3.1. Factorii ce influeneaz proprietile mrfurilor, clasificarea proprietilor
3.2. Proprietile psihosenzoriale ale mrfurilor
3.3. Proprietile fizice ale mrfurilor
3.4. Proprietile chimice, microbiologice i tehnologice ale mrfurilor
Uniti de cometen
-Clasificarea proprietilor mrfurilor.
3.1. Factorii ce influeneaz proprietile mrfurilor, clasificarea proprietilor
Proprietile mrfurilor sunt însuiri, atribute ale mrfurilor, care le dau o anumit utilitate în
consum i au menirea s satisfac o nevoie sau s realizeze un serviciu cerut de consumtor.
În capitolele anterioare am artat, c merceologia este o disciplin, a crui obiect este studierea
proprietilor mrfurilor în strâns legtur cu calitatea lor, cunoaterea proprietilor, aportului lor
la stabilirea calitii este deosebit de important în practica economic.
Proprietile mrfurilor sunt determinate în mod decesiv de mai muli factori: de cerinele
consumatorilor, concepia i proiectarea produsului, de materia prim utilizat, procesele
tehnologice de fabricaie, operaiile de ambalare, transport, manipulare i pstrare. Materia prim
utilizat, procesele tehnologice de fabricaie determin structura i compoziia chimic a produselor,
la rândul su determinând mrimea altor proprieti.
Clasificarea proprietilor mrfurilor Multitudinea i complexitatea produselor i serviciilor existente pe pia genereaz o varietate
deosebit de proprieti, iar practic economic îi oblig pe specialiti s le defineasc în relaie
direct cu cerinele consumatorului.
Proprietile mrfurilor pot fi grupate i definite dup mai multe criterii:
1. În funcie de ponderea pe care o au în stabilirea calitii se disting:
- proprieti critice – care determin în mod decisiv calitatea mrfurilor, ele
reprezentând circa 10 % din numrul total al proprietilor (de exemplu, proprietile igienico-
sanitare ale produselor);
- proprieti importante – cele care au o influen considerabil asupra calitii
produselor; numrul lor reprezint circa 40 % din totalul proprietilor (de exemplu proprietile
nutritive ale alimentelor);
- proprieti minore – cu influen redus asupra calitii, dar care au o pondere mai
mare în totalul proprietilor, de circa 50 %.
2. În funcie de modalitatea de determinare exist:
- proprieti msurate direct (mas, dimensiuni, compoziie chimic etc.);
- proprieti msurate indirect (durabilitate, siguran în funcionare etc.);
- proprieti apreciate organoleptic (culoare, gust, miros etc.).
3. Dup natur i structura materiilor prime utilizate, se deosebesc proprieti:
- proprieti fizice :
# speciale (optice, mecanice, termice, electrice etc.);
- proprieti chimice (compoziie chimic, rezistena la acizi i baze, rezistena la
coroziune etc.);
biologice (potenialul nutritiv etc.)
- psiho-senzoriale (estetice i organoleptice);
2
- economice (consum de energie, cheltuieli în utilizare, cheltuieli cu piese de
schimb etc.);
- exprimate cifric (30 kg, 25 cm):
# exprimate în valori absolute (34 m, 10 l);
# exprimate în valori relative (5 %);
# exprimate în valori de interval (14 + 1);
- exprimate noional (dulce-amar, moale, clar-opalescent).
3.2. Proprieti psihosenzoriale (organoleptice)
Aceste proprieti pot fi urmrite cu ajutorul organelor de sim i în consecin au implicaii majore
asupra comportamentului consumatorului, putând stimula sau inhiba consumul.
Pentru produsele alimentare, proprietile senzoriale dein o pondere medie de 60 % în coeficientul
de calitate general.
Capacitatea de a percepe proprietile organoleptice difer de la un individ la altul, fiind
determinat de sensibilitatea organului de sim fa de anumii stimuli externi. Datorit importanei
comerciale i fiziologice a caracteristicilor senzoriale s-au dezvoltat tehnicile de analiz a calitii
produselor, constituind o nou disciplin, numit „analiz senzorial” sau senzoric.
Proprietile senzoriale se exprim noional, spre deosebire de celelalte caracteristici, care pot fi
msurabile prin analize, fie direct, fie indirect i exprimate cifric în anumite limite maxime sau
minime, dup importan.
a) Proprieti olfactive
Mirosul este un mijloc de exprimare a senzaiilor olfactive. Mirosul alimentelor are o influen
deosebit asupra consumatorului în luarea deciziei de cumprare sau respingere a mrfurilor.
Stimulii olfactivi sunt molecule ale substanelor volatile, de regul de natur organic, senzaiile
percepute prin simul mirosului datorându-se gruprilor osraofore (cetonice, alcoolice, eterice, nitro,
amino etc.). Clasificarea mirosurilor a fcut obiectul a numeroase studii i încercri, fr a putea
stabili pân în prezent criterii obiective, unanim acceptate, pentru o clasificare obiectiv i
complet. Una din clasificrile cele mai folosite aparine lui Henning, acesta apreciaz c exist
ase mirosuri de baz: floral (parfumat), picant, eteric, rinos, de ars i putred, sistematizate în
prisma care îi poart numele.
