1

Un sit Internet pentru situl arheologic Histria.

Publicarea electronică în slujba cercetării arheologice

(Articol publicat în „Academica. Revistă editată de Academia Română”, nr. 1,

2001)

Irina Oberländer–Târnoveanu

Institutul de Memorie Culturală

De-a lungul a peste 85 de ani, cercetările arheologice aproape

neîntrerupte de la Histria au scos la lumină o bogăţie de vestigii şi de

informaţii privind cele 14 secole de viaţă ale cetăţii greco-romane. S-au

publicat sute de articole, mai mult monografii şi cataloage de descoperiri. Şi

totuşi, Histria este prea puţin cunoscută în raport cu importanţa ei istorică şi

culturală. Publicaţiile româneşti ajung greu, târziu şi în număr insuficient în

bibliotecile străine. Între descoperiri şi publicarea lor trec perioade mari de

timp. Datorită restricţiilor financiare, ilustraţia este insuficientă şi de proastă

calitate, iar ce s-a publicat în româneşte este greu accesibil cercetătorului

străin. Dacă tirajele mai generoase şi schimburile de publicaţii mai active au

pus în circulaţie studii, monografii şi cataloage mai vechi, publicaţiile din

ultimele două decenii sunt greu de găsit chiar în bibliotecile din ţară.

Cercetările de la Histria, ca şi din alte staţiuni arheologice româneşti sunt mai

bine cunoscute în cercuri restrânse de specialişti care au relaţii personale cu

cercetătorii noştri. Pentru majoritatea celorlalţi, ca şi pentru studenţi, pentru

istorici, pentru media informaţia este mai greu de găsit. Este surprinzător şi

jenant să găseşti în studii, enciclopedii sau sinteze editate recent o gravă

lipsă de informaţii despre arheologia românească sau trimiteri la lucrări

editate în anii cincizeci. Ce să mai vorbim despre informaţia destinată

publicului larg? Oraşul antic de pe malul lacului Sinoe a fost numit un “Pompei

românesc” datorită păstrării lui nesuprapus de locuiri ulterioare de la

2

abandonare şi până în epoca modernă, vreme de peste 12 secole. Dar

comparaţia se opreşte aici. În timp ce Pompei, cu afluxul lui de turişti în toate

anotimpurile, cu bogăţia de albume, ghiduri, pliante, cataloage, casete video

şi CD-ROM-uri multimedia, pare centrul lumii, Histria pare capătul lumii.

Desigur, Histria noastră nu se poate compara cu Pompei în ceea ce priveşte

spectaculosul descoperirilor. Ea chiar a fost un capăt de lume şi în Antichitate!

Dar tocmai această calitate îi poate spori farmecul şi atractivitatea! Lumea

este dornică de locuri inedite, dar trebuie să şi afle că ele există. Pentru

Histria, ghiduri de calitate, albume şi alte materiale informative şi ilustrative

lipsesc cu desăvârşire. Animată doar de micul grup de cercetători şi de

studenţi care vin vara, vizitată de puţini turişti şi de rari ornitologi, Histria

rămâne aproape la fel de pustie, de izolată, de necunoscută ca şi în vremea

când Vasile Pârvan a început săpăturile aici. Ori, din păcate, fără vizitatori,

fără imagine publică, fără fonduri suplimentare din turism cultural, niciodată

nu vor fi bani suficienţi doar de la bugetul public pentru dezvoltarea cercetării,

pentru îmbunătăţirea dotărilor şi serviciilor, pentru publicaţii de calitate. Fie că

ne place sau nu, într-o lume concurenţială – inclusiv într-o concurenţă acerbă

pentru banul public – circulaţia informaţiei, atragerea interesului, impactul

asupra publicului este vital. Pentru ca Histria, ca şi alte situri arheologice, să

fie mai bine cunoscută de profesionişti şi de potenţiali turişti, informaţia trebuie

să ajungă cât mai bogată, cât mai departe, cât mai repede.

