RosrRr CHnRLts Wtlsotl s-a niscut in 1953 in California, iar din 2007 este

ceta-tean canadian. A debutat cu texte SF in revista Analog la mijlocul

anilor '70, apoi a colaborat la reviste ca F&SE IASFM, Realms of Fantasy sau

Northern Sfars. Din 1986 s-a dedicat in intregime scrisului. A publicat multe

romane gi povestiri, dar pi prefele gi articole critice. A primit numeroase

premii, dintre care: trei Premii Aurora pentru romanele Blind Lake (2004),

Darwinia (1999);ipentru povestirea lhe Perseids (1996), PremiulJohn W.

Campbell Memorial (pentru The Chronoliths (2002), Premiul Philip K. Dick

pentru romanul Mysterium (1995), Premiul Theodore Sturgeon Memorial

(nuvela ,,The Cartesian Theater". 2007), Premiul Hugo pentru cel mai bun

roman pentru Turbion (Editura Nemira 2006,2018). seria in care aveau sd

urmeze Ax6 gi Vortex. Cele mai recente volume ale sale sunt Ihe Affinities(201 5) ;i Last Year (201 6). Stephen King spune despre el cd este, probabil,

cel mai bun scriitor de science fiction din prezent.

ROBER,T CHAR,LES

wlLsoNI TURBION

Edilia a II-a

Traducere din limba englezd

ANn-VrnoNIcR MrRcea

NEMIRA

Coperta: Ana NICOLAU, Cristian FLORESCU

llustrafia copertei: Tudor POPA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomdnieiWILSON, ROBERT CHARLES

Turbion / Robert Charles Wilson; trad. din lb. englezS: Ana-Veronica Mircea. -Edilia a 2-a. - Bucuretti : Nemjra Publishing House, 2018

tsBN 978-606-43-01 65-9

l. Mircea, Ana-Veronica (trad.)

821 .111

Robert Charles WilsonSPIN

Copyright SPIN @ 2005 by Robert Charles Wilson

Teh noredactor: Magda BITAYLector: Cristina MIHAILESCU

Tiparul executat de EUROBUSINESS TIPAR S.R.L.

Orice reproducere, totaiS sau par!ial5, a acestei lucriri,fErd acordul scris al editorului, este strict interzisa

ti se pedepseste conform Legii dreptului de autor

tSBN 978-606-43-01 65-9

ANNO DOMINI 4 X 1O9

Toatdlumea cade gi ajunge undeva.

Aga ci am inchiriat o camere la cel de-al doilea etai al unui

hotel in stil colonial din Padang, unde aveam se ffecern neobser-

vali o vreme.

Noui sute de euro Pe noaPte ne-au cumPirat intimitatea 9i un

balcon cu vedere la Oceanul Indian. Pe vreme frumoasl, cdreia

nu ii duseserdm nicidecum dorul in ultimele cAteva zile, puteam

zdri ceamai apropiatd parte a Arcadei, o linie verticale de culoa-

rea norilor, care se ivea deasup ra otizontului, innl$ndu-se spre a

se pierde in pAcla albistrie. OricAt de impresioflarTt at fi atdtat,

ceea ce se zerca de pe coasta de vest a Sumatrei nu era decAt o

po4iune a intregii structuri. Piciorul indepirtat al Arcadei cobora

cltre piscurile din adAncuri ale laniului Carpenter' la mai bine de

o mie de,kilometri depdrtare, intinzdndu-se deasupra fosei

Mentawai ca un inel de cununie, cdzttinPozi+ieverticali intr-un

bazin cu ape pulind. Pe uscat, s-ar fi intins de la Bombay, de pe

coasta estict a Indiei, pdndla Madras, Pe cea de vest. Sau, orien-

tativ, cam de la New York la Chicago.

Diane igi petrecuse ^pro^petoati

dupd-amiazape balcon, tran-

spirAnd sub o umbreli cu dungi decolorate. Priveliqtea o fascina,

=q

6 ROBERT CHARLES WILSON

iar en eram mullumit gi linigtit fiindci, dupi toate cele intAm-plate, mai era in stare sd se bucure.