Figura 1.1 Prisma olfactiva a lui Henning
b) Proprietile gustative
Senzaiile gustative sunt exprimate prin gust. Stimulii senzaiilor gustative sunt prezeni în structura
chimic a produselor alimentare. Proprietile gustative servesc la aprecierea i identificarea
produselor alimentare, contribuind în mare msur i la crearea unor condiii psihofiziologice
favorabile ingerrii acestor produse.
Spunem despre un produs c este ”sipid” dac are gust i folosim termenul ”insipid” pentru
produsele fr gust. Gusturile se clasific în patru senzaii de baz: dulce, srat, acru i amar.
Gusturile de baz sunt provocate de substanele pure: clorura de sodiu (sarea de buctrie) are gust
srat; soluiile acizilor acetic, citric, tartric au gust acru, ce este conferit de prezena ionilor de
hidrogen; gustul de dulce este conferit de glucoz, zaharoz, fructoz; gustul amar este caracteristic
pentru substanele care au gruparea nitro - NO2: chinin, sruri de magneziu.
Tot Henning a fost cel care a definit tetraedrul gusturilor (figura 2)
Figura 2 Tetraedrul gusturilor
Caracteristic mecanismului de percepie este faptul c cele patru gusturi fundamentale au receptori
diferii, cu o sensibilitate specific, localizai în diferite regiuni ale limbii. Pentru dulce
sensibilitatea este maxim la vârful limbii, pentru amar la baza ei, pentru srat pe margini (imediat
dup vârf), iar pentru acru partea mijlocie a suprafeei laterale.
Figura 3 Zonele gustative ale limbii
c) Aroma
Senzaiile gustative i senzaiile olfactive se influeneaz reciproc, încât în procesul percepiei
excitarea uneia determin indirect i excitarea celeilalte. Aroma este o caracteristic complex
gustativ-olfactiv, specific produselor alimentare. Aceasta poate exista fie datorit compoziiei
naturale a materiilor prime, fie ca urmare a tehnologiei de prelucrare sau utilizrii unor substane
sintetice. Cunoterea aromei are mare importan pentru activitile din domeniul alimentaiei
publice, în gastronomie etc.
Un caz particular al aromei îl reprezint buchetul – specific doar buturilor alcoolice. Vinurile i
vinarsurile învechite de calitate superioar au un buchet deosebit, dac sunt învechite în condiii
speciale; aroma este rezultatul unor reacii chimice complexe.
d) Proprietile tactile (cutanate). Senzaiile tactile se datoreaz sensibilitii pielii,
determinate de terminaiile nervoase libere. Sensibilitatea tactil este foarte mare pe vârful
degetelor, pe buze, pe suprafaa limbii.
Senzaiile cutanate sunt de trei feluri: senzaii tactile (de atingere sau presiune); senzaii termice (de
cald, de rece); senzaii alergice (de durere).
Cu ajutorul simului tactil pot fi evideniate o serie de caracteristici importante ale produselor ca:
forma, consistena, elasticitatea, rigiditatea, adezivitatea, dimensiunea suprafeei, temperatura
produsului, greutatea micarea obiectelor etc. sau caracteristici cum sunt: prospeimea, frgezimea,
gradul de tare la produsele alimentare.
Exprimarea proprietilor tactile se face prin intermediul indicilor noionali ca: neted, aspru, fibros,
lipicios, fierbinte, cald, rece, uscat, moale, apos, crocant, sfrâmicios, pufos, fragil, gumos, pstos
etc.
3.3. Proprietile fizice
Proprietile fizice au o contribuie semnificativ atât ca pondere, cât i ca importan pentru
calitatea mrfurilor. Proprietile fizice sunt foarte variate i pot fi grupate astfel:
- proprieti fizice generale (starea de agregare, structura mrfurilor, masa,
compactitatea, densitatea, porozitatea, higroscopicitatea, umiditatea, permeabilitatea);
- proprieti termice (cldura specific, dilatarea, capacitatea caloric);
- proprieti electrice (conductibilitatea electric, capacitatea electric, rigiditatea
electric);
- proprieti mecanice (rezistena, reziliena, plasticitatea, duritatea, elasticitatea,
durabilitatea);
- proprieti tehnologice (maleabilitatea, forjabilitatea, sudabilitatea, capacitatea de a
forma i reine gaze).
3.3.1. Proprieti fizice generale
Starea de agregare - o form de organizare a materiei. Starea de agregare pot fi influenate de
temperatur i presiune. Mrfurile pot fi în stare gazoas, lichid sau solid. Cele mai multe mrfuri
se prezint în stare solid.
Structura mrfurilor –este determinat de natura materiilor prime, de modul de prelucrare i
determin alte proprieti fizice i mecanice ale mrfurilor.
