1

c o l e c i aţnautilus

f a n t a s y

Colec ie coordonat de Mihai-Dan Pavelescu ţ ă

2

Robert Charles Wilson s-a n scut în 1953 în California, dar de laă nou ani s-a mutat în Canada, în 2007 devenind cet ean canadian. ă ăţ

A debutat cu texte SF în revista Analog la mijlocul anilor 70 şi, mai târziu, a colaborat la reviste ca F&SF, IASFM, Realms of Fantasy sau Northern Stars.

Din 1986 s-a dedicat în întregime scrisului, opera sa num rând până ă ast zi paisprezece romane, nenum rate povestiri, dar şi prefe e şi articoleă ă ţ critice A primit numeroase premii şi distinc ii, dintre care amintim trei Premiiţ Aurora pentru proza scurt ă The Perseids (1996) şi pentru romanele Darwinia (1999) şi Blind Lake (2004), Premiul Philip K Dick pentru romanul Mysterium (1995), Premiul John W Campbell Memorial (The Chronoliths, 2002), Premiul Hugo pentru cel mai bun roman (Turbion, 2006), Premiul Theodore Sturgeon Memorial (nuvela The Cartesian Theater, 2007). Axa este al doilea volum al unei trilogii începute cu Turbion şi care se va încheia cu Vortex .

3

robert charles wilson

turbion

Traducere din limba englez Ana-Veronica Mircea ă

4

NEMIRA ANNO DOMINI 4 x 109

Toat lumea cade, şi fiecare ajunge undeva. ăAşa c am închiriat o camer la cel de-al doilea etaj al unui hotel în stilă ă

colonial din Padang, unde aveam s trecem neobserva i pentru o vreme. ă ţNou sute de euro pe noapte ne-au cump rat intimitatea şi un balconă ă

cu vedere c tre Oceanul Indian. ăPe vreme frumoas , c reia nu îi duseser m nicidecum dorul înă ă ă

ultimele câteva zile, puteam z ri cea mai apropiat parte a Arcadei, o linieă ă vertical de culoarea norilor, care se ivea deasupra orizontului, în l ându-seă ă ţ spre a se pierde în pâcla alb strie. Oricât de impresionant ar fi ar tat, ceeaă ă ce se z rea de pe coasta de vest a Sumatrei nu era decât o por iune aă ţ întregii structuri. Piciorul îndep rtat al Arcadei cobora c tre piscurile dină ă adâncuri ale lan ului Carpenter, la mai bine de o mie de kilometri dep rtare,ţ ă întinzându-se deasupra fosei Mentawai ca un inel de cununie, c zut înă pozi ie vertical într-un bazin cu ap pu in . ţ ă ă ţ ă

Pe uscat, s-ar fi întins de la Bombay, de pe coasta estic a Indiei, până ă la Madras, pe cea de vest. Sau, orientativ, cam de la New York la Chicago.

Diane îşi petrecuse aproape toat dup -amiaza pe balcon, transpirândă ă sub o umbrel cu dungi decolorate. Priveliştea o fascina, iar eu eramă mul umit şi liniştit fiindc , dup toate cele întâmplate, mai era în stare s seţ ă ă ă bucure.

M-am al turat ei la apusul soarelui. Asfin itul era cel mai frumosă ţ moment. Un cargobot care naviga în lungul coastei, c tre portul Telukă Bayur, s-a transformat într-o salb de lumini ce pluteau uşor ca un fulg înă bezna din larg. Cel mai apropiat picior al arcadei lic rea, intuind cerul deă ţ ap ca un piron roşu, lucios. ă

Priveam amândoi umbra P mântului urcând în susul pilonului, peă m sur ce oraşul se întuneca. ă ă

Era o tehnologie care „nu se deosebeşte de magie”, dup cum spuneaă un citat celebru1. Doar magia nu ar întrerupe fluxul de aer şi ap dinspreă Golful Bengal c tre Oceanul Indian, purtând, în acelaşi timp, un vas deă suprafa spre porturi str ine, îndep rtate? Ce miracol ingineresc îi permiteţă ă ă unei structuri cu raza de o mie de kilometri s îşi suporte propria greutate?ă Din ce era construit şi cum de putea face ceea ce f cea? ă ă

Probabil c Jason Lawton era singurul în m sur s r spund unoră ă ă ă ă ă astfel de întreb ri. Dar nu era cu noi. ă

Diane s-a tol nit într-un şezlong, rochia ei galben de plaj şi p l riaă ă ă ă ă de paie caraghios de ampl fiind reduse la o geometrie de umbre deă întunericul care se îndesea. Avea pielea luminoas , catifelat , de culoareaă ă cafenie a alunelor. Reflexiile ultimelor raze de soare în ochii ei erau o încântare, dar privirea continua s -i fie prudent – asta nu se schimbase. ă ă

S-a uitat în sus, c tre mine. ă— N-ai avut astâmp r toat ziua. ă ă

1 A treia lege a lui Arthur C. Clarke: „Orice tehnologie suficient de avansat nu seă deosebeşte de magie” (n. tr.).

5

— M gândesc s scriu ceva, înainte s înceap . Un fel de memorii. ă ă ă ă— Te temi s nu- i pierzi amintirile? N-are sens, Tyler. Nu exist şanseă ţ ă

s i se ştearg memoria. ă ţ ăNu, nu se va şterge, dar poate va fi acoperit de o cea , va fiă ţă

estompat , defocalizat . Celelalte efecte secundare ale medicamentuluiă ă erau pasagere şi suportabile, dar posibilitatea pierderii memoriei mă îngrozea.

— Oricum, a ad ugat ea, sor ii î i sunt favorabili. Ştii la fel de bine caă ţ ţ toat lumea. Exist un risc... dar nu e decât un risc şi, în privin a asta, e câtă ă ţ se poate de nesemnificativ.

Dac i s-ar fi întâmplat ei, ar fi însemnat chiar o binecuvântare. ă— Chiar şi aşa, am spus. M simt mai bine dac notez câte ceva. ă ă— Dac nu vrei s continui, nu trebuie. O s ştii când vei fi preg tit. ă ă ă ă— Nu. Sau cel pu in aşa îmi spuneam. ţ— Atunci trebuie s începi în seara asta. ă— Ştiu, dar în urm toarele câteva s pt mâni... ă ă ă— Probabil c n-o s ai chef de scris. ă ă— Numai dac n-o s m pot ab ine. ă ă ă ţGrafomania era unul dintre poten ialele efecte secundare cel maiţ

pu in alarmante. ţ— O s vezi ce se întâmpl când începe grea a, mi-a spus cu ună ă ţ

zâmbet încurajator. Cred c avem cu to ii ceva pe care ne temem s nu-lă ţ ă pierdem.

Era un comentariu care m deranja, la care nu voiam s m gândesc. ă ă ă— Ştii ce? Poate c ar trebui s începem. ă ăAerul avea o mireasm tropical , amestecat cu mirosul de clor dină ă ă

piscina hotelului, aflat cu trei nivele mai jos. Padang era un portă interna ional important, în esat de str ini: indieni, filipinezi, coreeni, baţ ţ ă chiar şi americani r t citori, ca noi doi, oameni care nu-şi puteau permite oă ă traversare luxoas şi nu erau califica i pentru programele de colonizareă ţ aprobate de Na iunile Unite. Era un oraş plin de via , dar adesea lipsit deţ ţă legi, mai ales de când în Jakarta veniser la putere noii reformatori. ă

Dar hotelul era un loc sigur, iar stelele ne aşteptau, în toată splendoarea lor pierdut şi reg sit . Vârful arcadei era acum cel maiă ă ă str lucitor punct de pe cer, un U (Uimitor, Uluitor) delicat, argintiu, scris de-ăa-ndoaselea de un Dumnezeu dislexic. Am inut-o pe Diane de mân pânţ ă ă ce a p lit şi nu l-am mai putut distinge. ă

— La ce te gândeşti? m-a întrebat. — La clipa când am v zut vechile constela ii pentru ultima oar .ă ţ ă

Fecioara, Leul, S get torul, lexiconul astrologului, redus la câteva note deă ă subsol dintr-o carte de istorie.

— Ar fi ar tat altfel de aici, nu-i aşa? Din emisfera sudic ? Îmiă ă închipuiam c aşa ar fi fost. ă

Pe urm , în întunericul deplin al nop ii, ne-am întors în camer . Eu amă ţ ă aprins luminile în timp ce Diane tr gea jaluzelele şi despacheta seringa şiă fiolele pe care o înv asem cum s le foloseasc . A umplut seringaăţ ă ă sterilizat , s-a încruntat şi a lovit-o cu degetul, eliminând o bul de aer.ă ă Avea un aer profesionist, dar îi tremurau mâinile.

6

Mi-am scos c maşa şi m-am întins pe pat. ă— Tyler... Dintr-odat , ea era cea care ezita. ă— Nu ne r zgândim, am spus. Ştiu în ce m bag. ă ăAm mai vorbit despre asta de nenum rate ori. ăEa a dat din cap şi mi-a tamponat cu alcool scobitura cotului. ineaŢ

seringa în mâna dreapt , cu vârful acului în sus. Infima cantitate de lichidă p rea la fel de inofensiv ca apa. ă ă

— A trecut atât de mult timp. — De când? — De ultima oar când am privit stelele. ă— M bucur c n-ai uitat. ă ă— Bineîn eles c n-am uitat. Acum strânge pumnul. ţ ăDurerea a fost nesemnificativ . Cel pu in la început. ă ţ

CASA MARE

7

În noaptea când stelele au disp rut de pe cer, eu aveam doisprezeceă ani, iar gemenii aveau treisprezece.

Era în octombrie, cu dou s pt mâni înainte de Halloween, şi to i treiă ă ă ţ fuseser m trimişi în subsolul casei Lawton – Casa Mare, cum îi spuneam noiă – pe întreaga durat a unui eveniment social destinat numai adul ilor. ă ţ

Faptul c eram închişi în subsol nu reprezenta un soi de pedeaps . Nuă ă pentru Diane sau Jason, care preferau s -şi petreac mare parte din timpă ă acolo, şi cu siguran nu pentru mine. Tat l lor anun ase c exista un hotarţă ă ţ ă bine definit între zonele casei destinate adul ilor şi copiilor, dar noi aveam oţ consol cu jocuri video, discuri cu filme, chiar şi o mas de biliard... şi nu neă ă supraveghea nici un adult, cu excep ia uneia dintre chelneri ele angajate deţ ţ obicei, doamna Truall, care cobora la subsol cam o dat pe or , ca s scapeă ă ă de îndatorirea de a servi aperitive cu caviar şi brânzeturi şi s ne dea veştiă de la petrecere. (Un tip de la Hewlett-Packard se f cuse de râs în fa a so ieiă ţ ţ unui editorialist de la Post. În budoar era un senator beat.) Singurele lucruri care ne lipseau, a spus Jason, erau liniştea (din combina de la etaj r zb teaă ă prin tavan muzic de dans ca b t ile de inim ale unui uriaş) şi privelişteaă ă ă ă cerului.

Liniştea şi o privelişte: aşa cum îi st tea în obicei, Jase le voia peă amândou . ă

Diane şi Jason se n scuser la câteva minute unul dup altul, dar seă ă ă vedea c erau mai degrab gemeni fraternali decât identici. În afar deă ă ă mama lor, nimeni nu-i numea gemeni. Jason obişnuia s spun c erauă ă ă „produsul penetr rii bipolare a spermei în dou ovule cu sarcini electriceă ă contrare”. Diane, al c rei coeficient de inteligen era tot atât deă ţă impresionant ca al lui Jason, dar care îşi inea vocabularul ceva mai în frâu,ţ f cea compara ia cu „doi prizonieri diferi i, evada i din aceeaşi celul ”. ă ţ ţ ţ ă

Eu îi veneram pe amândoi. La treisprezece ani, Jason era nu numai însp imânt tor de deştept, ciă ă

şi bine dezvoltat din punct de vedere fizic – nu deosebit de musculos, dar puternic şi adesea victorios la întrecerile de atletism. Avea înc de pe atunciă aproape un metru optzeci în l ime, era costeliv, cu figura de n t fleă ţ ă ă ţ salvat de un zâmbet strâmb şi sincer. Pe vremea aceea, p rul lui era blondă ă şi sârmos.

Diane era cu vreo zece centimetri mai scund , cu pielea maiă întunecat şi durdulie, dar numai în compara ie cu fratele ei. Avea tenulă ţ curat, cu excep ia pistruilor care îi înconjurau ochii, parc protejându-iţ ă privirea: Masca mea de raton, obişnuia s spun . ă ă

Ce îmi pl cea cel mai mult la Diane – şi ajunsesem la o vârst cândă ă toate aceste detalii aveau o semnifica ie abia în eleas , dar de necontestatţ ţ ă – era zâmbetul ei. Zâmbea rar, dar într-un mod impresionant.

Era convins c are din ii prea proeminen i (se înşela) şi c p taseă ă ţ ţ ă ă obiceiul de a-şi acoperi gura când râdea, îmi pl cea s-o fac s râd , dară ă ă zâmbetul ei era cel dup care jinduiam în tain . ă ă

Cu o s pt mân în urm , tat l lui Jason îi d ruise un binocluă ă ă ă ă ă astronomic costisitor. L-a r sucit nervos în mâini toat seara, privindă ă peisajul din posterul înr mat de deasupra televizorului şi pretinzând c dină ă suburbiile Washingtonului putea spiona oraşul Cancun, pân când, în celeă din urm , s-a ridicat în picioare, spunând: ă

8

— Trebuie s mergem s privim cerul. ă ă— Nu, a r spuns imediat Diane. Afar e frig. ă ă— Dar e senin. E prima noapte senin din s pt mâna asta. Şi nu eă ă ă

decât r coare. ă— Azi-diminea era ghea pe peluz . ţă ţă ă— Chiciur , a contrazis-o el. ă— E trecut de miezul nop ii. ţ— E vineri seara. — Nu avem voie s ieşim din subsol. ă— Nu avem voie s stric m petrecerea. Nimeni n-a spus nimic despreă ă

ieşirea din cas . N-o s ne vad nimeni, dac te temi c-o s fii prins . ă ă ă ă ă ă— Nu m tem c-o s fiu prins . ă ă ă— Atunci de ce te temi? — M tem c-o s fiu nevoit s - i ascult bâlbâielile în timp ce-miă ă ă ă ţ

înghea picioarele. ţăJason s-a întors spre mine. — Dar tu, Tyler? Vrei s vezi un petic de cer? Gemenii îmi cereauă

adesea s le arbitrez disputele, spre marea mea nemul umire. Pentru c mă ţ ă ă aflam într-o postur ingrat . Dac îi luam partea lui Jason, aş fi putut s oă ă ă ă îndep rtez pe Diane, îns dac eram prea des de partea ei, aş fi putut l saă ă ă ă impresia c ... ei bine, se în elege. ă ţ

— Nu ştiu, Jase, vremea este destul de r coroas ... ă ăDiane m-a scos din încurc tur . ă ă— N-are importan , a spus, punându-mi o mân pe um r. Cred c eţă ă ă ă

mai bine s iau pu in aer curat decât s -l ascult pe el plângându-se. ă ţ ăAşa c ne-am luat jachetele din holul subsolului şi am ieşit pe uşa dină

dos. Casa Mare nu era atât de grandioas pe cât sugera porecla noastr ,ă ă

dar era mai mare decât locuin ele obişnuite din acel cartier, locuit deţ oameni cu dare de mân din clasa de mijloc, şi se afla pe o bucat întinsă ă ă de teren. Ampla suprafa v lurit din spatele ei, acoperit cu un gazonţă ă ă ă îngrijit, ceda locul, spre cap t, pâlcului de pini ce tivea albia unui pârâu nuă foarte poluat. Jason a ales un loc aflat la jum tatea distan ei dintre cas şiă ţ ă copaci, de unde s privim stelele. ă

Luna octombrie fusese pl cut pân în ziua precedent , când un frontă ă ă ă de aer rece pusese pe fug vara întârziat . Diane s-a dat în spectacol,ă ă îmbr işându-şi coastele şi tremurând, îns numai ca pedeaps pentruăţ ă ă Jason. Aerul nop ii era r coros, dar nu nepl cut. Cerul era limpede şi iarbaţ ă ă destul de uscat , deşi chiciura ar fi putut s-o acopere iar şi pân a doua ziă ă ă diminea . Nu era lun şi nu se z rea nici o urm de nor. Casa Mare eraţă ă ă ă luminat ca un vapor cu abur de pe Mississippi şi îşi arunca de-a latulă peluzei lumina puternic , de un galben orbitor, îns noi ştiam din proprieă ă experien c , într-o asemenea noapte, dac st teai în umbra unui copac,ţă ă ă ă disp reai cu des vârşire, de parc ai fi nimerit într-o gaur neagr . ă ă ă ă ă

Jason s-a întins pe spate şi a îndreptat binoclul înspre cerul înstelat. Eu m-am aşezat turceşte lâng Diane şi am privit-o sco ând dină ţ

buzunarul jachetei o igar , probabil furat de la maic -sa. (Carol Lawton,ţ ă ă ă medic cardiolog şi oficial fost fum toare, ascundea pachete de ig ri înă ă ţ ă sertarele m su ei de toalet , într-ale biroului ei şi în cele din buc t rie.ă ţ ă ă ă

9

Mama îmi povestise.) A dus-o la buze şi a aprins-o cu o brichet roşie,ă translucid – flac ra a fost, pe moment, cel mai str lucitor lucru din jur – şi aă ă ă suflat o şuvi de fum, care s-a învârtejit în întuneric. ţă

M-a surprins privind-o. — Vrei un fum? — Are doişpe ani, a spus Jason. Are destule probleme. Nu-i trebuie un

cancer la pl mâni. ă— Sigur c vreau! Acum era o chestiune de onoare. ăAmuzat , Diane mi-a întins igara. Am tras un fum, de prob , şi amă ţ ă

reuşit s nu m înec. ă ăEa a luat-o înapoi. — Nu te l sa dus în ispit . ă ă— Tyler, m-a întrebat Jason, ştii ceva despre stele? Am sorbit cu

l comie aerul rece, curat. ă— Sigur c ştiu. ă— Nu vorbesc despre ce-ai citit în c r uliile tale. ă ţŞtii numele vreunei stele? Am roşit, dar am sperat c era destul deă

întuneric s nu se observe. ă— Arcturus, am zis. Alfa Centauri. Sirius. Steaua Polar ... ă— Şi care dintre ele, m-a întrebat el, e c minul klingonienilor? ă— Nu fi r ut cios, a spus Diane. ă ăCei doi gemeni aveau o inteligen precoce. Nici eu nu eram unţă

n t r u, dar nici pe departe egalul lor, şi ne d deam cu to ii seama. Eiă ă ă ă ţ mergeau la o şcoal pentru copii supradota i, eu luam autobuzul c treă ţ ă şcoala public . Era una dintre numeroasele deosebiri evidente. Ei st teau înă ă Casa Mare, eu locuiam, împreun cu mama, în bungaloul din marginea deă est a propriet ii, p rin ii lor se str duiau s se realizeze în carier , mama leăţ ă ţ ă ă ă f cea cur enie. Reuşeam, cumva, s în elegem aceste diferen e f r să ăţ ă ţ ţ ă ă ă facem mare caz de ele.

— OK, po i s -mi ar i unde e Polaris? ţ ă ăţSteaua Polar , Steaua Nordului. Citisem despre sclavie şi despreă

r zboiul civil. D dusem peste un cântec al sclavilor fugari: ă ă

Când soarele face cale-ntoars şi se-aude ăstrig tul prepeli ei, ă ţine-te dup lingura mare, Ţ ă

B trânul te aşteapt s te poarte spre libertate ă ă ăCând te ii dup lingura mare.ţ ă

„Când soarele face cale-ntoars ” însemna dup solsti iul de iarn .ă ă ţ ă Iarna se retrage c tre sud. Lingura mare era Carul Mare, cu coadaă îndreptat spre Steaua Polar , c tre nord, în direc ia libert ii: amă ă ă ţ ăţ descoperit constela ia şi mi-am fluturat mâna într-acolo, plin de speran . ţ ţă

— Vezi? i-a spus Diane fratelui ei, de parc i-aş fi dovedit juste eaă ţ punctului de vedere într-o disput pe care nu se osteniser s mi-o aduc laă ă ă ă cunoştin . ţă

— Nu e r u, a admis Jason. Ştii ce e o comet ? ă ă— Da.

10

— Vrei s vezi una? Am dat din cap şi m-am întins lâng el, încă ă ă sim ind gustul în ep tor al ig rii Dianei, şi regretându-l. ţ ţ ă ţ ă

Jason mi-a ar tat cum s -mi proptesc coatele de p mânt şi m-a l sată ă ă ă s duc binoclul la ochi şi s -l focalizez pân ce stelele au devenit ovaleă ă ă ce oase şi apoi împuns turi de ac, mult mai multe decât aş fi putut s v dţ ă ă ă cu ochiul liber. Am panoramat pân ce am g sit, sau mi-am închipuit c amă ă ă g sit, inta spre care fusesem îndrumat: un minuscul punct fosforescent peă ţ fundalul cerului de un negru implacabil.

— O comet ... a început Jason. ă— Ştiu. O comet e un soi de bulg re de z pad pr foas care mergeă ă ă ă ă ă

spre soare. — Ai putea spune şi aşa, încuviin dispre uitor. Dar ştii de unde vinţă ţ

cometele, Tyler? Vin de la periferia sistemului solar – dintr-un soi de aureolă de ghea din jurul soarelui, care se întinde de la orbita lui Pluto pân laţă ă jum tatea drumului c tre cea mai apropiat stea. ă ă ă

Acolo e mai frig decât i-ai putea imagina vreodat . ţ ăAm dat din cap, pu in cam stingherit. Citisem destul science-fictionţ

pentru a în elege c întinderea cerului nop ii era absolut de nedescris. Eraţ ă ţ ceva la care îmi pl cea s m gândesc uneori, deşi în acele momenteă ă ă nepotrivite ale nop ii, când amu eau zgomotele casei, era oarecumţ ţ intimidant.

— Diane? întreb Jason. Vrei s te ui i? ă ă ţ— Sunt obligat ? ă— Nu, sigur c nu. Po i s stai acolo, afumându- i pl mânii şi salivând,ă ţ ă ţ ă

dac preferi. ă— Deşteptule. Şi-a strivit mucul de igar în iarb şi a întins mâna. ţ ă ăI-am dat binoclul. — Ai grij cum umbli cu el. ăBinoclul era un obiect de care se îndr gostise de-a binelea. Înc maiă ă

p stra mirosul foliei de plastic şi al spumei de polistiren în care fuseseă ambalat.

Ea l-a focalizat şi s-a uitat în sus. A p strat o vreme t cerea. Pe urmă ă ă a spus:

— Şti i ce v d când folosesc chestia asta ca s m uit la cer? ţ ă ă ă— Ce? — Aceleaşi stele vechi. — Foloseşte- i imagina ia. ţ ţEnervarea lui Jason p rea sincer . ă ă— Dac -mi pot folosi imagina ia, la ce am nevoie de binoclu? ă ţ— Vreau s spun c trebuie s te gândeşti la ceea ce ai în fa a ochilor.ă ă ă ţ — Oh, a f cut ea, şi continu : Oh! Oh! Jason, v d... ă ă ă— Ce? — Cred c ... da... e Dumnezeu! Are o barb lung , alb ! Ridic oă ă ă ă ă

pancart ! Iar pe ea scrie... JASON E UN N T R U! ă Ă Ă Ă— Foarte amuzant. D -mi-l înapoi dac nu ştii cum s -l foloseşti. ă ă ăEl a întins mâna. Ea l-a ignorat. S-a ridicat în capul oaselor şi a

îndreptat binoclul c tre ferestrele Casei Mari. ă

11

Petrecerea începuse în ultima parte a serii. Mama numea petrecerile familiei Lawton „taifasuri costisitoare pentru mah rii din lumeaă corpora iilor”, dar ea avea un foarte bine şlefuit sim al hiperbolei, aşa cţ ţ ă trebuia s aşezi lucrurile cu o treapt sau dou mai jos. Dup spusele luiă ă ă ă Jason, cei mai mul i dintre oaspe i erau tipi în ascensiune din industriaţ ţ aerospa ial sau membri din stafful vreunui politician. Nu f ceau parte dinţ ă ă vechea societate a Washingtonului, ci erau nou-veni i prosperi, cu r d ciniţ ă ă în vest şi cu leg turi în industria militar . E.D. Lawton, tat l lor, era gazdaă ă ă unui asemenea eveniment odat la fiecare trei sau patru luni. ă

— Afaceri, ca de obicei, a spus Diane, din spatele cercurilor gemene ale binoclului. La parter, dansatori şi b utori. Aici se poate men iona că ţ ă b utorii sunt mai numeroşi decât dansatorii. Totuşi, se pare c la buc t rieă ă ă ă se încheie activitatea. Cred c indivizii de la restaurant sunt gata s plece.ă ă Perdelele budoarului sunt trase. E.D. e în bibliotec , al turi de doi afaceriştiă ă la costum. Câh! Unul dintre ei fumeaz un trabuc. ă

— Dezgustul t u nu e conving tor, domnişoar Marlboro, a comentată ă ă Jason.

Diane a continuat s treac în revist ferestrele vizibile, în timp ce elă ă ă s-a gr bit s vin lâng mine. ă ă ă ă

— Îi ar i universul, a şoptit, iar ea prefer s trag cu ochiul la unăţ ă ă ă dineu.

Nu ştiam ce s -i r spund. Ca atât de multe dintre spusele lui, remarcaă ă era plin de duh şi mult mai inteligent decât orice aş fi putut riposta eu. ă ă

— Dormitorul meu, a zis Diane. Pustiu, slav Domnului. Dormitorul luiă Jason, pustiu, cu excep ia exemplarului din ţ Penthouse, de sub saltea...

— E un binoclu bun, dar nu chiar atât de bun... — Dormitorul lui Carol şi E.D., pustiu, dormitorul de rezerv ... ă— Ei? Dar Diane n-a r spuns. St tea nemişcat , cu binoclul ap sat peă ă ă ă

ochi. — Diane? am spus eu. A r mas t cut pentru înc vreo câteva secunde. ă ă ă ăPe urm s-a cutremurat, s-a întors cu spatele şi i-a aruncat – i-aă

azvârlit – binoclul lui Jason, care a protestat, dar a p rut s nu-şi dea seamaă ă c ea v zuse ceva sup r tor. Eram pe punctul s-o întreb dac se sim eaă ă ă ă ă ţ bine...

Când au disp rut stelele. ă

N-a fost mare lucru. Oamenii spun adesea asta, oamenii care au v zut ce s-a-ntâmplat. N-ă

a fost mare lucru. Şi chiar n-a fost, o afirm în calitate de martor ocular. În timp ce Diane şi Jason se ciorov iau, eu privisem cerul. N-a fost nimică altceva decât o str lucire orbitoare, bizar , de o clip , care mi-a l sată ă ă ă imaginea stelelor imprimat pe retin , într-o fosforescen de un verdeă ă ţă glacial. Am clipit.

— Ce-a fost asta? a întrebat Jason. Un fulger? Diane n-a scos nici o vorb . ă

— Jason, am îng imat, continuând s clipesc. ă ă— Ce vrei! Diane, m jur pe Dumnezeu, dac ai spart vreo lentil ... ă ă ă

12

— Gura! i-a retezat-o ea. Iar eu am spus: — Termina i! Privi i! Ce s-a întâmplat cu stelele? ţ ţŞi-au ridicat amândoi ochii spre cer.

Dintre noi trei, Diane era singura în stare s cread c stelele pur şiă ă ă simplu „se stinseser ”, ca nişte lumân ri în b taia vântului. Era imposibil, aă ă ă insistat Jason: lumina acelor stele c l torise cincizeci sau o sut sau o sută ă ă ă de milioane de ani lumin , în func ie de sursa ei, cu siguran nu putuseră ţ ţă ă înceta s str luceasc într-o succesiune programat cu o infinită ă ă ă ă meticulozitate, astfel încât p mântenii s aib impresia c totul seă ă ă ă petrecuse simultan. Oricum, a subliniat el, şi soarele era tot o stea şi continua s str luceasc , cel pu in pe partea opus a planetei – nu era aşa?ă ă ă ţ ă

Bineîn eles c era. Altminteri, a spus Jason, am fi murit cu to ii,ţ ă ţ înghe a i, pân a doua zi diminea . ţ ţ ă ţă

Aşa c , judecând logic, stelele continuau s str luceasc , dar noi nu leă ă ă ă mai puteam vedea. Nu se stinseser , ci fuseser ascunse: eclipsate. Da,ă ă cerul se transformase, pe neaşteptate, într-o pustietate de abanos, dar staă era un mister, nu o catastrof . ă

Dar în imagina ia mea se instalase un alt aspect al comentariului luiţ Jason. Şi dac , de fapt, disp ruse şi soarele? Mi-am imaginat z padaă ă ă cernându-se într-o bezn perpetu , iar apoi, am presupus, aerul înghe ândă ă ţ şi preschimbându-se într-un alt soi de z pad , pân ce întreaga civiliza ieă ă ă ţ uman ar fi fost îngropat sub chestia aia pe care o respiram. Era aşadară ă mai bine, sau categoric mai bine, s presupunem c stelele fuseseră ă ă „eclipsate”. Dar de c tre ce anume? ă

— P i, evident, de ceva mare. De ceva care se deplaseaz rapid.ă ă Tyler, tu ai v zut cum s-a întâmplat. ă

A fost aşa, dintr-odat , sau ai avut impresia c se deplaseaz ceva peă ă ă cer? I-am spus c a fost de parc stelele ar fi devenit mai str lucitoare,ă ă ă pentru ca apoi s se sting , toate în acelaşi timp. ă ă

— Futu-le s le fut de stele tâmpite! a exclamat Diane. (Am fost şocat:ă „futu-le” nu se num ra printre expresiile pe care le folosea de obicei, cuă toate c eu şi Jase deveniser m mai slobozi la gur acum, dup ceă ă ă ă ajunseser m amândoi la o vârst format din dou cifre. În vara aceea seă ă ă ă schimbaser multe lucruri.) Jason i-a sim it neliniştea din voce. ă ţ

— Nu cred c-avem de ce s ne temem, a spus, deşi se vedea limpedeă c nici el nu era în largul lui. ă

Diane s-a mul umit s se-ncrunte. ţ ă— Mi-e frig. Aşa c ne-am hot rât s ne-ntoarcem în Casa Mare, s vedem dacă ă ă ă ă

ştirea era difuzat la CNN sau CNBC. În timp ce traversam peluza, cerul eraă descurajant, de un negru deplin, imponderabil, dar greu, mai întunecat decât orice cer pe care-l v zusem eu vreodat . ă ă

— Trebuie s -i spunem lui E.D., l-am auzit pe Jason. ă— Spune-i tu, a r spuns Diane. ă

13

Jase şi Diane îşi strigau p rin ii pe nume fiindc asta era concep ia luiă ţ ă ţ Carol Lawton despre o familie progresist . Era o mam indulgent , dar nuă ă ă extraordinar de implicat în vie ile gemenilor, în timp ce E.D. Îşi preg tea,ă ţ ă metodic, un moştenitor. Fireşte c acesta era Jason. B iatul îşi venera tat l. ă ă ă

Diane se temea de el. Iar eu ştiam prea bine ce-ar fi însemnat s -mi fac apari ia în zonaă ţ

rezervat adul ilor, printre aburii be iei din ultima parte a unui evenimentă ţ ţ monden, aşa c Diane şi cu mine ne-am foit de colo-colo prin zonaă demilitarizat , în timp ce Jason şi-a g sit tat l într-una dintre camereleă ă ă al turate. N-am reuşit s desluşim toate detaliile conversa iei care a urmat,ă ă ţ dar n-aveam cum s ne înşel m asupra tonului vocii lui E.D. – ofensat,ă ă ner bd tor şi irascibil. ă ă

Jason s-a întors la subsol roşu la fa şi aproape plângând, iar eu mi-ţăam cerut scuze şi am pornit-o spre uşa din dos.

Diane m-a ajuns din urm pe coridor. Şi-a pus mâna pe a mea,ă strângându-m de încheietur de parc ar fi vrut s r mânem lega i unul deă ă ă ă ă ţ altul.

— Tyler, o s apar , nu-i aşa? Soarele, adic , mâine diminea . Ştiu că ă ă ţă ă e o întrebare prosteasc . ă

Dar soarele o s r sar , nu? P rea pe de-a-ntregul deprimat . Eramă ă ă ă ă gata s -i dau un r spuns nechibzuit – o s fim mor i cu to ii dac n-o face –ă ă ă ţ ţ ă dar neliniştea ei mi-a trezit propriile îndoieli. De fapt, ce anume v zuser mă ă şi ce semnifica ie avea? Era evident c Jason nu reuşise s -şi conving tat lţ ă ă ă ă c pe cerul nop ii se petrecuse ceva important, aşadar poate c neă ţ ă speriaser m de o nimica toat . Dar dac venea într-adev r sfârşitul lumii şiă ă ă ă noi trei eram singurii care îşi d deau seama? ă

— O s fim OK, am spus. ăM-a privit printre jaloanele şuvi elor de p r lins. ţ ă— Crezi? Am încercat s zâmbesc. ă— În propor ie de nou zeci la sut . ţ ă ă— Dar o s r mâi treaz pân diminea , nu-i aşa? ă ă ă ţă— Poate. Probabil. Nu prea m sim eam în stare s dorm. ă ţ ăŞi-a întins degetul mare şi pe cel mic, sugerând receptorul telefonului. — Pot s te sun mai târziu? ă— Sigur c da. ă— Probabil c n-o s adorm. Şi – ştiu c pare o tâmpenie – dac o fac,ă ă ă ă

m suni tu imediat ce apare soarele? I-am r spuns afirmativ. ă ă— Promi i? ţ— Promit. Eram încântat c mi-o ceruse. ă

Locuin a în care st team împreun cu mama era un bungalou cuţ ă ă acoperiş aspectuos de şindril , situat la cap tul estic al propriet ii familieiă ă ăţ Lawton.

O mic gr din de trandafiri, înconjurat de un gard din lemn de pin,ă ă ă ă înviora treptele din fa – trandafirii înfloriser frumos toat toamna, darţă ă ă

14

ultimul val de aer rece îi ofilise. În noaptea aceea f r lun , f r nori şi f ră ă ă ă ă ă ă stele, becul de pe verand str lucea ca un far. ă ă

Am intrat f r zgomot. Mama se retr sese demult în dormitorul ei. Înă ă ă micul salon era ordine, cu excep ia unui sigur p h rel gol pe m su a dinţ ă ă ă ţ fa a canapelei. Cinci zile pe s pt mân , mama nu se atingea de alcool, darţ ă ă ă bea câte un strop de whisky în weekenduri.

Obişnuia s spun c n-avea decât dou vicii şi c p h relul deă ă ă ă ă ă ă sâmb t noaptea era unul dintre ele. ă ă

(Odat am întrebat-o care era al doilea, iar ea m-a privit lung şi aă spus: „Taic -tu.” N-am insistat asupra subiectului.) M-am întins peă canapeaua goal cu o carte în mân şi am citit pân când a sunat Diane, cuă ă ă aproape o or mai târziu. ă

— Ai deschis televizorul? a fost primul lucru pe care mi l-a spus. — Ar trebui? — Nu te osteni. N-ai ce vedea. — P i, ştii, este ora dou diminea a. ă ă ţ— Nu, vreau s spun c nu se transmite absolut nimic. Pe postul locală ă

de cablu sunt reclame şi nimic altceva. Ce-nseamn asta, Tyler? Însemna că ă to i sateli ii de pe orbit disp ruser odat cu stelele. Sateli ii deţ ţ ă ă ă ă ţ telecomunica ii, meteorologici şi militari, plus sistemul GPS: cât ai clipi,ţ fuseser decupla i cu to ii. Dar atunci habar n-aveam şi sigur n-aş fi fost înă ţ ţ stare s -i explic. ă

— Ar putea însemna orice. — E pu in cam înfricoş tor. ţ ă— Probabil c n-avem de ce s ne facem griji. ă ă— Sper c nu. M bucur c nu te-ai culcat înc . ă ă ă ăM-a sunat din nou peste o or . Şi internetul era lips la apel, m-aă ă

înştiin at. Iar televiziunea local începuse s anun e zborurile anulate dinţ ă ă ţ diminea a urm toare, de pe aeroportul Reagan şi de pe cele regionale,ţ ă avertizând oamenii s se intereseze la telefon înainte de a pleca de acas . ă ă

— Dar am v zut avioane zburând toat noaptea. ă ăLe z risem luminile c l toare de pe fereastra dormitorului, imita ii deă ă ă ţ

stele, mişcându-se cu repeziciune. — Cred c erau avioane militare. Ar putea fi un atac terorist. ă— Jason e în camera lui, cu un aparat de radio. Ascult posturi din Boston şi New York. Zice c vorbesc despreă ă

activit i militare şi despre aeroporturi închise, dar nu spun nimic despreăţ terorism – şi nimic despre stele.

— Cineva trebuie s fi observat. ă— Dac aşa e, nu pomenesc nimic. Poate c au primit ordin s nuă ă ă

men ioneze nimic. Nici despre r s ritul soarelui. ţ ă ă— P i de ce? Soarele e aşteptat s apar peste, cât s fie, o or ?ă ă ă ă ă

înseamn c se ridic deja deasupra oceanului. În largul coasteloră ă ă Atlanticului. Probabil c se vede din navele de pe mare. O s -l vedem şi noiă ă în curând.

— Sper. P rea speriat şi stânjenit în acelaşi timp. ă ă ă— Sper c ai dreptate. ă— O s vezi. ă

15

— Îmi place vocea ta, Tyler. i-am mai spus vreodat asta? Ai o voceŢ ă foarte liniştitoare.

Chiar dac tot ceea ce înşirasem era curat prostie. ă ăDar complimentul m-a marcat mai mult decât voiam s ştie. M-amă

gândit la el dup ce a închis. Mi l-am repetat întruna în minte, de dragulă senza iei pline de c ldur pe care mi-o provoca. Şi m întrebam ce anumeţ ă ă ă ar fi putut s -nsemne. Diane era cu un an mai mare decât mine şi de trei oriă mai sofisticat , aşa c de ce m sim eam, dintr-odat , atât de protector faă ă ă ţ ă ţă de ea, de ce îmi doream s fi fost destul de aproape ca s -i pot atingeă ă obrajii, spunându-i c totul avea s fie bine? Era o enigm aproape tot atâtă ă ă de important şi de tulbur toare ca întâmplarea cu cerul. ă ă

M-a sunat din nou, la cinci f r zece, când, în ciuda voin ei mele,ă ă ţ aproape c m furase somnul, aşa, îmbr cat pe de-a-ntregul. Mi-am scos peă ă ă bâjbâite telefonul din buzunarul c m şii. ă ă

— Alo? — Tot eu. E înc întuneric, Tyler. ăM-am uitat spre fereastr . Da. Întuneric. Pe urm m-am întors spreă ă

ceasul de pe noptier . ă— Nu s-ar putea spune c e ora r s ritului, Diane. ă ă ă— Dormeai? — Nu. — Ba da, dormeai. Ferice de tine. E înc întuneric. ăŞi frig. M-am uitat la termometrul din afara ferestrei de la buc t rie.ă ă

Un grad şi jum tate. E normal s fie atât de frig? ă ă— Şi ieri diminea a fost. Acolo mai e cineva treaz? ţă— Jason s-a încuiat în camera lui, cu aparatul de radio. P rin ii meiă ţ

cred c dorm dup petrecere. Mama ta s-a trezit? ă ă— Nu atât de devreme. Nu în weekend. Am aruncat o privire nervoas c tre fereastr . ă ă ăLa ora aia, ar fi trebuit, cu siguran , s fie ceva lumin pe cer. Chiarţă ă ă

şi cea mai firav gean ar fi fost liniştitoare. ă ă— N-ai trezit-o? — Ce-ar fi putut s fac , Diane? S aduc stelele înapoi? ă ă ă ă— Cred c nu. ăA t cut o vreme. ă— Tyler... — Sunt înc aici. ă— Care e primul lucru pe care i-l aduci aminte? ţ— Cum adic , primul care-mi vine în minte ast zi? ă ă— Nu. Primul lucru din via a ta pe care i-l po i aduce aminte. Ştiu c eţ ţ ţ ă

o întrebare tâmpit , dar cred c m-aş sim i OK dac am vorbi cinci sau zeceă ă ţ ă minute despre altceva, în afar de cer. ă

— Primul lucru pe care mi-l aduc aminte? Am stat pu in pe gânduri. ţ— Asta ar fi în L.A., înainte de a ne muta în est. Când tata mai tr ia înc şi lucra pentru E.D. Lawton la firma cu careă ă

se lansase în afaceri, în Sacramento

16

— Aveam un apartament cu draperii imense, albe, în dormitor. Primul lucru pe care mi-l amintesc cu adev rat e c le priveam fluturând în vânt.ă ă Era o zi însorit , fereastra era deschis şi se sim ea o adiere. ă ă ţ

Amintirea era ciudat de amar , ca o ultim imagine a unui rmă ă ţă pierdut în dep rtare. ă

— Dar tu? Primul lucru pe care şi-l amintea Diane era tot din Sacramento, deşi era vorba de cu totul altceva.

E.D. îşi dusese amândoi copiii s fac un tur al uzinei, plasându-l încă ă ă de pe atunci pe Jason în rolul s u de moştenitor indiscutabil. Diane fuseseă fascinat de imensele grinzi perforate pe de podeaua fabricii, de folia deă aluminiu ultrafin de pe bobinele mari cât casa, de zgomotul neîntrerupt.ă Totul era atât de enorm încât se aşteptase, într-o foarte mare m sur , să ă ă dea peste un uriaş din poveşti, înl n uit de perete, ca prizonier al tat lui ei. ă ţ ă

Nu era o amintire pl cut . A spus c se sim ise l sat pe dinafar ,ă ă ă ţ ă ă ă aproape pierdut , abandonat în interiorul unei imense şi îngrozitoareă ă maşini de construit.

Am vorbit despre asta o vreme. Pe urm mi-a amintit: ă— Vezi ce mai e cu cerul. M-am uitat pe fereastr . Asupra orizontului din vest c dea destulă ă ă

lumin pentru ca întunecimea s se transforme într-un albastru de cerneal .ă ă ă N-am vrut s m rturisesc uşurarea pe care o sim eam. ă ă ţ— Cred c ai avut dreptate, a spus, dintr-odat bine dispus . Pân laă ă ă ă

urm r sare soarele. ă ăBineîn eles c nu era adev ratul soare. Era un astru m sluit, oţ ă ă ă

inven ie ingenioas . Dar noi înc nu aflaser m. ţ ă ă ă

MATURIZAREA ÎN AP CLOCOTIT Ă Ă

Cei mai tineri decât mine m-au întrebat: De ce n-ai intrat în panic ?ă De ce n-a intrat nimeni în panic ? De ce n-au fost jafuri şi r zmeri e? De ceă ă ţ şi-a dat genera ia voastr acceptul, de ce a i alunecat cu to ii în Turbionţ ă ţ ţ f r cel mai mic murmur de protest? ă ă

Uneori spun: Dar s-au întâmplat lucruri cumplite. Alteori spun: Dar nu ne-am dat seama. Şi ce-am fi putut face ? Iar câteodat repet parabola cu broasca. Arunca i o broasc în apă ţ ă ă

clocotit şi va s ri imediat afar . ă ă ă

17

Arunca i una într-o oal cu ap cald , la o temperatur pl cut , înte i iţ ă ă ă ă ă ă ţ ţ focul încetul cu încetul, şi o s fie moart înainte de a afla c are oă ă ă problem . ă

Dispari ia stelelor n-a fost un proces lent sau subtil, dar, pentru ceiţ mai mul i dintre noi, nici nu a reprezentat un dezastru imediat. Dac ai fiţ ă fost astronom sau specialist în strategii defensive, dac ai fi lucrat înă telecomunica ii sau în industria aerospa ial , probabil c ai fi petrecutţ ţ ă ă primele zile ale Turbionului într-o stare de teroare cumplit . Dar ca şofer deă autobuz sau vânz tor de burgeri erai, mai mult sau mai pu in, ca într-o apă ţ ă c ldu . ă ţă

Mass-media de limb englez a numit cele petrecute „Evenimentulă ă din Octombrie” (i s-a spus „Turbionul” abia dup câ iva ani), iar primul şi celă ţ mai evident efect a fost distrugerea întregii industrii multimiliardare a sateli ilor orbitali. Pierderea acestora a însemnat încetarea televiziunilor prinţ satelit şi afectarea celor care retransmiteau, a f cut ca sistemul de telefonieă la mare distan s nu mai existe şi ca aparatura de localizare GPS s fieţă ă ă inutil . A pustiit re eaua întins în toat lumea a internetului, a scos din uză ţ ă ă cea mai mare parte a sofisticatei tehnologii militare moderne, a întrerupt spionajul şi recunoaşterile efectuate la nivel global şi i-a obligat pe meteorologii locali s deseneze curbe izobare pe h r ile Statelor Unite, înă ă ţ loc s se bazeze pe reprezent rile grafice oferite de sateli i. Încerc rileă ă ţ ă repetate de a intra în leg tur cu Sta ia Spa ial Interna ional au avut înă ă ţ ţ ă ţ ă mod repetat acelaşi insucces. Lans rile în scop comercial programate laă Canaveral (şi la Baikonur şi Kourou) au fost amânate pe termen nedefinit.

A însemnat veşti foarte proaste pentru companiile GE Americom, AT&T, COMSAT, Hughes Communications şi pentru multe altele.

Ca urmare a acelei nop i, s-au petrecut într-adev r multe lucruriţ ă cumplite, cu toate c au fost ascunse, în marea lor majoritate, deă suspendarea la scar mondial a informa iilor mediatizate. Ştirile c l toreauă ă ţ ă ă ca nişte şoapte, comprimate în cablurile transatlantice de fibr optic , în locă ă s ricoşeze prin spa iul orbital. ă ţ

A trecut aproape o s pt mân pân s afl m c o rachetă ă ă ă ă ă ă ă pachistanez Hatf V, cu focos nuclear, lansat din greşeal sau dintr-oă ă ă eroare de calcul, în confuzia primelor momente ale Evenimentului, se ab tuse de la traiectorie şi transformase în vapori o vale dintr-o zonă ă agricol din Hindu Kush. Din 1945 încoace, era prima înc rc tur nucleară ă ă ă ă detonat în vreun r zboi şi, inând cont de tragismul accidentului şi deă ă ţ paranoia global declanşat de întreruperea comunica iilor, am fostă ă ţ norocoşi c nu s-a întâmplat decât o singur dat . Conform unora dintreă ă ă rapoarte, am fost la un pas de a pierde oraşele Teheran, Tel-Aviv şi Pyongyang.

Încurajat de r s ritul soarelui, am dormit din zori pân la amiaz .ă ă ă ă Dup ce m-am trezit şi m-am îmbr cat, am g sit-o pe mama în camera deă ă ă zi, înc în capotul ei matlasat, holbându-se încruntat la ecranulă ă televizorului. Când am întrebat-o dac mâncase ceva la micul dejun, mi-aă spus c nu. Aşa c am preg tit prânzul pentru amândoi. ă ă ă

18

În toamna aceea, trebuie s fi avut patruzeci şi cinci de ani. Dac miă ă s-ar fi cerut s aleg un cuvânt pentru a o descrie, acesta ar fi putut fiă „rezistent ”. ă

Se înfuria rareori şi n-am v zut-o plângând decât o singur dat , înă ă ă toat via a mea, în noaptea când un poli ist a sunat la uş (atunci locuiamă ţ ţ ă în Sacramento) şi a anun at-o c tata murise într-un accident, pe autostradaţ ă 80, lâng Vacaville, când se întorcea dintr-o c l torie de afaceri. Cred că ă ă ă avea mare grij s nu-mi dezv luie decât acest singur aspect al ei îns şi.ă ă ă ă Dar mai erau şi altele. Pe unul dintre rafturile bibliotecii din salon era un portret f cut cu un an înainte de naşterea mea, înf işând o femeie atât deă ăţ dichisit , de frumoas şi de neintimidat de aparatul de fotografiat, încâtă ă ă am fost surprins când mi-a spus c fotografia era a ei. ă

Era limpede c nu-i pl cea ceea ce auzea la televizor. Un post locală ă transmitea ştiri, f r pauz , repetând poveştile emise pe unde scurte deă ă ă c tre radioamatori şi declara iile confuze ale guvernului federal. ă ţ

— Tyler, a spus, f cându-mi semn s m aşez, asta e greu de explicat.ă ă ă Azi-noapte s-a întâmplat ceva...

— Ştiu, am spus. Am auzit înainte de a m duce la culcare. ă— Ştiai asta? Şi nu m-ai trezit? — Nu eram sigur... Dar sup rarea ei s-a topit tot atât de repede cum se stârnise. ă— E în ordine, Ty. Cred c n-am pierdut nimic dormind. E ciudat... mă ă

simt de parc sunt înc adormit . ă ă ă— Nu sunt decât stelele, am spus eu, prosteşte. — Stelele şi luna, m-a corectat ea. N-ai auzit de lun ? În lumeaă

întreag , nimeni nu mai poate vedea nici stelele, nici luna. ă

Desigur c luna reprezenta un indiciu. ăAm stat o vreme cu mama, apoi am l sat-o pironit în fa aă ă ţ

televizorului („De data asta, întoarce-te înainte de c derea întunericului”,ă mi-a cerut, vorbind serios) şi m-am îndreptat spre Casa Mare. Am b tut laă uşa din spate, cea pe care o foloseau buc tarul şi menajera angajat cuă ă ziua, cu toate c familia Lawton avea mare grij s n-o numeasc „intrareaă ă ă ă servitorilor”. Prin aceeaşi uş intra şi mama, în zilele de lucru aleă s pt mânii, ca s le fac ordine în gospod rie. ă ă ă ă ă

Mi-a deschis Carol Lawton, mama gemenilor, care m-a privit cu chipul lipsit de orice expresie şi şi-a fluturat mâna, îndemnându-m s-o iau în susulă sc rilor. Diane dormea, uşa camerei ei era închis . Jason nu dormise şi seă ă p rea c nici n-avea de gând. L-am g sit în camera lui, supraveghind ună ă ă aparat de radio pentru unde scurte.

Dormitorul lui era o peşter a lui Aladdin, cu obiecte de lux pe care leă râvneam cu înfocare, dar renun asem s sper c aveam s le st pânescţ ă ă ă ă vreodat : un computer cu conexiune ultrarapid la internet şi un televizor,ă ă de dou ori mai mare decât cel care împodobea sufrageria casei mele. ă

– Luna a disp rut, i-am spus, în caz c nu aflase nout ile. ă ă ăţ— Interesant, nu-i aşa? Jase s-a ridicat în picioare şi s-a întins, trecându-şi degetele prin p rulă

nepiept nat. Nu-şi schimbase hainele de noaptea trecut . Nu-i st tea în fireă ă ă

19

s fie atât de distrat. Deşi se putea dovedi c era un geniu, Jason nu seă ă purtase niciodat în prezen a mea de parc ar fi fost, adic nu se purta caă ţ ă ă geniile pe care le v zusem în filme: nu se uita cruciş, nu se bâlbâia şi nici nuă scria ecua ii algebrice pe pere i. În ziua aceea p rea, totuşi, extrem deţ ţ ă z p cit. ă ă

— Bineîn eles c luna nu a disp rut, cum ar fi fost cu putin ?ţ ă ă ţă Conform ştirilor de la radio, pe coasta Atlanticului fluxul atinge în l imeaă ţ normal . Aşa c luna e înc acolo. Şi, dac este ea, atunci sunt şi stelele. ă ă ă ă

— Şi de ce nu le putem vedea? Mi-a aruncat o privire agasat . ă— De unde aş putea s ştiu? Spun doar c avem de-a face, cel pu ină ă ţ

în parte, cu un fenomen de natur optic . ă ă— Uit -te pe geam, Jase! Soarele str luceşte! Ce fel de iluzie optic teă ă ă

las s vezi soarele, dar ascunde stelele şi luna? ă ă— Înc o dat , de unde aş putea s ştiu? Dar care e alternativa, Tyler?ă ă ă

Cineva a pus stelele şi luna în sac şi-a fugit cu ele? Nu, am cugetat. P mântul era în sac, dintr-un motiv pe care niciă

m car Jason nu-l putea intui. ă— Bine spus, totuşi, în privin a soarelui, a recunoscut. Nu e o barierţ ă

optic , ci un filtru optic. ăInteresant... — De ce s fi fost pus? ă— De unde aş putea...? A scuturat nervos din cap. — Faci prea multe deduc ii. Cine a zis c l-a pus cineva acolo? Arţ ă

putea fi un fenomen natural, care se petrece o dat la un miliard de ani, caă inversarea polilor magnetici. Presupunerea c dincolo de asta se afl oă ă inteligen care controleaz totul e un salt prea mare. ţă ă

— Dar ar putea fi adev rat. ă— O gr mad de lucruri ar putea fi adev rate. ă ă ăMi se întâmplase destul de des s fiu luat peste picior, prieteneşte,ă

pentru lecturile mele science-fiction, motiv pentru care am ezitat s rostescă cuvântul „extratereştri”. Dar bineîn eles c era primul lucru care îmi trecuseţ ă prin minte. Mie şi multor altora. Pân şi Jason trebuia s admit c , înă ă ă ă decursul ultimelor dou zeci şi patru de ore, ideea unei interven iiă ţ extraterestre devenise plauzibil într-o m sur infinit mai mare. ă ă ă

— Chiar şi aşa, am spus, trebuie s te-ntrebi de ce au f cut-o. ă ă— Nu exist decât dou motive verosimile. Ca s ascund ceva deă ă ă ă

noi. Sau ca s ne ascund pe noi de ceva. ă ă— Ce p rere are tat l t u? ă ă ă— Nu l-am întrebat. A vorbit la telefon toat ziua. ăProbabil ca s -ncerce o vânzare urgent a ac iunilor de la Generală ă ţ

Telephone and Electronics. Era o glum şi nu eram sigur unde anume b tea, dar reprezenta,ă ă

totodat , primul meu indiciu despre ceea ce însemna pierderea accesului laă orbit pentru industria aerospa ial în general şi pentru familia Lawton înă ţ ă special.

— N-am dormit azi-noapte, a recunoscut Jase.

20

Mi-a fost team c aş fi putut s scap ceva. Uneori o invidiez pe soraă ă ă mea. Ştii tu, trezeşte-m când l mureşte cineva misterul. ă ă

M-am zbârlit la auzul rem rcii de o desconsiderare vizibil la adresaă ă Dianei.

— Nici ea n-a dormit, am zis. — Oh? Serios? Şi tu de unde ştii? Eram prins în curs . ă— Am vorbit pu in la telefon... ţ— Ea te-a sunat? — Da, când mai era pu in pân în zori. ţ ă— Iisuse, Tyler, ai roşit. — Nu, nu-i adev rat. ă— Ba da, este. Am fost salvat de o b taie neaşteptat în uş . E.D. ă ă ăLawton p rea s nu fi dormit nici el prea mult. ă ăTat l lui Jason era o prezen intimidant . Voinic, lat în spate, greu deă ţă ă

mul umit şi uşor de înfuriat, în weekenduri umbla prin cas ca un frontţ ă atmosferic de furtun , tot numai fulgere şi tunete. „E.D. e genul de omă c ruia nimeni nu vrea cu adev rat s -i atrag aten ia, spusese odat mama.ă ă ă ă ţ ă N-am în eles niciodat de ce s-a m ritat Carol cu el.” Nu era întru totul tipulţ ă ă clasic de om de afaceri, care a reuşit prin propriile for e. Bunicul s u, retrasţ ă din afaceri, avusese o firm de avocatur care se bucura de un succesă ă spectaculos în San Francisco, îl finan ase ca s -şi poat asuma primeleţ ă ă riscuri, dar el îşi construise o afacere profitabil în domeniul aparaturiiă utilizabile la mare altitudine şi al tehnologiei de zbor cu aparate mai uşoare decât aerul, f când asta pe calea cea mai grea, f r s aib cu adev rată ă ă ă ă ă leg - turi în lumea industriei, sau cel pu in aşa st tuser lucrurile laă ţ ă ă momentul când se lansase.

A intrat în camera lui Jason cu o figur încruntat . A dat cu ochii deă ă mine şi s-a liniştit.

— Îmi pare r u, Tyler, dar trebuie s te duci acas . Am de discutată ă ă câteva lucruri cu fiul meu.

Jason n-a obiectat, iar eu nu eram din cale-afar de dornic s r mân.ă ă ă Aşa c am ridicat din umeri sub jacheta mea de stof şi am plecat pe uşaă ă din spate.

Mi-am petrecut restul dup -amiezii lâng pârâu, aruncând cu pietre înă ă ap şi uitându-m cum îşi c utau veveri ele provizii pentru iarna care seă ă ă ţ apropia.

Soarele, luna, stelele. În anii urm tori, au crescut genera ii de copii care nu v zuseră ţ ă ă

niciodat luna cu ochii lor, oameni cu numai cinci sau şase ani mai tineri caă mine s-au maturizat ştiind cum arat stelele doar din filmele vechi şi dină câteva expresii stereotipe, din ce în ce mai nelalocul lor. La un moment dat, dup ce împlinisem treizeci de ani, i-am cântat unei femei mai tinere oă melodie din secolul al dou zecilea, ă Corcovado - Noaptea liniştit a steleloră t cuteă , compus de Antonio Carlos Jobin, iar ea m-a privit cu ochi mari şi m-ăa întrebat, cu toat seriozitatea: ă

— Stelele erau zgomotoase?