Pe lângă mijloacele clasice de difuzare a informaţiilor, mai lente, mai

scumpe, mai greoaie mijloacele moderne de publicare electronică, inteligent

folosite, pot contribui substanţial la îmbunătăţirea circulaţiei informaţiei.

Institute de cercetare, universităţi, muzee, biblioteci, edituri, centre culturale şi

nenumărate alte categorii de instituţii sunt astăzi dotate cu calculatoare şi

conexiune la Internet. Numărul lor creşte rapid, chiar şi în România. Trebuie

să punem şi noi în această imensă bibliotecă electronică cu acces mondial

rezultatele cercetărilor arheologice din România. Cheltuielile nu sunt mari, dar

efectul imediat şi pe termen lung poate contribui substanţial la recuperarea

deceniilor de izolare şi de necunoaştere. Din această perspectivă strategică

s-a născut proiectul de colaborare dintre Institutul de Memorie Culturală

(CIMEC) şi Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, cu sprijinul financiar al

Ministerului Culturii.

3

Din luna decembrie 1999, cei interesaţi de Histria, de arheologie

greco–romană în general au la dispoziţie pe Internet un sit dedicat cetăţii de

pe malul lacului Sinoe (http://archweb.cimec.ro/web-

histria/1homepage/index.htm). Astfel, cei peste 85 de ani de cercetări

neîntrerupte beneficiază, de acum înainte, de cele mai modern mijloc de

difuzare a rezultatelor. Prezentarea sitului Histria face parte dintr–un proiect

mai larg de publicare pe Internet a celor mai importante situri arheologice din

România, cu scopul de a umple un gol de informaţie, de a pune în valoare, de

a stimula interesul. Puţini au încă acces la Internet în România. De aceea,

pentru consultare locală, pe un calculator neconectat la Internet, dar care are

un cititor de CD-ROM, toată informaţia va fi pusă şi pe disc compact, care va

fi distribuit ca orice publicaţie. Avantajele CD-ROM-ului sunt viteza mai bună

de acces şi portabilitatea: poate fi citit oriunde există un calculator, poate fi

împrumutat, poate fi copiat pe hard disc. Dezavantajul lui major este că

reprezintă o versiune “îngheţată”, incompletă, care nu poate ţine pasul cu

noutăţile adăugate mereu versiunii “active” de pe Internet.

Publicarea electronică a rezultatelor cercetărilor de la Histria, acum

doar începută, introduce într-un circuit ştiinţific mondial date şi imagini de

calitate, accesibile 24 de ore din 24 din orice parte a lumii, de la orice

calculator cu ieşire pe Internet.

Ce cuprinde situl Internet de dedicat Histriei?

Un sit Internet, adică un “loc” pe Internet căruia îi corespunde o adresă

unică1 se mai numeşte impropriu şi “pagină”, deşi poate conţine echivalentul a

multe pagini convenţionale. Este o publicaţie pe suport digital care seamănă

foarte mult cu o publicaţie tradiţională. De altfel, să nu uităm că “a publica”

înseamnă “a face public”, dar noi am îngustat sensul la acela de a face public

în formă tipărită. Nu este de mirare că publicaţiile electronice împrumută

1 Adresa pe Internet, echivalentă unui număr de telefon, dar mai complexă decât acesta, se numeşte identificator (locator) uniform de resurse (pe scurt, URL = uniform resource locator) şi descrie locaţia şi modul de acces la resursele informaţionale de pe Internet printr-o sintaxă standardizată, compusă din mai multe elemente care identifică tipul de serviciu Internet (www = World Wide Web este cel mai frecvent), numele de domeniu al gazdei, ţara, calea de acces. Este suficient să dai adresa Internet pentru ca textul tău electronic să fie găsit de oriunde.