Mrfurile pot avea :
5
-microstructur , care poate fi observat prin lup i microscop i poate fi:
1.cristalin – atomii i moleculele ocup poziii precise în reelele spaiale;
2.amorf – structur neordonat, întâlnit la toate mrfurile lichide, sticla, mase plastice;
3.intermediar – între cea cristalin i amorf.
-macrostructur ordonarea structurii este vizibil cu ochiul liber.
Masa se determin prin cântrire (cu aparate de cântrire numite balane) i constituie cantitatea de
substan dintr-un anumit corp (marf, produs). În funcie de tipul produselor, pentru aprecierea
calitii se determin:
masa brut (total) a produsului, inclusiv masa ambalajului;
masa net – masa propriu-zis a mrfii fr ambalaj;
În vorbirea curent apare adesea confuzia între noiunile de mas i greutate. Greutatea unui corp
este fora cu care acesta este atras vertical spre centrul Pmântului.
În Merceologie, se folosesc urmtoarele proprieti derivate din mas:
- masa pe unitatea de lungime (kg/m) în cazul majoritii produselor textile, cabluri;
- masa pe unitatea de suprafa (kg/m 2 ) la covoare, hârtie, piele;
- masa pe unitatea de volum (kg/m 3 ) la produse din lemn;
- masa pe bucat exprimat în g/bucat, se determin la ou.
Masa comercial se folosete pentru produsele higroscopice. Se calculeaz în funcie de umiditatea
admis (Ua) i umiditatea real (Ur), în momentul determinrii masei probei respective (Mn- masa
net):
Masa specific (densitatea) reprezint cantitatea de materie coninut într-o unitate de volum din
produsul considerat i poate fi exprimat în kg/dm 3 sau g/cm
3 .
Din aceast relaie reiese c la acelai volum i pentru acelai produs, dac structura corpului este
compact, masa (deci densitatea) lui este mai mare decât în cazul când structura este poroas.
Astfel, o sticl compact poate avea densitatea de 3,4 kg/dm 3 , în timp ce o sticl cu o structur
celular poroas (sticla spongioas) poate avea o densitate sub 1, de exemplu 0,2 kg/dm 3 .
La corpurile lichide densitatea depinde de temperatur i de substanele dizolvate în lichidele
respective (valori între 0,5 i 2, cu excepia mercurului, singurul metal lichid, care are densitatea
relativ de 11,6). Determinarea densitii la lichide se face cu ajutorul areometrului (densimetrului)
sau picnometrului (pentru lichide i solide).
Areometrele permit determinri rapide, sigure i economice, de aceea au o larg aplicabilitate în
practic. De regul, ele sunt utilizate cu denumirea de densimetre sau poart denumiri specifice
produsului cercetat (zaharometre, lactodensimetre, alcoolmetre etc.).
Densitatea poate fi: real (corespunztoare materialului fr pori) i aparent (în cazul materialelor
poroase).
Densitatea real (d) se refer la materialele compacte (fr pori), precum i la substana propriu-zis
a materialelor poroase.
6
Densitatea aparent (da) a corpurilor poroase este egal cu raportul dintre masa corpului i volumul
lui, limitat de suprafaa lui exterioar (adic inclusiv volumul porilor). Aceast densitate se refer pe
lâng materialele poroase i la materialele în stare de pulbere (ciment, ipsos etc.), care întotdeauna
prezint goluri între granule.
Compactitatea reprezint gradul (în procente) de îndesare (umplere) a materialului pe unitatea de
volum i se exprim prin raportul dintre densitatea aparent i densitatea real. Corpurile care nu
prezint pori au compactitatea egal cu 1 (de exemplu sticla). La corpurile poroase compactitatea
scade. Proprietatea invers compactitii este porozitatea.
Porozitatea este coninutul în pori al unui corp i este proprietatea invers a compactitii i
reprezint raportul dintre volumul unui produs i volumul porilor din masa produsului respectiv.
Valoarea porozitii se exprim procentual. Porozitatea este o proprietate definitorie pentru
produsele de panificaie, pentru materialele de construcii, hârtie, confecii textile i înclminte.
Higroscopicitatea reprezint proprietatea unor mrfuri de a face schimb de vapori de ap cu
mediul.
Higroscopicitatea se refer mai ales la produsele cu structur organic, care în anumite condiii pot
ceda sau primi vapori de ap. Viteza de cedare – primire depinde de structura molecular, de
temperatura i umiditatea mediului. Sorbia este procesul de înglobare a vaporilor de ap, a gazelor
sau a substanelor dizolvate de ctre corpurile solide sau lichide.
Procesele asociate higroscopicitii mrfurilor sunt:
Absorbia reprezint fenomenul de îmbibare a substanelor lichide sau gazoase în spaiile
intermoleculare ale absorbantului (fenomenul de sorbie are loc în întreaga mas a mrfurilor).
