repertoriul arheologic al județului brașov (ed. ii)

12
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI BRAŞOV Editura C2design

Upload: bolliacc

Post on 23-Oct-2015

242 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Autor Florea Costea; selecții ale unor voci din repertoriu.

TRANSCRIPT

Page 1: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

R E P E R T O R IU L A R H E O L O G IC

A L

J U D E Ţ U L U I B R A Ş O V

Editura C2design

Page 2: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

Prima se află în aval de Viile Saşilor, pe ultimele terase ale Dealului Cerului, la nord de barajul hidrocentralei zisă total greşit de la Voila. Locuinţele cercetate parţial (două la număr) evidenţiază o vieţuire din prima perioadă a epocii (Schneckenberg). Este vorba de fragmente ceramice cu peretele subţire, cu butoni mici şi perforaţii în apropierea buzei vasului, care însă nu este exclus să definească un facies local al sus-numitei culturi, dacă nu cumva este vorba de un grup cultural necunoscut din perioada de trecere la epoca bronzului. Locuinţele sunt de dimensiuni apreciabile şi adâncite cu peste 1 m (în vremea respectivă, acum, datorită pantei foarte accentuate, ele nu mai au această adâncime).

24. în perimetrul castrului roman, ca şi pe dâmbul de la vest de acesta au fost descoperite câteva fragmente ceramice cu brâu alveolar, încadrate culturii Schneckenberg. Există însă şi fragmente Wietenberg, ca şi la poalele Dealului Cerului.

FI. Costea, în Cumidava, 14, p. 493 şi fig. respective epocii bronzului. Cercetări de teren anterioare FI. Costea I. Frătean.

Cincu25. în baza contractelor de cercetare multiplă (monografică) a satelor,

încheiate între Muzeul de Istorie din Braşov şi lEELIF-Braşov au fost efectuate cercetări de teren şi în comuna Cincu. Cu această ocazie, în mai multe locuri din livada IAS, în alunecărilede teren şi în arătura dintre şirurile de pomi au fost descoperite fragmente ceramice care dovedesc o intensă locuire din fazele mijlocie-finală ale epocii bronzului. Nu este exclus ca din această zonă să provină cunoscutele piese ceramice sau metalice descoperite mai demult şi pomenite în literatura de specialitate ca făcând parte din „Colecţia Cincu” (păstrate o vreme chiar la şcoala din sat).

K. Horedt, în Dacia, N. S. 4, 1960, p ili; nr 36, cu bibliografia mai veche. Cercetări de teren FI. Costea şi St. Coşuleţ, 1988.

Codlea26. între localităţile cu aşezări stabile databile la începutul epocii bronzului

este menţionat şi oraşul Codlea. Luăm în considerare vestigiile descoperite în mai multe locuri din intra- şi extravilan, la care adăugăm puţinele fragmente descoperite pe Măgura Codlei, în încinta cetăţii feudale (fără ca aceasta să fie considerată locuire permanentă).

27. în anul 1909 pe teritoriul oraşului a fost descoperită o cistă de piatră databilă la începutul epocii bronzului, mormântul aparţinând creatorilor culturii Schneckenberg. Trei morminte similare de înhumaţie au fost descoperite 3 decenii mai târziu (1940), databile în acelaşi timp şi atribuite aceleiaşi populaţii şi culturi.

Pentru toate descoperirile din epoca bronzului vezi fn special A. Prox, Die Schneckenbergkultur, Braşov, 1941, sub voce Zeiden (=Codlea). Cercetările ulterioare de pe Măgura Codlei au fost începute da către 1.1. Pop şi continuate de către FI. Costea. Rezultatele lor parţiale la FI. Costea, In Cumidava, 2.3.

Page 3: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

Comana de Jos28. în cursul cercetărilor sistematice de pe Gruiul Văcarului (vezi Latene),

în stratul de cultură s-au descoperit şi materiale anterioare epocii dacice, toate aflate în poziţie secundară. „Cele mai numeroase şi constând exclusiv din fragmente ceramice aparţin culturii Glina lll-Schenckenberg, de la începutul epocii bronzului. Ele au fost descoperite fie în stratul de cultură, fie în pământul prăbuşit din pereţii locuinţelor şi gropilor din epoca dacică şi prefeudală.

Toate fragmentele ceramice provin de la vase cu pereţii puţin arcuiţi, cu buza retezată drept şi ornamentate cu brâuri alveolare, butoni dreptunghiulari, mai rar cu brîuri crestate, toate dispuse la mică distanţă sub buza vaselor. Pasta acestora din urmă conţine mult nisip şi pietricele (fig. 24/1-4, 6-8, 11) şi este arsă inegal. Se adaugă un topor fragmentar de piatră (fig. 24/5). Descoperirea tuturor materialelor de tip Glina lll-Schneckenberg în poziţie secundară conduce spre concluzia potrivit căreia purtătorii acestei culturi au avut numai locuinţe de suprafaţă. Este greu de crezut ca în cazul în care ar fi existat şi locuinţe adâncite în pământ, toate să fi fost deranjate de locuirile anterioare”.