21

Dar pierduser m ceva mult mai subtil decât nişte lumini de pe boltaă cerului. Nu mai aveam încredere în sim ul de orientare. P mântul e rotund,ţ ă luna se roteşte în jurul p mântului, p mântul se roteşte în jurul soarelui, laă ă asta se rezumau cunoştin ele de cosmologie de inute şi dorite deţ ţ majoritatea oamenilor, şi nu sunt sigur c unul dintr-o sut se mai gândeşteă ă la asta dup terminarea liceului. Dar s-au sim it cu to ii deruta i când le-auă ţ ţ ţ fost r pite. ă

Nu am auzit nici un anun oficial legat de soare, pân în cea de-a douaţ ă s pt mân de dup Evenimentul din Octombrie. ă ă ă ă

Soarele p rea s se mişte în acelaşi mod predictibil, cunoscută ă dintotdeauna. R s rea şi apunea conform previziunilor standard pentru anulă ă respectiv, zilele se perindau în mod firesc, din ce în ce mai scurte, nimic nu sugera c astrul ar fi fost în pericol. Multe lucruri de pe p mânt, inclusivă ă via a îns şi, depind de natura şi de cantitatea de radia ii solare care atingţ ă ţ suprafa a planetei şi, în cele mai multe privin e, asta nu se schimbase.ţ ţ Toate observa iile f cute cu ochiul liber sugerau c soarele r m seseţ ă ă ă ă aceeaşi stea galben , de clas G, la care ne uitaser m, cu ochii miji i, toată ă ă ţ ă via a. ţ

Cu toate acestea, îi lipseau petele, proeminen ele, erup iile. ţ ţSoarele e o stea bântuit de turbulen e violente. ă ţClocoteşte, fierbe, vibreaz ca un clopot ac ionat de energii imense,ă ţ

scald sistemul planetar într-un vânt solar alc tuit din particule înc rcate cuă ă ă energie, care ne-ar ucide dac nu am fi proteja i de câmpul magnetic ală ţ p mântului. Dar, dup Evenimentul din Octombrie, anun aser astronomii,ă ă ţ ă soarele devenise un corp ceresc de o form geometric perfect , de oă ă ă str lucire absolut uniform , neafectat de nici un fel de pete. Iar din nordă ă ă sosise vestea c aurora boreal , un rezultat al interac iunii câmpului nostruă ă ţ magnetic cu acel vânt solar, fusese anulat , ca un spectacol f r succes deă ă ă pe Broadway.

Alte absen e de pe noul cer al nop ii: nici o stea c z toare. De obicei,ţ ţ ă ă p mântul îşi ad uga, în fiecare an, treizeci şi şapte de tone de praf cosmic,ă ă incinerat, în marea sa majoritate, prin frecarea din atmosfer . ă

Ceea ce nu se mai întâmpla. În primele s pt mâni de după ă ă Evenimentul din Octombrie, în atmosfer n-a mai p truns nici un meteorită ă detectabil, nici m car vreunul dintre cei microscopici, numi i particuleă ţ Brownlee. În termeni astronomici, eram înconjura i de o t cere asurzitoare. ţ ă

Pentru asta, nici m car Jason nu putea oferi o explica ie. ă ţ

Deci soarele nu mai era soarele, dar, contraf cut sau nu, continua să ă str luceasc şi, pe m sur ce se scurgeau zilele, aşternându-se şi stivuindu-ă ă ă ăse unele peste altele, dezorientarea era din ce în ce mai profund , dară senza ia general de pericol intra în declin. ţ ă

(Apa nu clocotea, nu era decât c ldu .) Dar ce subiect bogat deă ţă discu ii putea s fie! Nu doar enigma celest , ci şi consecin ele saleţ ă ă ţ imediate: c derea sistemului electronic de telecomunica ii, r zboaiele dină ţ ă afara hotarelor nu mai puteau fi monitorizate şi redate detaliat prin satelit, bombele inteligente, ghidate prin GPS, se dovedeau a fi de o idio enieţ

22

iremediabil , fibrele optice deveneau o neaşteptat min de aur.ă ă ă Comunicatele de la Washington soseau cu o regularitate deprimant : ă

Înc nu avem nici o dovad a vreunei inten ii ostile din partea niciă ă ţ unei na iuni sau agen ii şi cele mai str lucite min i ale genera iei noastreţ ţ ă ţ ţ se str duiesc s în eleag , s explice şi, în ultim instan , s contracarezeă ă ţ ă ă ă ţă ă poten ialele efecte negative ale acestui v l care ne-a ascuns imagineaţ ă universului.

Liniştitorul discurs incoerent oferit de o administra ie care înc maiţ ă spera s identifice un inamic, fie el p mântean sau de alt natur , capabilă ă ă ă de o asemenea ac iune. ţ

Dar duşmanul era înc p ânat de derutant. Oamenii începuser să ăţ ă ă vorbeasc despre o „ipotetic inteligen dominatoare”. Incapabili s privimă ă ţă ă dincolo de pere ii închisorii noastre, ne rezumam la cartografiereaţ marginilor col urilor sale. ţ

Dup Eveniment, Jason s-a retras în camera lui aproape o lun . În totă ă acest timp, n-am reuşit s -i vorbesc, îl întrez ream doar când gemenii seă ă urcau în microbuzul Academiei Rice. Îns Diane m suna pe celular aproapeă ă în fiecare sear , de obicei în jur de zece sau unsprezece, când amândoiă puteam conta pe un strop de intimitate. Iar eu pre uiam telefoanele ei, dinţ motive pe care înc nu eram preg tit s le recunosc fa de mine însumi. ă ă ă ţă

— Jason e într-o dispozi ie stupid , mi-a spus ea, într-o noapte. Spuneţ ă c , atâta vreme cât nu ştim dac soarele e soarele, nu ştim, de fapt, nimic. ă ă

— Poate are dreptate. — Dar pentru Jase e vorba despre ceva aproape religios. A fost

întotdeauna îndr gostit de h r i, ştiai, Tyler? De când era foarte mic puteaă ă ţ s foloseasc o hart . Îi pl cea s ştie unde se afl . Spunea c aşa lucrurileă ă ă ă ă ă ă au sens. Doamne, îmi pl cea s -l ascult vorbind despre h r i. Cred c de-ă ă ă ţ ăasta se poart acum atât de ciudat, mai ciudat decât majoritatea oamenilor.ă Nimic nu mai e acolo unde trebuia s fie. Şi-a pierdut harta. ă

Bineîn eles c existau deja indicii. Nici nu trecuse o s pt mân , cândţ ă ă ă ă armata a început s adune resturile sateli ilor pr buşi i, afla i pe orbiteă ţ ă ţ ţ sta ionare pân în noaptea de octombrie, dar care, înainte de a miji zorii,ţ ă ajunser pe P mânt, pân la unul. În urma lor au r mas resturi con inândă ă ă ă ţ dovezi incitante. Dar a trecut ceva timp pân ca informa iile s ajung laă ţ ă ă familia lui E.D. Lawton, cu toate rela iile ei. ţ

Prima noastr iarn cu nop i negre a fost claustrofobic şi stranie.ă ă ţ ă Z pada a c zut devreme, locuiam lâng Washington DC, la o distan careă ă ă ţă î i permitea s faci naveta, dar, în preajma Cr ciunului, aveam impresia cţ ă ă ă ne afl m în Vermont. Veştile continuau s fie de r u augur. Un tratat deă ă ă pace vulnerabil, negociat în grab între India şi Pakistan, era pe punctul deă a ceda din nou în fa a r zboiului, proiectul de decontaminare nuclear dinţ ă ă Hindu Kush, sponsorizat de Na iunile Unite, costase deja zeci de vie i, caţ ţ adaos la victimele ini iale. În nordul Africii, conflictele minore mocneau înţ timp ce armatele lumii industrializate se retr geau, încercând s seă ă regrupeze. Pre ul petrolului se avânta ca o rachet . Acas , am inutţ ă ă ţ termostatul cu dou grade sub temperatura confortabil , pân când zileleă ă ă

23

au început s se lungeasc (când soarele a f cut cale-ntoars şi s-a auzită ă ă ă strig tul prepeli ei). ă ţ

Dar, pus în fa a necunoscutului şi a unor amenin ri prea pu ină ţ ţă ţ în elese, rasa uman a reuşit, spre meritul ei, s nu declanşeze un r zboiţ ă ă ă mondial. Am f cut modific rile necesare şi ne-am v zut de treburi, iar înă ă ă prim var se vorbea deja despre o „nou normalitate”. Se în elese c , peă ă ă ţ ă termen lung, s-ar fi putut s pl tim scump pentru indiferent ce i s-ar fiă ă întâmplat planetei... dar, dup cum se spunea atunci, pe termen lungă aveam s fim mor i cu to ii. ă ţ ţ

Am urm rit-o pe mama schimbându-se. Trecerea timpului a liniştit-o,ă iar vremea c lduroas , atunci când a sosit, i-a îndep rtat o parte dină ă ă încordarea de pe chip. L-am urm rit schimbându-se pe Jason, care a ieşită din izolarea contemplativ . Eram totuşi îngrijorat pentru Diane, care nu voiaă s mai vorbeasc sub nici o form despre stele şi care mai târziu a începută ă ă s m întrebe dac eu credeam în Dumnezeu, dac eram de p rere că ă ă ă ă ă Dumnezeu era r spunz tor pentru cele petrecute în octombrie. ă ă

Nu aveam cum s ştiu ceva despre asta, i-am r spuns. Familia meaă ă nu mergea cu regularitate la biseric . ă

Sincer vorbind, subiectul m f cea oarecum nervos. ă ă

În vara aceea, am fost pentru ultima oar la Fairway Mall, to i trei, cuă ţ bicicletele.

Era o excursie pe care o mai f cuser m de o sut , ba poate de o mieă ă ă de ori. Gemenii ajunseser deja cam prea maturi pentru asta, dar în ceiă şapte ani pe care ni-i petrecuser m cu to ii pe terenul Casei Mari, deveniseă ţ un ritual, un drum inevitabil în fiecare sâmb t de var . O anulam înă ă ă weekendurile ploioase sau în buşitor de fierbin i, dar pe vreme frumoasă ţ ă era ca şi cum o mân invizibil ne-ar fi atras c tre punctul nostru deă ă ă întâlnire, din cap tul lungii alei de la intrarea reşedin ei Lawton. ă ţ

În ziua aceea, aerul era pl cut, se sim ea o adiere învior toare şiă ţ ă atingerea razelor de soare impregna totul cu o c ldur profund , vie. Deă ă ă parc vremea dorea s ne linişteasc : natura o ducea bine mersi,ă ă ă mul umesc de întrebare, la aproape zece luni dup Eveniment... chiar dacţ ă ă eram (cum spunea Jase uneori) o planet de cultur , o gr din îngrijit deă ă ă ă ă for e necunoscute, în loc de un petic de s lb ticie cosmic . ţ ă ă ă

Jason avea o biciclet scump , de munte, iar Diane un echivalent ală ă acesteia, mai pu in ostentativ, pentru fete. Bicicleta mea era o rabl ,ţ ă cump rat de mama la mâna a doua, de la un magazin cu pre uri reduse. ă ă ţ

Dar asta n-avea nici o importan . Conta doar aroma de pin a aeruluiţă şi orele libere care ni se aşterneau înainte. Sim eam asta, o sim ea şi Diane,ţ ţ cred c o sim ea şi Jason, cu toate c p rea distrat şi chiar pu in camă ţ ă ă ţ stingherit în diminea a aceea, când ne-am urcat în şa. Am pus-o pe seamaţ stresului sau pe a perspectivei unui nou an şcolar (eram în luna august). La Rice, un liceu foarte solicitant, Jase era angrenat într-un program accelerat de preg tire pentru studiile universitare, în anul precedent, trecuse cuă uşurin prin cursurile de matematic şi fizic , le-ar fi putut preda el însuşi,ţă ă ă dar pentru semestrul urm tor era înscris la unul de latin . ă ă

24

— Nici m car nu e o limb vie, spunea el. Cine naiba mai citeşte înă ă limba latin , cu excep ia celor care îi studiaz pe clasici? E ca şi cum aiă ţ ă înv a FORTRAN.ăţ 1

Toate operele importante au fost traduse cu mult timp în urm . O să ă fiu un om mai valoros dac o s -l citesc pe Cicero în original? Cicero, pentruă ă numele lui Dumnezeu? Acest Alan Dershowitz2 al Republicii Romane? Eu nu luam nimic din toate astea în serios. Exersarea artei lament rilor era unulă dintre lucrurile pe care ne pl cea s -l facem în timpul excursiilor cuă ă bicicleta. (Habar n-aveam cine o fi fost Alan Dershowitz, b nuiam c unulă ă dintre colegii lui de şcoal .) Dar, în ziua aceea, Jason era într-o dispozi ieă ţ schimb toare, stranie. Pedala s ltat din şa şi mergea cu pu in înainteaă ă ţ noastr . ă

Drumul c tre mall şerpuia printre parcele împ durite şi printre case înă ă culori pastelate, cu gr dini minu ios îngrijite, ale c ror aspersoare trasau înă ţ ă aer curcubee. Soarele putea fi contraf cut şi filtrat, dar razele lui întret iauă ă pic turile de ap în c dere, sp rgându-se totuşi în culori, şi p reau oă ă ă ă ă binecuvântare când ieşeam din umbra stejarilor, intrând pe pavajul de un alb scânteietor.

Dup zece sau cincisprezece minute de pedalat lejer, în fa a noastră ţ ă s-a conturat partea de pe culme din Bantam Hill Road, ultimul obstacol şi un punct major de reper pe traseul c tre mall. Drumul era abrupt, dar, deă partea cealalt , cobora pân în parcarea magazinului universal pe o pantă ă ă lung şi lin . ă ă

Jase parcursese deja un sfert din distan a c tre vârf. ţ ăDiane mi-a aruncat o privire r ut cioas . ă ă ă— Facem o întrecere? Ideea era demoralizant . Gemenii îşi s rb toriser zilele de naştere înă ă ă ă

iunie. A mea era în octombrie, în fiecare var , nu erau mai mari decât mineă doar cu un singur an, ci cu doi, ei împliniser cincisprezece, dar euă continuam s am treisprezece, pentru înc dou luni frustrante. Diferen a seă ă ă ţ traducea într-un avantaj fizic. Diane ştia probabil c nu aveam cum s-oă întrec mergând în susul dealului, dar s-a îndep rtat oricum, iar eu am oftată şi m-am l sat cu mai mult putere pe pedalele rablei mele, care scâr âia. ă ă ţ

N-a fost nici un concurs. Diane s-a s ltat de pe şaua maşin riei eiă ă sclipitoare de aluminiu şi, când a ajuns la baza pantei, îşi luase deja un avânt extraordinar.

Trei feti e care desenau cu cret pe pavaj i-au fugit din cale. Mi-aţ ă aruncat peste um r o privire pe jum tate încurajatoare, pe jum tateă ă ă batjocoritoare.

Drumul abrupt i-a furat din for a motrice, dar ea a schimbat vitezeleţ cu dexteritate şi şi-a pus din nou picioarele la treab . Jason se oprise peă culme şi se leg na, sprijinit pe piciorul lung, privind curios în urm . Eu mi-ă ăam dat toat silin a, dar, pe la jum tatea dealului, vechea mea biciclet maiă ţ ă ă mult se cl tina decât înainta, aşa c am fost nevoit s m las pe-o parte şiă ă ă ă s cobor, continuând urcuşul pe jos. ă

Când am ajuns, în cele din urm , Diane mi-a adresat un rânjet. ă— Ai câştigat, i-am spus.

1 Limbaj de programare ap rut în anii '50 (n. tr.).ă

2 Avocat şi comentator politic american, n scut în 1938 (n. tr.).ă25

— Îmi pare r u, Tyler. N-a fost o întrecere tocmai cinstit . ă ăAm ridicat din umeri, stânjenit. Drumul se sfârşea într-o fund tur , unde parcele reziden iale fuseseră ă ţ ă

delimitate cu sfori întinse între stâlpi, f r s se fi construit vreo cas . Mall-ă ă ă ăul se afla în partea de vest, în josul unei pante lungi, nisipoase. Printre arborii pitici şi tufele de fructe de p dure era t iat o potec de p mântă ă ă ă ă b t torit. ă ă

— Ne vedem jos, a spus ea, şi s-a îndep rtat din nou. ă

Ne-am înl n uit bicicletele de un suport special şi am intrat în cl direaă ţ ă de sticl a mall-ului. ă

Era un loc liniştitor, în primul rând fiindc se schimbase foarte pu ină ţ din octombrie încoace. Ziarele şi televiziunile puteau s fie înc în alert ,ă ă ă dar magazinul universal ducea o existen statornicit într-o binecuvântatţă ă ă negare a modific rilor. Singura dovad a faptului c era posibil ca, în lumeaă ă ă larg , ceva s fi deviat de la normal, erau absen a vitrinei cu antene deă ă ţ satelit din lan ul de raioane cu produse electronice de larg consum şiţ rev rsarea de titluri legate de luna octombrie de pe c r ile expuse peă ă ţ rafturile libr riei. Jason a pufnit, cu ochii la un volum broşat cu copertă ă lucioas , albastr cu auriu, care pretindea c leag Evenimentul dină ă ă ă Octombrie de o prorocire biblic . ă

— Profe iile cel mai uşor de f cut sunt cele care prezic lucruri dejaţ ă întâmplate.

Diane i-a aruncat o privire exasperat . ă— Nu trebuie s - i ba i joc de o prorocire pentru simplul motiv c nuă ţ ţ ă

crezi în ea. — Practic vorbind, nu-mi bat joc decât de copert . N-am citit cartea. ă— Poate ar trebui. — De ce? Ce idee aperi de data asta? — Nu ap r nimic. Dar poate Dumnezeu are vreo leg tur cu celeă ă ă

întâmplate în octombrie. Asta nu sun chiar atât de ridicol. ă— Ba da, a zis Jason, de fapt chiar sun ridicol. ăEa şi-a rostogolit ochii şi a pornit, furioas , înaintea noastr , oftând caă ă

pentru sine îns şi. Jase a îndesat cartea la loc, pe raft. ăI-am spus c , dup p rerea mea, oamenii îşi doreau, pur şi simplu, să ă ă ă

în eleag ce se întâmplase şi sta era motivul pentru care existau astfel deţ ă ă c r i. ă ţ

— Sau poate c oamenii nu vor decât s pretind c în eleg. Aşa cevaă ă ă ă ţ se numeşte „negare”. Vrei s - i spun ceva, Tyler? ă ţ

— Sigur c da, am r spuns. ă ă— Po i s p strezi secretul? ţ ă ăŞi-a coborât vocea astfel încât s nu-l poat auzi nici m car Diane,ă ă ă

care era cu câ iva metri înaintea noastr . ţ ă— Ştirea înc n-a fost dat publicit ii. ă ă ăţUna dintre caracteristicile remarcabile ale lui Jason era c ştia adeseaă

lucruri cu adev rat importante cu o zi sau dou înainte de a fi difuzate laă ă ştirile serii. Într-un anumit sens, Academia Rice nu era decât şcoala lui de zi, pentru el, adev rata educa ie se desf şura sub supravegherea tat lui s u,ă ţ ă ă ă

26

iar E.D. îşi dorise, de la bun început, ca b iatul s în eleag modul în careă ă ţ ă afacerile, ştiin a şi tehnologia se intersectau cu puterea politic . El însuşiţ ă ac iona inând seama de asta. Dispari ia sateli ilor de telecomunica iiţ ţ ţ ţ ţ deschisese o nou şi vast pia de desfacere, civil şi militar , pentruă ă ţă ă ă baloanele sta ionare la altitudine înalt produse de compania lui. ţ ă

O tehnologie de niş se transformase în curent principal şi E.D.ă c l rea pe creasta valului. Iar uneori îi împ rt şea fiului s u deă ă ă ă ă cincisprezece ani secrete pe care nu ar fi îndr znit s i le şopteasc unuiă ă ă reprezentant al concuren ei. ţ

Bineîn eles c E.D. nu ştia c Jase îmi dezv luia din când în cândţ ă ă ă aceste secrete. Dar eu le p stram cu sfin enie. (Şi, oricum, cui i le-aş fiă ţ putut spune? Nu aveam nici un alt prieten adev rat. Tr iam într-un soi deă ă cartier al parveni ilor, unde deosebirile de clas erau m surate cu mareţ ă ă precizie: fiul serios şi studios al unei femei singure, tr ind din salariul ei, nuă era în topul preferin elor nim nui.) El şi-a mai coborât o idee glasul. ţ ă

— Ai auzit de cei trei cosmonau i ruşi? Cei care se aflau pe orbit înţ ă octombrie? Disp ru i în noaptea Evenimentului şi considera i mor i. ă ţ ţ ţ

Am dat din cap. — Unul dintre ei e în via . E viu şi e la Moscova. Ruşii nu spun preaţă

multe. Dar se zvoneşte c e complet nebun. ăM-am holbat la el, dar el n-avea de gând s spun nimic mai mult. ă ă

A fost nevoie de doisprezece ani pentru ca adev rul s ajung laă ă ă urechile publicului, dar când a fost în sfârşit publicat (ca not de subsol într-ăo carte european de istorie a primilor ani ai Turbionului), mi-am adusă aminte de ziua aceea din mall. Iat ce se întâmplase: în noapteaă Evenimentului din Octombrie, trei cosmonau i ruşi se aflaser pe orbit ,ţ ă ă întorcându-se dintr-o misiune de între inere a muribundei Sta ii Spa ialeţ ţ ţ Interna ionale. La pu in timp dup miezul nop ii, ora din Washington,ţ ţ ă ţ comandantul misiunii, un oarecare colonel Leonid Glavin, notase pierderea semnalului emis de punctul de control terestru, dup care încercase înă repetate rânduri s restabileasc leg tura, f r nici un succes. ă ă ă ă ă

Oricât de alarmant ar fi fost faptul pentru cosmonau i, lucrurile seţ înr ut iser cu repeziciune. ă ăţ ă

Când Soyuz trecuse din partea întunecat a P mântului în cea undeă ă mijeau zorii, descoperiser c planeta în jurul c reia orbitau fusese înlocuită ă ă ă cu o sfer neagr , care nu reflecta nici un fel de lumin . ă ă ă

În cele din urm , colonelul Glavin avea s-o descrie astfel: oă întunecime, o absen sesizabil numai atunci când absorbea luminaţă ă soarelui, o eclips perpetu . Ciclul orbital rapid al succesiunii r s ritului şiă ă ă ă apusului era singura dovad vizual care îi putea convinge c P mântulă ă ă ă continua s existe. Lumina soarelui ap rea pe neaşteptate din spateleă ă siluetei discului, f r s provoace nici o reflexie pe suprafa a întunecat deă ă ă ţ ă dedesubt, şi disp rea tot atât de brusc când naveta spa ial aluneca înă ţ ă noapte.

Cosmonau ii nu puteau pricepe ce se întâmplase şi groaza lor trebuieţ s fi fost inimaginabil . ă ă

27

Dup ce orbitaser vreme de o s pt mân în jurul întunecimii f ră ă ă ă ă ă ă noim de sub ei, cosmonau ii votaser în favoarea unei tentative deă ţ ă p trundere neasistat în atmosfer , mai degrab decât pentru r mânerea înă ă ă ă ă spa iu sau pentru o încercare de cuplare la Sta ia Spa ial Interna ionalţ ţ ţ ă ţ ă pustie. Aleseser s -şi g seasc sfârşitul pe P mânt sau pe indiferent ceă ă ă ă ă devenise el, mai degrab decât s moar de foame în singur tate. Dar, înă ă ă ă absen a ghid rii de la sol şi a reperelor vizuale, fuseser nevoi i s seţ ă ă ţ ă bazeze pe calcule extrapolate pornind de la ultima lor pozi ie cunoscut . Caţ ă urmare, naveta Soyuz reintrase în atmosfer sub un unghi periculos deă abrupt, resim ise o for gravita ional imens şi pierduse o paraşut deţ ţă ţ ă ă ă importan critic în timpul coborârii. ţă ă

Naveta se pr buşise cu mare vitez înspre coasta împ durit a unuiă ă ă ă deal de pe valea râului Ruhr. Vasili Golubev îşi pierduse via a în urmaţ impactului, Valentina Kirchoff suferise un traumatism în zona cranian şiă murise dup câteva ore. N uc, doar cu o fractur la încheietura mâinii şiă ă ă câteva zgârieturi, colonelul Glavin reuşise s ias din nava spa ial , fiindă ă ţ ă descoperit în cele din urm de o echip de salvare german şi repatriat,ă ă ă ajungând în custodia autorit ilor ruse. ăţ

Dup examin ri repetate, ruşii ajunseser la concluzia c Galvin îşiă ă ă ă pierduse min ile, ca urmare a încerc rii prin care trecuse. Colonelul continuaţ ă s insiste c el şi echipajul s u petrecuser trei s pt mâni pe orbit , dară ă ă ă ă ă ă asta era, evident, o nebunie...

Pentru c , aşa cum se întâmplase cu toate celelalte obiecte f cute deă ă mâna omului recuperate de pe orbit , naveta Soyuz c zuse pe P mânt chiară ă ă în noaptea Evenimentului din Octombrie.

Am luat prânzul în zona din mall rezervat bufetelor express, undeă Diane a v zut trei fete pe care le cunoştea de la Rice. Erau mai mari decâtă ea şi, în ochii mei, p reau inacceptabil de sofisticate, cu p rul având oă ă nuan de albastru sau de roz, cu pantaloni evaza i l sa i în josul şoldurilorţă ţ ă ţ şi cu cruciuli e minuscule de aur pe l n işoarele din jurul gâturilor palide. ţ ă ţ

Diane şi-a f cut ghemotoc şerve elul de la MexiTaco şi a dezertat,ă ţ trecând la masa lor, unde şi-au apropiat capetele şi au izbucnit apoi în râs. Am avut dintr-odat impresia c îmi pierise cheful de burrito cu cartofiă ă pr ji i. ă ţ

Jason mi-a evaluat expresia fe ei. ţ— Ştii, a spus el, cu blânde e, era inevitabil. ţ— Ce anume? — Ea nu mai tr ieşte în lumea noastr . Tu, eu, Diane, Casa Mare,ă ă

Casa Mic , sâmbetele la mall, duminicile la film. Asta mergea când eramă copii. Dar nu mai suntem.

Nu mai eram? Nu, sigur c nu, dar oare luasem cu adev rat înă ă considerare ce însemna sau ce ar fi putut însemna asta?

— Ea are ciclu de un an de zile, a ad ugat Jason. ăMi-e mi-a fugit sângele din obraji. Era mai mult decât trebuia s aflu.ă

Şi totuşi: eram gelos pentru c el ştiuse, iar eu nu. Mie nu-mi vorbise niciă despre ciclul ei, nici despre prietenele de la Rice. Am în eles, dintr-odat , cţ ă ă toate confiden ele pe care mi le f cuse la telefon fuseser ale unui copil,ţ ă ă poveşti despre Jason şi p rin ii lor, despre ce nu-i pl cea s m nânce laă ţ ă ă ă cin . Dar iat dovada c îmi ascunsese tot atât de multe pe cât îmiă ă ă

28

dest inuise, iat o Diane pe care nu o cunoscusem niciodat , manifestându-ă ă ăse cu voioşie la masa de pe partea cealalt a aleii. ă

— Ar trebui s mergem acas , i-am spus lui Jason. ă ăMi-a adresat o privire comp timitoare. ă— Dac vrei. ăS-a ridicat în picioare. — N-ai de gând s -i spui Dianei c plec m? ă ă ă— Cred c e ocupat , Tyler. Cred c a g sit ceva de f cut. ă ă ă ă ă— Dar trebuie s se-ntoarc împreun cu noi. ă ă ă— Nu, nu trebuie. Asta mi s-a p rut o ofens . Nu se putea lep da de noi, pur şi simplu.ă ă ă

Era mai presus de aşa ceva. M-am ridicat în picioare şi m-am dus la masa Dianei. Ea şi cele trei prietene ale ei mi-au acordat toat aten ia. Eu m-amă ţ

uitat direct în ochii ei, ignorându-le pe celelalte. — Noi plec m, am spus. ăCele trei fete de la Rice au râs. Diane s-a mul umit s surâd ,ţ ă ă

stânjenit , şi a r spuns: ă ă— OK, Ty. Foarte bine. Ne vedem mai târziu. — Dar... Dar ce? Ea nici m car nu se mai uita la mine. ăÎn timp ce m îndep rtam, am auzit-o pe una dintre prietenele eiă ă

întrebând-o dac eram „un alt frate”. ăNu, a zis ea. E doar un puşti pe care îl cunosc.

Jason, care devenise deranjant de comp timitor, a propus s facemă ă schimb de biciclete pe drumul de întoarcere. De fapt, bicicleta lui nu mă interesa în momentul acela, dar m-am gândit c schimbul m-ar fi ajutat s -ă ămi maschez sentimentele.

Aşa c ne-am croit drum înapoi, spre culme, pe Bantam Hill Road,ă pân în locul de unde asfaltul începea s se întind , ca o panglic neagr , înă ă ă ă ă josul str zilor umbrite de copaci. Prânzul p rea o bucat de zgur încastrată ă ă ă ă sub coastele mele. Odat ajuns în cap tul fund turii, am ezitat, privindă ă ă drumul care cobora în pant abrupt . ă ă

— Las-o s alunece la vale, a spus Jason. D -i drumul. Obişnuieşte-teă ă cu ea.

Viteza ar fi putut s -mi abat aten ia? Oare exista ceva care s -miă ă ţ ă abat aten ia? M detestam fiindc îmi îng duisem s cred c eram centrulă ţ ă ă ă ă ă universului Dianei. Când eu eram, de fapt, doar un puşti pe care-l cunoştea.

Dar bicicleta pe care mi-o împrumutase Jason era într-adev ră minunat . M-am ridicat în picioare pe pedale, sfidând gravita ia, l sând-oă ţ ă s -şi arate cea mai cumplit fa . Cauciucurile au scrâşnit pe asfaltulă ă ţă pr fuit, dar lan urile şi schimb torul de viteze erau ca de m tase, nuă ţ ă ă scoteau nici un zgomot, cu excep ia zumzetului delicat al rulmen ilor. Vântulţ ţ se prelingea pe lâng mine în timp ce prindeam vitez . ă ă

Suferind din dragoste, îns liber, am zburat pe lâng casele vopsite,ă ă cu aspect pedant, cu maşini scumpe parcate pe aleile de la intrare. Când m-am apropiat de baza pantei am început s ap s frâna de mân , diminuândă ă ă

29

avântul bicicletei f r s-o încetinesc de fapt. Nu voiam s m opresc. Îmiă ă ă ă doream s nu m mai opresc niciodat . Era o plimbare excelent . ă ă ă ă

Dar drumul a devenit plan, iar eu am frânat, am înclinat bicicleta pe o parte şi m-am oprit cu piciorul stâng pe asfalt. M-am uitat înapoi.

Jason era tot în vârful dealului, cu vechea mea biciclet demodat subă ă el, şi se afla acum atât de departe încât p rea un c l re singuratic dintr-ună ă ă ţ western de demult. I-am f cut cu mâna. Era rândul lui. ă

Probabil c Jason urcase şi coborâse dealul la de o mie de ori. Dar nuă ă o f cuse niciodat pe o biciclet ruginit , cump rat ieftin, la mâna a doua. ă ă ă ă ă ă

Îns bicicleta i se potrivea mai bine decât mi se potrivea mie. Aveaă picioare mai lungi decât ale mele şi nu p rea pitic pe lâng ea. Dar nu maiă ă f cuser m niciodat schimb de biciclete şi, în clipa aceea, m-am gândit câteă ă ă defecte şi câte sensibilit i avea a mea şi cât de bine o cunoşteam eu, cumăţ înv asem s nu virez brusc la dreapta, din cauza cadrului pu in camăţ ă ţ strâmb, cum trebuia s te str duieşti s p strezi direc ia şi s nu ui i că ă ă ă ţ ă ţ ă schimb torul de viteze era o fars . Jason habar n-avea. Dealul putea fiă ă am gitor. ă

Am vrut s -i spun s nu-l coboare în vitez , dar el nu m-ar fi auzit niciă ă ă dac aş fi strigat, m îndep rtasem prea repede, i-o luasem cu prea multă ă ă înainte. S-a ridicat în picioare ca un copil uriaş şi neîndemânatic.

Bicicleta era grea. A avut nevoie de câteva secunde ca s prindă ă vitez , dar ştiam cât de greu avea s se opreasc . Era o biciclet masiv ,ă ă ă ă ă f r pic de elegan . ă ă ţă

Mâinile mi s-au încleştat de nişte frâne imaginare. Cred c Jason nu şi-a dat seama c avea o problem înainte de aă ă ă

parcurge trei sferturi din lungimea pantei. În momentul acela, lan ul ruginitţ al bicicletei s-a rupt pe neaşteptate şi l-a pleznit peste glezn . Acumă ajunsese destul de aproape, aşa c i-am v zut tres rirea de durere şi l-amă ă ă auzit ipând. ţ

Bicicleta s-a cl tinat, dar el a reuşit, printr-un miracol, s-o men in înă ţ ă pozi ie vertical . ţ ă

O bucat de lan s-a încâlcit între spi ele ro ii din spate, de undeă ţ ţ ţ biciuia axul, f când un zgomot de pickammer stricat. Dou case în susulă ă drumului, o femeie care îşi plivea gr dina şi-a acoperit urechile şi s-a întorsă s vad ce se întâmpla. ă ă

Partea uluitoare a fost timpul îndelungat în care a reuşit Jase să p streze controlul bicicletei. Nu era atlet, dar se sim ea în largul s u înă ţ ă trupul mare, cu membre lungi. Şi-a întins picioarele ca s -şi p strezeă ă echilibrul, pedalele nu mai erau de nici un folos, şi a men inut roata din faţ ţă dreapt , pe când cea din spate se blocase şi derapa. Şi-a continuat drumul.ă M-a uimit faptul c trupul nu i s-a crispat, ci a p rut s se relaxeze, de parcă ă ă ă ar fi fost angrenat în rezolvarea unei probleme dificile, dar atractive, şi ar fi crezut, cu toat încrederea, c se putea baza pe ansamblul constituit dină ă mintea sa, trupul s u şi bicicleta pe care se afla pentru a ieşi în siguran laă ţă liman.

Cea din urm a cedat prima. Bucata periculoas de lan unsuros careă ă ţ se b l ng nea s-a împ nat între cauciuc şi cadru. Roata deja sl bit s-aă ă ă ă ă ă înclinat, strâmbându-se într-un mod inadmisibil, apoi s-a îndoit, azvârlind în toate p r ile buc i de cauciuc sfâşiat şi bilele rulmen ilor. Jason s-aă ţ ăţ ţ

30

desprins de biciclet şi a f cut un salt prin aer, ca un manechin aruncat peă ă fereastr , de la mare în l ime. A lovit pavajul mai întâi cu t lpile, apoi cuă ă ţ ă genunchii, cu coatele, cu capul. S-a oprit locului, în timp ce bicicleta ruptă se rostogolea pe lâng el. A ajuns în şan ul de pe marginea drumului, cuă ţ roata din fa continuând s se roteasc , z ng nind. Am l sat bicicleta luiţă ă ă ă ă ă Jason s cad şi am alergat spre el. ă ă

Jason s-a r sucit şi s-a uitat în sus, înc n ucit. Pantalonii şi c maşa iă ă ă ă se rupseser . Pielea de pe frunte şi de pe vârful nasului îi fusese jupuit cuă ă brutalitate şi sângera din belşug. Avea glezna sfâşiat . Ochii i se umeziseră ă de durere.

— Tyler... Oh, , ... Îmi pare r u de bicicleta ta, omule. ăă ăă ăN-am dat prea mare important acelui accident, dar, în anii care auă

urmat, mi l-am reamintit din când în când – bicicleta şi trupul lui Jason în capcana periculoas a accelera iei şi convingerea lui imperturbabil c oă ţ ă ă putea scoate la cap t, de unul singur, dac se str duia destul de mult, dacă ă ă ă nu pierdea controlul.

Am abandonat în şan bicicleta de nereparat şi eu am dus-o acas peţ ă cea de ultim genera ie a lui Jason, mergând pe lâng . El şi-a târşâită ţ ă picioarele al turi de mine, suferind, dar str duindu-se s n-o arate, cu mânaă ă ă dreapt pe fruntea mustind de sânge, ca şi cum ar fi avut o durere cumplită ă de cap, ceea ce cred c se şi întâmpla. ă

Odat ajunşi la Casa Mare, amândoi p rin ii lui Jason au coborâtă ă ţ treptele verandei, ieşind pe alee, în întâmpinarea noastr . E.D. Lawton, careă ne v zuse probabil de pe fereastra biroului, p rea furios şi alarmat, cuă ă buzele încre ite într-o expresie încruntat şi cu sprâncenele coborâte c treţ ă ă ochii p trunz tori, în spatele lui, mama lui Jason p rea distant , mai pu ină ă ă ă ţ interesat , poate chiar pu in b ut , dup cum se cl tinase ieşind pe uş . ă ţ ă ă ă ă ă

E.D. l-a examinat pe Jase, care a devenit, dintr-odat , un puştană nesigur pe sine, şi i-a spus s fug în cas s se spele. ă ă ă ă

Pe urm s-a întors spre mine. ă— Tyler, a f cut el. ă— Domnule? — Presupun c nu eşti r spunz tor pentru asta. ă ă ăSper s fie adev rat. ă ăOare observase c bicicleta mea lipsea şi c a lui Jason era intact ?ă ă ă

M acuza de ceva? Nu ştiam ce s spun. Mi-am coborât privirea spre peluz .ă ă ă E.D. a oftat. — D -mi voie s - i explic ceva. Eşti prietenul lui Jason. E bine, areă ă ţ

nevoie de aşa ceva. Dar trebuie s în elegi, aşa cum în elege şi mama ta, că ţ ţ ă prezen a ta aici implic nişte responsabilit i. Dac vrei s - i petreci timpulţ ă ăţ ă ă ţ cu el, m aştept s -i por i de grij . M aştept s - i foloseşti ra iunea. Poateă ă ţ ă ă ă ţ ţ c i se pare un b iat obişnuit. Dar nu e. Jason e foarte inteligent şi are înă ţ ă fa un viitor. Nu putem l sa s i se interpun ceva în cale. ţă ă ă ă

— Corect, s-a amestecat Carol Lawton, iar eu am c p tat certitudineaă ă c b use. ă ă

Şi-a l sat capul pe o parte şi a fost cât pe ce s se-mpiedice pe fâşiaă ă de pietriş care desp r ea aleea de gardul viu. ă ţ

31

— Corect, e un geniu dat naibii. O s fie cel mai tân r geniu de laă ă M.I.T.1 S nu-l spargi, Tyler, e fragil. ă

E.D. nu şi-a luat ochii de la mine. — Du-te în untru, Carol, a spus el, cu voce inexpresiv . Ne în elegemă ă ţ

unul pe altul, Tyler? — Da, domnule, am min it eu. ţNu-l în elegeam nicidecum pe E.D. Dar ştiam c , în tot ceea ceţ ă

spusese, exista şi ceva adev rat. ăDa, Jason era un tip deosebit. Şi da, era treaba mea s -i port de grij . ă ă

TIMP DEZARTICULAT

Am aflat pentru prima oar adev rul despre Turbion la cinci ani după ă ă Evenimentul din Octombrie, la o petrecere de iarn , într-o noapte cumplit deă friguroas . Ca de obicei, vestea ne-a adus-o Jason. ă

Seara a început cu o cin la familia Lawton. Jason venise de laă universitate în vacan a de Cr ciun, aşa c masa avea ceva festiv, cu toateţ ă ă c nu lua parte „decât familia”, eu fusesem invitat la insisten ele lui Jase,ă ţ probabil trecându-se peste obiec iile lui E.D. ţ

— Şi mama ta ar fi trebuit s fie aici, a şoptit Diane, când mi-a deschisă uşa. Am încercat s -l fac pe E.D. s-o invite, dar... ă

A ridicat din umeri. Era OK, i-am spus eu. Jason trecuse deja pe la noi, s ne salute. ă— Oricum, mama nu se simte bine. St tea în pat, chinuit de o migren , ceea ce era neobişnuit. Iar mieă ă ă

mi-ar fi fost greu s m plâng de purtarea lui E.D.: cu o lun în urm , seă ă ă ă oferise s -mi pl teasc taxele la facultatea de medicin dac luamă ă ă ă ă examenul de admitere „pentru c , a spus el, tat l t u şi-ar fi dorit asta”.ă ă ă Gestul era atât generos, cât şi, cumva, de o fals afec iune, dar nu-miă ţ puteam permite s -l refuz. ă

Tat l meu, Marcus Dupree, fusese cel mai apropiat (unii spuneauă singurul) prieten al lui E.D.

Lawton din Sacramento, în vremurile când se sileau s bage aparaturaă de monitorizare din aerostat pe gâtul biroului meteorologic şi al patrulelor de grani . Eu mi-l aduceam aminte vag, şi amintirile mele se topiser înţă ă poveştile mamei, b taia în uş din noaptea mor ii lui fiind singura careă ă ţ r m sese distinct . Fusese singurul fiu al unei familii b t ioase de canadieniă ă ă ă ă francezi din Maine, mândru de diploma lui de inginer şi plin de talent, dar naiv în privin a banilor: îşi pierduse economiile în specula ii bursiere,ţ ţ l sându-i mamei o ipotec pe care ea nu o putuse r scump ra. ă ă ă ă

1 Massachusetts Institute of Technology (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) (n. tr.).32

Când se mutaser în est, Carol şi E. D. Lawton o angajaser pe mamaă ă ca menajer , probabil într-o încercare a lui de a p stra vie amintireaă ă prietenului.

Avea importan c n-o l sa niciodat s uite c îi f cuse aceastţă ă ă ă ă ă ă ă favoare? C , de atunci, o trata ca pe un accesoriu al gospod riei? C p straă ă ă ă un soi de organizare pe baz de caste, în care familia Dupree era, în modă v dit, de mâna a doua? Poate c da, poate c nu. Orice fel de generozitateă ă ă e o pas re rar , obişnuia s spun mama. Aşa c poate nu f ceam altcevaă ă ă ă ă ă decât s -mi imaginez (sau poate eram prea sensibil) pl cerea cu care p reaă ă ă s priveasc decalajul dintre intelectul lui Jason şi al meu, aparenta luiă ă convingere c venisem pe lume pentru a fi un termen de compara ie pentruă ţ fiul s u, etalonul conven ional al normalit ii fa de care puteau fiă ţ ăţ ţă m surate calit ile lui deosebite. ă ăţ

Din fericire, atât Jase, cât şi eu ştiam c era o porc rie. ă ăCând m-am aşezat, Carol şi Diane st teau deja la mas . În modă ă

excep ional, cea dintâi era treaz în seara aceea sau cel pu in nu atât deţ ă ţ beat încât s se poat observa. Renun ase s practice medicina cu vreoă ă ă ţ ă doi ani în urm şi, la vremea aceea, avea tendin a s nu se dep rteze deă ţ ă ă cas , ca s evite riscul conducerii maşinii în stare de ebrietate. Mi-a zâmbit,ă ă cu gândul în alt parte. ă

— Bine-ai venit, Tyler! Dup câteva minute, tat l şi fiul au coborât împreun , schimbândă ă ă

priviri şi încruntându-se: era clar c se întâmpla ceva. Jason a dat distrat dină cap când s-a aşezat pe scaunul de lâng mine. ă

Aşa cum se întâmpla la cele mai multe dintre evenimentele de familie ale familiei Lawton, cina a fost prieteneasc , având totuşi ceva for at. Amă ţ b tut apa-n piu şi am discutat tot felul de nimicuri. Carol era distant . E.D.ă ă ă era neobişnuit de t cut. Diane şi Jason încercau s sus in conversa ia, dară ă ţ ă ţ era evident c între cel de-al doilea şi tat l lor se petrecuse ceva despreă ă care nu voia s vorbeasc nici unul. Jase p rea atât de re inut, încât laă ă ă ţ desert m-am întrebat dac nu cumva era bolnav. Îşi ridica arareori ochii dină farfurie şi abia dac se atingea de mâncare. Când a venit timpul s ieşim, s-ă ăa ridicat cu o evident lips de tragere de inim şi a p rut gata s cear să ă ă ă ă ă ă fie scutit de aşa ceva, înainte ca E.D. Lawton s spun : ă ă

— D -i drumul, ia- i o noapte liber . O s - i fac bine. ă ţ ă ă ţ ăIar eu m-am întrebat: o noapte liber de la ce? Ne-am dus laă

petrecere cu maşina Dianei, o Honda modest , „de genul prima meaă maşin ”, cum o descria ea. Eu m-am aşezat în spatele scaunului şoferului,ă iar Jason s-a instalat pe locul pasagerului, al turi de sora lui, cu genunchiiă lipi i de torpedo, înc ursuz. ţ ă

— Ce-a f cut, l-a întrebat Diane, i-a tras una la fund? ă ţ— Nu tocmai. — Te por i de parc ar fi f cut-o. ţ ă ă— Da? Scuze. Cerul era întunecat, bineîn eles. Când am virat spre nord, farurile auţ

m turat peluzele înz pezite şi un zid de copaci desfrunzi i. Cu trei zile înă ă ţ urm , c zuse o ninsoare demn de consemnat, urmat de un ger muşc tor,ă ă ă ă ă care pusese z pada la p strare, sub o crust de ghea , în oricare dintreă ă ă ţă

33

locurile unde nu ajunseser plugurile. Câteva maşini ne-au dep şit,ă ă accelerând cu pruden . ţă

— Atunci ce-a fost, a continuat Diane cu întreb rile, ceva serios? ăEl a ridicat din umeri. — R zboi? Epidemie? Foamete? Jason a ridicat din nou din umeri şi şi-ă

a s ltat gulerul hainei. ă

N-a fost grozav de binedispus nici la petrecere. Pe de alt parte, nici petrecerea n-a fost grozav . ă ăEra o întrunire a foştilor colegi de clas ai lui Jason şi Diane şi aă

cunoştin elor de la Rice, g zduit de familia unui alt absolvent, acumţ ă ă student la o facultate din Ivy League1. P rin ii lui se str duiser să ţ ă ă ă organizeze o petrecere care s se încadreze cu demnitate în tem :ă ă sandviciuri, cacao fierbinte şi s niuş pe panta domoal din spatele casei.ă ă Dar, pentru majoritatea oaspe ilor, copii de bani gata care schiaser laţ ă Zermatt sau Gstaad, în Elve ia, înainte de a-şi scoate aparatele dentare, nuţ era decât un pretext pentru o be ie clandestin . Afar , sub şirurile deţ ă ă becule e colorate, ploştile argintii treceau din mân -n mân , iar un oarecareţ ă ă Brent vindea doze de câte un gram de ecstasy.

Jason a g sit un scaun într-un col şi s-a aşezat, încruntându-se laă ţ oricine avea o figur prietenoas . ă ă

Diane m-a prezentat unei fete cu ochi mari, care se numea Holly, apoi m-a p r sit. Holly s-a lansat într-un monolog despre toate filmele pe care leă ă v zuse în ultimele dou sprezece luni. M-a plimbat în jurul înc perii pentruă ă ă aproape o or , oprindu-se din când în când ca s înşface câte o bucat deă ă ă sushi de California de pe o tav . Când s-a scuzat, pentru o vizit la baie, m-ă ăam gr bit spre col ul care g zduia îmbufnarea lui Jason şi l-am implorat să ţ ă ă mergem împreun afar . ă ă

— N-am chef de s niuş. ă— Nici eu. Dar f -mi un hatâr, OK? Aşa c ne-am pus cizmele şiă ă

hainele şi ne-am târşâit picioarele afar . Noaptea era friguroas , f r vânt.ă ă ă ă O jum tate de duzin de elevi de la Rice st teau pe verand , într-o cea deă ă ă ă ţă fum de igar , fixându-ne cu privirea. Am mers pe o potec t iat în z pad ,ţ ă ă ă ă ă ă pân ce am ajuns s fim mai mult sau mai pu in singuri pe culmea unui deală ă ţ scund, privind în jos, spre nişte tipi care f ceau s niuş f r cine ştie ceă ă ă ă entuziasm, alunecând prin cercul str lucitor al luminilor de Cr ciun. I-amă ă povestit lui Jason despre Holly, care se ag ase de mine ca o lipitoare g tităţ ă ă în haine de la Gap.

— Toat lumea are probleme, a spus, ridicând din umeri. ă— Ce naiba e cu tine în seara asta? Dar celularul meu a sunat înainte

de a apuca s r spund . Era Diane, din cas . ă ă ă ă— Unde-a i plecat, b ie i? Holly e cam sictirit . S-o abandonezi în felulţ ă ţ ă

sta. E foarte nepoliticos, Tyler. ă— Trebuie s mai existe şi altcineva care s -i suporte conversa ia. ă ă ţ— E doar încordat . Nu cunoaşte aproape pe nimeni aici. ă— Îmi pare r u, dar de ce-ar trebui s m priveasc pe mine? ă ă ă ă

1 O asocia ie din care fac parte opt universit i din nord-estul Statelor Unite, acestea fiindţ ăţ Brown, Columbia, Corneli, Dartmouth, Harvard, Pennsylvania, Princeton şi Yale (n. tr.).

34

— M gândeam c voi doi v potrivi i. ă ă ă ţAm strâns din ochi. — Ne potrivim? Nu puteam interpreta asta în nici un mod favorabil. — Ce tot spui acolo, m-ai cuplat cu ea? Pentru una sau dou secundeă

încriminatoare, Diane a p strat t cerea. ă ă— Ei, haide, Tyler... n-o lua aşa. Vreme de cinci ani, cu Diane lucrurile erau când clare, când în cea ,ţă

ca într-un film de amatori, sau cel pu in aşa mi se p rea mie. Fuseserţ ă ă momente, mai ales dup plecarea lui Jason la universitate, când avusesemă impresia c îi eram cel mai bun prieten. ă

M suna, st team de vorb , mergeam împreun la cump r turi sau laă ă ă ă ă ă cinematograf. Eram prieteni.

Camarazi. Dac exista vreo urm de tensiune sexual , atunci p rea să ă ă ă ă vin numai din partea mea şi aveam grij s-o ascund, fiindc pân şi aceaă ă ă ă intimitate par ial era fragil . Ştiam, f r s fi fost nevoie s -mi spunţ ă ă ă ă ă ă ă cineva. Indiferent ce ar fi vrut Diane de la mine, nu era inclus nici un fel deă pasiune.

Bineîn eles c E.D. n-ar fi tolerat o rela ie între noi, decât dac eraţ ă ţ ă nevinovat , rezumându-se la a-i ine companie şi neprezentând pericolul deă ţ a lua o alt turnur . Dar distan a p rea s îi convin şi Dianei, iar uneoriă ă ţ ă ă ă treceau luni în şir când abia dac o z ream. ă ă

Se întâmpla s -i fac cu mâna în vreme ce aştepta autobuzul de la Riceă (cât timp a mai mers acolo), dar în aceste perioade nu m suna şi, în rareleă ocazii când m sim eam destul de curajos ca s -i telefonez, nu aveaă ţ ă niciodat chef de vorb . ă ă

În asemenea r stimpuri m întâlneam, uneori, cu câte o coleg deă ă ă şcoal , de obicei fete timide, care ar fi preferat (adesea explicit) s ias cuă ă ă un tip v dit mai popular, dar care se resemnaser s accepte un substitut ală ă ă vie ii sociale. La şaptesprezece ani mi-am pierdut virginitatea în bra ele uneiţ ţ fete dr gu e, surprinz tor de înalt , pe nume Elaine Bowland. Am încercată ţ ă ă s m conving c eram îndr gostit de ea, dar dup opt sau nou s pt mâniă ă ă ă ă ă ă ă ne-am desp r it cu o combina ie de regret şi uşurare. ă ţ ţ

Dup fiecare dintre aceste episoade, Diane m suna pe neaşteptate şiă ă st team de vorb . Nu-mi povestea niciodat pe de-a-ntregul cum îşiă ă ă petrecuse timpul pe durata respectivei întreruperi a rela iei noastre şi astaţ era OK, fiindc în curând ne aveam din nou ca fra ii, suspenda i între iubireă ţ ţ şi pref c torie, între copil rie şi maturitate. ă ă ă

M str duiam s nu m aştept la mai mult. Dar nu m puteamă ă ă ă ă împiedica s doresc compania ei. M gândeam c şi ea o voia pe a mea. Laă ă ă urma urmelor, se întorcea întotdeauna la mine. Şi vedeam cum se relaxa când eram împreun , o vedeam zâmbind spontan când intram în înc pereaă ă unde se afla, aproape ca şi cum ar fi declarat: Oh, ce bine, Tyler e aici. Când e de fa , nu se întâmpl , niciodat , nimic r u.ţă ă ă ă

— Tyler? M întrebam ce-i spusese lui Holly. ă Tyler e cu adev rat dr gu , dar seă ă ţ

ine dup mine de ani întregi... voi doi v-a i în elege excelent!ţ ă ţ ţ — Tyler? P rea nefericit . ă ă

35

— Tyler, dac nu vrei s vorbim... ă ă— De fapt, cred c nu vreau. ă— Atunci vrei, te rog, s mi-l dai pe Jason? I-am întins lui celularul. Aă

ascultat o clip . ă— Suntem în vârful dealului, a spus apoi. Nu. Nu. De ce nu vii tu aici?

Nu e chiar atât de frig. Nu. Nu voiam s-o v d. Am dat s m îndep rtez. ă ă ă ă— Nu fi un idiot necioplit, Tyler, mi-a spus, aruncându-mi telefonul.

Trebuie s stau de vorb cu voi amândoi. ă ă— Despre ce? — Despre viitor. Replica era enervant de criptic . ă— Poate c ie nu i-o fi frig, dar mie îmi e. ă ţ ţEram glacial. — E mult mai important decât toate problemele tale cu sor -mea.ă

Jason era aproape caraghios de sobru. Şi ştiu ce-nseamn ea pentru tine. ă— Nu-nseamn nimic. ă— N-ar fi adev rat nici dac a i fi doar prieteni. ă ă ţ— Nu suntem altceva decât prieteni. Nu vorbisem niciodat cu adev rat cu el despre Diane, era unul dintreă ă

punctele unde se presupunea c discu iile noastre n-ar fi trebuit s ajung . ă ţ ă ă— Întreab-o pe ea. — Te-ai sictirit fiindc i-a prezentat-o pe Holly asta. ă ţ— Nu vreau s vorbesc. ă— E modul ei de a-şi manifesta evlavia. Noua ei preocupare. Citeşte

c r ile alea. ă ţ— Care? — Teologie apocaliptic . De obicei direct de pe raftul cu bestselleruri.ă

Ştii tu, C.R. Ratel, Rug ciuni în întunerică , abnega ia sinelui lumesc. Ar trebuiţ s te ui i mai mult la televizor. N-a încercat s te insulte. E un soi de gestă ţ ă nobil.

— Şi asta face s fie totul OK? ăM-am îndep rtat din nou de el, f când câ iva paşi în direc ia casei. Amă ă ţ ţ

început s m -ntreb cum puteam pleca f r maşin . ă ă ă ă ă— Tyler! m-a strigat, având în glas ceva care m-a f cut s m întorc.ă ă ă

Tyler, ascult -m ! M-ai întrebat ce m sâcâie. ă ă ăA oftat. — E.D. mi-a spus ceva despre Evenimentul din Octombrie. Înc nu s-aă

dat publicit ii. I-am promis c-o s p strez secretul. Dar am de gând s -miăţ ă ă ă încalc promisiunea. Pentru c , în toat lumea asta, nu exist decât treiă ă ă oameni pe care-i consider familia mea şi unul dintre ei e tata, iar ceilal i doiţ sunte i tu şi Diane. Aşa c ai putea s m mai supor i şi în urm toareleţ ă ă ă ţ ă câteva minute? Cu coada ochiului, am v zut-o pe Diane urcând panta, încă ă str duindu-se s -şi îmbrace hanoracul alb, cu o mân în mânec şi cu altaă ă ă ă afar . ă

M-am uitat la chipul lui Jason, la expresia lui dureros de nefericit înă lumina palid a decorului s rb toresc de dedesubt. Asta m-a însp imântată ă ă ă şi, nesocotindu-mi sentimentele, am fost de acord s r mân şi s ascult ceă ă ă avea de spus.

36

Când Diane a ajuns pe culme, i-a şoptit ceva. Ea l-a privit cu ochi mari şi a f cut un pas în spate, îndep rtându-se de noi amândoi. Pe urm , Jasonă ă ă a început s povesteasc , f r grab , metodic, cu voce aproapeă ă ă ă ă mângâietoare, dând glas unui coşmar ca şi cum ar fi spus o poveste de adormit copiii.

Aflase totul de la E.D., desigur. Dup Evenimentul din Octombrie, tat l lor se descurcase bine. Cândă ă

încetaser transmisiile prin satelit, Lawton Industries preluase ini iativa, cuă ţ planuri de punere imediat în practic a unei tehnologii înlocuitoareă ă eficiente: aerostate de înalt altitudine, baloane sofisticate, proiectateă pentru a pluti la infinit în stratosfer . Cinci ani mai târziu, aerostatele luiă purtau echipamente de telecomunica ii şi retransmisie, efectuând transmisiiţ multivoce şi de date, f când aproape orice putea face un satelită conven ional (în afar de GPS şi astronomie). Puterea şi influen a lui E.D.ţ ă ţ crescuser cu repeziciune. Ceva mai târziu, înfiin ase un grup de sus inere aă ţ ţ industriei aerospa iale, Funda ia Periheliu, şi fusese consultat de guvernulţ ţ federal în privin a unui num r de proiecte mai mult sau mai pu in publice –ţ ă ţ în cazul de fa , programul de Automatizare a Reintr rii Vehiculelor înţă ă atmosfer , ini iat de NASA. ă ţ

Trecuser deja doi ani de când NASA îşi perfec ionase sondele ARV.ă ţ Lans rile ini iale fuseser programate pentru investigarea scutului. Putea fiă ţ ă penetrat şi era posibil ob inerea unor date folositoare din exterior? Primaă ţ încercare fusese o lovitur oarb , aproape la propriu, cu o simpl capsulă ă ă ă ARV în vârful unei rachete Lockheed Martin Atlas 2AS recondi ionate,ţ lansat în întunericul absolut de deasupra bazei aeriene Vandenberg.ă P ruse imediat un eşec. Satelitul programat s petreac o s pt mân peă ă ă ă ă ă orbit c zuse în oceanul Atlantic, în preajma coastelor insulelor Bermude, laă ă câteva secunde dup lansare. Ca şi cum ar fi ricoşat de o margine, a spusă Jason.