4

structura aparentă şi o serie de termeni specifici tipăriturilor, chiar dacă

aceştia devin mai degrabă metafore: există o pagină de titlu, un cuprins,

capitole şi subcapitole, pagini, planşe şi figuri, note, bibliografie. Doar că

parcurgerea lor se face pe ecran, cu posibilitatea de a le copia pe hard disc

sau de a le lista la imprimantă, pentru o lectură mai comodă. Ce oferă în plus

cartea electronică vom discuta ceva mai departe.

Pagina de titlu şi de cuprins totodată a sitului dedicat Histriei (Fig. 1)

conduce la mai multe capitole:

Situl arheologic Histria

Cercetarea la Histria

Hărţi şi planuri

Muzeul Histria

Bibliografie

Imagini

Cititorul poate opta să le parcurgă în ordine sau poate intra direct în

oricare dintre acestea. Trecerea de la un capitol altul nu impune întoarcerea

de fiecare dată la pagina iniţială de cuprins, acesta fiind disponibil în antetul

fiecărei pagini de capitol. Un simplu clic pe numele capitolului ne aduce pe

ecran prima lui pagină, care poate fi la rândul ei un sumar de subcapitole. De

aici putem intra în subcapitole, pe care le putem parcurge secvenţial sau pe

sărite. Situl conţine o bogăţie de informaţii pentru diverse categorii de cititori.

Prezentarea pe scurt a Histriei, a muzeului şi turul cetăţii prin imagini se

adresează publicului celui mai larg. Rapoartele de cercetare, bibliografia şi

publicaţiile on-line sunt destinate cu precădere specialiştilor. De altfel, nici eu

nu voi prezenta conţinutul celor peste 800 de pagini şi 400 de imagini în

ordinea din cuprins.

Introducerea generală din primul capitol, Situl arheologic Histria este,

desigur, destinată celor care nu ştiu nimic despre Histria şi au nevoie de o

informaţie concisă. Aici pot afla, pe scurt, istoria cetăţii, semnificaţia ei pentru

istoria Antichităţii, principalele etape de cercetare arheologică, o scurtă

cronologie a principalelor etape de viaţă ale oraşului şi un răspuns, însoţit de

5

hărţi generale, la întrebarea: Unde se află Histria? La acest nivel, textul

trebuie să fie simplu, accesibil, concis şi corect. Util atât pentru informare, cât

şi pentru o referinţă tip dicţionar, tocmai bună pentru un ziarist, un student sau

un simplu amator de istorie.

Dacă informaţia i-a stârnit interesul, cititorul poate sări direct a capitolul

de Imagini, pentru a “vedea” cetatea (Fig. 2). Histria 1999 este un tur virtual

al cetăţii, turul clasic pe care îl parcurge de obicei şi turistul la faţa locului,

începând de la Poarta Mare, apoi spre sud, est, nord şi înapoi, într-un circuit

în sensul invers al acelor de ceasornic, care ne conduce prin pieţele, străzile,

cartierele oraşului, pe la principalele monumente – basilici, terme, locuinţe,

temple, fortificaţii. Din nou, cititorul poate urma ordinea sugerată de noi sau

poate intra direct în oricare dintre subcapitole, unde va găsi o suită de imagini

mici (imagini timbru), cu explicaţiile aferente şi cu posibilitatea de a le vedea

mari cât ecranul, printr-un clic pe imaginea-timbru:

Poarta Mare a cetăţii romane târzii

Piaţa Mare a cetăţii romane târzii

Basilica cu pilaştrii

Turnul Mare

Basilica "Rhemaxos"

Cartierul comercial din cetate (tabernae)

Termele romane I

Zona de sud-vest a cetăţii romane târzii

Poarta Mică a cetăţii romane târzii

Basilica episcopală

Cartierul Domus

Latura de sud a incintei romane târzii

Latura de est a incintei romane târzii

Zona Sacră

Zona de nord-est a cetăţii (Turnul A)

Zona de nord-vest a cetăţii (Turnul B)

Turnul B

Turnul C

Termele romane II

6

Un capitol de Vederi de ansamblu (noiembrie 1999), luate de la

înălţime, sugerează frumuseţea excepţională a peisajului din zona sitului.

