studiuistoric arheologic piatra

8/19/2019 StudiuIstoric Arheologic Piatra

1/118

C U P R I N S

I. STUDIU ARHEOLOGIC

I.1. INTRODUCERE

I.1.1. Cadrul geografic ....……………………………………………………... 5

I.1.2. Amplasarea în teritoriu (limitele administrative) ………………………. 5

I.2. OBIECTIVE ..……………………………………………………………... 6

I.3. METODĂ ŞI TEHNICI FOLOSITE ..……………………………………. 6I.4. REZULTATE 7

I.4.1. Istoricul descoperirilor arheologice din comuna Piatra ...……....………. 7

I.4.2. Situri arheologice clasate în Lista Monumentelor Istorice (LMI 2010) ... 9

I.4.3. Situri arheologice reperate - cadrul cronologic şi cultural .……………… 9I.5. CONCLUZII ...…………………………………………………………….. 10

II. STUDIU ISTORIC

II.1. Atestarea documentar ă a comunei Piatra …..…………………………….. 11II.1.1. Toponime şi atestări documentare ……………………………………… 11II.1.2. Atestări cartografice …………………..………………………………… 15

II.2. Monumente clasate în Lista Monumentelor Istorice 2010 (LMI 2010) …. 16II.3. Date administrative şi istorice privind comuna Piatra …...……………….. 22II.4. Evoluţia teritorială a comunei ca urmare a reformelor agraredin perioada 1864-1945 ………………………………………………………...

39

II.4.1. Reforma agrar ă din 1864 ……………………………………………….. 39II.4.2. Reforma agrar ă din 1921 ……………………………………………….. 43II.4.3. Reforma agrar ă din 1945 ……………………………………………….. 54

III. STUDIU ETNOGRAFIC

III.1. Portul popular …………………………………………………………… 58

III.2. Ocupaţii tradiţionale ……………………………………………………... 61III.3 Vechi drumuri ……………………………………………………………. 43

ABREVIERI …………………………………………………………………… 65

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………. 65

LISTA ILUSTRAŢIILOR …………………………………………………….. 67

ANEXE

70


2/118

I.1. SITURI ARHEOLOGICE REPERATE

(COORDONATE GEOGRAFICE/ SR 70) …………………………………...

70

I.2. REPERTORIUL SITURILOR ŞI AL DESCOPERIRILORARHEOLOGICE IZOLATE DE PE TERITORIUL COMUNEI PIATRA,JUD. TELEORMAN ...……………………………………………………….. 72

ILUSTRAŢII ………………………………………………………………….. 75


3/118

ÎNTOCMIT

STUDIU ARHEOLOGIC

Drd. Pavel Mirea

Drd. Ion Torcică

STUDIU ISTORIC

- Monumente clasate în ListaMonumentelor Istorice 2010 (LMI 2010)

- Atestarea documentară a comunei Piatra

Dr. Ecaterina Ţânţăreanu

- Date administrative şi istorice privindcomuna Piatra

- Evoluţia teritorială a comunei ca urmarea reformelor agrare din perioada 1864-1945

Cătălin Bor ţun

STUDIU ETNOGRAFIC

Luminiţa Gheorghe

PROCESARE ŞI PRELUCRAREIMAGINI FOTOGRAFICE

Liviu Nicolescu

REDACTARE COMPUTERIZATĂ

Floriana Otomega

Copyright © 2011 Muzeul Judeţean Teleorman şi autorii individuali

Nici o parte din acest studiu nu va putea fi folosită în alte scopuri decât cele pentru care a fost

contractată, respectiv pentru reactualizarea P.U.G.-ului comunei Piatra, jud. Teleorman, f ăr ă acordul scris ai titularilor drepturilor de autor.


4/118

CONSILIUL JUDEŢEAN TELEORMAN

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

STUDIU ARHEOLOGIC, ISTORIC ŞI ETNOGRAFIC

AFERENT P.U.G – ULUI COMUNEI PIATRA,

JUD. TELEORMAN

ALEXANDRIA

- 2011 -


5/118

I. S T U D I U A R H E O L O G I C

I.1. INTRODUCERE

I.1.1. Cadrul geografic

Din punct de vedere geografic teritoriul comunei Piatra se află în partea de central-

sudică a Câmpiei Boianului, cunoscută şi sub numele de Câmpia Călmăţuiului datorită

faptului că include cea mai mare parte a bazinului hidrografic al acestui râu1 (Pl.1/1). Sub

raport litologic, Câmpia Boianului este constituită la bază din pietrişurile de tip Fr ăteşti, peste

care sunt dispuse depozite leossoide şi orizonturi subţiri de luturi2.

Teritoriului administrativ al comunei analizate este mărginit în partea de vest de

valea Călmăţuiului (Pl.2/1) iar în partea de est de valea Izvoarele (Găuriciu) (Pl.2/2). Înspaţiul dintre cele două văi, procesele de tasare au condus la formarea unor crovuri de diferite

dimensiuni, denumite în zonă „găvane”.

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Piatra este str ă bătut în partea de

vest de pârâul Călmăţui ce dezvoltă o luncă largă de până la 2,4 km şi terase fluviatile înalte

(de până la 40 m) denumite şi dealuri - Dealul Geroasa şi Dealul Ducnei - din care izvor ăsc

izvoare puternice ce au să pat văi adânci precum valea Geroasa şi valea Ascunsă pe partea

dreaptă şi valea Stejărişului şi valea Strangea pe partea stângă. Pe valea Geroasa esteobservabil un fenomen geologic inedit pentru zona de câmpie. Aici, la baza terasei se găsesc

aflorimente masive de gresii ce alternează cu conglomerate de nisipuri şi pietrişuri, apărute

datorită eroziunii apelor freatice (Pl.3)

I.1.2. Amplasarea în teritoriu (limitele administrative)

Comuna Piatra este situată în partea central-sudică a judeţului Teleorman. Este

str ă bătută de la nord la sud de Dj 658B, iar prin sudul comunei trece DN 51A. Administrativ,

aceasta se învecinează la nord şi nord-est cu comuna Ţigăneşti, la est cu comunele Brânceni şi

Izvoarele, la sud cu comuna Viişoara, la sud-vest cu comuna Lisa şi la nord-vest cu comuna

Furculeşti (Pl.1/2). În componenţa sa administrativă, comuna Piatra cuprinde doar satul cu

acelaşi nume.

1

Petre Gâştescu, Constanţa Rusenescu, Ariadna Breier, Jude ţ ul Teleorman, Ed. Academiei RSR, Bucureşti,1976, p. 28.2 Ibidem, p. 29.

5


6/118

I.2. OBIECTIVE

O imagine asupra vieţii materiale şi spirituale a comunităţilor omeneşti str ăvechi din

zona studiată este sugerată de o serie de izvoare arheologice şi numismatice. Cunoaşterea

realităţilor de natur ă arheologică şi numismatică de pe raza comunei Piatra a fost condiţionată

într-o măsur ă hotărâtoare de stadiul actual al cercetărilor. Demersul nostru a încercat să

creioneze o asemenea imagine plecând de la informaţiile bibliografice cunoscute, destul de

lacunare, precum şi de la diagnosticul arheologic efectuat cu această ocazie. Obiectivul final

al studiului a fost acela de a include toate siturile arheologice identificate în P.U.G.-ul

comunei Piatra, ca modalitate de protecţie a lor în condiţiile unor viitoare lucr ări de investiţie

ce le-ar putea afecta.

Studiul a fost realizat de către arheologi de la Muzeul Judeţean Teleorman, în

conformitate cu Autorizaţia pentru diagnostic arheologic nr. 182/2011 emisă de către

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în scopul reper ării eventualelor situri

arheologice.

I.3. METODĂ ŞI TEHNICI FOLOSITE

Pentru realizarea acestui studiu au fost folosite, în primul rând, toate sursele

bibliografice existente legate de diferitele descoperiri arheologice de pe raza comunei Piatra.

În al doilea rând, demersul a fost completat cu deplasări în teren, necesare atât pentru

a verifica informaţiile despre unele situri arheologice reperate, mai ales a unor tumuli, dar şi

pentru identificarea unora noi. Coordonatele geografice ale acestor situri au fost înregistrate

cu un aparat GPS de tip Garmin Etrex Vista HCx.

Metodologia de lucru a constat în identificarea la suprafaţa solului a diferitelor vestigiiarheologice materializate prin fragmente ceramice, piese litice, fragmente de chirpici, oase de

animale etc. Urmele de locuire au fost uneori dificil de recunoscut datorită configuraţiei

terenului: zone cu diverse culturi agricole, zone nearate, puternic înierbate sau zone cu

actualele gospodării ale satelor ce compun comuna.

După identificarea siturilor arheologice s-a încercat stabilirea perimetrului lor. Pentru

siturile care au putut fi perimetrate au fost marcate puncte, stabilite după punctele cardinale

(N, S, E, V; NE, SV, SE, NV ş.a.m.d.); pentru unele situri al căror perimetru nu a putut fistabilit au fost marcate câte două puncte corespunzătoare pentru una dintre axe (E-V; NE-SV,

6


7/118

ş.a.m.d.); pentru descoperirile izolate a fost marcat un singur punct. Pentru siturile astfel

marcate s-a întocmit un repertoriu şi au fost înscrise în tabelul I din Anexe, precum şi în harta

de la Pl.4. Coordonatele şi datele cronologice şi culturale ale siturilor reperate au fost înaintate

Institutul de Memorie Culturală Bucureşti (CIMEC) spre a fi cuprinse în baza de date RAN3.

I.4. REZULTATE

I.4.1. Istoricul descoperirilor arheologice din comuna Piatra

Datele despre descoperirile arheologice de la Piatra sunt aproape inexistente. În

patrimoniul Muzeului Judeţean Teleorman nu există materiale arheologice provenite de pe

raza localităţii analizate.

La limita dintre legendă şi realitate se găsesc relatările înregistrate de Chestionarul

lui Al. Odobescu, relatări ce fac referire mai ales la existenţa unor măguri sau la aspecte

despre geografia locului.

În acest sens, la data de 10 noiembrie 1873 r ăspunsurile învăţătorului Ilie Stănilescu

erau următoarele:

„ - XIII. Măgura Pietrii – Înaltă ca de 10 st şi largă ca de 22 st. pusă spre r ăsărit de

comună, alături de drumul care se întinde între Turnu Măgurele şi comuna Bragadiru, jud.

Vlaşca. Bătrânii spun că înainte aici erau str ă ji de cazaci.

- XIV. Măgura Băşicuţei – povestindu-se tot de bătrâni că poartă numele de Băşicuţa lui

Stan Tărtăcuţă, largă ca de 4 st. şi înaltă de 2 st.; se află alături de drumul Alexandriei şi vine

la r ăsărit de comună.

- XV. Măgura din Luncă, se află pe loc şes, întins, înaltă ca de 8 st. şi largă ca de 30 st.,

despre care se spune că a fost strajă la cazaci, şi se află la apusul comunei.

- XVI. Măgura lui Ţane se află alături de Drumul Untului, înaltă de 5 st. şi largă ca de

10 st., care se află la r ăsărit de comună.

- XVII. Măgura Dr ăgăicii, care se afla la miazăzi de comună, înaltă de 4 st. şi largă de 8

st.

- XVIII. Măgura lui Blejan, la r ăsărit de comună, înaltă de 5 st., largă de 10 st.

3 RAN – REPERTORIUL ARHEOLOGIC NAŢIONAL - este o bază de date administrată de către MinisterulCulturii şi Patrimoniului Cultural Naţional, prin intermediul Institutul de Memorie Culturală Bucureşti (CIMEC),

în care sunt înscrise siturile arheologice reperate sau clasate ce alcătuiesc patrimoniul arheologic, conform art. 2,al. 1, litera b/1, respectiv art. 17, al. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 aprilie 2005.

