot atât

de frumos în carne ºi oase pe cât erai în visele mele.ªi eºti, chiar mai frumos.

I-a tras mâna spre faþa ei desfiguratã.— Zâmbeºte-mi, te rog!Hassan a fãcut întocmai ºi bãtrâna a început sã

plângã.— Când ai ieºit din mine, zâmbeai. Iar eu nici

mãcar nu te-am luat în braþe. Allah sã mã ierte, nicimãcar nu te-am luat în braþe!

Nici unul dintre noi nu o mai vãzuse pe Sanaubarde când fugise cu o trupã de cântãreþi ºi dansatori, în1964, chiar dupã ce se nãscuse Hassan. Nu ai vãzut-oniciodatã, Amir, dar în tinereþea ei fusese o adevãratãapariþie. Avea un zâmbet cu gropiþe ºi un merslegãnat, care-i scotea din minþi pe bãrbaþi. Nici untrecãtor de pe stradã, fie el bãrbat sau femeie, nu seputea abþine sã nu se mai uite o datã la ea. Iar acum...

Hassan i-a lãsat mâna ºi a fugit afarã. M-am dusdupã el, dar alerga prea repede. L-am vãzut fugindîn sus, pe deal, acolo unde vã jucaþi voi doi; picioarelelui ridicau nori de praf. L-am lãsat. Am stat cuSanaubar toatã ziua, pânã când cerul de un albastrustrãlucitor a devenit purpuriu. A cãzut noaptea ºilumina lunii scãlda norii de pe cer, iar Hassan tot nuse întorsese. Sanaubar a izbucnit în plâns ºi a þipat

Page 232: Vanatorii de Zmeie Nodrm

232

cã a greºit când a venit înapoi, poate o greºealã chiarmai mare decât cea pe care a fãcut-o când a plecat.

Hassan s-a întors în dimineaþa urmãtoare, obositºi nãuc, ca ºi cum nu ar fi dormit toatã noaptea. A luatmâna lui Sanaubar în mâinile lui ºi i-a spus cã poatesã plângã dacã doreºte, dar cã nu e nevoie; veniseacasã acum – a zis el, acasã la familia ei. I-a atinscicatricile de pe faþã ºi a mângâiat-o pe pãr.

Hassan ºi Farzana au îngrijit-o pânã s-a fãcut bine.Îi spãlau hainele ºi o hrãneau. I-am dat una dintre ca-merele de oaspeþi de la etaj. Uneori, când priveam pefereastrã, afarã, în curte, îi vedeam pe Hassan ºi pemama lui îngenunchind amândoi ºi culegând roºii sautãind trandafiri, stând de vorbã. Recuperau toþi aniipierduþi, bãnuiesc. Din câte ºtiu, el nu a întrebat-oniciodatã unde a fost sau de ce a plecat, dar nici ea nui-a spus nimic. Cred cã unele poveºti nu au nevoiesã fie istorisite.

Sanaubar a fost cea care a moºit copilul lui Hassan,în iarna lui 1990. Nu începuse încã sã ningã, dar vân-turile iernii suflau prin curþi, îndoind tulpinile florilorºi rãsucind frunzele uscate în aer. Îmi amintesc cãSanaubar a ieºit din colibã þinându-ºi nepotul în braþe,înfãºurat într-o pãturã de lânã. Stãtea acolo, radioasã,sub cerul mohorât ºi plumburiu, cu râuri de lacrimipe obraji, iar vântul ca un bici îi împrãºtia pãrul sur,în timp ce þinea strâns copilaºul, de parcã nu ar maifi vrut sã-i dea drumul. Nu ºi de data asta. I l-a dat luiHassan, iar el mi l-a dat mie – am cântat rugãciuneade Ayat-ul-kursi la urechea micuþului.

L-au botezat Sohrab, dupã numele eroului preferatal lui Hassan din Shahnamah, dupã cum ºtii, Amir jan.Era un bãieþel frumos, dulce ca zahãrul ºi avea acelaºitemperament ca ºi tatãl sãu. Sã o fi vãzut pe Sanaubarcu copilaºul, Amir jan. El devenise centrul universuluiei. Îi cosea hãinuþe, îi fãcea jucãrii din bucãþele de lemn,

Page 233: Vanatorii de Zmeie Nodrm

233

beþe ºi iarbã uscatã. Când, la un moment dat, copilula fãcut febrã, l-a vegheat toatã noaptea ºi n-a pus nimicîn gurã timp de trei zile. A ars isfand ca sã îndepãrtezenazar, deochiul. Dupã ce a împlinit vreo doi ani, Sohraba început s-o strige Sasa. Erau de nedespãrþit.

A trãit cât sã-l vadã împlinind patru ani, apoi,într-o dimineaþã, pur ºi simplu nu s-a mai trezit. Arãtacalmã ºi împãcatã, de parcã nu o deranja deloc cã amurit. Am îngropat-o în cimitirul de pe deal, cel delângã rodiu, iar eu am spus o rugãciune. Pierdereaa fost grea pentru Hassan – întotdeauna e maidureros sã ai ºi sã pierzi, decât sã nu fi avut deloc.Totuºi, cel mai greu a fost pentru micuþul Sohrab. Totumbla în jurul casei, cãutând-o pe Sasa, dar ºtii cumsunt copiii, uitã atât de repede.

Între timp – asta era prin 1995 – Shorawi fuseserãînfrânþi ºi izgoniþi de mult, iar Kabulul aparþineaacum massoud-ilor, rabbani-lor ºi mujahedinilor.Luptele dintre facþiuni erau cumplite ºi nimeni nu ºtiadacã are sã trãiascã pânã la sfârºitul zilei sau nu. Ure-chile ni se obiºnuiserã cu ºuieratul ºi cãderea rache-telor, cu focul mitralierelor, iar ochii, cu imaginea oa-menilor care dezgropau cadavre de sub grãmezile demoloz. În zilele acelea, Amir jan, Kabulul semãnadestul de bine cu iadul pe pãmânt. Allah a fost buncu noi, totuºi; zona Wazir Akbar Khan nu a fostatacatã aºa de tare, aºa cã ne-a fost ceva mai uºor decâtoamenilor din alte cartiere.

În zilele în care zgomotul luptelor pãrea cã s-a maidomolit puþin, Hassan îl ducea pe Sohrab la GrãdinaZoologicã sã-l vadã pe leul Marjan sau la cinemato-graf. Hassan l-a învãþat sã tragã cu praºtia, iar maitârziu – cred cã avea vreo opt ani împliniþi – Sohraba devenit un þintaº excelent; putea sã tragã de peterasã într-un con pus pe gard. Hassan l-a învãþat sãscrie ºi sã citeascã, fiindcã – zicea el – fiul lui nu avea

Page 234: Vanatorii de Zmeie Nodrm

234

sã fie un analfabet ca el. M-am ataºat foarte mult demicuþul acela; îl vãzusem fãcând primii paºi, murmu-rând primul cuvânt. Îi cumpãram cãrþi de poveºti dela librãria de lângã cinematograful Park – care a fostdistrus între timp – ºi Sohrab le citea de îndatã ce leprimea. Îmi amintea de tine, Amir jan, ce mult îþiplãcea sã citeºti când erai mic. Uneori, îi citeam seara,la culcare, sau îi spuneam ghicitori, alteori îl învãþamºmecherii cu cãrþile de joc. Îmi lipseºte tare mult.

În iarna aceea, Hassan ºi-a dus fiul sã înalþe primullui zmeu. Nu mai erau atât de multe competiþii ca pevremuri – nimeni nu se simþea în siguranþã sã stea preamult pe afarã, dar se mai þineau câteva concursuri rãz-leþe. Hassan îl lua pe Sohrab în spinare ºi bãteaustrãzile aºa, vânând zmeie sau cocoþându-se în copaciiîn care aterizaserã zmeiele. Îþi mai aminteºti, Amir jan,ce vânãtor de zmeie grozav era Hassan? Nu-ºi pierduseîndemânarea. Pe la sfârºitul iernii, Hassan ºi Sohrabau atârnat zmeiele dupã care alergaserã pe pereþiiholului de la intrare. Parcã erau tablouri, nu alta.

Þi-am spus deja cum am sãrbãtorit venirea taliba-nilor, în 1996, ºi cum au pus capãt luptelor de zi cuzi. Îmi amintesc cã m-am întors acasã în seara aceeaºi l-am gãsit pe Hassan în bucãtãrie, ascultând laradio. Avea o privire serioasã. L-am întrebat ce s-aîntâmplat iar el a scuturat din cap:

— Dumnezeu sã-i ajute pe hazari de-acum încolo,Rahim Khan sahib, a mai adãugat.

— Rãzboiul s-a terminat, Hassan! i-am spus. Va fipace, Inshallah, ºi fericire, ºi liniºte. Fãrã rachete, fãrãcrime, fãrã înmormântãri!

Dar el a închis radioul ºi m-a întrebat dacã mai do-resc ceva înainte de culcare.

O sãptãmânã mai târziu, talibanii interziceau con-cursurile de zmeie. Doi ani mai târziu, în 1998, îimãcelãreau pe hazari la Mazar-i-Sharif.

Page 235: Vanatorii de Zmeie Nodrm

235

Rahim Khan ºi-a întins picioarele ºi s-a sprijinit deperetele gol, cu încetineala omului cãruia o miºcarecât de micã îi declanºeazã sãgeþi de durere. De afarãse auzea rãgetul unui mãgar, iar cineva striga ceva înurdu. Soarele începea sã apunã, licãrind roºietic princrãpãturile din zidurile clãdirilor dãrãpãnate.

Încã o datã am avut revelaþia enormitãþii lucruluipe care îl fãcusem atunci, în iarna aceea ºi în varaurmãtoare. Numele îmi rãsunau în cap: Hassan,Sohrab, Ali, Farzana ºi Sanaubar. Auzindu-l pe RahimKhan pomenind numele lui Ali, m-am simþit ca atuncicând gãseºti o cutie muzicalã veche, prãfuitã, pe caren-ai mai deschis-o de mult timp. Ridici capacul ºi me-lodia începe sã picure imediat: „Pe cine ai mai mâncatazi, Babalu? Pe cine ai mai mâncat, Babalu chior ceeºti?“ Am încercat sã invoc faþa îngheþatã în timp a luiAli, sã-i zãresc, cu adevãrat, privirea liniºtitã, dar tim-pul poate fi atât de lacom – uneori îþi furã toate de-taliile ºi le þine numai pentru el.

— Hassan mai locuieºte ºi acum în casa aceea? amîntrebat.

Rahim Khan a ridicat ceaºca de ceai la buzeleuscate ºi a luat o înghiþiturã. Apoi a pescuit un plicdin buzunarul de la piept al vestei ºi mi l-a dat:

— E pentru tine.

XVII.

Page 236: Vanatorii de Zmeie Nodrm

236

Am rupt plicul. Înãuntru am gãsit o fotografiePolaroid ºi o scrisoare împãturitã. Un minut ºi maibine m-am uitat la fotografie.

Un bãrbat înalt, cu turban alb ºi chapan cu dungiverzi, stãtea lângã un bãieþel în faþa porþilor de fierforjat. Soarele îl lumina din stânga, umbrindu-i pejumãtate faþa rotundã. Zâmbea, cu ochii mijiþi, laobiectiv ºi cu gura întredeschisã, din care lipseau doidinþi din faþã. Chiar ºi în fotografia aceasta neclarã,bãrbatul cu chapan emana o siguranþã, o relaxare carese vedeau din felul în care stãtea, cu picioarele uºordepãrtate si cu braþele încruciºate lejer pe piept, cucapul uºor plecat sã nu-i batã soarele în ochi. Dar, maiales, se vedea din felul în care zâmbea. Uitându-tela fotografie, ai fi putut crede cã omul acesta gãseºtecã lumea a fost bunã cu el. Rahim Khan avusesedreptate: da, l-aº fi recunoscut dacã ne-am fi ciocnitdin întâmplare, pe stradã. Bãieþelul, desculþ, îl þineacu o mânã de picior, iar capul ras i se odihnea pecoapsa tatãlui sãu. ªi el zâmbea cu ochii mijiþi dincauza luminii soarelui.

Am despãturit scrisoarea. Era scrisã în farsi. Fãrãpuncte sau virgule omise, fãrã cuvinte scrise împre-unã, cu un scris atât de lizibil cã pãrea al unui copil.Am început sã citesc:

În numele lui Allah cel binefãcãtor,Cel milostiv,Lui Amir aga, cu cel mai adânc respect,

Farzana jan, Sohrab ºi cu mine ne rugãm ca aceastãscrisoare sã vã gãseascã sãnãtos ºi scãldat în binecuvântarealui Allah. Vã rog sã transmiteþi cele mai cãlduroase mulþu-miri lui Rahim Khan sahib pentru cã v-a adus scrisoarea.Sper ca într-o zi sã þin în mânã o scrisoare de la dumnea-voastrã ºi sã citesc despre viaþa dumneavoastrã din America.

Page 237: Vanatorii de Zmeie Nodrm

237

Poate o fotografie a dumneavoastrã ne-ar putea bucuraprivirile. Le-am vorbit mult despre dumneavoastrã luiFarzana jan ºi lui Sohrab, despre cum am crescut împreunã,cum ne-am jucat ºi am alergat pe strãzi. Au râs ascultândtrãznãile pe care le fãceam împreunã!

Amir aga,

Din nefericire, Afganistanul tinereþii noastre a murit demult. Bunãtatea a dispãrut din þarã ºi nu mai poþi sã tesalvezi printre atâtea omoruri. Tot timpul, numai omoruri.În Kabul, frica domneºte peste tot, pe strãzi, pe stadioane,în pieþe, face parte din viaþa noastrã de aici, Amir aga.Sãlbaticilor care conduc watan al nostru nu le pasã dedemnitatea ºi decenþa umanã. Zilele trecute, am însoþit-ope Farzana jan la bazar ca sã cumpere niºte cartofi ºi naan.L-a întrebat pe vânzãtor cât costã cartofii, dar el n-a auzit-o,cred cã era tare de o ureche. Aºa cã ea a întrebat mai tareºi, dintr-o datã, un tânãr taliban a venit în fugã ºi a lovit-ocu un bãþ peste picioare. A lovit-o atât de tare încât a cãzutjos. Þipa ºi o blestema, spunând cã Ministerul Viciului ºi alVirtuþii nu le dã voie femeilor sã ridice vocea. Câteva zilebune a avut o vânãtaie mare, roºie, pe piciorul lovit. ªi euce altceva puteam sã fac decât sã stau ºi sã mã uit cum soþiamea este bãtutã? Dacã m-aº fi luptat, câinele ãla ar fi bãgatbucuros un glonþ în mine, fãrã sã clipeascã! ªi atunci ce s-arfi ales de Sohrab al meu? Strãzile sunt deja pline de orfaniînfometaþi ºi îi mulþumesc lui Allah în fiecare zi cã sunt viu,nu pentru cã mi-ar fi fricã de moarte, ci pentru cã soþia meaare un soþ ºi fiul meu nu e orfan.

Aº vrea sã-l vedeþi pe Sohrab. E un bãiat tare bun.Rahim Khan sahib ºi cu mine l-am învãþat sã scrie ºi sãciteascã, ca sã nu creascã ºi sã fie prost ca tatãl lui. ªi ce maitrage cu praºtia, numai sã-l vedeþi! Uneori îl iau pe Sohrabprin Kabul ºi îi cumpãr bomboane. În Shar-e-Nau maitrãieºte încã omul-maimuþã ºi, când ne întâlnim cu el, îl

Page 238: Vanatorii de Zmeie Nodrm

plãtesc sã vadã ºi Sohrab dansul maimuþei. Sã-l vedeþinumai cum râde! Noi doi mergem adesea în cimitirul de pedeal. Vã mai amintiþi cum stãteam cu dumneavoastrã subrodiu ºi îmi citeaþi din Shahnamah? Pe deal iarba s-auscat, iar pomul nu a mai prins rod de ani buni, dar Sohrabºi cu mine stãm la umbra lui ºi eu îi citesc din Shahnamah.Nu mai e nevoie sã vã spun cã partea care îi place cel maimult este cea cu Rostam ºi Sohrab, cel al cãrui nume îlpoartã. În curând va putea sã citeascã singur din carte. Suntun tatã foarte mândru ºi foarte norocos.

Amir aga,

Rahim Khan sahib e foarte bolnav. Tuºeºte toatã ziua ºivãd sânge pe mânecã, atunci când se ºterge la gurã. A slãbitmult ºi tare m-aº bucura sã mãnânce puþin din shorwa ºiorezul pe care i le gãteºte Farzana jan. Dar el ia doar oîmbucãturã sau douã ºi numai din politeþe faþã de Farzanajan. Sunt atât de îngrijorat de soarta acestui om scump ºimã rog în fiecare zi pentru el. Peste câteva zile va pleca înPakistan, sã consulte niºte doctori de acolo ºi, Inshallah, sãsperãm cã se va întoarce cu veºti bune. Dar în adâncul inimiimã tem pentru el. Farzana jan ºi cu mine i-am spus miculuiSohrab cã Rahim Khan sahib se va face bine. Ce putem face?Are numai zece ani ºi îl adorã pe Rahim Khan sahib. El acrescut cu Rahim Khan sahib lângã el. Dumnealui îl duceaprin bazar sã-i cumpere baloane ºi biscuiþi, dar acum e preaslãbit sã mai facã asta. Am avut multe vise în ultima vreme,Amir aga. Unele dintre ele sunt coºmaruri cu cadavre careputrezesc în ºtreang. Mã trezesc transpirat ºi gâfâind.Totuºi, visez ºi multe lucruri bune ºi lãudat fie Allah pentruasta! Visez cã Rahim Khan sahib se va face bine. Mai visezcã fiul meu va creºte ca sã devinã un om bun, liber ºi opersoanã importantã. Visez cã florile de lawla vor înfloridin nou pe strãzile Kabulului, iar muzica rubab se varevãrsa din casele în care vor fierbe samovarele, în timp ce

238

Page 239: Vanatorii de Zmeie Nodrm

239

zmeiele vor pluti pe cer. ªi mai visez la ziua în care vã veþiîntoarce la Kabul, ca sã revedeþi locurile unde aþi copilãrit.Dacã aºa va fi, veþi gãsi aici un bãtrân ºi credincios prieten,care vã aºteaptã.

Allah sã vã lumineze calea mereu,Hassan

Am citit scrisoarea de douã ori. Am împãturit-oºi m-am mai uitat un timp la fotografie. Apoi le-ambãgat pe amândouã în buzunar.

— El ce mai face? am întrebat.— Scrisoarea aia a fost scrisã acum ºase luni, cu

câteva zile înainte sã plec la Peshawar – a zis RahimKhan –, iar fotografia am fãcut-o chiar în ziua plecãrii.La o lunã dupã sosirea la Peshawar, am primit untelefon de la un vecin din Kabul. Iatã povestea pe caremi-a spus-o: la scurt timp dupã ce am plecat s-a rãs-pândit zvonul cum cã o familie hazarã locuieºte sin-gurã într-o casã mare din Wazir Akbar Khan sau celpuþin aºa au zis talibanii. Doi funcþionari talibani auvenit sã investigheze ºi l-au interogat pe Hassan. CândHassan le-a spus cã locuieºte împreunã cu mine, l-auacuzat cã minte, cu toate cã mulþi vecini, inclusiv celcare mã sunase, au confirmat versiunea lui. Talibaniiau spus cã e un mincinos ºi un hoþ ca toþi hazarii ºii-au ordonat sã-ºi ia familia ºi sã pãrãseascã casa pânãla apusul soarelui. Hassan a protestat. Dar vecinulspune cã talibanii se uitau la casa mare ºi frumoasã– oare cum a zis? – da, „ca niºte lupi la o turmã de oi“.I-au spus lui Hassan cã se vor muta ei acolo ca sãpãstreze totul în ordine, chipurile, pânã mã întorc eu.Hassan a protestat din nou. Aºa cã l-au scos înstradã...

— Nu, am îngãimat.— ªi i-au ordonat sã îngenuncheze...

Page 240: Vanatorii de Zmeie Nodrm

240

— Nu, Doamne, nu.— ªi l-au împuºcat în ceafã.— Nu.— Farzana a venit þipând ºi s-a repezit la ei... — Nu.— ªi au împuºcat-o ºi pe ea. Legitimã apãrare, aºa

au pretins mai târziu. Dar tot ce am putut sã fac a fost doar sã ºoptesc

„Nu. Nu. Nu“, iar ºi iar.

M-AM TOT GÂNDIT la ziua aceea din 1974, când neaflam în camera de spital, imediat dupã operaþia luiHassan. Baba, Rahim Khan, Ali ºi cu mine ne foiam înjurul patului, privindu-l cum îºi examineazã nouabuzã în oglindã. Toatã lumea din camera aceea eraacum ori moartã, ori pe moarte. Toþi, mai puþin eu.

Apoi am vãzut altceva: un bãrbat în vestã militarã,cu þeava unui kalaºnikov proptitã în ceafa lui Hassan.Împuºcãtura rãsunã pe strada casei tatãlui meu.Hassan se prãbuºeºte pe asfalt, iar viaþa lui, trãitã subsemnul loialitãþii fãrã recompense, se scurge din el cazmeiele duse de vânt pe care obiºnuia sã le alerge.

— Talibanii s-au mutat în casã, a continuat RahimKhan, sub pretextul evacuãrii unui intrus. Moartealui Hassan ºi a Farzanei au fost considerate cazuri delegitimã apãrare. Nimeni nu a mai suflat nici o vorbãdespre asta, mai ales de teama talibanilor, bãnuiesc.Oricum, nimeni nu avea de gând sã riºte ceva pentruo pereche de servitori hazari.

— ªi ce au fãcut cu Sohrab? am întrebat. Mã sim-þeam obosit, secãtuit de vlagã. Trupul lui RahimKhan a fost zguduit de un nou acces de tuse, care adurat un timp. Când ºi-a mai revenit, avea faþa roºieºi ochii injectaþi.

— Am auzit cã ar fi într-un orfelinat dinKarteh-Seh. Amir jan... Apoi a început din nou sã

Page 241: Vanatorii de Zmeie Nodrm

241

tuºeascã. Iar când s-a oprit, arãta mai bãtrân decât cucâteva clipe în urmã, de parcã mai îmbãtrânea puþincu fiecare acces de tuse. Amir jan, te-am rugat sã viiaici pentru cã voiam sã te vãd înainte de a muri, darasta nu e tot.

Nu am spus nimic. Cred cã ºtiam deja ce vrea sãîmi spunã.

— Vreau sã te duci la Kabul. Vreau sã-l aduci peSohrab aici, a mai zis.

M-am luptat sã-mi gãsesc cuvintele. De-abia avu-sesem timp sã mã obiºnuiesc cu ideea cã Hassan emort.

— Te rog sã mã asculþi. Cunosc aici, în Peshawar,un cuplu de americani, Thomas ºi Betty Caldwell.Sunt creºtini ºi conduc o micã organizaþie caritabilãdin donaþii private. În general, gãzduiesc ºi hrãnesccopii afgani, care ºi-au pierdut pãrinþii. Am vãzut-o.E un loc curat ºi sigur, unde copiii sunt bine îngrijiþi,iar soþii Caldwell sunt oameni cumsecade. Mi-au ºispus cã Sohrab va fi binevenit în casa lor ºi...

— Rahim Khan, doar nu vorbeºti serios!— Copiii sunt fragili, Amir jan. Kabulul e deja plin

de copii distruºi ºi nu vreau ca Sohrab sã ajungã unuldintre ei.

— Rahim Khan, nu vreau sã merg la Kabul. Nupot! i-am spus.

— Sohrab e un bãieþel talentat. Putem sã-i oferimo viaþã nouã, o nouã speranþã aici, lângã oameni caresã-l iubeascã. Thomas aga este un bãrbat cumsecade,iar Betty khanum este atât de drãguþã; ar trebui sãvezi cum se poartã cu orfanii aceia.

— De ce eu? De ce nu rogi pe altcineva sã se ducã?Plãtesc, dacã e vorba de bani.

— Nu de bani e vorba, Amir! a tunat RahimKhan. Sunt un bãtrân pe moarte ºi nu accept sã fiuinsultat! Niciodatã nu a fost vorba despre bani în ceea

Page 242: Vanatorii de Zmeie Nodrm

242

ce mã priveºte ºi tu ºtii asta! ªi de ce tu? Cred cã ºtimamândoi de ce trebuie sã fii tu, nu-i aºa?

Nu am vrut sã înþeleg comentariul, dar am înþeles.L-am înþeles chiar prea bine.

— Am o soþie în America, o casã, o carierã ºi o fa-milie. Kabulul e un loc periculos, ºtii asta, ºi tu îmi cerisã risc totul pentru... M-am oprit.

— ªtii, mi-a zis Rahim Khan, odatã, când tu nuerai de faþã, stãteam de vorbã cu tatãl tãu. ªi ºtii cumîºi fãcea griji pe atunci, în legãturã cu tine. Îmi amin-tesc cã mi-a zis: „Rahim, un bãiat care nu se apãrãsingur devine un bãrbat care nu poate apãra nimic.“Mã întreb, oare asta ai devenit?

Mi-am lãsat privirea în jos.— Ce îþi cer eu este sã îndeplineºti ultima dorinþã

a unui bãtrân muribund, mi-a spus, cu o voce gravã.κi jucase bine ultima carte, cea mai bunã. Sau, cel

puþin, aºa am crezut atunci. Cuvintele lui atârnaudeasupra noastrã, dar el mãcar ºtia ce sã spunã. Euîncã mai bâjbâiam în cãutarea cuvintelor potrivite ºidintre noi doi, eu eram scriitorul. În cele din urmã,m-am oprit la urmãtoarea replicã:

— Poate cã Baba avea dreptate!— Îmi pare rãu cã gândeºti aºa, Amir!Nu puteam sã mã uit la el. — ªi tu nu gândeºti la fel?— Dacã aº fi fãcut-o, nu te-aº fi rugat sã vii aici.M-am jucat puþin cu verigheta: — Iar tu întotdeauna m-ai supraestimat, Rahim

Khan.— Întotdeauna te-ai judecat prea aspru!A ezitat.— Ar mai fi ceva, ceva ce nu ºtii.— Te rog, Rahim Khan... — Sanaubar nu a fost prima soþie a lui Ali.A fost rândul meu sã ridic privirea.

Page 243: Vanatorii de Zmeie Nodrm

243

— A mai fost însurat cu o hazarã din regiuneaJaghori. Asta se întâmpla cu mult înainte ca tu sã te finãscut. Au fost cãsãtoriþi timp de trei ani.

— ªi ce legãturã are asta cu restul?— Dupã aceºti trei ani, în care nu au avut copii,

femeia l-a lãsat ºi s-a cãsãtorit cu un bãrbat din Khost.I-a nãscut trei fete. Asta încerc sã îþi spun.

Începeam sã întrevãd ce vrea sã-mi zicã. Dar nuvoiam sã ascult restul poveºtii. Aveam o viaþã bunã înCalifornia, o casã drãguþã în stil victorian, cu acoperiºascuþit, o cãsnicie reuºitã, socri care mã iubeau ºi o ca-rierã promiþãtoare ca scriitor. Nu aveam nevoie deporcãriile astea.

— Ali era steril!— Ba nu, nu era! El ºi Sanaubar l-au avut pe

Hassan, nu-i aºa? L-au avut pe Hassan... — Nu, nu l-au avut, a zis Rahim Khan.— Ba da!— Ba nu, Amir.— Atunci, cine... — Cred cã ºtii deja cine.M-am simþit ca un om care alunecã de pe o stâncã

într-o prãpastie ºi se agaþã, în cãdere, de mici tufe ºicrengi de mãceº, dar tot ajunge jos, cu mâinile goale.Camera se clãtina cu mine.

— Hassan ºtia? am zis cu glas strãin. Rahim Khan a închis ochii. A scuturat din cap cã nu.— Nenorociþilor, am murmurat. M-am ridicat în

picioare. Blestemaþilor! am þipat de data asta. Toþi,toþi sunteþi o ºleahtã de mincinoºi ordinari.

— Te rog, stai jos! a zis atunci Rahim Khan. — Cum aþi putut sã ne ascundeþi asta? Mai ales

lui? aproape cã am urlat.— Te rog, gândeºte-te puþin, Amir jan! Era o

situaþie ruºinoasã. Oamenii ar fi vorbit. În vremurileacelea, un bãrbat avea doar onoarea lui, reputaþia ºi

Page 244: Vanatorii de Zmeie Nodrm

dacã oamenii ar fi vorbit... Nu puteam spune nimã-nui, cred cã înþelegi asta.

S-a întins sã mã ia de mânã. I-am respins atingereaºi am pornit spre uºã.

— Amir jan, te rog, nu pleca!Am deschis uºa ºi m-am întors cu faþa spre el: — De ce? Ce mi-ai mai putea spune? Am treizeci

ºi opt de ani ºi tocmai am aflat cã toatã viaþa mea a fosto minciunã nenorocitã! Ce ai putea sã-mi mai spui casã mã simt mai bine? Nimic. Absolut nimic.

ªi acestea fiind zise, am ieºit ca o furtunã din apar-tament.

Page 245: Vanatorii de Zmeie Nodrm

245

Soarele aproape cã apusese, înmuind cerul în râuride roºu ºi violet. Am coborât pe strãduþa îngustã ºiaglomeratã care trecea pe lângã casa lui Rahim Khan,o alee zgomotoasã din labirintul celorlalte strãduþe pecare se înghesuiau pietonii, bicicliºtii ºi conducãtoriide ricºe. La colþurile strãzilor erau afiºe cu reclame laCoca-Cola ºi la þigãri; alte afiºe fãceau reclamã unorfilme în care actriþe cu forme voluptuoase dansau cubãrbaþi bine fãcuþi, cu ten mãsliniu, pe fundalul unuicâmp presãrat cu gãlbenele.

Am intrat într-o micã ceainãrie plinã de fum ºi amcerut o ceaºcã de ceai. M-am lãsat pe picioarele dinspate ale scaunului pliant ºi mi-am mângâiat, absent,faþa. Senzaþia aceea de cãdere începea sã pãleascã. Darîn locul ei începeam sã mã simt ca un om care setrezeºte în propria lui casã ºi gãseºte toatã mobilamutatã din loc, aºa cã fiecare ungher cunoscut îi apareacum strãin. Dezorientat, omul trebuie sã se deprindãiar cu locurile pânã atunci familiare ºi sã înveþe sã seorienteze în noul spaþiu.

Cum putusem sã fiu atât de orb? Semnele fuseserãevidente, în tot acest timp; acum mi se reîntorceau înmemorie, parcã în zbor – Baba, angajându-l pe dr.Kumar ca sã-i aranjeze buza de iepure lui Hassan.Baba, care nu lipsea niciodatã de la ziua de naºterea lui Hassan. Mi-am amintit brusc de ziua aceea în

XVIII.

Page 246: Vanatorii de Zmeie Nodrm

246

care plantam lalele, iar eu l-am întrebat pe Baba dacãs-a gândit vreodatã sã-ºi ia alþi servitori. „Hassan nupleacã nicãieri“ – lãtrase el. „O sã stea aici, cu noi,unde îi este locul. Asta e casa lui, iar noi suntem fa-milia lui.“ ªi cât plânsese, ºi iar plânsese, când Ali îlanunþase cã pleacã împreunã cu Hassan.

Ospãtarul mi-a aºezat dinainte o ceaºcã de ceai.Acolo unde picioarele în formã de x ale mesei seîncruciºau existau câteva ºuruburi, din care unul eragata sã cadã. M-am aplecat ºi l-am strâns. Aº fi vrutsã-mi pot „repara“ ºi viaþa la fel de uºor. Am luat oînghiþiturã din cel mai negru ºi tare ceai pe care îlbãusem în ultimii ani, încercând sã mã gândesc laSoraya, la general ºi la Khala Jamila, la romanul pecare îl aveam de terminat. Am încercat sã privescstrada clocotind de lume, oamenii care se vânturauîn sus ºi în jos, care intrau ºi ieºeau din micile cofetãrii.Am încercat sã ascult muzica Qawali difuzatã laradioul cu tranzistori de la masa de alãturi. Orice. Darnu-l vedeam decât pe Baba în noaptea în care amavut ceremonia de absolvire, stând alãturi de mine înFordul pe care tocmai mi-l dãruise, mirosind a bereºi spunându-mi: „Aº fi vrut sã fie ºi Hassan cu noiastãzi.“

Cum putuse sã mã mintã în toþi anii ãºtia? Dar peHassan? Mã luase pe genunchi când eram mic, mãprivise în ochi ºi îmi spusese: „Nu existã decât unsingur pãcat, iar acesta este hoþia... Când spui ominciunã, îi furi altcuiva dreptul la adevãr.“ Nu aºaîmi spusese? ªi acum, la cincisprezece ani de când îlîngropasem, aflam cã Baba fusese un hoþ. ªi un hoþde cea mai joasã speþã, pentru cã lucrurile pe care lefurase erau sacre: de la mine – dreptul de a ºti cã amun frate, de la Hassan – identitatea ºi de la Ali –onoarea. Nang-ul lui. Namoos-ul lui.

Page 247: Vanatorii de Zmeie Nodrm

247

Întrebarea asta nu-mi dãdea pace: cum reuºiseBaba sã-l priveascã pe Ali în ochi? Cum putuse Ali sãtrãiascã în casa aceea, zi de zi, ºtiind cã fusese dezo-norat de stãpânul sãu în cel mai groaznic mod în careun bãrbat afgan poate fi dezonorat? ªi cum aveam sãîmpac imaginea asta nouã a lui Baba cu cea care mise imprimase de atâta vreme în minte – cea în carepurta vechiul lui costum maro ºi urca ºontâcãindaleea spre casa Taherilor, ca sã cearã mâna Sorayeipentru mine?

Iatã un alt cliºeu care l-ar fi scos din sãrite peprofesorul meu de scriere creativã: aºchia nu saredeparte de trunchi. Dar era adevãrat, nu-i aºa? Dupãcum a ieºit la ivealã, eu ºi Baba semãnam mai multdecât mi-aº fi putut imagina. Amândoi îi trãdasem pecei care ºi-ar fi dat ºi viaþa pentru noi. Cu aceastãreflecþie mi s-a mai clarificat un lucru: cã Rahim Khanmã chemase aici nu doar ca sã-mi rãscumpãr propriilepãcate, ci ºi pe cele ale lui Baba.

Rahim Khan îmi spusese cã fusesem întotdeaunaprea aspru cu mine însumi. Dar mã întrebam... Sigurcã nu-l fãcusem eu pe Ali sã calce pe minã ºi nici nu-iadusesem pe talibani în casã, sã-l împuºte pe Hassan,dar îi alungasem, practic, pe Ali ºi pe Hassan dincãminul lor. Oare era prea mult sã-mi imaginez cãlucrurile ar fi stat altfel, dacã nu aº fi fãcut ce fãcusem?Poate cã Baba i-ar fi adus ºi pe ei în America. Poatecã acum Hassan ar fi avut casa lui ºi o slujbã, o familieºi o viaþã într-o þarã în care nimãnui nu-i pasã dacãeºti sau nu hazar. Poate cã nu. Sau poate cã da.

„Nu pot merge la Kabul“, îi spusesem lui RahimKhan. „Am o soþie în America, o casã, o carierã ºi ofamilie.“ Dar cum sã-mi fac bagajele ºi sã mã ducliniºtit acasã, când poate cã ceea ce fãcusem îi rãpiselui Hassan ºansa de a avea ºi el aceleaºi lucruri?

Page 248: Vanatorii de Zmeie Nodrm

248

Mi-aº fi dorit ca Rahim Khan sã nu mã fi sunat. Aºfi vrut sã mã fi lãsat sã trãiesc în neºtiinþa mea. Darmã sunase. Iar ceea ce îmi dezvãluise schimbase lu-crurile. Mã fãcuse sã vãd cã întreaga mea viaþã – cumult înainte de iarna lui 1975, începând chiar cuperioada în care femeia hazarã mã hrãnea ºi aveagrijã de mine – fusese un cerc vicios al minciunilor,trãdãrilor ºi secretelor.

„Mai existã o cale sã fii din nou bun“, îmi spusese.O cale de a închide cercul. Un bãieþel. Un orfan. Fiul lui Hassan. Undeva, în

Kabul.

O RICªÃ M-A ADUS ÎNAPOI, în faþa casei lui Rahim Khan.Mi-am amintit cã Baba spunea cã una dintreproblemele mele era cã altcineva trebuia sã luptemereu în locul meu. Acum aveam treizeci ºi opt deani. Pãrul începea sã mi se rãreascã ºi sã încãrun-þeascã, iar de curând vãzusem cã în colþurile ochilorîmi apãruserã ridurile acelea cãrora li se spunelaba-gâºtii. Eram mai matur acum, chiar dacã, poate,nu suficient de matur ca sã încep sã-mi port singur degrijã, sã lupt în nume propriu. Baba minþise în legã-turã cu multe lucruri, aºa cum ieºise la ivealã, dar înprivinþa asta, nu.

Am privit iar chipul rotund din fotografie ºi felulcum îl lumina soarele. Chipul fratelui meu. Hassanfusese cel care mã iubise cândva într-un fel irepetabil,ca nimeni, niciodatã. El ne pãrãsise, dar o pãrticicãdin el încã mai trãia. Era în Kabul.

Aºteptând.

L-AM GÃSIT PE RAHIM KHAN rugându-se, zicând namazîntr-un colþ al încãperii. Era doar o siluetã întunecatã,care îºi pleca fruntea la pãmânt, cu faþa spre rãsãrit,

Page 249: Vanatorii de Zmeie Nodrm

acolo unde cerul începea sã prindã culoarea sângelui.Am aºteptat pânã când a terminat.

Apoi i-am spus cã plec la Kabul. I-am spus sã-isune pe Caldwelli dimineaþã.

— O sã mã rog pentru tine, Amir jan, mi-a zis.

Page 250: Vanatorii de Zmeie Nodrm

250

Iarãºi rãul de maºinã. Dupã ce am trecut de pancartaciuruitã de gloanþe pe care scrie: „Bun-venit în trecã-toarea Khyber“, am început sã simt cã salivez în exces.Ceva în stomacul meu se rãsucea ºi se zvârcolea.Farid, ºoferul, mi-a aruncat o privire rece. Nu gãseampic de compasiune în ochii lui.

— Putem sã lãsãm geamul în jos? l-am întrebat.ªi-a aprins o þigarã ºi ºi-a îndesat-o între cele douã

degete pe care le mai avea la mâna stângã, în afarã decel pe care-l þinea pe volan. Fãrã sã-ºi ia ochii negride la ºosea, s-a aplecat, a luat ºurubelniþa de jos ºi mi-adat-o. Am înfipt-o în micul orificiu din portierã, dea-supra mânerului, ºi am început s-o învârt ca sã coborgeamul.

Farid mi-a aruncat o altã privire dezaprobatoare.Detectam o anumitã animozitate în ea, nu prea bineascunsã. A continuat sã fumeze. De când plecasem dinFort Jamrud nu scosese mai mult de douãzeci decuvinte.

— Tashakor, am mormãit. Mi-am scos capul pegeam ºi am lãsat aerul rece al amiezii sã-mi rãcoreascãfaþa. Cãlãtoria prin þinuturile tribale din trecãtoareaKhyber, drumul care se ondula printre stâncile de ºistºi calcar erau aºa cum mi le aminteam de când eu ºiBaba trecuserãm pe aici, în 1974. Munþii sterpi ºiimpozanþi aveau prãpãstii adânci ºi piscuri zimþate, ca

XIX.

Page 251: Vanatorii de Zmeie Nodrm

251

niºte colþi uriaºi. Vechi fortãreþe, cu ziduri din chirpicipe jumãtate dãrâmate, se zãreau din vârf în vârf demunte. Am încercat sã îmi þin ochii lipiþi de HinduKush cel învãluit în zãpadã ºi situat în partea de nord,dar de fiecare datã când stomacul mi se liniºtea cât depuþin, camionul trecea printr-o groapã sau intra într-oserpentinã ºi iar simþeam un nou val de greaþã.

— Ia o lãmâie!— Poftim?— Lãmâie. Bunã la greaþã, a zis Farid. Iau întot-

deauna una la mine când e de mers pe aici. — Ney, mulþumesc, i-am spus. Numai gândul cã

aº mai fi bãgat ceva acid în stomac ºi mã lua iar greaþa. Farid a mârâit: — Sigur, nu e un medicament de fiþe, ca alea ame-

ricane, dar e un remediu pe care îl ºtiu de la mama.Am regretat cã dãdusem cu piciorul ºansei de a

sparge gheaþa dintre noi. — Pãi, atunci, poate îmi dai un pic.A înºfãcat o pungã de hârtie din spate ºi a scos o

jumãtate de lãmâie. Am muºcat din ea ºi am aºteptatcâteva minute.

— Ai avut dreptate, mã simt mai bine, l-am minþit.Ca afgan, ºtiam cã e mai bine sã te simþi rãu decât sãfii nepoliticos. M-am forþat sã zâmbesc.

— Dacã cunoºti vechile leacuri din watan, nu maiai nevoie de medicamente fiþoase, a mai zis Farid.Tonul era înþepat. ªi-a scuturat scrumul ºi s-a privitmulþumit în oglinda retrovizoare. Era un tajik deºirat,cu faþa smeadã ºi tãbãcitã de vreme, cu umeri înguºtiºi cu un gât lung, punctat de mãrul lui Adam care îiieºea mult în afarã, iþindu-se prin barbã, mai ales cândîntorcea capul. Era îmbrãcat destul de asemãnãtor cumine; presupun cã asta era îmbrãcãmintea comunãtuturor afganilor: o pãturã asprã de lânã înfãºuratãpeste un pirhan-tumban cenuºiu ºi o vestã. Pe cap purta

Page 252: Vanatorii de Zmeie Nodrm

252

un pakol maro, înclinat uºor într-o parte, ca eroul tajikAhmad Shah Massoud, pe care conaþionalii sãi îlsupranumiserã „Leul din Panjsher“.

Rahim Khan îmi fãcuse cunoºtinþã cu Farid înPeshawar. Îmi spusese cã Farid are douãzeci ºi nouãde ani, cu toate cã faþa lui ridatã ºi muncitã îl fãceasã parã cu douãzeci de ani mai bãtrân. Se nãscuse înMazar-i-Sharif, unde locuise pânã ce tatãl lui îºi mutasefamilia la Jalalabad, pe când Farid avea zece ani. Lapaisprezece ani se alãturase jihadului anti-Shorawi,împreunã cu tatãl sãu. Luptaserã în Valea Panjshertimp de doi ani, pânã când o rafalã de mitralierã trasãdintr-un elicopter îl doborâse pe bãtrân. Farid aveadouã neveste ºi cinci copii.

— A avut ºapte, îmi zisese Rahim Khan, cu oprivire tristã, dar ºi-a pierdut fetiþele cele mai mici cucâþiva ani în urmã, într-o explozie a unei mine deteren, chiar la ieºirea din Jalalabad. În aceeaºinenorocire ºi-a pierdut ºi el câteva degete de lapicioare ºi cele douã de la mâna stângã. Dupã asta, semutase cu soþiile ºi copiii în Peshawar.

— Punctul de control, a mormãit Farid. Amalunecat puþin în scaun, cu braþele încruciºate pepiept, uitând pentru o clipã de greaþã. Dar nu aveamde ce sã-mi fac griji; doi membri ai miliþiei pakistanezes-au apropiat de Land Cruiser-ul nostru rablagit, auaruncat o privire înãuntru ºi ne-au fãcut semn cãputem trece.

Farid fusese primul pe lista pregãtirilor pe careo întocmisem împreunã cu Rahim Khan, o listã careincludea: dolari schimbaþi pentru taxele din Kaldarºi Afganistan, hainele tradiþionale ºi pakolul, pe care,culmea, nu le purtasem nici mãcar când locuiam înAfganistan, fotografia lui Hassan cu Sohrab ºi, poatecel mai important lucru dintre toate, o barbãartificialã, neagrã ºi lungã pânã la piept, care sã mã

Page 253: Vanatorii de Zmeie Nodrm

facã sã arãt ca un Shari’a – sau cel puþin versiuneatalibanã a unui Shari’a. Rahim Khan cunoºtea un tipdin Peshawar, care era specialist în confecþionarea lor,plasându-le uneori unor reporteri de rãzboioccidentali.