Toate cele peste 140 de imagini color de bună calitate sunt luate într-o

frumoasă zi de noiembrie 1999 de Mircea Angelescu, cu o cameră digitală de

fotografiat Olympus C-2000 Zoom, intrată de curând în dotarea Institutului de

Memorie Culturală.2 Intenţionăm să adăugăm în timp noi imagini, secvenţe de

film video, comentariu sonor şi hărţi interactive, care să sporească

atractivitatea vizitei virtuale şi interesul de a vizita situl real.

Capitolul de imagini mai cuprinde fotografii de arhivă, grupate pe

perioade cronologice, utile repere documentare pentru aspectul sitului de-a

lungul secolului XX. Un prin grupaj de 13 fotografii color, luate de Mihaela

Mănucu-Adameşteanu, datează din 1973:

Sectorul Domus

Zona Sacră

Terme 1

Peisaje

Un alt grupaj prezintă fotografii aeriene ale Histriei din 1938, 1969 şi 1972, cu

mare valoare documentară. Un capitol este rezervat reconstituirilor virtuale

ale unor monumente. De mare interes este reconstituirea virtuală a Basilicii

episcopale.

Eventual interesat de descoperirile arheologice, cititorul poate poposi la

muzeu (Fig. 3). După o scurtă prezentare introductivă, în care află că muzeul

de la Histria a fost înfiinţat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie

Naţională şi Arheologie din Constanţa, într-o clădire nouă şi că expune piese

de arheologie greacă, romană şi bizantină, provenind din cercetările de la

Histria şi din împrejurimi: amfore, inscripţii, vase ceramice, sticlă, podoabe,

basoreliefuri elenistice şi altele, precum şi programul de vizitare, cititorul poate

urma un tur virtual prin muzeu, prin imagini color ale sălilor şi o listă completă

a exponatelor. Mai mult, descoperirile pot fi selectate pe perioade cronologice

şi pe categorii de piese. Şi aici intenţionăm să adăugăm un comentariu sonor

şi imagini ale principalelor descoperiri.

2 Camera digitală oferă imagini ieftine, rapide şi de foarte bună calitate, excelente atât pentru a le vedea pe ecran, cât şi pentru tipărit. Imaginile captate sunt transformate direct în fişiere

7

Istoricul cercetărilor de la Histria este făcut de Alexandru Suceveanu în

capitolul dedicat cercetărilor (Fig. 4), sub titlul:

85 de ani de cercetări arheologice la Histria. Bilanţ şi perspective

Istoricul cercetărilor (1914 - 1943)

Istoricul cercetărilor (1949 - 1999)

şi este completat de scurte rapoarte privind săpăturile arheologice făcute în

diverse sectoare ale sitului antic în ultimii 17 ani, în succesiune cronologică,

până la cea mai recentă campanie:

Rapoarte de cercetare (1983 - 1992)

Rapoarte de cercetare (1994)

Rapoarte de cercetare (1995)

Rapoarte de cercetare (1996)

Rapoarte de cercetare (1997)

Rapoarte de cercetare (1998)

Cercetări în 1999

Prezentarea cercetărilor este însoţită de hărţi, pe care sunt marcate

color principalele sectoare de investigaţie. Pe măsură ce rapoartele extinse

sunt redactate, ele vor fi publicate cu toată ilustraţia aferentă. Tot aici îşi vor

găsi locul rapoartele de cercetare multidisciplinară, descoperirile deosebite,

informaţii despre cercetători, instituţii implicate, adică tot ce poate contribui la

o documentare de calitate şi la contacte ştiinţifice.