7


8/118

- XIX. Măgura Ungureanului, unde a stat un ungurean cu oile, înaltă de 5 st. şi largă de

11 st., alături cu Drumul Mare ce merge la Măgura Cipăului.

- XX. Măgura Cipăului largă ca de 14 st. şi înaltă de 6 st. Ultimele două pendinte de

comuna Brânceni.

- XXI. Măgura Şoimului, alături de Drumul Untului, moşia Şoimu, pendinte de comuna

Smârdioasa, înaltă de 3 st. şi largă de 6 st.

- XXII. Măgura Târnavei care se află alături de Drumul Alexandriei, înaltă de 8 st. şi

largă ca de 20 st., este la NE de comună şi pendinte de comuna Ţigăneşti.

- XXIII. Măgura Viişoarei, alături de Drumul Zimnicei, înaltă de 4 st. şi largă de 10 st.,

situată la sud de Piatra şi est de Viişoara

- XXIV. Măgura Turcului, ce se află la sud-vest de Piatra şi pendinte de comuna Lisa;

înaltă de 3 st. şi largă de 10 st.

- În comună sunt 12 cişmele deosebite, cu puţurile adânci, dintre care în Valea Strangia

sunt 4; în Strangea oamenii scot piatr ă pentru şosea, ba încă şi lespezi mici compuse din

pietricele amestecate cu pământ, în care s-a găsit şi un os, despre care se spune că este de

fidor. O cişmea este în centrul comunei vis à vis de primărie, şcoală şi casele d-lui Anton

Buhlea, proprietarul moşiei şi alături de parii telegrafului între Turnu Măgurele şi Alexandria,

iar altele 7 (cişmele) sunt r ăspândite prin comună”4.

Învăţătorul N. Manolescu completa, la rândul său, cu următoarele date:

„- I. La SV de sat se află siliştea satului Pietriceana, distrus după [...] cea mare, cu

biserica şi cimitirul. La sud de silişte se află Măgura Dr ăgăicii.

- II. La NV, peste gârla Călmăţuiului, se află siliştea satului Ştef ărei, distrus de turci la

ordinul sultanului (?) pentru că se aflau acolo şi câteva cioflicuri turceşti – Podul peste gârlă

se numea podul Tătarului.

- III. La E de sat este Măgura Pietrei – este înaltă de 14-17 st., diametrul bazei de 113 st.

şi diametrul vârfului de 22 st. De pe ea se vedeau: Măgura Frumoasa (cu cetatea), Măgura dela Segarcea, Măgura de la Căcănău şi Măgura de la Spătărei – era un important punct de

observaţii.

- IV. La E de sat se află locul numit Comoara - în anii 1860 a fost să pat de locuitorii

care au găsit un tas de aur, nişte ză bale pentru cai şi oasele unui om ce a fost îngropat în

picioare şi care se presupune că a fost ostaş. Este povestită şi o legendă despre Radu

Calomfirescu şi moartea sa.”5

4 B.A.R. Ms. 229, F. 352-354.5 Ibidem.

8


9/118

Arheologul amator preotul Ioan Spiru, menţiona, plecând de la legendele locului,

existenţa unei vechi silişti numită „Mânzinele”6.

În ceea ce priveşte eventualele descoperiri arheologice sau numismatice

întâmplătoare nu există nici o semnalare până la momentul efectuării acestui diagnostic

arheologic. De asemenea, până în momentul de faţă nu a fost efectuată nici o să pătur ă

arheologică sistematică sau de salvare pe teritoriul comunei în discuţie.

I.4.2. Situri arheologice clasate în Lista Monumentelor Istorice (LMI 2010)

Pe teritoriul comunei Piatra nu există nici un sit arheologic clasat sau aflat în curs de

clasare.

I.4.3. Situri arheologice reperate - cadrul cronologic şi cultural

Cercetările arheologice efectuate de-a lungul timpului în zona comunei Piatra au

condus la descoperirea unor situri cu urme de locuire din diferite epoci pre şi protoistorice. În

„Anexa II” a acestui studiu intitulată Repertoriul siturilor şi al descoperirilor arheologice

izolate de pe teritoriul comunei Piatra, jud. Teleorman, siturile arheologice sunt prezentate

din punct de vedere al cadrului cronologic şi cultural, al tipului lor (aşezări, descoperiri izolate

şi tumuli) şi al amplasamentului geografic (valea râului Vedea, valea Pârâului Câinelui, valea

Tinoasei).

Cele mai vechi urme de locuire pot fi atribuite, cu titlu de ipoteză, paleoliticului

superior, în acest sens putând fi amintită piesa de silex descoperită în punctul denumit

convenţional PIA 007, aflat pe valea Izvoarele (Găuriciu).

Din punct de vedere cronologic, următoarele descoperiri sunt ilustrate de materiale

ce apar ţin primei epoci a fierului (Hallstatt, probabil cultura Basarabi, cca. 650 î.Hr.),

descoperite în punctul PIA 004 (Pl.5/2; Pl.9/4-6).

Cele mai numeroase descoperiri arheologice sunt datate în epoca geto-dacă, în

perioada clasică a acesteia (sec. II-I î.Hr.) şi au fost atestate în punctele: PIA 001 (Pl.5/1;

Pl.8), PIA 002, PIA 004 (Pl.9/7, 8) şi PIA 005.

Perioadei post romane apar ţin o serie de materiale atribuite migraţiilor timpurii,

respectiv culturii Sântana de Mureş-Cerneahov (sec. IV d.Hr.) identificate în punctul PIA 004

(Pl.9/9-11).

6 Ioan Spiru, File de istorie teleormăneană , Ed. Teleormanul Liber, Alexandria,1996, p. 50.

9


10/118

Din epoca medievală timpurie (cultura Dridu, sec. VIII-X d.Hr.) au fost descoperite

materiale atât pe valea Călmăţuiului - PIA 004 (Pl.9/12-14), cât şi pe valea Izvoarele

(Găuriciu) - PIA 006 şi PIA 009 (Pl.10/7).

Ultimele materiale arheologice apar ţin, cronologic, epocii medievale târzii şi pot fi

datate, în linii mari, în secolul al XVIII-lea. Au fost localizate în punctele: PIA 001, PIA 002

şi PIA 003 şi pot fi puse pe seama existenţei unor silişti de sate dispărute, ce s-au aflat pe raza

comunei Piatra (Pl.10/1-6).

O categorie aparte de monumente arheologice este constituită de tumuli (Pl.6, 7).

Cercetările de teren ce au f ăcut obiectul acestui studiu au condus la identificarea şi cartarea a

şase tumuli (ANEXA I/10-15; ANEXA II/10-15), majoritatea lor afectaţi într-o măsur ă mai

mică sau mai mare de lucr ări agricole sau de îmbunătăţiri funciare. Din punct de vedere

cronologic tumulii apar ţin unui orizont foarte larg, din perioada de tranziţie la eneolitic la

epoca bronzului (cca. 3500 î.Hr.) până în epoca migraţiilor târzii ale popoarelor türcice,

respectiv a pecenegilor şi cumanilor (sec. X-XII d.Hr.). Făr ă o cercetare arheologică

exhaustivă nu se pot face aprecieri exacte cu privire la încadrarea cronologică şi culturală a

lor.

I.5. CONCLUZII

Cercetările arheologice de suprafaţă efectuate recent pe raza comunei Piatra, au

conturat o imagine a locuirilor omeneşti str ăvechi într-o zonă a judeţului Teleorman unde

acestea erau foarte puţin cunoscute (Pl.4). Din punct de vedere arheologic, teritoriul comunei

Piatra completează aria descoperirilor arheologice din zona bazinului inferior al râului

Călmăţui şi al lacului Suhaia.

În ceea ce priveşte eventualele situri ce ar putea fi propuse spre clasare, ca urmare a

cercetărilor ocazionate de întocmirea prezentului studiu arheologic, nu consider ăm necesar ă această propunere.

10


11/118

II. S T U D I U I S T O R I C

II.1. ATESTAREA DOCUMENTAR Ă A COMUNEI PIATRA

II.1.1. Toponimie şi atestări documentare

Topicul Piatra evocă aspectul natural al terenului pe care se află localitatea7, ceea ce în

cazul comunei Piatra, jud. Teleorman, reprezintă elemente caracteristice ale geomorfologiei

văii Călmăţuiului, cu terasa abruptă a văilor fragmentată de torenţii care au să pat în depozitele

loessoidale adânc, până la straturile de pietriş Fr ăteşti şi de gresie, pe care le-au scos la zi 8.

Satul Piatra este un sat medieval vechi, atestat documentar la începutul sec. al XVI-

lea. În hrisovul domnitorul Vlad Vintilă din 18 aprilie 1533, prin care întăreşte sate, silişti şi

bălţi mănăstirii Cutlumuz de la Muntele Athos, danii ale domnilor Ţării Româneşti, numeşte

printre martorii satului Suhaia pe un Balotă din Piiatră9.

Aceasta este prima, dar pentru o lungă perioadă de vreme şi ultima atestare a satului

care, evident, şi-a continuat existenţa, devenind de-a lungul timpului una din cele mai mari şi

bogate aşezări din judeţul Teleorman.

Următoarele documente, referitoare la istoria moşiei Piatra fac parte din inventarul

dosarului de împrumut la Prima Societate de Credit Funciar Rural din Bucureşti, întocmit de

George Emanuel Lahovari în anul 189710.

Primul proprietar cunoscut al moşiei Piatra este Iane biv vel medelnicer, pentru care la

28 aprilie 1737 domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat dă poruncă lui Vlad logof ăt să-i

aleagă hotarele moşiilor Voevoda, Lissa, Piatra, Viişoara, Dulceasca şi Crângeni din sud

Teleorman11.

Nu se ştie momentul când moşia a intrat în proprietatea familiei Cantacuzino, dar la 15

martie 1817 Constantin Cantacuzino se judeca cu slugerul Gheorghe Bulag pentru jumătate

din moşia Piatra pe care a şi câştigat-o cu anaforaua domnitorului Ioan Gheorghe Caragea12.După această dată se observă achiziţii funciare importante ale lui C. Cantacuzino13 pentru

7 Iorgu Iordan, Toponimie românească , Bucure şti, 1963, Ed. Academiei RPR, p. 908 Petre Gâştescu, Constanţa Rusănescu, Ariadna Breier , Jude ţ ul Teleorman, Bucureşti, 1976, Ed. AcademieiRSR, p. 32.9 DIR, B, Ţ. Rom., veac XVI, vol. II, doc. 135, p. 13510 SANIC, fond Creditul Funciar Rural , Ds. 1826/1897.11 Ibidem, vol. II, f. 226.12 Ibidem, vol. I, f. 60 v.13 Octav-George Lecca, Familiile boiere şti române, Bucureşti, Ed. Libra, p. 194-195. Constantin Cantacuzino

Caimacamul, fiul lui Iordache Cantacuzino, a ajuns la cea mai mare dregătorie înainte de 1848 ca mare postelnic.După ocuparea Ţării Româneşti de trupele otomane în 1848 Constantin Cantacuzino a fost numit de puterilesuzerane caimacam, demnitate pe care a deţinut-o până la 1 mai 1849, când a fost numit domn Barbu Ştirbei. A

11


12/118

extinderea domeniului sau boieresc de la Piatra. Acestea vor cuprinde mai multe trupuri :

Viişoara Pietrei (de zestre), Piatra, Pieptea sau Voineasca, Traista sau Stejerelu, Lipscăneasca

sau Găuriciu-Vlăiculeasca (Vlăicuţeanca), Greceanca sau Găuriciu.