M-am allturat ei la apusul soarelui. Asfingitul era cel mai fru-mos moment. Un cargobot care naviga in lungul coastei, citreportul Teluk Bayur, s-a transformar intr-o salb; de lumini cepluteau ugor ca un fulg inbeznadin larg. Cel mai apropiat picioral arcadeilicdrea, lintuind cerul de apd ca un piron rogu, lucios.Priveam amAndoi umbra PtmAntului urcAnd in susul pilonului,pe misurd ce oragul se tntuneca.

Era o tehnologie care ,,nu se deosebegte de magie", dupi cumspunea un citat celebrul. Doar magia nu ar inrrerupe fluxul deaer gi api dinspre Golful Bengal cdrre Oceanul Indian, purrAnd,in acelagi timp, un vas de suprafagi spre porruri striine, indepdr-tate? Ce miracol ingineresc ii permite unei strucru ri cu raza de omie de kilometri sd igi suport e propria greutate? Din ce era con-struiti qi cum de putea face ceea ce ficea?

Probabil ci Jason Lawton era singurul in misuri sd rlspunddunor astfel de intreberi. Dar nu era cu noi.

Diane s-a tol5nit intr-un sezlong, rochia ei galbend de plaja 9ipeleria de paie caraghios de ampla fiind reduse la o geometrie deumbre de intunericul care se indesea. Avea pielea luminoasd, ca-tlfelatl, de culoarea cafenie a alunelor. Reflexiile ultimelor razede soare in ochii ei erau o incAntare, dar privirea continua sn-i fieprudenti - asta nu se schimbase.

S-a uitat spre mine.

- N-ai avur asrAmp dr toatd. ziua.

- Md gAndesc sd scriu ceva, inainre si inceapi. Un fel de me-morii.

- Te temi sI nu-gi pierzi amintirile? N-are sens, Tyler. Nuexisti ganse si gi se gteargd memoria.

Nu, nu se va $terge, dar poate va fi acoperiti de o ceagd,, va fiestompati, defocalizatd. Celelalte efecte secundare ale

1 A treia lege a lui Arthur C. Clarke: ,,Nicio tehnologie suficient de avansatinu se deosebe;te de magie" (n. tr.).

T TURBION 7

medicamentului erau pasagere gi suportabile, dar posibilitatea

pierderii memoriei md ingrozea.

- Oricum, a adi,ugat ea, so4ii ili sunt favorabili. $tii la fel de

bine ca toatd lumea. Existi un risc... dar nu e decAt un risc 9i, in

privinga asta, e cAt se poate de nesemnificativ.

DacF, is-ar fi intAmplat ei, ar fi insemn at chiar o binecuvAntare'

- Chiar gi aga, am spus. Md simt mai bine dacl notez cate ceva.

- Dacd nu vrei sI continui, nu trebuie. O si gtii cAnd vei fipregitit.

- Nu.Sau cel pufin a$a imi spuneam.

- Atunci trebuie sd incepi tn seara asta.

- $tiu, dar in urmitoarele cAteva sdptdmAni...

- Probabil cI n-o si ai chef de scris.

- Numai daci n-o si mi pot abline.

Grafomania era unul dintre poteniialele efecte secundare cel

mai pulin alarmante.

- O sd vezi ce se intAmpl; cAnd incepe greala, mi-a spus cu un

zimbetincuraptor, Cred cI avem cu tofii ceva pe care ne temem

sI nu-l pierdem.

Era un comentariu cate md" derania, la care nu voiam si migAndesc.

- $tii ce? Poate cd ar trebui si incepem.

Aerul avea o mireasmi tropicah, amestecate cu mirosul de

clor din piscina hotelului, aflath cu trei niveluri mai jos. Padang

era un port internalional important, inlesat de striini: indieni,

filipinezi, coreeni, ba chiar gi americant rdtdcitort, ca noi doi,

oameni care'nu-gi puteau permite o traversare luxoasi gi nu erau

calificali pentru programele de colonizare aprobate de Naliunile

Unite. Era un orag plin deviald,dar adesea lipsit de legi, mai ales

de cAnd inlakartaveniseri la putere noii reformatori.

Dar hotelul era un loc sigur, iar stelele ne agtePtau, in toatisplendoarea lor pierdutl gi regdsiti. VArful Arcadei era acum cel

mai strilucitor punct de pe cer, un U (Uimitor, Uluitor) delicat,

O ROBERT CI{ARLES WILSON

argintiu, scris de-a-ndoaselea de un Dumnezeu dislexic. Am fnut-ope Diane de mAni pAnd ce a palit gi nu l-am mai putut disdnge.