Cei interesaţi să ştie ce s-a publicat despre Histria vor consulta pagina

de Bibliografie, un capitol în continuă extindere (Fig. 5). Aici sunt

prezentate, în ordine cronologică inversă, începând deci cu cele mai noi,

volumele din Seria Monografică Histria:

Histria. Rezultatele cercetărilor (Les résultats des fouilles)

Histria XI. Bolurile elenistice cu decor în relief descoperite

la Histria, de Catrinel Domăneanţu, CIMEC, Bucureşti, 1999-

2000. (CD-ROM)

Histria X. Ceramica romană de la Histria, sec. I - III, de Al.

Suceveanu, CIMEC, Bucureşti, 1999-2000. (CD-ROM)

de imagini, eliminând astfel tot lanţul costisitor al filmului fotografic, developării şi copierii, scanării fotografiilor şi procesării.

8

Histria IX. La sculpture en pierre et en terre cuite, par Maria

Alexandrescu Vianu (în pregătire).

Histria VIII. Les timbres amphoriques. 2. Sinope (Touiles

timbrées comprises), par Niculae Conovici, Editura

Enciclopedică, Bucureşti, 1998.

Histria VIII. Les timbres amphoriques. 1. Thasos, par

Alexandru Avram, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.

Histria VII. La zone sacrée, par Petre Alexandrescu et alii (în

pregătire).

Histria VI. Les thermes romains, par. Al. Suceveanu, Anişoara

Sion, Gh. Poenaru Bordea, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.

Histria V. Ateliers céramiques, par Maria Coja et Pierre

Dupont, Editura Academiei et Éditions du C.N.R.S., Bucureşti,

1979.

Histria IV. La céramique d'époque archaïque et classique,

VIIe-IVe s., par Petre Alexandrescu, Editura Academiei R.S.R.,

Bucureşti, 1978.

Histria III. Descoperirile monetare 1914 - 1970, de Constantin

Preda şi H. Nubar, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973.

Histria. Monografie arheologică, vol. II, Editura Academiei

R.S.R., Bucureşti, 1966.

Histria. Monografie arheologică, vol. I, Editura Academiei

R.P.R., Bucureşti, 1954.

Cele mai noi volume din serie, Histria X şi Histria XI sunt publicate în

premieră direct în formă electronică, atât pe Internet cât şi pe CD-ROM, în

versiuni integrale în limbile franceză şi română, beneficiind de toate facilităţile

oferite de consultarea interactivă (acces direct la fiecare capitol, trimiteri în

cadrul textului, vizualizare concomitentă a piesei din catalog şi ilustraţiei

acesteia, indici de căutare), dar şi de toate drepturile de autor şi de citare are

oricărei publicaţii. Alte două volume sunt în pregătire pentru publicare

electronică: Histria IX şi Histria VII. Pentru celelalte volume din Seria

monografică Histria, în prima etapă vor putea fi consulate sumarele volumelor

9

şi rezumatele în limbi de circulaţie internaţională. În timp, se poate constitui o

serie electronică completă, eventual actualizată cu rezultatele descoperirilor

mai recente.

Am iniţiat, de asemenea, publicarea electronică integrală a unor lucrări

mai vechi, de mare valoare şi care au ajuns rarităţi bibliografice. Prima din

această serie este Les vases archaïques d'Histria, par Marcelle F.

Lambrino, apărută la Fundaţia Regele Carol I, Bucureşti, 1938.

O bogată bibliografie a Histriei, alcătuită din peste 300 de referinţe

bibliografice (1898-1993) adunate de Mircea Angelescu poate fi consultată

într-o bază de date on-line. Baza de date este în curs de completare şi

reprezintă o resursă documentară flexibilă şi uşor de consultat. Cititorul poate

răsfoi bibliografia sau poate selecta rapid referinţe bibliografice pe autor, pe

subiect sau pe an de apariţie. Rezultatul selecţiei este o listă bibliografică care

răspunde criteriului de căutare.

O altă bază de date este Ceramica grecească descoperită la Histria

- 1770 de descoperiri cu referinţe bibliografice într-o bază de date on-

line.

Informaţiile oferite sunt completate de un capitol de hărţi şi planuri.