La 18 iunie 1819 Constantin Cantacuzino cumpăr ă de la clucerul R ăducanu Voinescu

moşia acestuia din Piatra, numit ă Voinească cu suma de 5888 lei14.

Probabil în urma unor încălcări ale moşiilor de către vecini, în anul 1831 aga C.

Cantacuzino cere Divanului Judecătoresc numirea ing. hotarnici I. Vâlceleanu şi Al. Popovici

pentru a face hotărnicia moşiilor sale Piatra şi Viişoara15, cerere aprobată la 25 februarie

acelaşi an16.

10 ani mai târziu, serdarul Alecu Izvoranu îi vinde, la 13 octombrie 1841, logof ătului

Constantin Cantacuzino o altă parte din mo şia Vii şoara, cu baltă, care fusese stă pânită până

atunci în devălmăşie, pentru suma de 10000 galbeni împăr ăteşti17.

Trupul Greceanca Găuriciu, cu suprafaţa de 1000 stânjeni pătraţi, cu 35 lei stânjenul,

a fost cumpărată de biv vel aga C. Cantacuzino, prin vechilul său Andrei Teodoru cu zapisul

din 3 decembrie 1833 de la Dimitrie şi Elena Doxache, obligaţi să o vândă la mezat18.

Anterior această moşie, hotărnicită în anul 1797 la porunca domnitorului Ioan Ipsilanti de ing.

hotarnici Dragnea şi Ioniţă Nănoveanu, fusese în stă pânirea lui Ştefan clucerul, care la 11

februarie 1802 o vânduse lui Petru Lipscanul19.

Acest trup se va completa la 20 martie 1834, când stolniceasa Teodora Iacovachina

schimbă cu vornicul Constantin Cantacuzino sfoara de moşie din Găuriciu, cumpărată cu

soţul ei în 1830, pentru o vie de 40 pogoane cu casă de zid şi pivniţă la Sărata, jud. Buzău20.

În anul 1846, la 20 ianuarie, fraţii Ioan şi Nicolae Greceanu îi vând lui Constantin

Cantacuzino, mare logof ăt, 500 stânjeni pătraţi din moşia Găuriciu, f ăr ă sat, cu 4 galbeni

austrieci stânjenul21.

Ultima achiziţie importantă a lui C. Cantacuzino, mare vornic, a fost moşia Stejeretul

sau Traista, cumpărată la 10 decembrie 1854 de la serdarul Alexandru Budişteanu cu suma de

murit în anul 1877. A fost căsătorit cu Zoe Slătineanu cu care a avut o fiică, Alexandrina, căsătorită Manu şi treifii. Ion Cantacuzino care a fost de mai multe ori deputat şi ministru al justiţiei. Era căsătorit cu Maria Mavros.Grigore Cantacuzino a fost magistrat, deputat, senator, efor al spitalelor, director general al Teatrului Naţional,

prefect. Adolf Cantacuzino a fost înalt magistrat.14 SANIC, op. cit., I, f. 60v.15 Ibidem, II, f. 226. Moşia Viişoara f ăcea parte din dota soţiei sale Zoiţa Slătineanu, primită cu foaie de zestre la10 sept. 1814 de la tatăl său, vornicul R ăducanu Slătineanu şi de la unchiul său, banul C. Filipescu.16 Ibidem.17 Ibidem, I, f. 58-58v.18 Ibidem, I, f. 54-54v.19

Ibidem, II, f. 227.20 Ibidem, I, f. 55-55v.21 Ibidem, I, f. 58-58v.

12


13/118

4600 galbeni împăr ăteşti, moşie moştenită de vânzător de la unchiul, său slugerul Ştefan

Lupoianu22

După ce în câteva zeci de ani Constantin Cantacuzino şi-a creat la Piatra un mare

domeniu funciar, de mii de pogoane, imediat după primul împrumut cu ipotecă pe moşie a

început şi declinul, până la pierderea ei. La 16 iunie 1864 C. Cantacuzino a f ăcut un împrumut

de la fraţii Dimitrie şi Menelas Ghermani, ipotecând moşiile din Teleorman. Cum ipoteca a

r ămas neplătită, în anul 1867 imobilele au fost puse în vânzare silită, care a fost adjudecată de

cei doi fii ai săi, Ioan şi Grigore Cantacuzino, împreună cu Antonie Buhlea, care probabil a

pus şi banii23. In 1870 cei trei îşi împart proprietatea astfel : fraţilor Cantacuzino le revin

trupurile Traista sau Stejeretul şi Lipscăneasca sau Găuriciu Vlăiculeasca iar lui A. Buhlea ½

din Piatra, Pieptea sau Voineasca, ¼ din Greceanca sau Găuriciu şi locurile din vatra satului.

Dar imediat Antonie Buhlea face un împrumut la fraţii A. H. Elias din Bucureşti

punând ipotecă pe partea lui din moşia Piatra. Neputând plăti creanţa, în 1873 face un nou

împrumut de 24000 lei aur de la George Adam Ghermani, cu care achită datoria Elias şi

str ămută ipoteca pe moşia Piatra la noul creditor 24. Nici de data aceasta ipoteca nu a fost

plătită astfel încât în anul 1879 moştenitorii lui A. G. Ghermani vor pune la vânzare cu

licitaţie averea lui A. Buhlea din Piatra şi tribunalul Ilfov adjudecă vânzarea celor trei

moştenitori : Eufrosina, soţie, minorii Nicolae şi Zoe Alexandrescu, copiii fiicei decedate şi a

doua fiică, Elena, baroneasă Adalbert d'Atzel.25 Aceştia vor r ămâne în indiviziune până în

anul 1892, când Tribunalul Ilfov, constatând că moşia nu poate fi împăr ţită în natur ă decide

punerea ei în vânzare26. La acea dată, din expertiza f ăcută, reiese că moşia indiviză Piatra a

moştenitorilor Ghermani avea 2122, 75 ha şi o valoare de 1130500 lei27.

Ea era compusă din :

- 2100 ha teren arabil,

- 14 ha gr ădini

-

4 ha locul ariei- casele cu 12 camere

- 2 locuri de moar ă pe Călmăţui

- hanul şi cârciuma din sat

- magazie de zid

22 Ibidem, I, f. 50.23 Ibidem, I, f. 60-61; 64-65.24 Ibidem, I, f. 6925

Ibidem, I, f. 86-87v.26 Ibidem. I, f. 137.27 Ibidem, I, f. 135-136.

13


14/118

- pătul acoperit cu olane

- casă de zid a administraţiei

Întreaga moşie Piatra, rezultată din succesiunea celor doi soţi Ghermani, va fi

adjudecată în licitaţiile din 1893 şi 1894 de George Em. Lahovari şi de soţia sa Zoe, fostă

Alexandrescu, deci nepoata de fiică a decedaţilor, după ieşirea din indiviziune. În anul 1897

G. Em. Lahovari face un împrumut la Creditul Funciar Rural şi pune o nouă ipotecă pe moşia

Piatra. Nu o plăteşte, căci moare imediat şi fratele său Alexandru Em. Lahovari, care devine

legatar universal în lipsa urmaşilor direcţi, este obligat să vândă moşia pentru lichidarea

datoriilor care o grevau. Astfel, la 23 octombrie 1902 moşia Piatra este vândută cu 1400000

lei arendaşului Ion Dumitriu şi lui Gh. I. Dumitrescu28

La scurt timp, I .Dumitriu, grav bolnav, vinde partea sa din moşia Piatra, de 2130

pogoane şi acarete, lui N. D. Paulopulo din Zimnicea 29. Nici acesta din urmă nu va r ămâne

proprietar decât scurt timp, căci în 1906 îi vinde partea lui din moşia Piatra lui Marin Florea

Dicu şi lui Constantin Dicu, care moşteniser ă de la tatăl şi unchiul lor o parte de 507 ha din

moşia Greceanca sau Găuriciu, cumpărată în anul 1889 cu 160000 lei de la moştenitoarele

Eugeniei Marghiloman, născută Viişoreanu, Elena gen. Angelescu şi Arethi col. Palade30

La Piatra mai exista un proprietar, Zoe Slătineanu, al unei parcele de moşie, numită

„sfoara Lisa”.

În anul 1912, când s-a încheiat un act adiţional la contractul de împrumut cu

Societatea de Credit Funciar, proprietari ai moşiei Piatra erau Gh. I. Dumitrescu cu Marin Fl.

Dicu şi Constantin Dicu, ultimul avocat în Bucureşti31.

Moşia Piatra mai cuprindea două trupuri ce fuseser ă proprietăţi mănăstireşti, care,

după secularizare, intraser ă în patrimoniul statului şi din care s-au f ăcut împroprietăririle după

reforma agrar ă din 1864.

Mo şia Pieptea devenise proprietatea mănăstirii Cotroceni încă din sec. al XVII-lea,

conform zapisului din 13 iunie 1685, prin care Ştefan pitar cu fraţii săi vând moşia Piepteamănăstirii Cotroceni32.

În urma măsur ătorilor şi planurilor ridicate în anul 1878 de că p. D. I. Br ătianu, inginer

hotarnic, cu ocazia întocmirii Hotărniciei, moşia avea suprafaţa de 725,81 ha şi se învecina

cu: moşia Voevoda proprietatea Ecaterinei B. Catargiu; moşia statului Piatra Stariţa; fişteicile

28 Ibidem, I, f. 191-193.29 Ibidem, I, f. 206.30

Ibidem, I, f. 229-229v.31 Ibidem, II, f. 160-163.32 S.A.N.I.C, M-rea Cotroceni, pach. 20 Ds. 3, f. 57-59.

14


15/118

locuitorilor moşteni din Ţigăneşti; fişteica lui Hariton Racotă din Ţigăneşti, moşia Ţigăneşti a

moştenitorilor lui C. Butculescu, D. şi C. C. Butculescu; moşia Ulmeni sau Mogoşeşti a

statului, fostă a mănăstirii Sărindar 33.

Moşia Piatra-Stari ţ a, hotărnicită în anul 1878 de că p. D. I. Br ătianu, fusese

proprietatea schitului Ostrov (Vâlcea) şi după secularizarea din 1863 intrase în proprietatea

statului. Suprafaţa ei era de 1428,79 ha34. Ea se învecina cu: moşia Voevoda proprietatea

Ecaterinei B. Catargiu; moşia Piatra sau Voineasca, proprietatea Anton Buhlea35; moşia

Brânceanca proprietatea lui Mişa Anastasievici, moşia Poroschia a soţilor Ioan şi Haritina

Gigârtu; fişteica Ţigăneşti a moştenilor împroprietăriţi; fişteica Ţigăneşti a lui Hariton Racotă;

moşia statului Pieptea.

Pe moşia statului Stariţa s-a hotărât înfiinţarea unei noi comune, numită Stariţa, cu 120

locuri de casă. Conform actului de delimitare din 21 martie 1880 perimetrul acesteia era de

240,85 ha. Din acestea 208 ha reprezentau terenul cultivabil, iar 32 ha erau destinate pentru

locurile de casă şi rezerva publică pe care urmau să se construiască primăria, şcoala, biserica,

uliţele şi Fântâna Mare36. Dacă iniţial au fost cumpărate numai 35 locuri de casă, în anul 1898

planul parcelar prezenta deja 176 parcele cumpărate şi o suprafaţă totală a moşiei noii comune

de 886 ha37.

În anul 1914 se înfiinţează, conform măsur ătorilor şi planurilor confirmate de

Tribunalul Teleorman, islazul comunal din Piatra, pe moşia donată de Zoe Slătineanu şi

Azilul Maria, cu suprafaţa de 81 ha38.