Adsorbia este procesul de fixare a moleculelor unui lichid sau gaz sub forma unei pojghie foarte
subiri în spaiile intermoleculare ale adsorbantului (sorbia are loc în straturile superficiale ale
mrfurilor).
Capacitatea de cedare a apei (desorbia) se caracterizeaz prin cedarea umiditii din produs
mediului ambiant, când aerul are o umiditate relativ sczut.
Chemosorbia presupune interaciunea chimic a vaporilor de ap cu produsul.
Cunoaterea higroscopicitii este important pentru o serie de produse (alimentare, chimice,
materii prime textile etc.), determinând respectarea unor condiii specifice de depozitare. De
exemplu, lemnul este un material higroscopic . Ca urmare a higroscopicitii, lemnul prezint
fenomenele de umflare (mrirea volumului prin absorbia apei) i contragere (reducerea
dimensiunilor prin pierderea apei).
Umiditatea exprim coninutul total de ap al unui produs, fiind efectul firesc al higroscopicitii.
Exprimarea umiditii produselor se face în valori absolute i relative. Ea influeneaz masa
comercial a mrfurilor, condiiile de pstrare, determinrile de laborator, conductibilitatea electric
i termic etc.
În mod natural, produsele higroscopice conin o anumit cantitate de ap, denumit umiditate legal
sau repriz (la produsele textile). Valoarea umiditii legale la produsele textile, lemn, cereale etc.
oscileaz, în funcie de produs între 8 i 17% (bumbacul are 8,5%, mtasea 11%, lâna 17%, grâul
14%), în condiiile atmosferice standard, dar poate ajunge i la 80-90% în cazul legumelor i
fructelor proaspete.
7
Permeabilitatea este proprietatea unor mrfuri de a lsa s treac prin ele particule de aer, vapori
de ap, praf etc. Aceast proprietate este deosebit de important pentru mrfurile textile,
îmbrcminte, înclminte, influenând gradul de confort i proprietile igienice.
Permeabilitatea este cu atât mai mare, cu cât este mai mare numrul de pori. Inversul acestei
proprieti este impermeabilitatea, fiind o proprietate principal a unor esturi, foi de cort,
materialeleor de ambalare etc.
3.3.2. Proprietile termice
Se refer la modul de comportare a materialelor sub aciunea energiei termice. Factorii care
influeneaz aceste proprieti sunt de natur intern (structura microscopic i starea suprafeei
produsului), dar i de natur extern (temperatura). Temperatura poate modifica unele proprieti
ale produselor: lungimea, volumul, structura, rezistena electric, culoarea, starea de agregare etc.
Principalele proprieti termice sunt: cldura specific, dilatare termic, conductibilitatea termic,
termoizolarea.
Cldura specific reprezint cantitatea de cldur necesar unui gram dintr-un corp pentru a-i
ridica temperatura cu un grad Celsius, fr a-i modifica starea fizic sau chimic. Unitatea de
msur a cldurii este caloria (cantitatea de cldur necesar unui gram de ap pentru a-i ridica
temperatura cu 1 o C). Experiena arat, c pentru a înclzi cu acelai numr de grade aceleai
cantiti de substane diferite, sunt necesare cantiti de cldur diferite. Cea mai mare cldur
specific, exprimat în cal/g/grad o au: apa (1), cauciucul (0,5); lâna (0,41), iar cea mai mic o au
metalele: aluminiul (0,2), cuprul (0,091). Cldura specific se determin cu ajutorul colorimetrului.
Dilatarea termic este proprietatea corpurilor de a-i modifica dimensiunile sub aciunea cldurii.
Dilatarea poate fi liniar i volumic. Dilatarea termic liniar este creterea în lungime a unui corp,
provocat de creterea temperaturii. Dilatarea volumic reprezint creterea volumului unui corp
datorit creterii temperaturii sale; este caracteristic pentru corpurile amorfe, la care variaia
lungimii este aceeai în toate direciile, modificându-se doar volumul corpului, nu i forma.
Mrimea cu care au crescut dimensiunile unui corp în urma unei dilatri se numete dilataie.
Aceast proprietate este important pentru mrfurile metalice (de exemplu liniile de cale ferat),
instrumentele de msurare etc. O atenie mare se acord din acest punct de vedere ambalrii
produselor lichide. Recipientele utilizate în acest scop nu se umplu complet, lsând spaiu pentru
dilatarea, respectiv contractarea mrfurilor în limita spaiului aferent din ambalaj.
Conductibilitatea termic este proprietatea corpurilor de a conduce cldura prin masa lor.
Cantitatea de cldur ce trece prin material este direct proporional cu suprafaa lui, cu timpul i
invers proporional cu grosimea stratului de material.
Transmiterea cldurii prin conducie are loc mai ales în corpurile solide. Cldura se transmite
treptat, din molecul în molecul, fr deplasare vizibil de substan. În realitate moleculele
corpurilor solide se afl într-o permanent micare oscilatorie în care cele cu coninut de cldur
mai mare (mai repezi) se ciocnesc cu cele mai srace în cldur (mai lente), cedându-le o parte din
energia lor cinetic. În felul acesta moleculele mai reci se înclzesc, iar cele mai calde se rcesc.