în acelaşi timp, lipsa oricărui complex închis, precum şi apariţia sporadică a materialelor conduc spre ipoteza unei locuiri de scurtă durată, firească pentru o fază în care nou veniţii dinspre est încă nu se acomodaseră cu viaţa sedentară şi se mai aflau în căutare de terenuri prielnice.

i. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală. Cluj, 1980, p. 33.

29. între Poduri, în dreapta Văii Comănei, înainte de vărsarea acestui pârâiaş în Olt, în cursul campaniei de săpături de salvare din toamna anului 1989 au fost adunate fragmente ceramice negre şi cenuşii, unele cu brâu alveolat sub buză, ce pot fi atribuite fazei mijlociu-finală a epocii bronzului, respectiv culturii Wietenberg. Alte fragmente ceramice fac plauzibilă locuirea punctului şi la începutul epocii bronzului şi al primei epoci a fierului. Locul fiind inundabil în cazul creşterii nivelului apelor Oltului cu 2-2,5 m (cum s- a întâmplat în anii 1970 şi 1975) este surprinzătoare alegerea acestui loc. Având însă în vedere caracterul fluctuant al celor nou veniţi la începutul sau la finele epocii bronzului, precum şi preocuparea în mod egal pentru agricultură dar şi pentru păstorit a celor de la mijlocul epocii (ca să nu mai vorbim de cauzele şi înclinaţiile războinice ale timpului), considerăm că aşezarea a avut un caracter sezonier şi este de pus în legătura cu ramura crescătorilor de animale. Nu ar fi lipsită de interes investigarea medio-climatului de atunci, concluzia acesteia fiind în măsură să ofere explicaţii privind alegerea, fie şi pentru scurt timp, a unor asemenea locuri pentru aşezări.

30. în punctul După Şuri, în stânga Oltului, imediat în dreapta Văii Comănei dar puţin în amonte de punctul precedent, există o foarte întinsă suprafaţă în care materialele descoperite sunt similare celor abia menţionate. Nu

Page 4: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

Comana de Jos28. în cursul cercetărilor sistematice de pe Gruiul Văcarului (vezi Latene),

în stratul de cultură s-au descoperit şi materiale anterioare epocii dacice, toate aflate în poziţie secundară. „Cele mai numeroase şi constând exclusiv din fragmente ceramice aparţin culturii Glina lll-Schenckenberg, de la începutul epocii bronzului. Ele au fost descoperite fie în stratul de cultură, fie în pământul prăbuşit din pereţii locuinţelor şi gropilor din epoca dacică şi prefeudală.

Toate fragmentele ceramice provin de la vase cu pereţii puţin arcuiţi, cu buza retezată drept şi ornamentate cu brâuri alveolare, butoni dreptunghiulari, mai rar cu brîuri crestate, toate dispuse la mică distanţă sub buza vaselor. Pasta acestora din urmă conţine mult nisip şi pietricele (fig. 24/1-4, 6-8, 11) şi este arsă inegal. Se adaugă un topor fragmentar de piatră (fig. 24/5). Descoperirea tuturor materialelor de tip Glina lll-Schneckenberg în poziţie secundară conduce spre concluzia potrivit căreia purtătorii acestei culturi au avut numai locuinţe de suprafaţă. Este greu de crezut ca în cazul în care ar fi existat şi locuinţe adâncite în pământ, toate să fi fost deranjate de locuirile anterioare”.

în acelaşi timp, lipsa oricărui complex închis, precum şi apariţia sporadică a materialelor conduc spre ipoteza unei locuiri de scurtă durată, firească pentru o fază în care nou veniţii dinspre est încă nu se acomodaseră cu viaţa sedentară şi se mai aflau în căutare de terenuri prielnice.

I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Cluj,1980, p. 33.