II.1.2. Atestări cartografice

Sat vechi şi cum s-a văzut cu menţiuni documentare din încă din sec. al XVI-lea, satul

Piatra este atestat cartografic de timpuriu.

Pe harta Ţării Româneşti, publicată de stolnicul Constantin Cantacuzino la Padova în

anul 1700, pe poziţia geografică a satului Piatra, în hotar cu satele Lisa şi Fântânele a fostmenţionat satul Putineiu, evident o greşeală de transcriere.

33 SANIC, fond Reforma Agrar ă 1864, Ds. 1548/1878—1914, f. 35.34 Ibidem, f. 2.35 Ibidem, f. 9-11. Statul s-a judecat cu Anton Buhlea pe care l-a acuzat de încălcarea hotarelor moşiei Stariţa, cucare se învecina, pentru care a fost găsit vinovat şi condamnat, în anul 1873 la 15 zile de închisoare şi în 1876 la6 luni de închisoare.36

Ibidem, f. 18-19.37 Ibidem, f. 31.38 Ibidem, f. 44.

15


16/118

Primul document cartografic în care satul Piatra este menţionat în mod cert este Harta

Marelui Stat Major al Armatei Austriece, ridicată de col. Fr. Specht în anii 1790-1791, în care

este reprezentat ca o aşezare adunată, cu o biserică şi o moar ă pe Călmăţui (Pl. 11).

Pe harta Valahiei (greacă) din anul 1797, este consemnat cu denumirea corectă, Piatra,

în hotar cu satele Fântânele şi Suhaia (Pl. 12).

Harta rusă din anul 1835, ridicată de armata rusească de ocupaţie de sub comanda gen.

Pavel Kiseleff, prima hartă detaliată a Ţării Româneşti, satul este menţionat ca un sat mare, ce

cuprindea 219 gospodării şi o staţie de poştă (Pl. 13), foarte necesar ă pe drumul care trecea

prin Piatra şi lega Giurgiu de Turnu şi de Oltenia, numit Drumul Untului. Pe Harta districtului

Teleorman, întocmită de maiorul Dimitrie Papazoglu în anul 1863, Piatra figurează ca o

aşezare sătească mare, cu 504 familii şi o staţie de poştă (Pl. 14). Evoluţia demografică este

evidentă, ea a fost ascendentă în cursul sec. al XIX-lea. Dacă în catagrafia din anul 1810 satul

Piatra din plasa Teleormanul de Jos, judeţul Teleorman era prezentat cu 126 de case şi o

populaţie de 334 suflete, din care 172 bărbaţi şi 162 femei, cu o biserică de lemn cu hramul

„Sf. Apostoli”, servită de 3 preoţi şi 2 ţârcovnici39, după 85 de ani, populaţia crescuse de

aproape 10 ori. Pantele Georgescu înregistrează în anul 1897 o populaţie de 3251 locuitori,

din care 826 capi de familie şi 526 contribuabili. La acea dată funcţiona o şcoală mixtă

frecventată de 98 elevi, cu un învăţător şi biserica nouă, în construcţie (1885-1902), la care

slujeau trei preoţi şi doi cântăreţi40.

II.2. MONUMENTE CLASATE ÎN LISTA MONUMENTELOR

ISTORICE 2010 (LMI 2010)

1. TR-II-m-B-14377 Casa Fr ăţilescu, azi şcoală de şoferi, sat PIATRA; comuna

PIATRA, Lângă moar ă, sf. sec. XIX

2. TR-II-m-B-14379 Casa Constantin P. Dicu, fost gr ădiniţă, sat PIATRA; comunaPIATRA, Lângă casa Marin I. Dicu, 1903

3. TR-II-m-B-14385 Casa Marin I. Dicu, sat PIATRA; comuna PIATRA Lângă casa

Constantin P. Dicu, 1900

4. TR-II-m-B-14376 Moara Fr ăţilescu, sat PIATRA; comuna PIATRA Str. Principală,

vis a vis de şcoala generală, 1930

39 Ioan Spiru, „Catagrafia judeţului Teleorman din anul 1810”, în File de istorie teleormăneană, Alexandria,

1996, Ed. Teleormanul Liber, p. 98.40 Pantele Georgescu, Dic ţ ionarul geografic, statistic, economic şi istoric al jude ţ ului Teleorman, Bucureşti,1897, Stab. Grafic I.V. Socec, p. 182.

16


17/118

5. TR-II-m-B-14378 şcoala veche, azi gr ădiniţă, sat PIATRA; comuna PIATRA Str.

Principală lângă biserică, înc. sec. XX

6. TR-II-m-B-14380 Primăria sat PIATRA; comuna PIATRA Str. Principală, 1911

7. TR-II-a-B-14381 Ansamblul rural "Str. Principală" sat PIATRA; comuna PIATRA

Str. Principală, între imobilele clasate "Casa Miltiade Bârje", respectiv " Şcoala veche" şi

"Casa Mardale Anghel" ambele fronturi - până la limita posterioar ă a loturilor

8. TR-II-m-B-14382 Casa cu pr ăvălie Tudor Monea, sat PIATRA; comuna PIATRA

Str. Principală, lângă Oficiul Poştal, înc. sec. XX

9. TR-II-m-B-14383 Casa cu pr ăvălie Petre F. Beznea, ulterior cooperativa de

consum, sat PIATRA; comuna PIATRA Str. Principală, 1911

10. TR-II-m-B-14384 Casa cu pr ăvălie Dicu, ulterior oficiu poştal, sat PIATRA;

comuna PIATRA Str. Principală, înc. sec. XX

11. TR-II-m-B-14386 Casa Anghel Mardale, sat PIATRA; comuna PIATRA Str.

Principală, 1912

12. TR-II-m-B-14387 Casa cu frizerie Miltiade Bârjă, sat PIATRA; comuna PIATRA

Str. Principală, 1933

13. TR-II-m-B-14388 Cişmeaua veche, sat PIATRA; comuna PIATRA Str. Principală,

în faţa bisericii, 1908

TR-II-m-B-14377 Casa Frăţilescu, azi şcoală de şoferi, sat PIATRA; comuna

PIATRA (Pl. 15/1).

Casa Fr ăţilescu, construită la sfâr şitul sec. al XIX-lea, datorită intervenţiilor agresive

şi-a pierdut în totalitate atributele constructive şi decorative pentru care a fost trecută în LMI.

TR-II-m-B-14379 Casa Constantin P. Dicu, fostă gr ădiniţă, sat PIATRA; comuna

PIATRA (Pl. 15/2).În anul 1903 Constantin Petre Dicu, avocat în Bucureşti, unul din proprietarii moşiei

Piatra, şi-a construit o mică reşedinţă de ţar ă, un conac la curtea din sat, dar transpunând un

tip de casă specific urban, la modă în epocă, tributar stilului eclectic.

Clădirea, având doar un parter înalt şi un plan simplu, dreptunghiular, prezintă faţada

principală întreruptă de rezalitul intr ării principale, marcată de scara f ăr ă balustradă, arcul

semicircular al uşii şi frontonul triunghiular.

Decoraţia din stucatur ă, f ăr ă excese, se rezumă la frontonul de deasupra intr ării cumarginile profilate cu baghete şi denticuli, în care o friză de ghirlande şi volute încadrează un

17


18/118

cap de leu şi medalioanele de deasupra ferestrelor, cu câte o efigie feminină ornamentată cu

ghirlande.

Acoperişul de tablă are o streaşină lată, sprijinită pe console de lemn de înălţimea

cornişei, terminate cu un brâu perimetral cu dinţi de fer ăstr ău.

Deşi bine conservată, această locuinţă de la începutul sec. XX este deranjată vizibil de

culoarea violentă cu care a fost vopsit exteriorul, total inadecvată stilului arhitectural.

TR-II-m-B-14385 Casa Marin I. Dicu, sat PIATRA; comuna PIATRA (Pl. 16).

Casa Marin I. Dicu este cea mai impozantă dintre reşedinţele familiei Dicu din Piatra.

De fapt această clădire reprezintă cel mai probabil vechiul conac al proprietăţii de la Piatra pe

care îl regăsim în expertiza din anul 1892 a Tribunalului Ilfov pentru moştenitorii lui A. G.

Ghermani („casele cu 12 camere”), dar care în succesiune inversă apar ţinuse lui Anton Buhlea

după împăr ţirea moşiei Piatra cu Ioan şi Grigore Cantacuzino şi iniţial lui Constantin

Cantacuzino. Prin urmare propunem ca dată de construire a acestei reşedinţe primele decenii

ale celei de-a doua jumătăţi a sec. XIX şi drept autor pe Constantin Cantacuzino, ceea ce

corespunde atât documentelor din arhive cât şi dimensiunilor şi stilului arhitectonic.

Conacul mare din Piatra are drept model locuinţele urbane din epocă. Clădirea

principală care se desf ăşoar ă pe un parter înalt cu o pivniţă, are un plan regulat, aproape

pătrat, dar prelungit pe aripa dreaptă cu un corp retras faţă de linia din faţă a construcţiei.

Plastica arhitecturală este determinată în primul rând de un foişor închis, surmontat de

un fronton somptuos, care acoper ă intrarea principală, al cărei acces se face pe o scar ă

laterală. Un detaliu semnificativ este raportul echilibrat între plinuri şi goluri, dintre pereţi şi

deschiderile ferestrelor.

Plastica decorativă a faţadelor este determinată de elemente ale arhitecturii clasice,

cum ar fi cornişa bine demarcată pe o succesiune de console de stuc decorate cu rozete (la

foişor) şi cu medalioane dreptunghiulare cu motive vegetale la restul faţadelor, unde consolelestraşinei sunt de lemn fasonat, pseudopilaştrii cu capiteluri ionice care fac demarcaţia

pereţilor, ancadramentele superioare ale ferestrelor sprijinite pe console în relief. Şi în interior

s-au mai păstrat urme ale decorului deosebit de bogat de la origine.

Această reşedinţă rurală din cea de-a doua jumătate a sec. XIX, aşa cum a fost

conservată până în prezent ar putea fi bine prezervată pentru viitor, cu intervenţii competente.

TR-II-m-B-14376 Moara Frăţilescu, sat PIATRA; comuna PIATRA Str. Principală,vis a vis de şcoala generală, 1930 (Pl. 17/1).

18


19/118

Moara este un exemplu de arhitectur ă industrială rurală din perioada interbelică.

Clădirea cuprinde trei corpuri: unul principal, care are două niveluri construite pentru

adă postirea utilajelor în interior, corp sprijinit de două contraforturi pe faţadă, două corpuri

laterale pentru depozitare şi ambalare şi un şopron acoperit în faţă (astăzi zidit), folosit la

descărcarea cerealelor şi încărcarea produselor rezultate.

TR-II-m-B-14378 Şcoala veche, azi gr ădiniţă, sat PIATRA; comuna PIATRA Str.

Principală (Pl. 17/2).

Şcoala Veche, situată în centrul satului, este o construcţie de la începutul secolului al

XX-lea. Clădirea, formată dintr-un singur corp cu frontul perpendicular pe strada principală,

respectă programul arhitectural al celorlalte edificii şcolare similare din epocă. Localul în plan

dreptunghiular este cuprins pe un singur nivel, intrarea marcând centrul clădirii şi împăr ţind-o

simetric. Plastica exterioar ă este simplă, ferestrele sunt puse în evidenţă de arcuri din

căr ămidă aparentă în formă de mâner de coş.

Aspectul original a dispărut par ţial datorită intervenţiilor întreprinse de-a lungul

timpului (cornişa distrusă la refacerea acoperişului, tocăria de lemn înlocuită cu ferestre de

termopan, căr ămida aparentă de la ancadramente acoperită cu tencuială etc.)