-La ce te gAndegti? m-a intrebat.' *La clipa cAnd am vdzut vechile constelagii pentru ultima

oard.

Fecioara, Leul, Sdgetitorul, lexiconul astrologului, redus lacAteva note de subsol dintr-o carte de istorie.

- Ar fi ardrat altfelde aici, nu-i aga? Din emisfera sudici?tmi inchipuiam cd,aga ar fi fost.Pe urmi, in intunericul deplin al noplii, ne-am intors in ca-

merd. Eu am aprins luminile in timp ce Diane trdgeajaluzelele gi

despacheta seringa gi fiolele pe care o invllasem cum si le folo-seasci. A umplut seringa sterilizatd., s-a incruntat qi a lovit-o cudegetul, eliminAnd o bule de aer. Avea un aer profesionist, dar iitremurau mlinile.

Mi-am scos clmaqa qi m-am tntins pe pat.

- Tyler...Dintr-odati , e era cea care ezita.

'- Nu ne rdzgindim, am spus. $tiu in ce mI bag. Am mai vor-bit despre asta de nenumirate ori.

Ea a dat din cap gi mia tamponar cu alcool scobitura cotului.Tinea seringa in mAna dreaptd, cu vArful acului in sus. Infimacantitate de lichid pdrealafel de inofensivi ca apa.

- A trecut atAt de mult timp.- De cAnd?

- De ultima oard, cind m-am uitat la stele.

- Mi bucur cd n-ai uitat.- Bineinleles ci n-am uitat. Acum strAnge pumnul.Durerea a fost nesemnificativi. Cel pupin la inceput.

CASA MAR E

tr, ,rorpt." cAnd stelele au dispirut de pe cer, eu aveam doi-

sprezece ani, iar gemenii aveau treisp rezece.

Era in octombrie, cu doud siptimAni inainte de Halloween,

gi toli trei fuseserim trimigi in subsolul casei Lawton - Casa

Mare, cum ii spuneam noi - pe intreagaduratda unui evenim'ent

social destinat numai adullilor.Faptul cd eram inchigi in subsol n! reprezenta un soi de pe-

deapsl. Nu pentru Diane sau Jason, care preferau s5-9i petreaci

mare parte din timp acolo, gi cu siguranla nu pentru mine. Tatlllor anungase cI exista un hotar bine definit intre zonele casei

destinate adullilor gi copiilor, dar noi aveam o console cu jocuri

video, discuri cu filme, chiar 9it masd de biliard... 9i nu ne supra-

veghea niciun adult, cu exceplia uneia dintre chelnerigele angalate

de obicei, doamna Truall, care cobora la subsol cam o datd pe

ord, ca sd'scape de indatorirea de a servi aperitive cu caviar 9i

brinzervi gi sd ne dea vegti de la petrecere. (Un tip de laHewlett-Packard se fecuse de rAs ln faga soqiei unui editorialist de

la Post. tn budoar era un senator beat.) Singurele lucruri care ne

lipseau, a spus Jason, erau linigtea (din combina de la etaj rdzbdtea

prin tavan mrzicd de dans ca b;taile de iniml ale unui uriaq) 9i

priveliEtea cerului.

IO ROBERT CHARLES WILSON

Linigtea gi o priveligte: a$a cum ii stitea in obicei, Jase le voiape amAndouI.

Diane gi Jason se niscuseri la citeva minute unul dupi altul,dar se vedea cd erau mai degrabe gemeni fraternalidecAt identici.inafarede mama lor, nimeni nu-i numea gemeni. Jason obignuiasi spunl cd erau ,,produsul penetrerii bipolare a spermei in doudovule cu sarcini electrice contrare". Diane, al cdrei coeficient de

inteligenld era tot atit de impresionant ca al lui Jason, dar care

tgi ginea vocabularul ceva mai in frAu, ficea comparalia cu ,doiprizonieri diferigi, evadaqi din aceeagi celula".

Eu ii veneram pe amAndoi.