Rahim Khan ar fi vrut sã mai stau cu el câteva zile,ca sã plãnuim lucrurile cu grijã. Dar eu ºtiam cãtrebuie sã plec cât mai repede. Îmi era teamã sã numã rãzgândesc. Îmi era teamã cã aº delibera, chibzui,agoniza, dezbate ºi m-aº convinge singur sã nu mãduc acolo. Îmi era teamã cã gândul la viaþa mea dinAmerica m-ar fi tras înapoi, cã m-aº fi aruncat iar înfluviul acela uriaº, în care mi-aº fi gãsit uitarea ºi aºfi lãsat lucrurile acestea pe care le aflasem în ultimelezile sã cadã la fund. Îmi era teamã cã m-aº fi lãsat dusde ape, departe de ceea ce aveam de fãcut. DeHassan. De trecutul care mã chema. ªi de aceastãultimã ºansã de a-mi rãscumpãra vina. Aºa cã amplecat înainte ca un asemenea lucru sã se întâmple.Cât despre Soraya, nu puteam sã-i spun cã mã întorcîn Afganistan. Dacã i-aº fi spus, ºi-ar fi rezervat locîn primul avion spre Pakistan.

Trecuserãm graniþa ºi sãrãcia îºi arãta colþii depretutindeni. De ambele pãrþi ale drumului, am vãzutînºirate mici cãtune, ca niºte jucãrii împrãºtiateprintre stânci. Am vãzut case de lut distruse ºi colibecare constau doar din patru stâlpi de lemn ºi unacoperiº deasupra. Am vãzut copii îmbrãcaþi înzdrenþe fugind dupã o minge prin faþa colibelor.Câþiva kilometri mai încolo, am vãzut o mulþime deoameni stând pe vine ºi ciugulind, asemenea unuicârd de ciori, din carcasa unui vechi tanc sovieticincendiat, în timp ce vântul ridica pãturile în careerau înfãºuraþi. În spatele lor, o femeie într-o burqamaro ducea pe umãr un vas mare de lut, pãºind pe opotecã bãtãtoritã spre un ºir de bordeie.

253

Page 254: Vanatorii de Zmeie Nodrm

254

— Ciudat! am zis.— Ce?— Mã simt ca un turist în propria mea þarã, i-am

rãspuns, uitându-mã la un cioban care mâna vreoºase capre costelive de-a lungul drumului.

Farid a început sã râdã. ªi-a stins þigara. — Tot mai consideri locul ãsta ca fiind þara ta?— Cred cã o parte din mine o va considera mereu.— Dupã douãzeci de ani de trai în America, a zis,

virând brusc ca sã evite o groapã de mãrimea uneimingi de volei.

Am dat din cap: — Am crescut în Afganistan.Farid a râs iar.— De ce faci aºa?— Nu conteazã, a murmurat el.— Nu, vreau sã ºtiu: de ce faci aºa?În oglinda retrovizoare, am vãzut ceva fulge-

rându-i în ochi. — Chiar vrei sã ºtii? a mârâit. Lasã-mã sã ghicesc,

aga sahib: probabil cã ai locuit într-o casã mare cudouã sau trei etaje, cu o curte frumoasã în spate, pecare grãdinarul o umplea cu flori ºi pomi fructiferi.Totul împrejmuit de ziduri, desigur. Tatãl tãu condu-cea o maºinã americanã. Ai avut servitori, probabilhazari. Pãrinþii tãi angajau muncitori care sã le deco-reze casa pentru mehmanis-urile elegante pe care ledãdeau, aºa încât prietenii lor sã se simtã bine cândveneau sã povesteascã despre cãlãtoriile lor înAmerica sau Europa. ªi pun pariu pe lumina ochilorîntâiului meu nãscut cã asta e prima datã când porþiun pakol.

A rânjit, dezvelind niºte dinþi prematur cariaþi. — Am ghicit?— De ce spui asta? l-am întrebat.

Page 255: Vanatorii de Zmeie Nodrm

255

— Pentru cã ai vrut sã ºtii! mi-a replicat. Mi-a arã-tat apoi un bãtrân în zdrenþe care cãra un balot imensde iarbã, înaintând încet pe drumul prãfuit. Ãsta eadevãratul Afganistan, aga sahib! Ãsta-i Afganistanulpe care-l ºtiu eu. Dar tu? Tu ai fost dintotdeaunaturist aici, doar cã nu ai ºtiut.

Rahim Khan mã avertizase sã nu mã aºtept la oprimire cãlduroasã în Afganistan din partea celor carerãmãseserã ºi luptaserã în rãzboaie.

— Îmi pare rãu de tatãl tãu, i-am zis. Îmi pare rãude fetele tale ºi îmi pare rãu de mâna ta.

— Asta nu înseamnã nimic pentru mine, a rãs-puns. A scuturat din cap. ªi de ce mai vii pe aici? Casã vinzi pãmânturile lui Baba? Sã bagi banii în buzu-nar ºi sã fugi înapoi în America la mãmica?

— Mama mea a murit la naºtere, i-am spus.A oftat ºi ºi-a aprins încã o þigarã. Nu a mai spus

nimic.— Trage pe dreapta!— Ce?— Trage pe dreapta, la naiba! i-am spus. Mi se

face rãu.M-am aruncat din maºinã de îndatã ce a intrat pe

un refugiu de la marginea ºoselei.

PÂNÃ DUMPÃ-AMIAZA TÂRZIU, relieful se schimbase, dela vârfurile bãtute de soare ºi stâncile golaºe la unpeisaj mai verde ºi mai rural. Drumul nostru coboradin Landi Kotal, prin teritoriile Shinwari, cãtre LandiKhana. Intrasem în Afganistan pe la Torkham. Deo parte ºi de alta a drumului se înºiruiau pini, maipuþini decât îmi aminteam ºi mulþi dintre ei sfrijiþi,dar era plãcut sã vezi iar copaci, dupã drumul aridprin trecãtoarea Khyber. Ne apropiam de Jalalabad,unde Farid avea un frate care ne putea gãzdui pestenoapte.

Page 256: Vanatorii de Zmeie Nodrm

256

Soarele nu apusese de tot când am intrat în Jala-labad, capitala statului Nangarhar – cândva un oraºrenumit pentru fructele ºi pentru clima sa plãcutã.Farid conducea acum prin faþa clãdirilor ºi caselor depiatrã din centru. Nu mai erau atât de mulþi palmiericum þineam eu minte, iar unele case fuseserãtransformate în ruine ºi grãmezi de moloz.

Farid a virat pe un drum îngust ºi desfundat ºi aparcat Land Cruiser-ul de-a lungul unui ºanþ de scur-gere. M-am strecurat afarã din maºinã, m-am întinsºi am inspirat adânc. Pe vremuri, vântul bãtea dinsprecâmpiile din jurul Jalalabadului, pe care fermieriicultivau trestie de zahãr, ºi impregnau aerul oraºuluicu o dulce mireasmã. Am închis ochii ºi am cãutatdulceaþa aerului, dar nu am gãsit-o.

— Hai sã mergem! a zis Farid nerãbdãtor. Amluat-o pe jos, pe drumul de pãmânt, ºi am trecut pelângã niºte plopi desfrunziþi presãraþi de-a lungulunor ziduri dãrâmate, de chirpici. Farid m-a conduscãtre o casã pãrãginitã, fãrã etaj, ºi a bãtut în uºa deplacaj.

O femeie tânãrã cu ochi verzi ca oceanul ºi cu oeºarfã albã, drapatã astfel încât sã-i ascundã chipul,a apãrut o clipã în uºã. M-a vãzut întâi pe mine, aclipit, apoi l-a recunoscut pe Farid ºi i s-au luminatochii.

— Salaam alaykum, Kaka Farid!— Salaam, Maryam jan, a rãspuns Farid, dãru-

indu-i ceva ce mie îmi refuzase toatã ziua: un zâmbetcald. O sãrutã pe creºtet. Fata se dãdu la o parte,urmãrindu-mã precaut în timp ce intram dupã Faridîn cãsuþã.

Tavanul jos era lipit cu lut, pereþii de chirpici –complet goi ºi singura sursã de luminã erau douãlanterne aºezate într-un colþ. Ne-am descãlþat ºi ne-amaºezat pe rogojina care acoperea duºumeaua. De-a

Page 257: Vanatorii de Zmeie Nodrm

257

lungul unuia dintre pereþi stãteau trei bãieþi, cupicioarele încruciºate, pe o saltea acoperitã cu o pã-turã cu marginile destrãmate. Un bãrbat înalt ºi bãr-bos, cu umeri înguºti, s-a ridicat sã ne salute. L-aîmbrãþiºat pe Farid ºi s-au sãrutat pe obraji. Farid mil-a prezentat ca fiind Wahid, fratele lui mai mare.

— El e din America, a spus cãtre Wahid, arãtân-du-mã cu degetul.

Ne-a lãsat singuri ºi s-a dus sã-i salute pe cei treibãieþi.

Wahid s-a aºezat împreunã cu mine lângã pereteledin faþa bãieþilor, care tãbãrâserã pe Farid ºi i secãþãrau în spinare. În ciuda protestelor mele, Wahidi-a poruncit unuia dintre bãieþi sã mai aducã o pãturã,ca sã stau mai bine pe podea, ºi i-a cerut lui Maryamsã-mi toarne niºte ceai. Apoi s-a interesat cum a fostcãlãtoria din Peshawar ºi prin trecãtoarea Khyber.

— Sper cã nu v-aþi întâlnit cu dozd-ii, a mai spus.Trecãtoarea Khyber era renumitã atât pentru reliefulei accidentat, cât ºi pentru bandiþii care se foloseau dedificultãþile terenului ca sã-i jefuiascã pe trecãtori.Înainte sã pot rãspunde, a fãcut cu ochiul ºi a zis cuvoce scãzutã: Bineînþeles, nici un dodz cu scaun la capnu ºi-ar pierde timpul cu o maºinã aºa de urâtã ca ceaa fratelui meu.

Farid se juca cu cel mai mic dintre bãieþi ºi îl gâdilape sub coaste cu mâna lui bunã. Puºtiul chicotea ºi dã-dea din picioare.

— Mãcar eu am maºinã, ripostã Farid. Cã venivorba, ce-þi mai face mãgarul?

— Mãgarul meu e un mijloc de transport mai bundecât maºina ta.

— Khar khara mishnassah, i-o întoarse Farid. Numaiun mãgar poate înþelege alt mãgar. Toþi au începutsã râdã ºi m-am alãturat ºi eu corului. Am auzit vocide femei din camera alãturatã. De unde stãteam,

Page 258: Vanatorii de Zmeie Nodrm

258

vedeam jumãtate din odaie. Maryam ºi o femeie maiîn vârstã, care purta un hijab maro – probabil mama– vorbeau cu voce scãzutã ºi turnau ceai dintr-unibric.

— ªi ce faceþi în America, Amir aga? m-a întrebatWahid.

— Sunt scriitor, i-am rãspuns. Mi s-a pãrut cã îlaud pe Farid chicotind.

— Scriitor? a zis Wahid, vizibil impresionat. ªiscrieþi despre Afganistan?

— Ei bine, da, am scris, dar mai scriu ºi desprealtele, i-am rãspuns. Ultimul meu roman, Anotimpulcenuºii, e despre un profesor universitar care intrãîntr-o ºatrã de þigani, dupã ce îºi gãseºte nevasta înpat cu unul dintre studenþii lui. N-a fost o carte proas-tã. Unii cronicari au numit-o „bunã“, iar unul a spuschiar „captivantã“.

Dar brusc m-am simþit stânjenit; speram ca Wahidsã nu mã întrebe despre ce e cartea.

— Poate ar trebui sã scrii din nou despreAfganistan, a zis Wahid, ca sã afle ºi lumea ce ne factalibanii, nouã ºi þãrii ãsteia.

— Pãi, nu sunt... chiar genul acela de scriitor.— Ah, a mai spus Wahid, dând din cap ºi îmbujo-

rându-se. Tu ºtii mai bine, bineînþeles. Nu e treabamea sã-þi dau lecþii...

Chiar atunci, Maryam ºi cealaltã femeie au intratîn odaie cu o tavã cu douã ceºti ºi un ceainic. M-amridicat în picioare, în semn de respect ºi mi-am lipitpalmele împreunate de piept, înclinându-mi capul.

— Salaam alaykum, am zis.Femeia, care îºi pusese hijabul ca sã-ºi ascundã

partea de jos a feþei, ºi-a înclinat la rându-i capul.— Salaam, mi-a rãspuns cu o voce de-abia auzitã.

Privirile nu ni s-au întâlnit nici o clipã. A turnat ceaiul,timp în care eu am rãmas în picioare.

Page 259: Vanatorii de Zmeie Nodrm

259

Femeia a pus ceaºca aburindã înaintea mea ºi aieºit din camerã – picioarele ei desculþe nu scoteaunici un sunet. M-am aºezat ºi am sorbit din ceaiul tareºi negru. Wahid a rupt în cele din urmã tãcereastânjenitoare.

— Deci, ce te-a adus înapoi în Afganistan?— Ce îi aduce pe toþi înapoi, dragã frate, a zis

Farid, vorbindu-i lui Wahid, dar fãrã sã mã scape nicio secundã din ochi.

— Bas! a rãbufnit Wahid.— Mereu e la fel, a zis Farid. Vând pãmânturile

astea, vând casele, iau banii ºi fug ca ºoarecii. Întoar-ce-te în America ºi cheltuieºte-i într-o vacanþã înMexic, cu familia.

— Farid! a mugit Wahid. Copiii ºi chiar Farid auclipit. Ai uitat oare cum se cuvine sã te porþi? Asta ecasa mea! Amir aga este oaspetele meu în noaptea astaºi n-am sã-þi permit sã mã faci de râs în acest fel!

Farid a deschis gura, gata-gata sã spunã ceva, apois-a rãzgândit ºi nu a mai adãugat nimic. S-a sprijinitcu spatele de perete, a mormãit ceva ºi ºi-a pus picio-rul mutilat peste cel întreg. Dar ochii lui acuzatori num-au pãrãsit nici o clipã.

— Iartã-ne, Amir aga, a zis Wahid. Din copilãrie,frate-meu a vorbit fãrã sã se gândeascã prea mult.

— E vina mea, am zis, încercând sã zâmbesc subprivirea intensã a lui Farid. Nu mã simt jignit. Ar fitrebuit sã-i explic cu ce treburi am venit în Afganistan.Nu am venit sã vând vreo proprietate. Mã duc laKabul sã caut un bãieþel.

— Un bãieþel, a repetat Wahir.— Da. Am pescuit fotografia din buzunarul de la

cãmaºã. Când am vãzut chipul lui Hassan, am simþitcum rana proaspãtã a morþii lui se deschide din nou.A trebuit sã-mi întorc ochii de la el. I-am dat poza

Page 260: Vanatorii de Zmeie Nodrm

260

lui Wahid. A studiat-o atent. S-a uitat de la mine lapozã ºi înapoi.

— Ãsta-i bãiatul? Am încuviinþat din cap.— Un copil hazar?— Da.— Ce înseamnã el pentru tine?— Tatãl lui a însemnat mult, bãrbatul din pozã.

Acum e mort.Wahid a clipit.— Îþi era prieten?Instinctul mã îndemna sã spun „da“, de parcã, în-

tr-un fel, ºi eu încercam sã pãstrez secretul lui Baba.Dar se adunaserã prea multe minciuni din trecut.

— E fratele meu vitreg.Am înghiþit cu greu, apoi am adãugat: — Fratele meu vitreg nelegitim.Am rãsucit cana ºi am început sã mã joc cu toarta.— Nu am vrut sã mã bag unde nu îmi fierbe oala.— Nu te-ai bãgat, i-am rãspuns.— Ce vrei sã faci cu el?— Sã-l duc la Peshawar. Sunt niºte oameni acolo

care or sã aibã grijã de el.Wahid mi-a dat înapoi fotografia ºi ºi-a lãsat mâna

grea pe umãrul meu: — Eºti un bãrbat de onoare, Amir aga. Un

adevãrat afgan.Am simþit cum mã chircesc pe dinãuntru.— Sunt mândru sã te am oaspete în casa mea în

noaptea asta, a zis Wahid. I-am mulþumit ºi am îndrãznit sã arunc o privire

spre Farid. Acum se uita în pãmânt, jucându-se cumarginile destrãmate ale saltelei de paie.

Page 261: Vanatorii de Zmeie Nodrm

261

LA SCURT TIMP DUPÃ ACEEA, Maryam ºi mama ei auadus douã castronaºe aburinde cu shorwa de legumeºi douã bucãþi de pâine.

— Îmi pare rãu cã nu vã putem oferi ºi carne, azis Wahid. Acum numai talibanii îºi mai permit sãmãnânce carne.

— Aratã minunat, am zis. ªi chiar arãta. Le-amoferit ºi lui ºi copiilor, dar Wahid mi-a spus cã familiamâncase înainte de venirea noastrã. Farid ºi cu minene-am suflecat mânecile, am înmuiat pâinea în shorwaºi am mâncat cu mâna.

În timp ce mâncam, am vãzut cã bãieþii lui Wahid,toþi trei cu feþele murdare ºi pãrul castaniu tuns scurtsub tichii, aruncau priviri furiºe spre ceasul meudigital. Cel mic i-a ºoptit ceva la ureche celui de lângãel. Acesta a încuviinþat, fãrã sã-ºi ia ochii de la ceas.Cel mai mare dintre bãieþi, care cred cã avea vreodoisprezece ani, a început sã se legene înainte ºiînapoi, fãrã sã-ºi dezlipeascã privirea de la încheieturamea. Dupã cinã ºi dupã ce m-am spãlat pe mâini înapa pe care Maryam mi-a turnat-o dintr-o canã delut, i-am cerut permisiunea lui Wahid sã-i daubãiatului hadia – un dar. El a refuzat, dar când aminsistat, a acceptat cu reþinere. Am descheiat brãþaraceasului ºi i l-am dat celui mai mic dintre fraþi. Amurmurat un Tashakor anemic.

— Îþi aratã cât e ceasul în orice oraº din lume, i-amspus. Bãieþii au dat toþi din cap, politicoºi, trecându-ºiceasul unul altuia ºi încercându-l cu rândul. Dar s-auplictisit repede ºi, în curând, ceasul zãcea abandonatpe salteaua de paie.

— AI FI PUTUT SÃ-MI SPUI, a zis Farid mai târziu.Stãteam întinºi unul lângã altul, pe rogojinilepregãtite de soþia lui Wahid.

— Ce sã-þi spun?

Page 262: Vanatorii de Zmeie Nodrm

262

— De ce ai venit în Afganistan.Vocea lui îºi pierduse asprimea pe care i-o

simþisem încã de la prima întâlnire.— Nu m-ai întrebat, i-am rãspuns. — Dar ar fi trebuit sã-mi spui.— Dar nu m-ai întrebat.S-a rãsucit ca sã stãm faþã în faþã. ªi-a pus braþul

sub cap: — Poate te ajut sã-l gãseºti pe bãiat.— Îþi mulþumesc, Farid, i-am rãspuns.— N-ar fi trebuit sã-mi dau cu pãrerea.Am oftat.— Nu-þi face griji. Aveai mai multã dreptate decât

îþi poþi imagina.

ARE MÂINILE LEGATE LA SPATE cu o frânghie groasã, care îiintrã în carnea încheieturilor. E legat la ochi cu o cârpãneagrã. Îngenuncheazã pe stradã, la marginea unei rigolecu apã stãtutã, capul i se apleacã ºi umerii i se încovoaie.Genunchii i se lovesc de pavajul tare ºi sângele þâºneºte prinmaterialul pantalonilor în timp ce se leagãnã înainte ºiînapoi, rugându-se. E dupã-amiaza târziu ºi umbra luialungitã se miºcã înainte ºi înapoi pe caldarâm. Murmurãceva, iar eu mã apropii: „... de încã o mie de ori“ – astaspune. „Pentru tine, de încã o mie de ori!“ Se leagãnãînainte ºi înapoi. κi ridicã fruntea. Vãd cicatricea palidãde deasupra buzei de sus.

Nu suntem singuri. Vãd trãgaciul. Apoi îl vãd pe cel care þine pistolul. E

înalt, poartã o vestã argintie ca solzii de peºte ºi un turbannegru. Se uitã în jos, la omul legat la ochi din faþa lui, cuo privire în care nu se citeºte nimic altceva decât o pustietatevastã, cavernoasã. Face un pas înapoi, încarcã pistolul,lipeºte þeava de ceafa omului aflat în genunchi. Pentru oclipã, lumina soarelui care pãleºte strãluceºte pe þeavapistolului.

Page 263: Vanatorii de Zmeie Nodrm

263

Împuºcãtura scoate un zgomot asurzitor.Vãd faþa din spatele perdelei de fum. Eu sunt bãrbatul

cu vestã argintie ca solzii de peºte.Mã trezesc cu un þipãt sugrumat în gât.

AM IEºIT AFARÃ. Scãldat în lumina argintie a cornuluilunii, mi-am ridicat privirea spre cerul plin de stele.Greierii cântau în întuneric ºi o palã de vânt treceaprintre copaci. Pãmântul era rece sub tãlpile melegoale ºi deodatã, pentru prima oarã de când trecusemgraniþa, am simþit cã am revenit acasã. Dupã toþi aceºtiani, eram din nou aici, pe pãmântul strãmoºilor mei.Acesta era pãmântul pe care strãbunicul meu secãsãtorise cu a treia lui soþie, cu un an înainte sãmoarã în epidemia de holerã care a lovit Kabulul în1915. Ea îi dãruise ceea ce primele lui douã nevestenu putuserã – un fiu, în sfârºit! Tot pe acest pãmântbunicul fusese la vânãtoare cu regale Nadir Shah ºiîmpuºcaserã o cãprioarã. Mama mea murise pe pã-mântul acesta. ªi tot aici mã luptasem eu pentru dra-gostea tatãlui meu.

Am stat rezemat de unul dintre pereþii de chirpiciai casei. Am simþit o legãturã de sânge puternicã cuaceste bãtrâne pãmânturi... care m-a surprins. Fuse-sem plecat de suficient de multã vreme încât sã uitºi sã fiu uitat. Aveam o casã într-un loc ce putea sãfie la fel de bine într-o altã galaxie, dacã priveai lu-crurile din punctul de vedere al oamenilor care dor-meau dincolo de zidul de care mã sprijinisem. Cre-deam cã uitasem þinuturile acestea. Dar nu era aºa.ªi, sub lumina semilunii palide ca osul de fildeº, amsimþit Afganistanul fremãtând sub picioarele mele.Poate cã nici el nu mã uitase.

Am privit spre vest ºi m-am minunat, gândin-du-mã cã undeva, dincolo de munþii aceia, încã maiexistã Kabulul. Chiar exista, nu era doar o amintire

Page 264: Vanatorii de Zmeie Nodrm

264

veche sau un titlu de ºtire de la pagina a cincispre-zecea din San Francisco Chronicle. Undeva, dincolo deacei munþi, spre vest, dormea oraºul unde eu ºi fratelemeu cu buzã de iepure ridicaserãm zmeie. Undeva,acolo, bãrbatul legat la ochi din visul meu murise deo moarte care nu folosea nimãnui. Cândva, dincolode aceºti munþi fãcusem o alegere. Iar acum, dupã unsfert de secol, aceastã alegere mã adusese înapoi, chiaraici, pe pãmântul acesta.

Eram gata sã intru înapoi, când am auzit vocivenind din casã. Am recunoscut una; era a lui Wahid.

— ...nu a mai rãmas nimic pentru copii.— Suntem flãmânzi, dar nu suntem sãlbatici! Ne

e oaspete. Ce era sã fac? zicea el pe un ton ciudat dereþinut.

— ... sã gãsim mâine ceva!Vocea femeii era grea de lacrimi.— Cu ce hrãnesc... M-am strecurat înãuntru în vârful picioarelor. Am

înþeles acum de ce bãieþii nu se arãtaserã delocinteresaþi de ceasul meu. Nu se uitaserã admirativ lael, ci la mâncare.

NE-AM LUAT RÃMAS-BUN devreme în dimineaþa urmã-toare. Chiar înainte sã urc în Land Cruiser, i-ammulþumit lui Wahid pentru ospitalitate. A arãtat sprecãsuþa din spatele lui.

— Asta e casa ta, mi-a zis. Cei trei fii ai sãi stãteauîn pragul uºii, privindu-ne. Cel mic purta ceasul,care-i atârna la încheietura firavã.

Am mai aruncat o privire în oglinda retrovizoareîn timp ce Farid pornea motorul. Wahid stãtea încon-jurat de bãieþii lui, învãluit în norul de praf stârnit demaºina noastrã. M-am gândit atunci cã, într-o altãlume, bãieþii aceºtia nu ar fi fost atât de înfometaþiîncât sã nu poatã fugi dupã maºinã.

Page 265: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Cu ceva timp în urmã, în dimineaþa aceea, dupãce m-am asigurat cã nu mã vede nimeni, am repetatun gest pe care îl mai fãcusem cu douãzeci ºi ºase deani în urmã: am pus un pumn de bani sub saltea.

Page 266: Vanatorii de Zmeie Nodrm

266

Farid mã avertizase. Da, o fãcuse. Dar, dupã cum s-adovedit, îºi rãcise gura degeaba.Coboram cu maºina pe drumul plin de gropi ºi ºan-þuri care merge, din serpentinã în serpentinã, de laJalalabad pânã la Kabul. Ultima oarã când cãlãtorisempe drumul acela fusese în camionul cu prelatã, în sensopus. Baba era gata-gata sã fie omorât de ofiþerul acelaroussi drogat, care cânta – Baba mã enervase înnoaptea aceea atât de tare, mã speriase, iar în cele dinurmã mã fãcuse sã mã simt mândru de el. Drumuldintre Kabul ºi Jalalabad îþi rupea oasele în timp cecoborai serpentinele care unduiau printre colþi destâncã, iar acum arãta ca o relicvã, o relicvã a douãrãzboaie. Cu douãzeci de ani în urmã, vãzusem cuochii mei câte ceva din primul. Mãrturiile lui sumbrezãceau încã de-a lungul drumului: carcase de tancurisovietice incendiate, camioane militare ruginind curoþile în sus, o maºinã de teren ruseascã cãzutã înprãpastie. Al doilea rãzboi – pe acesta îl vãzusem latelevizor. Iar acum îl vedeam prin ochii lui Farid.

Virând fãrã efort pe marginea gropilor din mij-locul ºoselei stricate, Farid era în elementul lui. Deve-nise mult mai vorbãreþ dupã noaptea petrecutã încasa lui Wahid. Aºtepta sã mã instalez pe scaunul dindreapta ºi se uita la mine când vorbeam. Ba chiar azâmbit o datã sau de douã ori. Manevrând volanul cu

XX.

Page 267: Vanatorii de Zmeie Nodrm

mâna mutilatã, arãta cu cealaltã spre satele cu colibede pãmânt înºirate de-a lungul drumului, unde cu-noscuse multã lume cu ani în urmã. Mulþi dintreaceºtia – spunea el – ori au murit, ori trãiesc acumîn taberele de refugiaþi din Pakistan.

— ªi, uneori, morþii sunt mai norocoºi, a mai adã-ugat.

A arãtat spre rãmãºiþele sfãrâmate ºi spulberate aleunui mic sat. Acum nu mai era decât o adunãturã depereþi înnegriþi ºi dãrãpãnaþi. Am vãzut un câine dor-mind lângã unul dintre ziduri.

— Am avut odatã un prieten acolo – mi-a spusFarid – care repara grozav de bine biciclete. ªi cântafoarte frumos ºi din tamburinã. Talibanii l-au omorâtºi pe el, ºi familia ºi au dat foc satului.

Am trecut prin satul ars pânã la temelii, iar câinelenici nu s-a miºcat.

PE VREMURI, CA SÃ AJUNGI de la Jalalabad la Kabul nu-þilua decât douã ore, poate ceva mai mult. Mie ºi luiFarid ne-au trebuit patru ore ca sã ajungem la Kabul.ªi când am ajuns... Farid m-a prevenit imediat ce amtrecut de barajul de la Mahipar:

— Kabulul nu mai e cum þi-l aminteºti tu, mi-a zis.— Am auzit.Farid mi-a aruncat o privire care spunea cã a auzi

ºi a vedea nu-i totuna. ªi avea dreptate. Pentru cãatunci când am vãzut în sfârºit Kabulul desfãºurân-du-se la picioarele noastre am fost sigur, absolut sigurcã undeva greºiserãm drumul. Farid probabil cã mi-avãzut chipul stupefiat: probabil cã tot ducând ºiaducând oamenii din Kabul se familiarizase cu expre-sia asta pe feþele celor care nu mai vãzuserã oraºul demultã vreme.

M-a bãtut cu palma pe umãr: — Bine ai venit înapoi! mi-a zis cu amãrãciune.

267

Page 268: Vanatorii de Zmeie Nodrm

268

GUNOI ºI CERºETORI. Oriunde mã uitam, numai astavedeam. Mi-am amintit de cerºetorii de pe vremuri –Baba avea totdeauna grijã sã-ºi umple buzunarul cubancnote afgane, special pentru ei. Nu l-am vãzutvreodatã refuzând sã le dea un bãnuþ. Acum, însã,erau la fiecare colþ de stradã, îmbrãcaþi în zdrenþe decânepã ºi cu mâinile murdare întinse în speranþa unuibãnuþ. Iar cei mai mulþi dintre ei erau copii slãbuþiºi palizi, unii nu mai mari de cinci-ºase ani. Stãteau înpoala mamelor lor, acoperite cu burqa, înºirate de-alungul rigolelor sau în intersecþiile aglomerate ºiintonând: Bakhshesh, bakhshesh!; ºi încã ceva, ceva cenu observasem din prima clipã: rar dacã vedeai pevreunul dintre ei lângã un pãrinte de sex bãrbãtesc –rãzboiul transformase taþii din Afganistan într-omarfã de lux.

Treceam prin cartierul Karteh-Seh, mergând sprevest – pe una din cele mai impozante magistrale aleanilor ºaptezeci: Jadeh Maywand. Chiar la nord sevedea râul Kabul, complet secat. Pe dealurile de la sudse ridica vechiul zid dãrâmat al cetãþii. Imediat mai laest se gãsea Bala Hissar Fort – strãvechea citadelã pecare cãpetenia Dostum o cucerise în 1992 –, situatãpe muntele Shirdarwaza, acelaºi de pe care mujahe-dinii bombardaserã Kabulul cu rachete între 1992 ºi1996, provocând o mare parte din pagubele pe carele vedeam acum. Lanþul muntos Shirdarwaza se întin-dea pânã hãt departe, în vest. În aceºti munþi, îmiamintesc, avea loc Topeh chasht, „tunul de la amiazã“.În fiecare zi, aºa se anunþa sosirea amiezii ºi, în lunade Ramadan, cãderea serii. Pe atunci auzeai mugetultunului în tot oraºul.

— Când eram copil, veneam aici, la JadehMaywand, am murmurat. Pe vremea aceea erau ma-gazine ºi hoteluri, lumini de neoane ºi restaurante.

Page 269: Vanatorii de Zmeie Nodrm

269

Cumpãram zmeie de la un bãtrân pe nume Saifo, careavea un mic magazin de zmeie chiar lângã Poliþie.

— Clãdirea Poliþiei mai este încã acolo, a zis Farid.Nu ducem lipsã de poliþiºti în oraºul ãsta. Dar n-o sãmai vezi zmeie sau magazine care sã le vândã nici înJadeh Maywand, nici în altã parte din Kabul. Zileleacelea s-au dus de mult!

Jadeh Maywand se transformase într-un giganticcastel de nisip. Clãdirile care nu se prãbuºiserãcomplet se þineau cu chiu, cu vai în picioare, aveaugãuri în acoperiº ºi ziduri ciuruite de rachete. Blocuriîntregi fuseserã rase de pe faþa pãmântului, iar înlocul lor rãmãseserã doar niºte imense mormane demoloz. Am vãzut un panou pentru reclame ciuruit degloanþe ºi înfipt într-un unghi nefiresc printre dã-râmãturi, pe care scria: „Beþi Coca-Co...“, am vãzutcopii care se jucau printre ruinele unei clãdiri fãrãgeamuri, printre resturi ºi gunoaie. Bicicliºti ºi cãruþetrase de catâri se învârteau printre copii, câini vaga-bonzi ºi maldãre de gunoaie. O ceaþã prãfoasã aco-perea oraºul ºi fuioare de fum se ridicau spre cer.

— Unde sunt copacii? am întrebat.— Oamenii i-au tãiat pentru lemne de foc, într-o

iarnã, mi-a rãspuns Farid. Shorawi au tãiat ºi ei o mul-þime, fiindcã lunetiºtii se ascundeau în ei.

M-a cuprins o mare tristeþe. A mã întoarce în Kabulmi se pãrea la fel cu a te ciocni din întâmplare de unvechi prieten ºi a vedea cã viaþa nu l-a cruþat ºi cã arãmas pe drumuri, fãrã nici un rost.

— Tatãl meu a construit un orfelinat înShar-e-Kohna, în vechiul oraº, la sud de aici, am zis.

— Îmi amintesc de el, a zis Farid. A fost distrusacum câþiva ani.

— Poþi sã tragi un pic pe dreapta? i-am zis. Vreausã mã plimb puþin pe aici. Nu dureazã mult.

Page 270: Vanatorii de Zmeie Nodrm

270

Farid a oprit chiar într-o curbã, aproape de ru-inele unei construcþii abandonate, care nu mai aveanici mãcar o uºã.

— Aici era o farmacie, a murmurat Farid, pe cândcoboram din maºinã. Am luat-o pe jos spre JadehMaywand ºi am cotit-o la dreapta, spre vest.

— Ce miroase aºa? am zis. Ceva mã fãcea sã lã-crimez.

— Miros de motorinã arsã, a spus Farid. Genera-toarele oraºului rãmân mereu în panã, aºa cã, dacãn-au electricitate, oamenii folosesc motorinã pe postde combustibil.

— Motorinã... Îþi mai aminteºti cum miroseaustrãzile astea pe vremuri?

Farid a zâmbit: — A kebab.— Kebab de miel – am zis.— Miel – a spus Farid, simþind, parcã, gustul cu-

vântului de pe limbã. Singurii din Kabul care maimãnâncã acum miel sunt talibanii.

M-a tras de mânecã: — Cã veni vorba... De noi se apropia o maºinã: — Patrula bãrboºilor, a mormãit Farid.Era prima datã când îi vedeam pe talibani. Sigur,

îi vãzusem la televizor, pe internet, pe copertele re-vistelor ºi prin ziare. Dar iatã-mã acum la mai puþinde trei metri de ei, spunându-mi cã gustul pe carel-am simþit brusc în gurã nu este cel al fricii pure,nealterate. Spunându-mi cã nu simt cu adevãrat cumcarnea parcã mi se strânge pe oase ºi inima îmi bategata sã-mi sarã din piept. Iatã-i venind. În toatãsplendoarea.

Camioneta Toyota roºie trecea alene pe lângã noi.O mânã de tineri cu feþe împietrite stãteau pe vine înspate, cu armele atârnate pe umãr. Toþi aveau bãrbi

Page 271: Vanatorii de Zmeie Nodrm

271

ºi turbane negre. Unul dintre ei, un tânãr pânã îndouãzeci de ani, cu pielea foarte smeadã ºi sprâncenestufoase, învârtea un bici în mânã, lovind cu el ritmicmarginea camionetei. Ochii iscoditori s-au opritasupra mea. Mi-au susþinut privirea. Nu mã simþisematât de dezbrãcat în viaþa mea. Apoi talibanul a scuipat– un scuipat îngãlbenit de nicotinã – ºi ºi-a întorsprivirea. Am simþit cã pot din nou sã respir. Camio-neta a coborât spre Jahed Maywand, lãsând în urmãun nor de praf.

— Ce-i cu tine? a ºuierat Farid.— De ce?— Sã nu te mai zgâieºti niciodatã la ei! M-ai

înþeles? Niciodatã!— Pãi, n-am vrut, i-am rãspuns.— Prietenul dumitale are dreptate, aga, mi-a zis

cineva. Mai bine ai zgândãri un câine turbat cu un bãþ.Vocea cea nouã era a unui cerºetor, care stãtea des-culþ pe treptele unei clãdiri ciuruite de gloanþe. Purtaun chapan numai zdrenþe ºi un turban mizerabil.Pleoapa stângã era lãsatã peste orbita goalã. Cu omânã deformatã de artritã a arãtat în direcþiacamionetei roºii: Se plimbã toatã ziua cu maºina, suntîn cãutare. Cautã ºi sperã cã, mai devreme sau maitârziu, cineva o sã-i provoace. ªi, mai devreme saumai târziu, cineva o face. Atunci, câinii petrec ºiplictiseala de peste zi se risipeºte ºi toatã lumea zice:Allah-u-akbar! Iar în zilele în care nu apare nici un„îndrãzneþ“, ei bine, atunci existã ºi violenþã gratuitã,nu-i aºa?

— Sã-þi þii privirea în pãmânt când sunt talibaniiprin preajmã, a zis Farid.

— Prietenului tãu nu i-ar prisosi un sfat bun, s-abãgat ºi cerºetorul în discuþie. Lãtrã o tuse umedã ºiscuipã într-o batistã murdarã. Iertaþi-mã, dar nu aveþi

Page 272: Vanatorii de Zmeie Nodrm

272

cumva câþiva afgani care sã vã prisoseascã? murmurãprintre gâlgâituri.

— Bas. Hai sã mergem! a zis Farid, trãgându-mãde braþ.

I-am dat bãtrânului o sutã de mii de afgani, echi-valentul a vreo trei dolari. Când s-a aplecat sã ia baniide jos, putoarea lui, de lapte acrit ºi picioarele nes-pãlate de cine ºtie când, mi-a izbit nãrile ºi privirea,iar stomacul mi s-a strâns periculos. A ascuns în grabãbanii la brâu, în timp ce singurul ochi care îi mai rã-mãsese arunca priviri pieziº-îngrijorate.

— ªtii unde e orfelinatul din Karteh-Seh? l-amîntrebat.

— Nu e greu de gãsit, e chiar la vest de BulevardulDarulaman, mi-a zis. Copiii au fost mutaþi dinKarteh-Seh dupã ce vechiul orfelinat a fost lovit derachete. Iar asta e ca ºi cum ai salva pe cineva dincuºca leului, ca sã-l arunci în cea a tigrului.

— Mulþumesc, aga, i-am zis ºi m-am întors sã plec.— A fost prima oarã, nay?— Poftim?— Prima oarã când ai vãzut un taliban, aºa-i?Nu am mai zis nimic. Bãtrânul cerºetor a dat din

cap ºi a zâmbit, dezvelind niºte dinþi îngãlbeniþi,strâmbi ºi cariaþi.

— Îmi amintesc prima datã când i-am vãzut in-trând în Kabul. Ce zi glorioasã! a mai zis. Crimele orsã înceteze! Wah, wah! Dar, cum spune poetul: „Cefãrã griji pãrea iubirea, / Dar a venit apoi necazul!“

Un zâmbet mi s-a întins pe faþã: — ªtiu ghazal-ul acesta. E din Hafez.— Da, aºa e, a rãspuns bãtrânul. Cum sã nu ºtiu,

cã doar am predat la universitate. — Da?Bãtrânul a tuºit.

Page 273: Vanatorii de Zmeie Nodrm

273

— Din 1958 pânã în 1996. Am predat Hafez,Khayyám, Rumi, Beydel, Jami, Saadi. Odatã, am fostchiar invitat sã þin o conferinþã în Teheran, asta eraîn 1971. Tema era misticul Beydel. Îmi aduc amintecã atunci când am terminat, toþi s-au ridicat ºi m-auaplaudat. Ha! a scuturat din cap. Dar i-ai vãzut petinerii aceia din camionetã? Ce valoare crezi cã arepentru ei sufismul?

— ªi mama a predat la Universitate, am spus.— Cum o chema?— Sofia Akrami.Ochiul a reuºit sã sclipeascã din spatele vãlului tul-

bure aºternut de cataractã. — Buruienile deºertului îºi duc mai departe traiul,

dar florile de primãvarã înfloresc ºi se ofilesc. Atâtagraþie, atâta demnitate, ce tragedie!

— Ai cunoscut-o pe mama? am întrebat, îngenun-chind în faþa bãtrânului.

— Da, am cunoscut-o, a zis el. De multe ori stã-team la poveºti, dupã ore. Ultima datã a fost într-ozi ploioasã, chiar înainte de examenele de licenþã,când am împãrþit amândoi o minunatã bucatã de prã-jiturã cu migdale. Prãjiturã cu migdale ºi ceai fierbintecu miere. Era destul de vizibil pe atunci cã e însãr-cinatã ºi, tocmai de aceea, parcã ºi mai frumoasã. Nuam sã uit niciodatã ce mi-a spus în ziua aceea.

— Ce? Te rog, spune-mi! Baba mi-o descriseseîntotdeauna în tuºe succinte: „Era o femeie minu-natã.“ Dar mereu tânjisem dupã detalii: cum îi strã-lucea pãrul în soare, ce aromã de îngheþatã prefera,ce cântec îi plãcea sã fredoneze, dacã îºi rodea un-ghiile... Baba îºi luase amintirile cu el în mormânt.Poate cã atunci când îi rostea numele îºi amintea devina lui, de ceea ce fãcuse atât de repede dupã ce ean-a mai fost.

Page 274: Vanatorii de Zmeie Nodrm

274

— Mi-a spus: „Mi-e teamã“, iar eu am întrebat-o :„De ce?“ Mi-a rãspuns: „Pentru cã sunt atât de pro-fund de fericitã, dr. Rasul. O astfel de fericire e înspãi-mântãtoare.“ Am întrebat-o de ce ºi ea mi-a zis: „Nueºti lãsat sã fii atât de fericit decât dacã urmeazã sã þise ia ceva“, ºi a mai spus: „Ei, gata acum cu prostiileastea!“

Farid m-a luat de braþ: — Ar trebui sã mergem, Amir aga, a zis, cu voce

blândã. Mi-am smucit braþul. — ªi altceva? Ce altceva a mai zis?Trãsãturile bãtrânului s-au îmblânzit: — Aº vrea sã-mi amintesc, pentru tine, dar altceva

nu-mi mai vine în cap. Mama ta a murit demult, iarþinerea mea de minte e fãcutã bucãþi, la fel ca ºi clã-dirile astea. Îmi pare rãu.

— Un lucru cât de mic, ceva, orice.Bãtrânul a zâmbit. — O sã încerc sã-mi amintesc, îþi promit. Întoar-

ce-te ºi cautã-mã!— Mulþumesc, i-am spus. Mulþumesc din tot

sufletul.ªi chiar credeam ce spusesem. Acum ºtiam cã

mamei îi plãcea prãjitura cu migdale ºi ceaiul îndulcitcu miere, cã folosise la un moment dat cuvântul„profund“ ºi cã se temea pentru fericirea ei. Aflasemmai multe lucruri despre mama mea de la acestbãtrân de pe stradã, decât aflasem vreodatã de laBaba.

Luând-o înapoi spre maºinã, nici unul dintre noinu a scos un cuvânt despre ceea ce mulþi strãini deAfganistan ar fi numit „o coincidenþã improbabilã“– un cerºetor de pe stradã, care sã îmi cunoascãmama. Noi doi ºtiam cã în Afganistan, în Kabul, maiales, o asemenea „absurditate“ este ceva obiºnuit.Baba spunea: „Ia doi afgani care nu s-au vãzut în

Page 275: Vanatorii de Zmeie Nodrm

275

viaþa lor, pune-i în aceeaºi încãpere zece minute ºiimediat or sã descopere cã sunt rude.“

L-am lãsat pe bãtrân pe treptele clãdirii. Am vrutsã dau curs propunerii lui ºi sã vin sã-l mai vãd –poate ºi-ar mai fi amintit ceva despre mama –, dar nul-am mai vãzut niciodatã.

AM GÃSIT NOUL ORFELINAT în partea de nord a Kar-teh-Seh-ului, pe malurile secate ale râului Kabul. Eraun soi de baracã terasatã, cu pereþi ciuruiþi ºi ferestrebãtute în scânduri. Farid îmi spusese pe drum cã încartierul Karteh-Seh rãzboiul nu a cruþat clãdirile ºi,dupã ce ne-am dat jos din maºinã, am vãzut cãavusese dreptate. Strãzile cu cratere în asfalt eraumãrginite de clãdiri în ruine ºi case abandonate. Amtrecut de scheletul ruginit al unei maºini cu roþile însus, de un televizor fãrã ecran, pe jumãtate îngropatîn grãmada de gunoaie, de un zid pe care cuvintele:„Zenda bad taliban!“ – „Trãiascã talibanii!“ erau scrisecu vopsea neagrã.