29. între Poduri, în dreapta Văii Comănei, înainte de vărsarea acestui pârâiaş în Olt, în cursul campaniei de săpături de salvare din toamna anului 1989 au fost adunate fragmente ceramice negre şi cenuşii, unele cu brâu alveolat sub buză, ce pot fi atribuite fazei mijlociu-finală a epocii bronzului, respectiv culturii Wietenberg. Alte fragmente ceramice fac plauzibilă locuirea punctului şi la începutul epocii bronzului şi al primei epoci a fierului. Locul fiind inundabil în cazul creşterii nivelului apelor Oltului cu 2-2,5 m (cum s- a întâmplat în anii 1970 şi 1975) este surprinzătoare alegerea acestui loc. Având însă în vedere caracterul fluctuant al celor nou veniţi la începutul sau la finele epocii bronzului, precum şi preocuparea în mod egal pentru agricultură dar şi pentru păstorit a celor de la mijlocul epocii (ca să nu mai vorbim de cauzele şi înclinaţiile războinice ale timpului), considerăm că aşezarea a avut un caracter sezonier şi este de pus în legătura cu ramura crescătorilor de animale. Nu ar fi lipsită de interes investigarea medio-climatului de atunci, concluzia acesteia fiind în măsură să ofere explicaţii privind alegerea, fie şi pentru scurt timp, a unor asemenea locuri pentru aşezări.

30. în punctul După Şuri, în stânga Oltului, imediat în dreapta Văii Comănei dar puţin în amonte de punctul precedent, există o foarte întinsă suprafaţă în care materialele descoperite sunt similare celor abia menţionate. Nu

Page 5: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

este exclus ca aşezarea propriu-zisă să fi fost aici, punctul între Poduri reprezentând un caz de locuire sezonieră a păstorilor acesteia.

31. în drepta drumului modern ce duce la Comana de Sus, la mai puţin de 1 km sud-sud-estde sat, pe terasa mai înaltă, în locul numit Pe Ghinişoare, în imediata apropiere a virogii largi în a cărei deschidere spre Olt există numeroase izbucuri ce se unesc într-un pârâiaş ce nu seacă nici în sezoanele excesiv secetoase, în prezent regularizat, s-au descoperit mai multe fragmente ceramice databile în epoca bronzului. Cu multă probabilitate pot fi încadrate culturii Wietenberg. Petele de pământ închis la culoare, precum şi „aglomerarea” ceramicii în zona acestora presupun existenţa unor locuinţe adâncite.

32. Pe a treia terasă din stânga şoselei Comana de Jos - Veneţia de Jos au fost descoperite fragmente ceramice din partea superioară a unor vase ce pot fi încadrate culturii Schneckenberg. Terenul este propice atât pentru agricultură, cât şi pentru păstorit, în apropiere existând numeroase surse de apă, dintre care unele sărate, ceea ce credem că explică profusiunea de aşezări omeneşti în zonă în diferite epoci istorice.

33. O locuire similară a fost identificată în punctul Lazuri, în felul acesta putându-se vorbi despre 6 aşezări databile în epoca bronzului.

I. Glodariu, Fl. Costea, I. Ciupea, COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Cluj, 1980; sondaje şi săpături de salvare în anul 1989 FI. Costea, I. Bauman; cercetări de teren 1987,1989, FI. Costea, Marin Mudure, Gabriel Costea.

Comana de Sus34. Vorbind despre descoperirile de pe Dealul Cetăţii de aici, Victor

Eskenasy afirma: „La limita inferioară a depunerii de var a fost găsit, într-una din secţiuni, un fragment ceramic cu brâu alveolat, de tip Schneckenberg”. Din cele cunoscute de noi la faţa locului, chiar în timpul cercetărilor de acolo, credem că este vorba de o omisiune intenţionată, similară celei referitoare la ceramica de tip Coţofeni care nici nu este amintită, ambele culturi fiind mult mai bine reprezentate prin ceramică.

Victor Eskenasy. O nouă cetate românească în Ţara Făgăraşului. Cetatea Comănei (secolele XIII- XIV), în BMI, 1,1981.

Cristian35. O aşezare care poate fi datată cu certitudine în faza finală a epocii

bronzului şi la începutul celei a fierului se află la vest de Fabrica de Şamotă din localitate. Menţionăm totuşi că după fragmentele ceramice descoperite în zonă (din păcate majoritatea atipice, doar pasta fiind un indiciu), credem că aici au existat locuiri pe toată durata epocii.

36. Cu ocazia sondajelor efectuate de Muzeul Judeţean Braşov începând cu anul 1969 au ieşit la iveală şi fragmente ceramice databile în epoca bronzului, împreună cu acelea menţionate la epoca anterioară şi încadrate culturii Coţofeni.

M. Marcu, în Cumldava, 2,1968, p. 43 şi urm. cu bibliografia.

Page 6: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

este exclus ca aşezarea propriu-zisă să fi fost aici, punctul între Poduri reprezentând un caz de locuire sezonieră a păstorilor acesteia.