Dar nu ricoşase. Când l-au recuperat, au desc rcat datele înregistrateă pe durata unei s pt mâni întregi. ă ă

— Cum de-a fost posibil? — Întrebarea nu este ce anume e posibil, ci ce anume s-a întâmplat.

Iat ce s-a întâmplat: capsula a petrecut şapte zile pe orbit şi s-a reîntorsă ă în aceeaşi noapte în care plecase.Ştim c asta s-a întâmplat, pentru c aşaă ă s-au petrecut lucrurile la toate lans rile pe care le-au încercat, şi au încercată în mod repetat.

— Ce s-a întâmplat? Despre ce vorbeşti, Jase? Despre o c l torie înă ă timp?

— Nu tocmai. — Nu tocmai? — Las -l s povesteasc , a spus Diane, cu voce sc zut . ă ă ă ă ă— Existau tot felul de indicii care demonstrau ce se întâmpla cu

adev rat, a continuat Jason. Observa iile de la sol p reau s sugereze c , înă ţ ă ă ă realitate, prima treapt a rachetei accelera la atingerea barierei, înainte deă a disp rea, ca şi cum ar fi fost atras dincolo, îns datele recuperate de laă ă ă bord nu reflectau un asemenea efect. Cele dou seturi de observa ii nuă ţ puteau fi suprapuse. Conform înregistr rilor de la sol, sateli ii accelerau spreă ţ barier , c zând apoi aproape imediat pe p mânt. Sateli ii raportau că ă ă ţ ă

37

ajunser f r piedici pe orbitele programate, r m seser acolo pe toată ă ă ă ă ă ă durata stabilit şi se reîntorseser , ca urmare a unei ac iuni proprii,ă ă ţ s pt mâni sau luni mai târziu. ă ă

(Ca în povestea cosmonautului rus, care nu fusese nici confirmat ,ă nici infirmat în mod oficial şi care devenise un fel de legend urban , m-ă ă ăam gândit eu.) Presupunând c ambele seturi de date erau corecte, nuă exista decât o singur explica ie: Timpul se scurgea în alt mod în afaraă ţ barierei.

Sau, scriind ecua ia sub o alt form , pe P mânt timpul se scurgeaţ ă ă ă mult mai încet decât în restul universului.

— V da i seama ce înseamn asta? ne-a întrebat Jason. Pân acum,ă ţ ă ă se p rea c ne afl m în interiorul unui soi de cuşc electromagnetic , avândă ă ă ă ă rolul de a regla energia care atinge suprafa a p mântului. Ceea ce esteţ ă adev rat. Numai c nu e decât un efect secundar, o mic parte a unuiă ă ă tablou mult mai amplu.

— Al cui efect secundar— Al aşa-zisului gradient temporal. V da i seama ce-nseamn asta?ă ţ ă

În fiecare secund scurs pe P mânt, dincolo de barier trece mult mai multă ă ă ă timp.

— Asta n-are sens, am ripostat eu, imediat. Ce proces fizic dat naibii ar fi implicat aici?

— Oameni cu mult mai mult experien decât mine se lupt cuă ţă ă întrebarea asta. Dar ideea de gradient temporal are o anumit capacitateă de a explica lucrurile. Dac între noi şi univers ar exista o diferenă ţă temporal , radia iile care lovesc planeta – razele soarelui, razele X, radia iileă ţ ţ cosmice – ar fi accelerate în mod propor ional. Radia iile solare de pe durataţ ţ unui întreg an condensate în zece secunde ar fi letale.

Aşa c bariera electromagnetic din jurul p mântului nu ne ascunde,ă ă ă ne protejeaz . Ecraneaz toate aceste radia ii concentrate – şi, cred eu,ă ă ţ deplasate spectral c tre albastru. ă

— Soarele fals, zise Diane, în elegând. ţ— Exact. Ne-au dat un soare fals fiindc adev ratul astru ne-ar fi ucis.ă ă

Lumin solar suficient şi corespunz tor distribuit pentru a mimaă ă ă ă ă anotimpurile, pentru a face posibil creşterea recoltelor şi evolu ia vremii.ă ţ Mareele, traiectoria noastr în jurul soarelui – masa, iner ia, gravita ia –ă ţ ţ toate aceste lucruri sunt controlate, nu doar ca s ne încetineasc trecereaă ă timpului, ci ca s ne p streze în via în timp ce o fac. ă ă ţă

— Controlate, am spus eu. Atunci nu e un fenomen natural. E o tehnologie.

— Cred c trebuie s admitem c da, a r spuns Jason. ă ă ă ă— Cineva ne face asta. — Se vorbeşte despre o ipotetic inteligen dominatoare. ă ţă— Dar care e scopul, ce sper s realizeze? ă ă— Nu ştiu. Nimeni nu ştie. Diane s-a holbat la fratele ei, s getând cu privirea aerul rece şiă

neclintit al iernii. Şi-a strâns hanoracul în jurul trupului şi s-a înfiorat. Nu din cauza frigului, ci fiindc ajunsese la întrebarea fundamental : ă ă

— Cât timp, Jason? Cât de mult timp a trecut acolo, afar ? Afar ,ă ă dincolo de întunecimea cerului.

38

Jason a ezitat, evident neavând nici o tragere de inim s -i r spund . ă ă ă ă— O gr mad de timp, a recunoscut. ă ă— Spune-ne cât, i-a cerut Diane, cu voce pierit . ă— Bine. Exist diferite metode de m surare. Dar, la ultima lansare, auă ă

emis un semnal de etalonare care a fost reflectat de suprafa a lunii. Luna seţ îndep rteaz de p mânt în fiecare an, ştia i asta? Cu o distan minuscul ,ă ă ă ţ ţă ă dar m surabil . Se ob ine un calendar aproximativ, cu atât mai exact cu câtă ă ţ trece mai mult timp. Ad uga i asta la alte indicii, cum ar fi deplasareaă ţ stelelor din vecin tate... ă

— Cât timp, Jason— De la Evenimentul din Octombrie au trecut cinci ani şi dou luni.ă

Dincolo de barier , asta se traduce prin ceva mai mult de cinci sute deă milioane de ani.

Era un num r care î i t ia r suflarea. ă ţ ă ăNu g seam nimic de spus. Nici m car un singur cuvânt. R m sesemă ă ă ă

f r grai. F r nici un gând. În clipa aceea nu se auzea nici un sunet, nimică ă ă ă în afar de pustietatea înghe at a nop ii. ă ţ ă ţ

— Şi cât timp ne-a mai r mas? a întrebat apoi Diane, care priveaă direct în miezul însp imânt tor al lucrurilor. ă ă

— Nici asta nu ştiu. Depinde. Bariera ne protejeaz într-o anumită ă m sur , dar cât de eficient este aceast protec ie? Exist nişte realit iă ă ă ă ţ ă ăţ inevitabile. Soarele e muritor, ca orice alt stea. Arde hidrogen, se dilat şi,ă ă pe m sur ce îmb trâneşte, devine tot mai fierbinte. P mântul îşiă ă ă ă desf şoar existen a într-un soi de zon locuibil a sistemului solar, iară ă ţ ă ă aceast zon se deplaseaz , continuu, c tre exterior. Aşa cum v spuneam,ă ă ă ă ă suntem proteja i, pe moment suntem OK, indiferent ce s-ar întâmpla. Dar, înţ cele din urm , P mântul va ajunge în heliosfer . Va fi înghi it de ea. Dincoloă ă ă ţ de un anumit punct, pur şi simplu nu mai exist întoarcere. ă

— Cât timp, Jase? El i-a adresat o privire comp timitoare. ă— Patruzeci, poate cincizeci de ani, a r spuns. Cu aproxima ie. ă ţ

39

ANNO DOMINI 4 x 109

Durerea era greu de st pânit, cu toat morfina cump rat de Dianeă ă ă ă de la o farmacie din Padang, la un pre ridicol. Febra era şi mai rea. ţ

Nu era neîntrerupt . Venea în valuri, ciorchini, bule de fierbin eal şiă ţ ă de zgomot explodându-mi pe neaşteptate în cap. Organismul îmi devenea capricios, imprevizibil. Într-o noapte am bâjbâit în c utarea unui pahar cuă ap inexistent şi am spart veioza de pe noptier , trezind cuplul din cameraă ă de al turi. ă

La sosirea dimine ii, din nou lucid pentru o vreme, nu mi-am pututţ reaminti incidentul. Dar mi-am v zut încheieturile degetelor pline de sângeă închegat şi am z rit-o pe Diane pl tindu-i propriet resei furioase. ă ă ă

— Chiar am f cut asta? am întrebat-o. ă— M tem c da. ă ăSt tea lâng pat, pe un scaun de paie. Comandase mâncare înă ă

camer , ou jum ri şi suc de portocale, aşa c-am ghicit c era diminea .ă ă ă ă ţă Cerul de dincolo de draperiile transparente era albastru. Uşa balconului era deschis , l sând s p trund în untru o adiere pl cut de aer cald şiă ă ă ă ă ă ă ă mirosul oceanului.

— Îmi pare r u, am spus. ă— Nu erai st pân pe mintea ta. Ar trebui s - i spun s dai totul uit rii.ă ă ţ ă ă

Dar e evident c aşa ai f cut. Mi-a pus pe frunte o mân mângâietoare. Şiă ă ă m tem c înc nu s-a terminat. ă ă ă

— Cât timp...? — A trecut o s pt mân . ă ă ă— Numai o s pt mân ? ă ă ă— Numai. Nu ajunsesem nici m car la jum tatea calvarului. ă ă

Dar intervalele de luciditate îmi erau de folos pentru scris. Grafomania era unul dintre numeroasele efecte secundare ale

medicamentului. Când trecuse prin acelaşi chin, Diane repetase, la un moment dat, de sute de ori propozi ia Nu sunt paznicul fratelui meu, scriind-ţo aproape identic, pe paisprezece coli de hârtie A3. Grafomania mea era ceva mai coerent . În aşteptarea unei alte ofensive a febrei, am pus foileă scrise gr mad pe noptier , recitind ceea ce scrisesem, într-o încercare deă ă ă a-mi întip ri totul în minte. ă

Diane şi-a petrecut ziua în afara hotelului. Când s-a întors, am întrebat-o unde fusese.

— Am stabilit leg turi, a r spuns ea. ă ă

40

Mi-a povestit c d duse de un broker de tranzit, un minang pe numeă ă Jala, a c rui firm de import-export acoperea activitatea mult mai rentabilă ă ă de intermediere a emigr rii. La docuri, toat lumea îl cunoştea pe Jala, mi-aă ă povestit. Licita pentru cabine împotriva unei şlehte dintr-un chibu , nişteţ nebuni utopici, aşa c târgul nu se încheiase, dar ea era de un optimismă prudent.

— Ai grij , i-am spus. S-ar putea s mai fim c uta i înc . ă ă ă ţ ă— Din câte ştiu eu, nu... A ridicat din umeri. A aruncat o privire spre

blocnotesul meu. Scrii din nou? — M ajut s nu m mai gândesc la durere. ă ă ă ă— Nu i-e greu s ii pixul? ţ ă ţ— E ca şi cum aş avea artrit în faza final , dar m descurc. ă ă ăPân acumă , am gândit. — Distrac ia merit disconfortul. ţ ăDar bineîn eles c nu era numai atât. Nici nu era o simpl grafomanie.ţ ă ă

Scrisul reprezenta un mod de a exterioriza tot ce p rea în pericol. ă— Te descurci foarte bine, a spus Diane. Am privit-o îngrozit. — Ai citit? — Tu m-ai rugat. M-ai implorat, Tyler. — Deliram. — Evident... cu toate c , pe moment, p reai perfect ra ional. ă ă ţ— N-am scris cu gândul la nişte cititori. Şi eram şocat fiindc nu-mi aduceam aminte s -i fi ar tat foile. Câteă ă ă

altele îmi mai ieşiser deja din minte? ă— Atunci n-o s mai citesc. Dar ceea ce-ai scris... ăŞi-a l sat capul pe o parte. ă— Sunt uimit şi flatat c aveai nişte sentimente atât de puterniceă ă ă

fa de mine, atunci, de mult. ţă— E greu de crezut c-a fost o surpriz . ă— Mai mult decât î i po i imagina. Dar exist un paradox, Tyler. Fataţ ţ ă

din paginile tale e indiferent , aproape crud . ă ă— Nu m-am gândit niciodat la tine în felul sta. ă ă— Nu opinia ta m îngrijoreaz . A mea. ă ăSt team în pat, în capul oaselor, imaginându-mi c era un act deă ă

putere, o dovad a stoicismului meu. ăEra mai degrab o dovad c analgezicele îşi f ceau pe momentă ă ă ă

efectul. Am început s tremur. Tremur turile erau un prim semn ală ă reapari iei febrei. ţ

— Vrei s ştii când m-am îndr gostit de tine? Poate c-ar trebui s scriuă ă ă despre asta. Aveam zece ani.

— Tyler, Tyler. Nimeni nu se îndr gosteşte la zece ani. ă— S-a întâmplat când a murit Augustin. Sfântul Augustin era un copoi spaniol cu pedigri, plin de via ,ţă

sprinten, alb cu negru, care fusese animalul ei de companie. „Sfântul C el”,ăţ aşa îi spunea ea.

S-a cutremurat. — Povestea asta e doar macabr . ă

41

Dar eu vorbeam serios. E.D. Lawton cump rase câinele dintr-ună impuls, probabil fiindc îşi dorea ceva decorativ pentru şemineul din Casaă Mare, cum ar fi fost doi supor i pentru buşteni, dintr-un magazin deţ antichit i. Dar Sfântul C el se împotrivise destinului care îi fusese h r zit.ăţ ăţ ă ă Suficient de decorativ, era, totodat , iscoditor şi zburdalnic. Cu timpul, E.D.ă ajunsese s -l dispre uiasc , Carol Lawton îl ignora, Jason îl privea cu oă ţ ă uimire naiv . ă

Diane, care atunci avea doisprezece ani, fusese cea care se legase de el. Fiecare scotea la iveal ce era mai bun în cel lalt. Vreme de şase luni,ă ă Sfântul C el o urm pretutindeni, cu excep ia autobuzului şcolii. În serile deăţ ă ţ var , se jucau împreun pe peluza imens şi atunci s-a întâmplat s oă ă ă ă remarc pe Diane într-un mod aparte, pentru prima oar m-am sim it fericită ţ privind-o pur şi simplu. Alerga împreun cu Sfântul C el pân când oboseaă ăţ ă de moarte, iar câinele o aştepta întotdeauna, cu r bdare, pân ce îşiă ă rec p ta respira ia. Îi acorda aten ie animalului în moduri în care nici un altă ă ţ ţ membru al familiei nu încercase vreodat s-o fac , era sensibil fa deă ă ă ţă st rile lui emo ionale, aşa cum era şi Sfântul Augustin fa de ale ei. ă ţ ţă

N-aş fi putut s spun de ce îmi pl cea asta la ea. ă ăDar, în lumea instabil şi înc rcat emo ional a familiei lor, reprezentaă ă ă ţ

o oaz de afec iune fireasc . Dac aş fi fost câine, probabil c aş fi fostă ţ ă ă ă gelos. În schimb, m-a f cut s în eleg c Diane era special , deosebit de aiă ă ţ ă ă ă ei în mai multe feluri, semnificative. Întâmpina lumea cu o sinceritate emo ional pe care ceilal i o pierduser sau nu o deprinseser niciodat . ţ ă ţ ă ă ă

În toamna aceea, Sfântul Augustin a murit subit şi prematur, abia dac era ceva mai mult decât un c eluş. Diane a fost îndurerat deă ăţ ă pierderea lui, iar eu mi-am dat seama c eram îndr gostit de ea... ă ă

Nu, asta chiar sun macabru. Nu m-am îndr gostit de ea fiindc şi-aă ă ă jelit câinele. M-am îndr gostit de ea pentru c era capabil s -l jeleasc , înă ă ă ă ă timp ce to i ceilal i p reau s fie indiferen i sau s se simt uşura i, peţ ţ ă ă ţ ă ă ţ ascuns, pentru c sc pau în sfârşit de el din cas . ă ă ă

Şi-a desprins privirea de la pat, uitându-se c tre fereastra însorit . ă ă— Mi s-a frânt inima când a murit. Îl îngropaser m pe Sfântul Augustin între copacii de dincolo de peluz .ă ă

Diane a f cut un mic morman de pietre, cu rol de monument funerar, şi l-aă reconstruit în fiecare prim var , pân când a plecat de acas , zece ani maiă ă ă ă târziu.

Totodat , se ruga acolo la fiecare schimbare a anotimpurilor, înă t cere, cu palmele lipite. Nu ştiu cui i se ruga şi pentru ce anume. Nu ştiu ceă fac oamenii atunci când se roag . Nu cred c eu sunt în stare. ă ă

Era prima dovad c Diane tr ia într-o lume şi mai ampl decât Casaă ă ă ă Mare, într-o lume unde întristarea şi bucuria se succedau la nesfârşit, aidoma mareelor, având în spatele lor greutatea unui ocean.

Febra e revenit în noaptea aceea. Nu-mi aduc aminte nimic, în afară de spaima repetat (ap rea din or -n or ) c medicamentul îmi şterseseă ă ă ă ă mai multe amintiri decât aveam s pot recupera vreodat , de senza ia uneiă ă ţ pierderi iremediabile, asem n toare viselor în care r scoleşti zadarnic după ă ă ă portofelul pierdut sau ceas, dup un obiect de mare pre sau conştiin a deă ţ ţ

42

sine. Îmi imaginam c simt medicamentul mar ian lucrând în organismulă ţ meu, reînnoindu-şi asalturile şi negociind armisti ii temporare cu sistemulţ meu imunitar, stabilind capete de pod în celule, izolând secven eleţ cromozomiale ostile.

Când mi-am venit din nou în fire, Diane lipsea. Desp r it de durere prin morfina pe care mi-o d duse, am coborât dină ţ ă

pat şi am reuşit s folosesc baia, apoi mi-am târşâit paşii c tre balcon. ă ăOra prânzului. Soarele era sus, dar cerul devenise de un albastru mai

întunecat. Aerul mirosea a lapte de cocos şi a fum de motor diesel. C treă vest, Arcada sclipea ca argintul viu, înghe at. ţ

M-am pomenit dorind s scriu din nou, impulsul venind ca un ecou ală febrei. Mi-am luat blocnotesul, pe care îl umplusem pe jum tate cu oă mâzg leal abia descifrabil . Trebuia s-o rog pe Diane s -mi mai cumpereă ă ă ă unul. Sau poate înc dou . Pe care s le umplu apoi cu cuvinte. ă ă ă

Cuvinte ca nişte ancore, b rci priponite ale memoriei, pe careă altminteri furtuna le-ar fi r zle it în grab . ă ţ ă

43

ZVONURI DESPRE APOCALIPS ÎN INUTUL BERKSHIRES Ţ

Dup petrecerea cu s niuş, nu l-am mai v zut pe Jason vreme de maiă ă ă mul i ani, dar am inut leg tura. Ne-am reîntâlnit când am absolvitţ ţ ă facultatea de medicin , într-o cas închiriat pe perioada verii în inutulă ă ă ţ Berkshires, la vreo dou zeci de minute distan de Tanglewood. ă ţă

Fusesem ocupat. F cusem patru ani de liceu, timp în care lucrasem şiă ca voluntar la clinica local şi începusem s m preg tesc pentru examenulă ă ă ă de admitere la facultate cu doi ani înainte. Punctajul ob inut la acesta,ţ media din timpul şcolii, un snop de scrisori de recomandare de la o serie de consilieri ai studen ilor şi de la alte personaje onorabile (plus generozitateaţ lui E.D.) îmi aduseser admiterea în campusul facult ii de medicin de laă ăţ ă Stony Brook, a Universit ii de Stat din New York, pentru înc patru ani.ăţ ă Care se încheiaser , r m seser în urm , dar mai aveam în fa cel pu ină ă ă ă ă ţă ţ înc trei ani de reziden iat, înainte de a fi preg tit s -mi practic meseria. ă ţ ă ă

Ceea ce m înscria în rândul oamenilor care îşi planificau via a deă ţ parc sfârşitul lumii n-ar fi fost anun at. ă ţ

Lucrurile ar fi stat altfel dac momentul Judec ii de Apoi ar fi fostă ăţ calculat cu o asemenea precizie încât s se specifice ziua şi ora. Toată ă lumea s-ar fi putut încadra într-o stare, mergând de la panic la resemnareaă pioas , şi am fi interpretat finalul istoriei umane dând dovad de un simă ă ţ decent al sincroniz rii şi cu un ochi pe ceas. ă

Dar noi nu ne confruntam decât cu o foarte mare probabilitate a unei eventuale extinc ii, într-un sistem solar care se transforma cu rapiditate,ţ devenind nefavorabil vie ii. Probabil c nimic nu ne putea proteja la infinitţ ă de soarele în expansiune, pe care îl v zuser m cu to ii în imaginile captateă ă ţ de NASA cu ajutorul sondelor orbitale... dar, pe moment, eram la ad post,ă din motive pe care nimeni nu le în elegea. Criza, dac exista una, eraţ ă insesizabil . Singura dovad accesibil prin intermediul sim urilor eraă ă ă ţ absen a stelelor – inexisten a ca dovad , dovada inexisten eiţ ţ ă ţ 1.

Aşadar, cum ne construim o via sub amenin area extinc iei? Eraţă ţ ţ întrebarea definitorie a genera iei noastre. Pentru Jason p rea s fie destulţ ă ă de simplu.

Se aruncase cu capul înainte în descâlcirea problemei: Turbionul devenea, cu rapiditate, via a lui. ţ

Cred c şi pentru mine era relativ uşor. Medicina m atr gea oricumă ă ă şi, în atmosfera de criz mocnit , p rea o alegere şi mai în eleapt . Poateă ă ă ţ ă c m imaginam salvând vie i, dac sfârşitul lumii s-ar fi dovedit a fi maiă ă ţ ă mult decât ipotetic şi mai pu in decât instantaneu. Oare avea vreoţ importan , dac eram cu to ii condamna i? La ce bun s salvezi o via ,ţă ă ţ ţ ă ţă dac via a întregii omeniri urma s fie nimicit ? Dar medicii nu salveaz cuă ţ ă ă ă

1 Aluzie la aşa numitul „argument al ignoran ei”, o eroare logic în care se afirm cţ ă ă ă premisa este adev rat doar pentru c nu a fost demonstrat ca fiind fals (inexisten aă ă ă ă ă ţ dovezilor nu este o dovad a inexisten ei faptelor) (n. tr.).ă ţ

44

adev rat vie i, noi nu facem altceva decât s le prelungim sau, dac nu-iă ţ ă ă posibil, oferim paliative şi uşur m durerea. Deprindere care putea aveaă ocazia s demonstreze c era cea mai folositoare. ă ă

Mai presus de toate, liceul şi facultatea fuseser o îndelungat , asiduă ă ă şi istovitoare, dar binevenit , distragere de la celelalte suferin e ale lumii. ă ţ

Aşa c eu f ceam fa situa iei. Jason f cea fa situa iei. Dar mul iă ă ţă ţ ă ţă ţ ţ oameni treceau prin clipe mult mai dificile. Diane se num ra printre ei. ă

Când m-a sunat Jason, îmi strângeam lucrurile din apartamentul cu un singur dormitor, în care locuisem cu chirie.

Era la începutul dup -amiezii. Iluzia optic imposibil de deosebit deă ă soare str lucea cu putere. ă

Hyundai-ul meu era înc rcat, preg tit pentru drumul spre cas .ă ă ă Pl nuisem s petrec dou s pt mâni împreun cu mama, apoi s str bată ă ă ă ă ă ă ă ara, c l torind f r nici o treab vreme de înc o s pt mân sau dou . Eraţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

ultimul meu interval de timp liber, înainte de a-mi începe munca de intern la Harborview, în Seattle, şi aveam de gând s -l folosesc s v d lumea sau celă ă ă pu in acea parte a ei cuprins între Maine şi statul Washington. Dar Jasonţ ă avea alte idei. Abia dac am apucat s spun salut-ce-mai-faci, c el a şiă ă ă început discursul de convingere.

— Tyler, e o ocazie prea bun ca s-o pierzi. E.D. a închiriat o cas deă ă vacan în Berkshires. ţă

— Da? Bravo lui. — Dar n-o poate folosi. S pt mâna trecut , când f cea turul uneiă ă ă ă

uzine de extrudare a aluminiului din Michigan, a c zut de pe o ramp deă ă înc rcare şi şi-a fracturat şoldul. ă

— Îmi pare r u! ă— Nu e grav, e în refacere, dar trebuie s mearg o vreme în cârje şiă ă

nu vrea s bat tot drumul pân în Maine numai ca s stea în fotoliu şi s iaă ă ă ă ă analgezice. Iar Carol n-a fost prea entuziasmat de idee de la bun început. ă

Nu era de mirare. Devenise o be iv învederat . Nu-mi imaginam ceţ ă ă ar fi putut face în turbion 95 Berkshires, al turi de E.D. Lawton, în afar de aă ă bea şi mai mult.

— Contractul nu poate fi anulat, a continuat Jason, deci casa aia o să fie goal vreme de trei luni. Aşa c m-am gândit: ai terminat facultatea, nuă ă mai ai griji, hai s ne strângem acolo, m car pentru dou s pt mâni. Poateă ă ă ă ă o conving şi pe Diane s ni se al ture. Mergem la câte un concert. Neă ă plimb m prin p dure. Ne sim im ca pe vremuri. De fapt, eu sunt pe drumă ă ţ într-acolo. Ce zici, Tyler?

Eram gata s -l refuz. Dar m-am gândit la Diane. ăM-am gândit la cele câteva scrisori şi telefoane pe care le

schimbaser m în ocazii obişnuite şi la toate întreb rile înc f r r spunsă ă ă ă ă ă care se adunaser între noi. ă

Ştiam c alegerea în eleapt ar fi fost s g sesc o scuz . ă ţ ă ă ă ăDar era prea târziu: gura mea spusese deja da.

45

Aşa c am petrecut înc o noapte în Long Island, pe urm mi-amă ă ă îngr m dit ultimele avu ii lumeşti în portbagajul maşinii şi am pornit-o peă ă ţ Northern State Parkway, îndreptându-m c tre Long Island Expressway. ă ă

Traficul era lejer şi vremea nefiresc de frumoas . ăO dup -amiaz extraordinar de senin , o c ldur pl cut . Voiam să ă ă ă ă ă ă ă

vând ziua de mâine celui mai bun ofertant şi s m stabilesc pentruă ă totdeauna în data de 2 iulie. M sim eam nebun de fericire, îmbibat deă ţ fericire, cum nu mai fusesem de mult.

Pe urm am deschis aparatul de radio. ăEram destul de mare ca s -mi aduc aminte de vremurile când oă

„sta ie radio” era o cl dire cu un emi tor şi cu o anten turn, de vremurileţ ă ţă ă când recep ia radio se rev rsa dintr-un oraş în altul, într-o mişcare de flux şiţ ă reflux f r de sfârşit. Multe dintre acele sta ii mai existau înc , dar aparatulă ă ţ ă analog al Hyundaiului îşi d duse obştescul sfârşit la vreo s pt mân după ă ă ă ă ieşirea din garan ie. R m sesem cu emisia digital (retransmis prin unulţ ă ă ă ă sau mai multe dintre aerostatele de înalt altitudine ale lui E.D.). ă

De obicei, desc rcam şi ascultam melodii de jazz din secolul dou zeci,ă ă c rora le prinsesem gustul scotocind prin colec ia de discuri a tat lui meu.ă ţ ă Îmi pl cea s pretind c aceea era adev rata moştenire pe care mi-o l sase:ă ă ă ă ă Duke Ellington, Billie Holiday, Miles Davis, muzic veche chiar şi atunci cândă Marcus Dupree era tân r, trecut mai departe pe furiş, ca un secret deă ă familie. Voiam s ascult ă Harlem Air Shaft dar tipul care f cuse reviziaă maşinii înainte de c l torie îmi anulase set rile şi fixase aparatul pe ună ă ă program de ştiri de care nu reuşeam s scap. Aşa c le-am r mas fidelă ă ă dezastrelor naturale şi comportamentului imoral al celebrit ilor. Vorbeauăţ pân şi despre Turbion. ă

În momentul acela, începuser deja s îl numeasc astfel. ă ă ăDeşi cea mai mare parte a lumii nu-l lua în serios. Sondajele erau cât se poate de clare. În noaptea când Jason ne

înştiin ase, pe mine şi pe Diana, de existen a lui, NASA f cuse publice dateleţ ţ ă captate de sondele sale orbitale, iar o rafal de lans ri f cute de europeniă ă ă confirmase rezultatele ob inute de americani. Cu toate acestea, la opt aniţ dup ce existen a Turbionului fusese adus la cunoştin a publicului, doar oă ţ ă ţ minoritate alc tuit din europeni şi nord americani îl considera „oă ă amenin are pentru ei şi familiile lor”. În Asia, Africa şi Orientul Mijlociu,ţ marea majoritate a popula iei privea toat povestea ca pe o conspira ie aţ ă ţ Statelor Unite sau ca pe un accident, probabil o încercare nereuşit de aă crea un soi de sistem spa ial de ap rare strategic . ţ ă ă

La un moment dat, îl întrebasem pe Jason cum de era posibil. Iar el îmi r spunsese: ă

— Gândeşte-te ce anume le cerem noi s cread . ă ăVorbim, la modul general, despre o popula ie cu o concep ie aproapeţ ţ

prenewtonian asupra astronomiei. Cât de multe vrei s ştii despre lun şiă ă ă stele când existen a ta const în a umbla dup o cantitate de biomasţ ă ă ă suficient pentru a te hr ni pe tine şi familia? Ca s vorbeşti despre Turbionă ă ă pe în elesul acestor oameni, trebuie s începi prin a te întoarce cu mult înţ ă urm . Trebuie s le spui c p mântul are o vârst de câteva miliarde de ani,ă ă ă ă ă ca s pornim de aici. ă

46

S -i laşi s se confrunte, poate pentru prima oar , cu conceptul deă ă ă „un miliard de ani”. Sunt foarte multe de înghi it pe nemestecate, mai alesţ dac ai fost educat într-o teocra ie musulman , într-un sat animist sau într-oă ţ ă şcoal condus de protestan i conservatori. Pe urm , trebuie s le spui că ă ţ ă ă ă p mântul nu r mâne neschimbat, c a existat o er mai îndelungat decât aă ă ă ă ă noastr în care oceanele erau vapori şi aerul era otrav . Trebuie s le spuiă ă ă c via a a luat naştere spontan şi c a evoluat sporadic vreme de treiă ţ ă miliarde de ani, înainte s apar prima fiin uman a c rei existen seă ă ţă ă ă ţă poate demonstra. Trebuie s le vorbeşti despre soare, s le explici c nici elă ă ă nu e veşnic, c a luat fiin prin comprimarea unor nori de gaze şi de praf şiă ţă c va muri într-o bun zi, peste alte câteva miliarde de ani de acum înainte,ă ă c se va extinde şi va înghi i p mântul, c , în cele din urm , propriile saleă ţ ă ă ă straturi exterioare vor exploda şi c se va contracta pân la dimensiuneaă ă unei pepite de materie superdens . Ini iere în cosmologie, corect? Tu le-aiă ţ aflat din broşurile alea pe care le citeai, i-au devenit o a doua natur , dar,ţ ă pentru majoritatea oamenilor, e vorba despre o întreag alt viziune asupraă ă lumii, care agreseaz , probabil, o serie dintre convingerile lor de baz . Aşaă ă c s trecem peste asta. S trecem şi s d m vestea cu adev rat rea.ă ă ă ă ă ă Timpul însuşi este fluid şi impredictibil. Lumea, care pare atât de robust şiă de normal , în ciuda tuturor celor pe care abia le-am aflat, a fost de curândă închis într-un fel de antrepozit frigorific de propor ii cosmice. De ce ni s-aă ţ f cut una ca asta? Nu ştim exact. Presupunem c este urmarea ac iuniiă ă ţ deliberate a unor entit i atât de puternice şi de inaccesibile încât ar puteaăţ fi numite zeit i. Dac îi sup r m, zeii şi-ar retrage protec ia şi mun ii s-arăţ ă ă ă ţ ţ putea topi în curând, iar oceanele ar fierbe. Dar nu trebuie s te convingi deă asta crezându-ne pe cuvânt. Ignor apusurile de soare şi z pada careă ă acoper mun ii în fiecare iarn , ca întotdeauna. Avem dovezi. Avem calculeă ţ ă şi deduc ii logice şi fotografii f cute de aparate. Dovezi judiciare de cel maiţ ă înalt calibru.

Jason zâmbise, unul dintre zâmbetele lui sarcastice şi triste. — Ciudat, juriul nu pare convins. Dar nu numai ignoran ii nu erau convinşi. La radio, preşedintele uneiţ

companii de asigur ri începuse s se plâng de impactul economic ală ă ă „tuturor acestor discu ii asidue, lipsite de orice spirit critic, despre aşaţ numitul Turbion”. Oamenii începeau s -l ia în serios, spunea el. Ceea ce eraă nefast pentru afaceri. Îi f cea pe oameni nechibzui i. Încuraja imoralitatea,ă ţ criminalitatea şi împrumuturile de relansare, înc şi mai r u, d dea pesteă ă ă cap tabelele de date statistice ale asiguratorilor.

— Dac sfârşitul lumii nu vine în urm torii treizeci sau patruzeci deă ă ani, s-ar putea s ne confrunt m cu un dezastru. ă ă

Dinspre vest au început s se rostogoleasc norii. O or mai târziu,ă ă ă superbul cer albastru era acoperit în întregime şi stropii de ploaie începeau s se sparg de parbriz. Am aprins farurile. ă ă

La radio, ştirile trecuser de tabelele statistice. Se discuta foarte multă despre un alt subiect care domina titlurile ziarelor: carcasele argintii, de m rimea unor oraşe, care pluteau în afara barierei Turbionului, la sute deă kilometri deasupra ambilor poli ai P mântului. Pluteau, nu orbitau. Un obiectă se poate afla pe o orbit stabil , deasupra ecuatorului, sateli ii geosta ionariă ă ţ ţ f ceau aşa ceva, dar, conform celor mai elementare legi ale mişc rii, nimică ă

47

nu poate „orbita”, într-o pozi ie fix , deasupra polilor planetei. Însţ ă ă obiectele acelea erau acolo, fiind detectate de o sond radar şi apoiă fotografiate de o navet trimis în mod special, f r echipaj uman. Era oă ă ă ă alt dimensiune a misterului Turbionului, tot de neîn eles pentru maseleă ţ ignorante, în care eram inclus în acest caz.

Îmi dorisem s discut cu Jason despre subiect. Cred c voiam s -i deaă ă ă un sens în mintea mea.

Când am oprit, în sfârşit, în fa a reşedin ei închiriate pe termen scurtţ ţ de E.D. Lawton în afara oraşului Stockbridge, ploua de-a binelea şi tunetele se rostogoleau printre dealuri.

Proprietatea era o vil cu cinci dormitoare, în stilul caselor de ară ţ ă englezeşti, cu pere ii laterali vopsi i într-un verde închis, situat pe un terenţ ţ ă împ durit bine între inut, de patruzeci de hectare. Str lucea în luminaă ţ ă amurgului ca un felinar de vânt. Jason ajunsese deja, Ferrariul lui alb era parcat într-un pasaj acoperit, pe care r p ia ploaia. ă ă

Probabil c m auzise frânând: a deschis uşa imens înainte de aă ă ă apuca s bat. ă

— Tyler! a exclamat, cu un zâmbet larg. Am intrat şi mi-am aşezat singura valiz , ud de ploaie, pe pardosealaă ă

de mozaic din hol. — A trecut ceva vreme, am spus. inuser m leg tura prin email şi prin telefon, dar, cu excep ia a douŢ ă ă ţ ă

scurte apari ii în Casa Mare, în timpul câte unei vacan e, era pentru primaţ ţ oar când ne aflam în aceeaşi înc pere, în aproape opt ani. Presupun că ă ă timpul îşi pusese amprenta asupra amândurora, s vârşind o întreag listă ă ă de schimb ri subtile. ă

Uitasem cât de extraordinar ar ta. Fusese întotdeauna înalt, seă sim ise întotdeauna în largul lui în propriul trup, şi continua s fie, cu toateţ ă c p rea mai sub ire, nu delicat, ci într-un echilibru delicat, precum o coadă ă ţ ă de m tur în pozi ie vertical . Avea p rul tuns scurt, într-un strat uniform,ă ă ţ ă ă de o jum tate de centimetru. Deşi era proprietarul unui Ferrari, îşi p strase,ă ă instinctiv, acelaşi stil personal: purta nişte blugi zdren ui i, un pulover l lâu,ţ ţ ă tricotat, cu pete ca nişte ciupituri de v rsat, ini ial rotunde, dar acumă ţ deşirate, şi tenişi lua i cu pre redus. ţ ţ

— Ai mâncat ceva pe drum? m-a întrebat. — La prânz, cu întârziere. — i-e foame? Nu-mi era, dar am recunoscut c mi-era o poftŢ ă ă

grozav de o can cu cafea. Studiile medicale m f cuser dependent deă ă ă ă ă cafein . ă

— Ai noroc, a spus Jason. Pe drum încoace am cump rat o jum tateă ă de kilogram de cafea guatemalez . ă

Guatemalezii continuau s -şi recolteze cafeaua f r s seă ă ă ă sinchiseasc de sfârşitul lumii. ă

— Preg tesc un ibric. Cât fierbe, hai s - i ar t casa. ă ă ţ ăAm cutreierat prin vil . Avea ceva din nervozitatea secolului dou zeci,ă ă

pere i zugr vi i în culoarea verde a m rului sau în portocaliu, mobilţ ă ţ ă ă robust , antic , cump rat la mâna a doua, paturi cu cadru de alam şiă ă ă ă ă

48

perdele de dantel la ferestrele de sticl curbat pe care ploaia şiroiaă ă ă necontenit. Confort modern în buc t rie şi în salon, televizor imens,ă ă combin muzical , conexiune la internet. Ad post de vreme rea. Odată ă ă ă reîntorşi la parter, Jason a turnat cafeaua. Ne-am aşezat la masa din buc t rie şi am încercat s recuper m timpul pierdut. ă ă ă ă

Jase vorbea vag despre munca lui, din modestie sau din motive de securitate. În cei opt ani care trecuser de la dezv luirea adev ratei naturi aă ă ă Turbionului, îşi luase doctoratul în astrofizic , iar apoi îl d duse uit rii ca să ă ă ă ocupe o pozi ie de rangul doi în Funda ia Periheliu, înfiin at de E.D. Poateţ ţ ţ ă c nu era o mutare rea, acum, când E.D. ajunsese un membru important înă Consiliul Superior al Preşedintelui Walker pentru Planificarea Crizei Globale şi de Mediu. Dup spusele lui Jase, Periheliul era pe punctul de a seă transforma dintr-o institu ie de cercet ri aero-spa iale într-un organismţ ă ţ consultativ oficial, cu o real autoritate în modelarea politicii. ă

— E legal? — Nu fi naiv, Tyler. E.D. s-a distan at deja de Lawton Industries. Aţ

demisionat din consiliul de conducere şi ac iunile lui sunt administrate de unţ aşa numit trust orb. Dup p rerea avoca ilor, nu mai exist nici un conflictă ă ţ ă de interese.

— Şi tu cu ce te ocupi la Periheliu? A zâmbit. — Îi ascult cu aten ie pe superiorii mei, şi fac sugestii politicoase.ţ

Povesteşte-mi despre facultatea de medicin . ăM-a întrebat dac nu mi se p rea dezgust tor s v d atâtea infirmit iă ă ă ă ă ăţ

şi atâtea boli. Aşa c i-am povestit despre orele de anatomie din anul doi.ă Împreun cu o duzin de al i studen i disecasem un cadavru şi îi sortasemă ă ţ ţ con inutul dup dimensiune, culoare, func ie şi greutate. Experien a nuţ ă ţ ţ avusese nimic pl cut. Singura consolare pe care o oferea era veridicitateaă sa, iar singura virtute era utilitatea. Dar fusese, totodat , şi un reper, oă trecere. Dincolo de acel punct nu mai exista nimic din copil rie. ă

— Iisuse, Tyler. Vrei s bei ceva mai tare decât cafeaua? ă— Nu vreau s spun c a fost mare scofal . Asta e partea şocant . N-aă ă ă ă

fost mare scofal . Ceva pe care îl laşi în urm şi te duci la un film. ă ă— Totuşi, pornind de la Casa Mare, e un drum lung. — Lung, într-adev r. Pentru noi amândoi. ăMi-am ridicat ceaşca. Pe urm am început s ne l s m în voia amintirilor şi din conversa iaă ă ă ă ţ

noastr a disp rut orice încordare. Am vorbit despre vremurile de demult. ă ăNe-am l sat prinşi într-un tipar. Jason pomenea un loc – subsolul, mall-ă

ul, pârâul din p dure –, iar eu veneam cu o poveste: momentul când amă for at uşa dulapului cu lichioruri, momentul când am v zut o fat de la Rice,ţ ă ă o oarecare Kelley Weems, furând un pachet de prezervative Trojan de la Pharmasave, vara în care Diane a insistat s ne citeasc , cu sufletul la gur ,ă ă ă pasaje din Christina Rosetti, de parc ar fi descoperit ceva profund. ă

Pajiştea cea mare, a propus Jason. Noaptea în care au disp rut steleleă , am spus eu.

Apoi am amu it amândoi o vreme. ţ— Aşadar... ea vine sau nu? am întrebat, în cele din urm . ă— Acum se hot r şte, a r spuns Jase, pe un ton neutru. Jongleaz cuă ă ă ă

nişte angajamente. Trebuie s sune mâine şi s m-anun e. ă ă ţ

49

— E tot în sud? Era ultima informa ie pe care o primisem, când îmiţ spusese mama nout ile. Diane era la o universitate din sud, dar nuăţ reuşeam s -mi amintesc ce studia: geografia urban , oceanografia sauă ă altceva cu termina ia ografia. ţ

— Da, e tot acolo, a confirmat Jason, foindu-se în scaun. Ştii, Ty, în privin a Dianei s-au schimbat o gr mad de lucruri. ţ ă ă

— Mi se pare firesc. — E pe jum tate logodit . ă ăAm primit vestea cu destul elegan . ă ţă— Ei, m bucur pentru ea, am spus. ăDe ce aş fi fost gelos? Nu mai aveam nici o rela ie cu Diane, nuţ

avusesem niciodat una, nu în acel sens al cuvântului „rela ie”. Şi aproapeă ţ c fusesem logodit eu însumi, la Stony Brook, cu o student din anul doi,ă ă Candice Boone. Ne f cuse pl cere s ne spunem „te iubesc” unul altuia,ă ă ă pân când ne plictisiser m. Cred c ea se plictisise prima. ă ă ă

Şi totuşi: pe jum tateă logodit ? Ce însemna asta? Eram tentat să ă întreb. Dar Jason era evident stânjenit de panta pe care alunecase discu ia.ţ Am evocat o amintire: la un moment dat, pe când st tea în Casa Mare,ă Jason îşi adusese o prieten , s-o prezinte familiei. Era o fat simpl , dară ă ă pl cut , prea timid pentru a face o impresie bun , pe care o cunoscuse laă ă ă ă clubul de şah de la Rice. În seara aceea, Carol reuşise s nu se îmbete, dară E.D. îi dezaprobase cât se putea de clar prezen a, se purtase v ditţ ă nepoliticos cu fata şi, dup plecarea ei, îl mustrase pe Jase pentru că ă „târâse un asemenea specimen în cas ”. O inteligen ieşit din comun,ă ţă ă spunea, atrage dup sine o mare responsabilitate. Nu voia ca Jason s fieă ă nevoit s se c s toreasc de convenien . Nu voia s -l vad „punândă ă ă ă ţă ă ă scutece la uscat”, când putea „s -şi lase amprenta asupra lumii”. ă

În situa ia lui Jason, mul i al ii ar fi încetat s -şi aduc prieteneleţ ţ ţ ă ă acas . ă

El a încetat s -şi mai fac prietene. ă ă

În diminea a urm toare, când m-am trezit, casa era pustie. ţ ăAm g sit un bilet pe masa din buc t rie: Jase plecase s fac rost deă ă ă ă ă

provizii pentru o friptur la gr tar. ă ăM întorc la amiaz sau mai târziuă ă . Era nou şi jum tate, îmiă ă

permisesem luxul de a dormi pân târziu, cuprins pe nesim ite deă ţ lâncezeala vacan ei de var . ţ ă

P rea s emane din cas . Furtuna din noaptea precedent încetase, şiă ă ă ă prin draperiile de stamb p trundea adierea pl cut a dimine ii. Razele deă ă ă ă ţ soare scoteau în eviden imperfec iunile t bliilor de lemn ale meselor dinţă ţ ă buc t rie. Am luat micul dejun pe îndelete, în fa a ferestrei, privind norii ceă ă ţ navigau de-a lungul liniei orizontului, ca nişte goelete maiestuoase.

La câteva minute dup ora zece s-a auzit soneria şi am intrat înă panic la gândul c ar fi putut fi Diane – oare se hot râse s vin maiă ă ă ă ă devreme? Dar s-a dovedit a fi „Mike, gr dinarul” cu basma colorat la gât şiă ă tricou f r mâneci, avertizându-m c inten iona s se ocupe de peluz . Nuă ă ă ă ţ ă ă voia s trezeasc pe nimeni, iar maşina de tuns iarba era destul deă ă zgomotoas . ă

50

Dac era vreo problem , putea s revin dup -amiaz . ă ă ă ă ă ăNici o problem , am spus şi, peste câteva minute, se deplasa peă

conturul propriet ii conducând o veche cositoare John Deere, careăţ îmbâcsea aerul cu miros de ulei ars. Înc pu in somnoros, m-am întrebată ţ cum ar fi ar tat curtea în raport cu restul universului, ca s folosesc oă ă expresie drag lui Jason. Pentru restul universului, P mântul era o planetă ă ă aproape în staz . Brazdele acelea de iarb crescuser vreme de secole,ă ă ă având o evolu ie ce o egala în grandoare pe a stelelor. Mike, o for a naturiiţ ţă n scut cu dou miliarde de ani în urm , le cosea cu o r bdare imens ,ă ă ă ă ă ă irezistibil . Brazdele t iate c deau de parc abia ar fi sim it efectulă ă ă ă ţ gravita iei, petrecându-şi nenum rate anotimpuri între soare şi solul m nos,ţ ă ă unde se târau viermi matusalemici într-un r stimp în care, în orice alt parteă ă a galaxiei, poate c se în l au şi se pr buşeau imperii. ă ă ţ ă

Jason avea dreptate, bineîn eles: era greu s crezi una ca asta. Sau,ţ ă nu, nu s „crezi”, oamenii cred o mul ime de lucruri imposibile, ci s-oă ţ accep i ca pe un adev r fundamental despre lume. M-am aşezat pe verandaţ ă de pe peretele opus locului de unde se auzea duduitul cositoarei Deere. Aerul era r coros, aşa c m-am bucurat de c ldura pl cut a soarelui cândă ă ă ă ă m-am întors cu fa a spre el, deşi ştiam c era o radia ie filtrat , ce c deaţ ă ţ ă ă asupra unei lumi unde secolele se iroseau cu repeziciunea unor secunde, dup ce fusese emis de o stea aflat într-o vitez nebun , dincolo deă ă ă ă ă Turbion.

Nu poate fi adev rat. Este adev rat. ă ăM-am gândit din nou la facultatea de medicin , la ora de anatomieă

despre care îi povestisem lui Jason. Candice Boone, aproape logodnica mea de la un moment dat, participase la curs împreun cu mine. D duse dovadă ă ă de stoicism în timpul disec iei, dar nu şi dup . Trupul unui om, spunea ea, arţ ă trebui s con in dragoste, ur , cutezan , laşitate, suflet, spirit... nu acelă ţ ă ă ţă asortiment vâscos de elemente albastre şi roşii, indefinite. Da. Iar noi n-ar fi trebuit s fim târâ i, f r de voie, c tre un viitor neîndur tor, fatal. ă ţ ă ă ă ă

Dar aşa este lumea şi cu ea nu se poate negocia. Ceva asem n tor i-am spus lui Candice. ă ăMi-a r spuns c eram „rece”. Deşi f cusem cea mai în eleaptă ă ă ţ ă

afirma ie de care am fost vreodat în stare. ţ ă

Diminea a a continuat s se scurg . Mike a terminat de tuns peluza şiţ ă ă a plecat, l sând în aer o t cere umed . Dup un timp, m-am urnit din loc şiă ă ă ă i-am telefonat mamei în Virginia, unde, spunea ea, vremea era mai pu inţ îmbietoare decât în Massachusetts: cerul continua s fie înnorat după ă furtuna din noaptea trecut , care doborâse câ iva copaci şi nişte cabluri deă ţ înalt tensiune. I-am spus c ajunsesem cu bine la reşedin a închiriat deă ă ţ ă E.D. pe durata verii. M-a întrebat cum ar ta Jason, deşi îl v zuse, probabil,ă ă mai recent decât mine, în timpul uneia dintre vizitele la Casa Mare.

— Mai b trân, i-am r spuns. Dar tot Jase. ă ă— Îl îngrijoreaz treaba cu chinezii? ăDup Evenimentul din Octombrie, mama devenise dependent deă ă

ştiri, uitându-se la CNN nu din pl cere şi nici m car pentru informare, ci maiă ă ales ca s se încurajeze, aşa cum un ran din Mexic st cu ochii pe vulcanulă ţă ă

51

din apropiere, sperând c n-o s z reasc nici o şuvi de fum. În stadiulă ă ă ă ţă acela, m-a informat ea, povestea din China nu era decât o criz diplomatic ,ă ă deşi s biile z ng neau uşor. Ceva despre lansarea controversat a unuiă ă ă ă satelit.

— Ar trebui s -l întrebi pe Jason. ă— Povestea îl îngrijoreaz pe E.D.? ă— Mai deloc. Aflu câte ceva de la Carol, uneori. — Nu ştiu în ce m sur po i conta pe spusele ei. ă ă ţ— Haide, Ty. E be iv , nu proast . Şi nici eu nu sunt. ţ ă ă— N-am spus asta. — Cele mai multe lucruri pe care le aud acum despre Jason şi Diane

vin de la ea. — i-a spus dac Diane vine sau nu în Berkshires? Jase nu-i în stareŢ ă

s -mi spun r spicat. ă ă ăMama a ezitat. — În ultimii doi ani, Diane a fost pu in cam imprevizibil . Cred c laţ ă ă

asta se rezum totul. ă— Ce înseamn , mai exact, „imprevizibil ”? ă ă— Oh, ştii tu. F r cine ştie ce succese la şcoal . Ceva necazuri cuă ă ă

legea... — Cu legea? — Nu, adic nu vreau s spun c-a spart vreo banc , dar a fost ridicată ă ă ă

de vreo dou ori, când întrunirile NI au sc pat de sub control. ă ă— Ce dracu caut ea la întrunirile NI? ăO alt pauz . ă ă— Chiar ar trebui s -l întrebi pe Jason despre asta. ăAveam de gând s-o fac. Mama a tuşit, mi-am închipuit-o acoperind receptorul cu mâna, cu

capul întors cu delicate e într-o parte, şi am întrebat-o: ţ— Cum te sim i? ţ— Obosit . ă— Ce mai spune doctorul, e ceva nou? F cea tratament împotriva anemiei. Flacoane întregi de tablete peă

baz de fier. ă— Nu. Pur şi simplu, îmb trânesc, Tyler. Îmb trânim cu to ii, maiă ă ţ

curând sau mai târziu. M gândesc s ies la pensie, a ad ugat. Dac eu facă ă ă ă ceva care se poate numi munc . Acum, c gemenii au plecat, nu mai suntă ă decât Carol şi E.D., iar el nu mai st prea mult pe-acas , de când a începută ă afacerea din Washington.

— Le-ai spus c te gândeşti s pleci? ă ă— Înc nu. ă— Casa Mare n-o s mai fie aceeaşi f r tine. ă ă ăEa a râs, nicidecum încântat . ă— Cred c m-am ocupat de Casa Mare destul de mult ca s -mi ajungă ă ă

pentru o via , mul umesc. ţă ţDar n-a mai pomenit niciodat de plecare. Carol a convins-o, cred eu,ă

s r mân . ă ă ă

52

Pe la mijlocul dup -amiezii, Jase şi-a f cut apari ia în cadrul uşii de laă ă ţ intrare.

— Ty? Blugii mult prea largi îi atârnau de şolduri ca velele unei cor biiă ajunse la liman, iar urmele de zeam de carne de pe tricoul lui p reau deă ă ipsos.

— Po i s -mi dai o mân de ajutor la gr tar? ţ ă ă ăAm ieşit împreun . Gr tarul era unul obişnuit, cu propan. Jase nu maiă ă

folosise niciodat aşa ceva. A deschis supapa rezervorului, a ap sat butonulă ă pentru aprindere şi a tres rit când fl c rile au înflorit, în l ându-se. Pe urmă ă ă ă ţ ă mi-a adresat un zâmbet larg.

— Avem cotlete. Avem salat de fasole boabe de la magazinul deă delicatese din oraş.

— Şi aproape nici un ân ar, am spus eu. ţ ţ— Au dat cu insecticide ast prim var . i-e foame? ă ă ă ŢÎmi era. Mo ind toat dup -amiaza, reuşisem, cumva, s -mi fac poftţă ă ă ă ă

de mâncare. — G teşti pentru doi sau pentru trei? ă— Înc mai aştept o veste de la Diane. Probabil c n-o s o primescă ă ă

pân disear . Cred c la cin o s fim numai noi. ă ă ă ă ă— Presupunând c , între timp, nu ne trimit chinezii vreun focosă

nuclear. Aruncasem momeala. Jason a muşcat-o. — Te îngrijoreaz chinezii, Ty? Nici m car nu mai e vorba despre oă ă

criz . Totul s-a aranjat. ă— Ce uşurare. Aflasem, în aceeaşi zi, atât despre criz , cât şi despre rezolvarea ei. ă— Mi-a pomenit mama. A auzit ceva la ştiri. — Armata chinez vrea s atace artefactele de la poli cu racheteă ă

nucleare. Le au pe rampele din Jiuquan, gata de lansare. Cred c avariindă dispozitivele de la poli ar putea îndep rta scutul. Nu avem de ce s credemă ă c ar avea rezultat. Cât de mare e probabilitatea ca o tehnologie capabil să ă ă manipuleze timpul şi gravita ia s fie vulnerabil la armele noastre? ţ ă ă

— Aşa c i-am amenin at pe chinezi, şi ei au b tut în retragere? ă ţ ă— Cam aşa ceva. Dar le-am promis şi o recompens . Ne-am oferit s -iă ă

lu m la bord. ă— Nu în eleg. ţ— S -i l s m s se al ture micului nostru proiect de a salva lumea. ă ă ă ă ă— Asta m cam sperie, Jase. ă— D -mi cleştele la. Îmi pare r u. Ştiu c sun criptic. N-ar trebui să ă ă ă ă ă

vorbesc despre asta. Cu nimeni. — Faci o excep ie în privin a mea? ţ ţ— Întotdeauna fac o excep ie în privin a ta, m-a asigurat, zâmbind.ţ ţ

Discut m la cin , OK? ă ăL-am l sat lâng gr tar, înv luit în fum şi dogoare. ă ă ă ă

Dou administra ii americane consecutive se aleseser cu oc rileă ţ ă ă presei pentru c nu f ceau nimic în privin a Turbionului. Dar erau vorbe înă ă ţ

53

vânt. Dac se putea lua într-adev r vreo m sur , nimeni nu p rea s oă ă ă ă ă ă cunoasc . Iar o ac iune v dit represiv , cum era cea propus de chinezi, ară ţ ă ă ă fi fost atât de periculoas , încât era prohibit . ă ă

Funda ia Periheliu lansa îndemnul de a se trece la o abordare radicalţ diferit . ă

— Metafora care guverneaz totul, a spus Jase, nu este lupta. Esteă judo. Folosirea greut ii şi a iner iei unui duşman mai puternic. Asta vrem săţ ţ ă facem cu Turbionul.

Mi s-a adresat laconic, în timp ce îşi t ia, cu aten ia unui chirurg,ă ţ cotletul fript pe gr tar. St team la mas în buc t rie, cu uşa din spateă ă ă ă ă deschis . Un bondar uriaş, atât de mare şi de galben încât p rea ună ă ghemotoc zbur tor de fire de lân , s-a izbit de plasa de ân ari. ă ă ţ ţ

— Încearc s te gândeşti la Turbion mai degrab ca la oportunitate,ă ă ă decât ca la un atac.