TR-II-m-B-14380 Primăria sat PIATRA; comuna PIATRA Str. Principală (Pl.

18/1).

Primăria din Piatra a fost ridicată în anul 1911 după un program arhitectural specific

edificiilor publice săteşti din epocă, care punea în valoare specificul naţional bazat pe

prelucrarea vechilor tradiţii româneşti, în special a caselor populare din zona de deal.

Clădirea, cu un singur nivel desf ăşurat după un plan dreptunghiular, prin dimensiuni şi

înălţime se afla în concordanţă deplină cu construcţiile din mediul ambiant rural de la

începutul sec. XX.Faţada, definită de axul intr ării care o împarte în două aripi simetrice, este dezvoltată

cu un pridvor dreptunghiular, cu deschiderea pe trei arce în acoladă inegale, susţinute de

coloane zvelte, terminat în partea superioar ă cu un fronton triunghiular. Păr ţile laterale sunt

acoperite de o terasă îngustă, susţinută pe coloane şi arce în acoladă.

Din păcate „modernizarea” cu ferestre de termopan şi tencuiala în culori neadecvate

aduc unele prejudicii acestui monument.

19


20/118

TR-II-a-B-14381 Ansamblul rural "Str. Principală" sat PIATRA; comuna

PIATRA Str. Principală, între imobilele clasate "Casa Miltiade Bârje", respectiv " Şcoala

veche" şi "Casa Mardale Anghel" ambele fronturi - până (în prezent demolată) la limita

posterioar ă a loturilor.

TR-II-m-B-14382 Casa cu prăvălie Tudor Monea, sat PIATRA; comuna PIATRA

Str. Principală (Pl. 19).

Casa, care îndeplineşte două funcţiuni concomitent, acelea de pr ăvălie şi locuinţă, a

fost construită la începutul sec. XX conform tipului de locuinţă rurală din zonă.

Prispa se întinde de-a lungul a două laturi, atât a frontului de la stradă cât şi a faţadei

laterale, dinspre curte, având capetele înfundate cu zidărie (cel mai probabil adăugată) şi este

lipsită de balustradă, fiind susţinută de stâlpi de lemn fasonat. Spre stradă se află pr ăvălia,

închisă cu uşă cu obloane iar în curte se află faţada casei de locuit, cu intrarea principală care

formează axul clădirii. Acoperişul în patru ape este din ţiglă şi clădirea nu are altă decoraţie în

afara unei pazii de lemn la streaşină.

TR-II-m-B-14383 Casa cu prăvălie Petre F. Beznea, ulterior cooperativa de

consum, sat PIATRA, comuna PIATRA, Str. Principală (Pl. 20).

Casa Petre Beznea, construită în anul 1911, este situată în centrul comercial al satului

Piatra, într-o bună poziţie de vad, pe colţ.

Clădirea, de dimensiuni considerabil mai mari decât construcţiile dimprejur, are trei

faţade aproximativ egale, după planul pătrat pe care îl ocupă. Cele două faţade din stradă au

drept axă de simetrie intrarea în pr ăvălie, amplasată chiar pe colţ. Şi locuinţa, cu faţada

perpendicular ă pe strada principală, are intrarea în centrul ei, tot ca axă de simetrie. Construită

din zidărie de căr ămidă, casa se remarcă prin plastică decorativă cu evidente elemente din

repertoriul stilului clasic, aşa cum sunt coloanele angajate şi pilaştrii de la intr ări, cornişa profilată datorită mai multor retrageri, ancadramentele puternic profilate ale ferestrelor înalte,

dreptunghiulare, şi paramentul divizat, mai ales la pilaştrii de colţ de asize orizontale. Nu

lipsesc frontoanele care supra pozează cele două intr ări principale, identice.

Clădirea păstrează din fericire toate elementele constructive şi decorative originare.

TR-II-m-B-14384 Casa cu prăvălie Dicu, ulterior oficiu poştal, sat PIATRA;

comuna PIATRA Str. Principală (Pl. 21).

20


21/118

Casa Dicu, ridicată la începutul sec. XX de unul din proprietarii moşiei Piatra, este o

clădire impozantă în peisajul rural, care a suferit în timp o serie de modificări şi adaosuri care

au dus la pierderea imaginii originare şi a valorii sale arhitecturale, un amestec de elemente

stilistice, provenite din repertoriul eclectismului.

La origine a avut în mod evident o funcţiune comercială, căci şi azi se observă urmele

unei terase care urmărea frontul dinspre stradă , terasă sprijinită pe cinci coloane cu capiteluri

înalte (între timp închisă cu zidărie). Astăzi aproape întreaga decoraţie se concentrează în

zona superioar ă, a cornişei late, pe care se înşir ă o friză cu medalioane dreptunghiulare din

stucatur ă ornate cu elemente vegetale pictate. Deasupra ferestrelor , sub bagheta superioar ă se

afla câte un medalion triunghiular în relief, cu o efigie umană şi ghirlande.

Această clădire, cu bunăvoinţa actualilor proprietari, ar putea avea şansa revenirii la

forma iniţială, reprezentativă pentru epoca în care a fost construită.

TR-II-m-B-14386 Casa Anghel Mardale, sat PIATRA; comuna PIATRA Str.

Principală, 1912 (Pl. 18/2).

În prezent dispărută prin demolare.

TR-II-m-B-14387 Casa cu frizerie Miltiade Bârjă, sat PIATRA; comuna PIATRA

Str. Principală (Pl. 22/1).

O construcţie relative modestă este casa cu frizerie, proprietatea lui Miltiade Bârjă,

construită în anul 1933. Situată pe un colţ şi ocupând un plan pătrat, clădirea se remarca prin

intrarea în pr ăvălie care despăr ţea cele două faţade simetrice de la stradă cu uşa retrasă spre

interior şi cele două rânduri de geamuri pe fiecare parte. Decoraţia constă în frontonul

dreptunghiular de deasupra intr ării, cornişa delimitată de un brâu perimetral şi ancadramentele

uşor profilate ale ferestrelor. Locuinţa se află în spatele pr ăvăliei şi are faţada în curte. În

prezent s-au adăugat două mici corpuri laterale lipite de clădirea principală.

TR-II-m-B-14388 Cişmeaua veche, sat PIATRA; comuna PIATRA Str. Principală

(Pl. 22/2).

În anul 1873, învăţătorul satului Piatra r ăspundea la Chestionarul lui Odobescu,

transmis de Ministerul învăţământului şi cultelor astfel: „În comună sunt 12 cişmele

deosebite, cu puţurile adânci, dintre care în Valea Strangea sunt patru; în Strangea oamenii

scot piatr ă pentru şosea, ba încă şi lespezi mici compuse din pietricele amestecate cu pământ,în care s-a găsit şi un os... O cişmea este în centrul comunei vis à vis de primărie, şcoală şi

21


22/118

casele d-lui Anton Buhlea, proprietarul moşiei şi alături de parii telegrafului între Turnu

Măgurele şi Alexandria, iar altele şapte sunt r ăspândite prin comună”. 41

Cişmeaua din centrul comunei, din faţa bisericii şi şcolii vechi, reconstruită în anul

1908 din zid cu tencuială şi decorată cu două mici turnuleţe, cu jgheabul amplasat sub nivelul

de călcare, este singura care figurează astăzi în LMI.

II.3. DATE ADMINISTRATIVE ŞI ISTORICE PRIVIND COMUNA PIATRA

În 1864, s-au înfiinţat comunele rurale din satele care aveau cel puţin 100 de familii

sau 500 de locuitori. Districtul Teleorman a fost împăr ţit în 3 plăşi: Călmăţui-Marginea, plasa

Târgului şi plasa Teleormanului42.

Comuna Piatra f ăcea parte din plasa Călmăţui-Marginea.

În 1865 numărul plăşilor a crescut la 4 prin dezlipirea Marginii de Călmăţui. Piatra se

situa, de această dată, în plasa Marginea. Plasa avea 8347 de gospodării şi 8993 de familii43.

În perioada 1876-1881 au avut loc iar ăşi mişcări în cadrul plăşilor. Situaţia satelor pe

comune şi plăşi era următoarea: Plasa Teleormanului avea 16 comune şi 75 de sate; plasa

Târgului cu 18 comune şi 69 de sate; plasa Marginea cu 17 comune şi 43 de sate. Comuna

Piatra figura în plasa Marginea şi avea în componenţă satele Piatra şi Viişoara; plasa Călmăţui

cu 11 comune şi 40 de sate44.

Terenurile date ca locuri publice în vatra satului Stariţa Veche în urma împroprietăririi

din anul 1879 erau: 38 locuri de casă în vatra satului; 2 locuri pentru şcoală; 2 locuri pentru

biserică şi servitorii ei, 1 loc pentru Primărie; 1 loc pentru piaţă; vadul fântânii zisă fântâna

nouă; 8 uliţe; 2 locuri de cimitir 45.

În anul 1938 apare şi localul Dispensarului uman cu o suprafaţă de 8400 m.p. El

fusese construit în 193646.

În anul 1882 judeţul Teleorman apare reconfigurat în trei plăşi: plasa Călmăţui-Marginea, plasa Teleormanului, plasa Târgului. Comuna Piatra se situa în plasa Călmăţui-

Marginea, dar, de această dată nu mai avea în componenţa sa satul Viişoara, aceasta din urmă

devenind comună47.

41 BAR Ms. 229, F. 352-35442 Localit ăţ ile jude ţ ului Teleorman 1471-2006, Repere administrative, Ed. Paco, Bucureşti, 2006, p. 28.43 Ibidem, p. 29.44 Ibidem, p. 32.45

Ibidem, fond Primăria comunei Piatra, Ds. 69/1838, f. 227.46 Ibidem, f. 29.47 Localit ăţ ile jude ţ ului Teleorman 1741-2006, Repere administrative, Ed. Paco, Bucureşti, 2006, p. 33.

22


23/118

În anul 1896 are loc o nouă împăr ţire administrativă în urma căruia numărul plăşilor s-

a ridicat la 8: Burdea, cu reşedinţa la Balaci; Marginea, cu reşedinţa la Turnu; Teleorman, cu

reşedinţa la Călineşti; Mijlocul, cu reşedinţa la Buzescu; Târgului, cu reşedinţa la Roşiori de

Vede; Călmăţui, cu reşedinţa la Putineiu; Oltul, cu reşedinţa la Râioasa; Dunărea, cu reşedinţa

la Piatra.

O descriere a comunei Piatra, la nivelul anului 1896 ar ăta astfel:

„Piatra, comună în plasa Marginea, situată pe valea Călmăţuiului între două dealuri, al

Călmăţuiului pe stânga şi dealul Strîngea pe dreapta. Are un cătun, Stariţa, format în urma

împroprietăririi însur ăţeilor în anul 1879, pe moşia statului cu acelaşi nume, situat în direcţia

NV, la o depărtare de 10 Kilometri în valea numită a Târnavei sau Găuriciului.

Se învecineşte la N cu comuna Voivoda, la S cu comuna Viişoara, la V cu comuna

Lisa, la E şi SE cu moşiile Suhaia, Brânceni şi Găuriciu.

Suprafaţa teritoriului comunei, cu moşiile de pe dânsa este de 3788 ectare. Moşiile se

deosebesc după cum urmează:

Moşia Stariţa a Statului, din care s-a vândut o parte (880 ectare) însur ăţeilor, mai

r ămânând 320 cari şi acestea sunt destinate a fi vândute locuitorilor pe loturi.