31. în drepta drumului modern ce duce la Comana de Sus, la mai puţin de 1 km sud-sud-est de sat, pe terasa mai înaltă, în locul numit Pe Ghinişoare, în imediata apropiere a virogii largi în a cărei deschidere spre Olt există numeroase izbucuil ce se unesc într-un pârâiaş ce nu seacă nici în sezoanele excesiv secetoase, în prezent regularizat, s-au descoperit mai multe fragmente ceramice databile în epoca bronzului. Cu multă probabilitate pot fi încadrate culturii Wietenberg. Petele de pământ închis la culoare, precum şi „aglomerarea” ceramicii în zona acestora presupun existenţa unor locuinţe adâncite.

32. Pe a treia terasă din stânga şoselei Comana de Jos - Veneţia de Jos au fost descoperite fragmente ceramice din partea superioară a unor vase ce pot fi încadrate culturii Schneckenberg. Terenul este propice atât pentru agricultură, cât şi pentru păstorit, >în- apropiere existând numeroase surse de apă, dintre care unele sărate, ceea ce credem că explică profusiunea de aşezări omeneşti în zonă în diferite epoci istorice.

33. O locuire similară a fost identificată în punctul Lazuri, în felul acesta putându-se vorbi despre 6 aşezări databile în epoca bronzului.

I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Cluj, 1980; sondaje şi săpături de salvare în anul 1989 FI. Costea, I. Bauman; cercetări de teren 1987,1989, FI. Costea, Marin Mudure, Gabriel Costea.

Comana de Sus34. Vorbind despre descoperirile de pe Dealul Cetăţii de aici, Victor

Eskenasy afirma: „La limita inferioară a depunerii de var a fost găsit, într-una din secţiuni, un fragment ceramic cu brâu alveolat, de tip Schneckenberg”. Din cele cunoscute de noi la faţa locului,; chiar în timpul cercetărilor de acolo, credem că este vorba de o omisiune intenţionată, similară celei referitoare la ceramica de tip Coţofeni care nici nu este amintită, ambele culturi fiind mult mai bine reprezentate prin ceramjcă.

Victor Eskenasy. O nouă cetate românească in Ţara Făgăraşului. Cetatea Comănei (secolele XIII- XIV), în BMI, 1,1981.

Cristian35. O aşezare care poate fi datată cu certitudine în faza finală a epocii

bronzului şi la începutul celei a fierului se află la vest de Fabrica de Şamotă din localitate. Menţionăm totuşi că după fragmentele ceramice descoperite în zonă (din păcate majoritatea atipice, doar pasta fiind un indiciu), credem că aici au existat locuiri pe toată durata epocii.

36. Cu ocazia sondajelor efectuate de Muzeul Judeţean Braşov începând cu anul 1969 au ieşit la iveală şi fragmente ceramice databile în epoca bronzului, împreună cu acelea menţionate la epoca anterioară şi încadrateculturii Coţofeni.

M. Marcu, în Cumldava, 2,1988, p. 43 şl urm. cu bibliografia.

Page 7: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

că primii locuitori de la începutul epocii bronzului de pe Dealul Eroilor sunt chiar aceia care procedează la prima amenajare a pintenului de deal. După ceramică se poate conchide că înflorirea maximă a aşezării a avut loc în faza A a culturii Schneckenberg, sfârşitul ei petrecându-se cândva pe parcursul fazei B propusă de Alfred Prox.

Nu este imposibil ca abandonarea Dealului Eroilor de către purtătorii culturii Schneckenberg să aibă drept cauză instalarea aici şi în apropiere a unei comunităţi Wietenberg, deşi vestigiile rămase de la aceasta (tot ceramică) sunt mai puţine. Este vorba de fragmente de la vase de culoare neagră, cu peretele lustruit şi cu decor incizat, precum şi de oale din pastă grosieră, cu mult nisip şi pietricele. Deşi săpătura noastră a fost restrânsă, prima impresie este aceea că purtătorii acestei culturi ny au rămas timp îndelungat pe Dealul Eroilor, iar în cazul în care au făcut-o şi încă nu deţinem dovezile, punctul a fost folosit ca unul de maximă importanţă strategică

V. Vasiliev, în ActaMN, 4, 1967, pp. 427-428; FI. Costea, Fortificaţia dacică de la Crizbav „Dealul Eroilor’ (Heldenburg), jud. Braşov, în Sargeţia, 25, 1992-1994, p. 49-5l’ unde este menţionată cea mai mare parte a bogatei bibliografii săseşti asupra antichităţilor de la Crizbav. Cercetări de teren FI. Costea,1981. Cercetări sistematice FI. Costea şi Radu Ştefănescu, 1981. Toate materialele se află în colecţia A Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov.