— Ce fel de oportunitate? De a muri prematur? — De a folosi timpul în propriile noastre scopuri, într-un mod în care n-

am fi putut s-o facem înainte. — Chiar timpul ni l-au luat! — Dimpotriv . În afara m runtei noastre sfere terestre, avem laă ă

dispozi ie milioane de ani cu care s jongl m. Şi avem o unealt careţ ă ă ă func ioneaz într-un mod demn de încredere tocmai pe astfel de durate deţ ă timp.

— Unealt , am spus eu, uluit, în vreme ce el îşi înfigea furculi a într-ună ţ alt cub de carne.

Cina era simpl . Un cotlet pe farfurie, o sticl de bere al turi. F r niciă ă ă ă ă o garnitur , cu excep ia salatei de fasole, din care el îşi luase o por ieă ţ ţ modest . ă

— Da, o unealt , una evident : evolu ia. ă ă ţ— Evolu ia. ţ— Tyler, dac m îngâni întruna, nu putem discuta. ă ă— OK, minunat, evolu ia e o unealt ... Dar tot nu-mi dau seama cumţ ă

am putea evolua, în treizeci sau patruzeci de ani, atât de mult încât s seă schimbe ceva.

— Nu noi, pentru numele lui Dumnezeu, şi bineîn eles c nu în treizeciţ ă sau patruzeci de ani. Vorbesc despre eoni. Vorbesc despre Marte.

— Marte. Hopa. — Nu fi obtuz. Gândeşte-te mai bine. Marte era, practic, o planet moart , chiar dac putuse g zdui cândvaă ă ă ă

germenii primitivi ai vie ii. ţDincolo de Sfera Turbionar , planeta parcursese milioane de ani de laă

evenimentul din Octombrie încoace, înc lzit de soarele în expansiune.ă ă Ultimele fotografii f cute de pe orbit o ar tau la fel de moart şi lipsit deă ă ă ă ă ap . Dac ar fi ad postit nişte forme simple de via şi s-ar fi bucurat de ună ă ă ţă climat prielnic, s-ar fi transformat, pân în clipa aceea, într-o junglă ă luxuriant . Dar nu le avusese şi nu se transformase. ă

— Oamenii obişnuiau s vorbeasc despre terraformare, a spus Jason.ă ă Î i mai aduci aminte romanele alea speculative pe care le citeai? ţ

— Înc le mai citesc. ă

54

— Succes. Cum ai terraforma planeta Marte? — Aş încerca s îmbog esc atmosfera cu suficiente gaze de seră ăţ ă

pentru a o înc lzi. Aş elibera apa înghe at . Aş introduce organisme simple.ă ţ ă Dar, chiar şi dup cele mai optimiste evalu ri, ar dura... ă ă

El a zâmbit. — Î i ba i joc de mine, am spus. ţ ţ— Nu. Zâmbetul i s-a şters. — Nicidecum. Nu, vorbesc foarte serios. — Şi cum a i începe... ţ— Am începe cu o serie de lans ri sincronizate, con inând bacteriiă ţ

modificate genetic. Motoare simple, ionice, şi deplasare lent . Pr buşireă ă controlat , astfel încât s supravie uiasc organismele unicelulare. Câtevaă ă ţ ă transporturi mai masive, cu rachete antibunc r, care s plaseze aceleaşiă ă microorganisme sub suprafa , acolo unde se presupune c exist apeţă ă ă subterane. Ca m sur de siguran , lans ri multiple şi întregul spectru deă ă ţă ă organisme adecvate. Ideea este s declanş m o activitate organică ă ă suficient pentru a elibera în atmosfer carbonul din scoar . L s m s seă ă ţă ă ă ă scurg câteva milioane de ani, câteva luni, în timpul nostru, apoi studiemă din nou planeta. Dac a devenit un loc mai cald, cu o atmosfer mai densă ă ă şi, poate, cu vreo câteva lacuri mici, cu ap semilichid , repet m ciclul, deă ă ă data asta cu plante multicelulare, prelucrate genetic pentru adaptarea la mediu. O anumit cantitate de oxigen va ajunge în atmosfer şi, probabil,ă ă va creşte cu câ iva milibari presiunea atmosferic . Mai adaug nişteţ ă ă milioane de ani şi amestec totul. Într-un timp rezonabil, inând cont deă ţ m sur toarea f cut de ceasurile noastre, ai reuşi s preg teşti o planetă ă ă ă ă ă ă locuibil . ă

Era o idee care î i t ia r suflarea. M sim eam ca un personajţ ă ă ă ţ secundar dintr-un roman victorian detectivistic – „Pusese la cale un plan temerar, ba chiar absurd, dar, oricât m-aş fi str duit, nu-i puteam g si nici oă ă fisur !” Cu excep ia uneia. O fisur esen ial . ă ţ ă ţ ă

— Jason, chiar dac aşa ceva ar fi posibil. La ce ne-ar folosi nou ? ă ă— Dac planeta Marte e locuibil , oamenii se pot muta acolo. ă ă— Noi to i, şapte sau opt miliarde? ţ— Greu de crezut, a pufnit. Nu, doar câ iva pionieri. Un lot deţ

reproducere, dac vrei s te exprimi la modul detaşat. ă ă— Şi ce-ar trebui s fac ? ă ă— S tr iasc , s se înmul easc şi s moar . Milioane de genera ii înă ă ă ă ţ ă ă ă ţ

fiecare an de-al nostru. — În ce scop? — Dac nu pentru altceva, m car pentru a-i oferi speciei umane o aă ă

doua şans în sistemul solar. În cazul fericit, vor dispune de toateă cunoştin ele noastre, plus câteva miliarde de ani în care s le perfec ioneze.ţ ă ţ În interiorul Sferei Turbionare, n-avem suficient timp s descoperim cineă sunt ipoteticii şi de ce ne fac asta. Urmaşii noştri mar ieni ar putea avea maiţ multe şanse. Poate c vor reuşi s ra ioneze în locul nostru. Sau s lupte înă ă ţ ă locul nostru? (întâmpl tor, aflam prima dat c li se spunea „ipotetici” –ă ă ă ipoteticele inteligen e dominatoare, creaturile nev zute, a c ror existenţ ă ă ţă era mai degrab teoretic şi care ne închiseser în seiful lor temporal.ă ă ă

55

Numele nu a ajuns s aib priz la public decât peste câ iva ani. Mi-a p rută ă ă ţ ă r u când s-a întâmplat. Era prea obiectiv. Prea abstract şi prea rece.ă Adev rul p rea s fie cu mult mai complex.) ă ă ă

— Exist un plan, am spus, pentru a se trece efectiv la o astfel deă ac iune? ţ

— Oh, da. Jason d duse gata trei sferturi din friptur . A împins farfuria într-oă ă

parte. — Costurile nu sunt nici m car prohibitive. Singura problem ine deă ă ţ

prelucrarea genetic a organismelor unicelulare capabile s supravie uiască ă ţ ă în condi ii foarte grele. Suprafa a lui Marte e rece, arid , practic lipsit deţ ţ ă ă atmosfer şi sc ldat în radia ii sterilizatoare la fiecare apari ie a soarelui.ă ă ă ţ ţ Chiar şi aşa, ne putem ocupa de o abunden de specii care tr iesc înţă ă condi ii extreme – bacteriile din rocile antarctice, cele din scurgerileţ reactoarelor nucleare, în rest, totul se rezum la tehnologii pe deplină cunoscute. Ştim cum func ioneaz rachetele. Ştim care este mecanismulţ ă evolu iei organice. Singurul lucru cu adev rat nou e perspectiva.ţ ă Posibilitatea de a vedea în câteva zile sau luni de la lansare rezultate ob inute în mod normal dup un interval extrem de lung. Este... lumea oţ ă numeşte „inginerie teleologic ”. ă

— E aproape acelaşi lucru, am spus (folosind noul cuvânt pe care mi-l oferise), cu interven ia ipoteticilor. ţ

— Da, a încuviin at Jason, în l ându-şi sprâncenele într-o expresie peţ ă ţ care, dup atâ ia ani, înc o mai g seam m gulitoare: surpriz , respect. Da,ă ţ ă ă ă ă într-un fel, cred c aşa e. ă

Citisem cândva un am nunt interesant, într-o carte despre primaă navet cu echipaj uman care aselenizase, cu ani buni în urm , în 1969. Laă ă vremea aceea, relata cartea, o parte dintre cei foarte b trâni – b rba i şiă ă ţ femei n scu i în secolul al nou sprezecelea, destul de b trâni ca s -şi aducă ţ ă ă ă ă aminte cum ar ta lumea f r automobile şi televiziune – ezitaser s deaă ă ă ă ă crezare unei asemenea ştiri. Cuvinte care, în copil ria lor, n-ar fi avut sensă decât în basme („în aceast sear , doi oameni s-au plimbat pe suprafa aă ă ţ lunii”) le erau oferite ca declara ie a unei st ri de fapt. Şi nu o puteauţ ă accepta. Le bulversau sim ul discernerii între rezonabil şi absurd. ţ

Acum era rândul meu. O s terraform m şi o s coloniz m planeta Marteă ă ă ă , spusese prietenul

meu Jason, şi el nu era genul care se las prad iluziilor... cel pu in, nu într-oă ă ţ mai mare m sur decât zecile de oameni inteligen i şi influen i ce p reau să ă ţ ţ ă ă împ rt şeasc aceleaşi convingeri. Aşa c afirma ia era serioas , probabilă ă ă ă ţ ă c , la un anumit nivel birocratic, era vorba de un proiect în plin dezbatere. ă ă

Dup cin , când mai st ruia înc lumina zilei, m-am plimbat în jurulă ă ă ă propriet ii. ăţ

Mike gr dinarul f cuse o treab satisf c toare. Pajiştea str lucea,ă ă ă ă ă ă p rând întruchiparea viziunii unui matematician despre o gr din ,ă ă ă valorificarea superioar a unei culori primare. Dincolo de ea, hectarele deă p dure începeau s fie cuprinse de umbre. ă ă

56

M-am gândit c Diane ar fi apreciat p durea în lumina aceea. Mi-amă ă amintit din nou de întâlnirile noastre de lâng pâr u, din zilele de var , deă ă ă care ne desp r eau deja ani buni, când ea ne citea din c r i vechi. Odat ,ă ţ ă ţ ă când st team de vorb despre Turbion, citase câteva versuri ale poetuluiă ă englez A.E. Housman:

Ursul grizzly e s lbatic, e uriaş; ăL-a devorat pe bietul copilaş. Iar bietul copilaş habar nu are C-a fost mâncat de ursul sta mare.ă

Când m-am întors în cas , intrând pe uşa din buc t rie, Jason vorbeaă ă ă la telefon. S-a uitat la mine, apoi s-a întors cu spatele şi a coborât vocea.

— Nu. Dac trebuie s fie aşa, dar... nu, în eleg. Foarte bine. Am spusă ă ţ foarte bine, nu? Foarte bine înseamn foarte bine. ă

Şi-a pus telefonul în buzunar. — Era Diane? am întrebat. A dat din cap. — Vine? — Vine. Dar vreau s precizez dou lucruri înainte de sosirea ei. Î iă ă ţ

aduci aminte despre ce am discutat la cin ? Ei nu-i putem spune nimic. Deă fapt, nim nui altcuiva. Nu e o informa ie public . ă ţ ă

— Vrei s spui c e secret . ă ă ă— La drept vorbind, aşa cred, da. — Dar mie mi-ai spus. — Da. A fost un delict federal. A zâmbit. — Al meu, nu al t u. Şi am încredere în tine, m bazez pe discre ia ta.ă ă ţ

Ai r bdare, peste câteva luni, la CNN se va vorbi doar despre asta. În plus,ă am planuri pentru tine, Ty. Peste câteva zile, Periheliul va examina candida ii pentru o colonizare extrem de dificil . O s avem nevoie de totţ ă ă felul de medici la fa a locului. N-ar fi grozav dac ai putea participa, dacţ ă ă am putea lucra împreun ? Am fost luat prin surprindere. ă

— Abia mi-am luat diploma, Jase. Nu mi-am f cut stagiul de intern. ă— Toate lucrurile la timpul lor. — N-ai încredere în Diane? am întrebat. Zâmbetul lui s-a n ruit. ă— Ca s fiu sincer, nu. Nu mai am. Nu acum. ă— Când ajunge aici? — Mâine, înainte de amiaz . ă— Şi ce anume voiai s -mi spui? ă— Îşi aduce prietenul. — Asta e o problem ? ă— O s vezi. ă

57

NIMIC NU R MÂNE NESCHIMBAT Ă

M-am trezit ştiind c nu eram preg tit s-o rev d. ă ă ă

58

M-am trezit în casa luxoas de vacan , închiriat de E.D. Lawton înă ţă ă Berkshires, cu soarele str lucind prin filigranul perdelelor de dantel ,ă ă spunându-mi: Gata cu minciunile. M s turasem de ele. De toate minciunileă ă pe care mi le servisem eu însumi în ultimii opt ani, încheind cu aventura mea cu Candice Boone, care v zuse, înaintea mea, dincolo de iluziile peă care le confundam cu realitatea.

— Ai o mic fixa ie în leg tur cu familia Lawton, îmi spusese ea la ună ţ ă ă moment dat. Povesteşte-mi.

N-aş fi putut afirma, cu sinceritate, c o mai iubeam pe Diane. Rela iaă ţ noastr fusese ambigu . Ne maturizaser m amândoi în cadrul şi în afara ei,ă ă ă ca nişte lujeri împleti i printre z brelele unui gard. ţ ă

Dar în cea mai bun parte a ei avusesem o leg tur adev rat , oă ă ă ă ă emo ie aproape însp imânt toare prin seriozitate şi maturitate. De aceeaţ ă ă dorisem cu atâta ner bdare s-o maschez. Ar fi speriat-o şi pe ea. ă

Înc m mai pomeneam purtând discu ii imaginare cu ea, de obiceiă ă ţ noaptea târziu, adresându-i divaga ii cerului neînstelat. Eram destul deţ egoist ca s -i simt lipsa şi destul de ra ional ca s ştiu c nu fuseser mă ţ ă ă ă niciodat cu adev rat împreun . Eram pe deplin preg tit s o dau uit rii. ă ă ă ă ă ă

Îns , pur si simplu, nu eram preg tit s o rev d. ă ă ă ă

La parter, Jason st tea în buc t rie, în timp ce eu preg team miculă ă ă ă dejun. Proptise uşa, ca s stea deschis . Casa era str b tut de adierileă ă ă ă ă pl cute ale vântului. M gândeam cu seriozitate s -mi arunc valiza înă ă ă portbagajul Hyundai-ului şi s plec. ă

— Povesteşte-mi despre NI, am spus. — Nu citeşti ziarele? m-a întrebat Jason. La Stony Brook, mediciniştii

sunt izola i? ţBineîn eles c ştiam pu in despre NI, mai ales ce auzisem la ştiri sauţ ă ţ

spicuisem din conversa iile din sala de mese. Ştiam c însemna Nouaţ ă Împ r ie. C era o mişcare creştin inspirat de Turbion – creştin cel pu ină ăţ ă ă ă ă ţ cu numele, deşi fusese condamnat atât de bisericile din curentul religiosă actual, cât şi de cele conservatoare. Ştiam c îi atr gea mai ales pe tineri şiă ă pe rebeli. Doi tipi din anul întâi renun aser la şcoal şi adoptaser stilul deţ ă ă ă via NI, schimbând o carier academic nesigur pe o iluminare mai pu inţă ă ă ă ţ solicitant . ă

— De fapt, nu-i nimic altceva decât o mişcare milenarist , a spus Jase.ă Mileniul a trecut, dar le r mâne sfârşitul lumii. ă

— O sect , cu alte cuvinte. ă— Nu, nu tocmai. „NI” acoper întregul spectru creştin hedonist, nu seă

poate spune c e o sect în sine, deşi cuprinde mai multe grup ri cuă ă ă caracter de sect . Nu exist un lider unic. Nici o scriere sfânt , doar o mână ă ă ă de teologi neoficiali, cu care mişcarea se identific la modul general – C.R.ă Ratei, Laura Greengage, oameni de genul lor.

Le v zusem c r ile pe rafturile magazinelor universale. Teologiaă ă ţ Turbionului cu titluri sub form de întrebare: ă Am fost martori la A Doua Venire? Putem supravie ui dup sfârşitul timpului?ţ ă

— N-au nici cine ştie ce program, dincolo de un comunitarism de weekend. Dar nu teologia atrage mul imile. Ai v zut vreuna dintreţ ă

59

înregistr rile filmate ale întrunirilor NI, pe care le numesc ekstasis? V zusemă ă şi, spre deosebire de Jase, pe care poftele trupeşti îl stinghereau, putusem s în eleg ce-i atr gea. Nimerisem peste înregistrarea video a unei întruniriă ţ ă de lâng cascada Niagara, din vara anului precedent. P rea o combina ie deă ă ţ picnic baptist şi concert Grateful Dead. O pajişte însorit , flori de câmp, robeă albe de ceremonie, un tip cu zero la sut gr sime corporal suflând într-ună ă ă corn. La c derea nop ii, un foc de tab r ardea cu fl c ri sprin are şi pentruă ţ ă ă ă ă ţ muzican i fusese în l at o scen . Pe urm robele au prins s alunece de peţ ă ţ ă ă ă ă trupuri şi a început dansul. Şi câteva acte mai intime decât dansul.

inând cont de tot dezgustul afişat de mass-media, spectacolul mi seŢ p ruse cuceritor de inocent. ă

Nici un fel de predic , doar câteva sute de pelerini zâmbind înă ghearele extinc iei şi iubindu-şi vecini aşa cum le pl cea lor înşişi s fieţ ă ă iubi i.ţ

Înregistrarea fusese copiat pe sute de DVD-uri şi trecut din mân -nă ă ă mân prin dormitoarele din campusurile studen eşti, inclusiv din Stonyă ţ Brook. Nu exist nici un act sexual destul de paradiziac încât un student laă medicin s nu se poat masturba. ă ă ă

— Mi-e greu s mi-o închipui pe Diane atras de NI. ă ă— Dimpotriv . Diane e publicul lor int . Turbionul şi influen a luiă ţ ă ţ

asupra lumii o sperie de moarte. Pentru oamenii ca ea, e un analgezic. Transform lucrul de care seă

tem cel mai mult într-un obiect al adora iei, într-o împ r ie a Cerurilor. ţ ă ăţ— De când s-a vârât în asta? — De aproape un an. De când l-a cunoscut pe Simon Townsend. — Simon e în NI? — Ohoho, dedicat cu trup şi suflet. — L-ai cunoscut pe tip? — L-a adus în Casa Mare anul trecut, de Cr ciun. ăCred c voia s vad cum ies scântei. Bineîn eles c Simon nu-i peă ă ă ţ ă

placul lui E.D. De fapt, ostilitatea a fost evident . (Aici, Jason s-a crispat laă amintirea unuia dintre accesele majore de furie ale tat lui s u.) Dar Diane şiă ă Simon au f cut treaba aia NI – au întors şi cel lalt obraz. I-au zâmbit,ă ă practic, pân ce erau s -l bage în mormânt. O spun literalmente. Înc oă ă ă privire blând şi iert toare şi ajungea la cardiologie. ă ă

Unu la zero pentru Simon, mi-am spus. — E potrivit pentru ea? — E exact ceea ce-şi doreşte. Şi e ultimul lucru de care are nevoie.

Au sosit dup -amiaza, într-un automobil vechi de cincisprezece ani,ă care tuşea pe aleea din fa a casei şi p rea s consume mai mult ulei decâtţ ă ă tractorul lui Mike gr dinarul. Diane conducea. A parcat maşina şi a coborâtă prin partea mai îndep rtat de cas , ascuns vederii de bagajele de peă ă ă ă acoperiş, în timp ce Simon a ieşit expunându-se din plin privirii, cu un zâmbet timid.

Era un tip atr g tor. Cel pu in un metru optzeci, costeliv, dar nuă ă ţ pl pând, cu o fa comun , aducând uşor cu a unui cal, salvat de p rulă ţă ă ă ă rebel, galben auriu. Zâmbetul îi d dea la iveal strung rea a. Purta blugi, oă ă ă ţ

60

c maş ecosez şi o basma albastr , legat ca un garou în jurul bicepsuluiă ă ă ă stâng, ceea ce, dup cum aveam s aflu mai târziu, reprezenta un simbol ală ă NI.

Diane a ocolit maşina şi s-a oprit al turi de el, zâmbind amândoiă înspre treptele verandei, unde ne aflam eu şi Jason. Era îmbr cat tot înă ă stilul NK: o fust lung pân la p mânt, de culoarea alb strelelor, bluză ă ă ă ă ă albastr şi o p l rie neagr ridicol , cu boruri largi, de genul celor purtateă ă ă ă ă de b rba ii amish. ă ţ

Dar hainele i se potriveau sau, mai degrab , o încadrau într-un modă pl cut, sugerând o s n tate insolent şi senzualitatea unei r ncu e. Aveaă ă ă ă ţă ă ţ chipul viu, ca un fruct de p dure necules înc . Şi-a umbrit ochii cu mâna,ă ă ferindu-i de lumina soarelui, şi a zâmbit larg – am vrut s cred c anumeă ă pentru mine.

Doamne, zâmbetul la. Cumva inocent şi, în acelaşi timp, zburdalnic. ăAm început s m simt pierdut. ă ăTelefonul lui Jason a scos un tril. L-a tras afar din buzunar şi aă

verificat identitatea apelantului. — La sta trebuie s r spund, a şoptit. ă ă ă— Jase, nu m l sa singur aici. ă ă— O s fiu în buc t rie. M -ntorc imediat. ă ă ă ăA plecat în grab , tocmai când Simon îşi azvârlea sacul marin resc peă ă

podeaua de scânduri a verandei, spunând: — Tu trebuie s fii Tyler Dupree! ăMi-a întins mâna. I-am luat-o. Avea o strângere ferm şi un accentă

mieros de sudist, cu vocalele ca lemnul lustruit şi consoane tot atât de rafinate precum cartelele de telefon. F cea ca numele meu s sune cât deă ă poate de cajun1, deşi familia mea nu ajunsese niciodat , c tre sud, maiă ă departe de Millinocket2. Diane alerg în urma lui, strig „Tyler” şi mă ă ă cuprinse apoi într-o îmbr işare s lbatic . P rul ei mi-a acoperit deodatăţ ă ă ă ă fa a şi singura senza ie pe care am reuşit s-o re in a fost mirosul pl cut şiţ ţ ţ ă provocator.

Ne-am retras amândoi la distan a confortabil a unei lungimi de bra . ţ ă ţ— Tyler, Tyler! a tot exclamat, de parc m-aş fi transformat într-oă

creatur uluitoare. Ar i bine dup atâ ia ani. ă ăţ ă ţ— Opt, am spus eu, prosteşte. Opt ani. — Uau, aşa de mul i? ţI-am ajutat s -şi târasc bagajele în untru, i-am condus în salonul deă ă ă

lâng verand şi m-am gr bit s plec dup Jason, care era în buc t rie,ă ă ă ă ă ă ă vorbind la celular. Când am intrat, st tea cu spatele la uş . ă ă

— Nu, spunea el, cu vocea încordat . Nu... nici m car Departamentulă ă de Stat?

Am încremenit locului. Departamentul de Stat. Cerule!— Pot s m întorc în dou ore, dac – aha, în eleg. Nu, e în ordine.ă ă ă ă ţ

Dar ine-m la curent. Corect. Mul umesc! ţ ă ţ

1 Grupare etnic din statul Louisiana, situat în sudul SUA, alc tuit din descenden ii unoră ă ă ţ colonişti francezi, care vorbesc şi ast zi un dialect francez (n. tr.).ă

2 Or şel situat în cel mai nord-estic stat al SUA — Maine (n. tr.).ă61

Şi-a pus telefonul în buzunar şi m-a z rit. ă— Vorbeai cu E.D.? — De fapt, cu asistentul lui. – E totul OK? — Ei, haide, Ty, chiar vrei acum s - i spun toate secretele? A încercată ţ

s zâmbeasc , dar n-a avut cine ştie ce succes. ă ă— Aş vrea s nu m fi auzit. ă ă— Am auzit doar c te-ai oferit s te-ntorci la D.C. şi s m laşi aici, cuă ă ă ă

Simon şi Diane. — P i... s-ar putea s n-am încotro. Chinezii sunt înd r tnici. ă ă ă ă— Cum adic ă înd r tniciă ă ? — Refuz s abandoneze întru totul lansarea planificat . Vor caă ă ă

op iunea asta s r mân valabil . ţ ă ă ă ăVorbea despre atacul nuclear asupra artefactelor Turbionului. — Presupun c se str duieşte cineva s -i conving s renun e, nu? ă ă ă ă ă ţ— Tratativele diplomatice sunt în plin desf şurare. Nu s-ar puteaă ă

spune c sunt încununate de succes. Negocierile par s fi ajuns într-ună ă punct mort.

— P i atunci... la ă naiba, Jase! Ce se-ntâmpl dac fac lansarea?ă ă— Dou arme de fuziune, de mare risc, vor fi detonate în imediataă

apropiere a celor dou obiecte neidentificate asociate cu Turbionul.ă Consecin ele... iat o întrebare interesant . Dar înc nu s-a-ntâmplat.ţ ă ă ă Probabil c nici nu se va-ntâmpla. ă

— Vorbeşti despre Ziua de apoi, sau poate despre sfârşitul Turbionului...

— Nu ridica vocea. Ai uitat c avem oaspe i? Exagerezi. Planulă ţ chinezilor e nechibzuit şi cu siguran zadarnic, dar, chiar dac îl pun înţă ă practic , e pu in probabil s fie sinucigaş. Ipoteticii, indiferent ce ar fi,ă ţ ă trebuie c se vor ap ra f r s ne afecteze. Poate nu artefactele de la poliă ă ă ă ă genereaz Turbionul. Ar putea fi platforme de observare pasiv , dispozitiveă ă de comunicare, chiar şi inte false. ţ

— Dac bombele chinezilor sunt lansate, noi vom fi avertiza i? ă ţ— Depinde ce în elegi prin „noi”. Publicul larg probabil c o s afleţ ă ă

abia dup ce se va termina totul. ăAtunci am început s -mi dau pentru prima dat seama c Jason nuă ă ă

mai era un simplu ucenic al tat lui s u, c începuse deja s -şi fac propriileă ă ă ă ă rela ii în cercuri suspuse. Ceva mai târziu, aveam s aflu mult mai multeţ ă despre Funda ia Periheliu şi despre pozi ia lui Jason în structura ei. Înţ ţ momentul acela, înc f cea parte din via a lui din umbr . Jase avusese oă ă ţ ă via în umbr chiar şi atunci când eram copii: în afara Casei Mari, fusese unţă ă geniu al matematicii, atingând cu uşurin succesul într-o şcoal particularţă ă ă a elitei, ca un maestru printre novici. Acas era doar Jase şi avusese mareă grij ca lucrurile s r mân aşa. ă ă ă ă

Şi aşa continuau s fie. Dar acum umbra era mai ampl . Nu-şi maiă ă petrecea zilele impresionându-i pe profesorii de analiz matematic de laă ă Rice. Şi le petrecea plasându-se într-o pozi ie din care putea influen a cursulţ ţ istoriei omenirii.

62

— Dac se întâmpl , a ad ugat, atunci o s fiu avertizat. Noi doi o să ă ă ă ă fim avertiza i. Dar nu vreau ca Diane s -şi fac griji. Şi nici Simon,ţ ă ă bineîn eles. ţ

— Grozav. O s -mi scot totul din minte. O s -mi scot din minteă ă sfârşitul lumii.

— Nu-i vorba de aşa ceva. Înc nu s-a întâmplat nimic. Calmeaz -te,ă ă Tyler. Umple paharele, dac sim i nevoia s faci ceva. ă ţ ă

Oricât de nonşalant ar fi încercat s par , când a luat patru pahareă ă f r picior din bufet i-a tremurat mâna. ă ă

Aş fi putut pleca. Odat dincolo de uş , m-aş urca grabnic în Hyundaiă ă şi aş ajunge la o distan apreciabil înainte de a mi se sim i lipsa. Mi i-amţă ă ţ închipuit pe Diane şi pe Simon practicându-şi creştinismul hippy în salonul din fa şi pe Jason stând în buc t rie şi primind pe celular buletineţă ă ă informative despre Ziua Judec ii de Apoi: doream într-adev r s -mi petrecăţ ă ă ultima noapte de pe p mânt al turi de ei? ă ă

Întrebându-m în acelaşi timp: dar al turi de cine? De cine altcineva?ă ă

— Ne-am cunoscut în Atlanta, spunea Diane. Statul Georgia a g zduit un seminar pe tema spiritualit ii alternative.ă ăţ

Simon venise s asculte prelegerea lui OR. Ratei. Într-un fel, am dat peste elă în bufetul campusului. St tea singur, citind un exemplar din ă A Doua Venire, iar eu eram tot singur , aşa c mi-am pus tava pe mas şi am început să ă ă ă st m de vorb . ă ă

Diane şi Simon împ r eau o canapea de pluş galben, cu miros de praf,ă ţ de lâng fereastr . Ea se sprijinea de bra ul canapelei. Simon st tea drept,ă ă ţ ă în alert . Zâmbetul lui începuse s m îngrijoreze. Nu disp rea niciodat . ă ă ă ă ă

Ne sorbeam cu to ii b uturile, în timp ce perdelele fluturau în b taiaţ ă ă vântului şi un t un zumz ia dincolo de plasa de ân ari. Era greu să ă ţ ţ ă sus inem o conversa ie când erau atât de multe lucruri despre care era deţ ţ dorit s nu vorbim. Am f cut efortul de a copia zâmbetul lui Simon. ă ă

— Deci eşti student? — Am fost. — Cu ce te-ai ocupat în ultima vreme? — Am c l torit. În cea mai mare parte a timpului. ă ă— Simon îşi poate permite s c l toreasc , a spus Jase. E ună ă ă ă

moştenitor bogat. — Nu fi nepoliticos, a intervenit Diane, ascunzând o avertizare cât se

poate de real sub tonul strident al vocii. M car de data asta, te rog. ă ăDar Simon a minimalizat totul cu o ridicare din umeri. — Nu, e adev rat. Am nişte bani puşi deoparte. ăDiane şi cu mine am profitat de ocazie s vedem o mic parte a rii. ă ă ţă— Bunicul lui Simon, a ad ugat Jase, a fost Augustus Townsend,ă

regele periilor de cur at pipe din Georgia. ăţDiane s-a uitat în toate p r ile. ă ţ— Asta a fost demult, a r spuns Simon, înc imperturbabil – începuseă ă

s capete un aer aproape cucernic. Acum nu le mai spunem perii de cur at.ă ăţ Sunt „şnururi de cur at”. ăţ

A râs.

63

— Şi iat -m aici, pe mine, moştenitorul unei averi agonisite dină ă şnururi de cur at. ăţ

De fapt, era o avere f cut din cadouri şi m run işuri, ne-a explicată ă ă ţ Diane, mai târziu, Augustus Townsend se lansase în fabricarea periilor de cur at pipe, dar f cuse bani distribuind juc rii de tabl stan at , br riăţ ă ă ă ţ ă ăţă talisman şi piepteni de plastic în magazinele cu articole ieftine din întregul sud. În anii '40, familia ajunsese o prezen important în lumea bun dinţă ă ă Atlanta.

Jason a trecut mai departe. — Simon nu are ceea ce s-ar putea numi o carier . E ună

nonconformist. — Cred c nici unul dintre noi nu e cu adev rat nonconformist, a spusă ă

Simon, dar nu, nu am şi nici nu-mi doresc o carier . Cred c asta m face să ă ă ă par leneş. Ei bine, sunt leneş. E un n rav de care nu pot s scap. Dar mă ă ă întreb cât de folositoare poate fi o carier , pe termen lung. Dat fiindă ă actuala stare de lucruri. Nu mi-o lua i în nume de r u. S-a întors spre mine.ţ ă Te ocupi de medicin , Tyler? ă

— Aproape c mi-am luat diploma, am r spuns. De vreme ceă ă carierele...

— Nu, cred c -i minunat. E, probabil, cea mai important ocupa ie deă ă ţ pe planet . ă

Jason îl acuzase pe Simon c era, de fapt, nefolositor. Simon îiă r spunse c , în general, toate carierele erau nefolositoare... cu excep iaă ă ţ celor ca a mea.

Atac şi ap rare. De parc m-aş fi uitat la o b taie dintr-un bar, purtată ă ă ă în paşi de balet.

Totuşi, m-am pomenit dorind s -i g sesc scuze lui Jase. Nu era ofensată ă de filozofia lui Simon, ci de prezen a lui. S pt mâna aceea din Berkshires arţ ă ă fi trebuit s fie o reuniune, Jason, Diane şi cu mine, înapoi în zona deă siguran , o vizit în lumea copil riei, în schimb, eram închişi, într-un spa iuţă ă ă ţ restrâns, al turi de Simon, pe care Jason îl privea, evident, ca pe un intrus,ă un soi de Yoko Ono drogat din sud.

Am întrebat-o pe Diane de când îşi începuser c l toria. ă ă ă— De vreo s pt mân , dar o s fim pe drumuri aproape toat vara.ă ă ă ă ă

Sunt sigur c Jason i-a povestit despre Noua Împ r ie. Dar e într-adev ră ă ţ ă ăţ ă minunat, Ty. Ne-am f cut prieteni, prin internet, în toat ara. Oameni laă ă ţ care putem sta, neinvita i, o zi sau dou . Aşa c organiz m adun ri şiţ ă ă ă ă concerte din Maine pân -n Oregon, din iulie pân -n octombrie. ă ă

— Presupun, a ad ugat Jason, c asta v scuteşte de cheltuielileă ă ă legate de cazare şi de îmbr c minte. ă ă

— Nu orice adunare e un ekstasis, a ripostat Diane. — N-o s mai facem nici o c l torie, a zis Simon, dac rabla noastră ă ă ă ă

se face buc i. Motorul d rateuri şi consum foarte mult. Din nefericire, euăţ ă ă nu sunt cine ştie ce mecanic. Tyler, te pricepi la motoarele de automobil?

— Foarte pu in. ţAm în eles c era o invita ie de a ieşi împreun , în timp ce Diane şiţ ă ţ ă

fratele ei aveau s negocieze o încetare a ostilit ilor. ă ăţ— Dar hai s arunc m o privire. ă ă

64

Ziua continua s fie senin şi c ldura se în l a, v lurind, din pajişteaă ă ă ă ţ ă verde-smarald de dincolo de alee. Recunosc c nu l-am ascultat pe Simonă cu toat aten ia în timp ce s lta capota vechiului s u Ford şi înşira lista deă ţ ă ă probleme. Dac era atât de bogat cum sugera Jase, de ce nu-şi cump ra oă ă maşin nou ? Am presupus c moştenise o avere risipit sau c banii eraă ă ă ă ă bloca i în titluri de proprietate. ţ

— Cred c pare stupid, a spus Simon. Mai ales inând cont deă ţ compania pe care o de in. N-am înv at niciodat prea multe lucruri legateţ ăţ ă de tehnologie sau de mecanic . ă

— Nici eu nu sunt cine ştie ce expert. Chiar dac -l facem s meargă ă ă ceva mai uniform, tot o s fie nevoie de un mecanic adev rat, înainte de aă ă te apuca s traversezi ara. ă ţ

— Mul umesc, Tyler. M-a privit cu un soi de fascina ie, cu ochii mari şiţ ţ gura c scat , în timp ce inspectam motorul. Apreciez sfatul. ă ă

Cei mai verosimili vinova i erau bujiile. L-am întrebat pe Simon dacţ ă fuseser schimbate vreodat . ă ă

— Din câte ştiu eu, nu, a r spuns. ăMaşina parcursese cu o sut de mii de kilometri mai mult decât ar fiă

trebuit. Am folosit setul meu de chei de clichet, am scos una dintre bujii şi i-am ar tat-o. ă

— Uite cine provoac necazuri. ă— Asta? — Şi prietenele ei. Vestea buna e c nu te cost mult s le-nlocuieşti.ă ă ă

Cea proast e c ar fi de preferat s nu mai conduci înainte de a le-nlocui. ă ă ă— Hmm, a f cut Simon. ă— Putem merge în oraş cu maşina mea, s cump r m piesele deă ă ă

schimb, dac eşti dispus s aştep i pân mâine diminea . ă ă ţ ă ţă— Da, sigur c da. Eşti foarte amabil. N-avem de gând s plec mă ă ă

imediat. A, doar dac nu cumva insist Jason. ă ă— O s se calmeze. E doar... ă— Nu e nevoie s -mi explici. Ar prefera s nu fiu aici. În eleg. Nu mă ă ţ ă

şocheaz şi nu m surprinde. ă ăDiane a sim it c nu putea accepta o invita ie care îşi propunea s mţ ă ţ ă ă

exclud . ă— P i... frumos din partea ei. ăCred c aşa era. ă— Dar ar fi la fel de simplu s închiriez o camer , undeva, în oraş. ă ă— Nu-i nevoie, am spus, întrebându-m cum de ajunsesem s insistă ă

ca Simon Townsend s nu plece. ăNu ştiu la ce m aşteptasem de la o reîntâlnire cu Diane, dar prezen aă ţ

lui îmi anulase speran ele abia înfiripate. Lucru bun, probabil. ţ— Îmi închipui c Jason i-a vorbit despre Noua Împ r ie. E un motivă ţ ă ăţ

de controverse. — Mi-a spus doar c face i parte din NI. ă ţ— N-am de gând s in un discurs de recrutare. ă ţDar, dac mişcarea noastr î i trezeşte cea mai mic nepl cere,ă ă ţ ă ă

abandonez subiectul. — Simon, tot ce ştiu despre NI se rezum la ce-am v zut la televizor. ă ă

65

— Unii îi spun hedonism creştin. Mie îmi place mai mult Noua Împ r ie. Pe scurt, asta e cu adev rat ideea. Construieşte împ r ia celoră ăţ ă ă ăţ O Mie de Ani tr ind-o, aici şi acum. F din ultima genera ie una la fel deă ă ţ idilic precum a fost cea dintâi. ă

— Îhî. P i... Jase n-are prea mult r bdare în privin a religiei. ă ă ă ţ— Nu, nu are, dar ştii ce, Tyler? Nu cred c religia îl deranjeaz . ă ă— Nu? — Nu. Îl admir cu toat sinceritatea pe Jason Lawton, şi nu doară

pentru inteligen a lui renumit . E un ini iat, dac nu te deranjeaz cţ ă ţ ă ă ă folosesc un cuvânt preten ios. Ia în serios Turbionul. Pe p mânt sunt, câ iţ ă ţ oameni, opt miliarde? Şi fiecare ştie, la fel de bine cel pu in, c stelele şiţ ă luna au disp rut de pe cer. Dar continu s -şi duc existen a ignorândă ă ă ă ţ realitatea. Numai câ iva dintre noi cred cu adev rat în Turbion. NI îl ia înţ ă serios. Iar Jason face acelaşi lucru.

Asta era aproape la fel de şocant ca spusele lui Jason. — Totuşi, nu în acelaşi... stil. — Asta e partea dificil a problemei. Dou viziuni care se întrecă ă

pentru a acapara min ile publicului. Nu mai e mult pân când oamenii vor fiţ ă nevoi i s înfrunte realitatea, fie c o vor sau nu. Şi vor avea de ales între oţ ă ă perspectiv ştiin ific şi una spiritual . Asta îl îngrijoreaz pe Jason. Pentruă ţ ă ă ă c , atunci când e vorba de via şi de moarte, credin a învinge întotdeauna.ă ţă ţ Tu unde ai prefera s - i petreci eternitatea? Într-un paradis terestru sau într-ă ţun laborator steril?

R spunsul nu-mi era tot atât de clar cum îi era, evident, lui Simon. Mi-ăam adus aminte de r spunsul lui Mark Twain la o întrebare asem n toare:ă ă ă în rai, pentru clim . În iad, pentru companie. ă

Cearta r zb tea din interiorul casei – vocea Dianei, mustr toare, şiă ă ă replicile aspre date de glasul lipsit de inflexiuni al fratelui ei. Eu şi Simon am scos dou scaune pliante din garaj şi ne-am aşezat în umbra acestuia,ă aşteptând s termine gemenii. Am vorbit despre vreme. Era foarteă frumoas . În privin a asta, am ajuns la un consens. ă ţ

În cele din urm , zgomotul s-a liniştit. Dup un timp, un Jason calm aă ă ieşit şi ne-a invitat s -i d m o mân de ajutor la preg tirea fripturii. L-amă ă ă ă urmat în spatele casei şi am purtat o discu ie mult mai pl cut , în timp ceţ ă ă se înc lzea gr tarul. Diane şi-a f cut apari ia, îmbujorat , dar triumf toare.ă ă ă ţ ă ă Aşa ar ta ori de câte ori ieşea înving toare dintr-o ceart cu Jase: în parteă ă ă trufaş , în parte surprins . ă ă

Ne-am aşezat în fa a fripturii de pui, a unui ceai cu ghea şi aţ ţă resturilor salatei de fasole.

— Se sup r cineva dac rostesc o binecuvântare? a întrebat Simon. ă ă ăJason şi-a rostogolit ochii în toate p r ile, dar a dat din cap,ă ţ

declarându-se de acord. Simon şi-a înclinat fruntea cu un gest solemn. M-am preg tit pentru o predic . Dar el a spus doar:ă ă— D -ne curajul de a primi belşugul pe care ni l-ai aşternut dinainte înă

ziua aceasta şi în oricare alta. Amin.

66

O rug ciune care nu exprima recunoştin a, ci nevoia de curaj. Extremă ţ de contemporan. Diane mi-a zâmbit peste mas , apoi l-a strâns pe Simon deă bra şi am început s mânc m cu poft . ţ ă ă ă

Când am terminat, era înc devreme, lumina soarelui mai st ruia înc ,ă ă ă iar ân arii nu fuseser cuprinşi de frenezia serii. Adierea pierise şi atingereaţ ţ ă r coroas a aerului p rea de catifea. ă ă ă

Altundeva, lucrurile se petreceau cu repeziciune. Nu ştiam – nici m car Jason, în ciuda tuturor rela iilor cu care se l udaă ţ ă

– c , la un moment dat, între prima înghi itur de pui şi ultima lingur plină ţ ă ă ă cu salat de fasole boabe, chinezii abandonaser negocierile şi ordonaseră ă ă lansarea imediat a unei perechi de rachete Dong Feng modificate, cuă focoase termonucleare. Probabil c se în l aser , intrând pe traiectorie,ă ă ţ ă chiar în clipa când scoteam berea Heineken din frigider. Sticle verzi, brumate, în form de rachet , transpirând strop cu strop în c ldura verii. ă ă ă

Am cur at cu to ii masa din patio. Eu am pomenit despre bujiile uzateăţ ţ şi despre planul meu de a-l duce pe Simon în oraş, în diminea a urm toare. ţ ă

Diane i-a şoptit ceva fratelui ei, apoi (dup o pauz ) l-a înghiontit cuă ă cotul. În cele din urm , Jase a dat din cap, s-a întors spre Simon şi a spus:ă

— Lâng Stockbridge exist un magazin auto universal, deschis până ă ă la ora nou . Ce-ar fi s te duc pân acolo? ă ă ă

Era o ofert de pace, deşi fusese f cut f r tragere de inim . Simonă ă ă ă ă ă i-a r spuns dup ce şi-a revenit din surpriza ini ial . ă ă ţ ă

— N-am de gând s refuz o plimbare în Ferrari, dac asta-mi propui. ă ă— O s - i ar t tot ce poate. ă ţ ăCalmat de perspectiva de a se mândri cu automobilul lui, Jason s-a

dus în cas dup chei. Simon a r spuns cu o expresie uluit de-a binelea,ă ă ă ă înainte de a-l urma. M-am uitat la Diane. Zâmbea, încântat de acel triumfă al diploma iei. ţ

Altundeva, rachetele Dong Feng s-au apropiat de bariera Turbionului şi au traversat-o în drum c tre intele stabilite. E ciudat s i le închipuiă ţ ă ţ fulgerând deasupra unui P mânt dintr-odat întunecat, rece şi neclintit,ă ă deplasându-se numai în baza aparaturii programate de la bord şi îndreptându-se c tre artefactele simple ce st teau în suspensie, la maiă ă multe sute de kilometri deasupra polilor.

Ca o dram f r spectatori, atât de neaşteptat , încât n-avea cum să ă ă ă ă fie v zut . ă ă

Specialiştii au ajuns – mai târziu – la un consens, apreciind că detonarea bombelor chinezilor nu avusese nici un efect asupra curgerii diferen iate a timpului. În schimb fusese afectat (profund) filtrul vizual dinţ jurul P mântului. S nu mai vorbim de percep ia uman asupra Turbionului. ă ă ţ ă

Aşa cum subliniase Jase, cu ani în urm , gradientul temporal implica oă cantitate imens de radia ii deplasate spectral c tre albastru, care ar fiă ţ ă sc ldat suprafa a planetei, dac nu ar fi fost filtrate şi prelucrate deă ţ ă ipotetici. Mai bine de trei ani de lumin solar pentru fiecare secund careă ă ă trecea: suficient ca s ucid orice fiin vie de pe P mânt, suficient ca să ă ţă ă ă sterilizeze solul şi s fac oceanele s dea în clocot. ă ă ă

67

Ipoteticii, care proiectaser învelişul temporal al planetei, neă protejaser , în acelaşi timp, de efectele sale letale. Mai mult, reglaser nuă ă numai cantitatea de energie care ajungea pe P mântul static, ci şi pe ceaă de c ldur şi de lumin reflectat înapoi, în spa iu. ă ă ă ă ţ

Poate de aceea, în ultimii ani, clima se încadrase, într-un mod atât de pl cut, în parametri medii. ă

La 7:55 dup ora din Washington, când rachetele chinezilor şi-au atinsă inta, cerul era, cel pu in deasupra inutului Berkshire, la fel de limpede caţ ţ ţ

un cristal Waterford.

Când a sunat telefonul fix, eram în camera din fa , împreun cuţă ă Diane.

Oare observaser m ceva înainte de a ne suna Jason? O schimbare aă luminii, ceva insignifiant, cum ar fi impresia c prin fa a soarelui trecuse ună ţ nor? Nu. Nimic. Toat aten ia mea era concentrat asupra Dianei. Beamă ţ ă r coritoare şi discutam despre fleacuri. C r ile citite, filmele v zute.ă ă ţ ă Conversa ia era fascinant , nu datorit subiectelor, ci caden ei vorbelor,ţ ă ă ţ ritmului absorbitor din momentele când eram singuri, aşa cum ni se întâmplase şi înainte.

Fiecare conversa ie între prieteni şi între îndr gosti i îşi creeazţ ă ţ ă propriile ritmuri tihnite sau stânjenitoare, dând naştere unei discu iiţ ascunse, care se scurge, ca un fluviu subp mântean, sub cel mai banală schimb de cuvinte. Spusele noastre erau banale şi conven ionale, darţ discu ia ascuns sub ele era profund şi uneori perfid . ţ ă ă ă

În scurt timp, flirtam unul cu cel lalt, de parc Simon Townsend şiă ă ultimii opt ani n-ar fi avut nici o importan . Glumind mai întâi, apoi, poate,ţă f r nici o urm de glum . I-am spus c îmi lipsise. ă ă ă ă ă

— Au fost momente când doream s - i vorbesc. ă ţSim eam nevoia s st m de vorb . Dar nu aveam num rul t u sau îmiţ ă ă ă ă ă

închipuiam c eşti ocupat. ă— Mi-ai fi putut afla num rul. Nu eram ocupat. ă— Ai dreptate. De fapt, a fost ceva mai apropiat de... laşitatea

spiritual . ă— Sunt chiar atât de însp imânt tor?ă ă— Nu tu. Situa ia noastr . Cred c m sim eam de parc ar fi trebuitţ ă ă ă ţ ă

s - i cer scuze. Şi nu ştiam cum s încep. ă ţ ăMi-a adresat un zâmbet stins. — Cred c nici acum nu ştiu. ă— N-ai pentru ce s - i ceri scuze, Diane. ă ţ— Î i mul umesc fiindc spui asta, dar nu sunt de acord. Nu maiţ ţ ă

suntem copii. Avem posibilitatea de a privi în urm cu o anumit doz deă ă ă în elegere. Eram atât de apropia i pe cât pot fi doi oameni care, de fapt, nuţ ţ se ating. Dar a existat, totuşi, un singur lucru pe care nu l-am putut face. Şi despre care nu am putut vorbi. De parc am fi f cut un leg mânt de t cere. ă ă ă ă

— Începând din noaptea în care au disp rut stelele, am spus, cu guraă uscat , însp imântat de mine însumi, îngrozit, excitat. ă ă

Diane şi-a fluturat mâna.

68

— Noaptea aia. Noaptea aia. Ştii de ce anume îmi aduc aminte din noaptea aia? De binoclul lui Jason. M uitam în Casa Mare, în timp ce voi doiă v uita i la cer. De stele nu-mi aduc absolut deloc aminte. Dar îmi aducă ţ aminte c am surprins-o pe Carol, într-unul dintre dormitoarele din spate,ă cu un tip din personalul restaurantului. Era beat şi p rea s se dea la el. ă ă ă

A râs cu sfial . ă— Acela a fost propriul meu apocalips m runt. ăTot ceea ce detestam la Casa Mare, la familia mea, totul s-a adunat

într-o singur noapte, îmi doream, pur şi simplu, s pretind c nu exista. Că ă ă ă nu exista Carol, nici E.D., nici Jason...

— C nu existam eu? S-a tras în partea cealalt a canapelei şi, fiindcă ă ă devenise genul acela de conversa ie, şi-a pus mâna pe obrazul meu. Mânaţ ei era rece, avea temperatura b uturii pe care o inuse. ă ţ

— Tu erai excep ia. Eram speriat . Tu erai incredibil de r bd tor. Amţ ă ă ă apreciat asta.

— Dar nu ne puteam... — Atinge. — Atinge. E.D. n-ar fi putut suporta niciodat asta. ăŞi-a retras mâna. — Ne puteam ascunde, dac am fi dorit. Dar ai dreptate, E.D. eraă

problema. Otr vea totul. Felul în care a f cut-o pe mama s duc un soi deă ă ă ă existen de mâna a doua era dezgust tor. Degradant. Pot s m rturisesc?ţă ă ă ă Detestam pe deplin faptul c îi eram fiic . Şi mai ales ideea c , de s-ar fiă ă ă întâmplat ceva între noi – ştii tu – putea s nu fie altceva decât modulă nostru de a ne lua revanşa în fa a lui E.D. Lawton. ţ

S-a l sat pe sp tarul canapelei, fiind, cred, uşor surprins de ea îns şi.ă ă ă ă — Bineîn eles c n-ar fi fost vorba de aşa ceva, am spus, cu pruden .ţ ă ţă — Eram derutat . ă— Asta reprezint NI pentru tine? O revanş în fa a lui E.D.? ă ă ţ— Nu, a spus, continuând s zâmbeasc . Nu-l iubesc pe Simon doară ă

fiindc îl scoate pe tata din s rite. Via a nu e chiar atât de simpl , Ty. ă ă ţ ă— N-am vrut s sugerez... ă— Vezi cât de înşel tor e totul? Anumite suspiciuni î i vin în minte şiă ţ

nu se mai dau duse. Nu, NI n-are nici o leg tur cu tata. ine deă ă Ţ descoperirea divinit ii în ceea ce s-a întâmplat cu P mântul şi deăţ ă exprimarea acestei divinit i în via a de zi cu zi. ăţ ţ

— Poate c nici Turbionul nu e chiar atât de simplu. ă— Suntem fie ucişi, fie transforma i, sunt cuvintele lui Simon. ţ— Mi-a spus c voi construi i raiul pe P mânt. ă ţ ă— Nu asta ar trebui s fac to i creştinii? S exprime împ r ia luiă ă ţ ă ă ăţ

Dumnezeu în vie ile lor? ţ— Sau s joace dup cum li se cânt ? ă ă ă— Acum vorbeşti ca Jason. Bineîn eles c nu pot sus ine tot ce areţ ă ţ

leg tur cu mişcarea. S pt mâna trecut am fost la o adunare înă ă ă ă ă Philadelphia şi am cunoscut un cuplu, de vârsta noastr , prietenoşi,ă inteligen i, „cu spirit viu”, cum i-a descris Simon. Am luat cina împreun şiţ ă am discutat despre A Doua Venire. Pe urm ne-au invitat în camera lor deă hotel şi ne-am pomenit c încep s scoat doze de cocain şi s pun filmeă ă ă ă ă ă porno. NI atrage tot felul de oameni de o calitate îndoielnic . F r nici ună ă ă

69

dubiu. Pentru cei mai mul i dintre ei, teologia abia dac exist , cu excep iaţ ă ă ţ unei imagini neclare a Gr dinii Edenului. Dar, sub aspectele ei cele maiă bune, mişcarea e tot ce se pretinde a fi, e o credin sincer , vie. ţă ă

— O credin în ce, Diane? În promiscuitate? În ekstasis? ţăMi-am regretat cuvintele imediat ce le-am rostit. A p rut r nit . ă ă ă— Ekstasis nu are nimic de-a face cu promiscuitatea. Oricum, nu

atunci când e un succes. Dar, în trupul d ruit de Dumnezeu, nici un act nu eă interzis, atâta vreme cât nu este expresia r zbun rii sau a furiei, ci aă ă dragostei divine, precum şi a iubirii omeneşti.

Atunci a sunat telefonul. Probabil c p ream vinovat. Diane mi-a v zută ă ă expresia fe ei şi a izbucnit în râs. ţ

Primele cuvinte ale lui Jason, dup ce am ridicat receptorul: ă— Am spus c-o s fim avertiza i. Îmi pare r u. M-am înşelat. ă ţ ă— Ce e? — Tyler... n-ai v zut cerul? ă

Aşa c ne-am urcat la etaj, în c utarea unei ferestre spre apus. ă ăDormitorul dinspre vest era generos de amplu, cu o comod deă

mahon, un pat cu cadrul de alam şi cu ferestre mari. Am tras draperiile.ă Diane a scos un suspin adânc.

Nu exista nici un soare care s apun . Sau, mai degrab , erau maiă ă ă mul i. ţ

Întreaga parte de vest a cerului era în fl c ri. Locul singurului glob ală ă soarelui fusese luat de un arc de o str lucire roşcat , care acopereaă ă orizontul pe o deschidere de cel pu in cincisprezece grade, con inând cevaţ ţ ce sem na cu vederea pâlpâind a cel pu in o duzin de apusuri. Luminaă ă ţ ă era stranie, str lucea şi p lea ca un foc îndep rtat. ă ă ă

Am privit spectacolul la nesfârşit, cu gura c scat . ă ă— Ce se-ntâmpl , Tyler? a întrebat, într-un târziu, Diane. Ce seă

petrece? I-am spus ce-mi povestise Jason despre rachetele nucleare chinezeşti. — A ştiut c s-ar putea întâmpla aşa ceva? s-a mirat, apoi şi-a r spunsă ă

singur : Bineîn eles c-a ştiut. ă ţÎn lumina stranie, înc perea avea o tent roz, care f cea ca obrajiiă ă ă

Dianei s par aprinşi de febr . ă ă ă— O s ne ucid ? ă ă— Jason crede c nu. Totuşi, o s sperie de moarte o gr mad deă ă ă ă

oameni. — Dar e periculos? Radia ii sau ceva asem n tor? ţ ă ăM îndoiam. Dar nu era exclus. ă— Încearc s deschizi televizorul, am spus. ă ăÎn fiecare camer era câte un ecran cu plasm , înr mat în lambriurileă ă ă

din lemn de nuc din partea opus patului. Mi-am închipuit c orice radia ieă ă ţ letal îndep rtat ar fi dat peste cap emisia şi recep ia. ă ă ă ţ

Dar televizorul func iona destul de bine ca s ne redea, pe toateţ ă canalele de ştiri, imaginile mul imilor adunate în oraşele Europei, unde eraţ deja întuneric sau, cel pu in, atât de întuneric cât avea s fie în noapteaţ ă aceea. Nici o radia ie letal , dar panic din belşug, în stare incipient . Dianeţ ă ă ă

70

st tea pe marginea patului, nemişcat , cu mâinile încleştate în poal ,ă ă ă evident îngrozit . ă

— Dac ceva ne-ar fi putut omorî, am fi deja mor i, am spus,ă ţ aşezându-m al turi de ea. ă ă

Afar , crepusculul se transforma, poticnindu-se, în întuneric.ă Str lucirea difuz s-a descompus în mai mul i sori distinc i, gata s apun ,ă ă ţ ţ ă ă fiecare tot atât de palid ca un spectru, apoi o spiral de raze solare, ca ună arc luminos, s-a boltit de-a curmezişul întregului cer, disp rând tot atât deă brusc cum ap ruse. ă

Am stat um r la um r în timp ce întunericul se îndesea. ă ăPe urm au ap rut stelele. ă ă

Am reuşit s -l mai prind înc o dat pe Jase, înainte ca banda deă ă ă frecven e s devin supraaglomerat . ţ ă ă ă

Mi-a povestit c bolta cereasc erupsese chiar în momentul cândă ă Simon îşi pl tea setul de bujii. Drumurile din afara oraşului Stockbridge erauă deja aglomerate, iar la radio se raportau jafuri izolate în Boston şi trafic blocat pe toate drumurile principale, aşa c Jase tr sese în parcarea dină ă spatele unui motel şi închiriase o camer pentru el şi Simon. A doua zi deă diminea , urma s se întoarc probabil la Washington, dup ce avea s -lţă ă ă ă ă aduc pe Simon. ă

Pe urm i-a dat telefonul lui Simon, iar eu i l-am dat pe al meu Dianeiă şi am ieşit din înc pere în timp ce vorbea cu logodnicul ei. Casa de vacană ţă p rea amenin tor de imens şi de pustie. I-am f cut turul, aprinzândă ţă ă ă luminile, pân când Diane m-a chemat înapoi. ă

— Mai bem ceva? am întrebat-o. — Oh, da!