Prezentarea Histriei pe Internet s-a realizat într-un timp relativ scurt.

Acesta şi datorită existenţei prealabile a unor materiale pe suport electronic,

dar şi efortului, experienţei şi bunei colaborări între cei care au contribuit la

realizarea paginilor Internet.3 Întreţinerea, actualizarea permanentă şi

completarea informaţiilor vor fi migăloase şi se vor face în timp. Versiuni ale

paginilor în limbile engleză şi franceză asigură o largă difuzare în străinătate.

Sute, poate mii de alte situri arheologice au situri pe Internet. Există cel

puţin trei tipuri de prezentări: rapoarte preliminare ale unor săpături în curs,

prezentări detaliate ale unor situri sau grupuri de situri, colecţii de imagini de

tip turistic, cu puţin text explicativ. Unele sunt situri “oficiale”, create de

instituţii autorizate, altele sunt realizate de organisme turistice şi

3 De la Institutul de Memorie Culturală au contribuit Dan Matei, directorul Institutului (coordonare generală), Irina Oberländer-Târnoveanu (scenariu şi coordonarea proiectului), Corina Ioana Borş (pregătire conţinut şi corectură), Cornelia Constantin şi Mihai Dumitrescu (programare şi grafică), Roberto Lăptică şi Paula Jercan (scanare şi procesare texte şi

10

administrative sau chiar de amatori.4 Ca şi situl Histria, ele pot fi găsite fie prin

intermediul unui motor de căutare, echivalent al cataloagelor de bibliotecă sau

indexurilor de carte5, fie accesând reţelele specializate care indexează

paginile arheologice6, fie aflând adresa exactă. Împreună cu revistele

electronice de arheologie, dicţionarele şi cărţile publicate pe Internet,

cataloagele de bibliotecă, programele de cursuri universitare, inventarele de

colecţii, paginile de muzee, asociaţii profesionale şi institute, expoziţiile

virtuale, programele reuniunilor ştiinţifice din toată lumea, a proiectelor şi

programelor de colaborare internaţională, bazele de date on-line, listele de

discuţii, poşta electronică şi multe altele, biblioteca virtuală Internet este o

resursă informaţională indispensabilă vieţii ştiinţifice contemporane.

Arheologie românească pe Internet: Proiectul ArchTerra

Publicarea electronică a unor informaţii de calitate privind arheologia

românească este susţinută şi printr-un proiect finanţat de Comisia Europeană

în perioada 1999-2000, în cadrul programului Copernicus: Proiectul

ArchTerra. Institutul de Memorie Culturală este partener cu Universitatea din

Groningen - coordonator, Consorţiul lnteruniversitar Lombard pentru

Prelucrare Informatică (CILEA) din Milano, Institutul de Investigaţii Informatice

şi Institutul de Arheologie din Sofia, Muzeul de Arheologie din Poznan .

Proiectul ArchTerra (INCO-977054) este destinat extinderii reţelei de noduri

Web naţionale de informaţii arheologice în Bulgaria, Polonia şi România, cu

scopul de a micşora decalajul de acces la reţele de informaţii dintre vestul şi

estul Europei, de a demonstra beneficiile utilizării Internetului, natura

transnaţională a patrimoniului arheologic european şi interesele comune de

cercetare şi protejare a acestuia. Nodul ArchWeb-RO realizat pe serverul

imagini). De la Institutul de Arheologie au asigurat textele şi imaginile Mircea Angelescu, Alexandru Suceveanu, Catrinel Domăneanţu. 4 Sara Champion, Archaeology on the World Wide Web: a user’s field-guide, în Antiquity, Special Review Section, Electronic Archaeology, 1997, http://intarch.york.ac.uk/antiquity/index.html 5 Motoarele de căutare (search engines) sunt programe care indexează automat aproape tot ce se publică pe Internet. Accesul la ele este gratuit. Cele mai cunoscute motoare de căutare sunt Alta Vista, Yahoo, Lycos. 6 Referinţe utile la Bernard Clist, Les moteurs et guides de recherches en archéologie sur Internet, 1998, http://home.worldnet.fr/clist/Textes/guides.html