Moşia Pieptea a Statului, vândută în corp întreg, 724 ectare; moşia Piatra 450 ectare;

Fişteica satului (rest din moşia Pieptea) 472 ectare şi în fine moşia Greceanca, disă şi

Marghilomanca, 307 ectare.

Locuitorii cărora s-au dat pământ sunt în număr de 489; în privinţa acestora este o

neînţelegere între locuitori şi proprietari; cei dinteiu pretind că nu li s-a dat cantitatea de

pământ după cum prevede legea rurală.

Proprietarii principali ai moşiilor sus ar ătate sunt: D-nii George Em. Lahovari, I. N.

Alexandrescu şi baron d'Atzelt cari toţi au păr ţi egale de câte 650 ectare. Moşia Pieptea a fost

cumpărată de la stat de d. Ioniţă Dumitrescu din comuna Voivoda.

Locuitorii posedă vii pe coasta văii Adânca, din comuna Viişoara Mare parte dinaceste vii au fost distruse sau păr ăsite, astfel că, cu cele din comună, nu sunt mai mult de 22 ½

hectare.

Din dealurile ce înconjur ă comuna isvor ăsc abundente isvoare de apă foarte bună de

băut. În comună sunt cismele la diferite puncte cari curg neîntrerupt, chiar pe timp de mare

secetă.

Populaţia comunei şi a cătunului Stariţa este de 3251 suflete din cari 826 capi de

familie [...]Are o şcoală cu un învăţător şi 98 elevi şi o biserică cu 3 preoţi şi 2 cântăreţi.

23


24/118

Împrejurul comunei sunt multe gr ădini de zarzavat; cultivatorii lor se folosesc de

abundentele isvoare de apă de aici, pentru udat.

Starea economică a locuitorilor este din cele mai satisf ăcătoare; ei sunt avuţi,

muncitori şi au dezvoltat spiritul de comerciu; starea igienică a comunei încă este relativ

mulţumitoare, iar sub raportul intelectual, numărul analfabeţilor este cu mult mai inferior ca

în alte comune. Într-un cuvânt comuna Piatra este una din cele mai bine puse atât sub raportul

material cât şi sub cel moral.

În comună sunt mai multe cârciumi şi stabilimente de Comerciu. Aci se ţin două

bâlciuri, la Duminica Tomii şi la Sf. Petru.

Drumurile comunei sunt: la S spre com. Viişoara pe şosea vecinală, şi la N spre

comuna Voievoda, iar la N-E este o ramur ă de şosea neterminată spre cătunu Stariţa.

Distanţa de la Turnu Măgurele este de 21 Kilometri, de la Zimnicea de 28 Kilometri şi

de la Alexandria de 21 Kilometri.

În partea de E a comunei spre Suhaia se încrucişează vechiul drum al Ţintei, din care

se mai vede pe alocuri câte puţin, restul fiind desfiinţat cu vechiul drum al Craiovei48”.

Reformele administrative se înteţesc după 1900.Conform Legii din 1 mai 1904,

localităţile judeţului Teleorman actual erau grupate pe plăşile: plasa Dunărea, cu reşedinţa la

Piatra având comunele: Dracea, Fântânele, Furculeşti, Ologi, Piatra, Spătărei, Suhaia,

Viişoara, Voievoda; plasa Marginea cu reşedinţa la Bragadiru; plasa Brânceni, cu reşedinţa la

Brânceni; plasa Buzescu, cu reşedinţa la Buzescu; plasa Călmăţui, cu reşedinţa la Salcia; plasa

Băcăleşti, cu reşedinţa la Băcăleşti; plasa Roşiori, cu reşedinţa la Roşiori, plasa Târgului, cu

reşedinţa la Bivoliţa; plasa Beuca, cu reşedinţa la Dr ăcşănei; plasa Gârleşti cu reşedinţa la

Hârleşti; plasa Tecuci-Kalinderu, cu reşedinţa la Malu; plasa Teleorman, cu reşedinţa la

Popeşti; plasa Traian, cu reşedinţa la Traian şi plasa Olt49.

În 1908 o nouă lege a micşorat numărul plăşilor de la 14 la 8. Cele 126 de comune

rurale erau împăr ţite pe plăşile: Alexandria, cu reşedinţa la Alexandria, 17 comune; Călmăţui,cu reşedinţa la Băneasa, 16 comune; Ciolăneşti, cu reşedinţa la Ciolăneşti Deal, 12 comune;

Roşiori, cu reşedinţa la Roşiori, 17 comune; Slăveşti, cu reşedinţa la Slăveşti, 12 comune;

Tecuci Kalinderu, cu reşedinţa la Tecuci Kalinderu, 17 comune; Turnu Măgurele, cu reşedinţa

la Turnu Măgurele, 20 de comune; Zimnicea cu reşedinţa la Zimnicea, 15 comune50.

48

Pantele Georgescu, Op. cit., p. 181-183.49 Localit ăţ ile jude ţ ului Teleorman…, p. 36.50 Ibidem, p. 38.

24


25/118


26/118

În anul 1934, în conformitate cu Legea administraţiei locale din 18martie şi a Deciziei

ministeriale nr. 2243 din 3 martie 1934 judeţul Teleorman avea 4 oraşe, 124 comune şi 215

sate, împăr ţite în 7 plăşi, după cum urmează: plasa Alexandria; plasa Balaci; plasa Călmăţui;

plasa Roşiori de Vede; plasa Slăveşti; plasa Turnu Măgurele; plasa Zimnicea. Comuna Piatra

se afla în plasa Zimnicea.

În anul 1934 Primăria comunei Piatra vinde mai multe loturi din moşia satului Piatra

(Stariţa) „în afara celor vândute conform legii din 7 aprilie 1889 (176 loturi însumând 886 ha

8714 mp)56”. Astfel sunt vândute 26 loturi însumând 285 ha57.

La 24 ianuarie 1935 se face o „Publicaţie spre cunoştinţa generală că începând de

astăzi s-a deschis oborul de vite situat pe teritoriul comunei Piatra. Ziua târgului de vite s-a

fixat miercurea în fiecare să ptămână, unde se va vinde şi cumpăra tot felul de mărfuri, vite şi

cereale, acestea f ăcând obiectul acestui obor’’58.

În urma arendării lotului zootehnic de 25 ha, apar ţinând comunei Piatra (februarie

1935) apar contestaţii cu privire la legalitate acestei licitaţii:

,, Domnule primar,

Locuitorii Ion I. Paladuş, D-tru Fl. Mortu, Ion I. Raicu, Ion Cr. Delca, Ion D. Opri ş şi

alţi din com. Piatra au f ăcut contestaţie contra adjudecărei de arendare a lotului zootehnic de

25 ha asupra D-lor Cr ăciun V. Călin, D-tru T. Mortu Mare, D-tru T. Mortu Mic şi Ion I. Tiţa

tot din comuna Piatra.

Pentru a stabili vericitatea celor reclamate, cu onoare vă rugăm să bine voiţi a le pune

în vedere atât contestatorilor cât şi adjudecătorilor să se prezinte la Camer ă în ziua de 25 Fev.

a.c. pentru cercetări.

Pentru convingerea noastr ă că li s'a pus în vedere această invitaţie, îi veţi pune să

semneze pe fiecare în parte pe o adeverinţă pe care ne-o veţi înainta cu prima poştă.

Preşedinte

Secretar,Dlui Primar al Com. Piatra’’59

La 27 martie 1935, Preotul Victor Ulmeanu face o reclamaţie către primărie împotriva

a trei săteni pe sub a căror cur ţi curgea conducta de apă, captată din Stragea, conductă ce

alimenta fântâna din faţa bisericii şi a şcolii. El îi acuza pe aceştia că şi-au amplasat grajduri şi

55 Ibidem, p. 58.56 B.J.A.T.N., fond Primăria comunei Piatra, Ds. 36/1934, f. 17.57

Ibidem, Ds. 37/1934, f. 20.58 Ibidem, Ds. 43/1935, f. 45.59 Ibidem, f. 105

26


27/118

latrine ,în cur ţile lor, peste conductă şi infestează apa de la acea fântână60.În şedinţa

Consiliului comunal Piatra din 16 februarie 1936 s-a hotărât „să donăm ca petre de hotar

r ămase neîntrebuinţate la parcelarea loturilor împroprietăriţilor de 1921 să fie puse la

construcţia Cişmelei Eroilor, în mod gratuit, fiind o folosinţă publică şi o amintire a eroilor

mor ţi în r ăzboiul din 1916-1919’’61.

La 25 martie 1936 Consiliul comunal Piatra decide scoaterea la licitaţie în vederea

arendării „a celor 350 HA pământ arabil numit Locurile de casă situate în vatra de sat Stariţa

Veche şi cele 150 Ha teren mlăştinos numit Locul lui Belici pe termen de 5 ani62”. Această

licitaţie este câştigată de Tudor I. Ignat pentru terenul arabil de 350 Ha63 şi de Gheorghe M.

Ulmeanu pentru terenul mlăştinos de 150 Ha numit locul lui Belici64.

Consiliul Comunal Piatra aprobă, de asemenea, la 10 iunie 1936 cumpărarea unui

motor pentru uzina electrică în vederea înlocuirii celui vechi65. Noul motor avea o putere 15

H.P. şi f ăcea faţă mai bine cerinţelor abonaţilor comunei66.

În şirul dotărilor edilitare din anul 1936 se înscriu construirea unei latrine publice la

punctul Gh. Pârvan şi a 2 podeţe din beton semicirculare67.

De asemenea numărul vadurilor de cârciumă scoase la licitaţie la punctele I. Mirancea

şi I. Moşteanu creşte pe parcursul anului 1936, de la 10 la 1368.

La 5 aprilie 1937 se ţine licitaţia pentru arendarea a 17 pogoane teren păşune şi

mlăştinos şi 20 de locuri de casă situate în noua vatr ă de sat Regele Carol al II-lea ce este

proprietatea comunei Piatra69.

În anul 1936 Islazul comunal al comunei Piatra avea 486 ha şi 30 de ari şi era împăr ţit

în două trupuri. Trupul Geroasa avea 258 ha 20 ari şi se învecina la N cu Voievoda, la S cu

lacurile de casă din comuna Lissa. Trupul Poiana Bâlciului avea 228 ha şi se învecina la S cu

islazul Viişoara, la E cu moşia Gh. Dumitrescu, la V cu şoseaua Viişoara, la N cu comuna

Piatra70.

60 Ibidem, f. 152, 153.61 Ibidem, Ds 46/1936, f. 15.62 Ibidem, f. 36.63 Ibidem, f. 47.64 Ibidem, f. 48.65 Ibidem, f. 71.66 Ibidem, f. 9167 Ibidem, f. 210.68

Ibidem, f. 170.69 Ibidem, Ds. 64/1937, f. 1.70 Ibidem, Ds. 3/1936, f. 138.

27


28/118

De asemenea, tot în 1936, figurau 616 posesori de suprafeţe plantate cu vii71, şi 816

locuitori aveau contract de păşunare.

Un inventar al terenurilor proprietatea comunei în anul 1938 ne arată că, comuna

Piatra deţinea 16 ha teren arabil, 6 ha de teren neproductiv, 8 ha 5000 m.p. fâneţe, 486 ha

3000 m.p. islaz şi 1 ha teren cimitir 72.

Suprafaţa deţinută de sediul primăriei era de 1230 m.p. clădirea ocupând 143 m.p. De

asemenea uzina electrică era amplasată pe o suprafaţă de 80 m.p.73.