Am ieşit în curte la pu in timp dup miezul nop ii. ţ ă ţDiane afişa o expresie curajoas . Simon îi inuse un soi de discursă ţ

încurajator, în stilul Noii Împ r ii, în teologia NI nu existau nici A Douaă ăţ Venire tradi ional , nici în l area la Ceruri şi nici Armagedonul, Turbionulţ ă ă ţ era toate acestea, laolalt , toate prorocirile antice îndeplinite la modulă indirect. Dac Dumnezeu voia s foloseasc tabloul bol ii cereşti ca s neă ă ă ţ ă înf işeze geometria dezgolit a timpului, atunci avea s o fac , iarăţ ă ă ă venera ia şi teama noastr erau potrivite pentru o asemenea situa ie. Darţ ă ţ nu trebuia s ne l s m copleşi i de aceste sentimente, pentru c Turbionulă ă ă ţ ă era, în ultim instan , un act al Mântuirii, ultimul şi cel mai bun capitol dină ţă istoria omenirii.

Sau ceva de genul sta. ăAşa c am ieşit afar , s privim cerul, pentru c Diane credea c era oă ă ă ă ă

fapt curajoas , de natur spiritual . Pe bolt nu se z rea nici un nor şiă ă ă ă ă ă aerul mirosea a pin. Autostrada se afla la mare distan , dar auzeam, dinţă când în când, sunetele în buşite ale claxoanelor şi sirenelor. Umbreleă noastre dansau în jur, dup cum se luminau diversele por iuni ale cerului,ă ţ acum spre nord, acum spre sud. Ne-am aşezat pe iarb , la câ iva paşi deă ţ str lucirea becului de pe verand , şi Diane şi-a rezemat capul pe um rulă ă ă meu, iar eu am cuprins-o cu bra ul, amândoi fiind pu in cam be i. ţ ţ ţ

71

În ciuda anilor de r ceal sentimental , în ciuda trecutului nostru dină ă ă Casa Mare, în ciuda logodnei ei cu Simon Townsend, în ciuda NI şi a ekstasisului, ba chiar şi în ciuda dezordinii f cute pe cer de racheteleă nucleare, eram extrem de conştient de ap sarea trupului ei, lipit de al meu.ă Ciudat era c totul mi se p rea extrem de familiar. Curba bra ului sub palmaă ă ţ mea şi greutatea capului pe um r le percepeam ca revenite în minte, nuă descoperite. O sim eam pe Diane aşa cum ştiusem întotdeauna c o voiţ ă sim i. ţ

Pân şi mirosul spaimei ei îmi era cunoscut. ăCerul scânteia într-o lumin stranie. Nu era lumina pur a universuluiă ă

Turbionului, care ne-ar fi ucis pe loc. În schimb, vedeam o serie de instantanee ale bol ii, miezuri de noapte consecutive comprimate înţ microsecunde, imagini remanente p lind ca becul unui blitz, pe urmă ă acelaşi cer, v zut cu un secol sau cu un mileniu mai târziu, aidomaă secven elor dintr-un film fantastic. O parte a cadrelor erau expuneri lungi,ţ voalate, cu lumina stelelor şi a lunii transformându-se în globuri fantomatice, în cercuri sau în iatagane. Alte cadre limpezi, disp rând cuă repeziciune. Înspre nord, liniile şi cercurile erau mai sub iri, cu raze relativţ mici, în timp ce stelele dinspre ecuator se dovedeau mult mai neobosite, valsând pe orbite imense.

Luni pline şi semiluni în creştere şi în descreştere luceau de la un orizont la altul, ca tot atâtea diapozitive de un portocaliu sp l cit. Caleaă ă Lactee era o fâşie de o fluorescen alb (când mai str lucitoare, când maiţă ă ă întunecat ), luminat de stele pâlpâitoare, muribunde. Odat cu fiecareă ă ă adiere a vântului verii se n şteau şi mureau stele. ă

Şi totul se mişca. Se mişca în paşii unor dansuri lic ritoare şi alambicate, sugerândă

cicluri înc şi mai m re e, înc invizibile. Deasupra noastr , cerul pulsa ca oă ă ţ ă ă inim . ă

— E atât de viu, am auzit-o pe Diane. Fereastra îngust a conştiin ei noastre ne impune o prejudecat : totă ţ ă

ce se mişc e viu, tot ce nu se clinteşte e mort. Viermele viu se încol ceşteă ă sub piatra moart , încremenit . Stelele şi planetele se mişc , îns numaiă ă ă ă respectând legile inerte ale gravita iei : o piatr poate c dea, dar nu esteţ ă ă vie, iar o mişcare orbital nu e nimic altceva decât aceeaşi c dere,ă ă prelungit la infinit. ă

Dar extinde via a noastr de efemeride, aşa cum f cuser ipoteticii, şiţ ă ă ă deosebirile se estompeaz . Stelele se nasc, tr iesc şi mor, l sându-şi înă ă ă urm cenuşa elementelor primordiale, ca moştenire pentru noi stele.ă Însumarea diverselor mişc ri nu are un rezultat simplu, ci unul inimaginabilă de complicat, un dans al atrac iei şi al vitezei, superb, dar înfricoş tor,ţ ă înfricoş tor fiindc , aidoma unui cutremur, stelele ce se zvârcolescă ă preschimb ce ar trebui s fie trainic. Înfricoş tor fiindc secretele cele maiă ă ă ă profunde ale organismului nostru, împreun rile şi actele noastreă dezordonate de reproducere, se dovedesc, în ultim instan , a nu fi câtuşiă ţă de pu in secrete : şi stelele sângereaz şi z mislesc în chinuri. ţ ă ă

Totul curge, nimic nu r mâne neschimbat. Nu reuşeam s -miă ă amintesc unde citisem asta.

— Heraclit, m-a l murit Diane. ă

72

Nu eram conştient c o spusesem cu glas tare. ă— În to i anii ia, anii din Casa Mare, to i nenoroci ii ia de ani irosi i,ţ ă ţ ţ ă ţ

ştiam... I-am pus degetul pe buze. Ştiam ce anume ştiuse. — Vreau s ne întoarcem, a spus. Vreau s ne întoarcem în dormitor. ă ă

N-am tras jaluzelele. Stelele în mişcare se învârtejeau, r spândindu-şiă lumina în înc pere şi conturând, în întuneric, pe pielea mea şi pe a Dianei,ă imagini defocalizate, t cute, şerpuitoare, ca lic ririle luminilor oraşuluiă ă printre şiroaiele de ploaie de pe geamuri. N-am scos nici un cuvânt, fiindcă vorbele ar fi fost doar obstacole. Minciuni. Am f cut dragoste f r cuvinte şiă ă ă abia când am terminat m-am pomenit gândind: F s nu se schimbe. Doară ă asta.

Dormeam, când cerul s-a întunecat înc o dat , când, în sfârşit,ă ă artificiile celeste au p lit şi au disp rut. Atacul chinezilor nu trecuse de ună ă simplu gest.

În panica global muriser mii de oameni, dar ac iunea nu f cuseă ă ţ ă victime, în mod direct, pe suprafa a P mântului şi, dup cum se puteaţ ă ă presupune, nici în rândurile ipoteticilor.

A doua zi, soarele a r s rit la ora cuvenit . ă ă ăM-a trezit sunetul telefonului fix. Eram singur în pat. Diane a vorbit

dintr-o alt camer şi a venit s -mi spun c fusese Jase, care zicea că ă ă ă ă ă drumurile erau libere şi c se afla pe drumul de întoarcere. ă

F cuse duş, se îmbr case şi mirosea a s pun şi a bumbac apretat. ă ă ă— Asta a fost tot? am întrebat. Simon îşi face apari ia, v urca i înţ ă ţ

maşin şi pleca i? Noaptea trecut n-a însemnat nimic? ă ţ ăS-a aşezat pe pat, al turi de mine. ă— Noaptea trecut n-a însemnat nicidecum c n-o s plec cu Simon. ă ă ă— Credeam c-a însemnat mai mult. — A însemnat mai mult decât pot spune. Dar nu şterge trecutul. Am

f cut promisiuni şi am o credin , iar asta traseaz anumite limite în via aă ţă ă ţ mea.

Nu p rea convins . ă ă— O credin ... Spune-mi c nu crezi prostia asta. ţă ăS-a ridicat, încruntându-se. — Poate nu, a r spuns. Dar poate simt nevoia s fiu în preajma cuivaă ă

care crede.

Mi-am f cut bagajul şi l-am înc rcat în Hyundai, înainte de întoarcereaă ă lui Jase şi a lui Simon. Diane m privea de pe verand în timp ce închideamă ă capacul portbagajului.

— O s te sun. ă— Aşa s faci, i-am r spuns. ă ă

73

ANNO DOMINI 4 x 109

În timpul unuia dintre atacurile mele de febr , am spart o alt veioz . ă ă ăDe data asta, Diane a reuşit s îi ascund propriet resei întâmplarea.ă ă ă

Le mituise pe cameriste s lase lenjeria curat şi s o ia pe cea murdar înă ă ă ă pragul uşii, din dou în dou dimine i, în loc s mai fac ordine în camer ,ă ă ţ ă ă ă riscând s m g seasc delirând, în ultimele şase luni, cazurile de malarie,ă ă ă ă holer şi SCCV uman umpluser spitalul local. Nu voiam s m trezesc înă ă ă ă sec ia de epidemiologie, al turi de un tip în carantin . ţ ă ă

— M îngrijoreaz , a spus Diane, ce s-ar putea întâmpla când nu suntă ă aici.

— Îmi pot purta singur de grij . ă— Nu şi când ai un atac. — Atunci e o chestiune de noroc şi de sincronizare. Ai de gând s pleciă

undeva?— Doar în locurile obişnuite. Dar m refer la cazul unei urgen e. Sau laă ţ

cel în care nu m-aş putea întoarce în camer , dintr-un anumit motiv. ă— Ce fel de urgen ? A ridicat din umeri. ţă

74

— E doar o ipotez , a spus, pe un ton care sugera orice. ăN-am insistat. În afar de a coopera, nu puteam face nimic să ă

îmbun t esc lucrurile. ă ăţÎncepeam a doua s pt mân de tratament, apropiindu-m de criz .ă ă ă ă ă

Medicamentul mar ian se acumulase în sângele şi în esuturile mele,ţ ţ ajungând la un nivel critic. M sim eam dezorientat şi confuz, chiar şi atunciă ţ când îmi sc dea febra. Nici efectele secundare, de natur exclusiv fizic , nuă ă ă erau mai amuzante. Dureri în articula ii. G lbinare. Spuzeal , dac prin astaţ ă ă ă se în elege senza ia c i se desprinde pielea, strat cu strat, expunândţ ţ ă ţ carnea jupuit şi sângerând , aproape ca o ran deschis . În unele nop iă ă ă ă ţ dormeam patru sau cinci ore – cred c cinci reprezenta recordul meu – şiă m trezeam în mâlul propriilor celule cutanate, pe care Diane îl cur a dină ăţ patul p tat de sânge, în timp ce eu m mutam pe scaunul de al turi, cuă ă ă mişc rile unui bolnav de artrit . ă ă

Ajungeam s nu mai am încredere nici în momentele mele cele maiă lucide. Mi se întâmpla adesea s am parte de o limpezime pur halucinatorieă a min ii, de o lume hiperstr lucitoare şi hiperdefinit , de cuvinte şi amintiriţ ă ă potrivindu-se aidoma roti elor unei maşin rii suprasolicitate. ţ ă

Îmi era greu. Dar poate c era şi mai greu pentru Diane, care trebuiaă s se ocupe de plosca mea când eram inconştient. Într-un fel, îmi întorcea oă favoare. Fusesem al turi de ea când trecuse prin aceeaşi etap istovitoare.ă ă Dar asta se întâmplase cu mul i ani în urm . ţ ă

În cele mai multe nop i, dormea al turi de mine, deşi nu-mi dauţ ă seama cum de putea suporta. P stra o distan prudent între noi, uneoriă ţă ă simpla atingere a cearşafului de bumbac era destul de dureroas ca s -miă ă dea lacrimile, dar senza ia aproape subconştient a prezen ei ei eraţ ă ţ liniştitoare.

În nop ile cu adev rat rele, când m zb team şi îmi aruncam bra eleţ ă ă ă ţ în toate p r ile, putând s-o r nesc, se ghemuia pe divanul înflorat de lângă ţ ă ă uşile balconului.

Nu spunea prea multe despre drumurile ei prin Padang. Ştiam, cu aproxima ie, ce f cea acolo: stabilea leg turi cu comisarii de bord şi cuţ ă ă patronii cargourilor, studiind costurile de traversare a Arcadei. O activitate periculoas . Când o vedeam pe Diane ieşind în lumea interlop asiatic ,ă ă ă f r nici un mijloc de ap rare, cu excep ia tubului de spray lacrimogen dină ă ă ţ buzunar şi a curajului ei remarcabil, m sim eam mai r u decât sub efecteleă ţ ă medicamentului.

Dar era de preferat s ne asum m pân şi un asemenea riscă ă ă intolerabil, în loc s ne l s m prinşi. ă ă ă

Agen ii administra iei Chaykin şi alia ii lor din Jakarta erau interesa iţ ţ ţ ţ de noi dintr-o serie de motive. Din cauza medicamentului, desigur, dar şi mai mult pentru copiile digitale ale arhivelor mar iene pe care le aveamţ asupra noastr . Ar fi dorit nespus s ne interogheze despre ultimele ore aleă ă lui Jason: despre monologul la care asistasem şi pe care îl înregistrasem, despre tot ce ne spusese în leg tur cu natura ipoteticilor şi cu Turbionul,ă ă despre cunoştin ele al c ror unic posesor fusese. ţ ă

75

Am adormit şi m-am trezit, iar ea nu era acolo. Mi-am petrecut o or privind cum se mişcau perdelele de la uşaă

balconului, privind unghiul sub care cobora lumina solar de deasupraă piciorului vizibil al Arcadei şi visând cu ochii deschişi la Seychelles.

A i fost vreodat acolo? Nici eu. În mintea mea se derula unţ ă documentar vechi, pe care îl v zusem cândva pe PBS. Insulele Seychellesă formeaz un arhipelag tropical, c minul estoaselor de uscat, al cocotieriloră ă ţ de mare şi al unei duzini de specii rare de p s ri. Din punct de vedereă ă geologic, reprezint r m şi ele unui continent str vechi, care unea Asia cuă ă ă ţ ă America de Sud, cu mult timp înainte de începerea evolu iei omului. ţ

Visele, a spus cândva Diane, sunt metafore s lb ticite. Visam despreă ă Seychelles (mi-o imaginam spunându-mi asta) pentru c m sim eamă ă ţ inundat, b trân, aproape mort. ă

Un t râm care se scufund , sc ldat în perspectiva propriei meleă ă ă transform ri. ă

Am adormit din nou. M-am trezit, iar ea tot nu era acolo.

M-am trezit în întuneric, înc singur, ştiind c trecuse deja prea multă ă timp. Semn r u. Pân atunci, Diane se întorsese întotdeauna înainte deă ă c derea nop ii. ă ţ

M zvârcolisem în somn. Cearşaful de bumbac z cea, n cl it, peă ă ă ă podea, abia vizibil în lumina str zii de dedesubt, reflectat de tencuialaă ă tavanului. Îmi era frig, dar eram prea chinuit de durere ca s -ntind mânaă dup el. ă

Afar , cerul era extraordinar de senin. Dac scrâşneam din din i şi îmiă ă ţ înclinam capul spre stânga, puteam z ri câteva stele str lucitoare prin uşileă ă de sticl ale balconului. M-am distrat cu ideea c , în termeni absolu i, uneleă ă ţ dintre stelele acelea puteau fi mai tinere decât mine.

M-am str duit s nu m gândesc la Diane, la unde putea fi şi ce i s-ară ă ă fi putut întâmpla.

În cele din urm , am adormit z rind printre pleoapele închise lic rireaă ă ă stelelor, stafii fosforescente plutind într-un întuneric roşiatic.

Diminea . ţăCel pu in, credeam c era diminea . Dincolo de geamuri se vedeaţ ă ţă

lumina zilei. Cineva, dup toate probabilit ile camerista, a b tut la uş înă ăţ ă ă dou rânduri şi a spus ceva în dialectul minangkabau, pe un ton irascibil, deă pe hol. Pe urm a plecat din nou. ă

Acum eram cu adev rat îngrijorat, deşi în faza aceea a tratamentului,ă anxietatea se manifesta sub forma unei irascibilit i derutante. Ce oăţ re inuse pe Diane un r stimp atât de insuportabil de lung şi de ce nu eraţ ă acolo, s m in de mân şi s -mi ştearg fruntea cu buretele? Ideea c ară ă ţ ă ă ă ă ă fi putut da de necaz era indezirabil , nedovedit şi de neadmis în fa aă ă ţ instan ei. ţ

76

Totuşi, sticla cu ap de lâng pat se golise cel pu in din ziuaă ă ţ precedent , dac nu mai demult, buzele mele erau uscate, aproape să ă ă crape, şi nu-mi aduceam aminte când m împleticisem ultima oar pân laă ă ă toalet . Dac nu voiam s mi se blocheze cu des vârşire rinichii, trebuia s -ă ă ă ă ămi aduc ap de la robinetul din baie. ă

Dar îmi era destul de greu pân şi s stau în capul oaselor f r s ip.ă ă ă ă ă ţ S -mi cobor picioarele dincolo de marginea saltelei era aproape deă nesuportat, de parc oasele şi cartilajele mi-ar fi fost înlocuite cu cioburi deă sticl şi cu lame de ras ruginite. ă

Deşi m-am str duit s -mi distrag aten ia, gândindu-m la altceva (laă ă ţ ă insulele Seychelles, la cer), pân şi un asemenea calmant neglijabil eraă distorsionat de lentilele febrei. Mi s-a p rut c aud vocea lui Jason în spateleă ă meu, cerându-mi s -i aduc ceva – un şervet, o lavet , avea mâinileă ă murdare.

Aşa c am ieşit din baie cu un burete în loc de un pahar cu ap şiă ă eram la jum tatea drumului spre pat când mi-am dat seama c greşisem.ă ă Ca un prost. Ia-o de la cap t. Acum, ia sticla goal de ap . Umple-o. ă ă ă

Pân d pe-afar . Acelaşi lucru cu plosca. ă ă ăÎi întindeam o lavet în gr dina din spatele Casei Mari, acolo unde îşiă ă

ineau îngrijitorii uneltele. ţProbabil c avea vreo doisprezece ani. Era la începutul verii, cu doi aniă

înainte de Turbion. Soarbe din ap şi simte gustul timpului. Acum revin amintirile. ă

Am fost surprins când Jason a propus s -ncerc m s repar m maşinaă ă ă ă de tuns iarba, alimentat cu benzin , a gr dinarului. La Casa Mare,ă ă ă gr dinarul era un belgian irascibil, pe nume De Meyer, care fuma Gauloises,ă igar de la igar , şi se mul umea s ridice ursuz din umeri când îiţ ă ţ ă ţ ă

vorbeam. Înjurase maşina, fiindc tuşea, sco ând fum, şi se oprea după ţ ă câteva minute. De ce s -l ajut m? Îns pe Jase îl fascinau provoc rileă ă ă ă intelectuale. Mi-a spus c st tuse pân dup miezul nop ii, studiind peă ă ă ă ţ internet motoarele cu benzin . I se stârnise curiozitatea. Mi-a spus c voiaă ă s vad cum ar ta unul, ă ă ă in vivo. Faptul c nu ştiam ce înseamn ă ă in vivo f cea ca, în ochii mei, perspectiva s par de dou ori mai interesant . I-amă ă ă ă ă spus c aveam s -l ajut cu pl cere. ă ă ă

De fapt, n-am f cut mai mult decât s -l privesc în timp ce aşezaă ă maşina deasupra unei gr mezi de pagini din ziarul ă Washington Post din ziua precedent şi începea s o examineze. Totul se petrecea în interiorulă ă pr fuit, dar intim, al magaziei de unelte, unde aerul pu ea a ulei şi aă ţ benzin , a îngr ş minte şi a erbicide. Pe rafturile din lemn de pin nel cuit,ă ă ă ă s cule ele cu semin e de iarb şi rumeguş erau împr ştiate printre lameleă ţ ţ ă ă deteriorate şi mânerele cr pate ale uneltelor de gr din rit. N-aveam voie să ă ă ă ne juc m în magazia de unelte. De obicei, era încuiat . ă ă

Jason luase cheia din stativul fixat în partea interioar a uşiiă subsolului.

Era o dup -amiaz torid de vineri, aşa c nu m deranja s stauă ă ă ă ă ă în untru, privindu-l cum lucra. Era, în acelaşi timp, instructiv şi ciudat deă liniştitor. Mai întâi a inspectat maşina, întinzându-se pe podea, lâng ea. Şi-ă

77

a plimbat cu r bdare degetele pe deasupra capacului, localizând capeteleă şuruburilor şi, când s-a considerat mul umit, le-a scos şi le-a aşezat al turi,ţ ă în ordine, punând carcasa lâng ele, dup ce a îndep rtat-o. ă ă ă

Şi aşa a ajuns la mecanismul intern. Înv ase cumva sau intuise cumăţ se foloseşte o cheie cu clichet şi una dinamometric . Mişc rile lui tatonauă ă uneori terenul, f r a fi vreodat nesigure. Lucra ca un artist sau ca un atletă ă ă – nuan at, ştiind ce vrea, conştient de propriile limite. Demontase toateţ componentele la care reuşise s ajung şi le înşirase pe foile înnegrite deă ă unsoare din Post, când uşa magaziei s-a deschis cu un scâr âit strident şiţ am tres rit amândoi. ă

E.D. Lawton se întorsese acas mai devreme. ă— La naiba, am şoptit, ceea ce mi-a adus drept câştig o privire aspră

din partea b rbatului. ăSt tea în cadrul uşii, într-un costum gri imaculat, f cut la comand ,ă ă ă

trecând în revist maşina f cut buc i, în timp ce eu şi Jason ne admiramă ă ă ăţ picioarele, sim indu-ne, din instinct, la fel de vinova i ca şi când am fi fostţ ţ surprinşi cu un exemplar din Penthouse.

— O repari sau o strici? a întrebat, în cele din urm , pe un ton ceă exprima un amestec de sfidare şi de dispre , care reprezenta semn tura saţ ă verbal , un truc pe care îl perfec ionase de atât de mult vreme, încât îiă ţ ă devenise o a doua natur . ă

— Domnule, a spus Jason, cu sfial . O repar. ă— În eleg. E maşina ta de tuns iarb ? ţ ă— Nu, sigur c nu, dar m-am gândit c domnului De Meyer s-ar puteaă ă

s -i fac pl cere dac ... ă ă ă ă— Dar maşina nu e nici a domnului De Meyer, nu-i aşa? Dumnealui nu

e proprietarul uneltelor. Ar tr i din ajutorul social, dac nu l-aş angaja eu înă ă fiecare var . Este maşina mea. ă

E.D. a l sat t cerea s ia amploare, pân când a devenit aproapeă ă ă ă dureroas . Pe urm a întrebat: ă ă

— Ai descoperit problema? — Înc nu. ă— Nu? Atunci ai face bine s - i continui treaba. ă ţExpresia de uşurare de pe chipul lui Jason avea ceva aproape

supranatural. — Da, domnule, a spus. M-am gândit c , dup cin , aş... ă ă ă— Nu. Nu dup cin . O demontezi, o repari şi o montezi la loc. Peă ă

urm po i s m nânci. ă ţ ă ăE.D. şi-a întors apoi aten ia nedorit c tre mine. ţ ă ă— Du-te acas , Tyler. Nu vreau s te mai g sesc înc o dat aici. Ar fiă ă ă ă ă

trebuit s ştii mai bine. ăAm ieşit în fug în lumina orbitoare a dup -amiezii, clipind întruna. ă ăNu m-a mai prins înc o dat în magazie, dar numai fiindc am avută ă ă

grij s -l evit. M-am întors mai târziu, în noaptea aceea, dup ce m-am uitată ă ă pe fereastra dormitorului şi am v zut lumina înc prelingându-se prină ă cr p tura de sub uş . Am luat din frigider o pulp de pui r mas de laă ă ă ă ă ă mas , am înf şurat-o în foi de staniol şi am plecat în grab , la ad postulă ă ţă ă ă întunericului. I-am atras aten ia lui Jase cu o şoapt şi el a stins lumina atâtţ ă cât a fost nevoie ca s m strecor neobservat în untru. ă ă ă

78

Era acoperit de adev rate tatuaje maori de unsoare şi ulei, iar motorulă maşinii de tuns iarba continua s fie reasamblat doar pe jum tate. Dup ceă ă ă a luat câteva înghi ituri lacome din pulp , l-am întrebat de ce dura atât deţ ă mult.

— Aş fi putut s-o montez la loc în cincisprezece minute. Dar n-ar fi func ionat. Partea cea mai grea e s descoperi exact care e defectul. Plus cţ ă ă înr ut esc întruna lucrurile. Dac încerc s cur alimentarea, p trundeă ăţ ă ă ăţ ă aerul. Sau crap garnitura. Nimic nu e într-o stare prea bun . Carburatorulă ă are o fisur ca un fir de p r, dar nu ştiu cum s-o repar. N-am piese deă ă schimb. Nici sculele potrivite. Nici m car nu ştiu ce scule trebuie s folosesc.ă ă

Fa a i s-a încre it şi, pentru o clip , am crezut c o s -nceap sţ ţ ă ă ă ă ă plâng . ă

— Atunci renun , am sugerat. Du-te şi spune-i lui E.D. c - i pare r uţă ă ţ ă şi las -l s -şi recupereze paguba din aloca ia ta sau din ce-o fi. ă ă ţ

M-a privit lung, de parc aş fi spus ceva impresionant, dar de oă naivitate ridicol . ă

— Nu, Tyler. Mul umesc, dar nu. ţ— De ce? Nu mi-a r spuns îns . A l sat deoparte pulpa de pui şi s-aă ă ă

întors la obsesia lui. Când s plec, s-a auzit o alt b taie extrem de uşoar în uş . Jasonă ă ă ă ă

mi-a f cut semn s sting lumina. A cr pat uşa şi a intrat sora lui. Era evidentă ă ă îngrozit c E.D. ar fi putut-o g si acolo. Nu-şi ridica vocea la mai mult de oă ă ă şoapt . Dar, ca şi mine, îi aduse ceva lui Jase. Nu o pulp de pui. Un browseră ă internet cu conexiune wireless, cât palma ei.

Când l-a v zut, lui Jason i s-a luminat fa a. ă ţ— Diane! a exclamat. Ea la redus la t cere cu un ă şşt şi mi-a zâmbit într-o parte. — Nu e decât un gadget, a şoptit, şi a dat din cap c tre noi amândoiă

înainte de a se strecura din nou afar . ă— Ştie ea, a spus Jason, dup ce am r mas singuri. Gadgetul e banal.ă ă

Re eaua e util . Nu gadgetul, ci re eaua. ţ ă ţDup o or , cerea sfatul unui grup de entuziaşti de pe coasta de vest,ă ă

care modificau motoare mici, adaptându-le pentru competi iile robotizate,ţ cu manipulare prin telecomand . La miezul nop ii, terminase repara iaă ţ ţ temporar a duzinii de defecte ale maşinii de tuns iarb . Am plecat, m-amă ă furişat pân acas şi l-am urm rit prin fereastra dormitorului când şi-aă ă ă chemat tat l. E.D. a ieşit agale din Casa Mare, în pijama şi într-o c maşă ă ă descheiat de flanel şi a stat cu bra ele încrucişate în timp ce Jason a pornită ţ motorul, care suna distonant în întunericul de dinaintea zorilor. E.D. a ascultat câteva clipe, apoi a ridicat din umeri şi i-a f cut semn lui Jason să ă se întoarc în cas . ă ă

Ezitând în pragul uşii, Jase a v zut geamul meu luminat din parteaă opus a peluzei şi a fluturat pe furiş mâna c tre mine. ă ă

Bineîn eles c repara iile erau temporare. Gr dinarul fum tor deţ ă ţ ă ă Gauloises şi-a f cut apari ia în miercurea urm toare şi tunsese camă ţ ă jum tate de pajişte când maşina s-a blocat şi n-a mai putut fi pornit . ă ă

Ascultându-l din umbra lizierei, am înv at cel pu in o duzin deăţ ţ ă înjur turi flamande utile. Lui Jason, a c rui memorie era de o acurate eă ă ţ aproape f r cusur, i-a pl cut grozav ă ă ă Godverdomme mijn kloten miljardedju!

79

– ceea ce înseamn , într-o traducere cuvânt cu cuvânt f cut de Jason cuă ă ă ajutorul dic ionarului olandez-englez din biblioteca liceului Rice: „La dracuţ cu ou le mele de-un-milion-de-ori-Iisuse!” ă

În urm toarele câteva luni, a folosit sudalma aceea ori de câte ori şi-aă rupt şireturile pantofilor sau a blocat vreun computer.

În cele din urm , E.D. a fost nevoit s scoat banii pentru o nouă ă ă ă maşin de tuns iarba. La magazin i-au spus c repara ia celei vechi ar fi fostă ă ţ prea costisitoare, era un miracol c func ionase atât de mult. Am aflată ţ povestea prin intermediul mamei, care o auzise de la Carol Lawton. Şi, din câte ştiu, E.D. nu i-a mai vorbit niciodat lui Jason despre asta. ă

Eu şi Jase am mai râs totuşi de vreo câteva ori pe seama întâmpl rii,ă dup câteva luni bune, când amintirea nu mai avea aproape nimic dureros. ă

M-am întors cu gândul la Diane, al c rei dar pentru fratele ei nu fuseseă atât de conciliant ca al meu, dar se dovedise cu adev rat util. Unde eraă acum? Ce dar mi-ar fi putut aduce, s -mi uşureze povara? Era suficientă ă prezen a ei. ţ

Lumina zilei se scurgea lichid prin înc pere, un fluviu luminos în careă ă eram suspendat, scufundat în minute pustii.

Delirul nu e întotdeauna limpede şi frenetic. Uneori e lent, reptilian, cu sânge rece. Priveam umbrele, târându-se

ca nişte şopârle în susul pere ilor camerei de hotel. Am clipit şi s-a dus oţ or . Am clipit din nou şi s-a l sat noaptea, nici o raz de soare pe Arcada peă ă ă care am privit-o înclinând capul, doar cer negru, nori tropicali de furtun ,ă fulgere imposibil de deosebit de împuns turile vizuale ale febrei, dar tuneteă de neconfundat, un miros umed, mineral, venit pe neaşteptate de afar şiă r p itul stropilor de ploaie scuipa i pe balconul de beton. ă ă ţ

Într-un târziu, alt sunet: un cârd în încuietoarea uşii, schel l indă ă balamalelor.

— Diane, am spus. (Sau am şoptit sau cronc nit.) ăS-a gr bit s intre. Purta haine de strad , un pulover garnisit cu fâşiiă ă ă

de piele şi o p l rie cu boruri late, de pe care picura ap . S-a oprit lângă ă ă ă pat, în picioare.

— Îmi pare r u! ă— Nu trebuie s - i ceri scuze. Doar... ă ţ— Tyler, vreau s spun c îmi pare r u, dar trebuie s te-mbraci.ă ă ă ă

Trebuie s plec m. Imediat. Chiar acum. Ne-aşteapt taxiul. ă ă ăAm avut nevoie de ceva timp ca s procesez informa ia, în vremeaă ţ

asta, ea s-a apucat s arunce lucrurile într-o valiz din material dur: haine,ă ă acte false şi autentice, carduri de memorie, o trus capitonat , plin cuă ă ă flacoane şi seringi.

— Nu pot s m in pe picioare, am încercat s articulez, dar cuvinteleă ă ţ ă nu voiau s sune cum ar fi trebuit. ă

Aşa c , un moment mai târziu, a început s m îmbrace, iar eu mi-amă ă ă salvat o mic parte a demnit ii ridicându-mi picioarele f r s mi-o fi cerută ăţ ă ă ă şi scrâşnind din din i în loc s ip. Pe urm m-am s ltat în capul oaselor şiţ ă ţ ă ă Diane m-a f cut s mai beau nişte ap din sticla de lâng pat. M-a condus laă ă ă ă

80

baie, unde am slobozit un şir de pic turi noroioase de urin de un galben-ă ăcanar.

— La naiba, te-ai deshidratat cu totul. Mi-a dat înc o înghi itur zdrav n de ap şi mi-a f cut o injec ie cuă ţ ă ă ă ă ă ţ

analgezic, care mi-a ars bra ul ca o doz de venin. ţ ă— Tyler, îmi pare atât de r u! ăDar nu destul de r u ca s nu m mai sileasc s -mi pun o hain deă ă ă ă ă ă

ploaie şi o p l rie grea. ă ăEram destul de treaz ca s -i aud neliniştea din glas. ă— De ce fugim? — S spunem c m-am întâlnit îndeaproape cu nişte tipi antipatici. ă ă— Unde mergem? — Departe de litoral. Gr beşte-te! ăAşa c ne-am zorit de-a lungul coridorului întunecat al hotelului, apoiă

în josul şirului de trepte ce ne desp r eau de parter, Diane târând valiza înă ţ mâna stâng şi sprijinindu-m pe mine cu dreapta. A fost un drum lung. Maiă ă ales pe sc ri. ă

— Nu mai geme, mi-a şoptit de vreo dou ori. ăM-am ab inut. Sau, cel pu in, aşa cred. ţ ţPe urm afar , în noapte. Ploaia ricoşând de trotuarele noroite şiă ă

sfârâind pe capota unui taxi vechi de dou zeci de ani, cu motorulă supraînc lzit. Din ad postul maşinii, şoferul mi-a aruncat o privireă ă suspicioas . I-am întors-o. ă

— Nu e bolnav, i-a spus Diane, schi ând gestul ridic rii unei sticle laţ ă buze, iar b rbatul s-a încruntat, dar a acceptat bancnotele îndesate de ea înă mân . ă

Narcoticele şi-au f cut efectul în timpul c l toriei cu maşina. Noaptea,ă ă ă str zile din Padang aveau un miros cavernos, de asfalt umed şi de peşteă intrat în putrefac ie. Sub ro ile taxiului, petele lucioase de ulei se rupeau înţ ţ curcubeie. Am p r sit cartierul turistic, cu luminile lui de neon, şi amă ă p truns harababura de magazine şi de locuin e în l ate în jurul oraşului înă ţ ă ţ ultimii treizeci de ani, mahalalele cu construc ii improvizate cedând locul înţ favoarea unei noi prosperit i, cu buldozere parcate sub prelate întinse întreăţ cocioabele cu acoperişuri de tabl . Casele de report se în l au precumă ă ţ ciupercile crescute din compostul de pe terenurile luate ilegal în folosin .ţă Pe urm am trecut prin zona fabricilor, cu pere i gri şi garduri de sârmă ţ ă ghimpat , şi cred c am adormit din nou. ă ă

F r s mai visez insulele Seychelles, ci pe Jason. ă ă ăPe el, preferin a lui pentru re ele („nu un gadget, ci o re ea”), re eleleţ ţ ţ ţ

pe care le crease şi le populase şi locurile unde îl conduseser . ă

81

NOP I AGITATE Ţ

Seattle, în septembrie, la cinci ani dup eşecul atacului rachetelor dină China: m-am întors acas cu maşina, într-o zi ploioas de vineri, la o or deă ă ă vârf şi, imediat ce m-am v zut în apartamentul meu, am deschis interfa aă ţ audio şi am accesat o list de melodii pe care le grupasem sub titlulă „Terapie”.

La sec ia de urgen e a spitalului Harborview fusese o zi lung . Mţ ţ ă ă ocupasem de dou r ni de glon şi de o tentativ de sinucidere. În spateleă ă ţ ă pleoapelor mele, plana imaginea sângelui prelins de pe rama unei t rgi cuă rotile. Mi-am schimbat hainele ude de ploaie cu o pereche de blugi şi cu un pulover din bumbac, mi-am turnat ceva de b ut şi am r mas în picioare,ă ă lâng fereastr , privind oraşul care clocotea în întuneric. Undeva acolo seă ă afla cheiul întunecat al golfului Puget Sound, ascuns de învolburarea norilor. Traficul aproape încremenise pe autostrada interstatal cinci, un fluviu roşu,ă luminos.

Asta era în esen via a mea, aşa cum mi-o f urisem. ţă ţ ăTotul se sprijinea, în echilibru, pe un singur cuvânt. În scurt timp, Astrud Gilberto cânta melancolic şi uşor în falset despre

corzile chitarei şi despre muntele Corcovado, dar eram înc prea preocupată de ce-mi spusese Jason la telefon, în noaptea precedent . ă

Atât de preocupat, încât nu reuşeam nici m car s ascult muzica aşaă ă cum trebuia. Corcovado, Desafinado, câteva înregistr ri cu Gerry Mulligan,ă ceva Charlie Byrd. Terapie. Dar totul se pierdea în zgomotul ploii.

82

Mi-am înc lzit cina la microunde şi am mâncat-o f r s -i simt gustul,ă ă ă ă apoi am renun at la orice speran de a dobândi echilibrul karmic şi m-amţ ţă gândit s bat la uşa Gisellei, s v d dac era acas . ă ă ă ă ă

Giselle Palmer închiriase apartamentul aflat la trei uşi distan . Mi-aţă deschis, purtând o pereche de blugi jerpeli i şi o c maş veche de flanel,ţ ă ă care anun au o sear petrecut în cas . Am întrebat-o dac era ocupat sauţ ă ă ă ă ă dac avea chef s -şi piard vremea. ă ă ă

— Ştiu şi eu, Tyler. Pari destul de posomorât. — Mai degrab în conflict cu mine însumi. M gândesc s plec dină ă ă

oraş. — Chiar aşa? Un soi de c l torie de afaceri? ă ă— Definitiv. — Oh, a f cut, şi zâmbetul i-a p lit. Când ai luat hot rârea asta?ă ă ă— Nu m-am hot rât. Aici e problema. ăA deschis uşa mai larg şi mi-a f cut semn s intru. ă ă— Serios? Unde pleci? — Poveste lung . ă— Înseamn c sim i nevoia s bei ceva înainte de a vorbi? ă ă ţ ă— Cam aşa ceva, am spus.

Giselle mi se autoprezentase la o întrunire a chiriaşilor, organizat cuă un an în urm , în subsolul cl dirii. Avea dou zeci şi patru de ani şi-miă ă ă ajungea pân la clavicul . Ziua lucra într-un restaurant din Renton, dar cândă ă am început s ne-ntâlnim la o cafea în dup -amiezile de duminic mi-aă ă ă povestit c era „o femeie de strad , o prostituat , asta e slujba mea cuă ă ă jum tate de norm ”. ă ă

F cea parte dintr-un grup de femei libertine, care îşi dest inuiauă ă reciproc numele unor b rba i mai în vârst (prezentabili, de obiceiă ţ ă c s tori i), dispuşi s pl teasc pentru sex cu generozitate, dar îngrozi i deă ă ţ ă ă ă ţ negocierile din strad . În timp ce-mi povestise, Giselle îşi îndreptase umeriiă şi m privise sfid tor, pentru cazul c aş fi fost şocat sau dezgustat. Nuă ă ă fusesem. La urma urmelor, erau anii Turbionului. Oamenii de vârsta ei îşi f ceau propriile reguli, la bine şi la r u, iar cei ca mine se ab ineau de laă ă ţ orice critic . ă

Am continuat s ne bem cafeaua şi s cin m câteodat împreun . Înă ă ă ă ă dou rânduri, i-am completat câte o cerere de efectuare a analizeloră sângelui. La ultimul test, Giselle nu era infectat cu HIV, şi singura boală ă transmisibil semnificativ , pentru care lua antibiotice, era cea provocată ă ă de virusul West Nile.

Cu alte cuvinte, fusese prudent , dar şi norocoas . ă ăProblema comercializ rii sexului, îmi spusese, este c începe s - iă ă ă ţ

defineasc via , pân şi la nivelul semiamatorismului. Devii genul deă ţă ă persoan care umbl cu prezervative şi viagra în poşet . Atunci de ce maiă ă ă continua, când ar fi putut ob ine, s zicem, un serviciu de noapte la unţ ă magazin Walmart? O întrebare pe care n-o considera binevenit şi la careă r spundea ap rându-se („Poate c e un capriciu. ă ă ă

83

Sau un hobby, ştii, ca trenurile în miniatur .”) – dar eu ştiam c fugiseă ă din Saskatoon, din cauza abuzurilor unui tat vitreg, la o vârst fraged , şiă ă ă nu era greu de imaginat cum urma s i se reflecte totul în via . ă ţă

Bineîn eles c apela la invariabila scuz a comportamentului riscant,ţ ă ă invocat de to i cei care aveam o anumit vârst : aproape-sigura extinc ie aă ţ ă ă ţ omenirii.

Mortalitatea, a spus cândva un scriitor din genera ia mea, e un atuţ care taie moralitatea.

— Aşadar, m-a întrebat, cât de tare e nevoie s te-mbe i? Vrei s te-ă ţ ăame eşti sau s te faci cri ? De fapt, s-ar putea s n-avem de ales. N-amţ ă ţă ă prea multe în bar în seara asta.

Mi-a preg tit un amestec predominat de votc şi care, dup gust,ă ă ă p rea s fi fost extras dintr-un rezervor de combustibil. Am eliberat ună ă scaun, dând la o parte un ziar, şi m-am aşezat. Apartamentul era mobilat decent, dar ea se ocupa de el ca un boboc de dormitorul din c minulă studen esc. Ziarul era deschis la pagina editorialului. Caricatura se refereaţ la Turbion: Ipoteticii erau înf işa i ca doi p ianjeni negri, strângândăţ ţ ă P mântul cu picioarele p roase. Textul: ÎI MÂNC M ACUM SAU AŞTEPT Mă ă Ă Ă ALEGERILE?

— Nu în eleg deloc chestia asta, a spus Giselle, aruncându-se peţ canapea şi agitând ziarul cu piciorul.

— Caricatura? — Toat povestea. Turbionul. „F r întoarcere.” Din câte citeşti înă ă ă

ziare, e ca şi cum... ce? Exist ceva dincolo de cer şi nu e prietenos. Asta-iă tot ce ştiu.

Probabil c majoritatea oamenilor ar fi putut semna o asemeneaă declara ie. Dintr-un anumit motiv – poate c era ploaia sau sângele careţ ă cursese în prezen a mea în ziua aceea – spusele ei m-au indignat. ţ

— Nu-i chiar atât de greu de în eles. ţ— Nu? Atunci, de ce se-ntâmpl ? ă— Întrebarea nu e de ce. Nimeni nu ştie de ce. Cât despre întrebarea ce... — N-am nevoie de o prelegere. Ne afl m într-un soi de s cule cosmică ă ţ

şi universul se roteşte sc pat de sub control, bla bla bla. ăM-a enervat iar şi. ă— Tu î i cunoşti adresa, nu-i aşa? ţA sorbit din b utur . ă ă— Sigur c da. ă— Fiindc î i place s ştii unde te afli. La câ iva kilometri de ocean, laă ţ ă ţ

o sut cincizeci de frontier , la câteva mii, c tre vest, fa de New York –ă ă ă ţă corect?

— Da, şi ce-i cu asta? — Vreau s subliniez ceva. Oamenilor nu le e greu s fac deosebireaă ă ă

între Spokane şi Paris, dar când e vorba de cer v d doar un imens roi amorf,ă misterios. Cum vine asta?

— Nu ştiu. Din cauz c am înv at astronomie din relu rile serialuluiă ă ăţ ă Star Trek? Cu alte cuvinte, cât de multe ar trebui s ştiu despre lun şiă ă despre stele? Pe care nu le-am mai v zut de când eram puştoaic . Pân şiă ă ă savan ii admit c jum tate din timp nu ştiu despre ce vorbesc. ţ ă ă

84

— i se pare OK? Ţ— Ce dracu' se schimb dac mi se pare OK sau nu? Ştii ce, poate-ară ă

fi bine s deschid televizorul. ăNe-am putea uita la un film, iar tu ai putea s -mi povesteşti de ce teă

gândeşti s pleci din oraş. ă— Stelele sunt ca oamenii. Tr iesc şi mor dup un timp previzibil.ă ă

Soarele îmb trânea repede şi, pe m sur ce îmb trânea, ardea mai multă ă ă ă combustibil. Luminozitatea lui creştea cu zece la sut la fiecare miliard deă ani. Sistemul solar se schimbase deja într-un mod care ar fi f cut P mântulă ă de nelocuit chiar dac Turbionul ar fi încetat în clipa aceea. Punctul de undeă nu mai exist întoarcere. Despre asta scriau ziarele. La ştiri nu se vorbeaă despre aşa ceva, cu excep ia faptului c preşedintele Clayton anun aseţ ă ţ oficial totul, recunoscând într-un discurs c inând cont de cele mai avizateă ţ opinii ştiin ifice, nu exista nici o cale de întoarcere la ţ status quo ante, adică la starea anterioar a lucrurilor. ă

M-a privit lung, cu o expresie nefericit . ă— Toate rahaturile astea... — Nu sunt rahaturi. — Poate c nu, dar nu-mi fac nici un bine. ă— Încercam doar s - i explic... ă ţ— D -o-n m -sa, Tyler. i-am cerut eu vreo explica ie? Ia- iă ă Ţ ţ ţ

coşmarurile şi du-te acas . Sau linişteşte-te şi spune-mi de ce vrei s pleciă ă din Seattle. Are leg tur cu prietenii ia ai t i, nu-i aşa? ă ă ă ă

Îi povestisem despre Jason şi Diane. — Mai ales cu Jason. — Aşa-numitul geniu. — Nu doar aşa-numit. E în Florida... — Face ceva pentru tipii care se ocup de sateli i, aşa spuneai. ă ţ— Transform planeta Marte într-o gr din . ă ă ă— Şi asta scria în ziare. Chiar e posibil? — N-am idee. Jason pare s cread . ă ă— O s dureze mult? ă— Ceasul merge mai repede dup ce treci de o anumit altitudine. ă ă— Îhî. Şi de ce are nevoie de tine? P i, da, de ce? Bun întrebare. Excelent întrebare. ă ă ă— Angajeaz un medic pentru clinica intern din Periheliu. ă ă— Credeam c eşti un simplu medic generalist. ă— Asta sunt. — Atunci ce te îndrept eşte s fii medicul unor astronau i? ăţ ă ţ— Absolut nimic. Dar Jason... — Face o favoare unui vechi amic? Ei, asta e de în eles. Dumnezeu s -ţ ă

i binecuvânteze pe cei boga i, ce spui? R mâne-ntre prieteni. ţ ăAm ridicat din umeri. Las-o s cread . Nu era nevoie s m dest inui,ă ă ă ă ă

iar Jase nu spusese nimic precis... Dar, în timpul convorbirii noastre, îmi l sase impresia c nu m voiaă ă ă

doar ca doctor al casei, ci ca medicul lui personal. Fiindc avea o problem .ă ă De genul celor pe care nu dorea s le împ rt şeasc membrilor Periheliului.ă ă ă ă Şi despre care nu se putea nici m car vorbi la telefon. ă

85

Giselle îşi terminase votca, dar a cotrob it prin poşet şi a scos oă ă igar de marijuana, ascuns într-o cutie de tampoane. ţ ă ă

— Fac pariu c salariul e bun. ăA aprins o brichet de plastic, a apropiat flac ra de cap tul r sucit ală ă ă ă

ig rii şi a tras din ea cu putere. ţ ă— N-am intrat în am nunte. ăA suflat fumul. — Eşti un bleg. Poate c de-asta te gândeşti tot timpul la Turbion.ă

Tyler Dupree, aproape autist. Ştii c asta eşti. Ai toate simptomele. Facă pariu c Jason Lawton sta e exact la fel. Fac pariu c are o erec ie ori deă ă ă ţ câte ori pronun cuvântul „miliard”. ţă

— Nu-l subestima. Ar putea contribui într-adev r la salvarea raseiă umane.

Dar nu pe to i reprezentan ii ei. ţ ţ— Cea mai tare ambi ie a unui tocilar auzit vreodat . Şi sora aia aţ ă ă

lui, cu care te-ai culcat... — O singur dat . ă ă— O dat . A devenit credincioas , nu-i aşa? ă ă— Aşa-i. A devenit şi a r mas, din câte aflasem. Nu mai ştiam nimic de ea, dină

noaptea aceea din Berkshires. Încercasem s aflu mai multe, dar dou emailuri r m seser f ră ă ă ă ă ă ă

r spuns. Nici Jase nu primise prea multe veşti, dar, dup spusele lui Carol,ă ă locuia împreun cu Simon undeva în Utah sau în Arizona – într-un stat dină vest în care nu fusesem niciodat şi pe care nu mi-l puteam imagina – undeă eşuaser dup dizolvarea mişc rii Noua Împ r ie. ă ă ă ă ăţ

— Nici asta nu e greu de imaginat. Giselle mi-a întins igara. Nu m împ cam foarte bine cu marijuana.ţ ă ă

Dar eram încordat din cauza replicii cu „tocilarul”. Am tras fumul adânc în piept, şi efectul a fost identic cu cel din vremea când st team în Stonyă Brook: afazie instantanee.

— Trebuie s fi fost cumplit pentru ea. Povestea cu Turbionul, pe careă voia doar s-o dea uit rii, ceea ce n-ar fi reuşit al turi de tine şi de familie. Înă ă locul ei, şi eu m-aş fi aruncat în bra ele religiei. Aş fi cântat în nenorocitulţ la de cor. ă

— E chiar atât de greu s priveşti lumea? am întrebat cu întârziere, deă dincolo de aburii drogului.

Giselle a întins mâna şi a recuperat igara. ţ— Da, de acolo de unde stau eu. De cele mai multe ori. A întors capul, distras . Tunetul a z ng nit fereastra, parcă ă ă ă

nemul umit de c ldura uscat din untru. ţ ă ă ăVreme aspr traversa ara, venind dinspre sud. ă ţ— O s fie una dintre iernile alea urâte. Aş vrea s fi avut un şemineu.ă ă

Muzica mi-ar prii. Dar m simt prea obosit ca s m ridic. ă ă ă ăM-am apropiat de instala ia audio şi, dintre albumele desc rcate, amţ ă

ales unul de-al lui Stan Getz, iar saxofonul a înc lzit atmosfera aşa cum nuă ar fi putut-o face un şemineu. Giselle a dat aprobator din cap: n-ar fi ales asta, dar îi pl cea... ă

— Aşa c te-a sunat şi i-a oferit slujba. ă ţ

86

— Exact. — Şi tu i-ai spus c-o accep i? ţ— I-am spus c m gândesc. ă ă— Asta faci acum? Te gândeşti la propunere? P rea s insinueze ceva,ă ă

dar nu-mi d deam seama ce. ă— Cred c da. ă— Eu cred c nu. Cred c ştii deja ce-ai de gând s faci. Ştii ce? Credă ă ă

c-ai venit încoace s - i iei r mas-bun. ă ţ ăI-am spus c -mi imaginam c era posibil. ă ă— Atunci aşaz -te lâng mine. ă ăM-am mutat pe canapea, f r pic de vlag . Giselle s-a întins şi şi-a pusă ă ă

picioarele în poala mea. Purta şosete b rb teşti, o pereche oarecumă ă caraghioas , cu romburi difuze. Manşetele blugilor i se ridicaser deasupraă ă gleznelor.

— Pentru un tip care e în stare s se uite la o ran de glon f r să ă ţ ă ă ă clipeasc , eşti destul de bun când e vorba s evi i oglinzile. ă ă ţ

— Asta ce vrea s însemne? ă— Înseamn c , evident, n-ai terminat-o într-adev r cu Jason şi Diane.ă ă ă

Mai ales cu ea. Dar era imposibil ca Diane s mai însemne ceva pentru mine. ăPoate c am vrut s dovedesc asta. Poate c de aceea am sfârşită ă ă

împleticindu-m al turi de Giselle pân în dormitorul ei dezordonat, fumândă ă ă o alt marijuana, pr buşindu-m pe cuvertura de un roz Barbie, f cândă ă ă ă dragoste sub ferestrele orbite de ploaie şi adormind unul în bra ele celuilalt.ţ

Dar, în visele care au urmat, chipul ce plutea în mintea mea nu era al Gisellei şi, peste vreo dou ore, m-am trezit spunându-mi: Dumnezeule, areă dreptate, plec în Florida.

Pân la urm , a fost nevoie de s pt mâni întregi pentru a faceă ă ă ă aranjamentele, atât în ce-l privea pe Jason, cât şi la spital. În tot acest timp, m-am mai întâlnit cu Giselle, dar numai pe fug . Era în c utarea unei maşiniă ă uzate şi i-am vândut-o pe a mea. Nu voiam s risc, traversând ara la volan.ă ţ (Şansele de a fi jefuit pe autostrad erau din ce în ce mai mari.) îns niciă ă unul dintre noi n-a f cut vreo aluzie la aventura noastr , care venise şiă ă plecase odat cu ploaia, fiind o favoare cu un uşor iz de be ie din parteaă ţ cuiva, cel mai probabil dintr-a ei.

În afar de Giselle, în Seattle erau pu ini oameni c rora sim eamă ţ ă ţ nevoia s le spun la revedere, iar în apartamentul meu nu se aflau preaă multe lucruri pe care îmi doream s le p strez, nimic mai substan ial decâtă ă ţ nişte fişiere digitale, extrem de uşor deplasabile, şi de câteva sute de discuri vechi. În ziua plec rii, Giselle m-a ajutat s -mi stivuiesc bagajele peă ă bancheta din spate a taxiului.

— Aeroportul Tacoma, i-am spus şoferului, iar ea şi-a fluturat mâna, în semn de r mas-bun – nu cu o deosebit triste e, dar cel pu in cu un aeră ă ţ ţ melancolic –, în timp ce maşina intra în trafic.

Giselle era un om bun şi ducea o via riscant . ţă ăN-am mai rev zut-o niciodat , dar sper c a supravie uit haosului deă ă ă ţ

mai târziu. Zborul c tre Orlando se f cea cu un avion vechi, care scâr âia dină ă ţ

toate încheieturile. Tapiseria era uzat , iar ecranele video încastrate înă

87

sp tarele scaunelor ar fi trebuit înlocuite de mult. Mi-am ocupat locul întreă un om de afaceri rus, aşezat lâng fereastr , şi o femeie între dou vârste,ă ă ă care st tea în partea dinspre culoar. Conversa ia îl l sa rece pe rusul ursuz,ă ţ ă dar femeia avea chef de vorb : era transcrip ionist medical profesionist şiă ţ mergea la Tampa, într-o vizit de dou s pt mâni la fiica şi ginerele ei. Seă ă ă ă numea Sarah şi am discutat despre probleme medicale, în timp ce aeronava atingea cu greutate altitudinea de zbor.

În cei cinci ani care trecuser de la spectacolul chinezesc de artificii,ă în industria aerospa ial fuseser pompate sume imense din banii federali.ţ ă ă Îns avia ia civil primise o foarte mic parte, acesta fiind motivul pentruă ţ ă ă care avioanele recondi ionate mai erau în folosin . Banii intraser , înţ ţă ă schimb, în tot felul de proiecte conduse de E.D. Lawton din biroul lui de la Washington şi planificate de Jason în cadrul funda iei Periheliu din Florida:ţ studii ale Turbionului, în care fusese inclus, recent, efortul depus în privin aţ planetei Marte. Administra ia Clayton p storise totul prin intermediul unuiţ ă Congres maleabil, mul umit s ofere impresia c f cea ceva palpabil înţ ă ă ă privin a Turbionului. Era prielnic pentru moralul maselor. Şi era cu atât maiţ bine, c nimeni nu se aştepta la o materializare imediat a rezultatelor. ă ă

Banii federali ajutaser la men inerea economiei pe linia de plutire,ă ţ cel pu in în sud-vest, zona metropolitan Seattle şi pe coastele Floridei. Darţ ă prosperitatea nu era decât o pojghi firav , cu o evolu ie mult prea lent ,ţă ă ţ ă iar Sarah era îngrijorat pentru fiica sa. Ginerele era instalator, disponibilizată pe termen nedefinit de un distribuitor de gaze naturale din zona oraşului Tampa. Tr iau într-o rulot , din ajutoare sociale, str duindu-se s -l crească ă ă ă ă pe Buster, b ie elul lor de trei ani, nepotul lui Sarah. ă ţ

— i se pare un nume ciudat pentru un b iat? m-a întrebat. Ţ ă Buster? Sun a nume de vedet din filmele mute. Dar adev rul e c , într-un anumeă ă ă ă fel, i se potriveşte.