Un omuleþ scund, aproape chel, cu o barbã zbâr-litã ºi cenuºie s-a ivit în uºã. Purta o zdreanþã de sacoude stofã groasã, o tichie ºi niºte ochelari cu o lentilãspartã, care i se odihneau pe vârful nasului. Din spa-tele ochelarilor, ochii mici ºi scrutãtori, care semãnaucu douã boabe de mazãre, îºi tot mutau privirea de lamine la Farid:

— Salaam alaykum, a zis.— Salaam alaykum, am rãspuns. I-am arãtat foto-

grafia: Îl cãutãm pe bãieþelul acesta.S-a uitat rapid peste ea: — Regret, nu l-am vãzut niciodatã.— Dar de-abia ai aruncat o privire, prietene, i-a

zis Farid. De ce nu te uiþi mai atent?— Lotfan, am adãugat. Vã rog.

Page 276: Vanatorii de Zmeie Nodrm

276

Bãrbatul a luat poza. A studiat-o. Mi-a dat-oînapoi.

— Nay, îmi pare rãu. Îl ºtiu pe fiecare copil dininstituþie ºi ãsta nu mi-e cunoscut. Acum, dacã nu vãe cu supãrare, am de lucru.

A închis uºa ºi a tras zãvorul.Am bãtut cu pumnul în uºã: — Aga, aga! Vã rog, deschideþi uºa! Nu vrem sã-i

facem nici un rãu! — V-am spus, nu e aici, a rãspuns vocea de din-

colo de uºã. Acum, vã rog sã plecaþi!Farid a fãcut un pas spre uºã ºi ºi-a sprijinit frun-

tea de ea: — Prietene, nu suntem talibani, a zis cu voce joasã,

precautã. Omul care e cu mine vrea sã ia copilulîntr-un loc mai sigur.

— Vin din Peshawar, i-am zis. Un bun prieten almeu cunoaºte o pereche de americani, care adminis-treazã o casã de copii.

Am simþit prezenþa omului de dincolo de uºã.L-am simþit cum stã acolo, ascultând, ezitând, prinsîntre suspiciune ºi speranþã.

— Ascultaþi, l-am cunoscut pe tatãl lui Sohrab,i-am zis. Îl chema Hassan. Pe mama lui o chemaFarzana. Bunicii lui îi spunea Sasa. ªtie sã scrie ºi sãciteascã. ªi e foarte bun la trasul cu praºtia. Pentrucopilul acesta mai existã speranþe, aga, poate sã scape.Te rog, deschide uºa!

De cealaltã parte, tãcere.A trecut o clipã, apoi s-a auzit zãvorul. Faþa îngustã

a bãrbatului a reapãrut în crãpãtura uºii. S-a uitat dela mine la Farid ºi înapoi:

— Te înºeli în privinþa unui singur lucru.— Care?— Nu e doar „foarte bun“ la trasul cu praºtia, este

extraordinar.

Page 277: Vanatorii de Zmeie Nodrm

277

Am zâmbit.— Nu se desparte de ea nici o clipã. O îndeasã la

brâul pantalonilor, oriunde s-ar duce.

OMUL NE-A LÃSAT SÃ INTRÃM ºi s-a prezentat: „Zaman“– directorul orfelinatului.

— Vã conduc în birou, a zis.L-am urmat pe holurile întunecoase ºi sumbre, pe

unde treceau copii desculþi, îmbrãcaþi cu puloveredeºirate. Am trecut prin încãperi cu duºumelele goaleascunse ici-colo de covoare zdrenþuite. Geamurilesparte erau acoperite de folii de plastic. Camereleerau pline de paturi cu rame metalice, dar fãrã saltele.

— Câþi orfani sunt aici? a întrebat Farid.— Mai mulþi decât avem noi locuri. Vreo douã

sute cincizeci, a zis Zaman din mers. Dar nu sunt toþiyateem. Mulþi dintre ei ºi-au pierdut taþii în rãzboi, iarmamele nu-i pot hrãni, pentru cã talibanii nu le lasãsã lucreze. Aºa cã îºi aduc copiii aici.

Fãcu apoi un gest cu mâna, ca ºi cum ar fi mãturatceva, ºi adãugã încet:

— Locul ãsta e mai bun decât strada, dar nu cumult. Clãdirea asta nu a fost construitã ca locuinþã –a fost un depozit al unui fabricant de covoare. Aºacã nu existã apã caldã, iar fântâna e secatã.

κi coborî vocea ºi mai mult:— I-am întrebat pe talibani de nu ºtiu câte ori

dacã nu ne dau niºte bani sã sãpãm o fântânã nouã,dar ei îºi învârt mãtãniile pe degete ºi ne dau acelaºirãspuns de fiecare datã. Nici un ban.

Omul râse fãrã urmã de veselie. Apoi arãtã spreun ºir de paturi de-a lungul unui perete:

— Nu avem destule paturi ºi nici saltele. Mai rãu,nu avem nici pãturi de ajuns.

Ne arãtã o fetiþã sãrind coarda cu alþi doi copii:

Page 278: Vanatorii de Zmeie Nodrm

278

— O vedeþi pe fetiþa aia? Iarna trecutã, copiii autrebuit sã împartã pãturile; fratele ei a murit, pentrucã a rãmas fãrã pãturã.

Omul a mers mai departe. — Ultima oarã când am verificat magazia, mai

aveam provizii de orez pentru mai puþin de o lunã –iar când astea se vor termina, copiii vor mânca doarpâine ºi ceai la micul dejun ºi cinã.

Am observat cã nu pomenise nimic de prânz.S-a oprit ºi s-a întors spre mine: — E foarte puþin ce li se oferã aici – practic, nu

prea mai e mâncare, nu sunt haine, nici mãcar apãcuratã. Aici sunt copii care ºi-au pierdut copilãria, dartragedia este cã ãºtia sunt cei norocoºi. Funcþionãmmult peste capacitate ºi în fiecare zi trebuie sã întorcde la uºã mame care îºi aduc copiii aici.

A fãcut un pas spre mine: — Spuneþi cã mai e o speranþã pentru Sohrab?

Sper sã nu minþiþi, aga. Dar... s-ar putea sã fi venitprea târziu.

— Ce vreþi sã spuneþi?A plecat capul în pãmânt: — Urmaþi-mã!

CEEA CE TRECEA DREPT CABINETUL directorului era ocãmãruþã cu pereþii goi, crãpaþi, o rogojinã pe jos, omasã ºi douã scaune pliante. Când ne-am aºezat jos,am vãzut deodatã un ºobolan mare ºi gri, scoþându-ºicapul dintr-o gaurã din perete ºi traversând grãbitcamera. S-a apropiat de mine ºi mi s-a strâns stomaculcând mi-a adulmecat pantofii, apoi pe ai lui Zaman,dupã care a zbughit-o pe uºa deschisã.

— Ce voiaþi sã spuneþi cu „e prea târziu“? l-amîntrebat.

— Doriþi niºte chai? Aº putea sã fac un pic.— Nay, mulþumesc, aº prefera sã stãm de vorbã.

Page 279: Vanatorii de Zmeie Nodrm

279

Zaman s-a lãsat pe spate în scaun ºi ºi-a încruciºatbraþele pe piept:

— Ce vã voi spune acum nu e prea plãcut. Ca sãnu mai vorbim cã ar putea fi ºi foarte periculos.

— Pentru cine?— Pentru dumneavoastrã, pentru mine ºi, bineîn-

þeles, pentru Sohrab, dacã pentru el nu o fi deja preatârziu.

— Trebuie sã aflu, i-am spus.A încuviinþat din cap.— Da, de acord, dar înainte trebuie sã vã pun o

întrebare: cât de tare vã doriþi sã vã revedeþi nepotul?M-am gândit la bãtãile de stradã de când eram co-

pii, cum Hassan lua totdeauna loviturile asupra sa,chiar dacã era singur împotriva a doi, chiar trei adver-sari. Stãteam ºi priveam, tentat sã mã iau ºi eu latrântã, dar ceva mã oprea în ultima clipã, nu ºtiu ce.

M-am uitat de-a lungul coridorului ºi am vãzut ungrup de copii care dansau în cerc. O fetiþã, cu piciorulstâng amputat sub genunchi, stãtea pe o saltea roasãde ºobolani ºi zâmbea ºi bãtea din palme alãturi deceilalþi copii. L-am vãzut ºi pe Farid uitându-se la ei,în timp ce mâna lui cu degete amputate atârna de-alungul coapsei. Mi-am amintit de bãieþii lui Wahid...ºi mi-am dat seama: Nu o sã plec din Afganistan pânãnu îl gãsesc pe Sohrab.

— Spuneþi-mi unde este, am zis.Privirea lui Zaman a zãbovit puþin asupra mea.

Apoi a dat din cap, a luat un pix ºi a început sã sejoace rãsucindu-l între degete:

— Sã nu mã bãgaþi în chestia asta.— Promit.A bãtut darabana cu pixul în tãblia biroului: — În ciuda promisiunii dumneavoastrã, cred cã

voi ajunge sã regret, dar poate cã oricum nu maiconteazã. Sunt deja condamnat. Dar dacã se poate

Page 280: Vanatorii de Zmeie Nodrm

280

face ceva pentru Sohrab... O sã vã spun, pentru cã vãcred. Aveþi privirea unui om disperat.

Tãcu o bunã bucatã de vreme.— Este un mai-mare al talibanilor, a murmurat.

Vine la o lunã sau douã. Aduce ceva bani ºi, chiardacã nu sunt prea mulþi, tot e mai bine decât nimic.

A pus ochii în pãmânt:— De obicei ia o fetiþã. Dar nu mereu.— ªi dumneata permiþi una ca asta? a zis Farid din

spatele meu. A început sã se apropie de Zaman, în-conjurând masa.

— Ce pot face eu? a ripostat Zaman. Se îndepãrtãde birou.

— Dar dumneata eºti director aici, a mai zis Farid.Slujba dumitale în asta constã: sã ai grijã de copiiiãºtia.

— Nu pot face nimic sã-l împiedic.— Dar vinzi copiii! a lãtrat Farid.— Farid, aºazã-te, lasã-l în pace! am zis. Dar era

deja prea târziu, pentru cã Farid tocmai sãrea pestemasã. Scaunul lui Zaman a zburat când Farid a cãzutpeste el, þintuindu-l pe director de podea. Acesta,zdrobit sub greutatea lui Farid, scotea niºte þipete în-fundate. Picioarele lui loveau un sertar care s-a des-chis, iar mai multe foi de hârtie s-au împrãºtiat pe jos.

Am fugit în spatele biroului ºi am înþeles de ce eraînãbuºit þipãtul lui Zaman: Farid îl strângea de gât.L-am înºfãcat pe Farid de umeri cu ambele mâini ºil-am tras cât am putut de tare. M-a scuturat cât colo.

— Ajunge! am lãtrat.Dar faþa i se înroºise puternic, iar buzele i se

schimonosiserã.— Îl omor! Nu poþi sã mã opreºti! Îl omor! gâfâia.— Dã-i drumul!— Îl omor!

Page 281: Vanatorii de Zmeie Nodrm

281

Ceva din vocea lui îmi spunea cã, dacã nu iaurepede mãsuri, voi asista la prima crimã din viaþamea.

— Se uitã copiii, Farid. Se uitã copiii, i-am zis.Muºchii umerilor i s-au încordat sub strânsoarea meaºi, pentru o clipã, am crezut cã va continua sã-l strân-gã pe Zaman de gât. Apoi s-a întors ºi i-a vãzut pecopii. Stãteau tãcuþi în uºã, þinându-se de mâini, uniidintre ei plângând. Am simþit muºchii lui Farid re-laxându-se puþin. Mâinile i-au cãzut fãrã vlagã ºi s-asculat în picioare. S-a uitat în jos, la Zaman, ºi l-ascuipat în faþã. Apoi s-a îndreptat spre uºã ºi aînchis-o.

Zaman s-a ridicat cu greu în picioare, ºi-a trecutmâneca peste buzele însângerate ºi ºi-a ºters scuipatulde pe obraz. Tuºind ºi gâfâind, ºi-a pus tichia la locpe cap, a cules ochelarii, a vãzut cã au ambele lentilecrãpate ºi i-a pus deoparte. ªi-a îngropat faþa în mâini.O vreme, nici unul dintre noi nu a mai scos o vorbã.

— L-a luat pe Sohrab acum o lunã, a cârâit el încele din urmã, cu faþa încã îngropatã în mâini.

— ªi îþi mai spui director? i-a zis Farid.Zaman ºi-a lãsat mâinile sã cadã. — Nu am mai fost plãtit de peste ºase luni. Sunt

falit, pentru cã mi-am cheltuit toate economiile de-oviaþã cu orfelinatul ãsta. Tot ce am avut sau moºtenit,am vândut ca sã pot întreþine locul ãsta uitat deDumnezeu. Crezi cã eu nu am familie în Pakistan ºiîn Iran? Aº fi putut sã fug ca toþi ceilalþi. Dar n-amfãcut-o. Am rãmas. Am rãmas pentru ei. A arãtat spreuºã. Dacã refuz sã-i dau un copil, ia zece. Aºa cã îi dauvoie sã ia unul ºi las judecata în seama lui Allah. Îmicalc pe mândrie ºi iau... blestemaþii, jegoºii lui... debani murdari. Pe urmã mã duc în bazaar ºi cumpãrmâncare pentru copii.

Farid ºi-a lãsat ochii în jos.

Page 282: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Ce se întâmplã cu copiii pe care îi ia? am în-trebat.

Zaman s-a frecat la ochi cu degetul mare ºi cu arã-tãtorul.

— Uneori vin înapoi. — Cine e el? Cum dãm de el? am întrebat.— Duceþi-vã mâine la Stadionul Ghazi. Îl veþi

vedea la pauzã. Este cel care poartã ochelari de soarenegri.

ªi-a cules apoi ochelarii sparþi ºi i-a rãsucit înmânã.

— Acum, aº vrea sã plecaþi. Copiii sunt speriaþi.Ne-a condus pânã afarã.În timp ce camioneta se punea în miºcare, l-am

vãzut pe Zaman în oglinda retrovizoare, stând înprag. Un grup de copii îl înconjurase, trãgându-l depoalele cãmãºii ieºite din pantaloni. Am vãzut cã purtaochelarii sparþi.

Page 283: Vanatorii de Zmeie Nodrm

283

Am traversat râul ºi am luat-o spre nord, spre aglome-rata Piaþã Paºtunistan. Baba mã ducea acolo, la Res-taurantul „Khyber“, ca sã mâncãm kebab. Clãdireamai stãtea încã în picioare, dar uºile erau ferecate culacãte, ferestrele – sparte, iar de pe firmã lipseauliterele K ºi R.

Am vãzut un cadavru chiar lângã restaurant. Avu-sese loc o spânzurare. Un tânãr atârna la capãtul uneifrânghii legate de o grindã. Avea faþa buhãitã ºi vâ-nãtã, hainele pe care le purtase în ultima zi a vieþii luierau zdrenþuite ºi pline de sânge. Totuºi, aproapenimeni nu pãrea sã bage de seamã cã atârnã acolo.

Am trecut cu maºina prin piaþã, în tãcere, ºi ne-amîndreptat spre cartierul Wazir Akbar Khan. Câtvedeai cu ochii, o perdea de praf acoperea oraºul,cu clãdirile lui de cãrãmidã uscatã la soare. Câtevastrãzi mai la nord de Piaþa Paºtunistan, Farid a arãtatspre doi oameni care vorbeau cu însufleþire, la un colþde stradã. Unul ºchiopãta de un picior, celãlaltfiindu-i amputat de la genunchi. Legãna o protezã înbraþe:

— ªtii ce fac? Se tocmesc pe picior.— κi vinde piciorul?Farid încuviinþã, dând din cap.

— Poþi sã iei bani buni pe el pe piaþa neagrã. Cuei îþi hrãneºti copiii vreo douã sãptãmâni.

XXI.

Page 284: Vanatorii de Zmeie Nodrm

284

SPRE SURPRINDEREA MEA, majoritatea caselor din WazirAkbar Khan încã mai aveau acoperiºuri ºi zidurile maistãteau în picioare. Ba chiar erau într-o stare destulde bunã. Încã se mai iþeau crengi de copaci pestezidurile grãdinilor, iar strãzile nu erau aºa de sufocatede gunoaie ca cele din cartierul Karteh-Seh. Indica-toarele pe jumãtate ºterse, unele rãsucite ºi cu urmede gloanþe în ele, încã mai arãtau direcþia.

— Nu e aºa de rãu, am observat.— Nici nu-i de mirare. Unii dintre cei mai impor-

tanþi oameni locuiesc aici.— Talibani?— ªi ei, a zis Farid.— ªi mai cine?A intrat pe o stradã largã, cu trotuare destul de

curate ºi case intacte de o parte ºi de alta. — Pãi, oamenii din spatele talibanilor –

adevãratele „creiere“ ale guvernului ãstuia, dacã poþisã-l numeºti guvern: arabi, ceceni, pakistanezi, a maizis Farid. Apoi a arãtat spre nord-vest: Strada 15 eîncolo ºi i se spune Sarak-e-Mehmana. Strada oaspe-þilor. Aºa li se spune pe-aici: oaspeþi. Eu cred cãîntr-una din zile musafirii ãºtia or sã se piºe pe totcovorul!

— Cred cã asta e! am zis. Chiar acolo!Am arãtat spre locul care îmi servea ca punct de

reper când eram copil. „Dacã te rãtãceºti vreodatã“ –îmi zicea Baba – „þine minte cã strada noastrã este ceacare are în capãt o casã roz.“ Casa roz cu acoperiºþuguiat a vecinului fusese singura, pe vremea aceea,care avea o asemenea culoare. ªi era încã singura.

Farid a întors maºina în mijlocul strãzii. Chiar înfaþã am vãzut casa lui Baba.

AM GÃSIT BROSCUÞA ÞESTOASÃ încurcatã printre tufele demãceº din curte. Nu ºtiam cum a ajuns acolo ºi eram prea

Page 285: Vanatorii de Zmeie Nodrm

285

bucuroºi ca sã ne mai pese. I-am vopsit carapacea într-unroºu aprins – ideea lui Hassan, o idee excelentã, fiindcã înfelul ãsta nu o mai puteam pierde niciodatã prin tufiºuri.Ne prefãceam cã suntem doi exploratori cutezãtori, care audescoperit un gigantic monstru preistoric dintr-o junglãîndepãrtatã, pe care îl aduc înapoi, în lumea civilizatã, casã fie vãzut. Am aºezat þestoasa în cãruciorul de lemn pe careAli i-l dãduse în dar lui Hassan de ziua lui, cu o iarnãînainte, ºi ne fãceam cã este o cuºcã de fier uriaºã. Pãziþi-vãde fiara care scuipã foc ºi parã! Mergeam pe iarbã ºitrãgeam cãruciorul dupã noi, printre meri ºi cireºi, care semetamorfozaserã în zgârie-nori cu vârful pânã în cer. Lamiile de ferestre se iþeau capetele curioºilor care urmãreauspectacolul defilãrii noastre. O luam apoi pe sub micul podeþsemicircular pe care îl construise Baba lângã pâlcul de smo-chini; acesta devenise un pod suspendat care unea douãoraºe, iar mica baltã de dedesubt era o mare înspumatã. Arti-ficiile explodau deasupra pilonilor masivi ºi o armatã în-treagã de soldaþi aliniaþi de o parte ºi de alta a podului sus-þinut de uriaºe cabluri de oþel ne dãdea onorul. Micuþa þes-toasã se legãna în cãrucior, în timp ce noi pãºeam mândripe aleea circularã de cãrãmidã roºie rezervatã de obicei maºi-nilor celor care ne vizitau. Ne apropiam în pas de defilarede porþile de fier forjat ºi rãspundeam la salutul celor maimari conducãtori ai lumii, care ne priveau ºi aplaudau. Noi,Hassan ºi Amir, celebrii aventurieri ºi cei mai mari explora-tori ai lumii, urma sã primim o medalie de onoare pentrufaptele noastre de bravurã...

AM PúIT PRECAUT PE ALEEA de cãrãmidã roºie, bãtutãde soare ºi nãpãditã de buruieni. Am stat lângã porþilede fier forjat ale casei tatãlui meu, simþindu-mã ca unstrãin. Mi-am pus mâinile pe grilajul ruginit, amin-tindu-mi cum fugisem pe porþile astea de mii de oricând eram copil, temându-mã de lucruri care nu mai

Page 286: Vanatorii de Zmeie Nodrm

286

pãreau deloc importante acum, dar care erau atât deimportante pe atunci. M-am uitat înãuntru.

Aleea care ducea de la poartã pânã la casã mi-aadus aminte de cãzãturile pe care le-am luat, când eu,când Hassan, în vara în care am învãþat sã mergempe bicicletã. Acum aleea nu mi se mai pãrea atât delungã pe cât mi-o aminteam. Asfaltul se fisurase înformã de loviturã de fulger, iar printre crãpãturirãsãriserã buruieni viguroase. Majoritatea plopilorfuseserã doborâþi – plopii în care Hassan ºi cu minene cãþãram ca sã ne jucãm cu oglinzile ºi sã-i deranjãmpe vecinii din casa de alãturi. Singurul care mairãmãsese în picioare nu mai avea nici o frunzã. Zidulporumbului suferind mai era încã acolo, dar de-alungul lui nu mai era nici un porumb, în floare saualtfel. Vopseaua începuse sã se scorojeascã, iar ten-cuiala cãzuse pe suprafeþe mai mari. Peluza arãtaacum la fel de maronie ca ºi pâcla care sufoca oraºul,presãratã cu petice chelite, fãrã iarbã, pe care nu maicreºtea nimic.

Un jeep era parcat pe alee ºi dintr-o datã m-amsimþit contrariat; ce cãuta maºina aia pe locul Mus-tangului negru al lui Baba? Ani de zile, cei opt cilindriai Mustangului umpluserã dimineþile de zgomot,trezindu-mã din somn. Atunci am vãzut ºi petele deulei de sub jeep, care se întinseserã pe asfaltul aleii,ca niºte planºe uriaºe pentru testul Rorschach. Înspatele jeepului zãcea o roabã goalã rãsturnatã pe oparte. Nici urmã de tufele de trandafiri pe care leplantaserã Baba ºi Ali pe partea stângã a aleii. Doarnoroi care ameninþa ºi asfaltul. ªi buruieni.

În spatele meu, Farid a claxonat de douã ori. — Hai sã mergem, aga. Atragem atenþia asupra

noastrã, a strigat.— Mai lasã-mã un minut, i-am spus.

Page 287: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Casa însãºi nu mai semãna cu uriaºa reºedinþã albãpe care mi-o aminteam din copilãrie. Pãrea mai micã.Acoperiºul se prãvãlise pe alocuri, iar unele þigle eraucrãpate. Ferestrele dinspre living, hol ºi de la baiade la etaj – cea a camerei de oaspeþi – erau toatesparte ºi peticite la întâmplare cu folie de plastic sauscânduri de lemn bãtute în cuie direct în rame.Vopseaua, cândva de un alb orbitor, ajunsese de ungri fantomatic, iar tencuiala cãzutã pe alocuri dezveleacãrãmizile de dedesubt. Treptele de la intrare se mã-cinaserã pe ici-colo. Ca atâtea alte lucruri din Kabul,casa tatãlui meu era însãºi imaginea splendorii de-cãzute.

Am gãsit fereastra vechiului meu dormitor – laetajul al doilea, al treilea geam, la sud de scãrile de laintrarea principalã. M-am ridicat pe vârfuri, dar nuam vãzut nimic înãuntru, doar umbre. Acumdouãzeci ºi cinci de ani, stãtusem în spatele acelorgeamuri, pe care ºiroia ploaia ºi pe care eu le abureamcu rãsuflarea mea. Îi priveam pe Ali ºi Hassan care îºiîncãrcau bunurile în portbagajul maºinii tatãlui meu.

— Amir aga, m-a strigat, din nou, Farid.— Da, vin, am strigat drept rãspuns.Deºi ar fi fost un gest nebunesc, aº fi vrut sã intru.

Aº fi vrut sã pãºesc pe treptele de la intrare, unde Aline punea, pe Hassan ºi pe mine, sã ne scoatem ciz-mele pline de zãpadã. Aº fi vrut sã intru în hol, sã simtmirosul cojilor de portocalã pe care Ali le aruncaîntotdeauna în sobã, ca sã ardã cu rumeguºul. Sã staula masa din bucãtãrie, sã beau ceai cu o felie de naan,ºi sã-l ascult pe Hassan cântând vechi cântece hazare.

Alt claxon. M-am întors spre Land Cruiser-ulparcat de-a curmeziºul trotuarului. Farid fuma, aºezatla volan.

— Trebuie sã mã mai uit la un singur lucru, i-amspus.

287

Page 288: Vanatorii de Zmeie Nodrm

288

— Poþi sã te grãbeºti?— Lasã-mã zece minute.— Atunci, du-te.Apoi, tocmai când mã pregãteam sã mã duc: — Dar uitã totul. Pe urmã o sã-þi fie mai uºor!— Ca sã ce?— Ca sã poþi merge mai departe, a mai zis Farid.

Apoi ºi-a aruncat þigara pe geam. Ce mai trebuie sãmai vezi? Dã-mi voie sã te scutesc de deranj: nimic dince-þi aminteºti nu a supravieþuit. Mai bine sã uiþi!

— Nu mai vreau sã uit! i-am zis. Lasã-mã doarzece minute!

ABIA DACÃ TRANSPIRAM, eu ºi Hassan, când urcamdealul, la nord de casa lui Baba. Ne cãþãram pânã învârf, fugãrindu-ne, sau ne aºezam pe o pantã linã deunde se vedea mai bine aeroportul, în depãrtare. Neuitam cum decoleazã sau aterizeazã avioanele. Peurmã, o luam iar la fugã.

Acum, când am ajuns în vârful dealului, am simþitcã fiecare respiraþie gâfâitã îmi toarnã foc în piept.Sudoarea îmi curgea pe faþã. Am stat un pic încercândsã-mi recapãt respiraþia, cu un junghi în coastã. Apoiam pornit în cãutarea cimitirului pãrãsit. Nu mi-atrebuit mult sã-l gãsesc. Era tot acolo, la fel ca ºibãtrânul rodiu.

M-am sprijinit de zidul cenuºiu al cimitirului încare Hassan îºi îngropase mama. Vechea poartã demetal dispãruse, iar pietrele de mormânt abia se maivedeau prin hãþiºul de buruieni încâlcite, carepuseserã stãpânire pe tot. Douã ciori stãteau pe zidulscund care împrejmuia cimitirul.

Hassan zisese în scrisoare cã rodiul nu mai fãcusefructe de ani de zile. Uitându-mã la pomul cocârjat ºifãrã frunze m-am îndoit cã va mai face vreodatã.M-am aºezat sub el, amintindu-mi de câte ori ne

Page 289: Vanatorii de Zmeie Nodrm

289

cãþãrasem în el, de câte ori îi chinuisem crengile ºi nelegãnasem picioarele, de picãturile de soare care sestrecurau printre frunze ºi ne pictau feþele într-unmozaic de umbre ºi lumini. Am simþit deodatã în gurãgustul astringent de rodie.

M-am lãsat uºor în genunchi ºi mi-am trecut mâi-nile peste trunchiul copacului. ªi am gãsit ce cãutam.Literele sãpate în coaja copacului nu se mai vedeauaºa de bine, dar încã mai puteai citi: „Amir ºi Hassan– sultanii din Kabul“. Am urmãrit cu degetele curbafiecãrei litere. Am cules mici bucãþi de scoarþã dincrevasele minuscule.

Am stat cu picioarele încruciºate la poalele co-pacului ºi am privit spre sud la oraºul copilãriei mele.În vremurile acelea, copacii îºi iþeau vârfurile dedincolo de zidurile fiecãrei case. Cerul se întindea vastºi albastru, iar hainele se uscau pe frânghiile de rufe,strãlucind în soare. Dacã ascultai cu mare atenþie,puteai chiar sã auzi vocea vânzãtorului de fructe caretrecea prin Wazir Akbar Khan, împreunã cu mãgã-ruºul sãu: „Portocale, caise, struguri!“ La cãderea seriise auzea azan, chemarea muezinului la rugãciune, înmoscheea din Shar-e-Nau.

Am auzit un claxon ºi l-am vãzut pe Farid fãcân-du-mi semn cu mâna. Era timpul sã plecãm.

AM PORNIT-O IAR SPRE SUD, înapoi spre Piaþa Paºtunistan.Am depãºit mai multe camioane roºii, pline ochi cutineri înarmaþi ºi bãrboºi. Farid înjura încet ori de câteori depãºeam o asemenea maºinã.

Am luat o camerã la un mic hotel de lângã PiaþaPaºtunistan. Trei fetiþe îmbrãcate în rochiþe negreidentice, cu eºarfe albe, stãteau agãþate de bãrbatul cuochelari din spatele tejghelei. Mi-a cerut ºaptezeci ºicinci de dolari, un preþ incredibil, dat fiind felul cumarãta hotelul, dar nu m-a deranjat. Sã exploatezi ca

Page 290: Vanatorii de Zmeie Nodrm

290

sã-þi întreþii casa de pe plajã din Hawaii era una, iars-o faci ca sã-þi hrãneºti copiii era cu totul altceva.

Nu exista apã caldã curentã, iar la toaleta cu vasulcrãpat nu se putea trage apa. Exista un singur patcu ramã de fier ºi o saltea uzatã, o pãturã zdrenþuitãºi un scaun de lemn într-un colþ. Fereastra care dãdeaspre piaþã se spãrsese ºi nu mai fusese înlocuitã. Cândmi-am pus valiza jos am observat o patã de sânge peperete, deasupra patului.

I-am dat lui Farid niºte bani ºi a plecat sã cauteceva de mâncare. S-a întors cu patru bucãþi de kebabcare îþi luau ochii, naan proaspãtã ºi un castron deorez alb. Ne-am aºezat pe pat ºi am devorat totul. Unsingur lucru nu se schimbase în Kabul, la urmaurmei: kebabul era tot atât de suculent ºi delicios pecât îmi aminteam.

În noaptea aceea, eu am dormit în pat, iar Faridpe jos, învelit într-o pãturã suplimentarã, pentru careproprietarul mi-a mai cerut o taxã. În camerã nu eranici o sursã de luminã, cu excepþia razelor lunii carese strecurau prin fereastra spartã. Farid mi-a zis cãproprietarul i-a povestit cum Kabulul nu mai arecurent electric de douã zile ºi cã generatorul hoteluluinu mai funcþioneazã nici el. Am mai vorbit o vreme.Mi-a povestit cum crescuse în Mazar-i-Sharif, înJalalabad, apoi despre cum se alãturaserã el ºi tatãlsãu jihadului ºi luptaserã împotriva lui Shorawi înValea Panjsherului. Rãmãseserã fãrã mâncare ºifuseserã nevoiþi sã mãnânce lãcuste ca sã supra-vieþuiascã. Mi-a povestit despre ziua în care rafala demitralierã trasã din elicopter i-a ucis tatãl ºi de ziuacând mina de teren i-a rãpit douã dintre fetiþe. M-aîntrebat despre America. I-am spus cã acolo poþi sãintri într-o bãcãnie ºi sã cumperi orice tip de cerealedin cincisprezece-douãzeci de sortimente. Mielul esteîntotdeauna proaspãt ºi laptele rece, fructele din

Page 291: Vanatorii de Zmeie Nodrm

291

belºug ºi apa limpede. În orice casã existã un televizorcu o telecomandã ºi poþi sã-þi iei ºi antenã de satelitdacã vrei. Se pot recepþiona peste cinci sute de canale.

— Cinci sute? a exclamat Farid.— Cinci sute.Am rãmas tãcuþi o vreme. Tocmai când credeam

cã a adormit, Farid a început sã chicoteascã: — Aga, ai auzit ce a fãcut mullahul Nasruddin

când fiica lui a venit acasã ºi s-a plâns cã a bãtut-obãrbatul?

Mai-mai cã-l auzeam zâmbind în întuneric, ceeace mi-a adus ºi mie un zâmbet pe faþã. Nu existã afganîn lume care sã nu ºtie mãcar câteva glume despremullahul cel plin de ifose.

— Ce?— A bãtut-o ºi el, pe urmã a trimis-o înapoi la bãr-

batu-sãu sã-i spunã cã mullahul nu e prost: dacã aresã-i mai batã fiica, ºi el o sã-i batã, în schimb, nevasta.

Am râs. În parte din cauza glumei, în partebucuros cã umorul afgan nu s-a schimbat. Rãzboaieletreceau, se inventase internetul ºi un robot seplimbase pe Marte, dar în Afganistan noi tot maispuneam glume cu mullahul Nasruddin.

— O ºtii pe aia cu mullahul care îºi pusese oboccea grea în spinare ºi umbla cãlare pe mãgar? i-amspus.

— Nu.— Cineva de pe stradã l-a întrebat de ce nu pune

bocceaua pe mãgar? El i-a rãspuns: „Ar fi o cruzime,atârn ºi aºa destul de greu pe bietul animal.“

Ne-am mai spus bancuri cu mullahul Nasruddin,pânã le-am înºirat pe toate pe care le ºtiam; s-a aºter-nut din nou tãcerea.

— Amir aga? a zis Farid, întorcându-mã dinpragul somnului.

— Da?

Page 292: Vanatorii de Zmeie Nodrm

292

— De ce eºti aici? Vreau sã zic, de ce eºti cuadevãrat aici?

— Þi-am spus deja. — Pentru bãiat?— Da, pentru bãiat.Farid s-a zvârcolit pe duºumea. — Greu de crezut.— Uneori ºi mie mi-e greu sã cred cã sunt aici.— Nu... Ce am vrut eu sã te întreb e... de ce

bãiatul acela? Ai bãtut atâta drum din Americapentru... un shi’a?

Mi-a pierit tot cheful de râs. ªi de somn. — Sunt obosit, i-am spus. Hai sã dormim puþin.Sforãitul lui Farid a rãsunat curând, stârnind

ecouri în încãperea goalã. Eu am rãmas treaz, cubraþele încruciºate pe piept, zgâindu-mã la stelele carese vedeau prin geamul spart ºi gândindu-mã cã,poate, e adevãrat ce spun oamenii despre Afganistan.Poate chiar e un loc fãrã speranþã.

O MULÞIME AGITATÃ umplea Stadionul Ghaza, cum amvãzut dupã ce am trecut de tunelul de la intrare. Miide oameni se vânzoleau pe terasele de beton. Copiiise jucau pe culoare ºi se fugãreau în sus ºi-n jos pescãri. Mirosul de boabe de garbanzo în sos picantplutea în aer, amestecat cu cel de sudoare ºi bãlegar.Am trecut împreunã cu Farid printre oameni carevindeau þigãri, seminþe de pin ºi biscuiþi.

Un bãiat costeliv într-o hainã de stofã m-a înºfãcatde cot ºi mi-a suflat în ureche, dacã nu vreau sã cum-pãr niºte „poze sexy“.

— Foarte sexy, aga, mi-a zis, rotindu-ºi ochii vioiîn toate pãrþile. Îmi amintea de o fatã care, în urmãcu câþiva ani, încercase sã-mi vândã droguri încartierul Tenderloin din San Francisco. Puºtiul ºi-adesfãcut cu precauþie haina ºi mi-a arãtat în treacãt

Page 293: Vanatorii de Zmeie Nodrm

293

pozele sexy: ilustrate din filme indiene înfãþiºândactriþe cu ochii încondeiaþi ºi complet îmbrãcate, înbraþele actorilor principali.

— Sexy, nu? a repetat.— Nu, mulþumesc, i-am spus, împingându-l într-o

parte.— Dacã-l prind ãºtia, or sã îi dea o mamã de

bãtaie, cã taicã-sãu o sã se rãsuceascã în mormânt, aºoptit Farid.

Evident, nu existau bilete cu locuri. Nimeni nune-a condus politicos sã ne arate locurile, rândul sauzona. Aºa ceva nu se întâmpla nici în vremeamonarhiei. Am gãsit un loc decent pe care sã stãm,chiar la stânga de centrul terenului, cu toate cã ºipentru asta a fost nevoie de ceva dat din coate ºipicioare din partea lui Farid.

Mi-am amintit ce verde era iarba de pe teren înanii ºaptezeci, când Baba mã aducea la meciurile defotbal. Acum, gazonul era o porcãrie. Erau gãuri ºicratere peste tot ºi, mai ales, douã gropi zdravenechiar în spatele uneia dintre porþi. Nu mai era nici firde iarbã, doar pãmântul gol. La scurtã vreme dupãce echipele au intrat în cele din urmã pe teren – toþijucãtorii purtând pantaloni lungi, în ciuda cãldurii– ºi a început meciul, a devenit dificil sã urmãreºtimiºcãrile jucãtorilor învãluite în norii de praf pe careîi stârneau. Tineri talibani cu bice se plimbau în susºi-n jos pe culoare ºi îi loveau pe cei care aclamau preatare.

Fuseserã aduºi la scurt timp dupã ce se fluierasede pauzã. Douã camionete roºii prãfuite, ca cele pecare le vãzusem în oraº, chiar în ziua în careajunsesem, intraserã pe stadion, prin porþile deschise.Mulþimea se ridicase în picioare. O femeie cu o burqaverde stãtea în cabina uneia dintre camionete, iar unbãrbat cu ochii legaþi – în cealaltã. Camionetele au

Page 294: Vanatorii de Zmeie Nodrm

294

fãcut înconjurul stadionului, încet, ca ºi când ar fi vrutsã lase lumea sã se uite bine. Efectul a fost cel scontat:oamenii îºi lungeau gâturile, se ridicau pe vârfuri ºiarãtau cu degetul. Chiar lângã mine, vedeam cummãrul lui Adam din gâtul lui Farid se miºcã în sus ºi-njos în timp ce el murmura o rugãciune.

Camionetele roºii au intrat pe teren, îndreptân-du-se încet spre unul din capete, în nori de praf ºi cusoarele reflectat în capacele roþilor. O a treia camio-netã li s-a alãturat la destinaþie. Era plinã cu ceva ºi,brusc, am înþeles la ce foloseau cele douã gropi dinspatele porþii. Acum începuserã sã descarce a treiacamionetã. Mulþimea murmura, anticipând ce aveasã urmeze.

— Vrei sã rãmâi? a întrebat Farid, pe un ton grav.— Nu, i-am rãspuns. În viaþa mea nu îmi mai do-

risem atât de tare sã fiu în alt loc decât acum. Dartrebuie sã rãmânem.

Doi talibani cu armele pe umãr îl ajutau pe bãrbatullegat la ochi din prima camionetã ºi alþi doi pe femeiacu burqa din a doua sã coboare din maºinã. Pe femeieo pãrãsirã puterile ºi se prãvãli la pãmânt. Soldaþii oridicarã cu forþa, dar ea se prãbuºi iar. Când au vruts-o ridice din nou, a început sã þipe ºi sã-i loveascã. Câtezile voi avea nu o sã uit urletul acela! Era ca al unuianimal sãlbatic ce încearcã sã-ºi elibereze piciorul prinsîntr-o capcanã. Alþi doi talibani li s-au alãturat celorlalþiºi i-au ajutat sã o arunce într-una din gropile adâncipânã la piept. Bãrbatul legat la ochi, însã, îi lãsase sã-lcoboare în groapa sãpatã pentru el fãrã sã opunã nicio rezistenþã. Acum nu se mai vedeau decât busturilecelor doi acuzaþi ieºind din pãmânt.

Un cleric grãsuliu, cu barbã albã, îmbrãcat custraie cenuºii, stãtea lângã poartã, dregându-ºi voceaîntr-un microfon. În spatele lui, femeia din groapãþipa în continuare.

Page 295: Vanatorii de Zmeie Nodrm

295

Omul începu sã recite o rugãciune lungã dinCoran, iar vocea lui nazalã vibra în liniºtea ce cuprin-sese brusc întreg stadionul. Mi-am amintit ce îmispusese Baba odatã, cu multã vreme în urmã: „Mã piºpe bãrbile tuturor maimuþelor ãlora fãþarnice. Nu facnimic altceva decât sã îºi mute mãtãniile dintr-o mânãîn alta ºi sã recite dintr-o carte scrisã într-o limbã pecare nici mãcar nu o înþeleg. Dumnezeu sã ne ajute,dacã Afganistanul va cãdea vreodatã în mâinile lor“.

Când rugãciunea a luat sfârºit, clericul ºi-a dres iarvocea:

— Fraþi ºi surori! a spus în farsi. Vocea lui a bubuitpeste tot stadionul. Ne-am adunat cu toþii aici pentrua duce la îndeplinire Shari’a. Suntem cu toþii aici ca sãfacem dreptate. Suntem aici pentru cã voinþa lui Allahºi cuvântul profetului Mohamed, pacea fie cu el, suntvii ºi respectate aici, în Afganistan, multiubita noastrãpatrie. Ascultãm ce spune Dumnezeu ºi respectãmîntru totul cuvântul Lui, pentru cã nu suntem decâtniºte biete creaturi umile, fãrã putere înaintea mãre-þiei Lui. ªi ce ne spune nouã Dumnezeu, vã întreb?CE NE SPUNE NOUÃ DUMNEZEU? Dumnezeu ne spune sãpedepsim orice pãcãtos dupã felul pãcatului sãu.Acestea nu sunt vorbele mele, nici ale fraþilor mei.Astea sunt vorbele lui DUMNEZEU!

Fãcu un gest cu mâna, arãtând spre cer. Capul îmipocnea, iar soarele era mult prea fierbinte.

— Orice pãcãtos trebuie sã fie pedepsit dupã felulpãcatului sãu, a repetat mulahul, de data asta cu o vocecare scãdea în intensitate, chiar dacã era în microfon.Rostea rãspicat fiecare cuvânt, ca sã obþinã un efect maidramatic. ªi ce pedeapsã, fraþi ºi surori, este mai potri-vitã pentru adulter? Cum sã pedepsim pe cei care dez-onoreazã sfânta instituþie a cãsãtoriei? Ce sã le facem celorcare scuipã faþa lui Dumnezeu? Cum sã rãspundem

Page 296: Vanatorii de Zmeie Nodrm

296

celor care aruncã cu pietre în Casa Domnului? VOMARUNCA ºI NOI CU PIETRE ASUPRA LOR!

A închis microfonul. Un murmur surd s-a rãs-pândit prin mulþime.

Lângã mine, Farid scutura din cap: — ªi mai zic cã sunt musulmani, mi-a ºoptit la

ureche.Apoi, din camionetã a coborât un bãrbat înalt, cu

umeri largi. Apariþia lui a smuls urale câtorva spectatori.De data asta, nu mai era nimeni lovit cu biciul pentrucã aclama prea tare. Hainele lui, orbitor de albe,strãluceau în lumina soarelui de amiazã. Poalele cãmãºiifluturau în briza uºoarã, iar braþele întinse îl fãceau sãarate ca Iisus rãstignit pe cruce. A mulþumit mulþimiirotindu-se uºor, într-un cerc complet. Când a ajuns cufaþa spre sectorul nostru, am vãzut cã purta ochelari desoare cu lentile negre, ca ai lui John Lennon.

— Ãsta trebuie sã fie omul nostru, a zis Farid.Talibanul cel înalt cu ochelari negri s-a îndreptat

spre grãmada de pietre pe care o descãrcaserã maidevreme din camionetã. A luat o piatrã ºi a arãtat-omulþimii. Zgomotul a încetat, înlocuit de un fel debâzâit care a înecat întregul stadion. M-am uitatîmprejur ºi am vãzut cã toatã lumea este ca în transã.Talibanul, semãnând absurd de mult cu un jucãtorde baseball, a azvârlit piatra spre groapa în care se aflabãrbatul legat la ochi. L-a lovit în tâmplã. Femeia aþipat din nou. Mulþimea a scos un „ooo“ de uimire.Am închis ochii ºi mi-am acoperit faþa cu mâinile.„Ooo“-urile mulþimii rimau cu fiecare zbârnâit depiatrã care zbura prin aer ºi au continuat o vreme.Când s-au oprit, l-am întrebat pe Farid dacã s-aterminat. A spus cã nu. Bãnuiesc cã îi apucase durereade gât. Nu ºtiu cât timp am mai stat cu faþa în mâini.ªtiu cã am deschis din nou ochii când am auzit oa-menii din jurul meu întrebând: „Mort? Mort? E mort?“

Page 297: Vanatorii de Zmeie Nodrm

297

Bãrbatul din groapã era acum o masã însângeratãde carne ºi zdrenþe sfâºiate. Bãrbia i se sprijinea înpiept. Talibanul cu ochelari ca ai lui John Lennonse uita la un altul care învârtea în mânã o piatrã, chiarlângã gropi. Omul care se juca cu piatra avea unstetoscop. S-a apropiat de bãrbatul din groapã ºi l-aascultat, punându-i pâlnia aparatului pe piept, apoia scuturat din cap cãtre talibanul cu ochelari de soare.Mulþimea murmura.