La treisprezece ani, Jason era nu numai inspiimAntltor de

degtept, ci gi bine dezvoltat din punct de vedere fizic - nu deose-

bit de musculos, dar puternic gi adesea victorios la intrecerile de

atletism. Avea incl de pe atunci aproape un metru optzeci inil-gime, era costeliv, cu figura de ndtifieg salvati de un zimbetstrAmb s,i sincer. Pe vremea aceea, pirul lui era blond gi sArmos.

Diane era cu vreo zece centimetri mai scundi, cu pielea maiintunecati gi durdulie, dar numai in comparalie cu fratele ei. Aveatenul curat, cu excep{ia pistruilor care ii inconjurau ochii, parciprotejAndu-i privirea: Masca mea de rAton, obignuia si spun5. Ce

imi plicea cel mai mult la Diane - 9i ajunsesem la o vArstd cAnd

toate aceste detalii aveau o semnificalie abia inpeleasi, dar de ne-

contestat - era zimbetd ei. Zimbea rar, dar intr-un mod impre-sionant. Era convinsd. cd, are dinlii prea proeminenli (se ingela) gi

cdpltase obiceiul de a-9i acoperi gura cAnd ridea. imi placea s-o

fac si rAdd, dar zimbetul ei era cel dupl care jinduiam in taini.Cu o siptimAnl in urmd, tatal luiJason ii ddruise un binoclu astro-

nomic costisitor. L-a risucit nervos in mAini :.onaseara,privindpeisa-j"l di" postenrl tnrimat de deasupra televizorului gi pretinzAnd cn dinsuburbiile \Tashingtonului putea spiona oragul Cancun, pAni cAnd,

tn cele din urmd, s-a ridicat in picioare, spunAnd:

- Trebuie si mergem si privim cerul.

- Nr, a rispuns imediat Diane. Afari e frig.

T TURBION II

-Dar e senin. E prima noapte senini din sdptimAna asta. $inu e decAt recoare.

- Azi-diminea\d era ghealirpe pel:uzl..

- Chiciurl, a contrazis-o el.

- E trecut de miezul noplii.- E vineri seara.

- Nu avem voie si ieqim din subsol.

- Nu avem voie si stricim petrecerea. Nimeni n-a spus nirnic

despre iegirea din casI. N-o si ne vadd nimeni, dacdte temi c-o sI

fiiprinsn.- Nu mi tem c-o si fiu prinsd.

- Atunci de ce te temi?

- Ma tem c-o si fiu nevoiti sd-1i ascult bAlbAielile in timp ce-mi

ingheatl picioarele.

Jason s-a intors spre mine.

-Dar tu, Tyler? Vrei sI vezi un petic de cer?

Gemenii imi cereau adesea si le arbitrez disputele, spre marea

mea nemullumire. Pentru cd md aflam intr-o posture ingratd.

Dacd ti luam partea luiJason, a; fi putut si o indepirtezpe Diane,

insi dacd erampreades de parteaei, ag fi putut lesa impresia c5.'.

ei bine, se tngelege.

- Nu gtiu, Jase, vremea este destul de rlcoroasi...Diane m-a scos din incurclturi.- N-are importanii, a spus, punAndu-mi o mAnI pe um5r.

Cred ci e mai bine sd iau pulirt aer curat decAt sil ascult pe el

pllngAndu-se.

Aga ci ne-am luat jachetele din holul subsolului gi am iegit pe

r.rga din dos. .

Casa Mare n! era atit de grandioasd pe cAt sugera porecla

noastri, dar eramai mare decAt locuingele obignuite din acel car-

tier, locuit de oameni cu dare de mAni din clasa de mijloc, 9i se

,rfla pe o bucati intinsi de teren. Ampla suprafald vilurita din

spatele ei, acoperiti cu un gazon ingrijit, ceda locul, spre capit,pilcului de pini ce tivea albia unui pArAu nu f.oarte poluat. Jason