I-am spus c numele erau ca hainele: fie le purtai tu, fie te purtau ele. ă— Aşa s fie, Tyler Dupree? s-a întrebat, iar eu am zâmbit prosteşte.ă

Bineîn eles c nu ştiu de ce vor tinerii s aib copii în ziua de ast zi, aţ ă ă ă ă ad ugat. Oricât de îngrozitor ar suna. Fireşte c n-am nimic împotriva luiă ă Buster. Îl iubesc din toat inima şi sper s aib o via lung şi fericit . Dară ă ă ţă ă ă nu m pot împiedica s nu m -ntreb: ce şanse are? ă ă ă

— Uneori, oamenii au nevoie de ceva care s le p streze speran a, amă ă ţ r spuns, întrebându-m dac nu cumva adev rul acesta banal încercase să ă ă ă ă mi-l spun Giselle. ă

— Mul i tineri nu vor copii, aleg în mod deliberat s nu aib , ca o faptţ ă ă ă bun . Ei cred c lucrul cel mai bun pe care-l po i face pentru un copil esteă ă ţ s -l cru i de suferin a care ne aşteapt pe to i. ă ţ ţ ă ţ

— Nu sunt sigur c ştie cineva ce anume ne aşteapt . ă ă— Adic , punctul din care nu mai exist întoarcere şi toate... ă ă— De care am trecut deja. Şi înc mai exist m. ă ăDintr-un anumit motiv. Şi-a arcuit sprâncenele. — Crede i c exist anumite motive, doctore Dupree? Am mai stat laţ ă ă

taifas o vreme. — O s -ncerc s dorm, a spus apoi Sarah, îndesând perna minuscul ,ă ă ă

pus la dispozi ie de linia aerian , între gât şi rezem toarea pentru cap. ă ţ ă ă

88

Dincolo de fereastra par ial astupat de rusul nep s tor, soareleţ ă ă ă asfin ise şi cerul devenise negru ca funinginea. Nu era nimic de v zut, cuţ ă excep ia reflexiei l mpii de deasupra capului, c reia i-am micşoratţ ă ă intensitatea, concentrându-m apoi asupra propriilor genunchi. ă

Ca un idiot, împachetasem tot ce se putea citi în valizele din compartimentul pentru bagaje. Dar în plasa scaunului din fa a lui Sarah eraţ o revist ferfeni it , aşa c am întins mâna şi am apucat-o. Avea o copertă ţ ă ă ă simpl , alb , şi se numea ă ă Poarta. O publica ie religioas , probabil uitat deţ ă ă un pasager anterior.

Am r sfoit-o, gândindu-m , inevitabil, la Diane. ă ăÎn anii scurşi de la atacul eşuat împotriva artefactelor Turbionului,

mişcarea Noua Împ r ie îşi pierduse coeren a de odinioar . Fondatorii oă ăţ ţ ă repudiaser şi jovialul ei comunism sexual se mistuise sub presiunea boliloră venerice şi a avidit ii umane. În ziua de ast zi, nimeni, nici m car cel maiăţ ă ă avangardist extremist al religiozit ii la mod , nu se mai descria pe sineăţ ă însuşi, pur şi simplu, drept „NI”. Puteai s fii hectorian, preterist (total sauă par ial), restaurator al împ r iei – dar niciodat un simplu adept al „Noiiţ ă ăţ ă Împ r ii”. Circuitul ekstasis, pe care îl f ceau Diane şi Simon în vara cândă ăţ ă ne întâlniser m la Berkshires, îşi încetase existen a. ă ţ

Niciuna dintre fac iunile r mase din NI nu se mai bucura de cine ştieţ ă ce priz la public. Conven ia Baptist din Sud avea singur mai mul iă ţ ă ă ţ membri decât toate sectele împ r iei laolalt . Concentrarea mişc riiă ăţ ă ă asupra milenarismului îi transferase anxiet ii religioase care înconjuraăţ Turbionul ponderea sa dispropor ionat . Noii Împ r ii i se datora, în parte,ţ ă ă ăţ faptul c atât de multe pancarte de pe marginea şoselelor afişau textulă CATASTROF ÎN DESF ŞURARE şi c numeroase biserici obişnuite fuseserĂ Ă ă ă obligate s se concentreze asupra întreb rilor ridicate de apocalips . ă ă ă

Poarta p rea s fie organul de pres al fac iunii dispensa ionaliste deă ă ă ţ ţ pe coasta de vest, destinat publicului larg. G zduia, al turi de un editorială ă care îi ataca pe calvinişti şi pe covenan i, trei pagini cu re ete şi o rubric deţ ţ ă recenzii de filme. Mi-a atras privirea un articol intitulat „Jertfa de Sânge şi Juninca Roşie” – o poveste despre o vi eluş pe de-a-ntregul roşie, careţ ă avea s apar „întru îndeplinirea prorocirii”, fiind sacrificat pe Munteleă ă ă Templului din Israel şi vestind „în l area la Ceruri”. Dup toate aparen ele,ă ţ ă ţ vechea credin a mişc rii NI, conform c reia Turbionul era un act aduc torţă ă ă ă de mântuire, o luase razna. „C ci ziua aceea va veni ca un la peste to i ceiă ţ ţ ce locuiesc pe toat fa a p mântului”, Luca 21:35. Un la , nu o izb vire. Eraă ţ ă ţ ă preferabil g sirea unui animal pe care s -l jertfeşti prin foc: suferin a seă ă ă ţ dovedise a fi mult mai chinuitoare decât era de aşteptat.

Am îndesat revista la loc, în plasa din spatele scaunului, în timp ce avionul se hurduca într-o zon cu turbulen e atmosferice. Sarah s-aă ţ încruntat în somn. Omul de afaceri rus a chemat stewardul şi i-a cerut un cocteil cu whisky.

Maşina pe care am închiriat-o în Orlando, a doua zi diminea , aveaţă dou g uri de glon în portiera pasagerului, chituite şi vopsite, dar totuşiă ă ţ vizibile.

L-am întrebat pe angajat dac mai exista şi altceva. ă

89

— E ultima din lot, dar, dac nu v deranjeaz s aştepta i dou ore... ă ă ă ă ţ ăNu, am spus, era bun şi aia. ăAm luat-o spre est, pe Bee Line Expressway, apoi am virat spre sud,

intrând pe autostrada interstatal 95. M-am oprit pentru micul dejun la ună local Denny's de pe marginea drumului, iar chelneri a, sim ind c înţ ţ ă momentul acela duceam dorul unei case, a umplut cu generozitate ceaşca de cafea.

— Drum lung? — Nu mai mult de-o or . ă— Atunci, aproape ai ajuns. Acas sau aiurea? Când şi-a dat seama că ă

nu-i puteam da un r spuns prompt, a zâmbit. ă— O s rezolvi totul, dragule. To i o facem, mai devreme sau maiă ţ

târziu. În schimbul acestei binecuvânt ri de la margine de drum, i-am l sată ă

un bacşiş prostesc de generos. Campusul Periheliului – pe care Jason îl numise, în mod îngrijor tor,ă

„lag rul” – se afla la o bun distan , c tre sud, fa de platformele deă ă ţă ă ţă lansare de la Canaveral/Kennedy, unde strategiile sale erau transpuse în practic . Funda ia (acum o agen ie guvernamental oficial ) nu f cea parteă ţ ţ ă ă ă din NASA, deşi „interac ionau”, împrumutându-şi reciproc inginerii şiţ personalul auxiliar. Într-un anumit sens, reprezenta un nivel al birocra iei peţ care NASA fusese silit s -l accepte de c tre administra iile perindate de laă ă ă ţ începuturile Turbionului şi care orienta agen ia spa ial muribund în direc iiţ ţ ă ă ţ pe care foştii s i conduc tori nu le-ar fi putut anticipa şi pe care ar fi fostă ă posibil s nu le accepte. E.D. domnea asupra comitetului s u de conducere,ă ă iar Jason preluase controlul efectiv al programului de dezvoltare.

Ziua devenea din ce în ce mai c lduroas , acea canicul specifică ă ă ă Floridei, care d dea impresia c se înal din p mânt, terenul jilav p rând să ă ţă ă ă ă asude ca o fleic pus la gr tar. Am trecut pe lâng pâlcuri de palmieri piticiă ă ă ă neîngriji i, pe lâng zone letargice de antrenament pentru surf, pe lângţ ă ă rigole cu ap st tut , verzuie, şi pe lâng cel pu in un loc unde se s —ă ă ă ă ţ ă vârşise o infrac iune – maşini de poli ie în jurul unei camionete gri, treiţ ţ b rba i apleca i deasupra capotei încinse de metal, cu mâinile legate laă ţ ţ spate. Un poli ist care dirija circula ia s-a uitat lung la numerele deţ ţ înmatriculare ale maşinii mele închiriate şi şi-a fluturat mâna, f cându-miă semn s trec, cu o suspiciune generalizat , f r obiect, scânteindu-i înă ă ă ă priviri.

Când am ajuns în „lag rul” Periheliului, locul nu mi s-a p rut atât deă ă înfior tor cum o sugera cuvântul respectiv. Era un complex industrială zugr vit într-un roz-portocaliu, modern şi curat, situat pe o pajişteă unduitoare, de un verde imaculat, cu por i masive, dar nicidecumţ intimidante. Paznicul din ghereta de la intrare a aruncat o privire în interiorul maşinii, mi-a cerut s deschid portbagajul, şi-a vârât laba prină valize şi prin cutiile cu discuri, apoi mi-a dat un permis provizoriu de trecere, ag at de o clem de buzunar, şi m-a îndrumat c tre parcarea vizitatorilor. ăţ ă ă

— În spatele aripii de sud, urm ri i drumul din stânga, v doresc o ziă ţ ă bun . ă

90

Transpira ia îi transformase uniforma albastr într-una indigo. ţ ăAbia ce oprisem maşina, când Jason şi-a f cut apari ia, deschizând oă ţ

pereche de uşi de sticl mat , pe care scria TO I VIZITATORII TREBUIE Să ă Ţ Ă SE ÎNREGISTREZE, şi a traversat un petic de gazon, ajungând în deşertul fierbinte al parc rii. ă

— Salut, Jase! am spus, zâmbind. — Doctore Dupree! Ce-i cu maşina asta, a rânjit, închiriat ? O să ă

trimitem pe cineva s-o duc înapoi, la Orlando. Î i g sim ceva mai simpatic.ă ţ ă Ai deja un loc unde s stai? I-am amintit c promisese c-o s se ocupe şi deă ă ă asta.

— Oho, s-a rezolvat! Sau, mai degrab , ă se rezolvă. Negociem închirierea unui locşor, la nici dou zeci de minute distan . Cu vedere spreă ţă ocean. O s fie gata în dou zile. Între timp, ai nevoie de o camer la hotel,ă ă ă dar asta-i uşor de aranjat. Aşa c , de ce st m aici, afar , absorbindă ă ă ultraviolete?

L-am urmat în interiorul aripii sudice a complexului. M-am uitat cum mergea. Am observat cum se înclina uşor spre stânga, cum îşi menaja mâna dreapt . ă

Imediat ce am intrat, ne-a asaltat aerul condi ionat, o adiere arctic ,ţ ă mirosind de parc ar fi fost pompat din cripte sterile aflate în adânculă ă p mântului. Holul era acoperit de dale de granit şi de mozaic lustruit. Maiă mul i paznici, de data asta instrui i s dea dovad de o polite e des vârşit . ţ ţ ă ă ţ ă ă

— M bucur c eşti aici. N-ar trebui s pierd vremea, dar vreau s - iă ă ă ă ţ ar t locul. Un tur rapid. Am doi tipi de la Boeing în sala de şedin e. Unul dină ţ Torrance, altul din St Louis, de la Grupul de Sisteme Integrate de Ap rare ală Boeing. Sunt foarte mândri c au îmbun t it tehnologia pe baz de ioni deă ă ăţ ă xenon, sporind productivitatea, de parc ar conta cine ştie ce. Nu avemă nevoie de subtilit i, le tot spun, ci de fiabilitate, de simplitate... ăţ

— Jason. — Ce-i? — Ia o pauz . ăMi-a aruncat o privire aspr , iritat . Pe urm s-a domolit şi a râsă ă ă

zgomotos. — Îmi cer scuze! E ca şi cum – ii minte, când eram copii? De fiecareţ

dat când unul dintre noi primea o juc rie nou trebuia s se laude cu ea?ă ă ă ăDe obicei, Jase era cel care avea juc rii noi sau, cel pu in, juc riiă ţ ă

scumpe. Îns i-am spus c da, îmi aduceam aminte. ă ă— Ei bine, aş fi neserios dac i-aş face o asemenea descriere oricuiă

altcuiva în afar de tine, dar ceea ce avem aici, Tyler, este cea mai mareă lad cu juc rii a omenirii. D -mi voie s m f lesc, OK? Pe urm mergem să ă ă ă ă ă ă ă te instal m. Î i l s m timp s te obişnuieşti cu clima. Dac e posibil. ă ţ ă ă ă ă

Aşa c am luat-o pe urmele lui, str b tând parterul tuturor celor treiă ă ă aripi şi admirând aşa cum se cuvenea s lile de şedin e şi birourile,ă ţ laboratoarele imense şi atelierele de proiectare, unde erau imaginate prototipurile sau se stabileau intele misiunilor, înainte ca planurile şiţ obiectivele s le fie înmânate antreprenorilor pl ti i cu bani frumoşi. Totulă ă ţ extrem de interesant, totul extrem de uimitor. Am încheiat turul în infirmeria din incint , unde i-am fost prezentat doctorului Koenig, mediculă

91

care demisionase şi care mi-a strâns mâna f r entuziasm, apoi a plecată ă târşâindu-şi picioarele şi spunând, peste um r: ă

— Î i urez noroc, doctore Dupree. ţDe data asta, pagerul din buzunarul lui Jason a început s bâzâie atâtă

de des, încât nu l-a mai putut ignora. — Tipii de la Boeing, a zis. Trebuie s le admir unit ile principale deă ăţ

alimentare cu energie, altfel stau îmbufna i. G seşti drumul înapoi, c treţ ă ă recep ie? Am trimis-o pe Shelly, asistenta mea, s te aştepte acolo. Ea o s -ţ ă ăi g seasc o camer . Putem sta de vorb mai târziu. Tyler, îmi pare atât deţ ă ă ă ă

bine s te rev d! ă ăO alt strângere de mân , ciudat de lipsit de vlag , apoi a plecat, totă ă ă ă

înclinat c tre stânga, l sându-m s m întreb nu dac era bolnav, ci cât deă ă ă ă ă ă mult şi în ce m sur i se putea agrava boala. ă ă

Jason s-a inut de cuvânt. Într-o s pt mân , eram mutat într-o casţ ă ă ă ă mic , mobilat , la fel de fragil în aparen cum p reau în ochii mei toateă ă ă ţă ă casele din Florida, şipci şi stâlpi de lemn, pere ii aproape numai ferestre, darţ chiria trebuie s fi fost costisitoare: de pe balconul de la etaj priveai în josulă unei pante lungi, care megea spre ocean, trecând pe lâng o zonă ă comercial . Pân în acel moment, fusesem deja pus la curent, în treiă ă rânduri, de taciturnul doctor Koenig, evident nefericit la Periheliu, dar care îşi f cea meseria cu nem surat seriozitate. ă ă ă

Mi-a încredin at dosarele pacien ilor şi mi-a prezentat personalulţ ţ auxiliar, iar în lunea urm toare am consultat primul meu pacient, un tân ră ă metalurg, care îşi scrântise glezna jucând fotbal în spa iul amenajat peţ peluza dinspre sud. Clinica era, evident, „ultradotat ”, cum ar fi spus Jase,ă pentru sarcinile simple pe care le aveam de îndeplinit în fiecare zi. Dar el pretindea c anticipeaz o vreme când asisten a medical avea s r zbată ă ţ ă ă ă ă cu greu din afara por ilor. ţ

Am început s m acomodez. Scriam sau prelungeam re ete,ă ă ţ distribuiam aspirin , r sfoiam fişele pacien ilor. Glumeam cu Mollyă ă ţ Seagram, asistenta mea, c reia îi eram pe plac (zicea ea) mult mai multă decât îi fusese doctorul Koenig.

Noaptea m duceam acas şi priveam fulgerele pâlpâind printre noriiă ă care se ancorau în largul coastelor, ca nişte imense clipere electrificate.

Şi aşteptam s m sune Jason, ceea ce n-a f cut, nu înainte de a treceă ă ă aproape o lun . Într-o sear de vineri, dup asfin it, a ap rut dintr-odat laă ă ă ţ ă ă uş , neanun at, îmbr cat lejer (blugi, tricou) şi sustr gând astfel un deceniuă ţ ă ă din vârsta pe care o afişa de obicei.

— M-am gândit s trec pe aici, a spus. Dac e OK. ă ăBineîn eles c era. Am urcat la etaj, eu am adus dou sticle de bereţ ă ă

din frigider şi am stat o vreme pe balconul v ruit în alb. Jase a început să ă spun lucruri de genul: „E grozav s te rev d” şi „E bine s te avem laă ă ă ă bord”, pân când l-am întrerupt: ă

— N-am ce face cu un vagon de ur ri de bun venit. Sunt eu, Jase. ăA râs cu sfial , şi pe urm totul a mers mai uşor. ă ăNe-am l sat în voia amintirilor. ă— Primeşti des veşti de la Diane? l-am întrebat, la un moment dat.

92

A ridicat din umeri. — Rareori. N-am insistat. Pe urm , dup ce b user m amândoi câte dou beri,ă ă ă ă ă

când aerul s-a r corit şi a sporit liniştea serii, l-am întrebat cum st tea cuă ă via a personal . ţ ă

— Sunt ocupat, a spus. Dup cum s-ar putea s - i fi dat seama. Neă ă ţ apropiem de primele lans ri ale semin elor, suntem mai aproape decât amă ţ permis s afle presa. Lui E.D. îi place s fie mereu cu un pas înainte. E laă ă Washington în cea mai mare parte a timpului, Clayton ne urm reşteă personal, îndeaproape, suntem favori ii administra iei, cel pu inţ ţ ţ deocamdat . Dar asta las în seama mea tot rahatul administrativ, care nuă ă se termin niciodat , în locul muncii pe care vreau şi pe care trebuie s oă ă ă fac, preg tirea misiunii. Este... ă

Şi-a fluturat mâna, într-un gest neajutorat. — Stresant, am completat eu. — Stresant. Dar facem progrese. Centimetru cu centimetru. — Am constatat c îmi lipseşte dosarul t u. La clinic . To i ceilal iă ă ă ţ ţ

angaja i şi administratori au câte o fiş medical . Cu excep ia ta. ţ ă ă ţS-a uitat în alt parte, apoi a râs, un râs nervos, ca un l trat. ă ă— P i... aş prefera ca lucrurile s r mân aşa cum sunt, Tyler. Pentruă ă ă ă

moment. — Doctorul Koenig avea alte idei?— Crede c suntem, cu to ii, pu in duşi. Ceea ce-i adev rat,ă ţ ţ ă

bineîn eles. i-am spus c şi-a g sit o slujb de medic pe un vas deţ Ţ ă ă ă croazier ? î i po i imagina asta? Koenig în c maş hawaian , întinzându-leă ţ ţ ă ă ă turiştilor tablete de gravol?

— Spune-mi ce nu e în ordine, Jase. S-a uitat la cerul tot mai întunecat dinspre r s rit. ă ăLa câteva grade deasupra orizontului atârna o lumin firav , nu oă ă

stea, ci, aproape f r nici o îndoial , unul dintre aerostatele tat lui s u. ă ă ă ă ă— Problema e, a spus, aproape în şoapt , c mi-e pu in fric s nu fiuă ă ţ ă ă

trecut pe linie moart tocmai când o s -ncepem s ob inem rezultate. M-aă ă ă ţ privit st ruitor. Vreau s m pot încrede în tine, Ty. ă ă ă

— Nu e nimeni aici, în afar de noi doi. ăPe urm a început, în sfârşit, s -şi înşire simptomele, cu voce sc zut ,ă ă ă ă

aproape schematic, de parc durerea şi sl biciunea n-ar fi purtat oă ă înc rc tur emo ional mai mare decât rateurile unui motor defect. I-amă ă ă ţ ă promis nişte analize care nu aveau s apar în înregistr rile mele. Şi-aă ă ă exprimat acordul dând din cap, apoi am abandonat subiectul. Am mai desf cut câte o bere şi, în cele din urm , mi-a mul umit, mi-a strâns mâna,ă ă ţ poate cu mai mult solemnitate decât ar fi fost necesar, şi a plecat din casaă pe care o închiriase în numele meu, din noul şi nefamiliarul meu c min. ă

M-am dus la culcare temându-m pentru el. ă

93

ÎN PROFUNZIME

Am aflat multe despre Periheliu de la pacien ii mei: de la savan i,ţ ţ c rora le pl cea s vorbeasc mai mult decât administratorilor, aceştia dină ă ă ă urm fiind, în general, mai taciturni, dar şi de la familiile personalului, careă începuser s -şi abandoneze medicii de la organiza iile de men inere aă ă ţ ţ s n t ii, aflate în dezagregare, în favoarea clinicii din incinta complexului.ă ă ăţ M-am pomenit, pe neaşteptate, practicând, într-un mod pe deplin func ional,ţ meseria de medic de familie, iar majoritatea pacien ilor mei erau oameniţ care p trunseser adânc în realitatea Turbionului, înfruntând-o cu bravur şiă ă ă hot râre. ă

— Cinismul se opreşte la poarta principal , mi-a spus unul dintreă programatorii misiunii. Ştim cât de important e tot ce facem.

Era o atitudine admirabil . Şi molipsitoare totodat , în scurt timp, amă ă început s m consider unul dintre ei, o parte a str daniei de a extindeă ă ă influen a uman în torentul furtunos al timpului din afara Terrei. ţ ă

În câteva weekenduri am coborât pe coast , la Kennedy, s v d cumă ă ă se în l au rachetele Atlas şi Delta modernizate, vâjâind spre cer din p dureaă ţ ă de platforme de lansare nou construite. La sfârşitul toamnei şi începutul iernii, Jase şi-a l sat din când în când deoparte activit ile şi m-a înso it.ă ăţ ţ

Înc rc turile utile erau simple dispozitive pre-programate deă ă recunoaştere, ferestre stângace c tre stele. Modulele recuperabile aveau să ă coboare în voia vântului (cu excep ia misiunilor eşuate) c tre Oceanulţ ă Atlantic sau c tre lacurile s rate din deşertul vestic, aducând veşti dină ă lumea de dincolo de lume.

Savuram grandoarea lans rilor. Jase a recunoscut c era fascinat deă ă suspendarea relativist pe care o reprezentau. Neînsemnatele dispozitiveă petreceau s pt mâni sau chiar luni dincolo de bariera Turbionului,ă ă m surând distan a pân la luna care se îndep rta sau volumul soarelui înă ţ ă ă expansiune, rec zând îns pe P mânt (în sistemul nostru de referin ) înă ă ă ţă dup -amiaza lans rii, aidoma unor sticlu e fermecate, în care fusese îndesată ă ţ mai mult timp decât puteau con ine. ţ

Dup decantarea con inutului, ştirile aveau s baleieze coridoareleă ţ ă Periheliului: radia ii gama intense, indicând un eveniment violent înţ vecin tatea stelar , stria ii noi pe suprafa a lui Jupiter, pe m sur ce soareleă ă ţ ţ ă ă pompa tot mai mult c ldur în atmosfera lui turbulent , un crater imens,ă ă ă ă

94

recent ap rut pe lun , care nu-şi mai ar ta aceeaşi fa P mântului,ă ă ă ţă ă rotindu-se acum încet.

Într-o diminea de decembrie, Jase m-a dus în partea opus aţă ă campusului, într-un atelier de proiectare unde fusese montat macheta laă scar real a unei navete mar iene. Ocupa o platform de aluminiu dină ă ţ ă col ul unei hale imense, unde, jur împrejurul nostru, alte prototipuri erauţ asamblate sau echipate pentru testare de c tre b rba i şi femei în costumeă ă ţ de polietilen Tyvek de culoare alb . Dispozitivul mi s-a p rut descurajantă ă ă de mic, o cutie noduroas , neagr , de dimensiunile unei cuşti de câine,ă ă având fixat la unul dintre capete un cioc ce p rea maro-g lbui sub luminaă ă necru toare a l mpilor din tavan. Dar Jase mi l-a ar tat cu mândria unuiţă ă ă p rinte. ă

— În esen , este alc tuit din trei p r i: motorul ionic şi masa deţă ă ă ţ reac ie, sistemele de naviga ie de la bord şi înc rc tura. Motorul reprezintţ ţ ă ă ă cea mai mare parte a masei. Nici un fel de comunica ii: nu poate transmiteţ pe P mânt şi nici n-are nevoie. Programele navetei sunt multipluă redundante, dar aparatura în sine nu e mai mare decât un telefon celular şi e alimentat de panouri solare. ă

Acestea nu erau ataşate, dar pe perete era fixat reproducerea, înă viziune artistic , a vehiculului complet echipat, cuşca de câine fiindă transformat într-o libelul a la Picasso. ă ă

— Nu pare destul de puternic pentru a ajunge pe Marte. ă— Problema nu e puterea. Motoarele ionice sunt lente, dar

înc p ânate. Exact aşa cum vrem – tehnologie simpl , robust , rezistentă ăţ ă ă ă la uzur . Partea spinoas e sistemul de navigare, care trebuie s fieă ă ă inteligent şi autonom. Când traverseaz Turbionul, obiectele ajung la aşa-ănumita „vitez temporal ”, o descriere greu de în eles, dar care îşiă ă ţ comunic foarte bine mesajul. Vehiculul lansat prinde vitez şi se înc lzeşteă ă ă – nu relativ la el însuşi, ci relativ la noi înşine –, şi diferen a are o valoareţ extrem de mare.

Pân şi cea mai mic modificare a vitezei sau a traiectoriei,ă ă intervenit în timpul lans rii, ceva atât de neînsemnat cum sunt o rafal deă ă ă vânt sau o alimentare prea lent cu combustibil a motorului auxiliar, teă împiedic cu des vârşire s prevezi cum şi când va ieşi vehiculul în spa iulă ă ă ţ exterior.

— De ce conteaz ? ă— Pentru c atât Marte, cât şi P mântul au orbite eliptice, rotindu-seă ă

în jurul soarelui cu viteze diferite. Nu exist nici o metod sigur deă ă ă antecalcul a pozi iei relative a planetelor în momentul intr rii vehiculului peţ ă orbit . În esen , aparatul trebuie s identifice planeta Marte pe un ceră ţă ă aglomerat şi s -şi schi eze propria traiectorie. Aşa c avem nevoie de ună ţ ă soft inteligent şi flexibil şi de un motor robust, rezistent la uzur . Dină fericire, am f cut rost de amândou . Tyler, aparatul sta e o minun ie.ă ă ă ăţ Simplu în exterior, dar încânt tor în profunzime. Mai curând sau mai târziu,ă fiind l sat la discre ia propriei aparaturi şi excluzând ipoteza unui dezastru,ă ţ îşi va îndeplini menirea, se va plasa pe orbit în jurul lui Marte. ă

— Şi apoi? Jase a zâmbit. — Esen a problemei. Iat ! ţ ă

95

A scos o serie de false bol uri şi a deschis un panou din parteaţ frontal a machetei, dând la iveal o camer protejat împotriva şocurilor,ă ă ă ă divizat în dou spa ii hexagonale, ca un fagure de miere. Fiecare dintreă ă ţ acestea ad postea câte un oval bont, de culoare neagr . Jase l-a scos peă ă unul din cuibar. Atât de m runt, încât putea fi inut într-o singur mân . ă ţ ă ă

— Seam n cu o s geat burduh noas , am spus. ă ă ă ă ă ă— E doar cu pu in mai sofisticat decât o s geat , împr ştiem chestiileţ ă ă ă

astea în atmosfera mar ian . Când ajung la o anumit altitudine, le apare oţ ă ă aripioar şi continu coborârea într-o mişcare de spin, reducându-şiă ă temperatura şi viteza. Acolo unde sunt eliberate, la poli, la ecuator, în func ie de înc rc tura specific a fiec rui vehicul, caut zone cu mâl s rat înţ ă ă ă ă ă ă subteran sau ghea a din cavit i deschise, dar procedeul de baz e acelaşi.ţ ăţ ă Consider -le nişte seringi hipodermice, care îi inoculeaz planetei via .ă ă ţă „Via a” era reprezentat , din câte am în eles, de microbi ob inu i înţ ă ţ ţ ţ laborator, reprezentând o combina ie a materialelor genetice extrase dinţ bacteriile descoperite în interiorul rocilor din v ile uscate ale Antarcticii, dină anaerobele capabile s supravie uiasc în evile de scurgere aleă ţ ă ţ reactoarelor nucleare, din organismele unicelulare recuperate din mâlul înghe at de pe fundul m rii Baren . Aceste organisme aveau în primul rândţ ă ţ rolul unor formatori de sol, meni i s se înmul easc în timp ce soareleţ ă ţ ă îmb trânit înc lzea suprafa a planetei, eliberând vaporii de ap şi alte gaze.ă ă ţ ă Pe urm aveau s soseasc soiurile hipermodificate genetic de algeă ă ă albastre-verzi, doar cu rol de fotosintetizatori, şi, în final, o serie de forme de via ceva mai complexe, capabile s exploateze mediul ambiant creat cuţă ă ajutorul lans rilor ini iale. În cel mai bun caz, Marte avea s r mân pentruă ţ ă ă ă vecie un deşert, toat apa eliberat adunându-se în câteva lacuri pu ină ă ţ adânci, s rate, instabile... dar putea fi suficient. Suficient pentru a crea ună inut locuibil în condi ii limit , unde fiin ele omeneşti s ajung şi sţ ţ ă ţ ă ă ă

tr iasc . Un milion de secole pentru fiecare an de-al nostru. Verii noştriă ă mar ieni ar fi avut timp s dezlege enigme de care noi nu ne apropiamţ ă decât pe bâjbâite. Unde am fi putut crea o ras de salvatori sau i-am fiă îng duit evolu iei s-o creeze în numele nostru. ă ţ

— E greu de crezut c putem face într-adev r aşa ceva... ă ă— Dac o putem face. E greu s tragi o concluzie evident . ă ă ă— Chiar şi aşa, ca modalitate de rezolvare a problemei... — E un act de disperare teleologic . Ai perfect dreptate. Doar s nuă ă ă

ridici vocea. Îns avem de partea noastr o for puternic . ă ă ţă ă— Timpul, am presupus. — Nu. Timpul reprezint o dimensiune util . Ingredientul activ e via a.ă ă ţ

Adic via a în sens abstract: înmul irea, evolu ia, complexificarea. Via aă ţ ţ ţ ţ umple fisurile şi crevasele, se perpetueaz într-un mod neaşteptat. Amă încredere în acest proces: e robust, e perseverent. Ne poate salva? Nu ştiu. Dar exist o posibilitate real . ă ă

A zâmbit. — Dac ai fi fost preşedintele unui comitet îns rcinat de Congres cuă ă

gestionarea bugetului, aş fi fost mai pu in evaziv. ţMi-a întins s geata. Era surprinz tor de uşoar , nu dep şea greutateaă ă ă ă

unei mingi de baseball. Am încercat s -mi imaginez sute de astfel deă

96

obiecte rev rsându-se din cerul mar ian lipsit de nori, impregnând solulă ţ steril cu destin uman. Cu indiferent ce destin ne mai r m sese. ă ă

E.D. Lawton a vizitat complexul din Florida la trei luni de la începutul noului an, când au reap rut şi simptomele lui Jason. Îi disp ruser vreme deă ă ă luni întregi.

Când m vizitase, în anul precedent, îşi descrisese starea f r tragereă ă ă de inim , dar sistematic. O senza ie de sl biciune, o amor eal a bra elor şiă ţ ă ţ ă ţ picioarelor, ambele pasagere. Vedere înce oşat . Ame eli episodice. ţ ă ţ

Incontinen urinar ocazional . Nici unul dintre aceste simptome nu îiţă ă ă întrerupea activitatea, dar deveniser prea frecvente ca s mai fie ignorate. ă ă

Puteau exista o mul ime de cauze, i-am spus, deşi el trebuie s fiţ ă în eles la fel de bine ca mine c probabil era vorba de o problemţ ă ă neurologic . ă

Amândoi ne sim iser m uşura i când analizele sângeluiţ ă ţ demonstraser prezen a sclerozei multiple. ă ţ

SM devenise o boal vindecabil (sau controlabil ) cu zece ani înă ă ă urm , odat cu introducerea tratamentului cu sclerostatini ob inu i pe caleă ă ţ ţ chimic . Una dintre micile ironii ale Turbionului consta în faptul c apari iaă ă ţ sa coincisese cu o serie de progrese ale medicinii, ca urmare a cercet riloră proteinomice. Genera ia noastr , a lui Jason şi a mea, putea pieri, dar nuţ ă ucişi de SM, Parkinson, diabet, cancer al pl mânilor, arterioscleroz sauă ă boala lui Alzheimer. Ultima genera ie a lumii industrializate avea s fie,ţ ă probabil, cea mai s n toas . ă ă ă

Bineîn eles c lucrurile nu erau chiar atât de simple. ţ ăAproape cinci la sut din cazurile diagnosticate de SM nu r spundeauă ă

nici la tratamentul cu sclerostatini, nici la alte terapii. Medicii practican iţ începuser s vorbeasc despre aceste cazuri numindu-le scleroz multiplă ă ă ă ă multi-medicamentos-rezistent sau chiar considerându-le o alt boal , dară ă ă cu aceeaşi simptomatologie.

În privin a lui Jason, tratamentul ini ial d duse rezultate. Îiţ ţ ă prescrisesem doza minim zilnic de tremex şi, de atunci, boala fusese înă ă plin regres. Cel pu in pân în s pt mâna când E.D. sosise la Periheliu cuţ ă ă ă viclenia unei furtuni tropicale, împr ştiind pe culoare asisten ii trimişi deă ţ Congres şi ataşa ii de pres ca pe nişte resturi purtate de vânt. ţ ă

E.D. era Washingtonul, noi eram Florida, el era administra ia, noi,ţ ştiin a şi tehnologia. Jase se afla între cele dou , într-un echilibru camţ ă precar. Datoria lui era, în esen , s verifice dac directivele comitetului deţă ă ă conducere era aduse la îndeplinire, dar se ridicase în calea birocra ieiţ suficient de des pentru ca savan ii s înceteze cu discu iile despreţ ă ţ „nepotism” şi s înceap s -l invite la o bere. Necazul era, spunea Jase, că ă ă ă E.D. nu se mul umea s vad proiectul Marte pus în mişcare, voia s îlţ ă ă ă conduc pân în cele mai mici detalii, încredin ând uneori contractele unoră ă ţ ofertan i dubioşi, în scopul cump r rii sprijinului Congresului. ţ ă ă

Personalul îl ponegrea, dar p reau cu to ii destul de încânta i s -iă ţ ţ ă strâng mâna când venea în oraş. ă

În anul acela, petrecerea din aula complexului a culminat cu discursul s u adresat personalului şi oaspe ilor. Ne-am adunat cu to ii, ascult tori caă ţ ţ ă

97

nişte şcolari, dar dând dovad de un entuziasm mult mai plauzibil, şi,ă imediat ce audien a şi-a ocupat locurile, Jason s-a ridicat în picioare,ţ prezentându-şi tat l. L-am urm rit cu privirea în timp ce urca trepteleă ă scenei şi se instala pe podium. I-am remarcat mişcarea necontrolat aă bra ului stâng la nivelul coapsei şi am observat cum s-a întors, pivotândţ stângaci pe c lcâie, când a strâns mâna tat lui s u. ă ă ă

L-a prezentat succint, dar cu elegan , şi s-a topit în mul imea deţă ţ demnitari din spatele scenei. E.D. a f cut un pas înainte. Împlinise şaizeci deă ani înainte de Cr ciun, dar ar fi putut trece drept un tip atletic, de numaiă cincizeci, cu stomacul plat sub costumul din trei piese, cu p rul rar tunsă scurt, într-un stil cazon, învior tor. A inut o cuvântare demn de discursă ţ ă electoral, l udând administra ia Clayton pentru ideile sale anticipatoare, iară ţ personalul adunat pentru devotamentul fa de „viziunea Periheliu”, pe fiulţă s u pentru o „organizare inspirat ”, iar inginerii şi tehnicienii pentruă ă „aducerea la via a unui vis şi, dac vom avea succes, aducerea vie ii pe oţă ă ţ planet steril şi revigorarea speran elor acestei lumi pe care înc o maiă ă ţ ă numim c minul nostru”. Ova ii, o fluturare de mân , un zâmbetă ţ ă amenin tor, şi apoi a disp rut, ascuns ca prin minune de clica lui deţă ă bodyguarzi.

O or mai târziu, am dat de urma lui Jase în restaurantul executivului,ă unde st tea la o m su , pretinzând c citea reproducerea unui articol dină ă ţă ă Astrophysics Review.

M-am aşezat pe scaunul din fa a lui. ţ— Cât de r u e? ăA zâmbit f r vlag . ă ă ă— Vorbeşti despre vizita vijelioas a tat lui meu? ă ă— Ştii despre ce vorbesc. A coborât vocea. — Am luat medicamentele. La ora indicat , în fiecare diminea şi înă ţă

fiecare sear . Dar a revenit. Foarte puternic în diminea a asta. Bra ul stâng,ă ţ ţ piciorul stâng, ace şi cuie. Şi se agraveaz . E mai r u ca niciodat . Din ce înă ă ă ce mai r u, aproape de la o or la alta. Un curent electric care-mi treceă ă printr-o jum tate de corp. ă

— Ai timp s treci pe la infirmerie? ă— Am timp, dar... s-a oprit, şi ochii i-au scânteiat. S-ar putea s n-amă

posibilitatea. Nu vreau s te-alarmez. Dar m bucur c-ai ap rut. În clipaă ă ă asta, n-am certitudinea c pot s merg. Am reuşit s ajung aici după ă ă ă discursul lui E.D. Dar sunt aproape sigur c , dac încerc s m ridic, o să ă ă ă ă cad. Nu cred c pot s merg. ă ă Ty, nu sunt în stare s merg. ă

— Chem ajutoare. S-a îndreptat în scaun. — În nici un caz. Dac -i nevoie, stau aici pân când nu mai e nimeniă ă

prin preajm , cu excep ia paznicului de noapte. ă ţ— E absurd. — Sau m-ai putea ajuta, cu discre ie, s m in pe picioare. Ne afl mţ ă ă ţ ă

la, cât s fie, dou zeci sau treizeci de metri de infirmerie? Dac m înşfaciă ă ă ă de bra şi p rem foarte apropia i, o s mergem, probabil, pân acolo f r sţ ă ţ ă ă ă ă ă atragem aten ia. ţ

98

Am cedat, nu pentru c aş fi fost de acord cu preten ia absurd , ciă ţ ă pentru c p rea singurul mod de a-l duce în cabinetul meu. L-am prins deă ă bra ul stâng, în timp ce el s-a proptit cu dreptul de marginea mesei,ţ ridicându-se. Am reuşit s travers m sala f r s ne împleticim, cu toate că ă ă ă ă ă el îşi târa piciorul stâng într-un mod greu de mascat. Din fericire, nimeni nu ne privea cu prea mult aten ie. Odat ajunşi pe coridor, am luat-o pe lângă ţ ă ă perete, unde mersul lui târşâit s rea mai pu in în ochi. ă ţ

— Stop, a şoptit Jason, când un membru important al conducerii a ap rut în cap tul culoarului, şi am r mas locului, ca şi cum am fi discutat cuă ă ă nonşalan , iar el s-a sprijinit de o vitrin , încleştându-şi mâna dreapt deţă ă ă raftul de o el cu atâta înverşunare încât i s-au albit încheieturile degetelor şiţ sudoarea i-a îmbrobonit fruntea.

Reprezentantul executivului a trecut salutându-ne f r cuvinte, cu oă ă înclinare a capului.

Când am ajuns la intrarea clinicii, îi sprijineam aproape toată greutatea corpului. Din fericire, Molly Seagram lipsea din cabinet şi, odată ce am închis uşa exterioar , am fost singuri. L-am ajutat s se aşeze pe ună ă pat, într-unul dintre cabinete, şi m-am întors în zona recep iei, unde i-amţ l sat un bilet lui Molly, s m asigur c n-aveam s fim deranja i. ă ă ă ă ă ţ

Când m-am întors, Jason plângea. Nu hohotea, dar lacrimile îi br zdauă obrajii şi îi z boveau pe b rbie. ă ă

— E al naibii de îngrozitor. S-a ferit s m priveasc în ochi. ă ă ă— Nu m-am putut re ine, a spus. Îmi cer scuze. Nu m-am putut re ine. ţ ţÎşi pierduse controlul b şicii udului. ă

L-am ajutat s se îmbrace cu un halat medical, i-am sp lat haineleă ă ude în chiuveta din cabinet şi le-am pus s se usuce în fa a unei ferestreă ţ însorite din magazia rar folosit , aflat în spatele dulapurilor cuă ă medicamente. În ziua aceea nu aveam prea mult de lucru, şi am folosit asta drept pretext ca s -i dau lui Molly o dup -amiaz liber . ă ă ă ă

Jason şi-a rec p tat sângele rece într-o oarecare m sur , cu toate că ă ă ă ă ar ta sl bit în halatul de hârtie. ă ă

— Ziceai c e o boal vindecabil . Spune-mi ce n-a mers cum trebuia. ă ă ă— E tratabil , Jase. Pentru cei mai mul i dintre pacien i, de cele maiă ţ ţ

multe ori. Dar exist şi excep ii. ă ţ— Şi ce, eu sunt una dintre ele? Am câştigat la loteria veştilor

proaste?— Ai o recidiv . E o manifestare tipic a bolii netratate : perioade deă ă

invaliditate urmate de intervale de atenuare. E posibil ca, pur şi simplu, să reac ionezi cu întârziere la tratament. În anumite cazuri, cantitatea deţ substan medicamentoas din organism trebuie s se men in la unţă ă ă ţ ă anumit nivel pe o perioad mai lung de timp înainte de a-şi dovedi întreagaă ă eficien . ţă

— Au trecut şase luni de când mi-ai prescris tratamentul. Şi m simtă mai r u, nu mai bine. ă

— Am putea trece de la un tip de sclerostatin la altul, s vedem dacă ă e de folos. Cu toate c , din punct de vedere chimic, sunt toate similare. ă

99

— Deci schimbarea tratamentului n-are efect. — S-ar putea s aib . Sau s nu aib . O s încerc m înainte de a oă ă ă ă ă ă

exclude. — Şi dac nu d rezultate? ă ă— Atunci o s -ncet m s vorbim despre vindecarea bolii şi o s neă ă ă ă

concentr m asupra men inerii ei sub control. Chiar şi netratat , SM nuă ţ ă poate fi considerat o condamnare la moarte. O mul ime de oameni seă ţ bucur de o revenire complet între dou atacuri şi reuşesc s duc o viaă ă ă ă ă ţă relativ normal . Deşi am omis s adaug c , în asemenea cazuri,ă ă ă manifest rile erau rareori atât de grave şi de agresive cum p rea s seă ă ă întâmple cu Jason.

— Tratamentul obişnuit al regresiunilor const într-un cocteil deă medicamente antiinflamatoare, de inhibitori proteici selectivi şi stimulante cu int precis ale sistemului nervos central. Poate fi extrem de eficient înţ ă ă ce priveşte suprimarea simptomelor şi încetinirea evolu iei bolii. ţ

— Bun, a zis Jason. Excelent. Scrie-mi o re et . ţ ă— Nu e chiar atât de simplu. Ar trebui s iei în considerare efecteleă

secundare. — Cum ar fi? — Poate nimic. Poate câteva tulbur ri psihice, o uşoar depresie sauă ă

episoade maniacale. O oarecare oboseal fizic generalizat . ă ă ă— Dar o s par normal? ă— Dup toate probabilit ile. ă ăţPe moment şi pentru înc zece, cincisprezece sau chiar mai mul i ani. ă ţ— Dar e o metod de a ine boala sub control, nu un tratament, oă ţ

ciupire a frânei, nu o oprire complet . Boala poate reveni, dac tr ieştiă ă ă destul de mult.

— Cu toate astea, îmi garantezi cel pu in un deceniu? ţ— În m sura în care se poate oferi o garan ie în meseria mea. ă ţ— Un deceniu, a spus, dus pe gânduri. Sau un miliard de ani. Depinde

cum priveşti lucrurile. Poate c e suficient. Ar trebui s fie suficient, nuă ă crezi?

N-am întrebat: Suficient pentru ce? — Dar, între timp... — Nu vreau un „între timp”, Tyler. Nu-mi pot permite s -mi întrerupă

activitatea şi nu vreau s afle nimeni despre asta. ă— Nu e ceva de care s - i fie ruşine. ă ţ— Nu mi-e ruşine. A ar tat cu mâna dreapt spre halatul de hârtie. ă ă— M simt al naibii de umilit, dar nu mi-e ruşine. Nu e o problemă ă

psihologic . E vorba despre ce fac aici, la Periheliu. De ce mi se permite să ă fac. E.D. detest bolile. Detest orice sl biciune. A început s-o deteste peă ă ă Carol din ziua când b utura a devenit pentru ea o problem . ă ă

— Nu crezi c-ar în elege? ţ— Îmi iubesc tat l, dar nu sunt orb la defectele lui. Nu, n-ar în elege.ă ţ

Influen a pe care o am la Periheliu depinde în întregime de E.D. Pe moment,ţ e pu in cam precar . Am avut nişte diferende. Dac ar începe s mţ ă ă ă ă considere un handicapat, m-ar exila într-o sta iune scump de tratament dinţ ă

100

Elve ia sau din Bali înainte de sfârşitul s pt mânii, spunându-şi c o faceţ ă ă ă pentru binele meu. Înc şi mai r u, ar fi convins de asta. ă ă

— Ce anume vrei s faci public e treaba ta. Dar trebuie s mergi la ună ă neurolog, nu doar la medicul generalist al companiei.

— Nu! — Jase, dac nu mergi la un specialist, nu pot continua s te tratez cuă ă

conştiin a împ cat . Deja mi-am asumat un risc, trecându-te pe tremex f rţ ă ă ă ă s m consult cu un medic specializat în afec iunile creierului. ă ă ţ

— Ai rezultatul RMN-ului şi al analizelor sângelui. Ce altceva î i maiţ trebuie?

— Ideal ar fi s am un laborator de spital complet echipat şi o diplomă ă de neurolog.

— Prostii. Ai spus chiar tu, SM nu mai înseamn mare lucru în ziua deă azi.

— Cu excep ia cazurilor în care nu r spunde la tratament. ţ ă— Nu pot... Voia s aduc argumente. Dar era vizibil obosit, o oboseală ă ă

neomeneasc . Extenuarea ar fi putut reprezenta un alt simptom al recidivei,ă cu toate c se solicitase din greu în s pt mânile dinaintea vizitei lui E.D. ă ă ă

— O s facem un târg. Merg la un specialist, dac po i aranja asta înă ă ţ mod discret şi f r s apar în fişa mea medical de la Periheliu. Dar trebuieă ă ă ă ă s fiu pe picioare. Trebuie s fiu pe picioare mâine. Adic s pot merge f ră ă ă ă ă ă ajutor şi s nu m scap pe mine. Cocteilul la de medicamente despre careă ă ă vorbeai poate avea o ac iune atât de rapid ? ţ ă

— De obicei. Dar, f r un consult neurologic... ă ă— Tyler, trebuie s - i spun c apreciez ce faci pentru mine, dar îmi potă ţ ă

cump ra un doctor mai cooperant, dac e necesar. Trateaz -m acum şi oă ă ă ă s merg la un specialist, o s fac orice crezi tu c e bine. Dar dac î iă ă ă ă ţ închipui c o s apar la serviciu într-un scaun cu rotile şi cu un cateter înă ă penis, te înşeli al dracului de mult.

— Chiar dac - i scriu o re et , n-o s - i treac peste noapte. E nevoieă ţ ţ ă ă ţ ă de dou zile. ă

— S-ar putea s -mi permit dou zile libere. ă ăA chibzuit o vreme. — OK! a spus, în cele din urm . Vreau medicamentele şi vreau s mă ă ă

sco i de-aici f r s atragem aten ia. ţ ă ă ă ţDac o po i face, m dau pe mâna ta. F r cârtire. ă ţ ă ă ă— Medicii nu se târguiesc, Jase. — Accep i sau refuzi, Hipocrate. ţ

N-am început s -l tratez cu întregul cocteil, farmacia noastr n-avea înă ă stoc toate medicamentele, dar i-am dat un stimulant al sistemului nervos central care trebuia s -i redea cel pu in controlul asupra vezicii şi abilitateaă ţ de a merge f r ajutor în urm toarele câteva zile. Efectul negativ era oă ă ă stare de iritare, o r ceal a min ii, asem n toare, dup cum mi s-a spus, cuă ă ţ ă ă ă ultima senza ie remanent dup ce te-ai drogat cu cocain . I-a ridicatţ ă ă ă tensiunea arterial şi s-a ales cu pungi negre sub ochi. ă

101

Am aşteptat pân ce a plecat majoritatea personalului şi în complexă n-a mai r mas decât schimbul de noapte. Jase a trecut prin fa a biroului deă ţ recep ie al parc rii mergând eap n, dar f r s dea de b nuit, şi-a fluturatţ ă ţ ă ă ă ă ă prieteneşte mâna c tre doi colegi întârzia i şi s-a pr buşit pe scaunulă ţ ă pasagerului din maşina mea. L-am dus acas . ă

El m vizitase de câteva ori în casa mea închiriat , dar eu nu maiă ă pusesem piciorul în locuin a lui pân atunci. M aşteptasem la ceva care s -ţ ă ă ăi reflecte statutul din cadrul funda iei Periheliu. De fapt, apartamentul înţ care dormea – era evident c f cea pu ine alte lucruri în locul acela – eraă ă ţ plasat într-un complex modest de locuin e, de unde se z rea o fâşie deţ ă ocean, îl mobilase cu o canapea, un televizor, un birou, dou corpuri deă bibliotec şi cu o conexiune media/ internet de band larg . Pere ii erau goi,ă ă ă ţ cu excep ia spa iului de deasupra biroului, unde lipise cu scotch o diagramţ ţ ă desenat de mân , care descria evolu ia liniar a sistemului solar, de laă ă ţ ă naşterea soarelui şi pân la colapsul lui final, sub forma unei pitice albeă arzând mocnit, cu istoria speciei umane ab tându-se de la linie într-un locă marcat drept „TURBIONUL”.

Corpurile de bibliotec erau pline cu reviste şi lucr ri academice, fiindă ă împodobite cu doar trei fotografii înr mate: a lui E.D. Lawton, a lui Carolă Lawton şi a Dianei, cu o min serioas , surprins , probabil, cu vreo zece aniă ă ă în urm . ă

Jase s-a întins pe sofa. Ar ta ca un studiu de paradox, cu trupul înă repaus şi cu ochii str lucind, într-o stare de hiperalert indus deă ă ă medicamente. M-am dus în mica buc t rie al turat , am f cut o omletă ă ă ă ă ă (nici unul dintre noi nu mai mâncase de la micul dejun) în timp ce Jason vorbea. Vorbea şi iar vorbea. Continua s vorbeasc . ă ă

— Bineîn eles, a spus la un moment dat, ştiu c sunt mult preaţ ă vorb re , sunt conştient, dar nici m car nu m pot gândi s dorm. Senza iaă ţ ă ă ă ţ asta o s dispar ? ă ă

— Dac faci un tratament de durat cu cocteilul de medicamente,ă ă atunci efectul stimulativ vizibil o s dispar . ă ă

I-am adus farfuria lâng canapea. ă— Accelereaz foarte mult gândirea. Ca una dintre pilulele aleaă

toceşte-pentru-examen pe care o ia lumea. Dar te linişteşte fizic. M simt caă o reclam cu neon de pe o cl dire p r sit . Cu toate luminile aprinse, dar, înă ă ă ă ă esen , pustiit. Ou le, ou le sunt foarte bune. Mul umesc. ţă ă ă ţ

A pus farfuria al turi. Mâncase, poate, cât ar fi înc put într-o lingur . ă ă ăM-am aşezat la biroul lui, cu ochii la diagrama Turbionului de pe

peretele din fa . M întrebam cum era s tr ieşti cu acea viziune dezolantţă ă ă ă ă a originilor omenirii şi a destinului ei, a speciei umane ca eveniment limitat din via a unei stele obişnuite. Desenase cu o carioc pe o coal de hârtieţ ă ă maro, pentru împachetat.

Mi-a urm rit privirea. ă— Este evident c cineva ne îndeamn s facem ceva anume... ă ă ă— Cine anume?— Ipoteticii. Dac -i numim aşa. Şi cred c trebuie. ă ăCa toat lumea. Aşteapt ceva de la noi. Nu ştiu ce. ă ăUn dar, un semnal, un sacrificiu satisf c tor. ă ă— De unde ştii?

102

— Nu-i cine ştie ce observa ie original . De ce Turbionul e permeabilţ ă pentru artefactele umane, de genul sateli ilor, dar nu şi pentru meteori i sauţ ţ m car pentru particulele Brownlee? Evident c nu este o barier , n-a fostă ă ă niciodat cuvântul potrivit. ă

Sub influen a stimulantului, Jase p rea s se fi îndr gostit în modţ ă ă ă deosebit de cuvântul evident.

— Evident c e un filtru selectiv. Ştim c filtreaz energia care ajungeă ă ă pe suprafa a P mântului. Ipoteticii vor s ne p streze teferi şi nev t ma iţ ă ă ă ă ă ţ sau cel pu in s p streze sistemul ecologic terestru, dar de ce ne permitţ ă ă accesul în spa iu? Chiar şi dup ce am trimis bombe atomice asupraţ ă singurelor dou artefacte corelate cu Turbionul pe care le-a descoperită vreodat cineva? Ce aşteapt de la noi, Ty? Care e premiul? ă ă

— Poate c nu e un premiu. Poate e o r scump rare. Pl ti i şi vă ă ă ă ţ ă l s m în pace. ă ă

A cl tinat din cap. ă— E prea târziu s ne mai lase în pace. Acum avem nevoie de ei. Şiă

înc nu putem exclude ipoteza c sunt binevoitori sau cel pu in benigni.ă ă ţ Adic , închipuie- i c n-ar fi venit atunci când au venit. C tre ce neă ţ ă ă îndreptam? Mul i sunt de p rere c ne aflam în fa a ultimului nostru secolţ ă ă ţ de existen în chip de civiliza ie viabil , poate chiar şi ca specie. Înc lzireţă ţ ă ă global , suprapopulare, moartea oceanelor, pierderea terenurilor agricole,ă proliferarea bolilor, amenin area r zboiului nuclear sau biologic... ţ ă

— Poate c ne-am fi autodistrus, dar cel pu in ar fi fost din vinaă ţ noastr . ă

— Aşa s fi fost? Mai exact, a cui vin ? A ta? A mea? Nu, ar fi fostă ă rezultatul ac iunilor mai multor miliarde de oameni care luau decizii relativţ inofensive: s aib copii, s mearg la lucru cu maşina, s -şi p strezeă ă ă ă ă ă slujba, s -şi rezolve mai întâi problemele pe termen scurt. Când ajungi înă punctul în care pân şi cele mai banale activit i sunt pedepsite cuă ăţ anihilarea speciei, atunci, evident, evident, te afli în punctul critic, într-un alt soi de punct de unde nu mai exist întoarcere. ă

— Şi e de preferat s fii mistuit de soare? ă— Asta înc nu s-a-ntâmplat. Şi steaua noastr nu e prima care ardeă ă

complet. Galaxia e pres rat cu pitice albe care s-ar putea s fi g zduită ă ă ă cândva planete locuibile. Te întrebi vreodat ce s-a întâmplat cu locuitoriiă lor?

— Foarte rar, am r spuns. ăAm traversat parchetul dezgolit, îndreptându-m spre bibliotec , spreă ă

fotografiile de familie. Iat -l pe E.D., zâmbind c tre aparat, un b rbat aleă ă ă c rui zâmbete nu erau niciodat pe deplin conving toare. ă ă ă

Asem narea fizic dintre el şi Jason era foarte clar . ă ă ă(Era evident , ar fi spus acesta din urm .) Maşin similar , o altă ă ă ă ă

stafie1.

1 Aluzie la „doctrina fantomei din maşin ”, expresie cu care filozoful Gilbert Ryle numeşteă diferen ierea trup-minte f cut de cartezieni, pe care o respinge în ţ ă ă The Concept of the Mind (Conceptul min iiţ , 1949). Arthur Koestler analizeaz şi el sintagma, în cartea ă The Ghost in the Machine (Stafia din maşină, 1967), dar perspectiva este alta, şi anume alunecarea omenirii spre autodistrugere. Scriitorul consider c dezvoltarea creieruluiă ă uman s-a f cut pe structura celui primitiv, pe care îl numeşte „fantoma din maşin ”.ă ă

103

— Cum ar putea continua via a dup o catastrof stelar ? Depindeţ ă ă ă despre ce fel de „via ” vorbim. Discut m despre via a organic sau despreţă ă ţ ă orice tip de bucl de feedback autocatalitic ? Ipoteticii sunt de natură ă ă organic ? Iat o întrebare interesant prin ea îns şi... ă ă ă ă

— Încearc neap rat s dormi. ă ă ăEra trecut de miezul nop ii. Folosea cuvinte pe care nu le în elegeam.ţ ţ

Am luat fotografia lui Carol. În cazul ei, asem narea era mai subtil . Fotograful o prinsese într-unaă ă

dintre zilele ei bune: îşi inea ochii deschişi, nu avea pleoapele blocate într-oţ pozi ie intermediar , de drapel în bern , iar zâmbetul ei, o îndep rtareţ ă ă ă aproape imperceptibil a buzelor sub iri, deşi r ut cios, nu era pe de-a-ă ţ ă ăntregul lipsit de autenticitate.

— Poate extrag minereuri din soare, a spus Jason, continuând să vorbeasc despre ipotetici. Erup iile solare ne pot oferi date sugestive. Ce i-ă ţau f cut P mântului necesit o cantitate foarte mare de energie.ă ă ă Echivalentul congel rii unei mase de substan de dimensiunile unei planeteă ţă la o temperatur apropiat de zero absolut. Aşa c , unde-i priza? Cel maiă ă ă probabil, e soarele. Am observat o reducere pronun at a exploziilor de mariţ ă dimensiuni de când exist Turbionul. S-ar putea extrage printr-un procedeuă particulele de mare energie înainte de a ajunge în heliosfer . Explotareaă soarelui, Tyler! Un procedeu tehnologic sfid tor, aproape tot atât de uluitoră ca Turbionul.