John Lennon s-a întors spre grãmada de bolovani.Când s-a terminat totul, dupã ce cadavrele însân-

gerate au fost aruncate fãrã nici o ceremonie în spa-tele camionetelor roºii – în maºini separate –, câþivabãrbaþi cu lopeþi s-au grãbit sã astupe gropile. Unula fãcut o încercare inutilã de a acoperi uriaºele petede sânge cu þãrânã, dar în zadar. Câteva minute maitârziu, echipele au luat terenul în stãpânire. A douareprizã putea începe.

Întâlnirea noastrã a fost stabilitã pentru ora treidupã-amiazã, în aceeaºi zi. Uºurinþa cu care obþinu-sem întrevederea m-a uimit. Mã aºteptasem la amâ-nãri, o serie de întrebãri mãcar, eventual o verificarea actelor. Dar mi-am amintit cum decurg lucrurile ºila nivel oficial, ºi la nivel neoficial în Afganistan: totce a avut Farid de fãcut a fost sã-i spunã unuia dintretalibanii cu bice cã am o chestiune personalã dediscutat cu omul în alb. Farid ºi cu el au schimbatcâteva vorbe. Apoi tipul cu biciul a încuviinþat din capºi a strigat ceva în paºtunã cãtre un tânãr de pe teren,care a alergat apoi spre tribuna din sud-est, undetalibanul cu ochelari de soare discuta cu mulahulrotofei care oficiase slujba. Cei trei au vorbit ceva ºil-am vãzut pe tipul cu ochelarii de soare privind însus. A dat din cap a încuviinþare ºi a spus ceva laurechea mesagerului. Tânãrul ne-a adus mesajul.

Era stabilit – la ora trei.

Page 298: Vanatorii de Zmeie Nodrm

298

Farid a intrat cu Land Cruiser-ul pe aleea din faþa uneicase mari din Wazir Akbar Khan. A parcat la umbrasãlciilor care îºi revãrsau ramurile peste zidul clãdiriide pe Strada 15, Sarah-e-Mehmana, Strada Oaspeþilor.A oprit motorul ºi am rãmas tãcuþi câteva minute, ascul-tând tinc-tinc-ul motorului care se rãcea. Farid îºi lãsasescaunul pe spate ºi se juca cu cheile din contact. Mi-amdat seama cã se pregãteºte sã-mi spunã ceva.

— Presupun cã vrei sã te aºtept în maºinã, a zisîn cele din urmã, pe un ton parcã de scuzã ºi fãrã sãse uite la mine. De aici încolo e treaba ta, eu...

L-am bãtut uºurel pe braþ. — Ai fãcut mult mai mult decât ne-am înþeles când

te-am plãtit. Nu mã aºtept sã vii cu mine. Dar adevãrul era cã nu aº fi vrut sã intru singur.

În ciuda celor pe care le aflasem despre Baba, mi-aºfi dorit sã îl am acum alãturi. Baba ar fi dat buzna peuºile de la intrare ºi ar fi cerut sã fie dus la mai-mareleîntregului circ ºi le-ar fi strigat cã se piºã pe bãrbilelor, dacã cineva i-ar fi stat în cale. Dar Baba era mortde mult ºi îngropat în porþiunea rezervatã afganilordintr-un mic cimitir din Hayward. Chiar luna trecutãîi dusesem la cimitir, împreunã cu Soraya, un buchetde margarete ºi frezii. Eram pe cont propriu.

M-am dat jos din maºinã ºi m-am îndreptat spreporþile înalte, din lemn masiv. Am apãsat pe sonerie,

XXII.

Page 299: Vanatorii de Zmeie Nodrm

299

dar nu s-a auzit nimic – tot mai era panã de curent –,aºa cã a trebuit sã bat. O clipã mai târziu, am auzit vocide partea cealaltã ºi doi bãrbaþi înarmaþi cu kalaºni-kovuri au întredeschis poarta.

M-am uitat la Farid care mã aºtepta în maºinã ºiam mormãit: „Mã întorc“, fãrã sã fiu deloc sigur deasta.

Bãrbaþii înarmaþi m-au percheziþionat atent, pipã-indu-mã chiar ºi între picioare. Unul a zis ceva înpaºtunã ºi au început amândoi sã chicoteascã. Apoimi-au dat drumul înãuntru ºi m-au condus de-a lun-gul unei peluze foarte îngrijite, a unui rând de muº-cate ºi a unui gard viu pitic care mãrginea zidurilecasei. Departe, în celãlalt capãt al curþii, lângã fântânã,se zãrea o veche pompã manualã. Mi-am amintit decasa lui Kaka Homayoun, din Jalalabad, care avea ºiea o fântânã cu pompã, exact ca asta, ºi mi-am maiamintit de Fazila ºi Karima, gemenele inseparabile.Îmi plãcea sã arunc pietricele în fântânã ºi sã ascultcum fac „pleosc“.

Am urcat câteva trepte ºi am pãtruns într-o clãdirespaþioasã, cu foarte puþine decoraþiuni. Am traversatholul – unul dintre pereþi era împodobit cu un steagafgan cât toate zilele –, apoi bãrbaþii aceia m-aucondus pe niºte scãri, într-o încãpere unde erau douãcanapele identice, de culoarea mentei ºi un televizorcu ecran uriaº, în colþul cel mai îndepãrtat al camerei.Un covor de rugãciune care înfãþiºa o Meccã uºoralungitã era bãtut în cuie pe unul dintre pereþi. Celmai în vârstã dintre cei doi bãrbaþi mi-a fãcut semncu patul puºtii spre canapea. M-am aºezat. Au ieºitdin camerã.

Am pus picior peste picior. Mi le-am întins. Mi-ampus mâinile asudate pe genunchi. Oare asta mã fãceasã par speriat? Mi le-am împreunat, apoi am deciscã aºa e chiar mai rãu, aºa cã le-am încruciºat la piept.

Page 300: Vanatorii de Zmeie Nodrm

300

Sângele îmi bubuia în tâmple. M-am simþit ciudat desingur. Gândurile mi se roteau prin minte, dar aº fipreferat sã nu gândesc deloc, pentru cã o parte dinmine, cea responsabilã cu bunul-simþ, ºtia cã fac onebunie. Eram la mii de kilometri distanþã de soþiamea, aºteptând, într-o încãpere ca o celulã, sã vinã unbãrbat pe care îl vãzusem omorând douã persoanechiar în ziua aceea. Era o nebunie. Mai rãu, un lucrucu totul necugetat . Exista o probabilitate destul demare sã o transform pe Soraya într-o biwa – vãduvã,la treizeci ºi ºase de ani. „Ãsta nu eºti tu, Amir“, – ziceao parte din mine. „Tu nu eºti îndrãzneþ. Aºa te-ainãscut. ªi nici nu e un lucru aºa de rãu, pentru cã ceeace te salveazã este tocmai faptul cã nu te-ai minþitniciodatã în privinþa asta. Nu în privinþa asta. Nu-inimic rãu în a fi laº, dacã asta înseamnã sã fii ºiprudent. Dar când laºul uitã cine e... Dumnezeu sã-locroteascã!“

Lângã canapea era o mãsuþã de cafea. Mãsuþa aveapicioare în formã de x, iar locul unde se intersectaupicioarele era întãrit printr-un inel metalic susþinutde ºuruburi. Oare unde mai vãzusem o masã ca asta?Unde? Apoi mi-am amintit: în ceainãria aglomeratãdin Peshawar, în noaptea aceea când ieºisem sã mãplimb. Pe mãsuþã era un platou cu struguri negri. Amluat o boabã ºi mi-am îndesat-o în gurã. Trebuia sãîmi ocup timpul cu ceva, orice, ca sã nu mai aud voceaaceea din capul meu. Boaba era dulce. Am mai luatuna, fãrã sã ºtiu cã era ultima îmbucãturã de hranãsolidã pe care aveam sã o mai mãnânc multã vremede atunci înainte.

Uºa s-a deschis ºi cei doi bãrbaþi înarmaþi aurevenit, încadrându-l pe talibanul înalt, în alb, carepurta încã ochelarii negri ca ai lui John Lennon. Cuumerii lui largi, pãrea un soi de guru mistic al miºcãriiNew Age.

Page 301: Vanatorii de Zmeie Nodrm

301

A luat loc în faþa mea ºi ºi-a pus mâinile pe braþelescaunului. O lungã perioadã de timp nu a scos niciun sunet. Stãtea pur ºi simplu acolo, privindu-mã,bãtând darabana cu o mânã pe tapiþeria scaunului,iar cu cealaltã învârtind niºte mãtãnii turcoaz. Acumpurta o vestã neagrã peste cãmaºa albã ºi un ceas deaur. Am zãrit o patã de sânge pe mâneca lui stângã.Faptul cã nu se schimbase de haine dupã execuþia dinziua aceea mi s-a pãrut morbid ºi fascinant în acelaºitimp.

La rãstimpuri egale, mâna liberã plutea prin aercu o miºcare ascendentã, iar degetul mare atingeaceva invizibil. Fãcea miºcãri uºoare în sus ºi în jos,într-o parte ºi în alta, de parcã mângâia un animal decasã nevãzut. Una din mâneci i se ridicã, dezvelindu-iantebraþul ºi atunci am vãzut urmele – le mai vãzusemla vagabonzii din San Francisco ce îºi fãceau veaculpe aleile întunecate din oraº.

Pielea îi era mult mai palidã decât a celorlalþi doibãrbaþi, aproape la fel de albã ca hârtia, ºi câtevapicãturi de transpiraþie îi strãluceau pe frunte, chiarla marginea turbanului negru. Barba, lungã pânã lapiept, ca a celorlalþi, era ºi ea mai deschisã la culoare.

— Salaam alaykum, mi-a zis.— Salaam.— Acum poþi sã te descotoroseºti de chestia, mi-a

zis.— Poftim?A fãcut un semn cu mâna ºi unul dintre indivizii

înarmaþi a venit spre mine. „Pârrrrr“ – dintr-o datã,obrajii au început sã mã usture de parcã mi-ar fi luatfoc, iar talibanul a început sã se joace cu barba meafalsã, aruncând-o în sus ºi în jos ºi hlizindu-se. ªefula rânjit ºi el:

— Una dintre cele mai bune pe care le-am vãzutîn ultima vreme, zãu! Nu credeþi?

Page 302: Vanatorii de Zmeie Nodrm

302

κi pocnea degetele, dupã un ritm numai de elºtiut:

— Ei, cum te-ai distrat la spectacolul de astãzi,Inshallah?

— Asta era? Spectacol? am zis, masându-mi obrajiiºi sperând cã vocea nu îmi va trãda explozia deteroare pe care o simþeam în interior.

— Justiþia publicã este cel mai mare spectacol dinlume, prietene! Dramã. Suspans. ªi, cel mai bunlucru, educã masele.

A pocnit scurt din degete. Cel mai tânãr dintrecele douã gãrzi i-a aprins þigara. Talibanul a râs. Apoia mormãit ceva în barbã. Mâinile îi tremurau ºiaproape cã a scãpat þigara.

— Dar dacã voiai un spectacol adevãrat, ar fitrebuit sã mã vezi la Mazar. Asta se întâmpla în august1998.

— Poftim?— I-am lãsat afarã, sã-i mãnânce câinii. Am înþeles unde vrea sã batã.S-a ridicat, a fãcut câþiva paºi în jurul canapelei,

apoi s-a aºezat din nou. Vorbea foarte repede.— Ne-am dus din uºã în uºã ºi i-am sãltat pe bãieþi

ºi pe bãrbaþi. Îi împuºcam chiar acolo, în faþa familiilorlor. Ca sã vadã ºi ei. Sã îºi aminteascã cine sunt ºi undele este locul – acum aproape cã þipa; uneori spãrgeamuºa de la intrare ºi intram în casã. ªi... eu... trãgeamcu mitraliera foc continuu, pânã când nu mai vedeamnimic în camerã de atâta fum.

Se aplecã spre mine, ca cineva care urma sã-mi îm-pãrtãºeascã un mare secret.

— Nu poþi sã cunoºti înþelesul cuvântului „elibe-rator“ decât dupã ce ai fãcut aºa ceva – sã stai într-oîncãpere plinã de þinte vii ºi sã laºi gloanþele sã zboare,eliberat de remuºcãri ºi vinã, ºtiind cã eºti bun, virtuos

Page 303: Vanatorii de Zmeie Nodrm

303

ºi cumsecade. ªtiind cã faci lucrarea Domnului. Purºi simplu îþi taie rãsuflarea.

Sãrutã mãtãniile ºi îºi înclinã capul.— Îþi aminteºti, Javid? — Da, aga sahib, rãspunse cel mai tânãr dintre

paznici. Cum aº putea sã uit?Citisem în ziare despre masacrul hazarilor de la

Mazar-i-Sharif. S-a întâmplat chiar dupã ce talibaniiau pus stãpânire pe Mazar, unul dintre ultimele oraºecare au opus rezistenþã. Îmi amintesc cum Soraya, cufaþa palidã, fãrã strop de sânge în obraji, mi-a datziarul cu articolul respectiv la micul-dejun.

— Din uºã în uºã. Nu ne opream decât ca sã mân-cãm ºi sã ne facem rugãciunea, a zis talibanul. Ospusese cu mândrie, ca cineva care povesteºte despreo mare petrecere la care a avut norocul sã participe.

— Am lãsat cadavrele pe stradã, iar dacã familiilelor încercau sã îi bage pe furiº înapoi în casã, îiîmpuºcam ºi pe ei. Îi lãsam pe strãzi zile în ºir. Pentrucâini. Carne pentru câini.

ªi-a strivit brusc þigara. S-a frecat la ochi cu mâinitremurãtoare.

— Vii din America?— Da.— Ce mai face târfa aia acum?Am simþit brusc ºi imperios nevoia de a urina.

M-am rugat sã treacã. — Caut un bãiat.— Ca toatã lumea, nu? mi-a zis. Bãrbaþii cu

kalaºnikovuri au început sã râdã. Aveau dinþii pãtaþicu verde de la naswar.

— Am auzit cã e aici, la dumneavoastrã, am zis.Îl cheamã Sohrab.

— O sã te întreb ceva: ce faci cu târfa aia? De cenu eºti aici, cu fraþii tãi musulmani, sã-þi slujeºtipatria?

Page 304: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Sunt plecat de multã vreme, atât mi-a dat prinminte sã zic. Îmi simþeam capul înfierbântat. Mi-amstrâns genunchii ºi mi-am þinut vezica în frâu.

Talibanul s-a întors spre cei doi bãrbaþi de lângãuºã.

— Ãsta e rãspuns? i-a întrebat.— Nay, aga sahib, au zis la unison, zâmbind.ªi-a întors privirea spre mine. A ridicat din umeri. — Ei zic cã ãsta nu e un rãspuns.κi mai aprinse o þigarã. — În cercul meu sunt ºi unii care cred cã a-þi

abandona watan-ul când are mai multã nevoie de tinee totuna cu trãdarea. Te-aº putea aresta pentrutrãdare, ba chiar te-aº putea împuºca pentru asta. Nuþi-e fricã?

— Eu sunt aici numai pentru bãiat.— Nu þi-e fricã?— Ba da.— Aºa ºi trebuie, mai zise. Apoi se întinse pe

canapea ºi strivi þigara.M-am gândit la Soraya. Asta m-a liniºtit. M-am

gândit la semnul ei din naºtere în formã de semilunã,la ochii ei luminoºi. M-am gândit la noaptea nunþii,când ne-am uitat unul la altul în oglindã, sub vãlulverde, ºi cum i s-au îmbujorat obrajii când i-am ºoptitcã o iubesc. Mi-am amintit cum am dansat amândoi,pe un vechi cântec afgan, învârtindu-ne uºor, iar ºiiar, în timp ce ceilalþi ne priveau ºi bãteau din palme,iar lumea nu era decât o învolburare de flori, rochii,fracuri ºi feþe zâmbitoare.

Talibanul zicea ceva.— Poftim?— Te-am întrebat dacã þi-ar plãcea sã-l vezi. Þi-ar

plãcea sã-mi vezi bãiatul?Buza de sus i s-a deformat, într-un rictus la pro-

nunþarea ultimelor cuvinte.

304

Page 305: Vanatorii de Zmeie Nodrm

305

— Da.Gãrzile pãrãsirã camera. Am auzit scârþâitul unei

uºi. Am auzit un paznic spunând ceva în paºtunã, cuvoce asprã. Apoi paºi ºi un clinchet de clopoþei. Îmiamintea de omul maimuþã, dupã care fugeam, împre-unã cu Hassan, pe Shar-e-Nau. Îi dãdeam o rupie dinbanii noºtri de buzunar pentru un dans. Clopoþelulde la gâtul maimuþei lui fãcea exact acelaºi zgomot.

Apoi s-a deschis uºa ºi a intrat paznicul. Ducea peumãr o combinã stereo. În spatele lui venea un bãiatîmbrãcat într-un pirhan-tumban larg, de culoarea sa-firului.

Asemãnarea îþi tãia rãsuflarea. Te dezorienta com-plet. Fotografia fãcutã cu aparatul lui Rahim Khannu te pregãtea pentru aºa ceva.

Bãiatul avea faþa rotundã ca o lunã plinã a tatãluisãu, mica lui bãrbie îndrãzneaþã, urechile rãsucite înformã de scoicã ºi aceeaºi expresie. Era pãpuºa chine-zeascã a copilãriei mele, chipul care se ivea din spatelecãrþilor de joc decolorate în serile lungi de iarnã, faþadin spatele plasei de protecþie împotriva þânþarilor,când dormeam vara pe terasa casei tatãlui meu. Aveacapul ras, ochii daþi cu mascara ºi obrajii fardaþi cu unroºu aprins. Când s-a oprit în mijlocul camerei,clopoþeii atârnaþi în jurul gleznelor lui au încetat sãmai sune.

Ochii i-au cãzut asupra mea. Parcã cereau ajutor.Apoi a privit în altã parte. În cele din urmã, ºi-acoborât privirea asupra picioarelor lui goale.

Unul din paznici a apãsat un buton ºi muzica paº-tunã a umplut încãperea. Tamburina, orga ºi tângui-rea dil-roba-ului. Bãnuiesc cã muzica nu constituia unpãcat, câtã vreme era cântatã pentru urechi detaliban. Cei trei bãrbaþi au început sã batã din palme.

— Wah wah! Mashallah! ziceau.

Page 306: Vanatorii de Zmeie Nodrm

306

Sohrab ºi-a ridicat braþele în aer ºi a fãcut încet opiruetã. S-a ridicat pe vârfuri, s-a învârtit graþios, s-alãsat în genunchi, s-a ridicat din nou ºi iar s-a rotit.Mânuþele lui se rãsuceau din încheieturi, degetelepocneau ºi capul i se legãna ca un pendul de la stângala dreapta. Picioarele îi bãteau în podea, clopoþeiiscoteau sunete în perfectã armonie cu tamburina. κiþinea ochii închiºi.

— Mashallah! au izbucnit în urale. Shahbas! Bravo!Cei doi paznici fluierau ºi râdeau. Talibanul îmbrãcatîn alb îºi miºca capul în ritmul muzicii, cu gura pe ju-mãtate deschisã într-o grimasã de lãcomie.

Sohrab dansã în cerc, cu ochii închiºi ºi dansãpânã ce muzica se opri. Clopoþeii mai clinchetirã oultimã datã, când îºi scuturã piciorul pe ultima notãa cântecului. Apoi încremeni într-o plecãciune.

— Bia, bia, bãiatul meu! zise talibanul, chemându-lpe Sohrab la el. Sohrab se duse, cu capul plecat, ºise aºezã între coapsele acestuia. Talibanul îºi înfãºurãbraþele în jurul bãiatului.

— Ce talentat e, nay? Bãiatul meu hazar! zise iar.Mâinile îi alunecarã pe spinarea copilului, în sus ºi-njos, apoi i se strecurarã la subþioarã. Unul dintrepaznici îi fãcu un semn cu cotul celuilalt ºi chicoti.Talibanul le spuse sã plece ºi sã ne lase singuri.

— Da, aga sahib, au zis în timp ce ieºeau.Talibanul îl întoarse cu faþa spre mine. κi trecu

braþul în jurul taliei lui Sohrab, odihnindu-ºi bãrbiape umãrul copilului. Sohrab se uita în jos, la picioare,dar mai arunca priviri furiºe cãtre mine. Mâna bãrba-tului aluneca în sus ºi-n jos peste pântece, masân-du-i-l. În sus ºi-n jos, uºor, blând.

— Mã întreb, a zis talibanul, în timp ce ochii luiinjectaþi mã priveau peste umãrul lui Sohrab, oare ces-o fi întâmplat cu bãtrânul Babalu?

Page 307: Vanatorii de Zmeie Nodrm

307

Întrebarea m-a izbit ca un ciocan drept între ochi.Am simþit cum îmi piere culoarea din obraji. Picioa-rele mi se rãciserã brusc. Apoi mi-au amorþit ºi nule-am mai simþit deloc.

A râs. — Da’ ce credeai, cã dacã îþi pui o barbã falsã n-o

sã te mai recunosc? Uite, sã-þi spun ceva ce pun pariucã n-ai ºtiut niciodatã despre mine: nu uit niciodatãfigura cuiva, absolut niciodatã. Cu ochii la mine, ºi-atrecut uºor buzele peste urechea lui Sohrab. Am auzitcã tatãl tãu a murit. Tsk-tsk. Întotdeauna mi-am doritsã mã ocup de el. Acum se pare cã va trebui sã mãmulþumesc cu prãpãditul de fiu-sãu.

Atunci ºi-a scos ochelarii de soare ºi ºi-a îndreptatochii tulburi spre mine. Erau albaºtri. Am încercat sãtrag aer în piept, dar nu am reuºit. Am încercat sã cli-pesc, dar nu am putut. Momentul pãrea suprarealist– nu, nu suprarealist, ci absurd –, îmi tãiase respiraþiaºi oprise lumea în loc. Faþa îmi ardea toatã. Ce ziceavechiul proverb despre bãnuþul fals? Aºa era ºitrecutul meu, se întorcea mereu cu aceeaºi faþã în sus.Numele lui se ridicã la suprafaþã din adâncuri, dar nuvoiam sã-l rostesc, de parcã a-l murmura însemna sãarunc blestemul asupra mea. Dar el era deja acolo, încarne ºi oase, la nici zece paºi de mine, dupã atâþiaani! Numele îmi scãpã de pe buze:

— Assef.— Amir jan.— Ce faci aici? am zis, ºtiind cât de prosteascã

fusese întrebarea, fãrã sã fiu însã în stare sã spunaltceva.

— Eu?Assef ridicã dintr-o sprânceanã.— Eu sunt în elementul meu. Întrebarea e ce cauþi

tu aici?— Þi-am spus deja, am murmurat.

Page 308: Vanatorii de Zmeie Nodrm

308

Vocea îmi tremura. Aº fi vrut sã nu fie aºa, aº fivrut sã nu simt cum carnea mi se strânge pe oase.

— Bãiatul?— Da.— De ce? — Îþi dau bani, i-am spus. Pot cere sã-mi fie trimiºi

telegrafic.— Bani? zise Assef. Plescãi din vârful buzelor a

nemulþumire. Ai auzit vreodatã de Rockingham? Eun colþ de rai în vestul Australiei. Ar trebui sã îl vezi,kilometri ºi kilometri de plajã. Apa e verde, cerul,albastru. Pãrinþii mei locuiesc acolo, într-o vilã peplajã. În spatele casei e un mic teren de golf ºi un lac.Tata joacã golf în fiecare zi. Mama preferã tenisul, iartata spune cã are un rever al naibii de bun. Au un res-taurant cu specific afgan, douã magazine de bijuterii;ambele afaceri merg nemaipomenit de bine.

Rupse o boabã din strugurele negru. O bãgã, drã-gãstos, în gura lui Sohrab.

— Aºa cã, dacã am nevoie de bani, eu le telegrafiezºi ei îmi trimit.

Îl sãrutã pe Sohrab pe gât. Copilul tresãri uºor,apoi închise iar ochii.

— ªi-apoi, nu m-am luptat cu Shorawi pentru bani.Nici cu talibanii nu m-am dat ca sã am bani. Vrei sãºtii de ce m-am dat de partea talibanilor?

Buzele mi se uscaserã. Le-am lins ºi mi-am datseama cã ºi limba mi se uscase.

— Þi-e sete? a zis Assef, pe un ton afectat.— Nu.— Eu cred cã þi-e sete.— Nu, mi-e bine. Adevãrul e cã încãperea mi se pãrea deodatã prea

încinsã – sudoarea îmi þâºnea prin toþi porii, brãzdân-du-mi pielea. Oare chiar se întâmplau toate astea?Chiar stãteam faþã în faþã cu Assef?

Page 309: Vanatorii de Zmeie Nodrm

309

— Treaba ta, a zis. Aºa, unde rãmãsesem? Ah, da,cum de m-am dat cu talibanii. Pãi, dupã cum îþi amin-teºti, nu prea eram eu religios din cale-afarã. Darîntr-o zi am avut o epifanie. S-a întâmplat pe cânderam în închisoare. Vrei sã auzi povestea?

Nu am rãspuns nimic.— Bine! O sã þi-o spun, oricum, a zis. Am stat ceva

vreme închis, la Poleh-Charkhi, dupã ce BabrakKarmal a preluat puterea, în 1980. Am ajuns acoloîntr-o noapte, când un grup de soldaþi Parchami aumãrºãluit în casa noastrã ºi ne-au poruncit, sub ame-ninþarea armelor – tatãlui meu ºi mie – sã îi urmãm.Nemernicii nu ne-au spus de ce, nici nu-i rãspundeaumamei la întrebãri. Nu cã ar fi fost vreun mister, toatãlumea ºtia: comuniºtii nu au stil. Veneau din familiisãrace, fãrã nume nobiliare. Aceiaºi câini care numeritau nici sã-mi lingã pantofii înainte de Shorawi,veniserã acum sã mã ameninþe pe mine, sã-mi punãarma în ceafã, sã-mi fluture steagul Parchami ºi sã-miþinã penibilul lor discurs despre cãderea burgheziei,purtându-se de parcã ei ar fi fost nobilii. Se întâmplapeste tot acelaºi lucru: îi umflau pe bogaþi, îi aruncauîn temniþã ºi dãdeau un exemplu tovarãºilor. Oricum,eram înghesuiþi în grupuri de câte ºase într-o celulãminusculã, de mãrimea unui frigider. În fiecarenoapte, comandantul – o corciturã, jumãtate hazar,jumãtate uzbec, care puþea ca un mãgar în putrefacþie– scotea câte un prizonier din celulã ºi-l bãtea pânãîi curgea sudoarea râuri-râuri pe faþa aia a lui grasã.Pe urmã îºi aprindea o þigarã, se întindea ºi pleca. Înnoaptea urmãtoare alegea pe altcineva ºi tot aºa.Într-o noapte mi-a venit rândul. Nu putea picaîntr-un moment mai prost. Urinam cu sânge de treizile. Pietre la rinichi. ªi dacã nu ai avut niciodatã aºaceva, crede-mã pe cuvânt: e cea mai cumplitã durerepe care þi-ai putea-o imagina. Avea ºi mama din astea

Page 310: Vanatorii de Zmeie Nodrm

310

ºi zicea odatã cã mai bine ar mai naºte o datã decât sãmai treacã printr-o durere ca asta. Oricum, ce puteamface? M-au târât afarã din celulã, iar ãla a început sãmã loveascã. Avea cizme lungi pânã la genunchi, cuvârfuri metalice – ºi le punea în fiecare noapte pentrumica lui distracþie. A început sã mã joace în picioare.Eu þipam ºi þipam, iar el mã lovea întruna ºi, deodatã,m-a lovit în rinichiul stâng ºi piatra s-a miºcat. Pur ºisimplu! Of, ce uºurare! – Assef a început sã râdã. –Atunci am urlat: „Allah-u-akbar!“ ºi el m-a lovit ºi maitare, dar eu am început sã râd. S-a înfuriat ºi m-a lovitºi mai tare, dar cu cât dãdea mai tare, cu atât mai tarerâdeam. M-au târât înapoi în celulã, iar eu tot mairâdeam. Am râs ºi am râs pentru cã, dintr-o datã, amînþeles cã fusese un mesaj din partea lui Dumnezeu:era de partea mea. Voia sã rãmân viu pentru cã aveaun motiv. ªtii, am dat nas în nas cu comandantul ãlape câmpul de luptã, câþiva ani mai târziu – e nostimcum le potriveºte Dumnezeu. L-am gãsit chiar laieºirea din Meymanah, în tranºee, sângerând, cu obucatã de ºrapnel înfiptã în piept. Încã mai purtacizmele alea. L-am întrebat dacã îºi mai aminteºte demine. A zis cã nu. I-am spus acelaºi lucru pe care þil-am spus ºi þie adineauri – cã nu uit niciodatã o faþã.Apoi l-am împuºcat în ouã. De atunci mi-am datseama de misiunea mea.

— Ce misiune? m-am trezit întrebând. Sã omorioamenii cu pietre? Sã violezi copiii? Sã biciuieºtifemeile pentru cã poartã tocuri? Sã mãcelãreºtihazari? ªi toate astea în numele Islamului?

Cuvintele îºi luaserã zborul înainte sã pot faceceva – pur ºi simplu m-a luat gura pe dinainte. Aº fivrut sã le iau înapoi, sã le înghit. Dar ieºiserã deja.Trecusem linia ºi, oricât de micã îmi fusese speranþade a mai scãpa cu viaþã, acum acea speranþã dispãrusecu totul.

Page 311: Vanatorii de Zmeie Nodrm

311

O oarecare surprizã se putea citi pe faþa lui Assef,dar a dispãrut imediat, ca o pãrere.

— S-ar putea sã fie chiar distractiv, pânã la urmã,a zis, râzând. Dar sunt lucruri pe care trãdãtorii catine nu le pot pricepe.

— Cum ar fi?Sprânceana lui Assef se ridicã: — Cum ar fi mândria pentru ai tãi, pentru datinile

ºi limba ta. Afganistanul este ca o superbã reºedinþãsufocatã de gunoaie ºi cineva trebuie sã scoatã gunoiulafarã.

— ªi tu asta ai fãcut în Mazar, mergând din uºã înuºã? Ai scos gunoiul afarã?

— Exact.— În Occident au o expresie pentru asta. Îi zic

„purificare etnicã“.— Chiar aºa? Faþa lui Assef s-a luminat.— „Purificare etnicã“... Îmi place cum sunã.— Nu-l vreau decât pe bãiatul acesta.— Purificare etnicã, murmurã Assef, savurând

cuvintele.— Vreau bãiatul, am zis din nou. Ochii lui Sohrab

s-au întors o fracþiune de secundã spre mine. Eraprivirea mielului dus la tãiere. Semãna pânã ºi lamascara cu care îl dãduserã pe la ochi – îmi amintesccum, de Eid-ul quorban, molahul care intra în curteanoastrã dãdea cu mascara pe la ochii oii ºi o hrãneacu un cubuleþ de zahãr înainte de a-i tãia beregata.Mi s-a pãrut cã vãd o rugãminte în ochii lui Sohrab.

— Spune-mi de ce, a zis atunci Assef, muºcându-luºor pe Sohrab de lobul urechii. Stai cuminte. Picãturide sudoare i se rostogoleau pe frunte.

— Asta-i treaba mea!— Ce vrei sã faci cu el? m-a întrebat. Apoi, cu un

zâmbet complice: ...sau sã-i faci?

Page 312: Vanatorii de Zmeie Nodrm

312

— Asta-i dezgustãtor, i-am zis.— De unde ºtii? Ai încercat?— Vreau sã-l duc într-un loc unde o sã-i fie mai

bine. — Spune-mi de ce.— Asta-i treaba mea, i-am zis. Nu ºtiu ce mã îmbol-

dise sã fiu aºa direct, poate faptul cã ºtiam cã o sã mororicum.

— Mã întreb, a zis Assef, mã întreb de ce ai bãtutatâta drum, Amir? Ai bãtut atâta drum pentru unhazar? De ce eºti acum, aici? De ce eºti de fapt aici?

— Am motivele mele, i-am rãspuns.— Foarte bine, atunci, a zis Assef râzând. Apoi i-a

fãcut vânt lui Sohrab, împingându-l de la spate, dreptpeste masã. ªoldurile lui Sohrab au lovit tãblia mesei,rãsturnând-o cu picioarele în sus ºi împrãºtiind stru-gurii peste tot. El cãzu peste ei, cu faþa în jos ºi îºi pãtãcu suc de struguri cãmaºa care acum pãrea însânge-ratã. Picioarele în x ale mesei, cu cercul metalic carele strângea în punctul de întâlnire, arãtau spre tavan.

— Atunci, ia-l, a zis Assef. L-am ajutat pe Sohrab sã se ridice în picioare ºi

l-am curãþat de câteva coji de strugure care i se lipi-serã de pantaloni.

— Hai, ia-l, a zis iar Assef, arãtând spre uºã. L-am luat pe Sohrab de mânã. Era micã, cu pielea

uscatã ºi bãtãtoritã. Degetele i s-au miºcat ºi s-austrecurat printre ale mele. L-am revãzut pe Sohrabcel din fotografia Polaroid, felul cum braþul i se înfã-ºura în jurul piciorului lui Hassan, în timp ce capuli se odihnea pe ºoldul tatãlui sãu. Amândoi zâmbeau.Clopoþeii au rãsunat când am traversat camera.

Am ajuns pânã la uºã.— Bineînþeles, a zis Assef în spatele nostru, nu am

zis cã poþi sã-l iei pe gratis. M-am întors.

Page 313: Vanatorii de Zmeie Nodrm

313

— Ce vrei?— Trebuie sã-l câºtigi.— ªi ce vrei?— Noi doi avem o afacere neterminatã, a spus

atunci Assef. Îþi aminteºti, nu-i aºa? Nu avea de ce sã-ºi facã griji. Nu aº fi putut uita

pentru nimic în lume ziua în care Daoud Khan l-aalungat pe rege. Întreaga mea viaþã de adult, de câteori auzeam de numele lui Daoud Khan, îl vedeam peHassan cu praºtia îndreptatã spre faþa lui Assef, peHassan spunându-i cã de acum înainte vor trebui sã-ispunã „Assef cel chior“ în loc de „Assef Goshkhor“. Îmiaminteam ce invidios fusesem pe curajul lui Hassan,cum îl fãcuse pe Assef sã dea înapoi ºi cum Assef nepromisese cã se va rãzbuna pe amândoi. κi þinusepromisiunea cu Hassan. Acum îmi venise ºi mierândul.

— În regulã, i-am rãspuns, neºtiind ce altceva sã-ispun. Nu aveam de gând sã cerºesc; asta i-ar fi fãcutrãzbunarea ºi mai dulce.

Assef chemã din nou paznicii în camerã.— Vreau sã mã ascultaþi bine, le-a spus. Peste o

clipã o sã închid uºa. Apoi el ºi cu mine o sã ducemla bun sfârºit o afacere mai veche. Indiferent ce auziþi,sã nu intraþi! M-aþi auzit? Sã nu intraþi!

Paznicii încuviinþarã. Apoi se uitarã de la Assef lamine:

— Da, aga sahib.— Când totul se va fi sfârºit, numai unul dintre

noi va ieºi viu din aceastã încãpere, a mai zis Assef.Dacã va fi el, atunci ºi-a câºtigat libertatea ºi-l lãsaþi sãtreacã, aþi înþeles?

Paznicul mai în vârstã se legãnã de pe un piciorpe celãlalt.

— Dar, aga sahib... — Dacã va fi el, îl lãsaþi sã treacã, urlã Assef.

Page 314: Vanatorii de Zmeie Nodrm

314

Cei doi paznici s-au strâmbat, dar au dat din capîn semn cã au înþeles. Se întoarserã sã plece. Unuldintre ei a dat sã-l ia pe Sohrab.

— Lasã-l sã stea, zise Assef. Apoi rânji. Lasã-l sãpriveascã. Bãieþii au nevoie de lecþii.

Paznicii plecarã. Assef îºi puse jos mãtãniile. Se sco-toci în buzunarul vestei negre ºi ceea ce pescui deacolo nu mã surprinse nici cât negru sub unghie:boxul cu bile de oþel.

Are gel în pãr ºi o mustaþã la Clark Gable deasuprabuzelor subþiri. Gelul înmuiase boneta din hârtie verde, pecare o poartã de obicei chirurgii în sala de operaþii, ºi lãsaseo patã mai întunecatã de forma continentului african. Astaîmi amintesc despre el. Asta ºi lanþul de aur cu pandantivulcu Allah, atârnând la gâtul de o nuanþã întunecatã. Se uitãþintã la mine ºi îmi vorbeºte prea repede, într-o limbã pe carenu o înþeleg. Cred cã e urdu. Ochii mei sunt fixaþi pe mãrullui Adam, care îi joacã în sus ºi în jos, ºi aº vrea sã-l întrebcâþi ani are de fapt – fiindcã aratã mult prea tânãr, ca unactor dintr-un serial strãin –, dar tot ce pot sã mormãi este:Cred cã i-am tras o bãtaie zdravãnã. Cred cã i-am traso bãtaie zdravãnã.

NU ºTIU DACÃ I-AM TRAS o bãtaie zdravãnã lui Assef.Nu cred s-o fi fãcut. Cum aº fi putut? Era prima datãcând mã bãteam cu cineva. Nu mai pocnisem penimeni pânã atunci.

Amintirea luptei mele cu Assef e extraordinar devie în detalii: îmi aduc aminte cã Assef a dat drumulla muzicã, înainte de a scoate boxul. Apoi covorul, celcu imaginea alungitã a Meccãi, s-a desprins la unmoment dat de pe perete ºi mi-a cãzut în cap; prafuldin el m-a fãcut sã strãnut. Îmi amintesc cum Assefîmi arunca struguri în faþã, fãcând spume la gurã ºirostogolindu-ºi ochii strãbãtuþi de viniºoare roºii. La

Page 315: Vanatorii de Zmeie Nodrm

315

un moment dat i-a cãzut turbanul, dezvãluindu-ibuclele blonde, lungi pânã la umãr.

ªi, bineînþeles, sfârºitul. Pe care îl vãd cu o claritatedesãvârºitã. Întotdeauna îl voi vedea astfel.

Îmi amintesc, mai ales, asta: boxul lui sclipind înlumina dupã-amiezii; cât de rece mi s-a pãrut laprimele lovituri ºi cât de tare s-a încãlzit de la sângelemeu. Am fost izbit de perete ºi un cui – de care poate,cândva, o fi atârnat vreun tablou – mi s-a înfipt înspate. Sohrab þipând. Tamburina, orga, dil-roba. Eramstrivit de perete. Boxul sfãrâmându-mi oasele fãlcilor.Mã înecam cu proprii mei dinþi ºi mã gândeam lanenumãratele ore pe care le petrecusem la dentist.Izbit iar de perete. Prãbuºit pe duºumea, în timp cesângele care îmi picura din buza ruptã murdãreacovorul violet. Durerea care îmi sfâºia pântecul ºiîntrebarea: oare când voi putea sã respir iar? Sunetulcoastelor mele care trosneau ca acele crengi de copacpe care eu ºi Hassan le rupeam ca sã ne luptãm caSinbad din vechile filme. Sohrab þipând. Faþa mealovindu-se cu zgomot de colþul mãsuþei cu televizorul.Acelaºi pârâit, de data asta sub ochiul meu stâng.Sohrab þipând. Degete înºfãcându-mã de pãr, trã-gându-mi capul pe spate, lucirea boxului de oþel.Inoxidabil. Auzi-l din nou! Zgomotul acela de carnelovitã, acum peste nas. Cad ºi îmi muºc buza dedurere; dinþii mei nu se mai aliniazã cum ºtiam. O altãloviturã. Sohrab þipând.

Nu ºtiu când am început sã râd, dar am fãcut-o.Mã durea când râdeam, mã dureau fãlcile, coastele ºigâtul. Dar eu râdeam ºi râdeam. ªi, cu cât râdeammai tare, cu atât mai tare mã lovea, îmi trãgea pumniºi mã zgâria.

— CE-I ATÂT DE NOSTIM? urla Assef la fiecare nouãloviturã. Scuipatul lui mi-a aterizat în ochi. Sohrabþipa.

Page 316: Vanatorii de Zmeie Nodrm

316

— CE-I ATÂT DE NOSTIM? mugea Assef. O altã coastãpârâind, de data asta undeva jos, în partea stângã.Nostim era cã, pentru prima oarã din iarna lui 1975,mã simþeam împãcat. Râdeam fiindcã undeva, într-uncolþ ascuns al minþii mele, vãzusem toate astea ºi chiarle aºteptasem cu nerãbdare. Îmi aminteam de ziuaaceea de pe deal când îl bombardasem pe Hassan curodii, încercând sã-l provoc. Dar el stãtuse acolo, fãrãsã facã nimic, în timp ce sucul roºu al fructelor îiînmuia tricoul, ca sângele. Apoi îmi luase rodia dinmânã ºi ºi-o zdrobise de frunte. „Acum eºti mulþu-mit?“, ºuierase. „Te simþi mai bine?“ Nu mã simþisemnici mai fericit, nici mai bine – absolut deloc! Daracum, acum – da. Corpul îmi era fãcut bucãþele – câtde rãu, aveam sã aflu mai târziu –, dar mã vindecasem.În sfârºit, eram vindecat. Am râs iar.

Apoi, sfârºitul. ªi asta voi lua cu mine în mormânt: Eram la pãmânt, râzând, iar Assef cãlare pe piep-

tul meu, cu faþa ca o mascã a nebuniei, încadratã debucle zbârlite, care se legãnau la câþiva centimetri defaþa mea. Mâna lui liberã era încleºtatã în beregatamea. Cealaltã – cea cu boxul –, ridicatã deasupraumãrului. A înãlþat pumnul încã ºi mai sus, pregã-tindu-se pentru o nouã loviturã.

Deodatã s-a auzit: „Bas“ – o voce subþiricã.Ne-am uitat amândoi.— Gata, ajunge, vã rog!Mi-am amintit de ceva ce-mi spusese directorul

orfelinatului, când ne deschisese uºa, mie ºi lui Farid.Cum îl chema? Zaman? „Nu se desparte niciodatã dechestia aia“ – asta ne zisese. „O îndeasã la brâul panta-lonilor, oriunde s-ar duce.“

— Ajunge.Dâre îngemãnate de mascara neagrã ºi lacrimi îi

curgeau pe obraji, brãzdând roºul fardului. Buza dejos îi tremura. Din nas îi curgeau mucii.

Page 317: Vanatorii de Zmeie Nodrm

317

— Bas, croncãni.Mâna întinsã din umãr þinea elasticul praºtiei, tras

pânã la capãt. Era ceva în lãcaºul praºtiei, ceva strãlu-citor ºi galben. Am clipit ca sã-mi îndepãrtez sângeledin ochi ºi am vãzut cã era una dintre bilele careþineau înºurubate picioarele în x ale mesei. Sohrabþinea praºtia îndreptatã spre faþa lui Assef.

— Gata, aga, vã rog, a zis, cu o voce rãguºitã ºi tre-muratã. Nu-i mai faceþi rãu!

Gura lui Assef s-a miºcat fãrã sã scoatã un singurcuvânt. A dat sã spunã ceva, apoi s-a oprit.

— Ce crezi cã faci? a zis în cele din urmã.— Vã rog, opriþi-vã, a spus Sohrab, în timp ce la-

crimi proaspete îi izvorau din ochii verzi, amestecân-du-se cu mascara.

— Las-o jos, hazarule! a sâsâit Assef. Pune-o jossau ce i-am fãcut lui va fi nimic pe lângã ce-o sã-þi facþie.

Lacrimile au început din nou sã curgã, neînfrâ-nate. Sohrab a scuturat din cap:

— Vã rog, aga, a mai zis. Opriþi-vã.— Pune-o jos!— Nu-i mai faceþi rãu.— Pune-o jos, am zis!— Vã rog!— PUNE-O JOS!— Bas!— PUNE-O JOS! Assef mi-a dat drumul din încleº-

tare ºi s-a repezit spre Sohrab.Când Sohrab a dat drumul elasticului, praºtia a

scos un þiuit. Apoi Assef a urlat. ªi-a dus mâna la loculunde pânã în urmã cu o secundã fusese ochiul luistâng. Sângele îi þâºnea printre degete. Sânge ºi încãceva – ceva alb, ca un soi de gel.

„I se spune lichid vitros“ – am gândit foarte lim-pede. „Am citit asta undeva. Lichid vitros.“

Page 318: Vanatorii de Zmeie Nodrm

318

Assef s-a încovrigat pe covor. Se rostogolea decolo-colo, zvârcolindu-se, cu mâna încã lipitã de orbitaînsângeratã.

— Sã mergem! a zis Sohrab. M-a luat de mânã.M-a ajutat sã mã ridic în picioare. Fiecare centimetrudin corpul zdrobit mã durea îngrozitor. În spatelenostru, Assef continua sã se zvârcoleascã.