Cuciulata42. Stogul lui Coţofan. Este vorba de un bot de deal terasat, aflat practic în^j

perimetrul satului, unde s-au surprins două nivele de locuire aparţinând cuturii Glina lll-Schneckenberg, groase împreună de circa 60 cm. S-au cercetat şi complexe de locuit, dintre care este de semnalat o locuinţă dreptunghiulară, cu laturile de 4,05 x 3,65 m. Podeaua acesteia a fost amenajată din plăci de calcar legate cu lut galben, aşezate direct pe stâncă, după ce aceasta a fost netezită. în centrul locuinţei era amplasată vatra de formă aproape rotundă (D=0,90 m) amenajată pe un pat de pietre mici. în afara ceramicii obişnuite s-au mai descoperit două topoare-ciocan fragmentare, un împungător din os, vase de lut miniaturale. Locuirea datează din fazele A şi B ale culturii Schneckenberg.

43. Pleşiţa Pietroasă. Este vorba de un deal în mare parte fără vegetaţie bogată, din care străbat la suprafaţă stâncile calcaroase, deal situat în dreapta drumului asfaltat Comana de Jos - Cuciulata, imediat după trecerea văii ce se deschide spre Gruiul Văcarului (valea este numită de localnicii | din ambele sate Pârâul Hotarului). Pleşiţa nu trebuie confundată cu aceeaa Comănei, situată peste valea amintită. Şi aici s-a cercetat o aşezare cu două nivele de locuire din care au provenit două topoare din piatră întregi şi neperforate, un topor fragmentar perforat şi căteva străpungătoare din os. Dintre complexe este de menţionat o vatră de foc. Şi această aşezare I aparţine culturii Schneckenberg şi este contemporană celei de pe Stogul M i Coţofan. De subliniat că în aşezarea de pe Pleşiţa Pietroasă a fost descoperit I celebrul car miniatural.

Page 8: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

de pământ de culoare închisă din arătură sugerează existenţa locuinţelor de ambele tipuri, de suprafaţă sau adâncite în pământ.

A. Prox, în Germania, 32, 1939, pp. 225-226; idem, în MBSM, 4, 1940, pp. 87-92; D. Popescu, Bronzezeit, p. 83; I. Nestor, în RIR, 10, 1940, p. 422; K. Horedt, în WPZ, 28, 1941, p. 94; B. Hănsel! Beiträge, pp. 92, 206, 237. Fără a preciza ce anume s-a găsit, I. Marţian (Rep., p. 70) vorbeşte de o descoperire pe malul stâng al Bărsei, caz în care s-ar putea vorbi de o a treia aşezare. Cercetări de teren FI. Costea, L. Munthiu (1977) şi FI. Costea, Stelian Coşuleţ (1989).

Hălmeag58. Sătenii ne-au relatat despre descoperirea unor morminte chircite, dezvelite

cu ocazia săpării unor fundaţii în zona fostelor grajduri CAP, imediat aruncate. Nimeni nu ne-a declarat unde au ajuns scheletele, nici dacă erau în cistă şi ce inventar aveau. Nu ştim nici dacă „vârful de săgeată din bronz” cunoscut mai demult şi intrat în colecţia Muzeului Brukenthal provine tot de aici.

59. Puţine fragmente ceramice care ar putea aparţine culturii Schneckenberg au fost descoperite pe Dealul Cătanelor. Fiind aflate pe o pantă foarte înclinată este posibil ca ele să fi fost antrenate spre vale cu ocazia lucrărilor agricole.

C.Gooss, Chronik, p. 25; I. Marţian, Rep., p. 70. Cercetări de teren şi informaţii de la săteni FI. Costea, 1974.

Hărman60. în cursul cercetărilor sistematice întreprinse la începutul anilor 60 ai

secolului trecut pe Dealul Lempeş (în special în 1962 şi 1963, prin colaborarea Muzeului de Istorie din Braşov cu Institutul de Arheologie Bucureşti) au fost descoperite materiale (ceramică) prin care este atestată o locuire datând de la începutul epocii bronzului (cultura Schneckenberg). După aprecierea cercetătorilor, aceasta nu a avut un caracter prea intens.

61. în campaniile de săpături din anii 1972-1973, în perimetrul aşezării post-romane de pe raza grădinilor satului s-au cercetat şi câteva gropi menajere în care erau aruncate fragmente ceramice aparţinând culturii Wietenberg.

D. Popescu, în Dacia, N. S., 7, 1963, p. 172; idem, în SCIV, 4, 1964, p. 555, nr. 32; M. Marcu, în Cumidava, 6 ,1973, p. 39 şi urm; A. D. Alexandrescu, în Materiale, 10,1973, p. 231 şi urm; Dacia, N. S., 17,1973, p. 378, nr. 75.

