Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Istorie

Impactul tratatului de la Unkiar Iskelessi asupra politicii Franței și Marii Britanii.

Păduraru Ştefan Alexandru.

Grupa H114

Începȃnd cu anul 1831,conflictul dintre Muhamed Ali şi sultanul Mahmud al ÎI-lea,începe să se intensifice.În luna noiembrie 1831,Mehmed Ali,îl trimite pe fiul sau Ibrahim,alături de o armata formată din aproximativ 35.000 de soldaţi,în Siria şi Palestina.Trupele conduse de Ibrahim,au ocupat Jaffa,Gaza şi Ierusalimul,urmând că la 27 mai 1832,respectiv 15 iunie 1832,să fie ocupată Acră şi Damasc-ul.

În aprilie 1832,sultanul Mahmud al ÎI-lea,i-a declarat război lui Mehmed Ali.O armata otomană,aflată sub conducerea lui Hussein Pasă,a fost trimisă în Siria pentru a opri înaintarea trupelor lui Ibrahim.Însă această încercare să soldat cu un eşec pentru sultan,trupele lui Hussein Pasă fiind zdrobite în pasul Beylan de către Ibrahim.

Nereusind sa ajunga la o intelegere cu sultanul,Ibrahim a reluat ofensiva.La data de 27 decembrie 1832,la Konieh,Ibrahim a obtinut una dintre cele mai importante victorii ale sale impotriva turcilor,insusi marele vizir,Resid Pasa,fiind luat prizonier.1

Ingrijorat de apropierea trupelor rebele de Constantinopol,Mahmud al II-lea ,cere sprijin militar Marii Britanii si Frantei.Trimisi sultanului la Londra,Mavrogheni si Namyk Pasa,nu au reusit sa obtina sprijinul Marii Britanii,aceasta fiind preocupata de evenimentele din Tarile de jos.

Esecul de a obtine sprijinul Marii Britanii si Frantei,il forteaza pe Mahmud al II-lea,sa accepte la data de 2 februarie 1833,un ajutor militar din partea Rusiei,format din 30.000 de soldati rusi si o flota care sa apere capitala Imperiului Otoman.La scurt timp,un prim escadron rusesc a ajuns in Bosfor,urmat de un al doilea escadron care a debarcat la Scutari.

Prezenta trupelor rusesti asa de aproape de capitala otomana,a determinat mobilizarea Angliei si Frantei.Noul ambasador francez la Constantinopol,Amiralul Roussin,a protestat fata de implicarea Rusiei in aces conflict si l-a convins pe sultan sa semneze la 21 februarie 1833,o conventie prin care acesta accepta medierea Frantei.2

La data de 9 martie,Mehmed Ali,trimite un ultimatum sultanului,Mehmed al II-lea,acesta prevedea cedarea Siriei cu tot cu Adana.Sub presiunea ultimatului,a Marii Britanii si Frantei,precum si cea a muftiilor musulmani,care protestau fata de stationarea a 14.000 de soltati rusi,care urmau sa lupte impotriva ,,fratilor” musulmani,Mahmud al II-lea semneaza la 8 aprilie 1833,Conventia de la Kutahia(Kutieh).Acest documet prevedea cedarea celor rei Pasalacuri sirene lui Mehmed Ali,dar doar pe timpul vietii sale.

Intentiile Rusiei au inceput sa iasa la iveala odata cu venirea pe data de 5 mai 1833,la Constatinopol , a contelui Alexei Orlov,noul ambasador extraordinar si comandant sef al trupelor rusesti din Imperiul Otoman.Datorita crizei egiptene,precum si a influentei lui Alexei Orlov,Mahmud al II-lea semenaza la data de 8 iulie 1833,tratatul de la Unkiar Iskelessi.

Tratatul de la Unkiar Iskelessi,semnat la 8 iulie 1833 de sultanul Mahmud al II-lea si Tarul Alexandru al II-lea,avea o valabilitate de 8 ani.Majoritatea articolelor se refereau la ajutorul militar pe care cele doua parti trebuiau sa si-l ofere reciproc in caz de atac extern.Insa acest

1 Codrin Valentin Chirică,Anglia ŞI CHESTIUNEA ORIENTALĂ,1830-1900,Editura Helios,Iaşi,1999,p.22-232 Ibidem,p 23-25

tratat avea si un articol secret,articol care a starnit imediat nemultumiri la Londra si Paris.Articolul secret prevedea ca Imperiul Otoman sa inchida Stramtorile tuturol navelor de lupta straine,in caz ca Rusia era atacata.Imediat au aparut si reactii din partea Angliei si Frantei,note de protest fiind trimise de in data la Sankt Petersburg si Constantinopol.3

3 Ibidem,p 25-27