— Afarã! Scoateþi-i afarã! a urlat.Am deschis uºa pe bâjbâite. Ochii paznicilor s-au

fãcut cât cepele când m-au vãzut ºi m-am întrebat cumoi fi arãtând. Stomacul mã durea cu fiecare respiraþie.Unul dintre paznici a zis ceva în paºtunã ºi au trecutamândoi repede pe lângã noi, nãpustindu-se încamera unde Assef încã mai urla:

— AFARÃ!— Bia, a zis Sohrab, trãgându-mã de mânã. Sã

mergem!M-am împleticit pe hol, cu mâna micã a lui Sohrab

într-a mea. Am mai privit o datã peste umãr. Paznicii,aplecaþi deasupra lui Assef, se ocupau de faþa lui.Atunci am înþeles: bila îi rãmãsese înfiptã în orbitã.

Lumea întreagã pãrea sã se legene în sus ºi-n jos,iar scãrile valsau în toate pãrþile în timp ce le coboramºontâcãind ºi sprijinindu-mã de Sohrab. De undeva,de sus, þipetele lui Assef se auzeau neîntrerupt,urletele unui animal rãnit. Ne-am trezit afarã, laluminã, eu þinându-l pe Sohrab pe dupã umeri. L-amvãzut pe Farid alergând spre noi.

— Bismillah! Bismillah! Ochii i-au ieºit din orbitecând m-a vãzut.

M-a luat de subþioarã ºi m-a cãrat în goanã la ma-ºinã. Cred cã am þipat. Priveam cum sandalele luiizbesc ritmic asfaltul, lovindu-i cãlcâiele negre ºi bãtã-torite. Mã durea când respiram. Apoi, dintr-o datã,m-am trezit privind tavanul Land Cruiser-ului, cutapiþeria bej sfâºiatã, auzind piuitul care atenþiona cã

Page 319: Vanatorii de Zmeie Nodrm

o portierã nu este închisã. Zgomote de paºi carealergau în jurul maºinii. Farid ºi Sohrab schimbândcâteva cuvinte. Portiera trântindu-se ºi motorul tre-zindu-se la viaþã. Am simþit cum maºina se smuceºtedin loc, iar o mânuþã mi se aºazã pe frunte. Copaciialergau pe lângã noi – îi vedeam pe fereastrã. Am maiauzit voci pe stradã, cineva þipa. Oftatul lui Sohrab.Farid încã repetând:

— Bismillah! Bismillah!Cred cã atunci am leºinat.

Page 320: Vanatorii de Zmeie Nodrm

320

Niºte feþe care apar, despicând ceaþa ºi durerea, apoidispar iar. Se uitã în jos, la mine, ºi îmi pun întrebãri.Toþi pun întrebãri. ªtiu cine sunt? Mã doare ceva?ªtiam cine sunt ºi mã durea peste tot. Voiam sã lespun, dar dacã încercam sã vorbesc mã durea îngro-zitor. ªtiam asta pentru cã, acum ceva vreme, poateun an, poate doi, poate zece, încercasem sã-i vorbescunui copil cu obrajii mâzgãliþi de ruj ºi ochii înnegriþide mascara. Copilul? Da, acum îl vãd. Suntem într-omaºinã oarecare, eu ºi copilul ºi nu cred cã la volane Soraya, pentru cã Soraya niciodatã nu conduce cuasemenea vitezã. Aº vrea sã-i spun ceva copiluluiãstuia – mi se pare extrem de important sã-i spunceva. Dar nu-mi amintesc ce vreau sã-i spun sau de cear fi atât de important. Poate cã vreau sã-i spun sã numai plângã, fiindcã totul va fi bine de acum înainte.Sau poate nu. Nu ºtiu de ce, dar vreau sã-i mulþumesccopilului.

Feþe. Toate poartã bonete verzi. Intrã ºi ies dincâmpul meu vizual. Vorbesc repede, folosind cuvintepe care nu le înþeleg. Aud ºi alte voci, alte zgomote,piuituri ºi alarme. ªi mereu alte feþe. Care se uitã înjos, la mine. Nu îmi amintesc nici una dintre ele, cuexcepþia celei care are pãrul dat cu gel ºi cu o mustaþãà la Clark Gable, aia care are boneta pãtatã în forma

XXIII.

Page 321: Vanatorii de Zmeie Nodrm

321

Africii. Domnul vedetã-de-telenovelã! E caraghios. Iarîmi vine sã râd. Dar ºi râsul doare.

Leºin.

ZICE CÃ O CHEAMÃ AISHA, „ca pe soþia profetului“. Pãrulcare începe sã îi albeascã e despãrþit de o cãrare pemijlocul capului ºi strâns în coadã de cal la spate. Înnas are un cercel mic, în formã de soare. Poartãochelari cu lentile groase, care îi fac ochii bulbucaþi ºiimenºi. E îmbrãcatã în verde ºi are mâinile moi. Mãvede cã mã uit la ea ºi îmi zâmbeºte. Spune ceva înenglezã. Ceva mã strãpunge în piept, într-o parte.

Leºin.

LÂNGÃ PATUL MEU STÃ UN BÃRBAT. Îl ºtiu. E oacheº ºideºirat ºi are o barbã lungã. Poartã un soi de pãlãrie– cum le zice pãlãriilor ãstora, pakol? O poartã un picînclinatã pe o parte, ca cineva celebru, al cãrui numeîmi scapã acum. Îl ºtiu pe omul ãsta. M-a dus undevacu maºina, cu ani în urmã. Îl ºtiu. E ceva în neregulãcu gura mea. Aud un zgomot ca un fel de bolborosit.

Leºin.

SIMT O ARSURà ÎN BRAÞUL DREPT. Femeia cu ochelaricu lentile bifocale ºi cu inel în formã de soare în nas eaplecatã deasupra braþului meu, de care lipeºte untubuleþ de plastic transparent. Îmi zice: „E potasiu.Înþeapã ca o albinã, nu-i aºa?“ Are dreptate. Cum ocheamã? Ceva care are de-a face cu un profet. ªi peea o ºtiu de câþiva ani buni. Înainte purta pãrul strânsîntr-o coadã de cal. Acum e ridicat într-un coc. Sorayaîºi purta pãrul la fel, prima datã când am vorbit cu ea.Când o fi fost asta? Sãptãmâna trecutã?

Aisha! Da.Ceva nu-i în ordine cu gura mea. ªi ce mã

înjunghie în piept?Leºin.

Page 322: Vanatorii de Zmeie Nodrm

322

SUNTEM ÎN MUNÞII SULAIMAN din Baluchistan ºiBaba se luptã cu ursul negru. E Baba din copilãriamea, Toophan agha, specimenul care întruchipeazãprin excelenþã puterea paºtunã, nu omul topit de subpãturi, cel cu obrajii scofâlciþi ºi ochii înfundaþi înorbite. Se rostogolesc pe un petic de iarbã verde,amândoi, om ºi fiarã, iar pãrul castaniu ºi cârlionþatal lui Baba fluturã în vânt. Ursul rage, sau poate eBaba. Bale ºi sânge; gheare ºi mâini încleºtate. Caddin nou la pãmânt cu un bubuit înfundat; Baba ecãlare pe pieptul ursului, iar degetele i se înfig înberegata animalului. κi ridicã privirea spre mine ºiacum vãd. El sunt eu. Eu mã lupt cu ursul.

Mã trezesc. Omul slab ºi smead e iar la cãpãtâiulmeu. Îl cheamã Farid, acum îmi amintesc. ªi cu el ecopilul din maºinã. Chipul lui îmi aminteºte desunetul unui clopoþel. Mi-e sete.

Leºin.Îmi tot revin ºi leºin.

NUMELE BÃRBATULUI cu mustaþa ca a lui Clark Gablese dovedeºte a fi dr. Faruqi. Nu este actor detelenovele, ci chirurg din cap pânã-n picioare, deºiîncã mã mai gândesc la el ca la cineva pe care l-archema Armand ºi care ar juca într-un serial fierbintea cãrui acþiune sã se petreacã undeva, pe o insulãtropicalã.

„Unde sunt?“, dau sã întreb. Dar gura nu mi sedeschide. Mã încrunt. Mormãi. Armand zâmbeºte;are dinþii orbitor de albi.

— Nu încã, Amir – îmi zice –, dar în curând. Dupãce îþi scot firele.

Vorbeºte o englezã cu accent urdu, gros, rotun-jind sunetele.

— Firele?

Page 323: Vanatorii de Zmeie Nodrm

323

Armand îºi încruciºeazã braþele pe piept; are ante-braþe pãroase ºi poartã o verighetã de aur.

— Probabil cã te-ntrebi unde te afli, ce þi s-a întâm-plat. E absolut normal, aºa se întâmplã postoperator,te simþi dezorientat. Hai sã-þi spun ce ºtiu eu.

Voiam sã-l întreb de fire. „Postoperator“? Undeera Aisha? Voiam sã îmi zâmbeascã, sã îºi punã mâi-nile moi într-ale mele.

Armand s-a încruntat, apoi a ridicat dintr-o sprân-ceanã într-un fel plin de importanþã:

— Te afli într-un spital din Peshawar. Eºti la noide douã zile. Aveai niºte rãni foarte grave, Amir, astatrebuie sã-þi spun. Pot spune, chiar, cã eºti tare noro-cos cã ai scãpat, prietene.

ªi-a clãtinat arãtãtorul înainte ºi înapoi ca unpendul ºi mi-a zis:

— Ai avut splina ruptã, probabil – ºi din fericirepentru tine – o rupturã de ultim moment, pentru cãaveai semnele unei hemoragii interne mai vechi încavitatea abdominalã. Colegii de la secþia de chirurgiegeneralã au trebuit sã efectueze de urgenþã o splenec-tomie. Dacã ruptura s-ar fi produs mai înainte, ai fisângerat pânã la moarte.

Mã bãtu uºor cu palma pe braþul cu perfuzia ºi îmizâmbi:

— Ai mai avut ºi câteva coaste rupte – una dintreele þi-a provocat un pneumotorax.

M-am încruntat. Am încercat sã deschid gura dinnou. Dar mi-am amintit de fire.

— Asta înseamnã un plãmân perforat, mi-aexplicat Armand mai departe. A tras uºor de un tu-buleþ de plastic transparent din stânga mea. Am avutiar senzaþia cã sunt înjunghiat în piept.

— Am închis perforaþia cu acest tub. Am urmãrit traiectoria firului de plastic care se

pierdea pe undeva, printre bandaje, în pieptul meu,

Page 324: Vanatorii de Zmeie Nodrm

324

celãlalt capãt intrând într-un fel de container pejumãtate plin cu un lichid care semãna cu apa. De aicivenea bolborositul.

— Ai mai suferit ºi câteva lacerãri – asta înseamnãtãieturi.

Aº fi vrut sã-i spun cã ºtiu ce înseamnã cuvântul;eram scriitor. Am dat sã deschid gura. Iar uitasem defire.

— Cea mai urâtã lacerare a fost pe buza de sus, areluat Armand. Lovitura þi-a despicat buza în douã,chiar pe mijloc. Dar nu-þi face griji, cei de la chirurgieplasticã þi-au cusut-o la loc ºi, cred ei, rezultatul va fiexcelent, chiar dacã vei rãmâne cu o cicatrice. Nu s-aputut altfel. Ai mai avut o fracturã orbitalã pe parteastângã; ãsta ar fi osul orbitei ºi a trebuit sã-l „reparãm“ºi pe el. O sã scapi de firele din maxilar în vreo ºasesãptãmâni, mi-a mai zis Armand. Pânã atunci – numailichide ºi shake-uri. O sã slãbeºti puþin ºi o sã vorbeºtica Al Pacino în primul film din seria Naºul, dar numaipentru o vreme.

A râs uºor.— Dar azi mai ai o sarcinã. ªtii care e?Am scuturat din cap.— Sarcina ta e sã scapi de gaze. Fã asta ºi o sã

putem sã te hrãnim cu lichide. Fãrã pârþuri, adiomâncare.

A râs din nou. Mai târziu, dupã ce Aisha mi-a schimbat tubul de

dren ºi mi-a ridicat cãpãtâiul patului, aºa cum am ru-gat-o, am început sã mã gândesc la ce mi se întâm-plase. Rupturã de splinã. Dinþi sparþi. Plãmân per-forat. Orbitã crãpatã. Dar, în timp ce mã uitam la unporumbel care ciugulea o fãrâmiturã de pâine de pepervazul ferestrei, mã mai gândeam ºi la altceva ceîmi spusese Armand / dr. Faruqi: „Lovitura þi-a despicat

Page 325: Vanatorii de Zmeie Nodrm

325

buza de sus în douã“, – aºa îmi zisese – „chiar pemijloc“. Chiar pe mijloc, ca o buzã de iepure.

FARID ºI SOHRAB au venit sã mã vadã a doua zi.— Astãzi ne recunoºti? Îþi aminteºti? a zis Farid,

glumind doar pe jumãtate. Am dat din cap cã da.— Al hamdullellah! a zis radiind. Nu mai vorbeºti

tâmpenii.— Mulþumesc, Farid, i-am spus printre fãlcile

strâns cusute. Armand avusese dreptate – chiar aveamvocea lui Al Pacino din Naºul. ªi limba mã lua mereuprin surprindere ori de câte ori îºi scotea vârful prin-tre spaþiile goale lãsate de dinþii pe care îi înghiþisem.Îþi mulþumesc din inimã, pentru tot.

A fãcut un semn cu mâna ºi a roºit puþin: — Bas, n-ai de ce sã-mi mulþumeºti, a zis. M-am în-

tors spre Sohrab. Purta niºte haine noi – un pirhan-tum-ban maro-deschis, care îi venea cam mare, ºi o tichieneagrã pe cap. Se uita în jos, admirându-ºi picioareleºi jucându-se cu perfuzorul încolãcit pe pat.

— Nu am fãcut cunoºtinþã aºa cum se cuvine, i-amzis. I-am întins mâna: eu sunt Amir.

S-a uitat la mâna mea, apoi la mine: — Eºti acel Amir aga despre care îmi vorbea tata?

m-a întrebat.— Da.Mi-am amintit cuvintele din scrisoarea lui Hassan:

„Le-am vorbit atât de mult despre dumneavoastrã luiFarzana jan ºi lui Sohrab, despre cum am crescut îm-preunã ºi cum ne jucam ºi alergam pe strãzi. Au râsascultând ce nãzbâtii fãceam noi doi!“

— ªi þie îþi datorez mulþumiri, Sohrab jan – i-amzis. Mi-ai salvat viaþa.

Nu a spus nimic. Mi-am lãsat mâna în jos, când amvãzut cã nu vrea sã mi-o strângã.

— Îmi plac hainele astea noi, am murmurat.

Page 326: Vanatorii de Zmeie Nodrm

326

— Sunt ale bãiatului meu, a spus Farid. Lui i-aurãmas mici. Îi vin destul de bine lui Sohrab, aºa mi separe.

Apoi a mai zis cã Sohrab poate sta la el, pânã îigãsesc un loc.

— Nu avem prea mult loc, dar ce sã facem? Nupot lãsa copilul în stradã. ªi-apoi, copiii mei auînceput sã þinã la el. Aºa-i, Sohrab?

Dar bãiatul se tot uita în jos, rãsucind perfuzorulîntre degete.

— Voiam sã te întreb – a zis Farid, ezitând un pic– ce s-a întâmplat în casa aia? Ce s-a întâmplat întretine ºi talibanul ãla?

— Sã zicem doar cã am primit amândoi cemeritam, i-am zis.

Farid a dat din cap fãrã sã mai insiste. Mi-a trecutprin minte cã undeva, pe drumul dintre Peshawarºi Afganistan, deveniserãm prieteni.

— ªi eu voiam sã te întreb ceva.— Ce?Nu voiam sã întreb ºi îmi era groazã sã aflu: — Rahim Khan, am zis.— S-a dus.Inima mi s-a fãcut cât un purice.— E... — Nu, nu, a plecat.Mi-a dat o bucatã de hârtie împãturitã ºi o cheiþã. — Proprietarul mi-a dat astea când m-am dus sã-l

caut. A zis cã Rahim Khan a plecat la o zi dupã noi.— ªi unde s-a dus?Farid a ridicat din umeri. — Proprietarul habar n-are. A zis doar cã Rahim

Khan a lãsat scrisoarea ºi cheia pentru tine ºi dus afost.

κi privi ceasul: — E timpul sã plec. Bia, Sohrab.

Page 327: Vanatorii de Zmeie Nodrm

327

— Poþi sã-l mai laºi puþin? i-am zis. Sã-l iei maitârziu?

M-am întors cãtre Sohrab. — Vrei sã stai puþin cu mine? A dat din umeri fãrã sã scoatã o vorbã.— Bineînþeles, a spus Farid. O sã vin sã-l iau

înainte de namaz-ul de searã.

MAI ERAU ÎNCà TREI PACIENÞI în salon cu mine. Doibãrbaþi mai în vârstã, unul cu piciorul în ghips, celãlaltcu astm, ºi un adolescent de cincisprezece-ºaisprezeceani, cãruia i se scosese apendicele. Bãtrânul cu ghipsulse uita fix la noi, fãrã sã clipeascã, mutându-ºi privireade la mine la bãiatul hazar aºezat pe un scaun. Rudelevecinilor mei de salon – bãtrâne cu shalwar-kameez-uride culoare deschisã ºi niºte copii, precum ºi câþivabãrbaþi purtând tichii pe cap – se vânturau pe uºã,fãcând gãlãgie. Aduseserã pakoras, naan, samosas,biryani. Uneori, oamenii se plimbau pur ºi simplu prinîncãpere, aºa, ca bãrbatul înalt ºi bãrbos, care intraseimediat dupã ce veniserã Farid ºi Sohrab. Era înfãºu-rat într-o pãturã maronie. Aisha l-a întrebat ceva înurdu. Dar el nu i-a dat nici o atenþie ºi a cercetat scru-tãtor camera. Mi s-a pãrut cã la mine se uitã puþin mailung decât ar fi fost normal. Când sora i-a vorbit dinnou, s-a învârtit în loc ºi a ieºit.

— Cum te simþi? l-am întrebat pe Sohrab. A datdin umeri ºi ºi-a privit mâinile. Þi-e foame? Doamnaaceea de acolo mi-a dat o farfurie cu biryani, dar nupot sã mãnânc, am zis. – Nu ºtiam ce sã-i mai spun.– N-o vrei tu?

A dat din cap cã nu. — Vrei sã stãm de vorbã?Iar a scuturat din cap. Am stat aºa o vreme, în tãcere, eu proptit între

perne, Sohrab pe scaunul cu trei picioare de lângã

Page 328: Vanatorii de Zmeie Nodrm

328

pat. La un moment dat am aþipit ºi când m-am trezitlumina zilei mai scãzuse în intensitate, umbrele seîntinseserã pretutindeni ºi Sohrab stãtea tot lângãmine. κi privea mâinile.

ÎN NOAPTEA ACEEA, dupã ce Farid l-a luat pe Sohrab,am deschis scrisoarea lui Rahim Khan. Amânasem s-ocitesc cât de mult putusem. Scria:

Amir jan,Inshallah, sper ca aceastã scrisoare sã te gãseascã

sãnãtos. Mã rog lui Allah sã nu te fi pus în pericol ºi caAfganistanul sã nu fie nemilos cu tine. Din ziua în care aiplecat te-am pomenit în toate rugãciunile mele.

Ai avut dreptate sã bãnuieºti toþi anii ãºtia cã ºtiu. Da,am ºtiut. Hassan mi-a spus la scurt timp dupã ce s-aîntâmplat. Ce ai fãcut a fost greºit, Amir jan, dar nu uitacã erai un bãieþel când s-a întâmplat. Un bãieþel tulburat.Erai prea aspru cu tine pe atunci, ºi mai eºti ºi acum – amvãzut asta în ochii tãi, la Peshawar. Dar sper cã vei þine contde ce-þi spun: un bãrbat care nu are conºtiinþã ºi nicibunãtate în inimã, nici nu suferã. Sper ca suferinþa ta sãfie curmatã odatã cu aceastã cãlãtorie în Afganistan.

Amir jan, mi-e ruºine de minciunile pe care þi le-am spusîn toþi anii aceºtia. Aveai dreptate sã fii furios, la Peshawar.Aveai dreptul sã ºtii. Aºa cum îl avea ºi Hassan. ªtiu cã nune absolvã pe nici unul dintre noi, dar Kabulul în caretrãiam noi pe atunci era o lume ciudatã, în care erau lucrurimai importante decât adevãrul.

Amir jan, ºtiu cât de aspru a fost tatãl tãu cu tine, cândai început sã creºti. Am vãzut cum sufereai ºi tânjeai dupãafecþiunea lui, iar inima mea sângera pentru tine. Dar tatãltãu era un bãrbat sfâºiat între douã jumãtãþi, Amir jan: tuºi Hassan. Vã iubea pe amândoi, dar nu-l putea iubi peHassan aºa cum îºi dorea – deschis, ca un tatã. Aºa cã amãrit pretenþiile în cazul tãu – Amir, jumãtatea legitimã dinpunct de vedere social, jumãtatea care reprezenta moºteni-

Page 329: Vanatorii de Zmeie Nodrm

329

torul bogãþiilor pe care le primise la rândul sãu de la strã-moºi, al privilegiilor dublate prin ascunderea pãcatelor careveneau odatã cu aceste bogãþii. Când te vedea pe tine, sevedea pe el. ªi vina lui. Încã mai eºti supãrat ºi îmi dauseama cã e prea devreme sã accepþi ce îþi spun, dar poatecã într-o zi vei înþelege cã atunci când tatãl tãu era asprucu tine, era aspru ºi cu el însuºi. Tatãl tãu, asemenea þie,era un suflet chinuit, Amir jan.

Nu pot descrie adâncimea ºi întunecimea durerii cares-a abãtut asupra mea când am aflat despre trecerea lui înnefiinþã. L-am iubit pentru cã îmi era prieten, dar ºi pentrucã era un om bun, poate chiar un mare om. ªi asta e ceea cevreau sã înþelegi: cã bunãtatea, adevãrata lui bunãtate, s-anãscut din remuºcãrile tatãlui tãu. Uneori, cred cã tot cefãcea – hrãnind sãracii de pe strãzi, construind un orfelinat,dând bani prietenilor aflaþi la ananghie – reprezenta de fapto rãscumpãrare a pãcatelor, Amir jan. ªi asta, cred eu, esteesenþa rãscumpãrãrii pãcatelor, Amir jan: când vinovãþiaduce la bunãtate.

ªtiu cã, în cele din urmã, Dumnezeu va fi iertãtor. Neva ierta pe tatãl tãu ºi pe mine, dar ºi pe tine. Sper sã poþiface ºi tu la fel. Iartã-þi tatãl, dacã poþi. Iartã-mã ºi pe mine,dacã vrei. Dar, cel mai important, iartã-te pe tine însuþi.

Þi-am lãsat niºte bani, cam tot ce mi-a mai rãmas, defapt. Cred cã o sã ai ceva cheltuieli când o sã te întorci aiciºi banii ãºtia þi le-ar putea acoperi. E o bancã în Peshawar;Farid ºtie unde e. Banii sunt într-o cutie de valori. Þi-amlãsat cheia.

Cât despre mine, e vremea sã plec. Mi-a mai rãmas puþintimp si aº vrea sã-l petrec singur. Te rog, nu mã cãuta. Astae ultima mea rugãminte cãtre tine.

Te las în mâinile lui Dumnezeu.

Prietenul tãu dintotdeauna,RahimMi-am ºters ochii cu mâneca pijamalei de spital.

Am împãturit scrisoarea ºi am pus-o sub saltea.

Page 330: Vanatorii de Zmeie Nodrm

330

„Amir, jumãtatea legitimã din punct de vedere so-cial, jumãtatea care reprezenta moºtenitorul bogãþiilorpe care le primise la rândul sãu de la strãmoºi, precumºi privilegiile dublate prin ascunderea pãcatelor careveneau odatã cu aceste bogãþii.“ Poate de asta Baba ºicu mine ne înþeleseserãm atât de bine în Statele Unite –mi-am spus. Vindeam porcãrii pe bani puþini, aveamslujbe meschine ºi un apartament întunecos – versiuneaamericanã a unei colibe; poate cã în America, atuncicând se uita la mine, Baba vedea ºi o fãrâmã din Hassan.

„Tatãl tãu, asemenea þie, a fost un suflet chinuit“ –scrisese Rahim Khan. Poate chiar aºa ºi era. Amândoipãcãtuiserãm ºi trãdaserãm. Dar Baba gãsise o cale dea face bine, mânat din propriile-i remuºcãri. Eu cefãcusem, în afarã de faptul cã încercasem sã scap devinã prin înlãturarea celor pe care îi trãdasem, dupãcare încercasem sã uit totul? Ce fãcusem altceva decâtsã mã transform într-un insomniac?

Ce fãcusem în tot acest timp ca sã îndreptlucrurile?

Când asistenta – nu Aisha, ci o femeie cu pãrulroºu, al cãrei nume îmi scapã – a intrat cu o seringãîn mânã ºi m-a întrebat dacã am nevoie de o injecþiecu morfinã, am spus „da“.

A DOUA ZI DIMINEAÞÃ mi-au scos tubul de dren din to-race. Armand le-a dat voie asistentelor sã mã hrã-neascã cu suc de mere. Când a venit cu paharul desuc pe care l-a pus pe noptiera de la capul patului,i-am cerut Aishei o oglindã. ªi-a ridicat ochelarii pefrunte ºi a tras draperiile, lãsând lumina soarelui dedimineaþã sã inunde încãperea.

— Dar þine minte – mi-a zis peste umãr – o sã aratemai bine peste câteva zile. Ginerele meu a avut unaccident de motoretã anul trecut. Faþa lui frumoasã

Page 331: Vanatorii de Zmeie Nodrm

331

a fost târâtã pe asfalt ºi arãta ca o vânãtã. Acum e dinnou frumoasã, ca a unui actor de cinema.

În ciuda asigurãrilor ei, când m-am uitat înoglindã ºi mi-am vãzut faþa mi s-a tãiat respiraþia.Arãta de parcã cineva mi-ar fi înfipt duza unei pompede bicicletã pe sub piele ºi ar fi început sã pompeze:ochii îmi erau vineþi ºi umflaþi, dar cel mai rãu arãtagura – o umflãturã grotescã de o culoare combinatã,roºu cu violet, toatã numai copci ºi julituri. Am încer-cat sã zâmbesc, dar un val de durere mi-a sãgetat bu-zele. Nu aveam sã mai fac asta ceva vreme de acumîncolo. Aveam copci de-a lungul obrazului stâng, pânãsub bãrbie, ºi pe frunte, pânã la linia pãrului.

Bãtrânul cu piciorul în ghips a zis ceva în urdu.Am dat din umeri spre el ºi am scuturat din cap. Aarãtat spre faþa lui, a lovit-o uºor cu palma ºi a zâmbitlarg, un rânjet fãrã dinþi.

— Foarte bine, a zis în englezã. Inshallah!— Mulþumesc, am murmurat.Farid ºi Sohrab au intrat pe uºã chiar când pu-

neam oglinda deoparte. Sohrab s-a aºezat pe scaunulde lângã pat ºi ºi-a sprijinit capul de tãblie.

— ªtii, cu cât pleci mai repede de aici, cu atât maibine, mi-a zis Farid.

— Dr. Faruqi spune... — Nu mã refeream la spital, mã refeream la

Peshawar.— De ce?— Nu cred cã o sã mai fii în siguranþã mult timp,

a zis iar Farid. κi coborî vocea: Talibanii au prietenipe aici. Vor începe sã te caute.

— Cred cã au ºi început, am murmurat. M-amgândit deodatã la bãrbosul care intrase în camerã ºistãtuse acolo, zgâindu-se la mine.

Farid se aplecã spre mine:

Page 332: Vanatorii de Zmeie Nodrm

332

— De îndatã ce o sã poþi sã mergi, o sã te duc laIslamabad. Nu vei fi nici acolo în siguranþã, nicãieriîn Pakistan nu vei fi, dar e mai bine decât aici. Celpuþin vei câºtiga ceva timp.

— Farid jan, probabil cã nici de tine nu e preabine. Poate n-ar trebui sã fii vãzut cu mine, doar aio familie de care trebuie sã ai grijã.

Farid a fãcut un gest vag cu mâna: — Bãieþii mei sunt mici, dar foarte ºmecheri. ªtiu

sã aibã grijã de mama ºi de surorile lor.A zâmbit.— ªi-apoi, n-am zis cã o fac pe gratis.— Nu te-aº fi lãsat nici dacã te-ai fi oferit, am zis.

Am uitat cã nu pot sã zâmbesc ºi am încercat. O micãpicãturã de sânge mi s-a prelins pe bãrbie.

— Pot sã te mai rog ceva?— Pentru tine, de încã o mie de ori, a zis Farid.ªi, dintr-o datã, m-am trezit plângând. Oftam,

înghiþind parcã aerul, în timp ce râuri de lacrimi îmicurgeau pe obrajii tãiaþi ºi pe buzele cusute.

— Ce s-a întâmplat? s-a speriat Farid. Mi-am îngropat faþa în mâini. ªtiam cã tot salonul

se uitã la mine. Dupã aceea m-am simþit obosit, pustiit:— Îmi pare rãu, am zis. Sohrab se uita la mine,

încruntat.Când am putut vorbi din nou, i-am spus lui Farid

ce vreau: — Rahim Khan a zis cã locuiesc aici, în Peshawar.— Poate ar fi bine sã le scrii numele, mi-a zis Farid,

privindu-mã cu precauþie, de parcã s-ar fi întrebat ceo sã mã mai apuce în curând.

Le-am scris numele pe un colþ de hârtie ruptã din-tr-un sul. „John ºi Betty Caldwell“.

Farid a bãgat bucãþica de hârtie în buzunar: — O sã-i caut cât pot de repede, a zis.Apoi s-a întors spre Sohrab:

Page 333: Vanatorii de Zmeie Nodrm

333

— Cât despre tine, o sã vin sã te iau disearã. Sãnu-l oboseºti prea tare pe Amir aga.

Dar Sohrab se dusese la fereastrã, unde vreo ºaseporumbei se plimbau nestingheriþi pe pervaz, în susºi-n jos, ciugulind lemnul ºi firimituri de pâine.

ÎN SERTARUL DIN MIJLOC al noptierei de lângã patulmeu am gãsit un numãr din National Geographic, uncreion cu vârful bont, un pieptene cu dinþi lipsã ºiceea ce cãutam acum, în timp ce transpiraþia îmicurgea pe frunte din cauza efortului: un pachet cucãrþi de joc. Le numãrasem mai devreme ºi, în modsurprinzãtor, nu lipsea nici una. L-am întrebat peSohrab dacã vrea sã jucãm. Nu mã aºteptam sã-mirãspundã, ci doar sã dea din cap. Era tãcut de cândfugisem din Kabul.

Dar el s-a întors de la geam ºi a spus: — Singurul joc pe care îl ºtiu este panjpar.— Deja îmi pare rãu pentru tine, pentru cã sunt

un mare maestru în materie de panjpar. Renumit lanivel mondial.

ªi-a reluat locul pe scaunul de lângã mine. I-amîmpãrþit cele cinci cãrþi:

— Când eu ºi tatãl tãu eram de vârsta ta, jucamjocul ãsta. Mai ales iarna, când ningea ºi nu puteamieºi afarã. Jucam pânã apunea soarele.

A dat jos o carte, apoi a luat alta din grãmadã. Îlpriveam pe furiº, în timp ce îºi studia cãrþile. Era leittatãl lui din atâtea puncte de vedere: felul în care îºidesfãcea cãrþile în evantai cu amândouã mâinile, felulîn care îºi mijea ochii în timp ce se uita atent la ele,faptul cã foarte rar privea o persoanã în ochi.

Am jucat în tãcere. Am câºtigat primul joc, apoil-am lãsat sã îl câºtige pe al doilea ºi le-am pierdutpe ultimele cinci pe cinstite.

Page 334: Vanatorii de Zmeie Nodrm

334

— Eºti la fel de bun ca tatãl tãu, poate chiar maibun, am zis, dupã ultima partidã pierdutã. Îl maibãteam uneori, dar cred cã mã lãsa sã câºtig.

Am fãcut o pauzã înainte sã spun: — Tatãl tãu ºi cu mine am fost alãptaþi de aceeaºi

femeie. — ªtiu!— Ce... ce þi-a spus despre mine?— Cã eraþi cel mai bun prieten pe care l-a avut

vreodatã, mi-a rãspuns.Am început sã mã joc cu valetul de caro. — Mã tem cã nu i-am fost un prieten chiar aºa de

bun, i-am zis. Dar tare mult aº vrea sã fiu prietenultãu. Ai vrea? Þi-ar plãcea?

Mi-am pus cu blândeþe mâna pe braþul lui, dar atresãrit. A trântit cãrþile ºi s-a tras cât mai departe pescaun. S-a ridicat ºi s-a dus la fereastrã. Cerul seumplea de fâºii roºii ºi purpurii, pe mãsurã ce soareleapunea deasupra Peshawarului. De pe strada dededesubt se auzeau claxoane, rãgete de mãgari,fluierat de poliþiºti. Sohrab stãtea în lumina aceeapurpurie, cu fruntea lipitã de geam ºi pumnii strânºila subsuoarã.

AISHA A RUGAT UN COLEG asistent sã mã ajute sã fac pri-mii paºi. Am început chiar în seara aceea. Am dat ocolcamerei o singurã datã, þinându-mã cu o mânã destativul pe rotile al perfuzorului, iar cu cealaltãagãþându-mã de braþul asistentului. Mi-au trebuit zeceminute ca sã ajung iar la pat ºi, între timp, incizia dinstomac parcã îmi pulsa ºi eram scãldat în transpiraþie.M-am aºezat pe pat, oftând, cu inima bãtându-mi caun ciocan în urechi ºi gândindu-mã ce dor îmi e desoþia mea.

Sohrab ºi cu mine am jucat apoi panjpar, aproapetoatã ziua urmãtoare. Tot în tãcere. La fel ºi în ziua

Page 335: Vanatorii de Zmeie Nodrm

335

urmãtoare ºi în urmãtoarea. De-abia dacã vorbeam,doar jucam panjpar – eu, proptit între perne, el – pescãunelul cu trei picioare, iar rutina asta nu eraîntreruptã decât de plimbarea obligatorie în jurulcamerei sau de mersul la baia de pe hol. Mai târziu,în noaptea aceea, am avut un vis; am visat cã Assef stãîn uºa camerei mele de spital, cu bila încã înfiptã înorbitã: „Noi doi suntem la fel“ – îmi zicea. „Ai suptlapte cu el de la acelaºi sân, dar eºti geamãnul meu.“

ÎN ZIUA URMÃTOARE, la prima orã, i-am spus luiArmand cã plec.

— E prea devreme pentru externare, a protestatel. Nu mai purta haine de chirurg, ci un costum bleu-marin cu cravatã galbenã. Avea din nou gel în pãr.Încã mai iei antibiotice intravenos ºi...

— Trebuie sã plec, i-am spus. Vã sunt recunos-cãtor tuturor pentru tot ce aþi fãcut pentru mine. Cuadevãrat. Dar chiar trebuie sã plec.

— Unde o sã mergeþi? a mai zis Armand.— Mai bine sã nu ºtiþi.— De-abia puteþi merge.— Pot sã merg pânã în capãtul holului ºi înapoi,

i-am zis. O sã fiu bine.Planul era cam aºa: sã ies din spital, sã iau banii

din cutia de valori de la bancã ºi sã-mi plãtesc spitali-zarea, sã merg cu maºina pânã la orfelinatul lui Johnºi Betty Caldwell ca sã-l las pe Sohrab, apoi sã plecla Islamabad ºi sã-mi schimb planurile de cãlãtorie.Sã mai stau câteva zile pânã o sã mã simt mai bine.Apoi sã iau primul avion spre casã.

Ãsta era planul, pânã în dimineaþa aceea când ausosit Farid ºi Sohrab.

— Prietenii ãºtia ai tãi, Betty ºi John Caldwell, nusunt în Peshawar, mi-a zis Farid.

Page 336: Vanatorii de Zmeie Nodrm

336

Îmi luase zece minute sã-mi pun pirhan-tumban-ul.Pieptul, acolo unde mã tãiaserã ca sã-mi punã tubul,mã durea când ridicam braþul, iar stomacul îmi pulsa,parcã, de fiecare datã când mã aplecam. Abia îmitrãgeam sufletul, respirând întretãiat, dupã efortulde a-mi aduna cele câteva lucruri care îmi aparþineauºi de a le bãga într-o pungã maro, de hârtie. Darreuºisem sã mã pregãtesc ºi acum stãteam pemarginea patului, când a venit Farid cu noutãþi.Sohrab s-a aºezat pe pat, chiar lângã mine.

— Unde s-au dus? am întrebat. Farid a scuturat din cap. — Nu înþelegi... — Pentru cã Rahim Khan zicea... — Am fost la Consulatul Statelor Unite, a zis

Farid, luându-mi punga. Nu au existat niciodatã unJohn ºi o Betty Caldwell în Peshawar. Conform celorspuse de cei de la Consulat, nu existã nici în vreo altãparte. Oricum, nu aici, în Peshawar.

Chiar lângã mine, Sohrab rãsfoia paginile vechiu-lui numãr din National Geographic.

AM LUAT BANII DE LA BANCÃ. Managerul, un om gras,cu pete de transpiraþie la subsuori, îmi zâmbeastrãlucitor ºi îmi tot repeta cã nimeni de la bancã nuse atinsese de bani.

— Absolut nimeni, a zis grav, dând din arãtãtorîntocmai ca Armand.

Sã mergi prin Peshawar cu atât de mulþi baniîntr-o pungã de hârtie era o experienþã uºorînfricoºãtoare. În plus, aveam impresia cã fiecarebãrbos care se uitã la mine este un ucigaº taliban,trimis de Assef. Frica mea era sporitã de douã lucruri:erau mulþi bãrboºi în Peshawar ºi toatã lumea se uitainsistent.

Page 337: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Ce facem cu el? a zis Farid, mergând încetiºoralãturi de mine, în drumul de la casieria spitaluluispre maºinã. Sohrab era aºezat pe bancheta din spatea Land Cruiser-ului, privind traficul prin geamul lãsatîn jos ºi cu bãrbia sprijinitã în palmã.

— Nu poate rãmâne la Peshawar, am zis încetiºor.— Nu, Amir aga, nu poate rãmâne, a spus ºi Farid.

Îmi citea întrebãrile ascunse printre vorbe. Îmi parerãu, aº vrea sã...

— Nu-i nimic, Farid, i-am zis. Am reuºit chiar sãafiºez un zâmbet obosit. Ai destule guri de hrãnit.

Lângã maºinã stãtea acum un câine, aºezat pelabele din spate ºi ridicat cu cele din faþã pe portieramaºinii, dând din coadã. Sohrab mângâia câinele.

— Cred cã deocamdatã va merge la Islamabad,am zis.

AM DORMIT APROAPE tot drumul pânã la Islamabad,adicã vreo patru ore. Am visat mult, dar nu-mi maiamintesc decât un hocus-pocus de imagini, frânturiale memoriei vizuale, ca ºi cãrþile într-un Rolodex:Baba marinând carnea de miel pentru cea de-a trei-sprezecea aniversare a zilei mele de naºtere, Sorayaºi cu mine fãcând dragoste pentru prima datã, soarelecare rãsãrea la est, urechile noastre încã rãsunând demuzica de la nuntã, palmele ei vopsite cu hennaîmpletindu-se cu ale mele. Apoi, când Baba ne luase,pe Hassan ºi pe mine, la cãpºuni, în Jalalabad, iarproprietarul ne spusese cã putem mânca oricât vrem,cu condiþia sã cumpãrãm mãcar patru kilograme –ºi cum sfârºiserãm amândoi prin a ne vãita de dureride burtã. Cât de întunecat, aproape negru, arãtasângele lui Hassan pe zãpadã, picurând din turulpantalonilor. „Sângele e un lucru puternic, bachem.“Khala Jamila bãtând-o pe Soraya pe genunchi ºi spu-nându-i: „Dumnezeu ºtie mai bine, poate cã nu a fost

337

Page 338: Vanatorii de Zmeie Nodrm

sã fie.“ Eu pe teresa casei tatãlui meu, dormind. Babaspunând cã singurul pãcat care conteazã este hoþia.Rahim Khan la telefon, explicându-mi cã mai existão cale de a fi din nou bun. O cale de a fi din nou bun...

Page 339: Vanatorii de Zmeie Nodrm

339

Dacã Peshawar era oraºul care îmi amintea de ceea cefusese cândva Kabulul, atunci Islamabadul era oraºulîn care Kabulul s-ar fi putut transforma într-o bunãzi. Strãzile erau mai largi decât în Peshawar, maicurate ºi mãrginite de hibiscuºi ºi copaci. Bazarurileerau mai bine organizate ºi nu erau atât de înþesatede ricºe ºi biciclete. Arhitectura era ºi ea mai elegantã,mai modernã ºi am vãzut parcuri în care trandafiriiºi iasomia înfloreau la umbra copacilor.

Farid a gãsit un mic hotel pe o stradã lãturalnicãcare se întindea la poalele dealurilor Margalla. Pedrum am trecut pe lângã celebra moschee ShahFaisal, consideratã cea mai mare din lume, cu mina-retele ei ascuþite ºi turlele uriaºe, de beton. Sohrab arãmas cu gura cãscatã la vederea ei, apoi s-a aplecatpe geamul portierei ºi a urmãrit-o cu privirea pânãce Farid a dat colþul.

CAMERA DE LA HOTEL ERA o versiune mult îmbunãtãþitãa celei din Kabul, unde stãtusem cu Farid. Cearcea-furile erau curate, covorul aspirat ºi baia – sclipitoare.Aveai tot ce îþi trebuie – ºampon, sãpun, lame de ras,cadã ºi prosoape mirosind a lãmâie. ªi nici o patã desânge pe pereþi. ªi încã un lucru: un televizor aºezatpe noptiera dintre cele douã paturi de o persoanã.

XXIV.

Page 340: Vanatorii de Zmeie Nodrm

340

— Uite! i-am spus lui Sohrab. Am dat drumul latelevizor apãsând pe buton – nu avea telecomandã– ºi am început sã schimb canalele. Am gãsit unspectacol de marionete pentru copii, cu douã oipufoase care cântau în urdu. Sohrab s-a aºezat peunul dintre paturi, cu genunchii la piept. Imaginilede la televizor i se reflectau în pupilele verzi în timpce privea ecranul cu un chip ca de piatrã, legãnân-du-se înainte ºi înapoi. Mi-am amintit de promisiuneape care i-o fãcusem cândva lui Hassan, cã o sã-i iauun televizor color, pentru el ºi familia lui, când o sãcreºtem mari.

— Trebuie sã plec, Amir aga, a zis Farid. — Rãmâi aici peste noapte, i-am spus. Te aºteaptã

un drum lung. Poþi pleca mâine.— Tashakor, mi-a rãspuns. Dar vreau sã mã întorc

în noaptea asta. Mi-e dor de copiii mei.Apoi, îndreptându-se spre uºã, s-a oprit:— La revedere, Sohrab jan, a zis. A aºteptat un

rãspuns, dar Sohrab nu-i dãdea nici o atenþie. Selegãna doar înainte ºi înapoi, cu faþa luminatã destrãlucirea argintie a imaginilor care dansau pe ecran.

Afarã, i-am dat un plic. L-a deschis ºi a rãmas cugura cãscatã.

— Nu ºtiam cum sã-þi mulþumesc, i-am zis. Ai fãcutatât de mult pentru mine.

— Cât e aici? a zis Farid, uºor ameþit. — Ceva mai mult de douã mii de dolari.— Douã... a început. Buza de jos îi tremura puþin.

Mai târziu, când a pornit maºina, desprinzându-sedin curbã, a claxonat de douã ori ºi mi-a fãcut cumâna. I-am rãspuns. Nu l-am mai vãzut niciodatã.

M-am întors în camera de hotel ºi l-am gãsit peSohrab întins pe pat, încovrigat în forma literei C.Avea ochii închiºi, dar nu-mi dãdeam seama dacãdoarme. Închisese televizorul. M-am întins pe patul

Page 341: Vanatorii de Zmeie Nodrm

341

meu ºi m-am strâmbat de durere, ºtergându-mitranspiraþia rece de pe frunte. Mã întrebam cât va maiþine durerea asta care nu mã slãbea deloc când mãridicam, mã aºezam sau mã întorceam de pe o partepe alta, în pat. M-am mai întrebat când am sã potmânca hranã solidã. M-am întrebat ce voi face cubãieþelul rãnit, care zãcea întins în patul de alãturi, cutoate cã o parte din mine ºtia deja.