Hoghiz62. în punctul Pe Măgurice, imediat în stânga curbei şoselei după ce

aceasta iese din Pădurea Bogăţii au fost recoltate din arătură fragmente ceramice care pot aparţine culturii Wietenberg

63-64. Pe ambele părţi ale şoselei Braşov-Sighişoara, înainte de desprinderea ramificaţiei Fântâna-Făgăraş au fost semnalate fragmente ceramice aparţinând culturii Schneckenberg. Nu este exclus să avem de-a face cu o singură aşezare de dimensiuni mari.

Perlegheză Radu Ştefănescu (1978) şj sondaje FI. Costea , R. Ştefănescu (1979).

Page 9: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

Homorod65. în colecţia Muzeului şcolii din localitate se păstrează, în afara

materialelor din alte epoci, fragmente ceramice databile de la mijloc spre finele epocii bronzului. După descrierile sătenilor, dar mai ales după detaliile oferite de cadrele profesorale se pare că ele provin de pe Sandberg, adică de pe panta vestică a dealului cu acest nume. Nu este exclusă o altă aşezare pe terenurile arabile ale comunei, altă parte din materialele aceleiaşi colecţii neprovenind de pe Sandberg.

I. Marţian, Rep., p. 70; periegheze şi verificări în teren Fi. Costea, R. Ştefănescu, St. Coşuleţ, I. Bauman şi H. Schmidt, la sugestia acestuia din urmă, profesor de istorie la şcoale din comună în anul 1988.

Homorod (Valea Homorod)66. în partea dreaptă a şoselei Braşov-Sibiu, la circa 500 m spre vest

(Sibiu) de haltă, pe a doua terasă din stânga pârâului Amaradia, mai exact între actuala pădure şi şosea, au fost descoperite puţine fragmente ceramice fără decor, din pastă neagră, sfărâmicioasă. După compoziţia şi culoarea pastei ele pot să dateze de la sfârşitul epocii bronzului sau de la începutul Hallstatt- ului.

Cercetări de teren FI. Costea, M. Mudure şi p Frătean, 1988. Atragem arenţia că nu este vorba despre halta CFR din Homorod-Rupea, ci de halta CFR Homorod pe relaţia Braşov-Sibiu.

JibertDeoarece majoritatea cercetătorilor insistă cu precădere asupra

depozitului de bronzuri, în cazul căruia nu se poate vorbi despre siguranţa localizării descoperirii, consideram utilă reluarea izvoarelor care se referă şi la alte categorii de obiecte:

67. în punctul Groapa Eroilor, la sud de sat, există o aşezare ale cărei vetre erau fie lipite cu pământ, fie pavate cu pietre plate. Pe aceste pietre s- au găsit renumiţii „căţei de vatră” din pământ iar la marginea aşezării o sabie lungă de 60 cm şi un cercel de aur în tehnică „barbară”. Ambele se găsesc la fostul Muzeu al Gumnaziul din Sighişoara.

68. Pe creasta dealului, lângă această aşezare se ridică o înălţime (sic!), un tumul a cărui secţiune arată că a fost construit artificial până la baza lui. La o adâncime de 1,5 picioare s-a descoperit un vârf de cremene iar la adâncimea de 8 picioare s-au aflat bucăţi de plăci de piatră, cioburi rudimentare, resturi de oase omeneşti (calcinate) şi măsele. (Nu avem certitudinea că oasele aparţineau omului, informaţia nefiind susţinută de argumentaţie în acest sens).

69. Pe creasta dealurilor care se întind în estul şi în nord-estul Jibertului (cunoscut în repertoriile vechi sub numele săsesc Seiburg) se găsesc multe movile şi cratere care sunt în parte construite artificial... în zona de hotar dintre satul Dacia (germ. Stein) şi Jibert (Seiberg) aceste movile au servit

Page 10: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

ca „pietre de hotar” (în ceea ce ne priveşte ne îndoim serios de acest lucru: dacă ar fi aşa cum se susţine, ele ar trebui să fie toate artificiale. Pentru aceasta este suficient ca ele să fie observate cu atenţie în anotimpurile în care sunt lipsite de vegetaţie). Cu toate acestea (cercetări sistematice nu s- au întreprins), din sondajele făcute în aceşti tumuli rezultă că s-au descoperit materiale interesante. Astfel, în una dintre movile s-a găsit un vas maro cu o masă (=Pastă) gri, nisip şi cenuşă. în altă movilă s-a dezvelit o podea din pământ netezit, o urnă spartă şi fragmentul unui inel din bronz (de aici şi precauţiunea cercetătorilor de mai târziu în a considera bronzurile de la Jibert ca un depozit unitar). în pământul din interiorul movilei se aflau bucăţi de chirpic, cioburi şi aşchii de oase calcinate.