În martie 1938 Primăria emite o „publicaţiune” prin care „se aduce la cunoştinţă că în

ziua 11 Mai 1938 ora 12 ziua, în localul acestei Primării se va ţine licitaţia publică orală,

pentru arendarea dreptului de vânat, de pe terenurile care formează proprietatea locuitorilor

acestei comune care se învecinează la r ăsărit cu valea Găuriciului, la apus cu proprietăţile

comunei Lissa, la apus cu proprietăţile moşiei Viişoara şi la Miază Noapte cu proprietăţile

locuitorilor comunei Viişoara, cu o suprafaţă totală de 4600 ha din care: 4111 ha teren arabil

şi vii; 489 ha teren islaz comunal.

În terenurile ce se menţionează nu intr ă terenurile proprietatea marilor agricultori în

suprafaţă de 950 ha care formează un fond propriu de vânătoare.

Terenul de arendare este de 10 ani începând din ziua aprobării licitaţiunii.

,,Speciile de vânat care se găsesc în acest complex sunt: iepuri, vulpi, raţe, gâşte,

prepeliţe, grauri şi lişiţe74”.

După cum s-a ar ătat mai sus, preotul Victor Ulmeanu f ăcuse o plângere privitoare la

contaminarea conductelor care alimentau cişmeaua de la biserică. Urmare a acestor sesizări

Serviciul judeţean de Drumuri Teleorman ia următoarea decizie:

„Urmare a adresei D-vs No. 6371/1938, avem onoare a vă face cunoscut că

deplasându-mă în comuna Piatra, pentru a cerceta la faţa locului cele ar ătate de dl. Primar al

comunei în adresa pe care o înapoiem anexată, am constatat următoarele:

În comuna Piatra, din cauza construcţiei defectuoase a conductei de apă de la cişmeauade lângă biserică, apele murdare din infiltraţii pot pătrunde pe această conductă şi pot produce

epidemii în comună. Aceasta, cu atât mai mult fiind că actuala conductă trece prin cur ţile a

mai multor oameni care au instalat closete sau grajduri în imediata apropriere a acesteia.

Pentru remedierea acestui r ău, şi întrucât unii proprietari nu admit ca traseul noii

conducte alimentare să treacă prin cur ţile lor, ţinând seama de faptul că r ădăcinile arborilor ar

71 Ibidem, Ds. 53/1936, f. 2-10.72

Ibidem, Ds. 54/1936, f. 1-25.73 Ibidem, Ds. 67/1938, f. 169.74 Ibidem, f. 171.

28


29/118

putea stânjeni în viitor buna funcţionare a conductelor, credem absolut necesar ă dezgroparea a

28 ml. conductă de apă ce se află acum în funcţiune, procurarea din comer ţ a 100 ml.

conductă de aceiaşi diametru şi instalarea acesteia în noul traseu care va trece pe sub

drumurile comunale de la isvorul principal până la căminul de colectare, unde se va face

legătura cu conducta veche.

Se va menaja de asemenea pentru a se feri de infiltraţii insalubre, casa.

Lucr ările de să pătur ă şi orice altă manoper ă urmează a se face în mod voluntar de

locuitorii satului iar materialele necesare, conductele noi de fontă, pentru ştemuit, etc. vor

costa 30.000 lei.

Pentru a feri populaţia de orice boală, urmează ca până la complecta executare a

acestor lucr ări, apa din aceste isvoare să nu fie utilizată.

Şeful serviciului

Inginer, ss. M. Bogdan

Secretar,

ss. I. Ilescu75”.

În urma unor reclamaţii privitoare la funcţionarea Morii de Apă de pe râul Călmăţui un

funcţionar de la Birourile petiţiilor de pe lângă prefectur ă constată la 28 iunie 1938 că Moara

de Apă, proprietatea lui Gh. T. Beznea, funcţionează ilegal iar „lucr ările pentru asanare spre

aşi mări debitul de apă formează în susul apei, mlaştini, băltoace cu apă puturoasă clocite care

periclitează sănătatea publică prin dezvoltarea de ţânţari76”.

Tot în anul 1938 comuna Piatra dispunea de sacale pe 2 roţi pentru stingerea

incendiilor 77.

Comuna Piatra dispunea, în 1938, de următoarele proprietăţi:

Locul la Stejărei de 8 ha 50 ari destinat fâneţei, arendat pe anii 1937-1940; locul Moara de

apă de 1 ha 50 ari (mlăştinos), disponibil locuitorilor; Locul Porcărie de 7 ha 35 ari, destinat

ca islaz al porcilor; Locul Bâlciului de 1 ha 26 ari arendat anual începând cu 1936; LoculBelici de 1 ha 50 ari, arendat 1936-1940; Vadul Fântânii de 39 ari, nearendat; Locuri Publice,

teren arabil de 2 ha 33 ari arendat 1937-1940; un loc de 3 ha 50 ari, arabil, arendat 1936-1940;

loc de 56 ari, arabil, arendat, loc de 5 ha, arabil, arendat 1937-1942; loc de 5 ha, arabil,

arendat 1937-1942, Islaz Lissa (1908), 81 ha, arendat anual pentru păşune; Trup Poiana

75

Ibidem, f. 206.76 Ibidem, f. 442.77 Ibidem, Ds. 68/1938, f. 1.

29


30/118

Bâlciului, 405 ha 30 ari, arendat anual pentru păşune; Stangea Mică, 20 ari, loc viran cu

salcâmi78.

De asemenea la rubrica „Proprietăţi clădite şi terenuri” proprietăţi ale comunei Piatra

putem enumera: Primăria (construită în anul 1911) cu o suprafaţă clădită de 143 m.p. şi un

teren de 962 m.p. (Pl. 31); Uzina electrică cu o suprafaţă clădită de 19,5 m.p. şi un teren de

14,25 m.p.; un teren de 2392 m.p.; un teren de 3080 m.p.; localul şcolii I cu o suprafaţă

clădită de 450 m.p. şi un teren de 1700 m.p. (Pl. 30); biserica cu o suprafa ţă clădită de 465

m.p. şi un teren de 1708 m.p. (Pl. 24); localul Şcolii II cu o suprafaţă clădită de 370 m.p. şi un

teren de 4928 m.p. (Pl. 28); cimitir uman cu o suprafaţă de 15120 m.p. (Pl. 25); cimitir vite cu

o suprafaţă de 3888 m.p.; podul apei (podul peste Călmăţui spre Lissa); o magazie79.

În constituţia României din 27 februarie 1938 nu era prevăzut principiul de organizare

administrativ-teritorială. În art. 79 se arată „că instituţiile administrative sunt statornicite prin

lege”. Ca urmare a acestor prevederi organizarea administrativ teritorială s-a înf ă ptuit prin

Decretul Lege pentru organizarea administrativă din 13.08.1938.

Unităţile administrativ-teritoriale erau: comuna şi ţinutul. Judeţele deveneau alături de

plăşi simple circumscripţii administrative şi de control. Judeţul Teleorman f ăcea parte din

Ţinutul Bucegi iar comuna Piatra r ămânea în plasa Zimnicea80.

În anul 1939 pretura plăşii Zimnicea aprobă construirea a două „poduri de beton de

ciment”81 şi a unei băi comunale în comuna Piatra82.

La data de 20 aprilie 1940, Primăria „declar ă licitaţie deschisă pentru arendarea

suprafeţei de 8,50 ha teren mlăştinos şi păşune numit Stejărei şi 20 de locuri de casă situate în

noua vatr ă de sat Regele Carol al II-lea cu suprafaţa de 283 Ha proprietatea acestei

comune83”.

În anul 1940 este construită şi o topitorie de in şi cânepă din beton84.

În acelaşi an „D-na A. E. Ionescu, proprietar ă din această comună a convenit cu

locuitorii: Ion N. Filip, Ion Fl. Smioana, Marin St. Ilie, Tudor N. C. Rotaru, Poiana EnacheRâcă, Floarea Constantinescu şi Most. Ilie I. Râcu, loturi împroprietăriţi pe baza legii Agrare,

cu loturi de 4 ha şi 50 arii, din care 4 ha şi 25 arii în câmp pe teritoriul expropriat din moşia

M. Dicu şi Gh. Dumitrescu şi 2500 m.p. pe valea Găuriciului să schimbe 25 Ha teren

78 Ibidem, Ds. 69/1938, f. 46.79 Ibidem, f. 47.80 Localit ăţ ile jude ţ ului Teleorman…, p. 65.81 B.J.A.T.N, fond Pimăria comunei Piatra, Ds. 83/1939, f. 70.82

Ibidem, f. 77.83 Ibidem, Ds. 91/1940, f. 2.84 Ibidem, Ds. 95/1940, f. 31.

30


31/118

proprietatea sa cumpărat de la D-na Laurenţia Dumitriu prin actul transmis la Tribunalul

Teleorman sub N0 1779/939 cu altă suprafaţă egală parvenită din loturile celor şapte locuitori

menţionaţi mai sus din comuna Piatra [...]

Alături de loturile sătenilor spre Sud, D-na proprietar ă A. E. Ionescu, spre sud are

suprafaţa de 50 Ha în cotă disponibilă r ămasă în urma exproprierii r ămasă pe numele

părintelui său Cristea Capr ă azi decedat. Prin împăr ţirea între moştenitori prin actul de partaj,

petiţionarei i s-a destinat această suprafaţă.

Deci prin acest schimb petiţionara comasează cele 50 Ha ce posedă prin actul de partaj

cu 25 Ha loturile locuitorilor cu care face schimbul; iar locuitorii lotaşi ,prin schimb, se

aproprie de comuna Piatra cu circa 3 kilometri85”.

În luna octombrie 1940, în urma unor sesizări f ăcute de preotul Victor Ulmeanu din

comuna Piatra, inginerul Ion C. Ionescu de la Ocolul Agricol Zimnicea, s-a deplasat în

comună unde a constatat următoarele:

„prin anul 1930 din ordinul guvernului sa luat 84 Ha din trupul Islazului numit

„Belici” şi s-a pus temelia unei noi vetre de sat Regele Carol II. Cu această ocazie s-a

prevăzut locuri pentru Biserică şi alte localuri publice. Biserica a fost împroprietărită cu un

loc pentru biserică, 1 loc pentru cimitir şi un loc pentru casa parohială, în total circa 4800 m.p.

De atunci, de la înfiinţarea acestei Vetre de sat aceste locuri s-au dat în primire

primăriei care le arendează sătenilor prin licitaţie publică, venitul fiind adus la bugetul

comunei până la construirea noului sat86”.

În anul 1941 în comuna Piatra erau 2 preoţi, 4 învăţători, 18 mari proprietari de

pământ, 1 doctor, 1 industriaş, 10 mari comercianţi87.

În ceea ce priveşte lucr ările efectuate în comună putem enumera: repararea cişmelei

din faţa Bisericii; repararea cu ciment a cişmelei din Strangea Mare; construcţia unui abator

comunal; împrejmuirea cimitirului nou cu sârmă, procurarea unui nou motor pentru Uzina

electrică de 40 c.p.; construirea a două poduri de ciment; învelirea cu tablă a acoperişuluiPrimăriei88.

În anul 1943 se înfiinţează o cantină şcolar ă89. În ceea ce priveşte Păşunea Comunală,

ea avea 486 ha 881 ha provenite în urma Legii din 1907 şi 405 ha în urma Reformei agrare

din 1921). Ea era compusă din două Trupuri: Trupul Geroasa, 258 ha; Trupul Poiana

85 Ibidem, f. 140.86 Ibidem, f. 213.87

Ibidem, Ds. 129/1941, f. 792.88 Ibidem, f. 933.89 Ibidem, Ds. 158/1943, f. 74.

31


32/118

Bâlciului 228 ha90. Tot în anul 1943 se efectuează lucr ări de pavaje la Primărie, Şcoală şi

Biserica cu dale de beton91.