Pe noptierã era o canã cu apã. Mi-am turnat unpahar ºi am luat douã pastile din cele pe care mi ledãduse Armand. Apa era caldã ºi amãruie. Am trasdraperiile ºi m-am lãsat uºor pe pat, apoi m-am întins.Credeam cã o sã-mi explodeze pieptul, desfãcându-sebrusc. Când durerea m-a lãsat puþin ºi am începutsã respir din nou, mi-am tras pãtura pânã la piept ºiam aºteptat ca doctoriile lui Armand sã-ºi facã efectul.

CÂND M-AM TREZIT, CAMERA era ºi mai întunecatã. Feliade cer care se zãrea printre perdele era purpurie;amurgul se topea încet în noapte. Cearceafurile erauleoarcã, iar capul parcã îmi bubuia. Visasem iar, darnu-mi aminteam ce.

Inima mi-a sãrit din piept când m-am uitat sprepatul lui Sohrab ºi am vãzut cã e gol. L-am strigat.Sunetul vocii mele m-a speriat. Era confuz sã staiîntr-o camerã de hotel, pe întuneric, la mii de kilo-metri depãrtare de casã, cu corpul fãcut bucãþele, stri-gând numele unui bãieþel pe care îl întâlnisem pentruprima oarã cu numai câteva zile în urmã. L-am strigatdin nou, fãrã rãspuns. M-am chinuit sã mã ridic dinpat, am cãutat în baie, pe holul strâmt din faþa came-rei, nimic. Plecase.

Am încuiat uºa ºi am ºontâcãit pânã la biroul direc-torului, þinându-mã cu o mânã de balustrada specialfixatã de-a lungul peretelui. În hol era un palmier deplastic prãfuit, iar pe tapetul lipit pe perete zburau

Page 342: Vanatorii de Zmeie Nodrm

342

pãsãri flamingo roz. L-am gãsit pe director citindu-ºiziarul în spatele biroului de la recepþie. I l-am descrispe Sohrab ºi l-am întrebat dacã nu cumva l-a vãzut. A pus ziarul pe birou ºi ºi-a dat jos ochelarii de citit.Avea un pãr unsuros ºi o mustaþã pãtrãþoasã înspicatãcu fire cenuºii. Mirosea vag a fructe tropicale – unelepe care nu le puteam recunoaºte.

— Eh, bãieþilor le place sã facã ºotii, a zis, oftând.Eu am trei; toatã ziua fug încolo ºi-ncoace ºi o necãjescpe mama lor. A început sã-ºi facã vânt cu ziarul,zgâindu-se la fãlcile mele cusute.

— Nu cred cã a fugit ca sã se joace, am spus. ªi nicinu suntem de aici. Mi-e teamã sã nu se fi rãtãcit.

A dat din cap a mustrare:— Atunci n-ar fi trebuit sã-l scãpaþi din ochi,

domnule.— ªtiu – i-am rãspuns –, dar am adormit ºi când

m-am trezit dispãruse. — ªtiþi, bãieþii trebuie supravegheaþi tot timpul.— Da, am zis ºi am simþit cum îmi creºte tensiunea.

Cum putea fi atât de obtuz ºi de nepãsãtor?ªi-a mutat ziarul dintr-o mânã în cealaltã ºi a mai zis:— Acum, ar vrea biciclete.— Cine?— Bãieþii mei, m-a lãmurit. Mã tot bat la cap:

„Tati, tati, te rugãm sã ne iei biciclete ºi n-o sã te maisupãrãm. Te rugãm, tati!“ Râse uºor, pe nas: Mamalor m-ar omorî, vã jur!

Mi l-am închipuit pe Sohrab zãcând într-un ºanþ.Sau în portbagajul vreunei maºini, legat ºi cu cãluº lagurã. Nu voiam sã-mi pãtez mâinile cu sângele lui.Nu ºi cu al lui.

— Vã rog..., am spus. Mi-am mijit ochii ºi i-amcitit numele pe ecusonul de pe buzunarul cãmãºii cumânecã scurtã, de bumbac: ...domnule Fayyaz, l-aþivãzut?

Page 343: Vanatorii de Zmeie Nodrm

343

— Pe bãiat?Mi-am muºcat buza.— Da, pe bãiat! Bãiatul care a venit cu mine. L-aþi

vãzut sau nu, pentru numele lui Dumnezeu?Ziarul cu care-ºi fãcea vânt s-a oprit. Ochii i s-au

îngustat:— Prietene, nu face pe deºteptul cu mine, fiindcã

nu eu sunt cel care l-a pierdut.Cu toate cã ce spunea el avea un grãunte de ade-

vãr, am simþit cum mi se urcã sângele la cap:— Ai dreptate – e greºeala mea, aºa-i. Dar acum

spune-mi, l-ai vãzut?— Îmi pare rãu, a spus pe un ton politicos. ªi-a

pus iar ochelarii pe nas ºi ºi-a deschis cu o miºcarebruscã ziarul. Nu am vãzut nici un bãiat.

Am stat un minut nemiºcat la recepþie, încercândsã nu þip. Apoi, în timp ce ieºeam din hol, l-am auzit:

— Aveþi vreo idee pe unde s-o fi dus?— Nu, am zis. Mã simþeam obosit. Obosit ºi

speriat.— Îi place ceva în mod special? a mai zis. Am vãzut

cã împãturise ziarul. Bãieþii mei, de exemplu, ar faceorice ca sã meargã la un film american, de acþiune,mai ales alea cu Arnold Whatsanegger...

— Moscheea! am zis. Moscheea cea mare.Mi-am amintit cã vederea moscheei celei mari îl

scosese pe Sohrab din apatie, când trecuserãm cu ma-ºina pe acolo, cã se aplecase în afarã, pe geam, ca são vadã mai bine.

— Shah Faisal?— Da, mã puteþi duce acolo?— ªtiaþi cã e cea mai mare din lume? m-a întrebat.— Nu, dar... — Numai curtea moscheii poate adãposti

patruzeci de mii de oameni.— Mã puteþi duce acolo?

Page 344: Vanatorii de Zmeie Nodrm

344

— Nu-i mai mult de un kilometru pânã acolo, azis. Dar deja se îndepãrta de pupitru.

— Vã plãtesc, i-am mai zis.A oftat ºi a scuturat din cap.— Aºteptaþi aici, mi-a spus. A dispãrut într-o

camerã din spate ºi s-a întors purtând alþi ochelari ºicu niºte chei în mânã; o femeie micuþã, grãsuþã,într-un sari portocaliu, venea în urma lui. I-a luatlocul în spatele biroului de la recepþie.

— Nu vã iau nici un ban – mi-a suflat în faþã –, vãduc pentru cã sunt tatã, ca ºi dumneavoastrã.

MÃ GÂNDEAM CÃ O SÃ NE ÎNVÂRTIM prin oraº pânã lacãderea nopþii. Mã ºi vedeam la poliþie, descriindu-lpe Sohrab, sub privirea încãrcatã de reproº a luiFayyaz. Aproape cã auzeam vocea obositã ºi dezintere-satã a poliþistului punându-mi întrebãrile de rutinã.Iar printre aceste întrebãri oficiale o auzeam ºi pe ceaneoficialã: Cui dracu’ îi pasã de încã un copil afganmort?

Dar l-am gãsit la vreo cincizeci de metri de mos-chee, stând pe jos, în parcarea aproape goalã, pe oinsuliþã de verdeaþã. Fayyaz a tras pe dreapta ca sãcobor:

— Trebuie sã mã întorc, mi-a zis.— E bine, o sã ne întoarcem pe jos, i-am rãspuns.

Vã mulþumesc, domnule Fayyaz, vã mulþumesc dintot sufletul.

S-a întors spre mine ºi s-a aplecat peste scaunulºoferului.

— Pot sã vã spun ceva?— Sigur.În semiîntunericul amurgului, chipul lui era doar

o pereche de ochelari, reflectând lumina tot mai slabã. — Chestia e cã... voi, afganii, sunteþi cam ne-

cugetaþi.

Page 345: Vanatorii de Zmeie Nodrm

345

Eram obosit ºi aveam dureri. Falca mã înjunghia.Iar nenorocitele alea de rãni din piept ºi stomac sesimþeau ca sârma ghimpatã pe sub piele. Dar, cu toateastea, am început sã râd.

— Ce... ce am..., zicea Fayyaz, dar eu eram dejape jos de râs, înecat de hohotele de râs care ieºeau cugreu din gura cusutã.

— Oameni nebuni, a mai zis. Cauciucurile auscrâºnit când a demarat în trombã – doar luminileroºii de semnalizare se mai zãreau în lumina neclarãa apusului.

— M-AI SPERIAT ÎNGROZITOR, i-am zis. M-am aºezatlângã el, strâmbându-mã de durere.

Se uita la moschee. Shah Faisal avea forma unui corturiaº. Maºinile veneau ºi plecau; pelerini îmbrãcaþi înalb aºteptau la coadã la intrarea ºi la ieºirea din mos-chee. Am stat acolo, în tãcere, eu sprijinindu-mã detrunchiul unui copac, Sohrab lângã mine, cu genun-chii la gurã.

Am ascultat chemarea la rugãciune ºi am vãzut su-tele de lumini ale clãdirilor care se aprindeau pemãsurã ce scãdea lumina zilei. Moscheea strãlucea caun diamant în întuneric. Lumina cerul, faþa luiSohrab.

— Ai fost vreodatã la Mazar-i-Sharif? m-a întrebatSohrab, cu bãrbia sprijinitã pe genunchi.

— Cu mult timp în urmã, nu-mi amintesc marelucru.

— Tata m-a dus acolo când eram mic. Au venit cunoi ºi mama, ºi Sasa. Tata mi-a cumpãrat o maimuþãdin bazar. Nu una adevãratã, ci din aceea pe caretrebuie s-o umfli. Era maronie ºi avea ºi papion.

— Se poate sã fi avut ºi eu una când eram copil. — Tata m-a dus la Moscheea Albastrã, mi-a mai

zis Sohrab. Îmi amintesc cã erau atât de mulþi

Page 346: Vanatorii de Zmeie Nodrm

346

porumbei acolo, afarã din masjid, ºi nu le era fricã deoameni. Au venit drept spre noi. Sasa mi-a datbucãþele de naan ºi am hrãnit pãsãrile. În scurt timpera plin de pãsãri în jurul meu. A fost distractiv.

— Cred cã þi-e tare dor de pãrinþii tãi, am spus.M-am întrebat dacã îl vãzuse pe talibanul care i-a târâtpãrinþii în stradã. Speram cã nu.

— Dar þie þi-e dor de pãrinþii tãi? m-a întrebat,odihnindu-ºi obrazul pe genunchi ºi uitându-se în susla mine.

— Dacã mi-e dor de ai mei? Ei bine, pe mama nuam cunoscut-o niciodatã. Tata a murit acum câþivaani ºi da, mi-e dor de el ºi îmi lipseºte. Uneori, multde tot.

— Îþi mai aduci aminte cum arãta?M-am gândit la gâtul puternic al lui Baba, la ochii

lui negri ºi la pãrul lui castaniu ºi zbârlit. Cândstãteam pe genunchii lui mã simþeam de parcã aº fistat pe douã trunchiuri de copac.

— Îmi amintesc cum arãta, am zis. ªi cummirosea.

— Eu încep sã le uit feþele, mi-a zis Sohrab. E derãu?

— Nu, am spus. Se întâmplã, cu timpul. M-am gândit la ceva. M-am uitat în buzunarul de

la piept al hainei. Am gãsit fotografia Polaroid a luiHassan ºi Sohrab.

— Uite, am zis.A luat poza ºi a dus-o la un centimetru de faþã,

întorcând-o spre lumina care venea de la moschee.S-a uitat la ea mult timp. Am crezut cã o sã izbuc-neascã în plâns, dar nu, n-a fãcut-o. A þinut-o doar cuamândouã mâinile ºi ºi-a trecut degetele peste su-prafaþa ei. Mi-a venit în minte o expresie pe care ocitisem sau o auzisem undeva: „Sunt mulþi copii în

Page 347: Vanatorii de Zmeie Nodrm

347

Afganistan, dar prea puþinã copilãrie.“ A întins mânasã mi-o dea înapoi.

— Pãstreaz-o, i-am zis. E a ta.— Mulþumesc.S-a uitat iar la pozã ºi a bãgat-o în buzunarul de la

vestã. O cãruþã trasã de un cal a trecut la trap. Niºteclopoþei dansau la gâtul calului ºi sunau la fiecare pas.

— M-am gândit mult la moschei în ultima vreme,a zis Sohrab.

— Da? ªi la ce anume? A ridicat din umeri. — Doar aºa. ªi-a ridicat faþa, privindu-mã drept în ochi. L-am

vãzut plângând liniºtit, în tãcere. — Pot sã te întreb ceva, Amir aga?— Bineînþeles.— Oare Dumnezeu... – a început, apoi s-a înecat

uºor. Oare Dumnezeu o sã mã trimitã în iad pentruce i-am fãcut acelui om?

M-am întins spre el ºi a tresãrit. M-am retras. — Nay, bineînþeles cã nu, i-am zis. Aº fi vrut sã-l

trag lângã mine, sã-l þin în braþe, sã-i spun cã viaþafusese nedreaptã cu el, nicidecum invers.

Faþa i se schimonosise ºi trãsãturile parcã îi înghe-þaserã în efortul de a-ºi pãstra cumpãtul.

— Tata îmi spunea cã nu e bine sã faci rãu, nicimãcar oamenilor rãi, pentru cã ei nu ºtiu sã fie altfelºi pentru cã oamenii rãi se schimbã uneori ºi devinbuni.

— Nu întotdeauna, Sohrab.M-a privit întrebãtor.— Pe omul acela care þi-a fãcut rãu îl ºtiu de mul-

þi-mulþi ani. Cred cã þi-ai dat seama de asta dinconversaþia pe care am avut-o cu el. A... a încercatsã-mi facã rãu odatã, când aveam vârsta ta, dar tatãltãu m-a salvat. Tatãl tãu era foarte curajos ºi

Page 348: Vanatorii de Zmeie Nodrm

348

întotdeauna mã salva când eram la ananghie, îmi luamereu apãrarea. Aºa cã, într-o zi, omul acela s-arãzbunat pe tatãl sãu. L-a rãnit foarte rãu ºi eu... eunu l-am putut salva pe tatãl tãu, aºa cum mã salvaseel pe mine.

— De ce ar fi vrut cineva sã-i facã rãu lui tata? a zisSohrab cu o voce slabã, bâzâitoare. El n-a fost rãu cunimeni, niciodatã.

— Ai dreptate! Tatãl tãu a fost un om bun. Dartocmai asta încerc sã-þi spun, Sohrab jan. Existãoameni rãi pe lumea asta ºi uneori oamenii rãi nu seschimbã ºi rãmân rãi. Uneori trebuie sã le þii piept.Ce i-ai fãcut tu acelui om este ceea ce ar fi trebuit sã-ifac eu cu mulþi ani în urmã. I-ai dat exact ce meritaºi încã merita mai mult.

— Crezi cã tata e dezamãgit de ce am fãcut?— ªtiu sigur cã nu e, am spus. Mi-ai salvat viaþa la

Kabul. ªtiu cã e foarte mândru de tine pe chestia asta.ªi-a ºters faþa cu mâneca cãmãºii. La colþul buzelor

avea un balonaº de salivã. ªi-a îngropat faþa în mâiniºi a plâns o vreme. Apoi a vorbit din nou:

— Mi-e dor de tata ºi de mama, a spus cu vocerãguºitã. ªi mi-e dor ºi de Sasa ºi de Rahim Khansahib. Dar uneori mã bucur cã nu-s... nu-s aici, cu noi.

— De ce? i-am atins braþul. S-a tras imediat înapoi.— Pentru cã... – a zis, oftând ºi tremurând –

pentru cã nu vreau sã mã vadã... Sunt atât de murdar.A inspirat adânc, apoi a dat drumul aerului odatã

cu un plâns bâzâit:— Sunt atât de murdar ºi plin de pãcate.— Nu eºti murdar, Sohrab, i-am spus.— Oamenii ãia... — Nu eºti deloc murdar.— ... mi-au fãcut lucruri... Omul ãla rãu ºi cu

ceilalþi doi... Mi-au... fãcut... lucruri... — Nu eºti nici murdar, nici pãcãtos.

Page 349: Vanatorii de Zmeie Nodrm

349

I-am atins din nou braþul ºi s-a tras imediat înapoi.M-am apropiat din nou, cu blândeþe ºi l-am tras spremine:

— N-o sã-þi fac rãu, i-am ºoptit. Îþi promit.A rezistat puþin, apoi m-a lãsat sã îl trag în braþele

mele. ªi-a pus capul la pieptul meu, în timp ce corpulmic i se scutura cu fiecare suspin.

Între oamenii hrãniþi la acelaºi sân existã olegãturã aparte. Acum, în timp ce durerea bãiatuluiîmi uda cãmaºa de lacrimi, am înþeles cã ºi între noidoi se crease o legãturã aparte. Ce se întâmplase încamera aceea, cu Assef, ne unise pentru totdeauna.

Cãutasem momentul potrivit sã pun întrebareacare mi se tot învârtea prin cap ºi care mã þinea treaznoaptea. Am hotãrât cã ãsta este momentul potrivit,aici ºi acum, în luminile strãlucitoare pe care letrimitea asupra noastrã Casa lui Dumnezeu.

— Ai vrea sã vii în America ºi sã locuieºti cu mineºi cu soþia mea?

Nu mi-a rãspuns. A continuat sã suspine cu faþaîngropatã în cãmaºa mea ºi l-am lãsat în pace.

TIMP DE O SÃPTÃMÂNÃ nici unul dintre noi nu a adus îndiscuþie subiectul, de parcã întrebarea nici nu ar fi fostpusã vreodatã. Apoi, într-o zi, am luat amândoi untaxi sã mergem sã vizitãm platforma Daman-e-Kohsau „Poala muntelui“. Aflatã la jumãtatea distanþeispre vârful colinelor Margalla, oferea o priveliºtepanoramicã a Islamabadului, cu strãzile sale aliniate,curate, mãrginite de copaci ºi presãrate cu case albe.ªoferul ne-a spus cã se poate zãri ºi palatul prezi-denþial.

— Dupã ce plouã ºi aerul e limpede, se poatevedea pânã hãt-departe, la Rawalpindi, a zis omul.

I-am vãzut ochii în oglinda retrovizoare, trecândde la Sohrab la mine, înainte ºi înapoi, înainte ºi

Page 350: Vanatorii de Zmeie Nodrm

350

înapoi. Mi-am vãzut ºi propria faþã. Nu mai era chiaratât de umflatã, dar cãpãtase o tentã gãlbuie de lavânãtãile care se retrãgeau.

Ne-am aºezat pe o bancã din zona de picnic, laumbra unui arbore de cauciuc. Era o zi cãlduroasãºi soarele îºi arunca suliþele din cerul de topaz. Pebãncile de lângã noi, cei veniþi cu familiile mâncausamosa ºi pakora. Undeva se auzea un radio; era uncântec indian pe care mi s-a pãrut cã îl recunosc,dintr-un film vechi, poate Pakeeza. Copilaºi – mulþidintre ei de aceeaºi vârstã cu Sohrab – fugãreaumingiile de fotbal, râzând ºi chiuind. Mi-am amintitde orfelinatul din Karteh-Seh, de ºobolanul care îmimirosise pantofii în biroul lui Zaman. Mi s-a strânssufletul sub un val neaºteptat de furie faþã de felulîn care compatrioþii mei îºi distrug propria þarã.

— Ce s-a întâmplat? a întrebat Sohrab. M-am forþat sã zâmbesc ºi i-am spus cã nu e ceva

important.Am aºternut un prosop de baie luat de la hotel ºi

am jucat panjpar. Era plãcut sã stau acolo, cu copilulfratelui meu vitreg, jucând cãrþi, în timp ce soarelecald îmi mângâia ceafa. Cântecul s-a terminat ºi aînceput altul, unul pe care nu l-am recunoscut.

— Uite! a zis Sohrab. Arãta cu cãrþile spre cer.Mi-am ridicat privirea ºi am vãzut un ºoim zburândîn cercuri ample, sus, în înaltul albastru ºi nemãrginit.

— N-am ºtiut cã sunt ºoimi în Islamabad, am zis. — Nici eu, a rãspuns el, urmãrind cu ochii zborul

circular al pãsãrii. Sunt ºi acolo unde locuieºti tu?— La San Francisco? Cred cã da. Dar eu nu prea

i-am vãzut.— Aha, a mai zis el. Speram sã mai spunã ceva, dar a mai jucat o

mânã, dupã care m-a întrebat dacã putem sã mâncãmceva. Am deschis punga de hârtie ºi i-am dat un

Page 351: Vanatorii de Zmeie Nodrm

351

sandviº cu chiftele. Prânzul meu consta tot dintr-ocanã de suc de portocale – a câta oare? –, amestecatcu piure de banane – închiriasem pentru o sãptãmânãmixerul doamnei Fayyaz. Am supt cu paiul ºi gura mis-a umplut de gustul dulce, amestecat al fructelor. Oparte din el a început sã-mi picure pe la colþul bu-zelor. Sohrab mi-a întins un ºerveþel ºi m-a privit cumîmi tamponez buzele. Am zâmbit ºi mi-a întors zâm-betul.

— Eu ºi tatãl tãu am fost fraþi, i-am spus. Pur ºisimplu aºa îmi venise. Voisem sã-i spun în noapteaaceea, lângã moschee, dar nu o fãcusem. Avea, însã,dreptul sã ºtie; nu voiam sã-i mai ascund nimic. Defapt, fraþi vitregi – am avut acelaºi tatã.

Sohrab s-a oprit din mestecat. A pus sandviºul jos. — Tata nu mi-a zis niciodatã cã are un frate. — Asta fiindcã nu a ºtiut.— De ce nu a ºtiut?— Nu i-a spus nimeni, i-am zis. Nici mie nu mi-a

spus nimeni. Am aflat abia de curând.Sohrab a clipit. De parcã abia atunci mã vedea cu

adevãrat pentru prima oarã.— Dar de ce au ascuns oamenii lucrul acesta de

tine ºi de tata?— ªtii, ieri mi-am pus ºi eu aceeaºi întrebare.

Existã un rãspuns, chiar dacã nu unul bun. Sãspunem doar cã nu ne-au spus pentru cã... tatãl tãuºi cu mine nu ar fi trebuit sã fim fraþi.

— Pentru cã era hazar?M-am silit sã-i susþin privirea:— Da.— Oare tatãl tãu – a început, privindu-ºi mân-

carea –, oare tatãl tãu v-a iubit pe tine ºi pe tata la fel?M-am gândit la o zi pe care o petrecuserãm la

Lacul Gargha, când Baba ºi-a îngãduit sã-l batã peHassan pe umãr, fiindcã piatra lui o depãºise pe a mea.

Page 352: Vanatorii de Zmeie Nodrm

352

Mi l-am imaginat pe Baba în camera de spital, radi-ind, când îi scoteau bandajele lui Hassan.

— Cred cã ne-a iubit la fel de mult, dar diferit.— Îi era ruºine cu tata?— Nu, am spus. Cred cã îi era ruºine cu el însuºi.A muºcat iar din sandviº ºi a continuat sã mestece

în tãcere.

AM PLECAT SPRE SEARÃ, obosiþi de cãldurã, dar obosiþiîntr-un mod plãcut. La întoarcere, am simþit privirealui Sohrab asupra mea. I-am spus taximetristului sãopreascã la un magazin care vindea cartele telefonice.I-am dat bani ºi un bacºiº bun ca sã dea o fugã ºi sã-micumpere una.

În noaptea aceea, stãteam fiecare întins pe patullui, urmãrind un talk-show la televizor. Doi molahicu bãrbi lungi ºi sure ºi cu turbane albe preluauapeluri ale telespectatorilor din lumea întreagã.Cineva pe nume Ayub a sunat din Finlanda sã întrebedacã fiul sãu adolescent ar putea ajunge în iad fiindcãpoartã pantaloni cu talia atât de joasã cã i se vãdchiloþii.

— Am vãzut odatã o pozã cu San Francisco, mi-azis Sohrab.

— Da?— Era un pod roºu ºi o clãdire cu acoperiºul

ascuþit.— Stai sã vezi strãzile, i-am spus. — Ce-i cu ele?Acum se uita la mine. Pe ecranul televizorului, cei

doi molahi se consultau unul cu celãlalt. — Sunt atât de abrupte, încât atunci când mergi

cu maºina nu vezi decât capota maºinii ºi cerul, i-amzis.

— Pare înfricoºãtor, a spus el. S-a rostogolit pe oparte, cu faþa la mine ºi spatele la televizor.

Page 353: Vanatorii de Zmeie Nodrm

353

— Acolo ninge?— Nu, dar e multã ceaþã. ªtii, podul ãla roºu pe

care l-ai vãzut... — Da.— Uneori, ceaþa e atât de deasã dimineaþa, cã tot

ce vezi e vârful celor douã turnuri iþindu-se pedeasupra.

Zâmbea a mirare.— Oau!— Sohrab?— Da.— Te-ai mai gândit la ce te-am întrebat?Zâmbetul i-a pierit de pe faþã. S-a rostogolit la loc.

ªi-a încruciºat mâinile sub cap. Între timp, molahii audecis cã, pânã la urmã, fiul lui Ayub va ajunge în iadpentru felul în care-ºi poartã pantalonii. Zic cã aºa stãscris în Haddith.

— Da, m-am gândit, a zis Sohrab.— ªi?— Mã sperie.— ªtiu cã e puþin înfricoºãtor, am zis, agãþân-

du-mã cu disperare de firul acela de speranþã. Daro sã înveþi repede limba englezã ºi o sã te obiºnuieºti...

— Nu, nu asta am vrut sã spun. ªi asta mã sperie,dar...

— Dar ce?S-a rostogolit iar spre mine. ªi-a strâns genunchii

la piept:— Dacã te saturi de mine? Dacã soþia ta nu mã

place?M-am chinuit sã mã ridic ºi am strãbãtut spaþiul

dintre paturi. M-am aºezat pe al lui. — N-o sã mã satur niciodatã de tine, Sohrab. Nici-

odatã, îþi promit. Doar eºti nepotul meu, nu? IarSoraya jan e o femeie minunatã, crede-mã, te vaadora. Îþi promit cã aºa va fi.

Page 354: Vanatorii de Zmeie Nodrm

354

Am riscat; m-am aplecat ºi i-am luat mâna – s-aîncordat o clipã, apoi m-a lãsat sã îl þin de mânã.

— Nu vreau sã mai ajung la orfelinat, mi-a spus. — Nu o sã mai permit niciodatã aºa ceva. ªi asta e

o promisiune. I-am cuprins mâna între ale mele: Haicu mine acasã.

Lacrimile îi udau perna. Mult timp nu a spusnimic. Apoi mâna lui a strâns-o pe a mea. ªi a dat dincap cã da. A dat din cap cã da.

AM REUºIT SÃ PRIND LEGÃTURA abia din a patra încer-care. Telefonul a sunat de trei ori înainte ca ea sã-mirãspundã.

— Alo?Era ºapte ºi treizeci de minute la Islamabad ºi cam

tot atât – dar dimineaþã – în California. Asta însemnacã Soraya se trezise de o orã ºi se pregãteºte de ºcoalã.

— Eu sunt, i-am zis. Stãteam pe pat, privindu-l peSohrab cum doarme.

— Amir! aproape cã a þipat. Eºti bine? Unde eºti?— Sunt în Pakistan.— De ce nu ai sunat pânã acum? Am fost bolnavã

de tashweesh! Mama se roagã ºi face nazr în fiecare zi.— Îmi pare rãu cã nu te-am sunat. Acum sunt

bine. Îi spusesem cã voi fi plecat o sãptãmânã, cel mult

douã. Trecuse aproape o lunã. Am zâmbit.— ªi spune-i lui Khala Jamila sã nu mai omoare oi.— Ce-ai vrut sã spui cu „acum sunt bine“? ªi ce

e-n neregulã cu vocea ta? — Nu-þi mai face griji pentru asta acum. Sunt

bine, Soraya, zãu. Am sã-þi spun o poveste, una pecare ar fi trebuit sã þi-o spun de mult, dar înaintevreau sã-þi dau o veste.

— Ce anume? a zis, cu o voce mai joasã, precautã.

Page 355: Vanatorii de Zmeie Nodrm

355

— Nu vin singur acasã. Aduc un bãieþel – am fãcuto pauzã – ºi vreau sã-l adoptãm.

— Ce?M-am uitat la ceas. — Mi-au mai rãmas cincizeci ºi ºapte de minute pe

cartela asta nenorocitã ºi am atâtea sã-þi spun. Aºazã-teundeva.

Am auzit picioarele unui scaun târât precipitat peparchet.

— Dã-i drumul, mi-a zis.ªi atunci am fãcut ceea ce nu fãcusem în cincispre-

zece ani de cãsnicie: i-am spus soþiei mele totul. Totul.Îmi închipuisem de atâtea ori clipa asta, mã temusemde ea, dar, pe mãsurã ce vorbeam, am simþit cum mise ridicã o povarã de pe piept. Îmi imaginez cã Sorayasimþise ceva asemãnãtor în noaptea de khastegari, cândîmi vorbise despre trecutul ei.

Când am terminat de istorisit, plângea. — Ce crezi? i-am zis. — Nu ºtiu ce sã cred, Amir. Mi-ai spus atâtea

lucruri de-o datã!— Îmi dau seama. Am auzit-o suflându-ºi nasul:— Dar ºtiu mãcar atâta lucru: cã trebuie sã-l aduci

acasã. Vreau sã-l aduci.— Eºti sigurã? am întrebat, cu ochii închiºi,

zâmbind.— Dacã sunt sigurã? mi-a rãspuns. Amir, e qaom a

ta, familia ta, aºa cã mi-e ºi mie qaom. Sigur cã suntsigurã. Nu-l poþi lãsa pe strãzi.

Apoi, dupã o scurtã pauzã:— Cum e?M-am uitat la Sohrab, care dormea în pat. — E dulce, într-un fel solemn.— Cine l-ar putea condamna? a mai zis. Vreau sã-l

vãd, Amir. Chiar vreau foarte mult asta.

Page 356: Vanatorii de Zmeie Nodrm

356

— Soraya?— Mda.— Dostet darum. Te iubesc.— ªi eu pe tine, mi-a rãspuns. I-am ghicit

zâmbetul printre vorbe. ªi ai grijã.— O sã am. Încã ceva: nu le spune alor tãi cine

este. Dacã trebuie sã afle, vor afla de la mine. — Bine.Am închis.

PELUZA DIN FAÞA Ambasadei Americii la Islamabad eratunsã cu grijã ºi punctatã cu ronduri frumoase deflori, mãrginite de un gard viu tãiat periuþã. Clãdireaîn sine arãta ca multe altele din Islamabad: turtitã ºialbã. Am trecut de mai multe filtre ºi trei ofiþeri însãr-cinaþi cu paza mi-au fãcut percheziþie corporalã, dupãce firele cu care-mi erau cusute buzele au declanºatalarma detectorului de metale. Când am intrat însfârºit în clãdire, scãpând de arºiþa de afarã, m-a izbitcurentul rece ca gheaþa al aparatului de aer condi-þionat. Secretara din hol, o femeie de vreo cincizecide ani, cu faþa ovalã ºi pãrul blond, mi-a zâmbit cândmi-am spus numele. Purta o bluzã bej ºi pantaloninegri, eleganþi – era prima femeie pe care o vedeamdupã sãptãmâni întregi îmbrãcatã cu altceva decât cuburqa ºi shalawar-kameez. Mi-a cãutat numele pe listade audienþe, bãtând cu capãtul cu gumã al creionuluiîn birou. Mi-a gãsit numele ºi m-a rugat sã iau loc.

— Doriþi niºte limonadã? m-a întrebat.— Nu, mulþumesc, i-am rãspuns.— Poate fiul dumneavoastrã?— Poftim?— Poate tânãrul ºi frumosul domn care vã

însoþeºte? a repetat, zâmbind spre Sohrab.— Ah, da, mulþumesc mult.

Page 357: Vanatorii de Zmeie Nodrm

357

Ne-am aºezat amândoi pe canapeaua de pieleneagrã din faþa biroului de la recepþie, chiar substeagul american. Sohrab a cules o revistã de pemãsuþa cu blat de sticlã. Rãsfoia paginile, fãrã sã seuite cu adevãrat la poze.

— Ce e? m-a întrebat Sohrab.— Poftim?— Zâmbeºti.— Mã gândeam la tine, i-am spus. Mi-a zâmbit, un zâmbet nervos. A luat altã revistã

ºi a rãsfoit-o timp de vreun minut.— Nu-þi fie fricã, i-am spus, atingându-i braþul.

Oamenii ãºtia nu ne vor rãul. Relaxeazã-te!Aº fi putut sã-mi urmez propriul sfat. Am

continuat sã mã foiesc pe scaun, când legându-mi,când dezlegându-mi ºireturile de la pantofi. Secretaraa pus un pahar înalt cu limonadã cu gheaþã pemãsuþã:

— Poftim.Sohrab a zâmbit timid.— Mulþumesc mult, a zis în englezã. Îi ieºise un fel

de „mulþumesc forte mut“. Era tot ce ºtia în englezã– mi-a spus pe urmã –, asta ºi „O zi bunã!“

Ea a râs. — Cu multã plãcere.S-a întors la biroul ei de la recepþie, în zgomot de

tocuri înalte care lovesc podeaua.— Vã doresc o zi bunã, a zis Sohrab.

RAYMOND ANDREWS ERA un tip scund, cu mâini micuþe,unghii perfect rotunjite ºi o verighetã de aur pedegetul inelar. Mi-a strâns mâna scurt ºi politicos;parcã aº fi strâns o vrabie în mânã. Acestea suntmâinile în care se aflã soarta noastrã – m-am gânditîn timp ce mã aºezam, împreunã cu Sohrab, de parteacealaltã a biroului. Un afiº cu Mizerabilii era lipit pe

Page 358: Vanatorii de Zmeie Nodrm

358

peretele din spatele lui Andrews, lângã o hartãtopograficã a Statelor Unite. La geam, pe pervaz – unghiveci într-un suport de nuiele, în care erau plantaterãsaduri de roºii.

— Fumaþi? a întrebat, cu o voce baritonalã, destulde ciudatã pentru statura lui micã.

— Nu, mulþumesc, i-am rãspuns, fãrã sã bag înseamã felul lipsit de interes în care privirea luiAndrews poposise asupra lui Sohrab sau faptul cã nuse uita în ochii mei când îmi vorbea. A deschis unsertar ºi ºi-a aprins o þigarã dintr-un pachet pe jumã-tate gol. Tot de acolo, a mai scos ºi o sticlã cu o loþiunede îngrijire a mâinilor. κi privea roºiile ºi îºi dãdea culoþiunea respectivã în palme ºi le freca una de alta, întimp ce þigara îi spânzura în colþul gurii. Apoi a închissertarul, ºi-a pus coatele pe birou ºi a oftat:

— Aºa, a zis, mijindu-ºi ochii cenuºii printre roto-coalele de fum, spuneþi-mi povestea dumneavoastrã.

M-am simþit ca Jean Valjean stând faþã în faþã cuJavert. Mi-am amintit cã sunt pe pãmânt american,iar tipul ãsta e de partea mea, fiind plãtit sã ajute oa-meni ca mine.

— Vreau sã-l adopt pe bãiat ºi sã-l iau înapoi cumine în State, i-am zis.

— Spuneþi-mi povestea dumneavoastrã, a repetat,zdrobind cu degetul arãtãtor o fãrâmã de scrum depe biroul curat ca lacrima ºi aruncând-o în scrumierã.

I-am oferit versiunea cu care îmi bãtusem capulde când terminasem de vorbit cu Soraya. Venisem înAfganistan sã-l recuperez pe bãiatul fratelui meuvitreg ºi gãsisem copilul într-o stare foarte proastã,într-un orfelinat. Îi plãtisem directorului orfelinatuluio sumã de bani ºi luasem bãiatul de acolo. Apoi, îladusesem în Pakistan.

— Sunteþi unchiul vitreg al bãiatului?— Da.

Page 359: Vanatorii de Zmeie Nodrm

359

S-a uitat la ceas. S-a aplecat ºi a rãsucit vasul curoºii din pervaz:

— ªtiþi pe cineva care poate depune mãrturie cãe aºa?

— Da, dar nu ºtiu unde e acum. S-a întors spre mine ºi a dat din cap. Am încercat

sã-i descifrez expresia de pe chip, dar nu am putut.M-am întrebat dacã ºi-o fi încercat mânuþele la poker.

— Îmi închipui cã faptul cã aveþi maxilarul prinsîn copci nu e vreo modã localã, a zis.

Nu era de bine, nici pentru mine, nici pentruSohrab. De-abia atunci mi-am dat seama. I-am spuscã fusesem tâlhãrit în Peshawar.

— Bineînþeles, a zis. ªi-a dres vocea: Sunteþi mu-sulman?

— Da.— Practicant?— Da.Adevãrul era cã nu-mi mai aminteam de când

nu-mi mai plecasem fruntea la pãmânt în rugãciune.Apoi mi-am amintit: din ziua în care dr. Amani îipusese diagnosticul lui Baba. Atunci îngenuncheasempe covorul de rugãciune, încercând sã-mi amintescfragmente de versete pe care le învãþasem la ºcoalã.

— Ajutã puþin în cazul dumneavoastrã, dar nufoarte mult, a zis, râcâind cu unghia o porþiuneascunsã în pãrul de culoarea nisipului.

— Ce vreþi sã spuneþi? l-am întrebat. M-am întinsºi am luat mâna lui Sohrab, împletindu-mi degetelecu ale lui. Sohrab se uita nesigur când la mine, cândla Andrews.

— E un rãspuns lung ºi sunt sigur cã voi sfârºi prina vi-l spune. Nu-l vreþi pe cel scurt mai întâi?

— Ba cred cã da. Andrews ºi-a stins þigara; avea buzele strânse. — Renunþaþi.

Page 360: Vanatorii de Zmeie Nodrm

360

— Poftim?— La cererea de a-l adopta pe tânãrul acesta. Re-

nunþaþi. Ãsta e sfatul meu pentru dumneavoastrã.— S-a notat, am spus. ªi acum, o sã-mi spuneþi ºi

de ce? — Asta înseamnã cã vreþi rãspunsul lung – a zis,

cu o voce impasibilã, fãrã sã reacþioneze în nici unfel la tonul meu abrupt. ªi-a împreunat palmele, deparcã ar fi îngenuncheat în faþa Fecioarei Maria:

— Sã presupunem cã povestea pe care mi-aþiservit-o e realã, deºi pariez pe viitoarea mea pensie cãe ori inventatã, ori trunchiatã. Nu cã mi-ar pãsa,Doamne fereºte! Sunteþi aici, el e aici, asta-i tot ceconteazã. Dar, chiar ºi aºa, cererea dumneavoastrã vaîntâmpina obstacole serioase, printre care – nu înultimul rând – faptul cã acest copil nu este orfan.

— Bineînþeles cã este.— Nu, legal nu este.— Pãrinþii lui au fost executaþi în stradã. Vecinii

au vãzut tot, am zis, bucuros cã vorbesc în englezã.— Aveþi certificatele de deces?— Certificatele de deces? Aici vorbim despre Afganis-

tan, locul unde majoritatea oamenilor nu au nicicertificate de naºtere.

Ochii sticloºi nici mãcar n-au clipit. — Nu eu fac legile, domnule. Atitudinea dumnea-

voastrã ultragiatã nu vã scuteºte de a dovedi cãpãrinþii sunt decedaþi. Bãiatul trebuie declarat în modlegal orfan.

— Dar... — Aþi vrut rãspunsul lung ºi eu vi-l dau. Urmã-

toarea dumneavoastrã problemã e cã aveþi nevoie decooperarea þãrii de origine a copilului. Ei bine, astae, în cel mai bun caz, dificil de obþinut ºi, ca sã vã citez:„aici vorbim despre Afganistan.“ Nu avem o ambasadã

Page 361: Vanatorii de Zmeie Nodrm

361

americanã în Kabul. Asta complicã lucrurile extremde mult. Le face aproape imposibile.

— ªi ce-mi sugeraþi, cã ar fi mai bine sã-l aruncînapoi, în stradã? i-am spus.

— Nu asta am zis.— A fost abuzat sexual, am zis, amintindu-mi de

clopoþeii din jurul gleznelor lui Sohrab, de mascarade la ochi.

— Îmi pare rãu sã aud asta, a zis gura lui Andrews.Felul în care se uita la mine m-a fãcut sã cred cã puteavorbi pe acelaºi ton ºi despre vreme. Asta nu-i vaconvinge pe cei de la INS sã-i dea acestui tânãr o vizã.

— Ce vreþi sã spuneþi?— Vreau sã spun cã, dacã vreþi sã fiþi de ajutor,

trimiteþi bani unui fond de ajutoare recunoscut.Munciþi ca voluntar într-o tabãrã de refugiaþi. Dar, înacest moment, îi descurajãm cu toatã tãria pe cetãþeniiStatelor Unite sã încerce sã adopte copii afgani.

M-am ridicat.— Haide, Sohrab, am zis în farsi. Sohrab s-a ridicat

încet ºi ºi-a lipit capul de ºoldul meu. Mi-am amintitde poza lui ºi a lui Hassan, în care stãtea la fel. Potsã vã întreb ºi eu ceva pe dumneavoastrã, domnuleAndrews?

— Da.— Aveþi copii?Pentru prima oarã, a clipit.— Ei bine, aveþi sau nu? E o întrebare simplã.Tãcea.— Mã gândeam eu, am zis, luându-l pe Sohrab de

mânã. Ar trebui sã punã în locul dumneavoastrã pecineva care ºtie ce înseamnã sã îþi doreºti un copil.M-am întors ºi am dat sã plec, cu Sohrab pe urmelemele:

— Pot sã vã întreb ºi eu ceva pe dumneavoastrã? azis Andrews în urma mea.

Page 362: Vanatorii de Zmeie Nodrm

362

— Vã rog.— I-aþi promis acestui copil cã-l veþi lua cu dum-

neavoastrã?— ªi dacã ar fi aºa?A scuturat din cap. — Sã promiþi ceva unui copil e o treabã peri-

culoasã. A oftat ºi ºi-a deschis din nou sertarul. — Sunteþi hotãrât sã mergeþi pânã la capãt cu

chestia asta? a zis, rãscolind printre hârtii. — Da, sunt hotãrât. A scos o carte de vizitã.— Atunci vã sfãtuiesc sã vã luaþi un avocat de imi-

grãri bun. Omar Faisal lucreazã aici, în Islamabad.Puteþi sã-i spuneþi cã v-am trimis eu.

Am luat cartea de vizitã. — Mulþumesc, am mormãit.— Succes, mi-a zis. Am ieºit din camerã, privind

peste umãr. Andrews stãtea într-un dreptunghi deluminã, uitându-se în gol pe fereastrã ºi întorcând cugrijã ghiveciul cu roºii spre soare, mângâindu-ledrãgãstos frunzele.

— AVEÞI GRIJÃ, NE-A SPUS secretara când am trecut pelângã biroul ei.

— ªeful dumneavoastrã nu prea are maniere, amzis. Mã aºteptam sã-ºi dea ochii peste cap, poate chiarsã facã un gest care sã sugereze un fel de „Da, ºtiu,toatã lumea zice asta“. În loc de aºa ceva, ºi-a coborâtvocea:

— Bietul Ray, s-a schimbat mult de când i-a muritfata.

Am ridicat din sprâncene.— Sinucidere, a mai murmurat ea.

Page 363: Vanatorii de Zmeie Nodrm

363

ÎN TAXIUL CARE NE DUCEA înapoi la hotel, Sohrab ºi-asprijinit capul de geam, uitându-se la clãdirile caredefilau prin faþa noastrã ºi la arborii de cauciuc.Respiraþia lui aburea geamul; îl ºtergea, apoi iar îlaburea. Am aºteptat sã mã întrebe despre întâlnire,dar n-a fãcut-o.

DE CEALALTÃ PARTE A UªII închise de la baie se auzeaapa curgând. Din ziua în care ne luasem camera,Sohrab fãcea câte o baie lungã în fiecare searã înaintede a se bãga în pat. În Kabul, apa caldã devenise, caºi taþii, o raritate. Acum, Sohrab ajunsese sã petreacão orã în cadã, sãpunindu-se ºi frecându-ºi pielea.Stând pe marginea patului, am sunat-o pe Soraya.Priveam dunga subþire de luminã de sub uºa de labaie. Nici acum nu te simþi curat, Sohrab?

I-am povestit Sorayei ce îmi spusese RaymondAndrews.