12 ROBERT CHARLES \,I/ILsON

a ales un loc aflat la jwdtatea distanlei dintre casi gi copaci, de

unde si privim stelele.Luna octombrie fusese plicutd pAnn in ziuaprecedentl, cAnd

un front de aer rece pusese pe fugn varaintirziatd,.Diane s-a datin spectacol, imbrnqigAndu-qi coastele qi tremurAnd, insd numaica pedeapsl pentru Jason. Aerul nopgii era ricoros, dar nu ne-

plecut. Cerul era limpede gi iarba destul de uscati, degi chiciuraar fi putut s-o acopere iardgi pAnn a dora zi dimineayi. Nu era

lund gi nrt se zdrea nicio urmd de nor. Casa Mare era luminatica un vapor cu abur de pe Mississippi gi iqi arunca de-a latul pe-

luzei lumina puternicl, de un galben orbitor, insd noi gtiam dinproprie experienli ci, intr-o asemenea noapte, daci stlteai inumbra unui copac, dispdreai cu desivArqire, de parcd ai fi nimeritintr-o gaurd neagrd,.

Jason s-a intins pe spate gi a indreptat binoclul inspre cerulinstelat.

Eu m-am ^rezat

turce$te lAngi Diane gi am privit-o scolAnd

din buzunarul jachetei o gigarl, probabil {vratd de la maici-sa.(Carol Lawton, medic cardiolog gi oficial fosti fumitoare, ascun-

dea pachete de gigiri in sertarele misugei de toaletd, intr-ale biro-ului ei gi in cele din bucitirie. Mama imi povestise.) A dus-o labuze 9i a aprins-o cu o bricheti rogie, translucide - flacdra a fost,pe moment, cel mai strilucitor lucru din jur - gi a suflat o guvij[de fum, care s-a invArtejit in intuneric.

M-a surprins privind-o.

- Vrei un fum?

- Are doigpe ani, a spus Jason. Are destule probleme. Nu-itrebuie un cancer la plamAni.

- Sigur cd vreau!

Acum era o chestiune de onoare.Amuzatd,, Diane mi-a intins gigara. Am tras un fum, de probi,

gi am reqit sI nu mi inec.

Ea aluat-o inapoi.

- Nu te lasa dus in ispite.

- Tyler, m-a intrebat Jason, gtii ceva despre stele?

T TURBION

Am sorbit cu lecomie aerul rece, curat.

- Sigur cI9tiu.

- Nu vorbesc despre ce-ai citit tn ca4uliile tale. $tii numele

vreunei stele?

Am rogit, dar am sperat c5. era destul de intuneric sd nu se

observe.

- Arcturus, am zis. Alfa Centauri. Sirius. Steaua Polard...

- $i care dintre ele, m-a intrebat el, e cdminul klingonienilor?

- Nu fi riuticios! a spus Diane.

Cei doi gemeni aveau o inteligengi precoce. Nici eu nu eram

un nitiriu, dar nrci pe departe egalul 1or, gi ne dedeam cu toliiseama. Ei mergeau la o gcoala pentru copii supradotaqi, eu luam

autobuzul citre gcoala publicd. Era una dintre numeroasele deo-

sebiri evidente. Ei stiteau in Casa Mare, eu locuiam, impreuni

cu mama, in bungaloul din marginea de est a proprietdlii, pdrin-

1ii lor se striduiau si-;i faci o carierd, mama le fdcea curilenie.

Reugeam, cumva, si inlelegem aceste diferenle {drdsefacem mare

caz de ele.

- OK. Poli si-mi ardli unde e Polaris?

Steaua Polard, Steaua Nordului. Citisem despre sclavie gi de-

spre rizboiul civil. Dedusem peste un cAntec al sclavilor fugari:

C,ind soarele face cale-ntoarsd Si se'aude

t strigitul prepeliPei,

Tine-te dwpd lingura mare,

Bdtrinul te a;teaptd sd te poarte sPre libertate

,Chnd te Pii dwpd lingura lnAre.

,,CAnd soarele face cale-ntoarsi" insemna dupi solstiliul de

rarnd.. Iarna se retrage cltre sud. Lingura mare era Carul Mare,

cu coada indreptatl spre Steaua Polari, citre nord, in direcpia

libert[gii: am descoperit constelalia gi mi-am fluturat mAna in-

tr-acolo, plin de speranti.

t3

ROBERT CHARLES WILSON

- Yezi? i-a spus Diane fratelui ei, de parcl i-ag fi dovedit juste-

1ea punctului de vedere intr-o disputn pe care nu se osteniserl simi-o aduci la cunogtinli.