Am luat fotografia înr mat a Dianei. Era înaintea c s toriei cu Simonă ă ă ă Townsend. Îi surprinsese o anumit nelinişte interioar , de parc o ideeă ă ă derutant tocmai ar fi f cut-o s -şi îngusteze ochii. ă ă ă

Era frumoas f r s fi f cut vreun efort, dar nu tocmai în largul ei,ă ă ă ă ă plin de farmec şi, în acelaşi timp, uşor confuz . ă ă

Aveam atât de multe amintiri despre ea. Dar erau vechi de ani de zile, disp rând în trecut cu o vitez aproape comparabil cu a Turbionului. Jasonă ă ă m-a v zut inând fotografia în mân şi a t cut pentru câteva momenteă ţ ă ă binecuvântate. Apoi a spus:

— Tyler, obsesia asta e nedemn de tine. ă— Nu are aproape nimic dintr-o obsesie. — De ce? Pentru c eşti mai presus de Diane sau fiindc te temi deă ă

ea? Dar aş putea s -i pun şi ei aceeaşi întrebare. Dac ar suna vreodat .ă ă ă Simon o ine din scurt. Presupun c ei îi lipsesc vechile zile ale NI, cândţ ă mişcarea era plin de unitarieni despuia i şi de evanghelişti hipio i. Pre ulă ţ ţ ţ piet ii e mai exorbitant acum. Din când în când, vorbeşte cu Carol, a maiăţ ad ugat. ă

— M car e fericit ? ă ă— Diane se afl printre fanatici. S-ar putea s fie şi ea una. Fericireaă ă

nu e o op iune. ţ— Crezi c e în pericol? A ridicat din umeri. ă— Cred c tr ieşte via a pe care şi-a ales-o. Ar fi putut face alteă ă ţ

alegeri. De exemplu, s-ar fi putut m rita cu tine, Tyler, dac n-ar fi fostă ă fantezia aia ridicol a ei... ă

— Care fantezie?

Aceasta poate prelua uneori controlul, fiind responsabil pentru ur , mânie şi alteă ă asemenea sentimente (n. tr.).

104

— C E.D. e tat l t u. C e sora ta biologic . ă ă ă ă ăM-am îndep rtat în prip de bibliotec şi am d râmat fotografiile peă ă ă ă

podea. — E ridicol! — Evident ridicol. Dar nu cred c-a renun at cu totul la ideea asta înţ

timpul facult ii. ăţ— Cum de şi-a putut închipui vreodat ... ă— A fost o fantezie, nu o teorie. Gândeşte-te! Între Diane şi E.D. n-a

existat niciodat prea mult afec iune. Sim ea c o ignor . Într-un anumită ă ţ ţ ă ă sens, avea dreptate. E.D. nu şi-a dorit niciodat o fat . Voia un moştenitor,ă ă unul de parte b rb teasc . Din punctul lui de vedere, Diane era ceva careă ă ă distrage aten ia. Se aştepta s fie educat de Carol, iar ea... A ridicat dinţ ă ă umeri. Carol nu s-a dovedit la în l imea îndatoririi. ă ţ

— Aşa c a inventat... povestea asta? ă— O considera o deduc ie. Explica de ce v l sa E.D. pe mama ta şi peţ ă ă

tine s locui i pe proprietatea noastr . Explica nefericirea neîntrerupt a luiă ţ ă ă Carol. Şi, în esen , o f cea pe ea îns şi s se simt mai bine. Mama ta eraţă ă ă ă ă mai blând şi mai atent fa de ea decât a fost Carol vreodat . Îi pl ceaă ă ţă ă ă ideea existen ei unei leg turi de sânge cu familia Dupree. ţ ă

M-am uitat la Jason. Avea tenul palid, pupilele dilatate, privirea rece şi îndreptat spre fereastr . ă ă

Mi-am amintit c îmi era pacient, c avea o reac ie psihologică ă ţ ă previzibil la un medicament puternic, c tot el, cu doar câteva ore în urm ,ă ă ă plânsese din cauza propriei incontinen e urinare. ţ

— Jason, chiar trebuie s plec. ă— De ce, toate astea sunt atât de şocante? Credeai c te po iă ţ

maturiza f r nici o suferin ? Pe urm , înainte de a fi avut timp s -iă ă ţă ă ă r spund, şi-a întors pe neaşteptate capul şi mi-a întâlnit ochii pentru primaă oar , pe toat durata serii. ă ă

— Oh, Doamne. Încep s cred c m-am purtat urât. ă ă— Medicamentele... am spus. — M-am purtat monstruos. Tyler, îmi pare r u. ă— O s te sim i mai bine dup o noapte de somn. Dar n-ar trebui s teă ţ ă ă

întorci la Periheliu în urm toarele dou zile. ă ă— Nu, sigur nu. O s treci pe-aici mâine? ă— Da. — Î i mul umesc. ţ ţAm plecat f r s -i r spund. ă ă ă ă

GR DIN RIT CELEST Ă Ă

Aceea a fost iarna rampelor de lansare. S-au construit platforme noi, nu numai la Canaveral, ci şi de-a lungul

deşertului din sud-vest, în sudul Fran ei şi în Africa ecuatorial , la Jiuquan şiţ ă

105

la Xichang, în China, la Baikonur şi Svobodnyy, în Rusia. Rampe pentru lans rile de semin e c tre Marte şi rampe mai solide, pentru aşa-numiteleă ţ ă Stocuri Mari, rachetele enorme care aveau s -i transporte pe voluntariiă dispuşi s tr iasc în condi ii limit , dac terraformarea rudimentar d deaă ă ă ţ ă ă ă ă rezultate. În iarna aceea, platformele de lansare au crescut ca nişte p duriă de fier şi o el, exuberante, luxuriante, înr d cinate în beton şi udate dinţ ă ă rezervoarele de bani federali.

Primele rachete cu semin e au fost, într-un fel, mai pu inţ ţ spectaculoase decât facilit ile de lansare construite s le sus in . Erauăţ ă ţ ă produse în serie, pornindu-se de la vechile modele Titan şi Delta, nici m cară cu un dram sau cu un microcip mai complicate decât era necesar, şi în timp ce iarna avansa c tre prim var au populat platformele într-un num ră ă ă ă uluitor de mare. Nave spa iale ca nişte p st i de plop american, preg tite sţ ă ă ă ă transporte via a în stare latent c tre un sol îndep rtat şi steril. ţ ă ă ă

Într-un anume fel, era prim var în întregul sistem solar, sau cel pu ină ă ţ o var indian prelungit . Pe m sur ce soarele îşi consuma inima de heliu,ă ă ă ă ă zona locuibil din sistem era în expansiune, începând s includ planetaă ă ă Marte, aşa cum avea s o înglobeze, în cele din urm , pe Ganymede, lunaă ă acoperit de ape a lui Jupiter, o alt int poten ial a unui stadiu mai târziuă ă ţ ă ţ ă al terraform rii. Pe Marte, cantit i imense de bioxid de carbon înghe at şiă ăţ ţ de ap sub form de ghea începeau s sublimeze în atmosfer , după ă ţă ă ă ă milioane de veri din ce în ce mai c lduroase. La începutul Turbionului,ă presiunea atmosferic mar ian la nivelul solului era de aproximativ optă ţ ă milibari, fiind tot atât de rarefiat ca aerul de la altitudinea de cinci kilometriă deasupra Everestului. Acum, chiar şi f r interven ia uman , climatulă ă ţ ă planetei ajunsese echivalent cu cel de pe un vârf de munte arctic sc ldat înă bioxid de carbon lichid – pl cut, dup standardele mar iene. ă ă ţ

Dar noi aveam de gând s ducem lucrurile mai departe. Inten ionamă ţ s ad ug m oxigen în aerul planetei, s -i înverzim inuturile joase, s cre mă ă ă ă ţ ă ă lacuri acolo unde ghea a subteran care se topea âşnea acum în chipulţ ă ţ unor gheizere de vapori sau al unor suspensii de n mol toxic. ă

În timpul iernii rampelor de lansare, am fost periculos de optimişti.

Pe trei martie, cu pu in timp înainte de data programat pentru primulţ ă val de lans ri al semin elor, Carol Lawton m-a sunat acas , povestindu-miă ţ ă c mama suferise un atac cerebral sever şi c nu erau speran e să ă ţ ă supravie uiasc . ţ ă

Am aranjat cu un medic din zon s -mi in locul la Periheliu, apoi amă ă ţ ă plecat cu maşina la Orlando şi mi-am rezervat un loc la primul zbor c treă D.C. din diminea a urm toare. ţ ă

Carol m-a aşteptat la aeroportul interna ional Reagan, p rând s nu fiţ ă ă b ut nimic. Şi-a deschis bra ele şi m-a îmbr işat, ea, femeia care, în to iă ţ ăţ ţ anii tr i i pe proprietatea ei, nu manifestase fa de mine nimic mai multă ţ ţă decât o indiferen confuz . Pe urm s-a tras înapoi şi mi-a pus pe umeriţă ă ă mâinile tremur toare. ă

— Îmi pare atât de r u, Tyler. ă— E înc în via ? ă ţă— Se aga de via . Ne aşteapt o maşin . Putem vorbi pe drum. ţă ţă ă ă

106

Am urmat-o la un vehicul care trebuie s fi fost trimis de E.D. însuşi, oă limuzin neagr cu numere federale. Şoferul abia dac a scos o vorb înă ă ă ă timp ce îmi punea valizele în portbagaj, şi-a ridicat p l ria când i-amă ă mul umit şi s-a instalat la volan, pe locul s u, izolat cu meticulozitate deţ ă compartimentul luxos al pasagerilor. S-a îndreptat spre spitalul universitar George Washington f r s i se fi spus. ă ă ă

Carol era mai slab decât mi-o aminteam, aducând cu o pas reă ă rezemat de tapiseria de piele. A scos o batist de bumbac din geantaă ă minuscul , tamponându-şi ochii. ă

— Toate aceste lacrimi ridicole, a spus. Ieri mi-am pierdut lentilele de contact. Într-un fel, le-am plâns, dac î i po i imagina aşa ceva. Există ţ ţ ă anumite lucruri pe care le lu m drept sigure. Pentru mine, aşa era s-o am peă mama ta în cas , inând lucrurile în ordine, sau s ştiu m car c era înă ţ ă ă ă apropiere, de partea cealt a peluzei. M trezeam în toiul nop ii, nu dormă ă ţ profund, probabil c nu te mir , m trezeam cu senza ia c lumea eraă ă ă ţ ă fragil şi c aş fi putut s cad prin ea, s cad prin podea şi s continui s mă ă ă ă ă ă ă pr buşesc la nesfârşit. Pe urm m gândeam la ea, acolo, în Casa Mic ,ă ă ă ă dormind adânc. Era ca o dovad prezentat la tribunal. Proba A, Belindaă ă Dupree, posibilitatea existen ei unei linişti a min ii. Era stâlpul gospod riei,ţ ţ ă Tyler, fie c ştiai sau nu. ă

Cred c ştiusem. De fapt, existase o singur gospod rie, deşi, copilă ă ă fiind, sesizasem mai ales deosebirile dintre cele dou locuin e: casa mea,ă ţ modest , dar liniştit , şi Casa Mare, unde juc riile erau mai scumpe şiă ă ă certurile mai urâte.

Am întrebat dac E.D. trecuse pe la spital. ă— E.D.? Nu. E ocupat. Trimiterea navelor spa iale spre Marte pare sţ ă

implice o gr mad de mese luate în oraş. Ştiu c tot asta îl re ine şi peă ă ă ţ Jason în Florida, dar cred c el se ocup de partea practic a problemei,ă ă ă dac exist o asemenea parte, în timp ce E.D. e, mai degrab , un magiciană ă ă de scen , scoate bani din diverse p l rii. Dar sunt sigur c-o s -l vezi laă ă ă ă ă înmormântare.

M-am cutremurat, iar ea mi-a aruncat o privire plin de scuze. ă— Dac şi când. Dar doctorii spun... ă— Nu se aşteapt s -şi revin . ă ă ă— E pe moarte. Da. Ca de la medic la medic. ii aminte, Tyler? AmŢ

practicat cândva meseria asta. Pe vremuri, când eram în stare de aşa ceva. Şi acum tu eşti doctor, o practici tu însu i. Doamne. ţ

I-am apreciat franche ea. Poate c asta explica de ce era neaşteptatţ ă de treaz . Se întorsese în lumea str lucitor luminat pe care o evita deă ă ă dou zeci de ani şi totul era exact atât de cumplit cum îşi aducea aminte. ă

Am sosit la spitalul universitar George Washington. Carol era cunoscut deja de asistentele din sec ia de reanimare, aşa c am intrată ţ ă direct în rezerva mamei.

— Intri? am întrebat, când am v zut-o pe Carol ezitând în uş . ă ă— Eu... nu, nu cred. Deja mi-am luat r mas-bun de mai multe ori.ă

Trebuie s stau undeva unde aerul nu miroase a dezinfectant. O s aştept înă ă parcare şi-o s fumez o igar cu brancardierii. Ne întâlnim acolo? ă ţ ă

I-am spus c da. ă

107

În rezerv , mama era inconştient , captiv în aparatura de men inereă ă ă ţ a vie ii, cu respira ia reglat de o maşin care şuiera de fiecare dat când iţ ţ ă ă ă se umfla şi i se relaxa cutia toracic . Avea p rul mai alb decât îmi aduceamă ă aminte. Am atins-o pe obraz, dar n-a reac ionat. ţ

Unul dintre instinctele nefireşti, de medic, m-a f cut s -i ridic oă ă pleoap , cu inten ia de a-i verifica dilatarea pupilelor. Dar, dup atac,ă ţ ă avusese o hemoragie ocular . Ochiul inundat de sânge avea culoarea uneiă roşii.

Am plecat de la spital cu maşina lui Carol, dar i-am refuzat invita ia laţ cin , spunându-i c aveam s -mi preg tesc singur ceva de mâncare. ă ă ă ă

— O s g seşti cu siguran ceva în buc t ria mamei tale. Dar eştiă ă ţă ă ă mai mult decât binevenit dac vrei s stai în Casa Mare. Deşi acum, cândă ă mama ta nu mai conduce personalul, e o oarecare dezordine. Sunt sigur că ă putem g si o camer de oaspe i acceptabil . ă ă ţ ă

I-am mul umit, dar i-am spus c preferam s stau de partea cealalt aţ ă ă ă peluzei.

— Anun -m dac te r zgândeşti. ţă ă ă ăStând pe pietrişul aleii, a traversat cu privirea întinderea ierbii,

uitându-se lung la Casa Mic , de parc atunci ar fi v zut-o limpede pentruă ă ă prima oar . ă

— Mai ai cheia...? — Da, am r spuns. ă— Bine, atunci. Las la alegerea ta. La spital au ambele numere de

telefon, dac se întâmpl ceva. ă ăCarol m-a îmbr işat din nou şi a urcat sc rile verandei f r cine ştieăţ ă ă ă

ce ner bdare, dar cu o fermitate care demonstra c nu mai b use de destulă ă ă de mult vreme. ă

Mi-am purtat paşii înspre casa mamei. Mai mult a ei decât a mea, mi-am spus, cu toate c urmele prezen ei mele nu fuseser îndep rtate. Cândă ţ ă ă plecasem la universitate, îmi despuiasem micul dormitor, împachetând tot ce era important pentru mine, dar mama îmi p strase patul şi umpluseă spa iile goale (rafturile de pin, pervazul ferestrei) cu ghivece cu flori ce seţ uscau, în lipsa ei, cu repeziciune. Le-am udat. În restul casei era curat, peste tot. Diane descrisese odat modul în care se ocupa mama de gospod rieă ă numindu-l „liniar”, termen care, cred eu, voia s însemne sistematic, dar nuă obsesiv. Am trecut în revist salonul, buc t ria, am aruncat o privire înă ă ă dormitorul ei. Nu erau toate lucrurile la locul lor.

Dar toate aveau un loc al lor. La c derea nop ii, am tras draperiile şi, ca o luare de pozi ie împotrivaă ţ ţ

mor ii, am aprins lumina în fiecare dintre camere, mai multe lumini decât arţ fi considerat mama c era potrivit s aprind , cu indiferent ce ocazie. M-amă ă ă întrebat dac str lucirea de dincolo de fâşia de p mânt de un cafeniuă ă ă iernatic atr sese aten ia lui Carol şi dac i se p rea reconfortant sauă ţ ă ă ă alarmant . ă

În seara aceea, E.D. a ajuns acas în jur de ora nou şi a fost suficientă ă de amabil ca s -mi bat la uş şi s -şi exprime compasiunea. În luminaă ă ă ă becului de pe verand , p rea stânjenit, cu costumul lui f cut la comandă ă ă ă

108

acum în dezordine. Aburul respira iei i se în l a în r coarea serii. Şi-a atinsţ ă ţ ă buzunarele, cel de la piept şi cele laterale, cu un gest inconştient, ca şi cum ar fi uitat ceva sau, pur şi simplu, ca şi cum n-ar fi ştiut ce era de f cut cuă mâinile.

— Îmi pare r u, Tyler, a spus. ăCondolean ele lui p reau grosolan de premature, de parc moarteaţ ă ă

mamei ar fi fost nu un simplu fapt inevitabil, ci unul bine stabilit. O ştersese deja de pe list . Dar ea mai respira înc , am cugetat, sau cel pu in prelucraă ă ţ oxigenul, la câ iva kilometri dep rtare, singur în rezerva ei din spitalulţ ă ă George Washington.

— V mul umesc, domnule Lawton. ă ţ— Iisuse, Tyler, spune-mi E.D. Ca to i ceilal i. ţ ţJason îmi povesteşte c faci treab bun în Florida, la Periheliu. ă ă ă— Pacien ii mei sunt mul umi i. ţ ţ ţ— Grozav. Orice contribu ie conteaz , oricât ar fi de neînsemnat .ţ ă ă

Ascult , Carol te-a trimis s stai aici? Pentru c , dac vrei, am o camer deă ă ă ă ă oaspe i preg tit . ţ ă ă

— M simt bine unde m aflu. ă ă— OK. În eleg. Bate la uşa noastr dac ai nevoie de ceva, bine? ţ ă ăA traversat agale peluza c reia iarna îi d duse o tent cafenie. Înă ă ă

pres şi în familia Lawton se f cuser multe datorit geniului lui Jason, dară ă ă ă mi-am reamintit c şi E.D. putea pretinde acelaşi calificativ. ă

Îşi preschimbase diploma de inginer şi talentul pentru afaceri într-o corpora ie de importan major şi vânduse aerostate capabile s asigureţ ţă ă ă telecomunica iile în band larg într-un moment când Americom şi AT&Tţ ă ă continuau s priveasc Turbionul cu ochii miji i, de c prioar speriat . Era laă ă ţ ă ă ă fel de inteligent ca fiul s u, dar îi lipsea curiozitatea lui profund în privin aă ă ţ universului fizic. Şi, poate, un strop din omenia lui Jason.

Când am r mas din nou singur, acas , f r s fiu acas , m-am aşezată ă ă ă ă ă pe canapea, minunându-m , o vreme, cât de pu in se schimbase camera.ă ţ Mai devreme sau mai târziu, avea s cad în sarcina mea s dispun de totă ă ă ce se afla în locuin a aceea, o povar pe care abia dac mi-o puteamţ ă ă imagina, mult mai dificil şi mai absurd decât str dania de a cultiva via aă ă ă ţ pe o alt planet . Poate c am observat golul de pe raftul de sus al etajereiă ă ă de lâng televizor tocmai fiindc meditam la acest act de deconstruc ie. ă ă ţ

L-am observat pentru c , dup ştiin a mea, raftul de sus nu fuseseă ă ţ şters de praf mai mult de o singur dat în to i anii în care locuisem acolo.ă ă ţ Raftul de sus era podul vie ii mamei. I-aş fi putut înşira con inutul în ordine,ţ ţ cu ochii închişi, rememorându-l: anuarele liceului ei (Martell Secondary School din Bingham, Maine, 1975,76,77,78); albumul de absolvire de la Berkeley, 1982; un Buddha de jad, ca margine de raft, diploma ei în ramă de plastic, aşezat în picioare; dosarul cu burduf, de culoare maro, în careă îşi inea certificatul de naştere, paşaportul şi chitan ele de plat aţ ţ ă impozitelor; în fine, sus inute de un alt Buddha verde, trei cutii zdren uite deţ ţ pantofi New Balance, etichetate AMINITIRI (ŞCOAL ), AMINTIRI (MARCUS) şiĂ DIVERSE.

În seara aceea, al doilea Buddha de jad st tea pieziş, iar cutiaă botezat AMINITIRI (ŞCOAL ) disp ruse. Am presupus c o îndep rtase chiară Ă ă ă ă mama, cu toate c nu o v zusem nic ieri altundeva, în toat casa. Dintreă ă ă ă

109

cele trei cutii, singura pe care o deschidea cu regularitate în prezen a meaţ era DIVERSE, în untru erau programe de concerte şi jum t i de bilete deă ă ăţ intrare, t ieturi sf râmicioase din ziare (printre care se num rauă ă ă necrologurile p rin ilor ei), insigne de forma cor biei Bluenose, ca suvenireă ţ ă din luna de miere petrecut în Noua Sco ie, cutii de chibrituri adunate dină ţ restaurantele şi hotelurile în care fusese, bijuterii false, un certificat de botez, ba chiar şi o bucl din p rul meu de bebeluş, înf şurat într-o bucată ă ă ă ă de hârtie cerat , prins cu un ac. ă ă

Am dat jos cealalt cutie, etichetat AMINTIRI (MARCUS). Nu fusesemă ă niciodat deosebit de curios în privin a lui tata, iar mama vorbea rareoriă ţ despre el, cu excep ia descrierii sumare de baz (un b rbat frumos, unţ ă ă inginer, un colec ionar de muzic de jazz, cel mai bun prieten din facultateţ ă al lui E.D., dar un b utor învederat şi o victim a propriei sale pasiuni pentruă ă automobile rapide, care îi fusese fatal într-o noapte, pe drumul deă întoarcere de la un furnizor de piese electronice din Milpitas). În cutie era un teanc de scrisori în plicuri de hârtie velin , cu adresele caligrafiate cu ună scris dezlânat şi clar, care trebuie s fi fost al lui. I le trimisese Belindeiă Sutton, numele de fat al mamei, la o adres din Berkeley care nu-mi eraă ă cunoscut . ă

Am luat unul dintre plicuri, l-am deschis, am scos hârtia îng lbenit şiă ă am desp turit-o. ă

Nu era liniat , dar scrisul traversa pagina în şiruri m runte, ordonate,ă ă paralele. Drag Belă , începea, apoi, în continuare: Credeam c asear , laă ă telefon, i-am spus totul, dar nu m pot împiedica s nu m gândesc la tine.ţ ă ă ă Scrierea acestor rânduri pare s te aduc mai aproape, dar nu atât deă ă aproape cum mi-ar pl cea. Nu atât de aproape cum am fost anul turbionă 237 trecut, în august! Derulez amintirea aceea, ca pe o band video, înă fiecare sear când nu m pot culca al turi de tine. ă ă ă

Şi multe altele, pe care nu le-am mai citit. Am împ turit scrisoarea,ă am îndesat-o în plicul îng lbenit, am închis cutia şi am aşezat-o la locul ei. ă

În diminea a urm toare, am fost trezit de o b taie la uş . Am deschis,ţ ă ă ă aşteptându-m s fie Carol sau vreo secretar din Casa Mare. ă ă ă

Dar nu era Carol. Era Diane. Într-o fust albastru miez de noapte,ă lung pân la p mânt, şi într-o bluz cu guler înalt. Îşi inea mâinileă ă ă ă ţ încleştate sub sâni. Şi-a ridicat privirea spre mine, cu ochii scânteind.

— Îmi pare atât de r u, a spus. Am venit imediat ce am auzit. ăDar prea târziu. Cei de la spital sunaser cu zece minute maiă

devreme. Belinda Dupree murise f r s -şi mai recapete cunoştin a. ă ă ă ţ

La înmormântare, E.D. a vorbit scurt, stânjenit, f r s spun nimică ă ă ă semnificativ. Eu am vorbit, Diane a vorbit, Carol a avut de gând să vorbeasc , dar, în cele din urm , s-a dovedit a fi prea înl crimat sau preaă ă ă ă beat ca s urce în amvon. ă ă

Elogiul Dianei a fost cel mai emo ionant, plin de ritm şi de sinceritate,ţ o list a faptelor bune transmise de mama de dincolo de peluz , ca daruriă ă ale unei na iuni mai bogate şi mai prietenoase. Îi era recunosc toare, înţ ă

110

compara ie, tot restul ceremoniei a p rut s se desf şoare mecanic: chipuriţ ă ă ă pe jum tate familiare ridicându-se din mul ime ca s înşire predici şiă ţ ă jum t i de adev ruri, iar eu mul umindu-le şi zâmbind, mul umind şiă ăţ ă ţ ţ zâmbind, pân când a sosit momentul s plec m spre cimitir. ă ă ă

În seara aceea, în Casa Mare s-a desf şurat o ceremonie, o recep ieă ţ post-funeralii, în timpul c reia am primit condolean e din partea parteneriloră ţ de afaceri ai lui E.D., dintre care nu-l cunoşteam pe nici unul, dar printre care se aflau unii care îl cunoscuser pe tata, şi din partea personalului careă se ocupa de gospod rie, a c rui mâhnire era mult mai sincer şi mai greuă ă ă de suportat.

Chelnerii se strecurau prin mul ime cu pahare de vin pe t vi de argintţ ă şi eu am b ut mai mult decât ar fi trebuit, pân când Diane, care plutea deă ă asemenea printre oaspe i, m-a tras din mijlocul unei alte runde de îmi-pare-ţatât-de-r u-pentru-pierderea-pe-care-a i-suferit-o, spunând: ă ţ

— Ai nevoie de aer. — Afar e prea frig. ă— Dac mai bei, devii prea posac. Deja eşti la jum tatea drumului.ă ă

Haide, Ty. Doar câteva minute. Am ieşit pe pajişte. Pe pajiştea cafenie din miez de iarn . Pe aceeaşiă

pajişte de pe care asistasem la primele momente ale Turbionului, cu aproape optsprezece ani în urm . Am ocolit Casa Mare, ne-am plimbat cuă adev rat agale, în ciuda vântului puternic de martie şi a z pezii gr un oaseă ă ă ţ care mai exista în toate locurile ad postite sau umbrite. ă

Ne spuseser m deja toate lucrurile lipsite de subtilit i. F cuser mă ăţ ă ă schimb de impresii: cariera mea, mutarea în Florida, munca de la Periheliu, anii ei al turi de Simon, ieşirea din NI şi alunecarea c tre mult mai insipidaă ă religie recunoscut , întâmpinarea Ridic rii la Ceruri cu evlavie şi spirit deă ă sacrificiu.

— Nu mânc m carne, îmi m rturisise. Nu purt m haine din fibreă ă ă artificiale.

Mergând al turi de ea, ame it, m întrebam dac , în ochii ei,ă ţ ă ă devenisem vulgar şi resping tor, dac era conştient de mirosul aperitiveloră ă ă cu şunc şi brânz din respira ia mea sau de puloverul de bumbac şiă ă ţ poliester. Nu se schimbase prea mult, deşi era mai slab decât de obicei,ă poate mai slab decât ar fi trebuit s fie, cu o uşoar rigiditate a linieiă ă ă maxilarului sprijinit de gulerul înalt şi strâmt.

Eram destul de treaz ca s -i mul umesc pentru c se str duise s -miă ţ ă ă ă alunge aburul be iei. ţ

— Şi eu sim eam nevoia s ies. Dintre to i oamenii ştia pe care i-aţ ă ţ ă invitat E.D., nici unul n-a cunoscut-o pe mama ta din vreun punct important de vedere. Nici m car unul. Au venit aici s vorbeasc despre aloca iiă ă ă ţ bugetare sau despre taxele pe tonaj. S fac afaceri. ă ă

— Poate c e modul lui E.D. de a-i aduce un omagiu. Condimentându-iă parastasul cu personalit i politice. ăţ

— E un mod generos de a privi lucrurile. — Înc te mai scoate din s rite. ă ăCu atâta uşurin , m-am gândit. ţă

111

— E.D.? Bineîn eles! Cred c-ar fi mult mai caritabil s -l iert. Se pare cţ ă ă tu aşa ai f cut. ă

— Eu trebuie s -i iert mai pu ine. Nu e tat l meu. ă ţ ăN-am vrut s insinuez nimic. Dar eram înc mult prea conştient de ce-ă ă

mi spusese Jason, cu câteva s pt mâni în urm . Remarca m-a tulburat, amă ă ă reinterpretat-o chiar înainte de a mi se desprinde cu totul de pe buze, am roşit când am terminat-o. Diane m-a privit lung, neîn elegând, pe urm aţ ă f cut ochii mari, c p tând o expresie în care furia şi stânjeneala seă ă ă amestecau atât de limpede, încât am reuşit s o desluşesc şi în luminaă palid a becului de pe verand . ă ă

— Ai stat de vorb cu Jason, a spus cu r ceal . ă ă ă— Îmi cer scuze... — Cum func ioneaz chestia asta? V omorâ i timpul f când haz peţ ă ă ţ ă

seama mea? — Sigur c nu. El... indiferent ce-a spus Jason, a fost din cauzaă

medicamentelor. O alt gaf ridicol , iar Diane a profitat de ea: ă ă ă— Ce medicamente?— Sunt medicul lui de familie. Uneori îi scriu câte-o re et . Are vreoţ ă

importan ? ţă— Tyler, ce medicamente te fac s -ncalci o promisiune? Mi-a promisă

c n-o s - i spun niciodat ... Apoi a f cut o alt deduc ie. Jason e bolnav?ă ă ţ ă ă ă ă ţ De-asta n-a venit la înmormântare?

— E ocupat. De primele lans ri îl mai despart doar câteva zile. ă— Dar îl tratezi pentru ceva. — Etica meseriei nu-mi permite s discut despre istoricul lui medical,ă

am spus, ştiind c nu f cusem altceva decât s -i stârnesc suspiciunile şi c ,ă ă ă ă de fapt, îi dezv luisem secretul încercând s i-l ascund. ă ă

— E în stilul lui s nu-i spun nici unuia dintre noi când se-ă ămboln veşte. E atât, atât de ermetic închis în sine... ă

— Poate c-ar trebui s iei tu ini iativa. Sun -l din când în când. ă ţ ă— Crezi c n-o fac? i-a spus asta? Obişnuiam s -i dau telefon înă Ţ ă

fiecare s pt mân . Dar el adopta acel farmec inexpresiv şi refuza s spună ă ă ă ă ceva care ar fi avut vreo semnifica ie. Ce mai faci, foarte bine, ce mai e nou,ţ nimic. Nu vrea s-aud de mine, Tyler. E adânc înregimentat în tab ra luiă ă E.D. Pentru el, nu sunt decât un impediment.

A f cut o pauz . ă ă— Dac nu cumva s-au schimbat lucrurile. ă— Nu ştiu ce s-a schimbat. Dar poate c ar trebui s -l vezi, s sta i deă ă ă ţ

vorb fa -n fa . ă ţă ţă— Cum aş putea? Am ridicat din umeri. — Ia- i înc o s pt mân liber . Vino cu mine. ţ ă ă ă ă ă— Spuneai c e ocupat. ă— Odat ce-ncep lans rile, nu e altceva de f cut decât s stai cuă ă ă ă

bra ele-ncrucişate şi s-aştep i. Ai putea s mergi la Canaveral cu noi. S veziţ ţ ă ă cum se scrie istoria.

— Lans rile sunt inutile, a spus, dar suna ca un r spuns înv ată ă ăţ dinainte. Aş vrea, a ad ugat, dar nu-mi permit. Eu şi Simon ne descurc m.ă ă Dar nu suntem boga i. Nu suntem familia Lawton. ţ

112

— Î i pl tesc biletul de avion. ţ ă— Eşti un be iv darnic. ţ— Vorbesc serios. — Î i mul umesc, dar nu. Nu pot. ţ ţ— Mai gândeşte-te. — Întreab -m când o s fii treaz. ă ă ăPe urm a ad ugat, în timp ce urca treptele verandei, cu ochii ascunşiă ă

sub str lucirea galben a luminii: ă ă— Indiferent ce aş fi crezut vreodat ... indiferent ce i-aş fi spus luiă

Jason... — Nu e nevoie, Diane. — Ştiu c E.D. nu e tat l t u. ă ă ăPartea interesant a dezmin irii era modul în care o f cuse. Cuă ţ ă

fermitate, decisiv. De parc ar fi ştiut exact. De parc ar fi descoperit un altă ă adev r, o cheie alternativ a misterelor familiei Lawton. ă ă

Diane s-a întors în Casa Mare. Eu am hot rât c nu mai puteamă ă suporta înc o doz de ur ri de bine. ă ă ă

M-am dus în locuin a mamei, care p rea în buşitoare şiţ ă ă supraînc lzit . ă ă

A doua zi, Carol mi-a spus c nu era nevoie s m gr besc s strângă ă ă ă ă lucrurile mamei, numind asta „a face amenaj ri”. Casa Mic nu plecaă ă nic ieri, a mai spus. Aveam la dispozi ie o lun . Sau un an. Puteam s „facă ţ ă ă amenaj rile” oricând aveam timp şi dup ce eram consolat. ă ă

Alinarea nu se întrez rea nici m car la orizont, dar i-am mul umită ă ţ pentru r bdare şi mi-am petrecut ziua f cându-mi bagajele pentruă ă întoarcerea la Orlando. Eram obsedat de ideea c trebuia s iau cu mineă ă ceva de-al mamei, ceva pe care ea ar fi vrut s -l p strez ca amintire, într-oă ă cutie de pantofi a mea.

Dar ce anume? Una dintre figurinele ei Hummel, pe care le îndr geaă atât de mult, dar care mie îmi creaser întotdeauna impresia unui kitschă costisitor? Goblenul înf işând un fluture, de pe peretele sufrageriei, tabloulăţ cu Nuferi, într-o ram de asamblat acas ? Diane a ap rut în uş în timp ceă ă ă ă st team pe gânduri. ă

— Oferta ta mai e înc în picioare? C l toria în Florida? Ai vorbită ă ă serios?

— Sigur c da. ă— Pentru c am discutat cu Simon. Nu e foarte încântat de idee, dară

crede c o se descurce singur pentru alte câteva zile. ăExtrem de amabil din partea lui, mi-am spus. — Aşa c , dac nu cumva... adic , ştiu c b useşi... ă ă ă ă ă— Nu fi prostu . Sun la aeroport. ţăAm rezervat un loc pe numele ei la primul zbor D.C.- Orlando din ziua

urm toare. ăAm terminat de împachetat. În privin a unei amintiri, i-am ales, pânţ ă

la urm , pe cei doi Buddha sculpta i în jad, care ineau loc de capete de raft.ă ţ ţ Am c utat prin toat casa, uitându-m chiar şi sub paturi, dar cutiaă ă ă

botezat AMINTIRI (ŞCOAL ) p rea s fi disp rut f r urm . ă Ă ă ă ă ă ă ă

113

INSTANTANEE ALE ECOPOIESISULUI

Jason a sugerat s ne închiriem camere în Cocoa Beach şi s aştept mă ă ă o zi, pân când avea s ni se al ture. Trebuia s înfrunte presa la Periheliu,ă ă ă ă într-o ultim rund de întreb ri şi r spunsuri, dar îşi golise agenda zilei dină ă ă ă ajunul lans rii, la care voia s asiste f r s fie sâcâit de întreb rile stupideă ă ă ă ă ă ale unei echipe de la CNN.

— Excelent, a spus Diane, când i-am transmis informa ia. Pot s -i punţ ă eu toate întreb rile stupide. ă

Reuşisem s -i liniştesc temerile legate de starea s n t ii lui Jason:ă ă ă ăţ nu, nu era pe moarte, iar orice abatere temporar de la normalitate din fişaă lui medical îl privea personal. A fost de acord sau a p rut s fie, dar totă ă ă voia s -l vad , fie şi numai ca s se autolinişteasc , de parc moarteaă ă ă ă ă mamei i-ar fi zguduit încrederea în stelele fixe ale universului Lawton.

M-am folosit de legitima ia de la Periheliu şi de rela ia cu Jase ca sţ ţ ă închiriez dou apartamente al turate, cu vedere spre Canaveral, într-ună ă

114

hotel din lan ul Holiday Inn. La scurt timp dup conceperea proiectuluiţ ă Marte, odat ce obiec iile Agen iei de protec ie a mediului fuseseră ţ ţ ţ ă consemnate şi ignorate, o duzin de platforme de lansare maritime fuseseră ă construite şi ancorate de coastele insulei Merritt. Acestea erau structurile pe care le puteam z ri foarte limpede din hotelul nostru. În rest, privelişteaă includea parc ri, plajele la vreme de iarn , ap albastr . ă ă ă ă

St team în balconul apartamentului ei. F cuse un duş şi se schimbaseă ă dup drumul cu maşina din Orlando şi eram pe punctul de a coborî s d mă ă ă piept cu restaurantul din hol. În toate celelalte balcoane se vedeau aglomer ri de camere de televiziune şi de obiective. Holiday Inn era ună hotel rezervat pentru pres . (Poate c Simon nu avea încredere în presaă ă laic , dar Diane se pomenise pe neaşteptate afundat în ea pân laă ă ă genunchi.) Nu puteam z ri soarele care apunea, dar lumina lui înv luiaă ă platformele îndep rtate şi rachetele, dându-le aparen a mai degrab eterică ţ ă ă decât real a unei armate de robo i gigantici m rş luind c tre o b t lie dină ţ ă ă ă ă ă Dorsala Medio-Atlantic . ă

— De ce sunt atât de multe? — Echipa de atac ecopoiesis, am spus. A râs cu un oarecare reproş. — Asta e una dintre expresiile lui Jason? Nu era, nu în întregime. „Ecopoiesis” era un cuvânt inventat de Robert

Haynes în 1990, când terraformarea era o ştiin pur speculativ . Din punctţă ă de vedere tehnic, însemna crearea unei biosfere anaerobe autoreglabile acolo unde mai înainte nu exista absolut nici una, îns în prezent denumeaă orice modificare pur biologic a planetei Marte. Pentru înverzirea planeteiă Marte era nevoie de dou tipuri diferite de inginerie planetar : terrafă ă ormarea rudimentar , menit s ridice temperatura de la suprafa a planeteiă ă ă ţ şi presiunea atmosferic pân la un prag rezonabil pentru apari ia vie ii, şiă ă ţ ţ ecopoiesisul: folosirea microbilor şi a vie ii vegetale pentru a îmbun t iţ ă ăţ calit ile solului şi a oxigena aerul. ăţ

Turbionul îndeplinise deja cea mai grea munc în locul nostru. Fiecareă planet din sistemul solar, cu excep ia P mântului, se înc lzise în modă ţ ă ă semnificativ datorit soarelui în expansiune. Ne r m sese activitatea subtilă ă ă ă de ecopoiesis. Dar la ecopoiesis se putea ajunge pe diverse c i, şiă numeroase organisme, de la bacteriile din roci pân la muşchiul alpin, toateă candidau pentru a-şi aduce contribu ia. ţ

— Deci se numesc echipa de atac pentru c le trimite i pe toate, aă ţ presupus Diane.

— Pe toate şi cât de multe ne putem permite, pentru c nici ună organism anume nu prezint garan ia c se va adapta şi va supravie ui. Dară ţ ă ţ unul dintre ele ar putea reuşi.

— Chiar mai multe. — Ar fi minunat. Vrem un sistem ecologic, nu o monocultur . ăDe fapt, lans rile urmau s fie sincronizate şi decalate. Primul vală ă

avea s transporte numai organisme anaerobe şi fotoautotrofe, formeă simple de via care nu aveau nevoie de oxigen şi captau energie dinţă lumina solar . Dac se dezvoltau şi mureau în num r destul de mare, creauă ă ă un stat de biomas capabil s alimenteze ecosisteme mai complexe. Valulă ă urm tor, care trebuia s plece peste un an, avea s introduc organismeleă ă ă ă

115

oxigenatoare, iar ultimele lans ri f r oameni la bord urmau s includă ă ă ă ă plante primitive, care s fixeze solul, s regleze procesul de evaporare şiă ă ciclul precipita iilor. ţ

— Totul pare atât de neverosimil. — Tr im vremuri neverosimile. Dar reuşita nu e garantat . ă ă— Şi dac o s fie un eşec? Am ridicat din umeri. ă ă— Ce avem de pierdut? — O groaz de bani. O gr mad de for de munc . ă ă ă ţă ă— Nu m pot gândi la o întrebuin are mai bun . ă ţ ăDa, este un pariu, şi nu, nu e nimic sigur, dar profitul poten ial meritţ ă

din plin riscul. Cel pu in pân acum, a prins bine pentru toat lumea. A avutţ ă ă un efect pozitiv asupra moralului local şi s-a dovedit a fi o metod reuşit deă ă promovare a cooper rii interna ionale. ă ţ

— Dar o s induce i în eroare o mul ime de oameni simpli. O s -iă ţ ţ ă convinge i c Turbionul e ceva c ruia îi putem face fa , ceva pentru careţ ă ă ţă putem g si o solu ie tehnologic . ă ţ ă

— Vrei s spui c le d m speran e. ă ă ă ţ— Genul nepotrivit de speran e. Dac nu reuşi i, îi l sa i f r nici oţ ă ţ ă ţ ă ă

speran . ţă— Ce-ai vrea s facem, Diane? S ne retragem la covoraşele noastreă ă

de rug ciune? ă— Înfrângerea, adic retragerea în rug ciune, o s fie greu deă ă ă

acceptat. Dac reuşi i, urm torul pas e trimiterea oamenilor? ă ţ ă— Da. Dac înverzim planeta, trimitem oameni. O problem mult maiă ă

dificil şi mai complex din punct de vedere etic. Urma s trimitem echipajeă ă ă de câte zece voluntari. O c l torie de o durat imprevizibil , în cabineă ă ă ă absurd de mici, dispunând de provizii limitate. Dup luni de zile petrecute înă imponderabilitate, aveau s fie sili i s suporte efectele frân rii înă ţ ă ă atmosfer , cauzate de o schimbarea de vitez aproape letal , urmate de oă ă ă coborâre periculoas c tre suprafa a planetei. Dac toate acestea seă ă ţ ă sfârşeau cu bine şi dac pu inul lor echipament destinat supravie uiriiă ţ ţ reuşea şi el s coboare şi s ating solul, undeva în apropiere, atunciă ă ă trebuiau s deprind abilit ile necesare pentru a-şi duce existen a într-ună ă ăţ ţ mediu doar cu aproxima ie prielnic vie ii umane. Misiunea lor nu era s seţ ţ ă întoarc pe p mânt, ci s tr iasc destul de mult pentru a se reproduce şiă ă ă ă ă pentru a le l sa moştenire urmaşilor o modalitate de a-şi continua existen a.ă ţ

— Ce om zdrav n la minte ar fi de acord cu aşa ceva? ă— O s fii surprins . ă ăNu ştiam ce s spun despre chinezi, despre ruşi sau despre oriceă

voluntari de o alt na ionalitate, dar nord-americanii candida i la zboră ţ ţ alc tuiau un grup de b rba i şi femei extraordinar de obişnui i. ă ă ţ ţ

Fuseser selecta i inându-se cont de tinere ea lor, de rezisten a fizică ţ ţ ţ ţ ă şi de capacitatea de a tolera şi de a suporta lipsa de confort. Deşi numai câ iva practicaser o asemenea meserie în cadrul For elor Aeriene,ţ ă ţ posedau, cu to ii, ceea ce Jason numea „mentalitatea pilotului deţ încercare”, pl cerea de a accepta riscuri fizice majore de dragul uneiă realiz ri spectaculoase.ă

Bineîn eles, cei mai mul i dintre ei erau, dup toate probabilit ile,ţ ţ ă ăţ condamna i la moarte, aşa cum erau condamnate şi cele mai multe dintreţ

116

bacteriile îmbarcate pe rachetele din zare. Cel mai bun rezultat la care ne puteam aştepta, în mod rezonabil, era ca un grup de supravie uitori nomazi,ţ hoin rind printre canioanele acoperite cu muşchi din Valles Marinerisă 1 să întâlneasc o ceat similar de ruşi, danezi sau canadieni şi s dea naştereă ă ă ă unei rase umane mar iene viabile. ţ

— Şi tu eşti de acord cu asta? — Nu mi-a cerut nimeni p rerea. Dar le urez noroc. ăDiane mi-a aruncat o privire gen asta-nu-e-suficient, dar a preferat să

nu continue disputa. Am luat un lift şi am coborât în restaurantul din hol. Probabil c sim ise cum înfrigurarea creştea, în timp ce ne-am aşezat laă ţ coad , în spatele unei duzini de tehnicieni de la canalele de ştiri, pentru aă ocupa o mas la care s fim servi i. ă ă ţ

Dup ce am comandat, şi-a întors capul, ascultând frânturile deă conversa ii: cuvinte ca „fotodisociere”, „criptoendelitic” şi, da, „ecopoiesis”ţ se rev rsau în jurul meselor aglomerate, în timp ce jurnaliştii recapitulauă jargonul urm toarei zile de munc sau se str duiau doar s -l în eleag . Erauă ă ă ă ţ ă şi râsete, z ng nit nep s tor de tacâmuri, o atmosfer ame itoare aă ă ă ă ă ţ speran elor incerte. Dup aselenizarea petrecut cu mai bine de şaizeci deţ ă ă ani în urm , se întâmpla pentru prima dat ca aten ia lumii întregi s fieă ă ţ ă atât de complet focalizat asupra unei aventuri spa iale şi, de data asta,ă ţ Turbionul îi d dea evenimentului ceea ce îi lipsise aseleniz rii: un caracteră ă cu adev rat imperios şi un sim generalizat al riscului. ă ţ

— Toate astea sunt opera lui Jason, nu-i aşa? — Ar fi fost posibil s se-ntâmple şi f r el sau E.D. Dar lucrurile s-ar fiă ă ă

petrecut altfel, poate mai lent, cu mai pu in eficien . Jase s-a aflatţ ă ţă întotdeauna în miezul lucrurilor.

— Iar noi la periferie. Orbitând în jurul geniului s u. Î i spun un secret.ă ţ Mi-e pu in cam fric de el. ţ ă

Mi-e fric s -l rev d dup atât de mult timp. Ştiu c m condamn . ă ă ă ă ă ă ă— Nu pe tine. Poate stilul t u de via . ă ţă— Te referi la credin a mea. E OK s discut m despre asta. Ştiu cţ ă ă ă

Jase se simte oarecum... tr dat. ăDe parc eu şi Simon am fi repudiat toate lucrurile în care crede el.ă

Dar nu e adev rat. Eu şi Jason n-am urmat niciodat aceeaşi cale. ă ă— Ştii, în esen , nu e decât Jase. Acelaşi Jase. ţă— Dar eu sunt aceeaşi Diane? La asta nu aveam nici un r spuns. ăA mâncat cu o poft vizibil şi, dup felurile principale, am comandată ă ă

desertul şi cafeaua. — E un noroc c i-ai putut g si timp, am spus. ă ţ ă— Bine c Simon m-a l sat s scap din les ? ă ă ă ă— N-am vrut s spun asta. ă— Ştiu. Dar, într-un fel, e adev rat. Simon e cam prea dominator. Îiă

place s ştie unde sunt. ă— Şi e o problem ? ă— Cu alte cuvinte, dac mariajul nostru e în pericol? Nu. Nu este şiă

nici n-aş l sa se se-ntâmple aşa ceva. Nu înseamn c suntem întotdeaunaă ă ă de acord.

1 Vast sistem de canioane situat de-a lungul ecuatorului mar ian şi întins pe aproape unţ sfert din circumferin a planetei (n. tr).ţ

117

A ezitat. — Dac vorbesc despre asta, î i povestesc numai ie, da? Nu şi luiă ţ ţ

Jason, doar ie. ţAm dat din cap. — Simon s-a schimbat de când l-ai cunoscut. Ne-am schimbat cu to ii, cei din vechile zile ale NI. ţGruparea reprezenta tot ce înseamn s fii tân r şi s creezi oă ă ă ă

comunitate a credin ei, un soi de spa iu sacru, unde nu trebuia s ne tememţ ţ ă unii de al ii, unde ne puteam îmbr işa unii pe al ii, nu doar la figurat, ci şi laţ ăţ ţ propriu. Raiul pe P mânt. Dar ne-am înşelat. Am crezut c SIDA n-are nici oă ă importan , c nici gelozia n-are vreuna – nu puteau avea importan ,ţă ă ţă fiindc urma s ajungem la sfârşitul lumii. Dar e o suferin lent , Ty. Eă ă ţă ă lucrarea unei vie i întregi şi trebuie s fim puternici şi s n toşi ca s-o putemţ ă ă ă îndura.

— Tu şi Simon... — Oh, noi suntem s n toşi. ă ăA zâmbit. — Şi î i mul umesc pentru întrebare, doctore Dupree. Dar SIDA şiţ ţ

drogurile ne-au r pit prietenii. Mişcarea a fost o c l torie în montagne-ă ă ărusse, cu dragoste în timpul oric rui suiş şi mâhnire în timpul fiec ruiă ă coborâş. Oricine a f cut parte din ea î i poate spune asta. ă ţ

Poate aşa o fi fost, dar singurul veteran NI pe care îl cunoşteam era ea îns şi. ă

— Ultimii ani n-au fost uşori pentru nimeni. — Lui Simon i-a venit greu s accepte. A crezut cu toat sinceritateaă ă

c eram o genera ie binecuvântat . Odat mi-a spus c Dumnezeu seă ţ ă ă ă apropiase atât de mult de omenire, încât era ca şi cum ar fi stat lâng oă sob într-o noapte de iarn , c , practic vorbind, îşi putea înc lzi mâinile laă ă ă ă împ r ia Raiului. To i sim eam asta, dar din Simon a scos ce era mai bun.ă ăţ ţ ţ Când lucrurile au început s se înr ut easc , când cei mai mul i dintreă ă ăţ ă ţ prietenii noştri erau bolnavi sau c p taser o dependen de un fel sauă ă ă ţă altul, a fost r nit adânc. Tot atunci au început s se termine banii şi, în celeă ă din urm , a fost nevoit s -şi caute de lucru – am f cut-o amândoi. Eu amă ă ă fost angajat temporar, vreme de câ iva ani. Simon n-a reuşit s -şiă ţ ă g seasc o slujb într-un domeniu laic, dar e administratorul bisericiiă ă ă noastre din Tempe, Templul Iordanului, iar ei îl pl tesc atunci când pot...ă Înva ca s -şi ia un atestat de instalator. ţă ă

— Nu e tocmai P mântul F g duin ei. ă ă ă ţ— Da, dar ştii ce? Nici nu cred c trebuia s fie. Asta îi tot spun. Poateă ă

c suntem capabili s sim im apropierea împ r iei lui Hristos, dar înc n-aă ă ţ ă ăţ ă sosit, trebuie s juc m ultimele minute ale meciului, chiar dac rezultatul eă ă ă cunoscut dinainte. Poate c asta ne va fi judecata. Trebuie s le juc m deă ă ă parc ar avea importan . ă ţă

Am luat liftul şi am urcat spre camerele noastre. Diane s-a oprit în fa a uşii ei. ţ— Îmi amintesc, a spus, cât de bine m sim eam când st teamă ţ ă

amândoi de vorb . Eram buni la asta, î i aduci aminte? M rturisireaă ţ ă temerilor prin mijlocirea cast a telefonului. Intimitate de la distan . Caleaă ţă preferat de ea întotdeauna. Am dat din cap, încuviin ând. ă ţ

118

— Poate mai vorbim iar şi. Poate o s te sun, din când în când, dină ă Arizona.

Bineîn eles c avea s m sune ea, fiindc lui Simon nu i-ar fi pl cutţ ă ă ă ă ă s sun eu. Era de în eles. Ca şi natura rela iei propuse. Aveam s fiuă ţ ţ ă prietenul ei platonic. Un tip inofensiv, în care s ai încredere în vremuriă grele, de genul prietenulului homosexual al eroinei dintr-o dram cineplex.ă Aveam s st m de vorb . S ne facem confiden e. Nimeni nu suferea. ă ă ă ă ţ

Nu asta îmi doream, nu de asta aveam nevoie. Dar nu-i puteam spune sub privirea ner bd toare, uşor pierdut , în care m înv luia. Am îng imat,ă ă ă ă ă ă în schimb:

— Da, bineîn eles. ţA zâmbit, m-a îmbr işat şi m-a l sat singur pe culoar. ăţ ăAm r mas treaz mai mult decât ar fi trebuit, încercând s -mi vindecă ă

demnitatea r nit , captiv în mijlocul zgomotelor şi al râsetelor din camereleă ă al turate, gândindu-m la to i oamenii de ştiin şi la to i inginerii de laă ă ţ ţă ţ Periheliu, JPL şi Kennedy, la to i acei ziarişti privind rachetele îndep rtateţ ă sub jocul luminii reflectoarelor, la noi to i, cei care ne practicam meseriaţ acolo, în finalul istoriei omenirii, f când ce se aştepta de la noi, ac ionând caă ţ şi cum asta ar fi avut importan . ţă

Jason a sosit a doua zi, cu zece ore înainte de momentul stabilit pentru lansarea primului val de rachete. Vremea era senin şi calm , deă ă bun augur.

Dintre toate centrele de lansare de pe glob, singurul care nu se afla în stare de func ionare, fiind închis din cauza unei furtuni violente de martie,ţ era complexul extins Kurov al Agen iei Spa iale Europene, aflat în Guineeaţ ţ Francez . (Microorganismele acesteia aveau s întârzie cu o zi sau dou –ă ă ă sau, dup timpul Turbionului, cu o jum tate de milion de ani.) Jase a venită ă direct în apartamentul meu, unde îl aşteptam împreun cu Diane. Purta ună hanorac ieftin, din material sintetic, şi o şapc a echipei de baseball Marlins,ă tras pe ochi, s nu fie recunoscut de reporterii caza i în hotel. ă ă ţ

— Tyler, a spus, când i-am deschis uşa, îmi pare r u! Aş fi vrut s fiuă ă acolo.

Înmormântarea. — Ştiu. — Belinda Dupree a fost cel mai bun lucru legat de Casa Mare. — Apreciez, am spus, şi m-am dat deoparte, f cându-i loc. ăDiane a traversat camera cu o expresie circumspect . Jason a închisă

uşa în urma lui, f r s zâmbeasc . S-au oprit la un metru dep rtare,ă ă ă ă ă uitându-se unul la altul. T cerea era grea. Jason a spart-o. ă

— Gulerul sta te face s ar i ca un bancher victorian. Ar trebui s teă ă ăţ ă mai îngraşi pu in. Acolo, în ara vacilor, e atât de greu s şterpeleşti ceva deţ ţ ă mâncare?

— Mai mult a cactuşilor decât a vacilor, Jase, a spus Diane. Au râs amândoi şi s-au aruncat unul în bra ele celuilalt. ţDup c derea nop ii ne-am instalat postul de supraveghere pe balcon,ă ă ţ

am scos afar scaune confortabile şi am cerut s ni se aduc în camer oă ă ă ă tav cu legume (preferin a Dianei). Noaptea era tot atât de întunecat caă ţ ă

119

orice alt noapte f r stele sub lin oliul Turbionului, dar platformele deă ă ă ţ lansare erau luminate de reflectoare gigantice şi reflexiile lor dansau pe talazurile leneşe.

Jason fusese deja la un neurolog, în urm cu câteva s pt mâni.ă ă ă Diagnosticul specialistului coincisese cu al meu. Jason suferea de scleroză multipl neresponsiv , al c rei unic tratament util era administrareaă ă ă paliativelor. De fapt, neurologul inten ionase s supun cazul, spreţ ă ă examinare, Centrului de Control al Maladiilor, ca parte a unui studiu în plină desf şurare a ceea ce unii numeau SMA – scleroz multipl atipic . Jase îlă ă ă ă amenin ase sau îl mituise, f cându-l s abandoneze ideea. Cel pu in pânţ ă ă ţ ă atunci, noul cocteil medicamentos îl men inuse într-un stadiu de ameliorareţ a bolii. Era tot atât de eficient şi de mobil ca întotdeauna. Toate suspiciunile pe care le-ar fi putut avea Diane fuseser curând domolite. ă

Adusese cu el o sticl de şampanie fran uzeasc autentic , foarteă ţ ă ă scump , pentru s rb torirea lans rilor. ă ă ă ă

— Am fi putut avea locuri de VIP, i-am spus Dianei. În tribuna de lângă Cl direa de Asamblare a Vehiculelor. Cot la cot cu preşedintele Garland. ă

— De aici se vede mai bine, a precizat Jason. Mai bine. Aici nu suntem decoruri mobile pentru vreo fotografie publicitar . ă

— N-am întâlnit niciodat un preşedinte, am auzit-o pe Diane. ăCerul era, desigur, negru, dar la televizorul din camera de hotel (îl

deschiseser m ca s auzim num r toarea invers ) se vorbea despre Barieraă ă ă ă ă Turbionar , iar Diane s-a uitat la cer de parc suprafa a care împrejmuiaă ă ţ lumea ar fi devenit brusc vizibil . Jason a v zut c -şi înclinase capul. ă ă ă

— N-ar trebui s-o numeasc barier . Nici o revist de specialitate n-oă ă ă mai numeşte aşa.