— Ce pãrere ai? i-am zis.— Trebuie sã credem cã se înºalã. Mi-a spus apoi cã sunase la câteva agenþii care se

ocupau de adopþiile internaþionale. Nu gãsise nici unacare sã fie interesatã în adopþii afgane, dar continuasã caute.

— Cum au primit pãrinþii tãi veºtile?— Madar e bucuroasã pentru noi. Padar... ei

bine... ca întotdeauna, e destul de greu de citit. Nuspune mare lucru.

— Dar tu? Eºti fericitã?Am auzit-o mutându-ºi receptorul dintr-o mânã

în alta. — Cred cã îi putem face un bine nepotului tãu,

dar poate cã ºi el ne-ar face nouã un bine.— La acelaºi lucru mã gândeam ºi eu.— ªtiu cã pare o nebunie, dar mã trezesc întrebân-

du-mã care este qurma lui favoritã sau ce materie îi

Page 364: Vanatorii de Zmeie Nodrm

364

place cel mai mult la ºcoalã. Îmi imaginez cum o sãîl ajut la teme...

Râse. În baie, apa nu mai curgea. Îl auzeam peSohrab bãlãcindu-se ºi împroºcând cu apã peste mar-ginea cãzii.

— O sã te descurci de minune, i-am spus.— Ah, era sã uit! L-am sunat pe Kaka Sharif.Mi-am amintit cum a citit poemul scris pe o bucatã

de hârtie cu antetul hotelului, la nika noastrã. Fiul luine þinuse Coranul deasupra capetelor, când ne îndrep-taserãm spre estradã, zâmbind aparatelor care ne or-beau cu flash-urile lor.

— Ce a zis?— Pãi, va încerca sã ne dea o mânã de ajutor. O

sã sune niºte amici de la INS, mi-a zis.— Astea sunt veºti grozave, i-am spus. De-abia

aºtept sã-l vezi pe Sohrab. — Eu de-abia aºtept sã te vãd pe tine, mi-a spus ea.Am închis telefonul zâmbind. Sohrab a ieºit din baie câteva minute mai târziu.

Abia dacã rostise zece cuvinte dupã întâlnirea cuRaymond Andrews, iar încercãrile mele de a-l atrageîntr-o conversaþie s-au lovit doar de replici monosila-bice sau încuviinþãri din cap. S-a urcat în pat ºi ºi-atras pãtura pânã sub bãrbie. Dupã câteva minutesforãia.

Am ºters o porþiune din oglinda aburitã ºi m-amras cu un brici – asta punea hotelul la dispoziþie. Apoiam fãcut ºi eu baie ºi am zãcut în apa fierbinte, dincare se ridicau aburi, pânã s-a rãcit ºi mi s-a încreþitpielea. Am stat acolo plutind, întrebându-mã, visând...

OMAR FAISAL ERA DURDULIU, negricios, cu gropiþe înobraji, ochii ca douã mãrgele negre ºi un zâmbetafabil, care dezvãluia un dinte lipsã. Pãrul grizonat,care începea sã se rãreascã, era strâns la spate într-o

Page 365: Vanatorii de Zmeie Nodrm

coadã de cal. Purta un costum maro, de catifea reiatã,cu petice de piele în coate ºi o servietã uzatã ºi ticsitã.Nu mai avea mâner, aºa cã o strângea la piept. Eragenul de individ care îºi începea propoziþiile cu unrâs scurt ºi scuze care nu-ºi aveau rostul, de genul„Scuze, vin acolo la ora cinci“. Urma râsul. Când l-amsunat a insistat sã vinã el la noi. „Îmi pare rãu, taxime-triºtii din oraºul ãsta sunt niºte rechini“, a zis într-oenglezã perfectã, fãrã urmã de accent. „Când miroscã e vorba de un strãin, îºi tripleazã tarifele.“

A intrat energic pe uºã, tot numai zâmbete ºiscuze, vorbind puþin fonfãit ºi transpirând. ªi-a ºtersfruntea cu o batistã ºi a deschis servieta, a frunzãrit încãutarea unei însemnãri ºi ºi-a cerut scuze pentru cãîºi împrãºtiase hârtiile pe pat. Stând cu picioareleîncruciºate pe pat, Sohrab se uita cu un ochi la tele-vizorul pe care-l dãduse pe mut ºi cu celãlalt la avo-catul cel grãbit. Îi spusesem de dimineaþã cã va veniFaisal, iar el dãduse din cap, gata sã întrebe ceva, apoise întorsese spre televizor, unde urmãrea un spectacolcu animale vorbitoare.

— Poftiþi, a zis Faisal, deschizând un carneþel cuscoarþe galbene. Sper cã toþi copiii mei vor fi ordonaþi,ca mama lor, nu ca mine. Îmi pare rãu, probabil nue genul de lucru pe care aþi fi vrut sã-l auziþi de laviitorul dumneavoastrã avocat, nu?

A râs.— Ei bine, Raymond Andrews vã considerã foarte

competent.— Domnul Andrews, da, da. Un om cumsecade. De

fapt, m-a sunat ºi mi-a vorbit despre dumneavoastrã.— Da?— Oh, da.— Deci cunoaºteþi situaþia în care ne gãsim.Faisal ºi-a ºters picãturile de transpiraþie de dea-

supra buzei.

365

Page 366: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Cunosc versiunea pe care i-aþi prezentat-o dom-nului Andrews, mi-a zis.

Gropiþele i s-au adâncit într-un zâmbet ºmecher.S-a întors spre Sohrab:

— Acesta trebuie sã fie tânãrul care provoacãatâtea probleme, a zis în farsi.

— El e Sohrab, am zis. Sohrab, acesta e domnulFaisal, avocatul despre care þi-am vorbit.

Sohrab s-a dat jos din pat ºi a dat mâna cu OmarFaisal.

— Salaam alaykum, a zis, cu voce scãzutã.— Alaykum salaam, i-a rãspuns Faisal. ªtiai cã porþi

numele unui mare rãzboinic?Sohrab a încuviinþat din cap. S-a urcat din nou

în pat ºi s-a întins sã se uite la televizor. — Nu ºtiam cã vorbiþi farsi atât de bine, am zis în

englezã. Aþi crescut în Kabul?— Nu, m-am nãscut la Karachi, dar am locuit

câþiva ani la Kabul – în Shar-e-Nau, lângã moscheeaHaji Yaghoub, a zis Faisal. De fapt, am crescut înState, în Berkeley. Tatãl meu avea un magazin dediscuri prin anii ’60. Dragoste fãrã prejudecãþi, ban-dane, tricouri inscripþionate, tot ce vrei.

Se aplecã spre mine, conspirativ:— Am fost ºi la Woodstock.— Super, i-am zis, iar Faisal a râs atât de tare încât

a început iar sã transpire. Am continuat:— Ce i-am povestit domnului Andrews e cam tot

ce era de spus, cu excepþia a douã-trei chestii, maxi-mum trei. O sã vã spun versiunea necenzuratã.

ªi-a lins un deget ºi a scos o paginã albã. ªi-a deºu-rubat capacul stiloului:

— Ar fi foarte bine, Amir. ªi ce-ar fi sã vorbim înenglezã de acum încolo?

— OK.

366

Page 367: Vanatorii de Zmeie Nodrm

I-am povestit tot ce se întâmplase. I-am spus des-pre întâlnirea mea cu Rahim Khan, despre drumulprin munþi spre Kabul, orfelinatul, omorârea cupietre de pe Stadionul Ghazi.

— Dumnezeule, a ºoptit. Îmi pare rãu, am atâteaamintiri frumoase din Kabul. E greu de crezut cã evorba de acelaºi loc.

— Aþi mai fost acolo de curând?— Doamne, nu.— Nu seamãnã cu Berkeley, de asta puteþi fi sigur.— Continuaþi.I-am spus ºi restul – întâlnirea cu Assef, lupta,

despre Sohrab ºi praºtia lui, cum am fugit în Pakistan.Când am terminat, a mâzgãlit câte ceva, a tras adâncaer în piept ºi m-a privit sobru:

— Ei bine, Amir, te aºteaptã o bãtãlie grea.— Una pe care aº putea-o câºtiga?ªi-a înºurubat capacul stiloului. — Cu riscul de a-þi repeta ce þi-a zis Raymond

Andrews – nu prea cred. Nu e imposibil, dar niciprobabil.

Adio, zâmbet afabil. Adio, privire ºmecherã.— Dar tocmai copiii ca Sohrab au mai multã ne-

voie de un cãmin, am spus. Toate aceste reguli ºi re-gulamente mi se par lipsite de sens.

— Încerci sã vinzi castraveþi grãdinarului, Amir, azis. Dar adevãrul e cã dacã vei lua în considerare legileîn vigoare privind imigrarea, politicile de adopþie aleagenþiilor specializate ºi situaþia politicã din Afganis-tan, vei vedea cã nu ai nici un as în mânecã.

— Nu înþeleg, am spus. Îmi venea sã lovesc sau sã sparg ceva.— Adicã înþeleg, dar nu pricep.Omar a dat din cap, încruntat. — Pãi, lucrurile stau cam aºa: în mijlocul unui de-

zastru, fie el natural sau provocat de mâna omului –

367

Page 368: Vanatorii de Zmeie Nodrm

ºi talibanii sunt un astfel de dezastru, Amir, crede-mã– e întotdeauna dificil sã fii sigur cã un copil e orfan.Copiii nimeresc în tabere de refugiaþi sau sunt aban-donaþi de pãrinþi pentru cã aceºtia nu pot avea grijãde ei. Se întâmplã tot timpul. Aºa cã cei de la INS nuvor elibera viza decât dacã va fi clar cã acest copilîntruneºte criteriile legale pentru a fi declarat orfan.Îmi pare rãu, ºtiu cã sunã ridicol, dar ai nevoie decertificatele de deces.

— Ai fost în Afganistan, i-am zis. ªtii cât de puþinprobabil este sã le obþin.

— ªtiu, mi-a zis. Dar hai sã presupunem cã reiesecu claritate cã acest copil nu are nici un pãrinte înviaþã. Chiar ºi aºa, INS considerã cã o bunã politicãde adopþie este sã plaseze copilul la cineva din proprialui þarã, astfel încât moºtenirea lui culturalã sã nu sepiardã.

— Care moºtenire? i-am spus. Talibanii au distrusorice moºtenire a afganilor. Doar ai vãzut ce le-aufãcut statuilor uriaºe ale lui Buddha din Bamiyan.

— Îmi pare rãu, eu îþi spun doar cum funcþio-neazã INS-ul, Amir, a zis Omar, atingându-mi braþul.A privit spre Sohrab ºi a zâmbit.

S-a întors iar spre mine.— Acum, un copil poate fi adoptat numai în

conformitate cu legile propriei lui þãri. Dar când aio þarã în clocot, cum e Afganistanul, sã zicem, agen-þiile guvernamentale sunt prea ocupate cu urgenþele,iar o adopþie nu mai constituie o prioritate.

Am oftat ºi m-am frecat la ochi. Chiar între ei eraun punct de unde a izbucnit o durere de cap înfiorã-toare.

— Dar sã presupunem cã situaþia din Afganistans-ar rezolva cumva, a continuat Omar, încruciºându-ºibraþele peste abdomenul proeminent. Nici aºa nu esigur cã ar permite adopþiile. De fapt, chiar ºi cele mai

368

Page 369: Vanatorii de Zmeie Nodrm

369

moderate naþiuni musulmane ezitã în privinþa adop-þiilor, pentru cã în multe dintre aceste þãri, legea isla-micã, Shari’a, nu recunoaºte adopþia.

— Îmi ceri sã renunþ? l-am întrebat, apãsându-mipalma pe frunte.

— Am crescut în America, Amir, ºi dacã aceastãþarã m-a învãþat ceva, este tocmai cã a renunþa e camacelaºi lucru cu a te piºa în paharul cu limonadã alunei cercetaºe. Dar, în calitate de avocat al tãu, trebuiesã-þi ofer toate informaþiile – mi-a mai zis. În fine, înmod normal agenþiile îºi trimit angajaþii sã evaluezemediul în care trãieºte copilul ºi nici o agenþienormalã nu ºi-ar trimite oamenii în Afganistan.

M-am uitat la Sohrab care stãtea pe pat, uitân-du-se când la televizor, când la noi. Stãtea exact catatãl lui pe vremuri, cu bãrbia sprijinitã pe un ge-nunchi.

— Sunt unchiul lui, oare asta nu înseamnã nimic?— Ba da, dacã poþi s-o dovedeºti. Îmi pare rãu,

dar ai vreun document care sã ateste cele spuse detine?

— Nu am nici o hârtie, i-am spus, cu voce obositã.Nimeni nu a ºtiut nimic. Sohrab nu a ºtiut pânã cândnu i-am spus eu, iar eu însumi am aflat doar de puþinãvreme. Singura persoanã care ºtie a plecat, poatechiar a murit.

— Hm!— Ce alternative am, Omar?— O sã fiu sincer: nu prea multe.— Iisuse, ºi ce-mi rãmâne de fãcut?Omar a inspirat adânc, ºi-a bãtut bãrbia gânditor

cu stiloul ºi a oftat. — Ai putea înainta o cerere de plasare a copilului,

apoi sã faci demersurile pentru o adopþie indepen-dentã. Asta înseamnã cã ar trebui sã locuieºti cuSohrab aici, în Pakistan, zi de zi, timp de doi ani de

Page 370: Vanatorii de Zmeie Nodrm

370

zile. Poþi cere azil în numele lui. Dar e un proceslaborios ºi de lungã duratã, în care va trebui sã facidovada cã e vorba de persecuþie politicã. Ai mai puteacere o vizã umanitarã. Asta e la discreþia procuroruluigeneral ºi nu e uºor de obþinut.

A fãcut o pauzã.— Ar mai fi, totuºi, o posibilitate, poate cea mai

bunã ºansã pe care o ai.— Care? am zis, aplecându-mã în faþã.— Ai putea sã-l încredinþezi unui orfelinat de aici,

apoi sã faci cerere de adopþie. Ar urma completareaformularului I-600 ºi ancheta socialã, timp în carear fi într-un loc sigur.

— Ce-s astea?— Scuze, I-600 e o formalitate cerutã de INS. An-

cheta socialã va fi efectuatã de orice agenþie pe care oalegi tu, a mai zis Omar. Asta, ºtii, se face ca sã seateste cã tu ºi soþia ta nu sunteþi nebuni de legat.

— Nu vreau sã fac asta, am zis, uitându-mã laSohrab. I-am promis cã nu-l voi mai trimite niciodatãla orfelinat.

— Dupã cum þi-am spus, s-ar putea sã fie cea maibunã variantã pe care o ai.

Am mai vorbit o vreme, apoi l-am condus la ma-ºinã – un Volkswagen vechi. Soarele apunea deasupraIslamabadului – un nimb roºiatic la vest. M-am uitatla maºina înclinatã sub greutatea lui Omar, pânã cânda reuºit sã se strecoare în dosul volanului. A lãsatgeamul în jos:

— Amir?— Da.— Am vrut sã-þi spun înãuntru chestia asta, dar

o fac acum: mi se pare cã faci un lucru nemaipomenit.Mi-a fãcut cu mâna ºi a demarat. Stãteam în faþa

hotelului ºi îi fãceam la rândul meu cu mâna ºi îmidoream sã o am pe Soraya aici, cu mine.

Page 371: Vanatorii de Zmeie Nodrm

371

SOHRAB ÎNCHISESE TELEVIZORUL când m-am întors încamerã. M-am aºezat pe marginea patului meu, apoii-am zis sã vinã sã stea lângã mine.

— Domnul Faisal crede cã existã o cale de a te luacu mine în America, i-am zis.

— Pe bune? a spus Sohrab, zâmbind palid pentruprima datã dupã multe zile. ªi când putem pleca?

Mi-am pus mâna pe ceafa lui. De afarã s-a auzitdeodatã chemarea la rugãciune.

— Când? a întrebat iar Sohrab.— Nu ºtiu, mai dureazã puþin.Sohrab a dat din umeri ºi a zâmbit, de data asta

mai larg:— Nu mã deranjeazã, pot sã aºtept. E ca ºi cu

merele acre.— Merele acre?— Odatã, când eram mic-mic, m-am urcat într-un

pom ºi am mâncat niºte mere verzi ºi acre. Mi s-aumflat burta ºi mi s-a fãcut tare, ca o tobã. Mã durearãu de tot. Mama a zis cã, dacã aº fi aºteptat sã secoacã, nu mi-ar fi fost rãu. Aºa cã acum, de câte orivreau ceva foarte tare, încerc sã-mi amintesc ce mi-azis mama despre mere.

— Mere acre, mi-am zis. Mashallah, cred cã eºti celmai deºtept bãieþel pe care l-am cunoscut, Sohrab jan.

I s-au înroºit urechile. — ªi o sã mã duci la podul acela roºu? Acela cu

ceaþa? a zis.— Normal – i-am rãspuns –, cum sã nu.— ªi o sã mergem cu maºina pe strãzile alea, pe

care – cum spuneai tu – nu vezi decât capota maºiniiºi cerul de deasupra?

— Sigur, tot ce-am vorbit, am spus. Ochii mi s-auumplut de lacrimi ºi am clipit ca sã le îndepãrtez.

— E greu sã înveþi engleza?

Page 372: Vanatorii de Zmeie Nodrm

372

— Pãi, eu zic cã într-un an o vei vorbi la fel de bineca pe farsi.

— Pe bune?— Da.I-am pus un deget sub bãrbie ºi i-am întors faþa

spre mine. — Dar ar mai fi ceva, Sohrab.— Ce anume?— Pãi, domnul Faisal crede cã ar fi de folos dacã...

dacã ai putea totuºi sã rãmâi numai câteva zile într-ocasã de copii.

— Casã de copii? a zis, în timp ce zâmbetul i seºtergea de pe faþã. Vrei sã spui, orfelinat?

— Ar fi doar pentru puþin timp, Sohrab, doarpuþin. Îþi promit.

— Mi-ai promis cã n-o sã mã mai laºi niciodatã înlocul ãla, Amir agha, am zis. Vocea i s-a frânt ºi dinochi i-au þâºnit lacrimi. M-am simþit ca un nemernic.

— De data asta e diferit. Ar fi aici, în Islamabad,nu în Kabul. ªi te-aº vizita tot timpul, pânã o sã tescoatem ºi o sã te luãm în America.

— Nu, te rog! a zis cu voce rãguºitã. Mi-e fricã delocul acela. Or sã-mi facã rãu! Nu vreau sã merg.

— Nimeni n-o sã-þi mai facã rãu, niciodatã.— Ba da, or sã-mi facã! Aºa spun ei întotdeauna,

cã n-or sã-mi facã, dar mint. Mint! Te rog, Doamne,nu!

I-am ºters cu degetul lacrimile care îi curgeau peobraji.

— Mere acre, îþi aminteºti? E ca ºi cu merele acre,i-am spus cu blândeþe.

— Nu, nu-i la fel. Nu acolo, Doamne, of, Doamne,te rog, nu!

Tremura ºi lacrimile îi mânjiserã faþa.— ªºº, l-am tras mai aproape, luându-i în braþe

trupuºorul firav, care tremura îngrozit. ªºº, o sã fie

Page 373: Vanatorii de Zmeie Nodrm

373

bine, o sã mergem împreunã acasã, o sã vezi. Totulva fi bine.

Vocea îi era înãbuºitã la pieptul meu, dar se puteadesluºi panica din ea:

— Promite-mi, te rog, cã n-o s-o faci! Of, Doamne,Amir aga, te rog sã-mi promiþi!

Cum puteam sã îi promit? L-am þinut în braþe,strâns de tot, legãnându-l înainte ºi înapoi. A plânspânã mi-a udat toatã cãmaºa, iar lui i-au secat lacri-mile; tremuratul a încetat, iar rugãminþile frenetices-au transformat într-un soi de murmur indescifrabil.Am aºteptat, legãnându-l înainte ºi înapoi, pânã cândrespiraþia i s-a domolit, iar corpul i s-a relaxat. Mi-amamintit ceva ce citisem cu multã vreme în urmã: „Aºafac copiii faþã terorii. Adorm.“

L-am dus ºi l-am aºezat uºor în pat. Apoi m-amîntins în patul meu ºi am privit pe geam amurgulviolet de pe cerul Islamabadului.

CERUL ERA NEGRU-CÃRBUNE când sunetul telefonuluim-a trezit din somn. M-am frecat la ochi ºi am aprinsveioza de pe noptierã. Era trecut de zece ºi jumãtatenoaptea; dormisem aproape trei ore. Am ridicat re-ceptorul:

— Alo?— Telefon din America, am auzit vocea plictisitã

a domnului Fayyaz.— Mulþumesc, i-am rãspuns. Lumina din baie era aprinsã; Sohrab se spãla, ca

în fiecare searã. Am auzit douã pãcãneli, apoi peSoraya:

— Salaam!Vocea îi suna impacientatã.— Bunã!— Cum a mers întâlnirea cu avocatul?I-am spus ce-mi sugerase Omar Faisal:

Page 374: Vanatorii de Zmeie Nodrm

— Ah, poþi sã uiþi, a zis ea. Nu o sã fie nevoie!M-am ridicat:— Rawsti? De ce, ce s-a întâmplat?— Am veºti de la Kaka Sharif. A zis cã lucrul cel

mai important este sã-l aduci pe Sohrab în þarã. Odatãajuns aici, se vor gãsi cãi de a-l reþine. A dat câtevatelefoane pe la prietenii lui de la INS. M-a sunat chiarîn noaptea asta ºi mi-a spus cã e aproape sigur cã-i vaface rost lui Sohrab de o vizã umanitarã.

— Serios? am zis. Of, Doamne, Îþi mulþumesc! Bu-nul ºi bãtrânul Sharif jan!

— Da, aºa-i. Oricum, noi o sã fim pe post de spon-sori. Ar trebui ca lucrurile sã meargã repede. A ziscã viza va fi valabilã un an, suficient timp ca sãsolicitãm adopþia.

— O sã reuºim, nu-i aºa, Soraya?— Aºa se pare, a mai zis.Pãrea fericitã. I-am spus cã o iubesc ºi mi-a rãs-

puns cã ºi ea mã iubeºte. Am închis.— Sohrab! l-am strigat, ridicându-mã de pe pat.

Am niºte veºti grozave.Am ciocãnit la uºa bãii. — Sohrab, Soraya jan a sunat adineauri din Cali-

fornia. Nu mai trebuie sã te ducem la orfelinat,Sohrab! Plecãm în America, amândoi. M-ai auzit?Plecãm în America!

Am împins uºa. Am intrat în baie.Dintr-o datã eram în genunchi, urlând. Þipam

printre dinþii încleºtaþi. Am þipat pânã când am crezutcã-mi va crãpa gâtul ºi cã-mi va exploda pieptul.

Mai târziu, mi-au zis cã încã mai urlam când a sositambulanþa.

Page 375: Vanatorii de Zmeie Nodrm

375

Nu mi se permite sã intru.Îi vãd cum îl duc prin uºile duble ºi îi urmez. Daunãvalã pe uºile alea, mã loveºte mirosul de peroxid ºide iod, dar tot ce apuc sã vãd sunt doi bãrbaþi cu bo-nete chirurgicale ºi o femeie în verde aplecaþi peste omogâldeaþã. Un cearceaf alb e tras peste mogâldeaþã.Douã picioare micuþe, pline de sânge, ies de sub cear-ceaf ºi vãd cã unghia de la degetul mare al picioruluistâng e ruptã. Apoi, un bãrbat voinic ºi înalt, în albas-tru, îmi pune mâna în piept ºi mã împinge înapoi,prin uºile duble. Îi simt verigheta rece pe piele. Mãdau la o parte ºi-l înjur, dar el îmi spune: „Nu aveþivoie sã staþi aici“ – îmi vorbeºte în englezã, cu o vocepoliticoasã, dar fermã. „Trebuie sã aºteptaþi“ – maizice, conducându-mã înapoi, spre sala de aºteptare.Acum, uºile duble se închid în urma lui cu un fel deoftat ºi tot ce mai pot vedea prin geamurile înguste ºidreptunghiulare ale uºilor ãlora blestemate este calotabonetelor chirurgicale.

Mã lasã pe un coridor lung, fãrã ferestre, plin deoameni, unii aºezaþi pe scaune metalice, de-a lungulpereþilor, alþii direct pe covorul subþire ºi destrãmat.Aº vrea sã strig din nou, dar îmi amintesc de ultimaoarã când m-am simþit aºa, stând lângã Baba, îninteriorul cisternei de combustibil, îngropat în întu-neric alãturi de ceilalþi refugiaþi. Aº vrea sã mã rup de

XXV.

Page 376: Vanatorii de Zmeie Nodrm

376

locul ãsta, de realitatea aceasta ºi sã zbor ca un nor,topit în aerul umed al nopþii de varã, ºi mã pierdundeva, peste dealuri. Dar eu sunt aici, cu picioareleturnate în beton, plãmânii fãrã aer ºi gâtul în flãcãri.Nu am sã plutesc. Nu existã nici o altã realitate înseara asta. Închid ochii ºi nãrile mi se umplu cu mi-rosul coridorului, dulce ºi înþepãtor, cu iz de amoniac,spirt ºi curry. Pe tavan vãd fluturi de noapte pe tu-burile de neon cu lumina lor cenuºie – tuburile asteaþin dintr-un capãt în altul al holului. Aud conversaþii,suspine, cineva care se vaitã, fornãieli, altcineva careofteazã, uºile de la lift care se deschid cu un „bing“,recepþionerul care cheamã în urdu pe cineva, prinpager.

Deschid iarãºi ochii ºi ºtiu ce am de fãcut. Privescîn jur, inima îmi bubuie în piept, iar sângele îmi sunãritmic în urechi. În stânga mea e o micã magazieîntunecatã de materiale. Acolo gãsesc ce cãutam: exactce îmi trebuie. Înºfac un cearceaf alb din teancul delenjerie împãturitã pe rafturi ºi îl duc pe coridor. Vãdo asistentã vorbind cu un poliþist lângã camera degardã. O apuc de cot ºi o trag – vreau sã ºtiu în ceparte e vestul. Nu înþelege ºi ridurile de pe frunte ise adâncesc când se încruntã. Mã doare gâtul ºi mãusturã ochii de transpiraþie; când respir, parcã înghitfoc. Cred cã plâng. Mai întreb o datã, o implor.Poliþistul e cel care îmi aratã direcþia.

Îmi aºtern jai-namaz-ul improvizat – covorul meude rugãciune – pe jos ºi mã aºez în genunchi, îmi plecfruntea la pãmânt, iar lacrimile încep sã udecearceaful. Fac o mãtanie spre apus, apoi îmi amintesccã nu m-am mai rugat de peste cincisprezece ani. Amuitat de mult cuvintele. Dar nu conteazã, o sã spunpuþinele cuvinte pe care mi le mai amintesc: La illahail Allah, Muhammad u rasul ullah. Nu existã altDumnezeu decât Allah, iar Mohamed este trimisul

Page 377: Vanatorii de Zmeie Nodrm

377

Sãu. Acum înþelegeam cã Baba se înºelase, cãDumnezeu chiar existã ºi existase dintotdeauna. Îlvãd în ochii celor de pe acest coridor al disperãrii.Asta e adevãrata Casã a lui Dumnezeu, iar aici cei careL-au pierdut pe Dumnezeu Îl vor regãsi, nu în masjid– clãdirea albã, cu lumini strãlucitoare ºi minarete caniºte turnuri. Dumnezeu existã, trebuie sã existe ºimã voi ruga la El sã uite cã L-am neglijat în toþi aceºtiani, cã am trãdat, minþit ºi pãcãtuit, pentru ca acumsã-mi întorc faþa spre El, acum, în ceas de cumpãnã.Mã rog sã fie pe atât de iertãtor, milostiv ºi îndurãtorpe cât scrie în Sfânta Lui Carte. ªi este. Fac o mãtaniespre apus ºi sãrut pãmântul, promiþând cã voi facezakat, namaz ºi voi posti de Ramadan ºi dupã aceea, cãvoi învãþa pe de rost cuvintele din Sfânta Lui Carte,cã voi porni în pelerinaj spre oraºul acela cu siluetãzveltã, din deºert, sã mã închin înaintea Ka’bah-ei.Voi face toate acestea ºi mã voi gândi la El în fiecarezi de acum încolo, dacã îmi îngãduie numai împli-nirea acestei dorinþe: mâinile îmi sunt pãtate cu sân-gele lui Hassan ºi mã rog sã nu mi se pãteze ºi cusângele fiului sãu.

Aud o bolborosealã ºi îmi dau seama cã este a mea;buzele îmi sunt sãrate de lacrimile care îmi curg pefaþã. Simt ochii tuturor celor de pe coridor aþintiþi asu-pra mea ºi fac mãtãnii în continuare, închinându-mãspre apus. Mã rog. Mã rog ca pãcatele mele sã nu mãfi ajuns din urmã în felul în care am crezut dintot-deauna cã o vor face.

O NOAPTE NEAGRÃ, FÃRà STELE cade peste Islamabad.Au trecut câteva ore ºi stau pe podeaua unei mici niºede pe acelaºi hol care duce spre camera de urgenþã.În faþa mea e o mãsuþã joasã, maronie, pe care suntîmprãºtiate ziare ºi reviste de îngrijire a câinilor, unnumãr din Times din aprilie 1996, un ziar pakistanez

Page 378: Vanatorii de Zmeie Nodrm

378

în care se vede chipul unui bãieþel cãlcat de tren cuo sãptãmânã în urmã, o revistã din care zâmbesc feþede actori de mâna a doua. O femeie bãtrânã, îmbrã-catã cu un shalwar-kameez de culoare verde ºi cu un ºaltricotat, moþãie într-un scaun rulant. E chiar în faþamea. Din când în când se trezeºte ºi începe sã mor-mãie o rugãciune în arabã. Mã întreb, obosit, ale cuirugãciuni vor fi ascultate în noaptea aceasta: ale ei sauale mele. Mã gândesc la chipul lui Sohrab, cu micuþabãrbie dârzã, cu urechiuºele în formã de scoicã, cuochii ca frunza de palmier, care seamãnã atât de multcu ai tatãlui sãu. O durere neagrã ca noaptea de afarãmã inundã ºi îmi simt gâtul sugrumat.

Am nevoie de aer.Mã ridic ºi deschid ferestrele. Aerul e fierbinte ºi

umed – miroase a curmale rãscoapte ºi a bãlegar. Mãforþez sã îl trag în piept în cantitãþi mari, dar nu scapde gheara din piept. Mã aºez iar pe jos. Iau revistaTimes ºi o rãsfoiesc. Nu pot citi, nu mã pot concentra.Aºa cã o arunc pe masã ºi mã întorc la numãratulcrãpãturilor din cimentul de pe jos sau de la colþuriletavanului, la cele câteva muºte moarte de pe pervaz.Dar de cele mai multe ori mã holbez la ceasul de peperete. E trecut de patru dimineaþa ºi acum cinci oream fost dat afarã din camera cu uºi batante duble. Totnu am nici o veste.

Încep sã simt cã podeaua pe care stau a devenitparte din mine, apoi respiraþia, mai grea, mai lentã.Vreau sã dorm, sã închid ochii ºi sã-mi pun capul jos,pe podeaua asta tare ºi prãfuitã. Sã evadez, sã plutesc.Poate cã dupã ce o sã mã trezesc, o sã descopãr cã totce am vãzut în baia hotelului era parte din visul meu:picãturile de apã curgând din robinet ºi aterizând cuun „pleosc“ în cada însângeratã, braþul stâng atâr-nând peste marginea cãzii, briciul plin de sânge de pecapacul WC-ului – acelaºi cu care mã bãrbierisem cu

Page 379: Vanatorii de Zmeie Nodrm

379

o zi în urmã – ºi ochii, ochii lui pe jumãtate deschiºi,dar din care a dispãrut strãlucirea, lumina. Mai multca orice, asta aº vrea sã uit: privirea lui.

Curând vine somnul ºi îl las sã mã ia. Visez lucruripe care nu mi le voi mai aminti mai târziu.

CINEVA MÃ BATE CU PALMA pe umãr. Deschid ochii. Unbãrbat stã în genunchi lângã mine. Poartã bonetã dechirurg, ca cel care m-a scos afarã pe uºile duble, ºiare o mascã chirurgicalã de hârtie la gurã – inimami-o ia razna când vãd o picãturã de sânge pe mascaaia. ªi-o dã jos ºi mã bucur cã nu mai trebuie sã mãuit la sângele lui Sohrab. Are pielea întunecatã caciocolata de import pe care o cumpãram împreunãcu Hassan din bazarul Shar-e-Nau. Pãrul i se rãreºtespre tâmple ºi are ochi cãprui mãrginiþi de geneîntoarse. Are accent britanic ºi îmi spune cum îlcheamã – dr. Nawaz. Deodatã simt cã aº vrea sã fiudeparte de omul acesta, fiindcã nu pot suporta sã audce are de spus. Spune cã bãiatul s-a tãiat foarte adâncºi cã a pierdut foarte mult sânge; gura mea începesã murmure aceeaºi rugãciune:

La illaha il Allah, Muhammad u rasul ullah.A trebuit sã-i transfuzeze câteva unitãþi de celule

roºii... Cum o sã-i spun Sorayei?De douã ori a trebuit sã-l resusciteze... O sã fac namaz, o sã fac ºi zakat.L-ar fi pierdut dacã nu ar fi avut inima tânãrã ºi

puternicã... O sã postesc.E în viaþã.Dr. Nawaz zâmbeºte. Îmi trebuie o clipã ca sã

înþeleg ce a spus adineauri. Apoi mai spune ceva, darnu îl mai aud. I-am luat mâinile ºi mi le-am pus pefaþã. Plâng de uºurare în palmele acestui strãin –

Page 380: Vanatorii de Zmeie Nodrm

380

palmele miros a mentã –, iar el nu mai spune nimic.Aºteaptã.

SECÞIA DE TERAPIE INTENSIVÃ are formã de L ºi e lumi-natã slab de mai multe monitoare ºi aparate din careies o mulþime de fire. Dr. Nawaz mã conduce printredouã rânduri de paturi separate de draperii albe deplastic. Patul lui Sohrab este ultimul, chiar pe colþ.E cel mai aproape de camera asistentelor, unde se vãddouã dintre ele – sunt îmbrãcate în haine chirurgicaleverzi, scriu ceva pe fiºe ºi vorbesc cu voce joasã. Cândveneam cu dr. Nawaz de la lift încoace, mã gândeamcã o sã plâng din nou când îl voi vedea pe Sohrab; darcând mã aºez pe scaunul de la picioarele patului sãuºi îi privesc faþa albã printre tuburi ºi perfuzii, amochii uscaþi. Vãzând cum i se ridicã ºi îi coboarãpieptul în ritmul ventilatorului care ºuierã, mã simtinvadat de o amorþealã ciudatã, aceeaºi pe care osimte, probabil, cineva care a evitat în ultima secundão coliziune frontalã, virând brusc.

Moþãi ºi, când mã trezesc, vãd soarele ridicându-sepe un cer alburiu ca spuma laptelui. Lumina se stre-coarã în încãpere printr-o fereastrã situatã chiar lângãcamera asistentelor, iar umbra mea cade pe patul luiSohrab. Nu s-a miºcat deloc.

— Ar fi bine sã dormiþi puþin, îmi spune o asis-tentã. Nu o recunosc – probabil cã s-a schimbat turacât am aþipit. Mã duce într-o altã încãpere, chiar lângãsecþia de Terapie Intensivã, ºi-mi întinde o pernã ºi opãturã inscripþionate cu iniþialele spitalului. Încãpereae goalã. Îi mulþumesc ºi mã întind pe canapeauaînvelitã cu vinilin din colþ. Adorm aproape imediat.

Visez cã sunt din nou pe hol. Dr. Nawaz vine spremine, iar eu mã ridic sã-l întâmpin. κi scoate mascaºi i se vãd mâinile mult mai albe, cu manichiuraîngrijit fãcutã. Are pãrul pieptãnat cu grijã ºi îmi dau

Page 381: Vanatorii de Zmeie Nodrm

381

seama cã nu e dr. Nawaz, ci Raymond Andrews,omuleþul de la ambasadã, cel cu ghiveciul cu roºii.Andrews îºi înclinã capul. κi mijeºte ochii.

LA LUMINA ZILEI, SPITALUL aratã ca un labirint de cori-doare înþesate, scãldate în lumina lãptoasã a lãmpilorfluorescente. Am ajuns sã ºtiu totul despre felul încare funcþioneazã – ºtiu cã butonul de la etajul patrual liftului din aripa de vest nu are bec, cã uºa de latoaleta bãrbaþilor de la acelaºi etaj se înþepeneºte ºi cãtrebuie s-o împingi cu umãrul ca sã se deschidã. Amdescoperit cã viaþa din spital are un ritm propriu, cãexistã o intensificare a acestui ritm înainte de schim-barea turei de noapte; cã existã un zumzet constantde-a lungul întregii zile, apoi liniºtea, tãcerea nopþiiîntreruptã uneori de medicii ºi asistentele care aleargãpe coridoare ca sã resusciteze vreun pacient. Ziuavegheam la cãpãtâiul lui Sohrab, iar noaptea mãplimbam pe coridoarele sinuoase, ascultând zgomotulpropriilor paºi pe gresia pardoselii, gândindu-mã lace îi voi spune lui Sohrab când se va trezi. Mã întor-ceam iar la Terapie Intensivã, lângã ventilatorul careºuiera lângã pat, fãrã sã ºtiu rãspunsul la aceastãîntrebare.

Dupã trei zile la Terapie Intensivã, i-au scos tubulprin care respira ºi l-au mutat pe un pat la nivelulsolului. Nu eram acolo când s-a întâmplat. Mã du-sesem la hotel în noaptea aceea sã încerc sã dorm, darsfârºisem prin a mã întoarce de pe o parte pe alta.Dimineaþa am încercat sã nu mã uit la cada din baie.Acum era curatã – cineva curãþase gresia, faianþa ºipusese covoraºe noi pe jos. Dar nu m-am putut abþinesã nu mã aºez acolo, pe marginea rece a cãzii. Mi l-amimaginat pe Sohrab umplând-o cu apã caldã; l-amvãzut dezbrãcându-se, apoi deschizând briciul,þinându-l între degetul mare ºi arãtãtor. Mi l-am

Page 382: Vanatorii de Zmeie Nodrm

382

imaginat intrând în apã, stând acolo o vreme, cu ochiiînchiºi. M-am întrebat care or fi fost ultimele luigânduri înainte de a-ºi apropia lama de piele.

Tocmai ieºeam din hol, când directorul hotelului,domnul Fayyaz, m-a ajuns din urmã.

— Îmi pare rãu pentru ce vi s-a întâmplat – a zis –,dar o sã vã rog sã pãrãsiþi hotelul. E foarte rãu pentruafacerea mea, foarte rãu.

I-am spus cã înþeleg ºi am cerut nota de platã. Numi-a luat bani pe cele trei zile pe care le petrecusemîn spital. În timp ce aºteptam taxiul în faþa hotelului,m-am gândit la ce-mi spusese domnul Fayyaz, înseara aceea în care ne duseserãm sã-l cãutãm peSohrab: „Chestia cu voi, afganii, e cã sunteþi... ei bine,sunteþi cam necugetaþi.“ Eu râsesem, dar acum mãîntrebam: Cum am putut sã mã duc la culcare, dupãce i-am dat lui Sohrab veºtile de care îi era cel maifricã?

Dupã ce m-am urcat în taxi, l-am întrebat pe ºoferdacã ºtie vreo librãrie persanã. A zis cã e una la vreodoi kilometri mai la sud. Am fãcut o oprire, în drumspre spital.

NOUA CAMERà A LUI SOHRAB avea pereþii crem; gresiaemailatã fusese odatã albã. În aceeaºi încãpere maiera un adolescent, un puºti punjabi care – dupã cumaflasem de la una dintre asistente – îºi rupsese picioruldupã ce alunecase de pe platforma unui autobuz cuetaj. Avea piciorul în ghips, þinut în extensie de niºtescripeþi.

Patul lui Sohrab era chiar lângã fereastrã, scãldatpe jumãtate în lumina soarelui care intra prinferestrele dreptunghiulare. Un paznic în uniformãstãtea la geam ºi ronþãia niºte seminþe – dupã cum mãinformase dr. Nawaz, Sohrab era pãzit conform re-gulamentului, datoritã încercãrii sale de sinucidere.

Page 383: Vanatorii de Zmeie Nodrm

383

Când m-a vãzut, paznicul ºi-a ridicat uºor ºapca, apoia pãrãsit încãperea.

Sohrab purta pijamale de spital, cu mânecã scurtã,ºi era întins pe spate, cu pãtura trasã peste piept ºifaþa întoarsã spre fereastrã. Credeam cã doarme, darcând am tras un scaun lângã patul lui a clipit ºi ºi-aîntors privirea spre mine. M-a mãsurat, pe urmã s-auitat în altã parte. Era atât de palid, în ciuda sângeluipe care i-l dãduserã, ºi avea o vânãtaie mare, violetã,pe antebraþ:

— Cum te simþi? l-am întrebat.Nu mi-a rãspuns. Se uita pe fereastrã la un mic loc

de joacã pentru copiii din curtea spitalului, dotat cugroapã de nisip ºi leagãne. În apropiere, pe un spalierîn formã de arcadã, la umbra unui ºir de arbori de hibiscus, se încolãceau niºte joarde verzi deviþã-de-vie. O ceatã de copii se juca cu gãletuºe ºilopãþele în groapa de nisip. Cerul era albastru curat,fãrã nici un nor ºi am vãzut un avion mititel lãsânddouã dâre albe, paralele. M-am întors spre Sohrab:

— Acum câteva minute am vorbit cu dr. Nawazcare a zis cã te externeazã în câteva zile. Veºti bune,nay?

Din nou, tãcere. Bãiatul punjabi din celãlalt capãtal încãperii s-a rãsucit în somn ºi a mormãit ceva.

— Îmi place camera ta, am zis, încercând sã nuprivesc încheietura bandajatã a lui Sohrab. E lumi-noasã ºi ai o priveliºte frumoasã.

Din nou nici un rãspuns. Au mai trecut câteva mi-nute stânjenitoare; pe frunte ºi pe buza de sussimþeam broboane mici de sudoare. Am arãtat sprecastronaºul cu mazãre – aush, care zãcea neatins penoptierã, ºi spre lingura nefolositã, de plastic.

— Ar trebui sã încerci sã mãnânci ceva. Ca sã aidin nou quwat – putere. Vrei sã te ajut?

Page 384: Vanatorii de Zmeie Nodrm

384

Mi-a susþinut privirea, apoi s-a uitat în altã parte,cu faþa împietritã. Ochii îi erau tot stinºi – am vãzutasta –, erau goi, ca atunci când îl scosesem din cadã.M-am aplecat spre sacoºa de hârtie pe care o þineamîntre picioare ºi am scos exemplarul uzat din Shahnamahpe care îl cumpãrasem din librãria persanã. Am întorscartea cu coperta spre el:

— Îi citeam tatãlui tãu din ea, când eram copii.Urcam sus, pe dealul din spatele casei ºi ne aºezamsub un rodiu... Sohrab se uita iarãºi pe fereastrã.M-am forþat sã zâmbesc: Povestea favoritã a tatãlui tãuera cea a lui Rostam ºi Sohrab, de acolo þi se trage ºinumele. ªtiu cã ai mai auzit toate astea – am fãcut opauzã, simþindu-mã ca un idiot. Oricum, în scrisoarezicea cã ºi þie îþi place foarte mult, aºa cã m-am gânditsã-þi citesc câte ceva din ea. Þi-ar plãcea?

Sohrab a închis ochii. ªi i-a acoperit cu braþul, celcu vânãtaia.

Am frunzãrit cartea pânã la pagina pe care o în-doisem în taxi.

— Sã începem, i-am spus, întrebându-mã pentruprima datã ce gânduri i-or fi trecut prin cap luiHassan când a reuºit, în cele din urmã, sã citeascã elsingur Shahnamah ºi a descoperit cã îl minþisem defiecare datã. „Plecaþi-vã urechea sã auziþi despre luptalui Sohrab împotriva lui Rostam, chiar de atenþia vãva fi rãsplãtitã cu lacrimi“ – am început. „Se spune cã,într-o zi, Rostam s-ar fi ridicat de pe locul sãu ºi, cumintea colcãind de presimþiri, ºi-a spus...“

I-am citit aproape tot capitolul întâi, pânã la loculîn care tânãrul luptãtor Sohrab se duce la mama lui,Tahmineh, prinþesa din Samengan, ºi îi cere sã-ispunã cine este tatãl lui. Am închis cartea.