Fenomenul persist pân când temperatura corpului de uniformizeaz.
În cazul metalelor la transmiterea cldurii particip electronii liberi, datorit crora metalele au o
conductibilitate termic mai mare decât alte materiale. Conductibilitatea termic a metalelor este
aproximativ proporional cu conductibilitatea electric.
8
Termoizolarea este capacitatea corpurilor de a conduce ru cldura. Produse ca pluta, asbestul,
lâna, penele de pasre, hârtia, cartonul i în general corpurile poroase care dein în masa lor aer,
sunt rele conductoare de cldur i se numesc izolatori termici.
Cunoaterea capacitii de termoizolare prezint interes la alegerea materialelor din care se produc
diferite mrfuri electrocasnice, îmbrcminte, înclminte, produse pentru construcii etc.
Dup modul de comportare fa de agenii termici, produsele se împart în:
Termostabile – nu sunt influenate considerabil de aciunea cldurii;
Termorezistente – rezistente la temperaturi înalte sau joase (sticla ignifug, asbest, fibre
policlorvinilice etc.);
Refractare – rezistente la temperaturi înalte fr a-i schimba compoziia i fr a se sfrâma,
înmuia sau topi.
3.3.3. Proprietile electrice
Principalele proprieti electrice sunt: conductibilitatea electric, rezistena electric i rezistivitatea
electric, capacitatea electric, rigiditatea electric.
Conductibilitatea electric este proprietatea unui material de a conduce curentul electric, adic de a
permite deplasarea sarcinilor electrice în interiorul lor sub aciunea unei diferene de potenial.
Rezistivitatea electric este proprietatea invers conductibilitii, fiind invers proporional cu
mobilitatea purttorilor de sarcini.
În funcie de electroconductibilitate, materialele se împart în:
Conductoare electrice – conduc bine curentul electric i au o rezistivitate mic. Conductoarele au o
larg utilizare în electrotehnic i telecomunicaii, din aceast categorie fac parte majoritatea
metalelor. Cele mai bune conductoare electrice sunt: argintul, cuprul, aluminiul. Aliajele acestor
metale au de asemenea o conductibilitate electric bun, dar ceva mai redus, în urma alierii
câtigând îns proprieti mecanice mai bine.
Materiale electroizolante (izolatoare) – nu conduc curentul electric, opunând rezisten mare la
trecerea lui prin material. Datorit acestei proprieti se utilizeaz la realizarea izolaiei între prile
conductoare ale dispozitivelor electrice. Cele mai cunoscute materiale electroizolante sunt:
porelanul, sticla, lemnul impregnat, cauciucul, materialele plastice – policlorura de vinil, bachelita,
polistirenul etc.
Materialele semiconductoare – se situeaz din punct de vedere electric între conductoare i
electroizolatoare, putând conduce curentul electric numai în anumite condiii. Aliajele
semiconductoarelor sunt pe baz de siliciu i germaniu, care impurificate cu elemente trivalente
(bor, galiu) conduc curentul electric prin „goluri” i sunt de tip p, iar cele impurificate cu elemente
pentavalente (arseniu, fosfor) au plus de electroni i sunt de tip n. Materialele semiconductoare se
utilizeaz pe larg la obinerea tranzistoarelor i circuitelor integrate.
Rezistena electric reprezint raportul între tensiunea electric continu, aplicat la bornele unui
circuit electric i intensitatea curentului pe care îl stabilete în circuit. Unitatea de msur este
ohmul.
Capacitatea electric caracterizeaz un sistem de conductoare, de exemplu un condensator, din
punct de vedere al energiei electrice pe care o poate acumula la un moment dat. Capacitatea unui
9
conductor este numeric egal cu raportul dintre sarcina electric a armturii i tensiunea dintre
armturi. Ea depinde de proprietile geometrice i de mediul care separ cele dou armturi.
Unitatea de msur este faradul.
Rigiditatea electric este valoarea intensitii unui câmp electric, care, aplicat unui material,
provoac strpungerea electric a acestuia (strpungerea este pierderea proprietilor materialului în
urma unei energii mari aplicate). Rigiditatea depinde de frecven i temperatur i are importan
la obinerea unor piese electronice.
3.3.4. Proprietile optice
fiind legate direct de radiaia corpuscular cu propagare ondulatorie denumit lumin.
Culoarea din punct de vedere fizic este o însuire a luminii, determinat de compoziia sa spectral
i reprezint o radiaie de o anumit lungime de und, cu efecte de natur fiziologic asupra retinei,
efecte produse de lumina zilei sau de lumina reflectat de un corp oarecare.
Corpurile produc senzaia vizual a culorii prin absorbia unei pri din radiaiile care compun
lumina alb, ochiul percepând radiaiile reflectate sau emise de corpuri. În anumite condiii, unele
corpuri emit lumin cu o compoziie care depinde de natura, temperatura i iluminarea corpurilor.