11

Institutului de Memorie Culturală (http://www.archweb.cimec.ro) conţine

informaţii despre instituţii implicate în cercetarea şi formarea arheologilor –

institute de cercetare, muzee, universităţi - despre principalele publicaţii

arheologice naţionale şi muzeale, baza de date a rapoartelor de săpături din

perioada 1983 – 1998 (peste 800 de rapoarte), cataloage de expoziţii,

prezentări de colecţii şi situri arheologice, metodologii şi glosare de termeni,

legislaţie românească şi europeană şi multe altele. Informaţia este destinată

arheologilor din ţară şi străinătate, studenţilor şi elevilor, amatorilor de

arheologie, administratorilor de patrimoniu, educatorilor.

ArchWeb-RO este inclus în reţeaua europeană ARGE - Ghidul de

resurse arheologice europene (http://odur.let.rug.nl/arge/), consultată zilnic de

peste 1500 de cititori.

Avantajele specifice Internetului faţă de publicaţiile clasice sunt importante:

publicare rapidă, la scurt timp de la finalizarea cercetării;

lungime practic nelimitată a textului;

imagini bune – fotografii alb–negru şi color, hărţi, planuri, reconstituiri,

desene, secvenţe video şi audio;

studiile de sinteză pot fi însoţite de baze de date şi de o bună parte din

documentaţia de săpătură;

publicarea în hipertext şi organizarea ierarhică a textului – capitole,

subcapitole, trimiteri în interiorul textului sau la alte texte, organizarea

şi accesul informaţiei pe nivele, hiperlegături între text şi imagine;

informaţia este disponibilă oricând, de oriunde în lume;

posibilitatea cititorului de a parcurge textul navigând neliniar;

actualizarea informaţiilor se poate face oricând, fără să se mai aştepte

o nouă ediţie, ca la publicaţiile clasice, care vine târziu sau niciodată;

orice informaţie interesantă poate fi listată pe hârtie, la imprimantă sau

salvată ca fişier pe calculatorul personal;

citarea se face ca la orice publicaţie clasică, cu respectarea drepturilor

de autor.

12

Desigur, accesul la informaţia electronică depinde de accesul la

tehnologie, dar acesta este tot mai la îndemână. Mai încet se schimbă

mentalităţile şi obişnuinţele. Cu cât autorul este mai familiarizat cu calculatorul

şi îşi culege şi traduce singur textul, cu atât costurile de publicare electronică

sunt mai mici. Oricum, nu oricine citeşte cu uşurinţă pe ecran, deci o parte a

textului tot la imprimantă se scoate pentru a fi citit. Există încă discuţii privind

stabilitatea siturilor şi teama de utilizare incorectă. Dar în avalanşa de

informaţii ştiinţifice din lumea de azi, exploatarea noilor tehnologii de

comunicare este singura şansă de a te face cunoscut şi auzit.

Fără a înlocui publicaţiile clasice, publicaţiile electronice sunt un mijloc

alternativ de mare viitor. Pentru noi, care avem un asemenea deficit de

cunoaştere de recuperat, inteligent ar fi să promovăm un program strategic

prin care fiecare lucrare ştiinţifică importantă să aibă şi o versiune electronică

pe Internet. O a doua componentă ar trebui să urmărească crearea

sistematică a arhivelor electronice, la noi practic inexistente. Arhivele

electronice sunt un mijloc pe salvare a manuscriselor, textelor pe hârtie

deteriorată, fotografiilor, arhivelor arheologice, bazelor de date şi

inventarelor7.

Gândind la viitor, noi punem acum primele cărămizi. Mai este mult

până la ridicarea construcţiei.

7 Cea mai cunoscută este Archaeology Data Service din Marea Britanie (http://ads.ahds.ac.uk/)