70. Deasupra văii Noatleh, care duce spre Cobor (drumul dintre cele două localităţi fiind numit de către saşi Dakische Weg!=Drumul Dacilor, n.n.), într-o moviliţă s-au descoperit: cenuşă, bucăţi de bronz (!) şi o aşchie de cremene, într-o altă movilă, învecinată, s-a descoperit o „lădiţă” (subl. FI. C.) de piatră cu patru părţi (pereţi, Seiten) şi o placă de acoperiş. înăuntru se afla un vas mare şi o unealtă de cremene. în altă moviliţă s-au descoperit: cenuşă, un maxilar inferior de om şi câteva măsele (nu se fac precizări dacă acestea sunt tot de om). în vecinătatea acestei movile, sub cenuşă, se aflau cioburişi cremene. în Rothen Hebes (nu am aflat denumirea românească a locului), â într-o groapă (în germană într-un mormânt) s-a descoperit o cutie de piatră I cu cenuşă, cioburi şi lipitură de vatră în care se văd amprente de degete şi * urmele nuielelor din chirpic, aşa încât se poate presupune că este vorba de o altă aşezare. Descrierea ni se pare foarte interesantă, mai deschisă spre posibilitatea ca mormintele descrise sumar de către descoperitori să nu fie deloc din epoca bronzului, ci să aparţină epocilor următoare, cel mai probabil celei a fierului, serioase semne de întrebare ridicând de fiecare dată prezenţa „uneltelor” din cremene.

în fosta colecţie M. V. Steinberg din Rupea, precum şi în muzeele din Cluj şi din Bucureşti au ajuns o serie de obiecte (dintre care o sabie cu cupă la mâner - Muzeul de Istorie a României plus un celt, sabia amintită la nr. 67 şi alte circa 10 celturi). Nu este sigur dacă topoarele în discuţie provin de pe Dealul Eroilor, de unde este sabia.

71. Este foarte posibil ca noi să facem o confuzie între locul numit Pe Faţă şi alt punct cu vestigii din sat. Dată fiind profusiunea de materiale Schneckenberg şi Wietenberg recoltate de noi de pe acest loc credem că numărul aşezărilor de epoca bronzului de pe raza Jibertului este de minimum 4.

C.Gooss, Chronik, p. 251 şi urm; idem, Tn AVSL, 13, p. 467 şi pl.2/3; AE, 1, 1877, p. 54; Gabor Tâglâs, în 077i£, 12, 1877, pp. 186-187 şi nr. 173; Gr. Tocliescu, Dacia înainta da romani, p. 434; J- Hampel, Trouvailles, p. 31; idem, în Brozkor, 2, pp. 133-134; I. Marţian, Rep., nr, 754, nr. 377; M. Roska, Rep., p.312, nr. 4; Mircea Rusu, în Dada, N. S., 7,1963, p. 208, nr. 18; A. O. Alexandrescu, în Dacia, 3 6., 10,1966, p. 173, nr. 54; M. P. Dămboviţa, Depozitele, pp. 130-131 şi pl. 308/7,8, coltul şi sabia. Pentru lucrările în limba germană a se vedea voce Seiburg. Cercetări de teran şl mici gropi de sondai în toate punctele din repertorii, Fi. Costea, 1980. Materialele recoltate (ceramică, fusaiole, căţei de vatră, răşniţe

48

Page 11: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

o serie de materiale, în special ceramica, provenind de pe raza localităţii Toarcla, dintre care unele sunt datate cu siguranţă în epoca bronzului.

114. Din cercetările de teren efectuate de către lucrătorii Muzeului din Agnita au rezultat şi descoperiri de aşezări databile în epoca bronzului, cea mai importantă dintre acestea aparţinând culturii Wietenberg şi situându-se în punctul numit de localnici între Şanţuri.

K. Horedt, în Dacia, N. S., 4 p. 114, nr. 165. Informaţie.^ Pop, care a preluat-o de la descoperitor, Erhard Andree în anul 1959.

Ungra115. Cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate în vatra satului de

către Institutul de Arheologie Bucureşti şi Muzeul de Istorie din Braşov, din secţiunile practicate în curtea Şcolii generale au ieşit la iveală şi vestigii din epoca bronzului. Autorii cercetărilor afirmă că „aceste materiale aparţin fazei finale a culturii Wietenberg, deci sfârşitului epocii bronzului”. Nu este exclusă şi o locuire Schneckenbrg.

116. în cursul unei cercetări de teren efectuată între silozul de la gara CFR Rupea şi dealul pe care se află cetatea feudală timpurie de la Ungra, pe partea dreaptă a şoselei, din locul în care terenul începe să se ridice deasupra cotei inundabile a Oltului şi până la primele gospodării au fost recoltate sporadice fragmente ceramice care după pastă se încadrează sigur în epoca bronzului dar sunt greu de atribuit cultural. Este posibil, dată fiind depărtarea nu prea mare de şcoala din comună, ca materialele să facă parte din aceeaşi aşezare.