Spectrul radiaiilor luminoase este cuprins între 4000 A (lumina violet) i 7500 A (lumina roie).
Deci, cu creterea lungimii de und a luminii, culoarea luminii se modific treptat, trecând de la
violet la indigo, albastru, verde, galben, portocaliu i rou.
Culoarea poate fi descris utilizând trei caracteristici: luminozitatea, tonalitatea i saturaia.
Luminozitatea se refer la intensitatea sursei luminoase i se exprim prin cantitatea de lumin
reflectat, transmis sau absorbit. Se utilizeaz i termenul ”strlucire”, dei acesta se refer mai
mult la corpuri opace sau care reflect lumina.
Tonalitatea se refer la percepia calitativ a emisiei sursei de lumin, folosindu-se termeni ca rou,
galben, verde, albastru etc.
Saturaia (gama cromatic) presupune raportarea la o scar de senzaii reprezentând grade
cresctoare de culoare, pornind de la alb. O culoare este cu atât mai saturat cu cât mai puin
amestecat cu alb.
Transparena reprezint proprietatea unui material sau a unui mediu s lase s treac prin el o
anumit radiaie, fr a modifica în vre-un fel caracterul radiaiei respective. Un material
transparent pentru lumin permite s treac prin lumina, fr a o difuza, astfel încât obiectele aflate
dincolo de un strat de acest material pot fi vzute clar.
Un produs este cu atât mai transparent, cu cât absoarbe i reflect mai puin lumin. Aceast
proprietate este de o mare importan pentru mrfurile din sticl i unele materiale plastice.
Transparena se exprim prin factorul de transmisie, care este raportul procentual dintre razele
luminoase care au ptruns în material i cele care au trecut prin el. Transparena se consider foarte
bun când raportul respectiv depete 90 %.
Inversul transparenei este opacitatea, iar proprietile intermediare sunt transluciditatea (în cazul
produselor de porelan, sticl opal) i opalescena (în cazul produselor lichide).
Opalescena este proprietatea de difuziune a luminii în unele medii tulburi (de exemplu ap cu
puin lapte) în urma fenomenului de împrtiere a luminii. Transluciditatea reprezint proprietatea
10
unui corp (de exemplu geam mat, porelan) de a permite trecerea luminii, dar de a împiedica
vederea clar prin el a unui obiect în urma difuzrii luminii care vine de la acel obiect.
Luciul este proprietatea optic a suprafeei mrfurilor de a reflecta lumina incident cu difuziune
cât mai redus. Luciul depinde de aspectul suprafeei, de uniformitatea acesteia
Reflexia este fenomenul de întoarcere la mediul din care au venit i a unor radiaii, de exemplu, de
lumin, care au întâlnit o suprafa de separaie între dou medii.
Refracia este fenomenul de abatere din drumul ei a unei raze de lumin care strbate suprafaa de
separaie a dou medii transparente diferite. Indicele de refracie este egal cu raportul dintre sinusul
unghiului de inciden i sinusul unghiului de refracie a unei raze care ptrunde dintr-un mediu în
altul.
Indicele de refracie este proprietatea fizic a unor produse numeric egal cu raportul dintre
sinusul unghiului de inciden i sinusul unghiului de refracie al unei raze incidente, care ptrunde
dintr-un mediu în altul.
Aceast caracteristic este important pentru multe produse, cum ar fi pentru petrol, ulei, buturi,
parfumuri, sticl, materiale plastice etc. Determinarea indicelui de refracie se face cu dou scopuri:
pentru aprecierea gradului de puritate i a concentraiei unor produse, folosind în acest scop
refractometrul.
Proprietile mecanice se refer la comportarea mrfurilor la aciunea diferitelor fore exterioare ce
le pot modifica structura sau forma. Cele mai importante proprieti mecanice sunt: rezistena la
diferite solicitri, plasticitatea, duritatea, elasticitatea, durabilitatea etc.
Rezistena este una dintre proprietile cele mai importante ale multor mrfuri, cum sunt
materialele de construcii, produsele textile, mrfurile metalice, materialele plastice etc. Rezistena
caracterizeaz proprietatea unui corp de a se împotrivi la aciunea diferitelor fore exterioare
(traciune, rupere, încovoiere, îndoire, compresiune, uzur), care tind s-l distrug.
Rezistena la traciune reprezint raportul dintre fora de rupere necesar i aria seciunii
transversale a produsului. Aceast proprietate este important în cazul mrfurilor metalice, dar ne
intereseaz i în cazul mrfurilor textile, articolelor din piele i înclmintei, materialelor de
construcie.
Alungirea la rupere reprezint proprietatea unor mrfuri de a-i modifica lungimea din momentul
aciunii forei de traciune i pân la rupere. Alungirea la rupere poate fi exprimat în:
- valori absolute (mm, m)
- valori relative, %.
Pentru determinarea rezistenei la traciune i a alungirii la rupere se folosesc diferite tipuri de
dinamometre.