- Nu e rIu, a admis Jason. $tii ce e o comer5?

- Da.

- Vrei si vezi una?

Am dat din cap gi m-am intins lAngd el, incd simjind gustultngepdtor al liglrii lui Diane, 9i regretAndu-I. Jason mi-a ardtatcum si-mi proptesc qoatele de pimAnt gi m-a lisat si duc binoclulla ochi gi snJ focalizez pind ce stelele au devenit ovale celoase qi

apoi impunsituri de ac, mult mai multe decAt ag fi putut si vidcu ochiul liber. Am panoramat pAnI ce am gisit, sau mi-am in-chipuit cI am gdsit,linta spre care fusesem indrumat: un minus-cul punct fosforescent pe fundalul cerului de un negru implacabil.

- O cometd... a inceput Jason.- $tiu. O cometl e un soi de bulglre de zdpadd^ prdfoasi care,

merge spre soare.* Ai putea spune gi aga, incuviingd dispreluitor. Dar gtii de

unde vin cometele, Tyler? Vin de la periferia sistemului so-lar - dintr-un soi de aureoli de gheaqn din jurul Soarelui, carese intinde de la orbita lui Pluto pdni'la jumdtatea drumuluicdtre cea mai apropiate stea. Acolo e mai frig decit gi-ai pureaimagina vreodati.

Am dat din cap, pugin stingherit. Citisem destul science fictionpentru a inlelege ci intinderea cerului nopgii era absolut de nede-

scris. Era ceva la care imi plecea sI md gAndesc uneori, degi tn acele

momente nepotrivite ale nopgii, cAnd amugeau zgomotele casei, era

oarecum intimidant.

- Diane? intrebe Jason. Vrei si te uili?- Sunt obligati?

- Nr, sigur ci nu. Poli sI stai acolo, afumAndu-qi plamAnii 9isalivAnd, daci preferi.

- Degteptule!

$ia strivit mucul de ligard in iarba gi a intins mAna. I-am datbinoclul.

T TURBION 15

- Ai grija curn umbli cu el.

Binoclul era un obiect de care se tndrigostise de-a binelea. incd

mai pdstra mirosul foliei de plastic gi al spumei de polistiren incare fusese ambalat.

Ea l-a focalizat qi s-auitat in sus. A pistrat o vreme tdcerea.Pe

urmd a spus:

- $titi ce vid cAnd folosesc chestia asta ca si mi uit la cer?

- Ce?

- Aceleagi stele vechi.

- Folosegte-1i imaginapia!

Enervarea lui Jason pirea sincer5.

- Daci-mi pot folosi imaginalia, la ce am nevoie de binoclu?

- Vreau si spun ci trebuie si te gAndegti la ceea ce il in faga

ochilor.

- O! a fecut ea;i a continuat: O! O!Jason, vid...

- Ce?

- Cred c5,... da... e Dumnezeu! Are o barbr lunqe, albe! Ridice

o pancarti! Iar pe ea scrie... JASON E UN NATARAU!- Foarte am:uzant. De-mi-l inapoi daci nu;tii cum srJ folosegti.

El a intins mAna. Ea l-a ignorat. S-a ridicat in capul oaselor gi

a indreptat binoclul citre ferestrele Casei Mari.Petrecerea incepuse in ultima parte a serii. Mama numea

petrecerile familiei Lawton ,,taifasuri costisitoare pentru mahe-

rii din lumea corporaliilo r", dar ea ave un foarte bine glefuit

siml al hiperbolei, aga cI trebuia sI agezi lucrurile cu o treapta

sau doul mai jos. Dupd tpnt"l. lui Jason, cei mai mulgi dintreoaspeli erau tipi tn ascensiune din industria aerospafiale sau

membri din stafful vreunui politician. Nu fdceau parte din ve-

chea societate a \Tashingtonului, ci erau nou-venigi prosperi, cu

redicini in vest gi cu legituri in industria mrlitard,. E.D. Lawton,

tatll lor, era gazda unui asemenea eveniment o dati la fiecare

trei sau patru luni.

- Afaceri, ca de obicei, a spus Diane, din spatele cercurilorgemene ale binoclului. La parter, dansatori gi bautori. Aici se

poate menliona cd beutorii sunt mai numeroqi decAt dansatorii.