117. în fosta colecţie M. J. Ackner, dar şi în aceea a Muzeului Brukenthal au ajuns o serie de obiecte descoperite pe raza localităţii: topoare, celturi, lănci şi săgeţi, un mâner şi un fragment de sabie (care nu vor mai fi menţionate la prima epocă a fierului).

118. Odată cu materialele neolitice de la Ungra, I. Marţian pomeneşte şi „o sabie de bronz”.

Radu Popa, Radu Ştefănescu, Materiale, Tulcea, 1980, p. 496; cercetări de teren FI. Costea şi T. Pirău, 1987; J. F. Neigebaur, Dacien, pp. 255, 277-278, nr. 11-16,19, 23-29, 31-34, 36; J.C.C., 1856, p. 291; F Müller, în AVSL, 3,1958, p. 336 şi urm. şi AVSL, 13,1876, p. 495; idem, în AE, 8, p. 118; C. Gooss. Chronik, p. 22 (şase celturi, o sabie fragmentară şi două cuţite de bronz foarte frumoase, o lance de 29 cm) Gr. Tocilescu, Dacia, pp. 804,823; I. Marţian, Rep., p. 40, nr. 713; M. Roska, Rep., p. 261, nr. 93.

Veneţia de Jos119. înainte de intrarea în localitate dinspre Comana de Jos, pe terasele din

stânga drumului ce preced intrarea în incinta fostului saivan s-au descoperit numeroase fragmente ceramice cenusiu-închis si cafenii cu butoni alungiţi &au alveolati si brâuri alveolate ori sectionate plasate în apropierea gurii. Pasta conţine mult nisip, mică şi chiar pietricele. Locuirea nu pare prea îndelungată dar este intensă şi aparţine culturii Wietenberg.

Cercetări de teren FI. Costea, M. Mudure, Q. Costea.

Page 12: Repertoriul arheologic al județului Brașov (Ed. II)

Veneţia de Sus120. Cercetările de teren prilejuite de cele sistematice efectuate de către

Gh. Bichir la Cuciulata au dus la descoperirea unei importante aşezări Schneckenberg la Veneţia de Sus. Nu s-au făcut sondaje sau cercetări extinse.

Gh. Bichir, în Dacia, N. S., 6, p. 90 şi nota 188.

Viscri121. Din zona Pârâului Morilor, de pe partea dreaptă a văii, provin puţine

fragmente ceramice ce par să aparţină culturii Wietenbrg.122. Altă aşezare probabilă din această epocă este pe Dealul Ţiganilor.

Deşi noi am descoperit materiale în două locuri situate la depărtare destul de mare între ele, unii locuitori de la care am cerut informaţii asupra denumirilor au susţinut că Dealul Ţiganilor şi Pâtâul Morilor ar desemna acelaşi topic. Noi rămânem la părerea că avem de-a face cu două aşezări).

Cercetări de teren Fl. Costea, I. Bauman. 1Voila

123. în cursul celor două campanii de cercetări de salvare desfăşurate în anii 1987 şi 1988, din locul numit La Brad (pentru o delimitare mai restrânsă Tabla lui Mereşug) au ieşit la iveală destul de multe fragmente ceramice databile în epoca bronzului (există şi un văscior întregibil). Dintre acestea cele mai multe aparţin culturii Wietenberg. în general ele se aflau în poziţie secundară, deranjate fiind de locuirea dacică şi, mai ales, de scarificările făcute cu ani în urmă când terenul (fostă păşune a hergheliei de cai de la Sâmbăta de Jos) a trebuit să devină teren arabil. Aceeaşi explicaţie poate fi dată absenţei complexelor de locuit deşi cauza propriu-zisă poate fi nivelul ridicat al pânzei freatice înainte de amintitele scarificări (locul era practic o mlaştină).

FI. Costea, în Cumidava, 14, p. 495 şi urm.

Vulcan124. înainte de a ajunge dinspre Codlea în Colonia Vulcan (Mina Vulcan),

într-o zonă de pante ale coamei de dealuri paralelă cu aceea a Măgurii Codlei se ridică o movilă nu prea înaltă, al cărei nume nu am reuşit să-l aflăm. Din perimetrul ei, ca şi din terenul de la est de ea au fost adunate fragmente ceramice Schneckenberg (depărtarea spre răsărit faţă de Colonia Vulcan nu este mai mare de 1,5 km).

125. Probabil din această zonă provine si cista cunoscută anterior şi încadrată aceleiaşi culturi.

Cercetări de teren FI Costea, 1981. A. Prox Die Schneckenbergkultur, sub voce.