Rezistena la încovoiere reprezint fora necesar ruperii prin încovoiere, raportat la aria seciunii
transversale a produsului. Rezistena la încovoiere este important mai ales în cazul produselor
metalice, dar i în cazul produselor textile, din lemn etc.
Rezistena la compresiune reprezint fora opus de un material sub aciunea unor fore ce tind s-
i reduc lungimea, concomitent cu creterea ariei seciunii transversale. Se determin cu precdere
în cazul produselor metalice i al materialelor de construcii (beton armat etc.)
11
Rezistena la uzur reprezint proprietatea unor mrfuri de a se opune unor fore ce tind s le
distrug prin frecare. Se determin în cazul pieselor componente ale diferitelor angrenaje, dar i în
cazul anvelopelor, înclmintei, covoarelor, confeciilor etc.
Reziliena (rezistena la oc mecanic) reprezint rezistena la rupere prin izbire. Se determin prin
ruperea dintr-o singur lovitur a unei probe crestate la mijloc. Reziliena depinde de structura
materialului i indic rigiditatea, tenacitatea i fragilitatea unor mrfuri.
Rigiditatea reprezint proprietatea materialelor de a se opune deformrilor mecanice (ex. metalele).
Tenacitatea este proprietatea materialelor de a se rupe sub aciunea forelor externe dup deformaii
permanente vizibile (ex. lemnul). Fragilitatea este determinat de proprietatea de a se rupe brusc
sub aciunea unor fore externe, fr deformaii vizibile.
Plasticitatea este capacitatea materialelor de a cpta deformaii permanente, fr a-i modifica
volumul, sub aciunea solicitrilor mecanice.
Duritatea (rezistena la ptrundere) caracterizeaz capacitatea materialului de a se opune la
ptrunderea unui corp din exterior în stratul superficial. Duritatea poate fi determinat prin mai
multe metode: prin zgâriere, prin apsare, metode dinamice. De altfel, o ierarhizare a materialelor în
funcie de duritatea lor este oferit de scara lui Mohs, care cuprinde zece trepte de duritate, în sens
cresctor: 1-talcul, 2-sarea, 3-calcitul, 4-fluorina, 5-apatita, 6-feldspatul, 7-cuarul, 8-topazul, 9-
corindonul, 10-diamantul.
Elasticitatea este proprietatea materialelor de a se deforma sub aciunea forelor exterioare i de a
reveni la forma i dimensiunile iniiale dup încetarea solicitrilor. Alungirea este deformarea care
precede ruperea, în cazul în care efortul de traciune este mai mare decât limita de elasticitate.
Durabilitatea mrfurilor este capacitatea de a-i menine însuirile un timp cât mai îndelungat, în
condiii normale de exploatare. Este un indicator sintetic, în care se regsesc, direct sau indirect,
valorile principalelor proprieti mecanice. Durabilitatea mrfurilor depinde de natura i structura
produsului, de fenomenele de uzur i oboseal, dar i de aciunea unor factori externi.
3.3.6. Proprietile magnetice
Fenomenele magnetice i interaciunea dintre câmpul magnetic i cel electric stau la baza
transformrii energiei electrice în diferite alte forme de energie cu diferite utilizri practice.
Principalele proprieti magnetice sunt: starea de magnetizare i permeabilitatea magnetic.
Starea de magnetizare este starea materiei, caracterizat prin moment magnetic al unitii de
volum diferit de zero, generat de micarea electronilor pe orbit i în jurul axei proprii. Aceste
micri dau natere momentelor magnetice. Starea de magnetizare a unui material poate fi
temporar (în funcie de existena unui câmp magnetic exterior) i permanent (prezent i în
absena unui câmp magnetic exterior).
Permeabilitatea magnetic reprezint raportul între inducia magnetic a materialului i inducia
magnetic a vidului., Variaia induciei magnetice în funcie de variaia câmpului magnetic este
folosit mai ales în industria electrotehnic. În funcie de permeabilitatea magnetic materialele pot
fi magnetice dure (pentru magnei permaneni) i magnetice moi (pentru electromotoare).
3.3.7. Proprietile tehnologice
prelucrare i sunt caracteristice diferitelor grupe de produse.
12
În cazul esturilor cele mai cunoscute proprieti tehnologice sunt: aspectul exterior i draparea.
Aspectul exterior al esturilor depinde de combinarea culorilor, concordana între desen i
culoare, posibilitatea de realizare pe scar larg i de preul de cost.
Draparea este proprietatea esturilor de a forma cute i dungi în îmbrcminte. Caracterul cutelor
depinde de proprietile fibrelor, de proprietile mecanice i de structura esturii.
În cazul metalelor cele mai importante proprieti tehnologice sunt: maleabilitatea, forjabilitatea,
sudabilitatea, plasticitatea.
Maleabilitatea este proprietatea metalelor ca sub aciunea unor fore exterioare s se deformeze
fr a se fisura. Deformarea se poate face prin forjare, laminare, trefilare etc.