De asemenea, Casa de rugăciuni a Sectei adventiste de ziua 7-a este transformată în

Cămin Cultural:

„Proces Verbal

Astăzi 29 Martie 1943, noi, jand. Plutonier Stanciu Gheorghe, şeful Postului Jandarmi

Piatra, Gheorghe Apostol, primarul com. Piatra, preot Ioan Marinescu, parohul bisericii şi

Gheorghe A. Constantinescu, directorul Şcoalei primare Nr.1, ne-am constituit în comisiune

astăzi, data de mai sus, conform ord. Secţiei Jandarmi Zimnicele Nr. 1509/943, unde s'a luat

în discuţie întrebuinţarea ce trebuie să se dea Casei de rugăciuni a Sectei adventiste de ziua 7-

a din această comună.

În urma consultărilor ce s'au f ăcut, s'a hotărât ca această casă de rugăciune să fie

întrebuinţată ca local pentru Căminul Cultural „Alexandru I. Cuza” din această comună.

Acest local, împreună cu mobila ce se află în el, va fi folosit de Căminul cultural din

localitate cu începere de astăzi, 29 Martie 1943.

Drept pentru care am dresat prezentul proces-verbal.

Şeful Postului Jand. Piatra Primar

Preot Paroh Directorul Şcoalei Nr. 192”.

Lucr ările preconizare a se efectua în cursul anului 1943-1944 erau următoarele:

„Repararea cişmelei din centrul comunei (Biserică), înfiinţarea unui cimitir uman şi îngr ădirea

sa; construcţia a 10 podeţe de beton pe str ăzile laterale; construcţia unui pod de beton pe

strada Al. Cristescu; confecţionarea a 10 000 căr ămizi beton pentru trotuare; repararea şi

împrejmuirea Cişmelei Monumentului Eroilor; construcţia a două gherete de scânduri pentru

măcelărie; achiziţionarea unui drig pentru mor ţi, repararea magaziei localului Primăriei”.

La nivelul anului 1943 comuna Piatra avea 6945 locuitori şi 1325 de gospodării din

care 29 gospodării cu peste 25 ha pământ arabil, 1117 gospodării sub 25 ha pământ arabil,179 gospodării neproducători93.

În nomenclatorul serviciilor comunale se înscriu: fier ărie, măcelărie, rotărie, cismărie,

croitorie, brutărie, mor ărit, maşini de lână, maşină de treier,comer ţ, industrie94.

90 Ibidem, Ds. 159/1943, f. 1.91 Ibidem, Ds. 163/1943, f. 2, 4.92

Ibidem, Ds. 168/1943, f. 3.93 Ibidem, f. 17.94 Ibidem, f. 240.

32


33/118

În anul 1944 are loc o licitaţie pentru construirea unui puţ de tuburi de beton la

dispensarul comunal unde se găsea şi Baia Comunală95.

În octombrie 1945 are loc o licitaţie privind arendarea unor bunuri agricole

proprietatea comunei:

„Publicaţiune nr. 1435

1945 Octombrie 23

Se publică spre generală cunoştinţă că în ziua de 10 Decembrie 1945 orele 11-12 a.m.

se va ţine licitaţie publică cu oferte închise şi sigilate f ăr ă drept de supra oferte pentru

arendarea bunurilor agricole proprietatea comunei după cum urmează:

1. Lotul nr. 90 în suprafaţă de 5 Ha pământ arabil

2. Lotul nr. 92 în suprafaţă de 5 Ha pământ arabil

3. Loc Stejărei în suprafaţă de 8,50 islaz şi mlaştină

4. Loc casă Stariţa Veche în suprafaţă de 3,50 pământ arabil

5. 20 locuri casă Stejărei în suprafaţă de 2,30 pământ arabil

6. Loc Belici suprafaţă de 1,50 stuf mlăştinos

Termenul arendării este de 3 ani cu începere de la data aprobării licitaţiei

Preţul din oficiu este de 15.000 lei la Ha.

Concurenţii pentru a fi admişi la licitaţie vor depune odată cu oferta şi garanţia

provizorie de 5% din preţul oferit, iar la facerea contractului se va complecta cu 10%.

Disp. Art. 88 şi 110 din legea contabilităţii publice şi normele generale pentru ţinerea

licitaţiile sunt aplicabile acestei licitaţii.

Primar,

Secretar,96”.

Printre proprietarii cu suprafeţe de peste 25 ha, din comuna Piatra, putem numi pe

Mugur Ulmeanu cu 59 Ha97, Rodica Irimescu cu suprafaţa de 32,50 ha şi Demetra Florescu

cu 40 ha.În anul 1946 Moara împreună cu imobilul lui Frideric Schmidt avea următoarele

caracteristici

„Adeverinţă

95

Ibidem, f. 398.96 Ibidem, D 212/1945, f. 50.97 Ibidem, D 174/1944, f. 7.

33


34/118

Noi, Alexandru I. Neagu primarul comunei Piatra jud. Teleorman adeverim prin

prezenta următoarele date cu privire la imobilul şi moara proprietatea Frideric Schmidt în

asociaţie cu Victoria Popescu, imobil situat în această comună.

1. a. Suprafaţa terenului clădit este de 518,35 m.p.

b. Suprafaţa terenului neclădit este de 4378,65 m.p.

2. Imobilul casei are 4 încă peri, iar localul, de moar ă având şi un etaj, are trei încă peri.

În total sunt 11 dependinţe şi anume:

a. Locuinţă construită din căr ămidă acoperit cu tablă, cu 4 încă peri are

suprafaţa de 75 m.p.

b. Bucătărie din căr ămidă acoperită cu tablă cu două încă peri în suprafaţă de

22,75 m.p.

c. Localul moar ă din căr ămidă acoperit cu tablă, cu etaj, are 3 încă peri, cu o

suprafaţă de 160,60 m.p.

d. Remiză din căr ămidă acoperită cu tablă are o suprafaţă de 55 m.p.

e. Magazie din blană acoperită cu tablă, cu 3 încă peri are o suprafaţă de 80

m.p.

f. Grajd din pământ zidit, neterminat are o suprafaţă de 45 m.p.

g. Şopron din bârne, acoperit cu stuf, are o suprafaţă de 28 m.p.

h. Un coteţ din blană cu suprafaţa de 10 m.p.

i. Un closet de blană, în suprafaţă de 4 m.p.

3. Imobilul se învecineşte la R ăsărit cu proprietatea D-l Constantin F. Bălan, la Apus

cu D-l Vasile Florescu, la M. ZI cu şoseaua Piatra-Lissa, iar la M. Noapte cu viile comunei.

Pentru care am eliberat prezenta adeverinţă, conform art. [...] Prefecturii jud.

Teleorman nr. 3543/946.

Primar,

Secretar,98”.O listă la nivelul anului 1947 cu funcţionarii de stat, liberi profesionişti, meseriaşi şi

comercianţi din comuna Piatra arată astfel:

„Primăria comunei Piatra

Jud. Teleorman

98 Ibidem, Ds. 221/1946, f. 102.

34


35/118

Situaţia

Cu numărul funcţionarilor de stat, judeţ, comună, profesionişti liberi, meseriaşi, comercianţi

etc., întocmită conf. art. nr. 85/946.”

Funcţionari stat – 89

Funcţionari judeţ –

Funcţionari comună – 6

Liber profesionişti – 6

Meseriaşi – Drumari – 9

- Rotari – 3

- Fierari – 10

- Cismari – 12

- Mecanici – 5

- Croitori – 9

- Frezori – 2

- Dogari – 4

Comercianţi – Manufactur ă – 11

- Coloniale – 13

- Cârciumi – 9

Industriaşi – Maşini ....- 10

- Mori – 3

- Fabrică pălării – 1

- Dărace lână – 3

Muncitori cu braţele necalificaţi – 45

Se certifică de noi, prezenta situaţie

20 martie 1946

Notar,99”.O statistică f ăcută de Primăria comunei Piatra în 1947 ne pune la dispoziţie

următoarele date: număr ătorul total al locuitorilor era de 7320 din care 195 bărbaţi între 18 şi

21 ani şi 205 femei în aceeaşi categorie de vârstă. Bărbaţii de peste 21 ani erau 2120 iar femei

2190. Numărul plugarilor era de 1470, al meseriaşilor era de 150, al muncitorilor cu ziua 716,

al intelectualilor 17 şi al funcţionarilor 35. Comuna avea o suprafaţă de 5940 ha iar suprafaţa

terenului agricol apar ţinând acesteia era de 5324 ha. Numărul locuitorilor care aveau sub 5

99 Ibidem, Ds. 235/1947, f. 34.

35


36/118

pogoane era de 315 capi de familie, al celor care duceau până la 5 pogoane 295, al celor care

aveau până la zece pogoane 450; al celor care aveau până la douăzeci de pogoane 275, peste

zece pogoane 66 şi a celor lipsiţi de pământ 175. Locuitorii care aveau între 50 şi 100 de

pogoane erau 21100.

În urma unei inspecţii a pretorului plăşii Zimnicea în comuna Piatra s-a întocmit

următorul proces-verbal:

„Proces-verbal

Astăzi 5 mai 1948

Noi Cristea Şerban, Pretorul Plăşii Zimnicea am ....comuna Piatra

1. Inspecţia pe teren, localul Primăriei curat şi îngrijit.

2. Domicilul agricol planul de însămânţări potrivit planului de cultur ă este complect

realizat.

Domnul Agent Agricol va căuta ca terenul declarat recensământ să corespundă cu

suprafeţele declarate cultivate.

Islazul comunal s'a astupat parte din gropile f ăcute de Regimentul 25 Vaslui, mai sunt

o parte care se vor astupa.

S'a f ăcut lucernier ă pe islaz în suprafaţă de cca 3,50 Ha. În ceia ce priveşte încasarea la

islaz a vitelor învoite prin contract s'a încasat foarte bine.

3.

Domiciliul Sanitar, veterinar, comuna are 3 tauri, două vaci şi doi bivoli. Dintre

aceştia toţi sunt buni de reproducţie, afar ă de unul care se va vinde cu forme legale şi

înlocuit cu altul care va îndeplini condiţiunile.

Din suma prevăzută în bugetul islazului la art. 20 vor procura 2 vieri şi 4 berbeci de

rasă.

Domnul doctor vizitează regulat comuna şi a inspectat animalele producătoare de

lapte. În ceia ce priveşte sănătatea vaccinările nu sunt încasate prin buget, ci se plăteşte

separat de locuitori atunci când vrea să le vaccineze.În ceia ce priveşte abatorul comunal, nu există în comună însă primarul actual şi-a luat

obligaţiunea de a-l înfiinţa.

4. Activitatea sanitar ă

Autorităţile active şi sanitare au adus o frumoasă campanie în ceia ce priveşte

desinfectările localurilor publice punând în fiecare fântână var, s'a pus nisip în jurul

fântânilor. În ceia ce priveşte asistenţa medicală în comună există medic oficial şi particular.

100 Ibidem, f. 66.

36


37/118

Activitatea moaşelor nu lasă nimic de dorit. În ceia ce priveşte controlul funcţionării

localurilor publice şi dacă posedă autorizaţia Consiliului de Higienă se face regulat şi contra

celor care nu au avut li s'a dresat acte de dare în judecată.

5. Activitatea Şcolar ă

La Şcolile din Comuna Piatra nu există cantine şcolare de-şi comuna este foarte mare

şi ar putea să mănânce 100 de băeţi săraci în fiecare zi. În ceia ce priveşte frecvenţa şcolar ă de

copii din cursul primar este bun. Cursurile de adulţi sau terminat.

6. Drumuri

studiuistoric arheologic piatra

Documents