— Vrei sã-þi mai citesc? Urmeazã luptele, îþi amin-teºti? Sohrab îºi conduce armata în luptã spre CastelulAlb din Iran. Sã-þi mai citesc?

Page 385: Vanatorii de Zmeie Nodrm

385

A dat încet din cap. Am pus cartea la loc, în pungade hârtie.

— Bine, i-am zis, încurajat de faptul cã obþinusemcât de cât un rãspuns. Putem continua ºi mâine. Cumte simþi?

Gura lui Sohrab s-a deschis ºi am auzit un sunetrãguºit. Dr. Nawaz îmi spusese cã aºa se va întâmpla,din cauza tubului pe care i-l bãgaserã printre coardelevocale, ca sã-i facã respiraþie artificialã. ªi-a lins buzele:

— Obosit.— ªtiu. Dr. Nawaz ne-a spus sã ne aºteptãm la

asta... A clãtinat din cap.— Ce este, Sohrab?A clipit, apoi a vorbit iar cu vocea aia hârºâitã, în

ºoaptã:— Sãtul de toate. Am oftat ºi mi-am apropiat scaunul de pat. Pe pat,

chiar între noi, era o dungã de luminã ºi, pentru oclipã, faþa ca cenuºa care se uita la mine mi s-a pãruta fi cea a lui Hassan mort, nu a acelui Hassan cu carejucam bile pânã când molahul striga azan-ul deamiazã ºi Ali ne chema acasã, nu a acelui Hassan pecare îl fugãream pe deal în jos, în timp ce soarelescãlda în aur topit acoperiºurile clãdirilor din vestuloraºului, ci a acelui Hassan pe care l-am vãzut pentruultima oarã în viaþã, târându-ºi lucruºoarele strânseîntr-o boccea în urma lui Ali prin ploaia caldã de varãºi îndesându-le în portbagajul maºinii lui Baba, întimp ce eu mã uitam de la fereastra inundatã de apãa camerei mele.

A scuturat încet din cap. — Sãtul de toate, a repetat.— Ce pot sã fac, Sohrab? Te rog, spune-mi!— Vreau... a început. A clipit ºi ºi-a dus mâna la

gât, de parcã voia sã-l cureþe de acel ceva care-l

Page 386: Vanatorii de Zmeie Nodrm

386

împiedica sã vorbeascã. Privirea mi-a fost atrasã dinnou de bandajul alb de la încheieturã. Îmi vreauvechea mea viaþã înapoi, a ºoptit gâfâit.

— Of, Sohrab.— Îi vreau pe tata ºi pe mama jan. O vreau pe

Sasa. Vreau sã mã joc cu Rahim Khan sahib îngrãdinã. Vreau sã locuiesc iar în casa noastrã.

ªi-a trecut braþul peste ochi:— Îmi vreau vechea viaþã înapoi.Nu ºtiam ce sã-i spun, unde sã mã uit, aºa cã m-am

uitat în jos, la mâinile mele. „Vechea ta viaþã“, m-amgândit. „E ºi vechea mea viaþã. M-am jucat în aceeaºicurte, Sohrab. Am locuit în aceeaºi casã. Dar iarba amurit ºi jeep-ul unui strãin e parcat pe aleea din faþacasei noastre ºi pãteazã asfaltul cu ulei. Vecheanoastrã viaþã nu mai existã, Sohrab, ºi toþi cei carene-au luminat-o sunt morþi sau pe moarte. Nu ammai rãmas decât noi doi. Doar tu ºi cu mine.“

— Asta nu pot sã-þi dau, i-am zis.— Aº fi vrut sã nu fi... — Te rog, nu spune asta.— ... aº fi vrut sã nu fi... sã mã fi lãsat acolo, în apã.— Sã nu mai spui niciodatã aºa ceva, Sohrab, i-am

zis, aplecându-mã spre el. Nu suport sã te audvorbind aºa.

I-am atins umãrul ºi a tresãrit. S-a tras înapoi.Mi-am lãsat mâna în jos, amintindu-mi cu regret cumîmi încãlcasem promisiunea – cea care îl fãcuse sã-miaccepte îmbrãþiºãrile.

— Sohrab, nu pot sã-þi dau vechea viaþã înapoi,deºi aº vrea, Dumnezeu ºtie cât de mult aº vrea! Darpot sã te iau cu mine. Asta veneam sã-þi spun în baie.Ai primit vizã americanã, ca sã vii sã stai cu mine ºi cusoþia mea. E adevãrat, îþi dau cuvântul meu.

A oftat pe nas ºi a închis ochii. Tare mi-aº fi doritsã nu fi rostit ultimele douã cuvinte.

Page 387: Vanatorii de Zmeie Nodrm

387

— ªtii, am fãcut multe lucruri pe care le regret –am zis –, dar cred cã cel mai mult regret cã nu mi-amþinut promisiunea faþã de tine. Dar n-o sã se maiîntâmple, crede-mã cã îmi pare nespus de rãu. Îþi cerbakhshesh, iertare. Poþi sã faci asta? Poþi sã mã ierþi? Mãcrezi? Vocea mea se transformase în ºoaptã. O sã viicu mine?

În timp ce aºteptam rãspunsul, mintea mi-a zburatîn trecut, spre o zi de iarnã, demult; stãteam cuHassan pe zãpadã sub un viºin desfrunzit. Fusesemcrud cu Hassan în ziua aceea, mã jucasem cu el,întrebându-l dacã ar mânca þãrânã ca sã-midemonstreze cât de devotat îmi e. Acum venise rândulmeu sã stau sub microscop, nevoit sã demonstrez cãmerit. Meritam tot ce mi se întâmpla.

Sohrab s-a întors cu spatele la mine. Nu a spusnimic multã vreme. ªi deodatã, tocmai când credeamcã a adormit, a zis cu o voce ca un croncãnit:

— Sunt atât de khasta. Atât de obosit.Am stat lângã el pânã a adormit. Ceva se pierduse

între mine ºi Sohrab. Pânã la întâlnirea cu avocatulOmar Faisal, o luminiþã de speranþã pãtrunsese înochii lui Sohrab, ca un oaspete timid. Acum luminiþaaceea se stinsese, oaspetele dispãruse ºi m-am întrebatdacã avea sã se mai întoarcã. Cât va mai dura pânãcând Sohrab va zâmbi din nou. Cât va mai dura pânãsã aibã iar încredere în mine. ªi dacã se va maiîntâmpla vreodatã.

Aºa cã am ieºit din camerã ºi m-am dus sã caut althotel, fãrã sã ºtiu cã avea sã treacã aproape un anpânã sã-l mai aud pe Sohrab vorbind.

ÎN CELE DIN URMÃ, Sohrab nu mi-a acceptat oferta.Nici nu a refuzat-o. Dar ºtia cã, atunci când i se vorscoate bandajele ºi va preda pijamalele, va fi doar unalt bãieþel hazar orfan de pe stradã. Avea de ales?

Page 388: Vanatorii de Zmeie Nodrm

388

Unde se putea duce? Aºa cã ceea ce am luat drept un„da“ era mai degrabã o capitulare tãcutã, nu atât oacceptare, cât un act de renunþare din partea cuivacare este prea obosit ca sã mai ia vreo decizie ºi multprea sãtul de toate ca sã mai creadã în ceva. El tânjeadupã vechea lui viaþã. Ceea ce primea în schimb eraAmerica. Nu cã ar fi fost o soartã chiar atât de rea,dacã luai în considerare toate aspectele – dar asta nuputeam sã-i spun. A pune lucrurile în perspectivã esteun lux pe care nu þi-l permiþi când îþi colcãie sufletulde demoni.

ªi aºa se face cã dupã vreo sãptãmânã l-am aduspe fiul lui Hassan din Afganistan în America, luându-ldin certitudinea calvarului sãu interior ºi aruncându-lîntr-un calvar de incertitudine.

ÎNTR-O ZI, SÃ FI F OST în anul 1983 sau 1984 – eramla un magazin de unde se împrumutau casete video,în Fremont. Eram la secþiunea filmelor western, cândun tip de lângã mine, care bea Coca-Cola dintr-o canãpe care scria „7-Eleven“, mi-a arãtat spre Cei ºaptemagnifici ºi m-a întrebat dacã îl vãzusem.

— Da, de treisprezece ori, i-am rãspuns. CharlesBronson moare, la fel James Coburn ºi RobertVaughn.

Mi-a aruncat o privire înþepatã, de parcã tocmaii-aº fi scuipat în canã.

— Mulþam’ fain, omule! a zis, scuturând din capºi mormãind ceva în timp ce se îndepãrta. Atunci amînvãþat cã, în America, nu trebuie sã dezvãlui nicio-datã sfârºitul unui film, iar dacã o faci, o sã fii pus laindex ºi obligat sã-þi ceri iertare pentru cã ai comispãcatul de Dezvãluire-a-sfârºitului.

În Afganistan, sfârºitul era lucrul cel mai impor-tant. Când veneam cu Hassan acasã de la un filmindian, vãzut la cinematograful Zainab, tot ce voiau

Page 389: Vanatorii de Zmeie Nodrm

389

sã ºtie Ali, Rahim Khan, Baba sau unul dintre nenu-mãraþii prieteni ºi veri ai lui Baba care se vânturau pela noi prin casã era: ºi-a gãsit Fata-din-film fericirea?Dar bacheh film, Bãiatul-din-film, a devenit kamyab ºiºi-a împlinit visele sau a fost nah-kam, adicã blestematsã sfârºeascã rãu?

Dacã se termina cu bine, asta voiau toþi sã ºtie. Dacã cineva m-ar întreba cum se terminã povestea

lui Hassan, a lui Sohrab ºi a mea – cu bine sau nu –nu aº ºti ce sã-i spun.

Nu toatã lumea are aceeaºi problemã?În fond, viaþa nu e un film indian. Zendagi migzara

– cum le place afganilor sã spunã: viaþa merge maideparte. Nu þine seama de început, sfârºit, kamyab,nah-kam, crize sau catharsis, miºcându-se mereu îna-inte ca niºte kochi într-o caravanã prãfuitã, domoalã.

Nu aº ºti ce sã rãspund la o asemenea întrebare.ªi totuºi s-a întâmplat un mic miracol, chiar duminicatrecutã.

AM AJUNS ACASÃ ACUM ºapte luni, într-o zi cãlduroasãdin august 2001. Soraya ne-a aºteptat la aeroport. Numai stãtusem departe de Soraya atâta vreme ºi cândºi-a încolãcit braþele în jurul gâtului meu, când amsimþit mirosul de mere din pãrul ei, mi-am dat seamabrusc cât de mult îmi lipsise:

— Ai rãmas soarele dimineþii pentru yelda mea,i-am ºoptit.

— Poftim?— Nu conteazã.Am sãrutat-o pe ureche. Apoi a îngenuncheat în faþa lui Sohrab. I-a luat

mâna ºi i-a zâmbit. — Salaam, Sohrab jan, eu sunt Khala Soraya a ta.

Cu toþii te-am aºteptat.

Page 390: Vanatorii de Zmeie Nodrm

390

Privind-o cum îi zâmbeºte lui Sohrab, cu ochiiumezi de lacrimi, am vãzut, pentru o fracþiune desecundã, ce fel de mamã ar fi fost, dacã pântecul ei nuar fi trãdat-o.

Sohrab s-a mutat de pe un picior pe altul ºi ºi-aferit privirea.

SORAYA TRANSFORMASE BIROUL de la etaj într-un dor-mitor pentru Sohrab. L-a condus acolo ºi bãiatul s-aaºezat pe marginea patului. Aºternutul avea un impri-meu cu zmeie viu colorate plutind pe un cer albastruindigo. Pe perete, chiar lângã dulap, desenase un sis-tem de mãsurare a înãlþimii unui copil. La picioarelepatului am vãzut un coº plin cu cãrþi, o locomotivãºi niºte acuarele.

Sohrab purta tricoul alb simplu ºi blugii noi pecare i-i cumpãrasem din Islamabad, chiar înainte deplecare. Tricoul îi atârna larg pe umerii osoºi ºi cãzuþi.Încã nu îi revenise culoarea în obraji, iar în jurulochilor avea niºte cercuri negre. Ne privea impasibil,exact cum se uita ºi la farfuriile cu orez pe care i lepuneau în faþã la spital.

Soraya l-a întrebat dacã îi place camera ºi am ob-servat cã încerca sã nu se uite la încheietura lui, darochii i se tot întorceau fãrã voie la linia roºiaticã punc-tatã. Sohrab ºi-a lãsat capul în jos. ªi-a ascuns mâinilesub coapse ºi nu a spus nimic. Apoi ºi-a pus pur ºi sim-plu capul pe pernã. Peste cinci minute îl priveam dinprag, împreunã cu Soraya; sforãia.

Ne-am dus la culcare ºi Soraya a adormit cu capulpe pieptul meu. În întunericul camerei noastre amrãmas treaz, încã o noapte albã. Treaz. Singur cuproprii mei demoni.

Cândva, pe la miezul nopþii, m-am dat jos din patºi m-am dus în camera lui Sohrab. L-am privit, aplecatdeasupra lui ºi am vãzut ceva iþindu-se de sub pernã.

Page 391: Vanatorii de Zmeie Nodrm

391

Era fotografia fãcutã de Rahim Khan, cea pe care i-odãdusem lui Sohrab în noaptea în care stãtusem lângãmoscheea Shah Faisal. În ea, Hassan ºi Sohrab stãteauunul lângã celãlalt, cu ochii mijiþi în lumina soareluicare le bãtea în faþã. Zâmbeau de parcã lumea ar fifost un loc frumos, în care binele învinge întotdeaunarãul. M-am întrebat cât timp o fi stat Sohrab întinsîn pat, uitându-se la fotografia aceea ºi rãsucind-o înmâini.

M-am uitat la fotografie. „Tatãl tãu era un omsfâºiat în douã“ – îmi spusese Rahim Khan înscrisoare. Eu eram jumãtatea oficialã, aprobatã desocietate, legitimã ºi, în acelaºi timp, întrupam fãrã sãºtiu vinovãþia lui Baba. M-am uitat la Hassan, al cãruizâmbet lãsa sã se vadã doi dinþi lipsã – cealaltãjumãtate a lui Baba. Cea fãrã drepturi sau privilegii.Jumãtatea care moºtenise tot ce avusese Baba mai purºi mai nobil. Jumãtatea care fusese poate, în cel maitainic ungher al inimii lui Baba, cea la care se gândeaca la adevãratul sãu fiu.

Am pus poza la loc, unde o gãsisem. Atunci amînþeles ceva – iar acest gând nu a adus cu el nicidurere, nici strângere de inimã. Dacã i-aº fi închis uºalui Sohrab, mi-aº fi închis calea spre iertareapropriilor pãcate, iar iertarea asta nu înmugurea caun mãnunchi de revelaþii, ci sub forma durerii careîºi strângea lucrurile, le împacheta ºi pleca fãrã sã mãanunþe, în mijlocul nopþii.

GENERALUL ªI KHALA JAMILA au venit la cinã, în searaurmãtoare. Khala Jamila, cu pãrul scurt ºi vopsitîntr-o nuanþã de roºu mai închisã decât de obicei, i-aîntins Sorayei platoul cu prãjiturã cu migdale –manghout pe care-l adusese pentru desert. A dat cuochii de Sohrab ºi a început sã radieze.

Page 392: Vanatorii de Zmeie Nodrm

392

— Mashallah! Soraya jan ne-a spus ce khoshteep eºti,dar eºti chiar mai chipeº în realitate, Sohrab jan.

I-a dat un pulover pe gât, de culoare albastrã:— L-am tricotat pentru tine, a zis. Sã-l ai iarna

viitoare. Inshallah, sper sã-þi vinã.Sohrab a luat puloverul.— Salut, tinere, a fost tot ce i-a spus generalul,

sprijinindu-se cu ambele mâini în baston ºi uitându-sela Sohrab aºa cum se uitã cineva care studiazã unornament bizar din casa cuiva.

Am rãspuns la toate întrebãrile Khalei Jamiladespre rãnile mele – îi cerusem Sorayei sã le spunã cãam fost jefuit –, liniºtind-o încã o datã în legãturã cufaptul cã nu rãmãsesem cu vreun beteºug, cã firele orsã-mi fie scoase în câteva sãptãmâni, aºa încât o sã potmânca din nou toate bunãtãþile pregãtite de ea. ªi, da,voi încerca sã-mi dau cu tincturã de rubarbã ºi cuzahãr pe cicatrice, ca sã disparã mai repede.

Eu ºi generalul ne-am aºezat apoi în living ºi ambãut vin, în timp ce Soraya ºi mama ei aºezau masa.I-am povestit despre Kabul ºi despre talibani. Ascultaatent ºi dãdea din cap, cu bastonul pe genunchi; maiscotea câte un plescãit când auzea poveºti ca cea aomului care îºi vindea proteza. Nu le-am pomenitnimic despre execuþia de pe Stadionul Ghazi, nicidespre Assef. M-a întrebat despre Rahim Khan, pecare îl întâlnise la Kabul de mai multe ori, apoi ºi-ascuturat solemn capul când a auzit de boala lui. Dar,în timp ce povesteam, i-am surprins privireaalunecând spre Sohrab, iar ºi iar; bãiatul adormise pecanapea. Parcã ne învârteam în jurul a ceea ce voiacu adevãrat sã ºtie.

Privirile furiºate au încetat în timpul mesei, cândgeneralul a pus furculiþa jos, zicând:

— Amir jan, când ai de gând sã ne spui de ce l-aiadus cu tine pe acest bãieþel?

Page 393: Vanatorii de Zmeie Nodrm

393

— Iqbal jan! Ce întrebare mai e ºi asta? a zis KhalaJamila.

— În timp ce tu eºti ocupatã sã tricotezi pulovere,draga mea, eu trebuie sã am grijã ce pãrere îºi facecomunitatea cu privire la familia noastrã. Oamenii orsã fie curioºi. Or sã vrea sã ºtie ce cautã un bãiat hazarîn casa fiicei noastre. Ce-o sã le spun?

Soraya a lãsat lingura jos, apoi s-a întors spre tatãlei:

— Poþi sã le spui... — E în ordine, Soraya – i-am zis, luând-o de

mânã –, e în ordine. General sahib are perfectãdreptate. Oamenii chiar vor pune întrebãri.

— Amir..., a început ea.— E în regulã.M-am întors spre general:— Vedeþi, sahib general, tatãl meu s-a culcat cu

nevasta servitorului sãu. Ea i-a dãruit un fiu, pe numeHassan. Hassan a murit. Bãiatul care doarme pecanapea este fiul lui Hassan. E nepotul meu. Asta sãle spuneþi oamenilor când or sã vã-ntrebe.

Toþi se uitau fix la mine:— ªi încã ceva, sahib general, am adãugat. Sã nu-i

mai spuneþi niciodatã „bãiat hazar“ în prezenþa mea.Are un nume; îl cheamã Sohrab.

Nimeni nu a mai zis nimic.

AR FI GREªIT SÃ SPUN cã Sohrab era tãcut. Tãcerea în-seamnã serenitate, pace, înseamnã sã dai încetbutonul VOLUM din viaþa cuiva. Liniºtea înseamnã sãapeºi butonul de ÎNCHIDERE. Sã închizi sistemul. Cutotul.

Tãcerea lui Sohrab nu era tãcerea autoimpusã acelor care au convingeri, protesteazã sau cautã sã-ºipledeze cauza pe aceastã cale. Era tãcerea cuiva cares-a adãpostit într-un loc întunecat ºi ºi-a pus o pãturã

Page 394: Vanatorii de Zmeie Nodrm

394

în cap, în aºa fel încât nimic sã nu mai rãzbatã dinafarã.

Practic, nu trãia cu noi – mai degrabã ocupa unloc în spaþiu. Uneori, la piaþã sau în parc, observamcum alþi oameni pãreau sã nu îl vadã, de parcã nicinu ar fi fost acolo. Îmi ridicam ochii dintr-o carte ºivedeam cã Sohrab intrase ºi se aºezase în faþa mea, iareu nici nu bãgasem de seamã. Pãºea ca ºi cum i-ar fifost fricã sã nu lase urme. Se miºca de parcã nu voiasã deranjeze aerul din jurul lui. Dar, în majoritateatimpului, dormea.

Tãcerea lui Sohrab era apãsãtoare ºi pentruSoraya. Încã de când vorbeam cu ea la telefon, dinPakistan, îmi spunea ce planuri are pentru el. Lecþiide înot. Fotbal. Campionat de bowling. Iar acumtrecea prin camera lui Sohrab ºi zãrea cãrþile nedes-chise, jucãriile neatinse în coºul lor, puzzle-ul neasam-blat, fiecare obiect amintindu-i de viaþa pe care amfi putut-o avea. Amintirea unui vis care s-a topitînainte de a înflori. Dar nu era singura. ªi eu croisemvise pentru Sohrab.

Dar, dacã Sohrab era tãcut, nu acelaºi lucru se în-tâmpla cu lumea. Într-o marþi dimineaþa din luna sep-tembrie a anului trecut, Turnurile Gemene se prãbu-ºiserã ºi, peste noapte, lumea se schimbase. Steagulamerican apãruse brusc peste tot, pe antenele taxiu-rilor galbene din trafic, la reverul pietonilor grãbiþide pe trotuarele aglomerate, chiar ºi pe ºepcile sli-noase ale cerºetorilor aciuaþi pe sub tendele micilorgalerii ºi prãvãlii. Într-o zi am trecut pe lângã Edith,femeia fãrã adãpost care cântã la acordeon în fiecarezi, la colþul strãzilor Sutter ºi Stockton, ºi am zãrit unabþibild cu drapelul american lipit de curând pe cutiaîn care-ºi þinea acordeonul, aflatã la picioarele ei.

La scurt timp dupã atac, America a bombardatAfganistanul, a intervenit ºi Alianþa Nord-Atlanticã,

Page 395: Vanatorii de Zmeie Nodrm

395

iar talibanii au fugit, ascunzându-se ca ºobolanii îngãurile lor. Dintr-o datã, oamenii care stãteau la coadãîn magazine au început sã vorbeascã despre oraºelecopilãriei mele – Kandahar, Herat, Mazar-i-Sharif.Când eram mic, Baba ne dusese, pe mine ºi peHassan, la Kunduz. Nu-mi amintesc prea multe dinexcursie, doar cã stãteam la umbra unui acacia cuBaba ºi Hassan, bând cu rândul suc rece ºi proaspãtde pepene dintr-o canã de lut ºi întrecându-ne carescuipã seminþele mai departe. Acum, oameni ca DanRather, Tom Brokaw sau alþii, care-ºi beau cafeaua culapte la „Starbucks“, discutã despre bãtãlia de laKunduz, ultima redutã din nord a talibanilor. În de-cembrie, paºtunii, tajicii, uzbecii ºi hazarii s-au reunitla Bonn ºi, sub supravegherea vigilentã a NaþiunilorUnite, au început procesul care ar putea pune capãtîntr-o zi celor douãzeci de ani de nenorocire dinwatan-ul lor. Cãciula de caracul a lui Hamid Karzai ºichapan-ul verde au devenit celebre.

Sohrab trecea ca un somnambul prin toate astea. Eu ºi Soraya ne-am implicat în proiecte afgane,

atât din simþ civic, cât ºi din nevoia de a face ceva,orice, care sã umple liniºtea de la etajul de sus al caseinoastre – liniºtea aceea care aspira totul ca o gaurãneagrã. Pânã atunci nu fusesem genul de persoanãactivã, dar când un om pe nume Kabir, fost ambasa-dor al Afganistanului la Sofia, ne-a sunat ºi ne-aîntrebat dacã vrem sã-l ajutãm într-un proiect cu unspital, am zis imediat „da“. Micul spital, situat la gra-niþa dintre Afganistan ºi Pakistan, avea o secþie dechirurgie care se ocupa de refugiaþii afgani rãniþi demine de teren. Numai cã acest spital fusese închis dinlipsã de fonduri. Am devenit manager de proiect,alãturi de Soraya. Mi-am petrecut mare parte dintimp în birou, trimiþând e-mailuri cãtre oameni dintoate colþurile lumii, cereri pentru granturi ºi organi-

Page 396: Vanatorii de Zmeie Nodrm

396

zând evenimente pentru strângerea de fonduri. ªiîn tot acest timp îmi spuneam cã faptul cã îl adusesemcu mine pe Sohrab fusese cel mai bun lucru pe careîl puteam face.

Anul se terminase cu mine ºi Soraya pe canapea,cu picioarele învelite în pãturã, urmãrindu-l pe DickClark la televizor. Oamenii aclamau ºi se sãrutau, întimp ce globul mare, cu mii de faþete argintiu-sclipi-toare, cobora încet ºi mii de confetti albeau ecranul. Încasa noastrã, Anul Nou începuse cam la fel cum seterminase anul de dinainte. În liniºte.

APOI, ACUM VREO PATRU ZILE, într-o zi ploioasã de mar-tie din 2002, s-a întâmplat un lucru mic, dar minunat.

Îi luasem pe Soraya, Khala Jamila ºi Sohrab la oîntâlnire a afganilor, care avea loc în Fremont, la LakeElizabeth Park. Cu o lunã înainte, generalul fusese însfârºit rechemat în Afganistan pentru a i se încredinþao funcþie în minister; era plecat de douã sãptãmâni –costumul gri ºi ceasul de buzunar fuseserã lãsate înurmã. Khala Jamila urma sã i se alãture peste câtevaluni, dupã ce se instala el. Ei îi era teribil de dor de elºi îºi fãcea multe griji în privinþa sãnãtãþii lui, aºa cãam insistat sã vinã sã stea cu noi o vreme.

În joia din sãptãmâna precedentã, în prima zi deprimãvarã, sãrbãtorisem Anul Nou afgan – Sawl-e-Nau,ca toþi afganii din zona Golfului. Kabir, Soraya ºi cumine aveam un motiv în plus de sãrbãtoare: miculnostru spital din Rawalpindi se deschisese cu osãptãmânã în urmã – deocamdatã numai secþia depediatrie, nu ºi cea de chirurgie. Dar era un începutpromiþãtor, toþi fuseserãm de acord.

Fusese soare ºi frumos zile în ºir, dar duminicãdimineaþa, când am sãrit din pat, am auzit picãturilede ploaie lovind în geamuri. „Noroc afgan“ – mi-amzis. Mi-am fãcut namaz, rugãciunea de dimineaþã, în

Page 397: Vanatorii de Zmeie Nodrm

397

timp ce Soraya dormea; nici nu mai e nevoie sã îmiarunc ochii peste cãrticica de rugãciuni pe care amluat-o de la moschee – versetele îmi vin acum în mintede la sine, fãrã efort.

Am ajuns pe la prânz ºi am gãsit o mânã deoameni care se adãposteau sub o folie de plastic mare,dreptunghiularã, fixatã pe ºase stâlpi înfipþi înpãmânt. Cineva prãjea bolani; aburul se ridica dinceºtile de ceai ºi dintr-o oalã cu aush de conopidã. Unvechi cântec de-al lui Ahmad Zair hârºâia într-uncasetofon. Mi-a venit sã zâmbesc, gândindu-mã cumtrebuie sã fi arãtat noi patru, mergând grãbiþi priniarba udã, Soraya ºi cu mine în frunte, Khala Jamilala mijloc, iar Sohrab în spatele nostru, cu gluga pele-rinei galbene legãnându-i-se pe spate.

— Ce-i aºa amuzant? m-a întrebat Soraya,þinându-ºi un ziar împãturit deasupra capului.

— Poþi sã scoþi afganul din Paghman, dar nu poþisã scoþi Paghman-ul din afgan, i-am rãspuns.

Ne-am adãpostit sub copertina improvizatã.Soraya ºi Khala Jamila s-au îndreptat spre o femeiesupraponderalã, care prãjea bolani de spanac. Sohraba stat o clipã sub folie, apoi a ieºit în ploaie, cu mâinilebãgate adânc în buzunarele hainei de ploaie, cu pãrul– acum castaniu închis ºi lins, ca al lui Hassan – lipitde cap. S-a oprit în dreptul unei bãltoace de culoareacafelei ºi s-a zgâit la ea. Nimeni nu pãrea sã-l observe.Nimeni nu l-a chemat înapoi, la adãpost. Cu timpul,interogatoriile în legãturã cu bãiatul nostru adoptatºi, în mod clar, excentric au încetat, slavã Domnului.Având în vedere cât de lipsite de tact puteau fiîntrebãrile afganilor, a fost o uºurare imensã. Oameniiau încetat sã mai întrebe de ce nu vorbeºte, de ce nuse joacã niciodatã cu alþi copii ºi, mai ales, au încetatsã ne mai sufoce cu simpatia lor exageratã, cu uºoa-rele clãtinãri din cap, cu „þ-þr“ ºi „Oh gung bichara“.

Page 398: Vanatorii de Zmeie Nodrm

398

Oh, bietul micuþ mut. Noutatea se învechise. Aseme-nea tapetului îngãlbenit de vreme, Sohrab se topeaacum în fundal.

Am dat mâna cu Kabir, un bãrbat grizonat. M-aprezentat unei duzini de persoane: un învãþãtor pen-sionar, un inginer, un fost architect, un chirurg careare acum o rulotã cu hot-dog, în Hayward. Toþi mi-auspus cã l-au cunoscut pe Baba la Kabul ºi mi-au vorbitdespre el cu respect. Într-un fel sau altul, trecuse prinvieþile tuturor. Spuneau cã sunt norocos cã am avutca tatã un bãrbat deosebit ca el.

Am mai discutat despre sarcina dificilã ºi poate in-gratã pe care o avea de îndeplinit Karzai, despre Loyajirga ce urma sã vinã ºi despre iminenta întoarcere petron a regelui, dupã douãzeci ºi opt de ani de exil.Mi-am amintit de noaptea aceea din 1973 – noapteaîn care Zahir Shah fusese alungat de vãrul sãu; mi-amamintit de zgomotele împuºcãturilor ºi de cerulargintat de lumini intermitente – Ali ne spusese sã nune fie teamã, cã se împuºcã raþe, ºi ne luase în braþe.

Apoi, cineva a spus un banc cu molahul Nasruddinºi am început toþi sã râdem:

— ªtii, tatãl tãu era un bãrbat tare simpatic, mi-azis Kabir.

— Era, nu-i aºa? am spus eu zâmbind, amin-tindu-mi cum, la scurt timp de la sosirea noastrã înStatele Unite, Baba începuse sã mormãie în legãturãcu muºtele americane. Stãtea la masa din bucãtãriecu pliciul în mânã ºi urmãrea muºtele care bâzâiau depe un perete pe altul, zburând grãbite peste tot:

— În þara asta, pânã ºi muºtele sunt în crizã detimp, mormãia.

Doamne, ce mai râsesem atunci. Acum zâmbesccând îmi amintesc.

Pânã la ora trei s-a oprit ºi ploaia, iar cerul eragreu de nori cenuºii. O brizã rece trecea prin parc.

Page 399: Vanatorii de Zmeie Nodrm

399

Tot mai veneau familii. Afganii îºi fãceau urãri, se îm-brãþiºau, se sãrutau ºi schimbau farfurii cu mâncare.Cineva aprinsese un foc de cãrbuni sub un grãtar ºi,în scurt timp, mirosul de usturoi ºi de morgh kebab ne-ainvadat nãrile. Se auzea muzica – un cântãreþ nou, pecare nu-l ºtiam – ºi chicotelile copiilor. L-am vãzut peSohrab, în haina lui galbenã de ploaie, sprijinindu-sede zidul împrejmuitor al colþului unde se adunautomberoanele cu gunoi, privind ceva cu atenþie.

Tocmai stãteam de vorbã cu fostul chirurg, careîmi spunea cã el ºi Baba fuseserã colegi de clasã într-aopta, când Soraya m-a tras de mânecã:

— Amir, ia uitã-te!Îmi arãta cerul. Vreo ºase zmeie zburau acolo, sus,

ca niºte pete viu colorate în galben, roºu ºi verde,profilate pe plumburiul cerului.

— Fii atent, a mai zis Soraya. I-am cerut scuze chirurgului ºi m-am dus spre

standul unde se vindeau zmeie; îmi auzeam pantofiiplescãind prin iarba îmbibatã de apã. Am arãtat spreun zmeu galben seh-parcha.

— Sawl-e-nau mubabrak, mi-a zis vânzãtorul dezmeie, luând bancnota de douãzeci de dolari ºiîntinzându-mi zmeul care avea coarda presãratã custiclã pisatã ºi înfãºuratã pe mosor. I-am mulþumit ºii-am urat un An Nou fericit. Am încercat sfoara aºacum fãceam când eram copii, Hassan ºi cu mine,þinând-o între degetul mare ºi arãtãtor ºi trãgând unpic de ea. S-a înroºit de sânge ºi vânzãtorul mi-azâmbit. I-am zâmbit ºi eu.

M-am îndreptat cu zmeul spre locul unde stãteaSohrab, cu braþele încruciºate pe piept. Se uita în sus,spre cer.

— Îþi place seh-parcha? l-am întrebat, þinând zmeulde marginile unde se încruciºau spetezele. Ochii i s-au

Page 400: Vanatorii de Zmeie Nodrm

400

mutat de la cer la mine, apoi la zmeu ºi înapoi. Ploaiaîi ºiroia din pãr, pe faþã.

— Am citit odatã cã în Malaezia folosesc zmeieleca sã prindã peºte, i-am spus. Pariez cã habar nuaveai. Leagã de zmeu un fir de nailon ºi îl lasã sãzboare pe deasupra apelor puþin adânci, astfel încâtsã nu arunce umbre care sã sperie peºtele. ªi în Chinaanticã, generalii foloseau zmeiele ca sã-ºi trimitãmesajele peste câmpul de luptã. E adevãrat. Nu încercsã te pãcãlesc.

Apoi i-am arãtat degetul mare plin de sânge.— Vãd cã ºi tar e în regulã.Cu coada ochiului am vãzut-o pe Soraya urmãrin-

du-ne de sub copertinã. Avea mâinile bãgate adânc lasubsuori, într-un gest care exprima nervozitate. Spredeosebire de mine, ea abandonase treptat încercãrilede a-l atrage în discuþii. Întrebãrile care nu primeaurãspuns, privirile goale, liniºtea, totul era preadureros. Comutase pe modul „În aºteptare“, pânãcând avea sã primeascã luminã verde de la Sohrab.Aºtepta.

Mi-am înmuiat degetul arãtãtor în gurã ºi l-amridicat în aer:

— Îmi amintesc cum verifica tatãl tãu direcþiavântului: bãtea cu piciorul o datã, tare, în pãmânt, casã vadã încotro se duce praful. ªtia o mulþime deºmecherii din astea, i-am spus. Mi-am lãsat degetul înjos: Spre vest, cred.

Sohrab ºi-a ºters o picãturã de ploaie de pe lobulurechii ºi s-a mutat de pe un picior pe altul. Nu a spusnimic. M-am gândit la Soraya, care cu câteva luni înurmã mã întrebase cum este vocea lui. Eu i-amrãspuns cã nici nu-mi mai aduc aminte.

— Þi-am spus vreodatã cã tatãl tãu era cel mai bunvânãtor de zmeie din Wazir Akbar Khan? Poate chiardin tot Kabulul, i-am spus, înnodând capãtul liber

Page 401: Vanatorii de Zmeie Nodrm

401

al tar-ului de pe mosor la lonjeron. Cum mureau deciudã toþi copiii din vecini? Vâna zmeul fãrã sã se uitevreodatã la cer ºi oamenii ziceau cã urmãreºte umbrazmeului. Dar ei nu-l cunoºteau ca mine. Tatãl tãu nuurmãrea nici o umbrã, pur ºi simplu... ºtia.

Alte ºase zmeie îºi luaserã zborul. Oamenii înce-puserã sã se adune în grupuri, cu ceºtile de ceai înmâini ºi ochii lipiþi de cer.

— Mã ajuþi sã-l înalþ pe ãsta? i-am spus.Privirea lui Sohrab s-a mutat de la mine la zmeu,

apoi iar spre cer.— OK, am ridicat din umeri. Cred cã va trebui

sã mã ocup tanhaii de el. Singur.Mi-am potrivit mosorul în mâna stângã ºi am lãsat

vreun metru liber. Zmeul galben s-a clãtinat, chiardeasupra ierbii ude.

— Ultima ºansã, am zis. Dar Sohrab se uita la o pe-reche de zmeie care se unduiau sus, deasupra copa-cilor. Pornesc.

Am luat-o la fugã, cu pantofii mei sport împroº-când apa din bãltoace, cu mâna încleºtatã pe sfoarazmeului ridicatã mult deasupra capului. Trecuse atâtavreme de când nu mai fãcusem asta, atâþia ani, cã mãîntrebam dacã nu cumva o sã mã fac de râs. Am lãsatmosorul sã lucreze în voie în mâna stângã, în timp cealergam, ºi am simþit cum sfoara îmi face o nouãtãieturã la dreapta. Zmeul plutea acum deasupramea, ridicându-se, rotindu-se, iar eu fugeam ºi maitare. Mosorul se derula cu repeziciune, iar sticla îmifãcea noi tãieturi în palma dreaptã. M-am oprit ºim-am întors. Am privit în sus. Am zâmbit. Sus de tot,zmeul meu plutea, înclinându-se uºor când pe oparte, când pe alta, ca un pendul, scoþând vechiulsunet de „pasãre de hârtie care bate din aripi“ pe careîl asociam cu dimineþile de iarnã din Kabul. Nu maiînãlþasem un zmeu de un sfert de secol, dar brusc

Page 402: Vanatorii de Zmeie Nodrm

402

aveam iar doisprezece ani ºi vechile instincte mi s-auredeºteptat imediat.

Am simþit pe cineva lângã mine ºi m-am uitat înjos. Era Sohrab. Cu mâinile înfipte adânc în buzuna-rele hainei de ploaie. Venise dupã mine.

— Vrei sã încerci ºi tu? l-am întrebat. N-a spusnimic. Dar când i-am întins sfoara, a scos mâna dinbuzunar. A ezitat. A luat sfoara. Inima mea ºi-a înteþitbãtãile în timp ce învârteam mosorul sã strâng sfoara.Am rãmas tãcuþi unul lângã altul. Cu gâturile îndoite.

În jurul nostru, copiii se alergau unii pe alþii,alunecând pe iarba udã. Cineva pusese muzicãdintr-un vechi film indian. Niºte oameni în vârstãfãceau namaz-ul de dupã-amiazã pe o folie de plastic,aºezatã pe pãmânt. Aerul mirosea a iarbã udã, a fumºi a carne friptã. Aº fi vrut ca timpul sã se opreascãîn loc.

Apoi am observat cã nu suntem singuri. Seapropia un zmeu verde. Am urmãrit sfoara ºi amvãzut cã pornea din mâna unui copil aflat la câþivametri de noi. Purta un tricou pe care scria „The RockRules“ cu litere îngroºate. M-a vãzut cã mã uit la elºi mi-a zâmbit. Mi-a fãcut cu mâna ºi i-am rãspuns.

Sohrab mi-a întins sfoara. — Eºti sigur? l-am întrebat.A luat mosorul din mâna mea. — OK, hai sã-i dãm o sabagh – o lecþie, nay? M-am uitat la el cu coada ochiului. Privirea sti-

cloasã, goalã din ochii lui dispãruse. Se uita când lazmeul nostru, când la cel verde. Obrajii i se îmbujo-raserã uºor, iar privirea era brusc la pândã. Vie.Treazã. M-am întrebat în ce moment am uitat cã, înciuda tuturor celor întâmplate, nu e decât un copil...

Zmeul verde se apropia.— Sã aºteptãm, i-am spus. Îl lãsãm sã se mai

apropie.

Page 403: Vanatorii de Zmeie Nodrm

403

A fãcut vreo douã tumbe, apropiindu-se tot maimult.

— Haide, haide, am zis.Zmeul cel verde s-a apropiat, ridicându-se puþin

deasupra noastrã, fãrã sã ºtie ce capcanã îi pregã-tisem.

— Fii atent, Sohrab! O sã îþi arãt una din ºmeche-riile favorite ale tatãlui tãu, vechiul „ridicã-ºi-scu-fundã“.

Lângã mine, Sohrab respira precipitat pe nas.Mosorul i se rostogolea în palme, iar tendoanele în-cheieturilor pline de cicatrici îi ieºeau în afarã. Amclipit ºi, pentru o clipã, mâinile de pe mosor au fostcele pline de bãtãturi ºi cu unghiile roase ale bãiatuluicu buza de iepure. Am auzit croncãnitul unei cioriundeva, sus, ºi mi-am ridicat privirea. Parcul strãluceadin cauza zãpezii proaspete, atât de tare cã îmi ardeaochii. Cãdea în tãcere, de pe crengile încãrcate alecopacilor. Am simþit miros de qurma de napi. De afineuscate. Portocale acriºoare. Rumeguº ºi nuci. Tãcereazãpezii era asurzitoare. Apoi, departe, foarte departe,dincolo de tãcere ºi nemiºcare, am auzit un glas carene chema acasã, glasul unui om care îºi târa picioruldrept.

Zmeul verde s-a aruncat asupra noastrã:— O s-o-ncaseze. Din clipã-n clipã, am zis, cu ochii

alergând de la Sohrab la zmeu. Zmeul verde a ezitat. ªi-a menþinut poziþia, apoi a

pornit în jos.— Uite-l cã vine! am zis.M-am descurcat perfect. Dupã atâþia ani! Vechiul

truc cu „ridicã-ºi-scufundã“ a funcþionat. Mi-am slãbitstrânsoarea ºi am scuturat sfoara, smucind zmeulverde. Cu câteva miºcãri laterale din încheieturabraþului am trimis zmeul nostru pe o orbitã circularã.A descris o jumãtate de cerc în sensul invers acelor de

Page 404: Vanatorii de Zmeie Nodrm

404

ceasornic. Brusc, ajunsesem deasupra. Zmeul verdese scutura, cuprins de panicã. Dar era prea târziu.Îi aplicasem deja tratamentul lui Hassan. Am tras tareºi zmeul nostru a aterizat cu vitezã peste cel verde.Am simþit momentul impactului.

Apoi, dintr-o datã, zmeul cel verde se învârtea,scãpat de sub control.

În spatele nostru, lumea ne aclama. Fluierãturileºi aplauzele au izbucnit din toate pãrþile. Eram foartefericit. Ultima oarã când mai simþisem aºa ceva fuseseîn iarna lui 1975, în ziua în care, dupã ce am „tãiat“ultimul zmeu, l-am vãzut pe Baba pe terasa de peacoperiº, bãtând din palme ºi radiind de fericire.M-am uitat în jos spre Sohrab. Un colþ al gurii i securbase într-un zâmbet.

Un zâmbet.Deformat.Greu de crezut cã era acolo.Dar era!În spatele nostru, copiii sãreau veseli ºi o ceatã de

vânãtori de zmeie o luase la goanã dupã zmeul cucoada tãiatã care aluneca pe deasupra vârfurilorcopacilor. Am clipit ºi când m-am uitat iar, zâmbetuldispãruse. Dar fusese acolo. Îl vãzusem.

— Þi-ar plãcea sã-l vânez pentru tine?Mãrul lui Adam s-a ridicat ºi a coborât în timp ce

înghiþea în sec. Vântul îi rãvãºea pãrul. Mi s-a pãrutcã-l vãd dând din cap.

— Pentru tine, de o mie de ori! m-am auzitspunând.

Apoi m-am întors ºi am luat-o la fugã.Fusese doar un zâmbet, nimic mai mult. Nu rea-

dusese lucrurile la normal. Nu schimbase nimic.Fusese doar un zâmbet. Un lucru mic. O frunzã înpãdure, tremuratã, miºcatã de zborul unei pãsãrisperiate.

Page 405: Vanatorii de Zmeie Nodrm

Dar mã mulþumeam ºi cu atât ºi primeam lucrulacesta mic cu braþele deschise. Pentru cã, atunci cândvine primãvara, ea topeºte fulgii de zãpadã unul câteunul, iar eu poate cã fusesem martor la topireaprimului fulg.

Alergam. Un om în toatã firea, alergând alãturi deo ceatã de copii gãlãgioºi. Dar nu-mi pãsa. Am alergatcu vântul în faþã ºi cu un zâmbet pe buze, larg câtValea Panjsher-ului.

Alergam.

Page 406: Vanatorii de Zmeie Nodrm

În aceeaºi colecþie

Brian Frederiksen – Sângele vikingilor

Miguel Ruiz Montañez – Mormântul lui Columb

Emilio Calderón – Harta Creatorului

Khaled Hosseini – Splendida cetate a celor o mie de sori

Kitty Sewell – Capcana de gheaþã

Matt Beynon Rees – Crimele din Betleem

Nuria Masot – Umbra templierului

Matt Beynon Rees – Un mormânt în Gaza

Matt Beynon Rees – Secretul samariteanului

Lisa T. Bergren – Cei aleºi