Forjabilitatea este proprietatea metalului de a putea fi forjat, adic de a suferi deformaii
permanente fr fisurare în stare solid. Forjarea este prelucrarea unui semifabricat metalic, prin
presare la cald sau la rece, cu ciocanul sau cu presa.
Sudabilitatea este proprietatea metalelor sau maselor plastice de a putea fi sudate. Sudarea este
operaia de îmbinare nedemontabil a dou sau mai multe piese, executat la cald prin topire sau
presare, astfel încât piesele sudate s formeze un corp comun.
Plasticitatea este proprietatea unui material solid sau pstos de a cpta deformaii permanente fr
fisurare, când este supus unor anumite solicitri.
În cazul finii de grâu, principalele proprieti tehnologice (de panificaie) sunt:
-capacitatea de hidratare – reprezint cantitatea de ap în % pe care o absoarbe fina pentru a forma
aluat,
3.4. Proprietile chimice
comportarea fa de diferii ageni chimici, solubilitatea etc. Cele mai importante proprieti chimice
sunt: compoziia chimic i stabilitatea la aciunea agenilor chimici.
Compoziia chimic reprezint tipul i coninutul substanelor chimice care intr în compoziia
mrfurilor. Substanele care determin compoziia chimic sunt grupate în substane de baz,
secundare, impuriti i corpuri strine. Proprietile i proporiile acestor substane influeneaz
asupra modului de comportare fa de anumii factori care acioneaz în timpul utilizrii,
transportului sau pstrrii mrfurilor. Cunoaterea acestor proprieti este foarte important în
special pentru produsele alimentare, chimice, cosmetice, textile, înclminte.
În practica industrial i merceologic prin analiz chimic se stabilete cantitatea i calitatea
materiilor prime, a produselor semifabricate i a produselor finite, precum i desfurarea
proceselor de fabricaie, cu precdere la produsele alimentare, chimice, cosmetice, textile, adic în
cazul acelor mrfuri care pot afecta sntatea consumatorilor.
De exemplu laptele are urmtoarea compoziie chimic: 87% ap, 13% substan uscat, 3,5%
proteine, 0,8-0,9% substane minerale, 3,6% grsimi, 3,6% lactoz, 4,8% vitamine.
Dac analiza se refer numai la o identificare a elementelor care intr în compoziia substanelor, ea
se numete calitativ, în timp ce stabilirea cantitilor corespunztoare din fiecare element care intr
în compoziia unei substane poart numele de analiz cantitativ.
13
procesele de pstrare, transport i utilizare.
Stabilitatea la aciunea agenilor chimici exprim proprietatea mrfurilor de a rezista sau nu la
contactul cu diferite substane în timpul utilizrii sau pstrrii. Studierea stabilitii mrfurilor la
aciunea agenilor chimice, presupune cunoaterea modului de comportare la acizi, sruri, oxigenul
din aer etc. De exemplu, comportarea textilelor sub aciunea detergenilor, vaselor de menaj sub
influena diverilor acizi, metalelor fa de agenii de coroziune.
Dintre produsele industriale, sticla prezint o rezisten bun la aciunea apei, a bazelor, acizilor i a
srurilor, dar acidul fluorhidric are o aciune coroziv. Rezistena sticlei la aciunea substanelor
chimice este o proprietate important pentru sticla de laborator, sticla optic, de construcii, de
ambalaj. Materialele plastice sunt rezistente la acizi, baze, oxizi i se folosesc în industria chimic,
unde nu rezist alte materiale. Unele produse textile, de exemplu bumbacul, hidrolizeaz în contact
cu acizii, formând sruri, alte produse (lâna) sunt rezistente la acizi, dar se degradeaz în contact cu
bazele sau alcoolii.
O proprietate important a metalelor i aliajelor utilizate în obinerea mrfurilor metalice este
capacitatea de a rezista la aciunea agenilor corozivi, deci rezistena la coroziune. Coroziunea
poate fi produs de ageni atmosferici, de electroliii din aer sau din sol.
Coroziunea poate fi uniform, când întreaga suprafa a piesei este uniform atacat sau local, când
coroziunea se manifest în anumite poriuni sau la unii componeni ai aliajelor.
Proprieti microbiologice
Se refer la tipul i cantitatea microorganismelor admise în alimentaie. Pentru unele produse,
microorganismele au o influen favorabil în anumite etape ale procesului tehnologic. Exemple:
-fabricarea produselor lactate acide este bazat pe aciunea fermentativ a bacteriilor lactice i a
unor drojdii;
-buturile alcoolice se produc prin fermentarea alcoolic a glucidelor din cereale, fructe cu
ajutorul drojdiilor.
Efecte nefavorabile apar în timpul pstrrii mrfurilor, datorit nerespectrii condiiilor de pstrare
(temperatur i umiditate), în deosebi în cazul produselor alimentare, care sunt provenite din
organisme vii, ex. formarea mucegaiurilor.