— Oh? Şi cum este numit ? El şi-a dres glasul. ă— „Membran stranie.” ă— Nu pot s cred. ăDiane a început s râd . ă ă— E groaznic. Nu se poate. Pare s fie numele unei deregl riă ă

ginecologice. — Da, dar „barier ” e incorect. Seam n , mai degrab , cu un strată ă ă ă

limit . Nu e o linie pe care o traversezi. Capteaz obiectele selectiv şi leă ă accelereaz c tre universul exterior. Procesul seam n mai mult cu osmozaă ă ă ă decât cu, s zicem, o sp rtur într-un gard. Prin urmare, membran . ă ă ă ă

— Uitasem cum e s ai o discu ie cu tine, Jase. ă ţAre ceva suprarealist. — Linişte! am cerut. Asculta i! ţTransmisia TV de la NASA se întrerupsese şi o voce inexpresiv de laă

Controlul Misiunii începuse num r toarea invers . Treizeci de secunde. Erauă ă ă dou sprezece rachete alimentate cu combustibil, programate s seă ă desprind de platforme. Dou sprezece lans ri simultane, o ac iune pe care,ă ă ă ţ odinioar , o agen ie spa ial mai pu in ambi ioas ar fi considerat-oă ţ ţ ă ţ ţ ă irealizabil şi extrem de periculoas . Dar noi tr iam vremuri maiă ă ă cutez toare şi mai disperate. ă

— De ce trebuie s plece toate odat ? a întrebat Diane. ă ă— Pentru c , a început Jason, apoi a spus: Nu. Aşteapt . Priveşte. ă ă

120

Dou zeci de secunde. Zece. Jase s-a ridicat şi s-a aplecat pesteă balustrada balconului. Balcoanele erau ticsite. Plaja era ticsit . O mie deă capete şi de obiective pivotând în aceeaşi direc ie. Estim rile ulterioare auţ ă apreciat c mul imea din Cape şi din împrejurimi era alc tuit din aproapeă ţ ă ă dou milioane de oameni. Conform rapoartelor poli iei, în noaptea aceea auă ţ fost furate mai bine de o sut de portofele. Dou persoane au fostă ă înjunghiate mortal, au avut loc cincisprezece tentative de acte de violen şiţă o naştere prematur . (Copilul, o feti de aproape dou kilograme, a venită ţă ă pe lume pe o mas pliant , în restaurantul International House of Pancakesă ă din Cocoa Beach.) Cinci secunde. Televizorul din camera de hotel a amu it.ţ Pentru o clip , nu s-a auzit nici un zgomot, cu excep ia zumzetului şi ală ţ scâncetelor aparaturii fotografice.

Pe urm , oceanul s-a umplut de fl c ri, pân la orizont. ă ă ă ăSingur , nici una dintre rachete n-ar fi impresionat mul imea, niciă ţ

m car pe întuneric, dar acum nu era vorba de o singur coloan de vâlv t i,ă ă ă ă ă erau cinci, şapte, zece, dou sprezece. Platformele maritime se conturauă sumar, ca nişte zgârie-nori scheletici, disp ru i curând în talazurile vaporiloră ţ de ap de mare. ă

Doisprezece stâlpi de foc alb, separa i de kilometri întregi, darţ apropia i de perspectiva sub care îi priveam, înfigându-se în cerul devenitţ albastru indigo sub luminile amalgamate. Mul imea de pe plaj a început sţ ă ă aclame, iar sunetul s-a pierdut în cel al str daniei motoarelor auxiliare, cuă combustibil solid, de a câştiga altitudine, o vibra ie care î i strângea inima,ţ ţ aşa cum nu o mai fac decât extazul sau teroarea. Dar ova iile noastre nuţ erau destinate doar spectacolului în sine. Aproape f r nici o îndoial ,ă ă ă fiecare dintre cele dou milioane de oameni mai asistase pân atunci laă ă lansarea unei rachete, fie şi numai la televizor, dar acea ascensiune multipl , deşi grandioas şi sonor , era remarcabil mai ales pentru scopulă ă ă ă s u, pentru ideea care o motiva. F ceam mai mult decât s înfigem steagulă ă ă vie ii terestre pe Marte, sfidam însuşi Turbionul. ţ

Rachetele se în l au. (Când am aruncat o privire prin uşa deschis aă ţ ă balconului, pe ecranul dreptunghiular al televizorului rachete similare întunecau lumina zilei în Jiuquan, Svobodnyy, Baikonur, Xichang.) Stratul orizontal de lumin violent a devenit oblic şi a început s p leasc , în timpă ă ă ă ă ce noaptea se gr bea s se-ntoarc , ridicându-se din mare. Zgomotul s-aă ă ă mistuit pe sine însuşi, pierzându-se în nisip, în beton şi în apa s rată ă supraînc lzit . Am avut impresia c sim eam mirosul fumului exploziilor,ă ă ă ţ purtat de flux c tre rm, mirosul pl cut, teribil de greu, de artificii. ă ţă ă

O mie de aparate de fotografiat au p c nit, ca tot atâ ia greieriă ă ţ muribunzi, apoi au amu it. ţ

Uralele au continuat, într-o form sau alta, pân în zori. ă ă

Am intrat în camer , am tras draperiile, ascunzând întunericul deă dup climax, şi am deschis şampania. Am privit ştirile de dincolo de ocean.ă Cu excep ia întârzierii francezilor, datorat ploii, toate celelalte lans riţ ă ă fuseser încununate de succes. O armada de bacterii era în drum spreă Marte.

121

— Deci, de ce trebuie s plece toate odat ? şi-a repetat Dianeă ă întrebarea.

Jason a privit-o lung, meditativ. — Pentru c vrem s ajung la destina ie în aproximativ acelaşi timp.ă ă ă ţ

Ceea ce nu e atât de simplu cum pare. Trebuie s p trund în Membranaă ă ă Turbionar mai mult sau mai pu in simultan, altfel o vor p r si cu decalajeă ţ ă ă de ani sau de secole. Nu are o atât de mare importan în privin a actualelorţă ţ înc rc turi anaerobe, dar ne antren m pentru momentul în care contează ă ă ă într-adev r. ă

— Ani sau secole? Cum de e posibil? — Natura Turbionului, Diane. — Corect, dar secole? Şi-a r sucit scaunul s-o priveasc , încruntându-ă ă

se. — Încerc s pricep cât de extins e ignoran a ta... ă ă ţ— E doar o întrebare, Jase. — Num r o secund pentru mine. ă ă ă— Poftim? — Uit -te la ceas şi num r o secund . Nu, las -m pe mine. Una... ă ă ă ă ă ăA f cut o pauz . ă ă— A doua. Ai re inut? ţ— Jason... — Ascult -m cu r bdare. În elegi raportul de timp al Turbionului? ă ă ă ţ— Aproximativ. — Aproximativ nu e suficient. În timpul Turbionului, o secundă

terestr echivaleaz cu 3,17 ani. ine minte asta. Dac una dintre racheteleă ă Ţ ă noastre intr în Membrana Turbionar cu o singur secund mai târziuă ă ă ă decât celelalte, ajunge pe orbit cu peste trei ani mai târziu. ă

— Numai fiindc nu pot face referiri la aceste cifre... ă— Sunt cifre importante, Diane. S presupunem c flotila noastră ă ă

tocmai a ieşit din membran , exact acum, acum... Şi-a mişcat degetul înă aer, ca o limb de ceas. O secund deja trecut . Pentru flotil , au trecut treiă ă ă ă ani şi ceva. Acum o secund , rachetele erau pe orbita terestr . Acum îşiă ă descarc înc rc tura pe suprafa a lui Marte. ă ă ă ţ Acum, Diane, literalmente acum. S-a întâmplat deja, s-a f cut. Aşa c las s se scurg un minut, după ă ă ă ă ă ceasul t u. Dup cel din exterior, au trecut aproape o sut nou zeci de ani. ă ă ă ă

— Bineîn eles c e foarte mult, dar n-ai cum s transformi o planet înţ ă ă ă dou sute de ani, nu-i aşa? ă

— În momentul de fa , experimentul a început deja de dou sute deţă ă ani. Chiar acum. Toate coloniile de bacterii care au supravie uit c l toriei seţ ă ă reproduc deja pe Marte, de dou sute de ani. Peste o or , se vor afla acoloă ă de unsprezece mii patru sute de ani.

Mâine la ora asta se vor fi înmul it deja de aproape dou suteţ ă şaptezeci şi patru de mii de ani.

— OK, Jase. Am prins ideea. — S pt mâna viitoare, pe vremea asta, vor fi trecut deja 1,9 milioaneă ă

de ani. — OK. — Într-o lun , 8,3 milioane de ani. ă— Jason...

122

— La anul, pe vremea asta, o sut de milioane de ani. ă— Da, dar... — Pe P mânt, o sut de milioane de ani, reprezint , cu aproxima ie,ă ă ă ţ

timpul scurs între ieşirea fiin elor vii pe uscat şi ultima ta aniversare. O sutţ ă de milioane de ani reprezint un timp suficient pentru ca microorganismeleă s pompeze bioxidul de carbon din depozitele de carbona i din scoar , să ţ ţă ă extrag nitrogenul din nitra i, s epureze oxizii din regolit şi s -lă ţ ă ă îmbog easc murind în num r mare. Bioxidul de carbon eliberat este unăţ ă ă gaz de ser . Atmosfera devine mai dens şi mai cald . Peste un an,ă ă ă trimitem o alt armada, format din organisme care respir , iar acestea voră ă ă începe s creeze un ciclu de transformare a bioxidului de carbon în oxigenă liber. Peste înc un an – sau imediat ce semn tura spectroscopic a planeteiă ă ă începe s arate aşa cum ar trebui – introducem ierburile, alte plante, alteă organisme complexe. Când totul se stabilizeaz într-un soi de ecologieă planetar homeostatic în faz incipient , trimitem oameni. Ştii ceă ă ă ă înseamn asta? ă

— Spune-mi, a r spuns Diane, ursuz . ă ă— Înseamn c , peste cinci ani, pe Marte va exista o civiliza ie umană ă ţ ă

înfloritoare. Ferme, fabrici, şosele, oraşe... — Exist un cuvânt grecesc pentru asta, Jase. ă— Ecopoiesis. — M gândeam la „hybris”. ăEl a zâmbit. — Îmi fac griji pentru o mul ime de lucruri. Dar nu şi fiindc aş puteaţ ă

ofensa zeii. — Sau pentru c îi ofensezi pe ipotetici? ăAsta l-a oprit. S-a l sat pe sp tarul scaunului şi a sorbit din paharulă ă

camerei de hotel, plin cu şampanie, cam r suflat între timp. ă ă— Nu m tem c le aduc o ofens , a spus, în cele din urm .ă ă ă ă

Dimpotriv . M tem c s-ar putea s facem exact ce vor ei s facem. ă ă ă ă ăDar nu avea chef s dea explica ii, iar Diane era ner bd toare să ţ ă ă ă

schimbe subiectul.

A doua zi, am dus-o pe Diane cu maşina la Orlando, s ia avionulă înapoi, c tre Phoenix. În ultimele zile, devenise evident c nu avea s aducă ă ă ă în discu ie, s aminteasc sau s fac vreo aluzie la intimitatea noastrţ ă ă ă ă ă fizic din acea noapte din Berkshires, dinainte de c s toria cu Simon. Dacă ă ă ă am recunoscut amândoi, în vreun fel, c existase, s-a întâmplat numaiă datorit ocolurilor stânjenitoare pe care le-a f cut ca s evite subiectul. ă ă ă

— O s te sun, a spus, când ne-am îmbr işat (cast) în fa a por ii deă ăţ ţ ţ siguran a aeroportului, iar eu am ştiut c aşa avea s fie – Diane f ceaţă ă ă ă pu ine promisiuni, dar le respecta cu scrupulozitate –, fiind în aceeaşiţ m sur conştient de timpul care trecuse de când o v zusem ultima oar şiă ă ă ă de cel care urma s se scurg , inevitabil, înainte de a o revedea. Nu era ună ă timp al Turbionului, dar era ceva tot atât de distrug tor şi de nes ios. Înă ăţ col urile ochilor şi ale gurii avea încre ituri ce nu se deosebeau de cele peţ ţ care le vedeam în oglind , în fiecare diminea . ă ţă

123

Era uluitor, mi-am spus, cât de repede ne transformaser m în nişteă oameni care nu se ştiu prea bine.

În prim vara şi în vara acelui an, au mai avut loc şi alte lans ri,ă ă misiuni de supraveghere, care petreceau luni de zile pe orbite terestre înalte şi se întorceau cu imagini vizuale şi spectrografice ale planetei Marte – instantanee ale ecopoiesisului.

Primele rezultate erau pline de echivoc: o creştere modest aă bioxidului de carbon din atmosfer , care putea fi un efect secundar ală înc lzirii provocate de radia iile solare. Conform tuturor evalu riloră ţ ă plauzibile, Marte r mânea o lume rece, inospitalier . Jason a recunoscut că ă ă era posibil ca pân şi OMOIG-urile – organismele mar iene ob inute prină ţ ţ inginerie genetic din care era alc tuit grosul îns mân rii ini iale – s nu fiă ă ă ţă ţ ă fost suficient de bine adaptate la nivelurile de radia ii ultraviolete din luminaţ zilei şi la regolitul extrem de oxidant.

Dar, pe la mijlocul verii, am fost martorii apari iei dovezilorţ spectrografice evidente ale unei activit i biologice. În atmosfera mai dens ,ăţ ă erau mai mul i vapori de ap , mai mult metan, etan şi ozon, existând chiarţ ă şi o infim , dar detectabil , creştere a cantit ii de nitrogen liber. ă ă ăţ

De Cr ciun, toate aceste modific ri, deşi subtile, dep şiser atât deă ă ă ă evident orice putea fi atribuit simplei înc lziri a sistemului solar, încât nuă mai r m sese nici o îndoial . Marte devenise o planet vie. ă ă ă ă

Platformele de lansare au fost preg tite înc o dat , noile înc rc turiă ă ă ă ă de via microbian fiind preparate şi ambalate. În anul acela, în Stateleţă ă Unite, dou procente întregi din valoarea produc iei globale a anului au fostă ţ dedicate activit ii aerospa iale referitoare la Turbion – în esen ,ăţ ţ ţă programului Marte –, iar propor ia era similar celor din alte riţ ă ţă industrializate.

În februarie, Jason a avut parte de o revenire a bolii. S-a trezit, într-o bun diminea , nemaireuşind s -şi focalizeze privirea. Neurologul i-aă ţă ă modificat medica ia şi i-a prescris un pansament ocular ca remediuţ temporar. Şi-a revenit rapid, dar a lipsit de la lucru aproape o s pt mân . ă ă ă

Diane s-a inut de cuvânt. A început s -mi telefoneze cel pu in o datţ ă ţ ă pe lun , de obicei noaptea târziu, când Simon dormea în cap tul opus ală ă micului lor apartament. Aveau câteva camere deasupra unui anticariat din Tempe, cea mai bun locuin pe care şi-o puteau permite din salariul ei şiă ţă din venitul sporadic ob inut de Simon de la Templul Iordanului. Pe vremeţ c lduroas , auzeam, ca zgomot de fond, bâzâitul unui ventilator cu ap .ă ă ă Iarna, un aparat de radio cânta în surdin , s -i acopere sunetul vocii. ă ă

Am invitat-o s vin din nou în Florida, pentru noua serie de lans ri,ă ă ă dar bineîn eles c n-a reuşit: era ocupat la serviciu şi, în s pt mâna aceea,ţ ă ă ă ă invitaser la cin nişte coreligionari, iar Simon n-ar fi în eles-o. ă ă ţ

— Simon trece printr-o criz spiritual minor , încearc s seă ă ă ă ă confrunte cu problema mesianic ... ă

— Exist o problem mesianic ?ă ă ă— Ar trebui s citeşti ziarele, a spus Diane, probabil supraestimândă

frecven a cu care ap reau asemenea dezbateri religioase în cotidiene, maiţ ă

124

ales în Florida. Poate c , în vest, era altfel. Vechea mişcare NI credea într-oă parousia f r Hristos. Era semnul nostru distinctiv. ă ă

Plus predilec ia lor pentru nuditatea public , am ad ugat în minte. ţ ă ă— Primii autorii, Ratei şi Greengage, au v zut în Turbion o îndeplinireă

nemijlocit a prorocirilor biblice, însemnând c profe ia în sine eraă ă ţ redefinit , remodelat de evenimentele istorice. Nu era necesar s existe oă ă ă suferin în sensul literal al cuvântului, sau o A Doua Venire a lui Hristos laţă modul fizic. Toat vorb ria aia din epistolele c tre tesalonicieni şi corinteniă ă ă şi din Apocalips poate fi reinterpretat sau ignorat , pentru c Turbionulă ă ă ă este o interven ie dumnezeiasc autentic în via a omenirii – o minuneţ ă ă ţ palpabil , care înlocuieşte Sfânta Scriptur . Ne-a eliberat de îndatorirea deă ă a construi o împ r ie a lui Hristos pe P mânt. Am devenit pe neaşteptateă ăţ ă responsabili pentru propria noastr împ r ie de O Mie de Ani. ă ă ăţ

— Nu sunt sigur c te pot urm ri. ă ăDe fapt, m pierduse pe undeva, prin jurul cuvântului „parousia”. ă— Înseamn c ... ei, conteaz doar c Templul Iordanului, micaă ă ă ă

noastr biseric , a renun at oficial la toate aspectele doctrinei NI, deşiă ă ţ jum tate din congrega ie e alc tuit din vechi adep i ai mişc rii, ca mine şiă ţ ă ă ţ ă Simon. Au ap rut, dintr-odat , toate aceste dispute legate de suferin şi deă ă ţă modul în care Turbionul contrazice profe ia biblic . Oamenii iau atitudine.ţ ă Exist un Anticrist şi, dac da, unde este? În l area la Ceruri va avea locă ă ă ţ înainte de începerea perioadei de suferin , în timpul sau dup încheiereaţă ă ei? Poate c pare lipsit de importan , dar ştachetele sunt foarte înalte, iară ţă cei care sus in aceste dispute sunt oameni de a c ror soart ne pas , suntţ ă ă ă prietenii noştri.

— Tu de ce parte eşti? — Eu, personal? A t cut şi am auzit din nou radioul care murmura în spatele ei, voceaă

toropit de valium a unui crainic care aducea ştirile târzii ale nop ii laă ţ cunoştin a insomniacilor. ţ Ultimele nout i despre focurile de arm din Mesa.ăţ ă Cu sau f r parousia. ă ă

— Aş putea spune c m lupt cu mine îns mi. Nu ştiu ce s cred.ă ă ă ă Uneori îmi lipsesc zilele de odinioar . ă

Când construiam din mers paradisul. E ca şi cum... S-a întrerupt. Acum se auzea o alt voce, dublând parazi ii dină ţ

transmisia radio: Diane? Mai eşti acolo? — Scuze, a şoptit. Simon în patrulare. Era timpul s ne întrerupem brusc întâlnireaă

telefonic , actul ei de infidelitate intangibil . ă ă— Pe curând. A închis înainte de a apuca s -i spun la revedere. ă

A doua serie de lans ri s-a desf şurat tot atât de ireproşabil precumă ă cea dintâi. Mass-media s-a înghesuit din nou la Canaveral, dar eu am urm rit aceast rund sub forma unei imense proiec ii digitale, în sala deă ă ă ţ conferin e de la Periheliu, o lansare la lumina zilei, care a împr ştiat bâtlaniiţ ă de pe cerul de deasupra insulei Merritt ca pe nişte conferi str lucitoare. ă

125

A urmat o alt var de aşteptare. Agen ia Spa ial European a lansată ă ţ ţ ă ă o serie de telescoape orbitale şi de interferometre de nou genera ie, iară ţ datele înregistrate pe care le-au recuperat erau înc şi mai atr g toare şiă ă ă mai clare decât cele din anul precedent.

Pân în septembrie, fiecare birou din Periheliu era tapetat cu imaginiă de rezolu ie m rit ale succesului nostru. Am înr mat una pentru sala deţ ă ă ă aşteptare a infirmeriei. Era un fotomontaj color, înf işând Mun ii Olimp deăţ ţ pe Marte, contura i de chiciur sau de ghea şi purtând cicatricele unorţ ă ţă f gaşe recente de scurgere, cea a prelingându-se ca o ap prin Vallesă ţ ă Marineris, capilare verzi şerpuind pe întinderea lui Solis Lacus. Terra Sirenum, inutul înalt din sud, continua s fie un deşert, dar craterele deţ ă impact din regiune fuseser erodate, devenind aproape invizibile, datorită ă unui climat mai umed şi mai vântos.

Cantitatea de oxigen din atmosfer a oscilat vreme de câteva luni, înă func ie de varia iile popula iei de organisme aerobice, dar în decembrie aţ ţ ţ ajuns la dou zeci de milibari şi s-a stabilizat. Cu excep ia amestecului haotică ţ de tot mai multe gaze de ser , a instabilit ii ciclului hidrologic şi a unoră ăţ bucle de feedback inedite, Marte îşi descoperea propriul echilibru.

Şirul de succese i-a priit lui Jason. A r mas într-o stare de regres aă bolii, iar activitatea intens îi între inea entuziasmul şi avea un rol aproapeă ţ terapeutic. Îl speria doar promovarea ca geniu al Funda iei Periheliu, oţ celebritate ştiin ific , personaj emblematic al terraform rii planetei Marte.ţ ă ă Nu el c uta publicitatea, ci tat l s u: E.D. ştia c publicul îşi dorea caă ă ă ă Periheliul s fie reprezentat de un chip uman, de preferin tân r, inteligent,ă ţă ă dar nu intimidant, şi îl împinsese pe Jase în fa a camerelor de luat vederiţ înc din zilele când funda ia nu era decât un grup de sus inere a industrieiă ţ ţ aerospa iale. Jase s-a împ cat cu situa ia, se pricepea s dea explica ii, oţ ă ţ ă ţ f cea cu r bdare şi era rezonabil de fotogenic, dar detesta procedeul şiă ă prefera mai degrab s plece din înc pere decât s se vad la televizor. ă ă ă ă ă

A fost anul primelor zboruri PNE f r echipaj uman, pe care Jase le-aă ă urm rit cu o aten ie deosebit . ă ţ ă

Acestea erau vehiculele care urmau s transporte fiin e umane peă ţ Marte şi, spre deosebire de relativ simplele transportoare de semin e, PNE-ţurile reprezentau o nou tehnologie. PNE însemna Propulsie Nuclearo-ăElectric : reactoare nucleare în miniatur , alimentând motoare ionice cuă ă mult mai puternice decât cele care puseser în mişcare navetele cuă germeni, suficient de puternice ca s permit transportul unor înc rc turiă ă ă ă masive. Dar pentru plasarea acestor leviatani pe orbit erau necesare celeă mai mari motoare auxiliare pe care le folosise vreodat NASA, proiect numită de Jason „inginerie grandioas ”, grandios de costisitoare. Pre ul estimată ţ începuse s stârneasc nemul umiri chiar şi într-un Congres dispus înă ă ţ majoritate s sus in ideea, dar şirul de succese notabile era o stavil înă ţ ă ă calea disensiunilor. Jason se temea c fie şi un singur eşec b t tor la ochi ară ă ă fi schimbat datele problemei.

La scurt timp dup Anul Nou, un vehicul PNE de încercare nu a reuşită s -şi retrimit pachetul de date de testare şi s-a presupus c a ieşit dină ă ă func iune pe orbit . Pe dealul Capitoliului erau oratori care ar tau cuţ ă ă degetul, conduşi de o coterie de conservatori, reprezentând state în care nu existau investi ii semnificative în industria aerospa ial , dar prietenii lui E.D.ţ ţ ă

126

din Congres au înl turat obiec iile, iar un test încununat de succesă ţ desf şurat cu o s pt mân mai târziu a îngropat controversa. Totuşi, a spusă ă ă ă Jason, evitaser m un eşec. ă

Diane urm rise dezbaterea, dar o considerase nesemnificativ . ă ă— Jase ar trebui s se-ngrijoreze pentru influen a poveştii cu Marteă ţ

asupra oamenilor. Deocamdat , ecourile din pres sunt favorabile, corect?ă ă Toat lumea debordeaz de entuziasm, cu to ii ne dorim ceva care s neă ă ţ ă linişteasc în privin a – nu sunt sigur cum ar trebui s -i spun – poten eiă ţ ă ă ţ rasei umane. Dar euforia se va stinge mai curând sau mai târziu, iar între timp vor în elege extrem de bine care e natura Turbionului. ţ

— Şi e r u? ă— Da, dac proiectul Marte eşueaz sau nu se ridic la în l imeaă ă ă ă ţ

aştept rilor. Nu numai fiindc oamenii vor fi dezam gi i. Dup ce au urm rită ă ă ţ ă ă transformarea unei întregi planete vor avea un etalon cu care s m soareă ă Turbionul. Adic puterea lui de o demen absolut . Turbionul nu mai e ună ţă ă fenomen abstract, voi i-a i f cut s priveasc fiara în ochii şi presupun cţ ă ă ă ă sta e un merit, dar, dac proiectul nu merge bine, le ve i r pi din nouă ă ţ ă

curajul, numai c va fi mai r u, pentru c au v zut cum stau lucrurile. Şi nuă ă ă ă v vor iubi pentru eşecul vostru, Tyler, pentru c , în urma lui, vor r mâneă ă ă mai înfricoşa i ca oricând. ţ

Am citat din poezia lui Houseman, pe care o înv asem de la ea cuăţ mult timp în urm : ă Iar bietul copilaş habar nu are / C-a fost mâncat de ursul sta mare. ă

— Copilaşul începe s -şi dea seama, a spus Diane. Poate c aşaă ă trebuie definit suferin a. ă ţ

Poate c da. În unele nop i, când nu puteam s dorm, m gândeam laă ţ ă ă ipotetici, indiferent cine sau ce or fi. În privin a lor, un singur lucru eraţ evident, frapant: pur şi simplu, erau capabili s înf şoare P mântul înă ă ă acea... membran bizar , dar mai şi st teau undeva deoparte, inându-ne înă ă ă ţ proprietatea lor, dirijând planeta şi trecerea timpului de aproape două miliarde de ani.

Nici o creatur înrudit , oricât de departe, cu omul nu putea aveaă ă atâta r bdare. ă

Neurologul lui Jason mi-a atras aten ia asupra unui studiu din ţ Journal of the American Medical Association, publicat în iarna aceea. Cercet torii deă la Universitatea Corneli descoperiser un marcator genetic responsabilă pentru SM acut neresponsiv . ă ă

Neurologul, un gr san genial, n scut în Florida, pe nume Davidă ă Malmstein, rulase profilul genetic al lui Jason şi descoperise în el secven aţ suspect . ă

L-am întrebat ce semnifica ie avea. ţ— Înseamn c îi putem stabili o medica ie ceva mai personalizat . Şiă ă ţ ă

mai înseamn c nu-i putem oferi acel tip de ameliorare definitiv la care seă ă ă aşteapt orice bolnav tipic de SM. ă

— Pare c se afl într-o perioad de regres, de aproape un an. Nu seă ă ă poate numi ameliorare pe termen lung?

127

— Simptomele lui sunt sub control, asta-i tot. SMA continu s -lă ă mistuie, ca un soi de foc într-un strat de c rbune. Va veni un moment cândă n-o s mai putem face fa . ă ţă

— Punctul din care nu mai exist întoarcere. ă— I-ai putea spune aşa. — Cât timp mai poate trece drept un om s n tos? Malmstein a f cut oă ă ă

pauz . ă— Exact asta m-a întrebat şi Jason. — Ce i-ai spus? — Nu sunt prezic tor. SMA e o boal cu etiologie incert . Organismulă ă ă

uman are propriul s u calendar. ă— Presupun c nu i-a pl cut r spunsul. ă ă ă— Şi-a exprimat dezaprobarea prin viu grai. Dar sta e adev rul. Eă ă

posibil s nu mai aib nici un simptom vreme de un deceniu. Sau ar puteaă ă ajunge într-un scaun cu rotile la sfârşitul s pt mânii. ă ă

— I-ai spus asta? — Într-o versiune mai îndulcit , mai blând . Nu vreau s -şi piardă ă ă ă

speran a. Are un spirit de lupt tor, ceea ce e foarte important. P rerea meaţ ă ă sincer e c se va sim i bine pe termen scurt, doi ani, cinci ani, poate maiă ă ţ mult. Pe urm totul se poate da oricând peste cap. Aş fi vrut s am oă ă prognoz mai bun . ă ă

Nu i-am spus lui Jase c st tusem de vorb cu Malmstein, dar amă ă ă v zut cum şi-a dublat eforturile în urm toarele dou s pt mâni,ă ă ă ă ă num rându-şi succesele dobândite în lupta cu timpul şi cu moartea, nu aă omenirii, ci a lui însuşi.

A urmat o escaladare a ritmului lans rilor, s nu mai vorbesc de cea aă ă costurilor. Ultimul val de lans ri de semin e (singurul care, în parte,ă ţ con inea într-adev r semin e) s-a desf şurat în martie, la doi ani dup ceţ ă ţ ă ă eu, Jase şi Diane priviser m o duzin de rachete similare p r sind Florida şă ă ă ă îndreptându-se c tre planeta steril de atunci. ă ă

Turbionul ne oferise avantajul unui ecopoiesis îndelungat. Totuşi, acum, dup lansarea semin elor unor plante complexe, sincronizarea c p taă ţ ă ă o importan crucial . Dac aşteptam prea mult, evolu ia planetei Marte ne-ţă ă ă ţar fi putut sc pa din mân : dup un milion de ani de evolu ie în s lb ticie, oă ă ă ţ ă ă specie de cereale comestibile putea s nu mai semene cu forma saă ancestral , devenind indigest sau chiar otr vitoare. ă ă ă

Însemna c sateli ii de supraveghere trebuiau lansa i la numai câtevaă ţ ţ s pt mâni dup armada de semin e, fiind urma i imediat de navetele PNEă ă ă ţ ţ cu oameni la bord, dac rezultatele se dovedeau promi toare. ă ţă

În miezul nop ii de dup plasarea pe orbit a sateli ilor deţ ă ă ţ supraveghere, am primit un alt telefon de la Diane. (Pachetele de date fuseser deja recuperate dup câteva ore, dar se aflau înc pe drum, c treă ă ă ă JPL, aflat în Pasadena, pentru a fi analizate.) P rea stresat şi, când amă ă întrebat-o, a recunoscut c îşi pierduse slujba, f r speran a de a fiă ă ă ţ reangajat mai devreme de luna iunie. Ea şi Simon d duser de necaz, erauă ă ă în urm cu plata chiriei. Nu-i putea cere bani lui E.D., iar cu Carol eraă

128

imposibil s discu i. Se str duia s -şi ia inima-n din i şi s i se adreseze luiă ţ ă ă ţ ă Jase, dar nu-i f cea nici o pl cere s se umileasc . ă ă ă ă

— Despre câ i bani vorbim, Diane? ţ— Tyler, nu am vrut s ... ă— Ştiu. Nu mi-ai cerut nimic. Eu î i ofer. ţ— P i... luna asta, chiar şi cinci sute de dolari ar îmbun t i lucrurile. ă ă ăţ— Presupun c averea instalatorului a secat. ă— Fondurile lui Simon s-au terminat. Banii familiei mai exist înc , dară ă

rudele nu-i mai vorbesc. — N-o s -şi dea seama dac - i trimit un cec? ă ă ţ— Asta nu i-ar pl cea. I-aş putea spune c am g sit o poli veche deă ă ă ţă

asigurare şi am încasat-o. Ceva de genul sta. Genul de minciun care nuă ă poate fi considerat cu adev rat un p cat. Sper. ă ă ă

— Adresa voastr din Collier Street mai e valabil ? Acolo le trimiteam,ă ă în fiecare an, de Cr ciun, câte o felicitare politicoas , neutr , şi de acoloă ă ă primeam, drept r spuns, o alta, cu un peisaj cu mult z pad şi purtândă ă ă ă semn tura ă Simon şi Diane Townsend, Domnul s te aib în paz ! ă ă ă

— Da, a r spuns, apoi a ad ugat: î i mul umesc, Tyler. Î i mul umescă ă ţ ţ ţ ţ atât de mult. Ştii c e incredibil de umilitor. ă

— Sunt vremuri grele pentru o mul ime de oameni. ţ— Tu te descurci, totuşi? — Da, m descurc. ăI-am trimis şase cecuri, fiecare dintre ele postdatat pe ziua de

cincisprezece a lunii, vreme de o jum tate de an, f r s ştiu dac avea să ă ă ă ă ă ne cimenteze prietenia sau s o otr veasc . Sau dac avea vreoă ă ă ă importan . ţă

Informa iile primite au scos la iveal o lume mai secetoas decâtţ ă ă P mântul, dar pres rat cu lacuri de un turcoaz tot atât de lucios caă ă ă incrusta iile de pe un disc de cupru. O planet în jurul c reia norii seţ ă ă învolburau domol, cu furtuni ce rev rsau ploaia pe pantele b tute de vântă ă ale str vechilor vulcani, alimentând bazinele fluviilor şi deltele din inuturileă ţ joase, pline de aluviuni şi tot atât de verzi ca peluzele din zonele suburbane.

Rachetele uriaşe au fost alimentate şi, în centrele de lansare şi în cosmodromurile din întreaga lume, opt sute de oameni au urcat pe platforme ca s se închid în cabine de dimensiunile unui şifonier,ă ă înfruntând un destin care era oricum altcumva, dar nu sigur. Arcele PNE din vârfurile rachetelor ad posteau (pe lâng astronau i) embrioni de oi, vite,ă ă ţ cai, porci şi capre, plus uterele de o el în care se puteau dezvolta. Plusţ semin ele a zece mii de plante, larve de albine şi de alte insecte utile, zeciţ de înc rc turi biologice similare, care ar fi putut supravie ui sau nuă ă ţ c l toriei şi rigorilor renaşterii. Se mai ad ugau arhive condensate aleă ă ă tuturor cunoştin elor esen iale ale omenirii, atât în form digital (plusţ ţ ă ă mijloacele necesare pentru a fi citite), cât şi tip rite m runt. Erau şiă ă componente şi materii prime pentru construirea ad posturilor simple, aă generatoarelor solare de curent electric, a serelor, a filtrelor de ap şi aă unor spitale de campanie. Conform celui mai favorabil scenariu, toate aceste nave expedi ionare trebuiau s ajung , cu aproxima ie, în aceleaşiţ ă ă ţ

129

inuturi joase din preajma ecuatorului, într-un interval de câ iva ani, înţ ţ func ie de modul de traversare a Membranei Turbionare. În cel mai r u caz,ţ ă chiar şi o singur nav ajuns relativ intact putea asigura supravie uireaă ă ă ă ţ echipajului pe perioada aclimatiz rii. ă

Iat -m din nou în sala de conferin e a Periheliului, al turi de to i ceiă ă ţ ă ţ care nu plecaser pe litoral, s vad evenimentul pe viu. M-am aşezat înă ă ă fa , lâng Jason, şi ne-am întins gâturile ca s urm rim transmisia videoţă ă ă ă realizat de NASA, o imagine spectaculoas a platformelor maritime deă ă lansare, insule de o el unite între ele de poduri imense de cale ferat , celeţ ă zece rachete Prometeu imense (numite „Prometeu” numai dac erauă construite de Boeing sau de Lockheed-Martin, ruşii, chinezii şi europenii folosiser acelaşi proiect, dar le botezaser şi le vopsiser altfel) sc ldate înă ă ă ă lumina reflectoarelor şi înşiruite departe, în apele albastre ale Atlanticului, ca nişte stâlpi de gard v rui i în alb. Pentru a tr i aceast clip seă ţ ă ă ă sacrificaser multe: impozite şi tezaure, conturul litoralurilor şi recifurile deă corali, cariere şi vie i. (La baza fiec rei platforme de la Canaveral fuseseţ ă montat o plac comemorativ pe care erau gravate numele celoră ă ă cincisprezece constructori deceda i în timpul lucr rilor de asamblare.) Înţ ă timp ce num r toarea invers se apropia de ultimul minut, Jason b tea dină ă ă ă picior în ritm gr bit şi eu m întrebam dac aveam de-a face cuă ă ă manifestarea unui simptom, dar el mi-a prins privirea, s-a apropiat de ureche mea şi a spus:

— Sunt doar nervos. Tu nu eşti? Ap ruser deja probleme. În toat lumea, fuseser asamblate şiă ă ă ă

preg tite pentru lansarea sincronizat din acea sear optzeci de asemeneaă ă ă rachete imense. Dar era vorba de un proiect nou, care nu apucase s fie pusă la punct în întregime. Patru fuseser abandonate înainte de lansare, datorită ă unor probleme tehnice. Trei nu-şi începuser num r toarea invers , înă ă ă ă cadrul unei lans ri care trebuia s fie sincronizat în întreaga lume, dină ă ă motive obişnuite: conducte de alimentare care nu prezentau garan ii, eroriţ de soft. Astfel de incidente erau inevitabile şi fuseser luate în calcul, dară p reau, totuşi, de r u augur. ă ă

Se întâmplaser atât de multe şi atât de repede. De data asta, nuă transplantam elemente biologice, ci istorie uman , iar istoria omenirii,ă spusese Jase, mistuia ca un foc în compara ie cu rugina lent a evolu iei.ţ ă ţ (Când eram mult mai tineri, dup Turbion, dar înainte de a p r si Casaă ă ă Mare, Jason obişnuia s foloseasc trucuri de salon ca s -şi demonstrezeă ă ă ideile, „întinde bra ele în lateral, cerea, şi, dup ce te aducea în pozi iaţ ă ţ cuvenit , de crucifix, ad uga: De la ar t torul mâinii stângi pân la cel ală ă ă ă ă mâinii drepte, trecând prin inim , se întinde istoria P mântului. Ştii care eă ă istoria omenirii? E unghia ar t torului drept. Nici m car toat unghia. Doară ă ă ă mica parte alb . ă

Partea pe care o tai când creşte prea lung . Acolo sunt descoperireaă focului, inventarea scrisului, Galileo şi Newton, aselenizarea şi re eauaţ magazinelor 9/11, s pt mâna trecut şi diminea a de azi. În compara ie cuă ă ă ţ ţ evolu ia, suntem nou-n scu i. Comparativ cu geologia, abia dac exist m.”) ţ ă ţ ă ă

— Contact, s-a auzit apoi o voce de la NASA, şi Jason a supt aerul printre din i şi a întors capul pe jum tate, în timp ce nou dintre cele zeceţ ă ă rachete, tuburi g unoase cu lichid exploziv, mai înalte decât Empire Stateă

130

Building, au detunat, în l ându-se spre cer împotriva oric rei logici aă ţ ă gravita iei şi a iner iei, arzând tone de combustibil pentru a câştiga primiiţ ţ câ iva centimetri de altitudine şi evaporând apa de mare ca s reduc laţ ă ă t cere un eveniment sonor care, altminteri, le-ar fi sfârtecat. Pe urm a fostă ă ca şi cum şi-ar fi f urit sc ri de abur şi de fum, urcându-se pe ele cu o viteză ă ă deja vizibil , cu dâre de foc dep şind rostogolirea norilor pe care îi creaser .ă ă ă În sus şi disp rând, ca la orice alt lansare de succes: iu i şi str lucitoare caă ă ţ ă un vis, pe urm în l ându-se şi disp rând. ă ă ţ ă

Ultima rachet a fost întârziat de un senzor defectuos, dar a fostă ă lansat peste zece minute. Avea s ajung pe Marte cu aproape o mie deă ă ă ani mai târziu decât restul flotei, dar întârzierea se luase în calcul în timpul planific rii şi s-ar fi putut dovedi a fi un lucru bun, o injec ie de tehnologieă ţ terestr şi de know-how dup ce c r ile de hârtie şi cititoarele digitale aleă ă ă ţ primilor colonişti se vor fi pref cut în rân . ă ţă ă

Câteva clipe mai târziu, emisia video s-a întrerupt, fiind înlocuit deă cea din Guyana Francez , de la vechiul şi mult extinsul Centre Natională d'Etudes Spatiales de la Kourou, unde una dintre imensele rachete de la Aerospatiale se în l ase pân la treizeci de metri, pierzându-şi apoi impulsulă ţ ă şi rec zând pe platform într-o ciuperc de foc. ă ă ă

Au fost ucişi doisprezece oameni, zece de la bordul PNE-ului şi doi de la sol, dar a reprezentat singura tragedie evident din întreaga secven deă ţă lansare şi probabil c , una peste alta, se ad ugase norocului expedi iei. ă ă ţ

Dar opera iunea nu se sfârşea aici. Pân la miezul nop ii – iar acesta,ţ ă ţ dup p rerea mea, era cel mai limpede indicator al decalajului grotescă ă dintre timpul terestru şi cel al Turbionului – civiliza ia uman de pe Marte fieţ ă c eşuase, fie c era în plin progres, de aproape o sut de mii de ani. ă ă ă

Reprezenta, cu aproxima ie, timpul scurs de la apari ia lui ţ ţ homo sapiens ca specie distinct , pân în dup -amiaza zilei de ieri. ă ă ă

Trecuse în timp ce îmi conduceam maşina de la Periheliu la casa mea închiriat . Era pe deplin posibil ca dinastiile mar iene s se ridice şi s seă ţ ă ă pr buşeasc în timp ce aşteptam s se schimbe culoarea semaforului. M-amă ă ă gândit la vie ile acelea, ale unor oameni adev ra i, înghesuite într-un spa iuţ ă ţ ţ de mai pu in de un minut, dup ceasul meu, şi am sim it cum m cuprinde oţ ă ţ ă uşoar ame eal . Vertij de Turbion. Sau ceva mai profund. ă ţ ă

Noaptea a fost lansat o jum tate de duzin de sateli i, programa i să ă ă ţ ţ ă caute semne de via uman pe Marte. Pachetele lor de informa ii au fostţă ă ţ paraşutate înapoi, pe P mânt, şi au fost recuperate înainte de a se luminaă se ziu . ă

Am v zut rezultatele înainte de a fi date publicit ii. ă ăţA fost o s pt mân plin dup lans rile rachetelor Prometeu. Jason îşiă ă ă ă ă ă

programase o consulta ie la infirmerie la ora zece şi jum tate, având caţ ă obiect nout ile extrem de importante aflate de la JPL. Nu a anulatăţ programarea, dar a ap rut cu o or mai târziu, cu un dosar de hârtie înă ă

131

mân , evident ner bd tor s discute despre ceva care nu avea nici oă ă ă ă leg tur cu regimul lui medical. L-am introdus rapid într-un cabinet deă ă consulta ii. ţ

— Nu ştiu ce s -i spun presei. Tocmai am plecat de la o conferin cuă ţă directorul Agen iei Spa iale Europene şi cu un grup de birocra i chinezi.ţ ţ ţ Încerc m s încropim schi a unei declara ii comune a şefilor de state, dară ă ţ ţ imediat ce ruşii sunt de acord cu o fraz , chinezii se reped s votezeă ă împotriva ei şi viceversa.

— O declara ie despre ce, Jase? ţ— Despre datele trimise de sateli i. ţ— Ave i rezultatele? De fapt, termenul fusese dep şit. De obicei, JPAţ ă

ac iona cu mai mult promptitudine când trebuia s trimit fotografiile. Dar,ţ ă ă ă din câte aflasem, datele fuseser studiate cu aten ie. Însemna c nu seă ţ ă potriveau cu aştept rile. Veşti rele, poate. ă

— Priveşte, a spus Jason. A deschis dosarul şi a scos dou montaje ale fotografiilor telescopice,ă

aşezându-le unul peste cel lalt. ăAmândou cuprindeau imagini ale planetei Marte, luate de pe orbitaă

terestr dup lans rile Prometeu. ă ă ăCând o priveai pe prima, î i st tea inima. Nu era la fel de clar caţ ă ă

imaginea înr mat pe care o plasasem în sala de aşteptare, pentru c eraă ă ă f cut din preajma P mântului. Totuşi, claritatea ei reprezenta o dovadă ă ă ă gr itoare a tehnologiei recente. La o privire superficial , nu diferea preaă ă mult de cea înr mat : puteam z ri destul verde ca s ştiu c sistemulă ă ă ă ă ecologic transplantat continua s fie intact şi activ. ă

— Priveşte mai cu aten ie. ţŞi-a plimbat degetul de-a lungul liniei sinuoase a unui teren de joasă

altitudine, care urm rea cursul unui fluviu. Se distingeau locuri verzi, cuă contururi precise, uniforme. Pe m sur ce continuam s m uit, desluşeamă ă ă ă tot mai multe.

— Agricultur , a spus Jase. ăMi-am inut r suflarea şi m-am gândit ce semnifica ie avea. ţ ă ţ Acum

sunt dou planete locuite în sistemul solară . Nu ipotetice, ci reale. Acelea erau locuri unde tr iau oameni, unde tr iau oamenii pe Marte. ă ă

Voiam s contemplu imaginea. Dar Jason a strecurat-o la loc, în pliculă ei, dezv luind-o pe cea de dedesubt. ă

— A doua fotografie a fost f cut cu dou zeci şi patru de ore maiă ă ă târziu.

— Nu în eleg. ţ— F cut de aceeaşi camer foto, de pe acelaşi satelit. Avem imaginiă ă ă

luate în paralel, care adeveresc rezultatul. P rea s indice o defec iune aă ă ţ sistemului de preluare a imaginilor, pân când am m rit contrastul suficientă ă de mult ca s vedem stelele. ă

Dar în fotografie nu era nimic. Câteva stele şi o zon central extins ,ă ă ă goal , de forma unui disc. ă

— Ce e asta? — O Membran Turbionar , a r spuns Jason. V zut din exterior.ă ă ă ă ă

Acum are şi Marte una.

132

ANNO DOMINI 4 x 1O9

Plecasem din Pandang şi c l torisem spre interiorul continentului, atâtă ă în elegeam, în susul dealului, unde drumurile erau uneori netede caţ m tasea, alteori pline de gropi, accidentate, pentru a ne opri în cele dină urm în fa a unui bunc r de beton, din cât se desluşea în întuneric, dar careă ţ ă (judecând dup semiluna roşie pictat dedesubtul unui bec tungstenă ă orbitor) trebuie s fi fost un soi de clinic medical . Şoferul s-a sup rat cândă ă ă ă a v zut unde ne adusese, o dovad în plus c eram bolnav, nu doar beat,ă ă ă dar Diane i-a îndesat mai multe bancnote în mân , f cându-l s plece, dacă ă ă ă nu încântat, cel pu in domolit. ţ

Îmi era greu s m in pe picioare. M-am sprijinit de Diane, care mi-aă ă ţ preluat cu curaj greutatea şi am r mas amândoi acolo, în noaptea umed ,ă ă pe un drum pustiu, cu lumina lunii strecurându-se printre nori zdren ui i. Înţ ţ jur erau clinica din fa a noastr , o sta ie de benzin de partea cealalt aţ ă ţ ă ă şoselei şi nimic altceva decât p dure şi întinderi plate, posibil terenuriă agricole. N-am z rit nici picior de om înainte ca uşa blindat a clinicii s seă ă ă deschid huruind şi o femeie cu fust lung şi cu o mic p l rie alb s seă ă ă ă ă ă ă ă gr beasc înspre noi. ă ă

— Ibu Diane! a spus ea, entuziasmat , dar cu voce sc zut , de parcă ă ă ă s-ar fi temut c tr gea cineva cu urechea, chiar şi la o or când locul eraă ă ă atât de pustiu. Bine-ai venit!

— Ibu Ina, a r spuns Diane, cu respect. ă— Iar acesta trebuie s fie... ă— Pak Jason Tyler. Cel despre care i-am vorbit. ţ— Prea bolnav ca s vorbeasc ? ă ă— Prea bolnav ca s spun ceva ra ional. ă ă ţ— Atunci s -l ducem neap rat în untru. ă ă ăDiane m-a sprijinit de o parte, iar femeia pe care o numise Ibu Ina m-a

prins de um rul drept. Nu era tân r , dar p rea impresionant de puternică ă ă ă ă P rul de sub p l ria ei alb era c runt şi r rit. Mirosea a scor işoar .ă ă ă ă ă ă ţ ă

Judecând dup felul cum a strâmbat din nas, eu miroseam a ceva mult maiă urât.

Pe urm am intrat, am str b tut o sal de aşteptare goal , mobilată ă ă ă ă ă cu scaune de trestie indian şi cu unele metalice, ieftine, şi am intrat într-ună cabinet destul de modern, unde Diane m-a l sat s cad pe o masă ă ă

133

capitonat , iar eu m-am sim it destul de în siguran ca s leşin, dup ceă ţ ţă ă ă am auzit-o pe Ina spunând:

— S vedem ce putem face pentru el. ă

M-a trezit chemarea unui muezin dintr-o moschee îndep rtat şiă ă mirosul cafelei proaspete.

Eram întins, în pielea goal , pe o saltea de paie dintr-o camer mic ,ă ă ă cu pere i de beton şi cu o singur fereastr , prin care nu p trundea decât oţ ă ă ă singur lumin , o prevestire palid a asfin itului. Exista o uş , acoperit cuă ă ă ţ ă ă un soi de împletitur dantelat de bambus. De dincolo de ea veneaă ă zgomotul stârnit de cineva care mânuia cu mult energie c ni şi castroane. ă ă

Hainele pe care le purtasem în noaptea trecut fuseser sp late şiă ă ă erau împ turite al turi de saltea. ă ă

M aflam între dou accese de febr , înv asem s recunosc oazeleă ă ă ăţ ă acestea de s n tate, şi m sim eam destul de puternic s m îmbrac singur.ă ă ă ţ ă ă

M leg nam într-un picior, îndreptându-l pe cel lalt spre craculă ă ă pantalonului, când Ibu Ina a aruncat o privire prin draperie.

— Deci, a exclamat ea, te sim i destul de bine ca s stai în picioare!ţ ăPentru scurt vreme. Am c zut pe saltea, pe jum tate îmbr cat. Ina aă ă ă ă

intrat, aducând un castron cu orez alb, o lingur şi o can de tabl emailat .ă ă ă ă A îngenuncheat lâng mine şi s-a uitat la tava de lemn: ă

— Vrei ceva de aici? Am descoperit c voiam. Dup multe zile, îmi era foame pentru primaă ă

dat . Probabil c era bine. ă ăPantalonii îmi erau ridicol de largi şi coastele obscen de proeminente. — Mul umesc! ţ— Am fost prezenta i unul altuia azi-noapte, a spus, întinzându-miţ

castronul. Î i aduci aminte? Îmi cer scuze pentru c totul e atât deţ ă rudimentar. Camera asta e mai degrab o ascunz toare, decât un locă ă confortabil.

P rea de vreo cincizeci sau şaizeci de ani. Avea fa a rotund şiă ţ ă zbârcit , cu tr s turile adunate pe o lun de piele cafenie, înf işarea ei deă ă ă ă ăţ p puş f cut dintr-un m r fiind accentuat de rochia lung , neagr , şi deă ă ă ă ă ă ă ă p l ria alb . Dac popula ia amish s-ar fi stabilit în Sumatra de Vest, ar fiă ă ă ă ţ sem nat cu ă Ibu Ina.

Pronun a cuvintele într-un ritm vioi, cu accent indonezian, dar seţ exprima într-o manier excesiv de corect . ă ă

— Vorbeşti foarte bine engleza, i-am spus, dând glas singurului compliment care îmi venise instantaneu în minte.

— Mul umesc. Am studiat la Cambridge. ţ— Limba englez ? ă— Medicina. Orezul nu era condimentat, dar era gustos. L-am mâncat pe tot, cu o

poft care s rea în ochi. ă ă— Poate mai vrei o por ie, mai târziu? a întrebat ţ Ibu Ina. — Da, mul umesc. ţÎn dialectul minangkabau, Ibu era o formul de respect, uzual cândă ă

te adresai unei femei. (Echivalentul masculin era Pak.) Ceea ce însemna că

134

Ina era o doctori minangkabau, iar noi ne aflam în inuturile înalte dinţă ţ Sumatra, de unde se z rea, probabil, muntele Merapi. Tot ce ştiam despreă poporul Inei se rezuma la cuprinsul unui ghid al Sumatrei, pe care îl citisem în timp ce veneam de la Singapore cu avionul: în oraşele şi satele din regiunile înalte tr iau mai bine de cinci milioane de minangkabau, multeă dintre cele mai rafinate restaurante din Padang se aflau în grija unor minangkabau, erau renumi i pentru cultura lor de tip matriarhal, pentruţ priceperea în afaceri şi pentru amestecul de credin islamic şi obiceiuriţă ă tradi ionale adat. ţ

Nimic nu explica prezen a mea în camera din spate a cabinetului uneiţ doctori e minang. ţ

— Diane mai doarme înc ? Fiindc nu în eleg... ă ă ţ— Ibu Diane a luat autobuzul şi s-a întors la Padang. Dar aici eşti în

siguran . ţă— Speram s fie şi ea în siguran . ă ţă— Bineîn eles c ar fi mai în siguran aici decât în oraş. Dar asta nuţ ă ţă

v-ar scoate pe nici unul din Indonezia. — Cum ai cunoscut-o pe Diane? Ina a zâmbit larg. — Absolut din întâmplare. Sau aproape din întâmplare. Negocia un

contract cu fostul meu so , Jala, care se ocup de import-export, printreţ ă altele, când a devenit evident c noii reformatori erau mult prea interesa iă ţ de ea. Lucrez câteva zile pe s pt mân la spitalul na ional din Padang şi amă ă ă ţ fost încântat când Jala mi-a prezentat-o pe Diane, deşi el c uta doar un locă ă unde s ascund un posibil client. Am fost atât de entuziasmat deă ă ă întâlnirea cu sora lui Pak Jason Lawton!

Vorbele ei erau surprinz toare din prea multe puncte de vedere. ă— Jason î i e cunoscut? ţ— Am auzit de el, spre deosebire de tine, n-am avut niciodată

privilegiul s -i vorbesc. Oh, dar în primele zile ale Turbionului urm ream cuă ă pasiune toate ştirile legate de Jason Lawton. Iar tu ai fost medicul lui personal! Şi acum te afli aici, în camera din spate a clinicii mele!

— Nu sunt sigur c Diane ar fi trebuit s povesteasc atâtea. ă ă ăEram sigur c n-ar fi trebuit. Singura noastr protec ie era anonimatul,ă ă ţ

iar acum fusese compromis. Ibu Ina a p rut s se-ntristeze. ă ă— Sigur c da, ar fi fost de preferat s nu pomeneasc acest nume.ă ă ă

Dar str inii care au probleme cu legea sunt ceva extrem de obişnuit înă Padang. Exist o expresie: o duzin la centim . Str inii care nu stau bineă ă ă ă nici cu legea, nici cu s n tatea sunt o problem înc şi mai dificil . Dianeă ă ă ă ă trebuie s fi aflat c eu şi Jala suntem admiratori înfoca i ai lui Jason Lawton,ă ă ţ probabil c i-a invocat numele numai şi numai împins de disperare. Chiar şiă ă aşa, eu n-am crezut-o pân n-am c utat fotografii pe internet. S tot fiiă ă ă fotografiat trebuie s fie unul dintre neajunsurile celebrit ii. În orice caz,ă ăţ am g sit o fotografie a familiei Lawton, f cut chiar la începuturileă ă ă Turbionului, şi am recunoscut-o pe Diane: era adev rat! Aşa c şi povesteaă ă despre prietenul ei bolnav trebuia s fie adev rat . Ai fost medicul lui Jasonă ă ă Lawton şi al celuilalt, mult mai celebru...

— Da.

135

— B rbatul m run el, negru şi zbârcit. ă ă ţ— Da. — Al c rui medicament te face s te sim i r u. ă ă ţ ă— Sper c-o s m fac şi s m simt mai bine. ă ă ă ă ă— Dianei i-a f cut deja bine, sau aşa spune. Şi asta m intereseaz .ă ă ă

Exist într-adev r o alt maturitate dincolo de maturitate? Cum te sim i? ă ă ă ţ— Se poate şi mai bine. — Dar procesul nu s-a încheiat. — Nu, nu s-a încheiat. — Atunci ar trebui s te odihneşti. i-aş putea face rost de cevaă Ţ

anume? — Aveam blocnotesuri... hârtie... — Într-un pachet, al turi de celelalte bagaje. Le aduc. Ca scriitor eştiă

tot atât de bun cum eşti ca medic? — Numai temporar. Trebuie s -mi notez câteva gânduri pe hârtie. ă— Poate c , atunci când o s te sim i mai bine, o s -mi po i împ rt şiă ă ţ ă ţ ă ă

unele dintre ele. — Poate c da. Aş fi onorat. ăS-a ridicat din genunchi. — Mai ales despre omule ul negru şi zbârcit. ţOmul de pe Marte.

În urm toarele dou zile, am avut un somn agitat, neuniform,ă ă trezindu-m surprins de trecerea timpului, de nop ile c zute brusc sau deă ţ ă dimine ile venite pe neaşteptate, apreciind momentele zilei dup chemareaţ ă la rug ciune, dup zgomotul traficului, dup ofrandele de orez şi de ouă ă ă ă condimentate cu praf de curry aduse de Ibu Ina şi dup sp l rile periodiceă ă ă cu buretele. Am stat de vorb , dar conversa iile mi s-au scurs din memorieă ţ ca nisipul printr-o sit , şi mi-am dat seama, dup expresia fe ei ei, c uneoriă ă ţ ă m repetam sau uitam ce-mi spusese. Lumin şi întuneric, lumin şiă ă ă întuneric, apoi, dintr-odat , Diane îngenuncheat lâng patul meu, al turiă ă ă ă de Ina, şi amândou îmi aruncau priviri sobre. ă

— S-a trezit, a spus Ibu Ina. V rog s m scuza i. V las singuri. ă ă ă ţ ăPe urm , lâng patul meu n-a mai r mas decât Diane. ă ă ăPurta o bluz alb , o eşarf alb peste p rul întunecat, pantaloniă ă ă ă ă

albaştri bufan i. Ar fi putut trece drept o obişnuit a mall-urilor din centrulţ ă Padangului, deşi era prea înalt şi prea palid ca s p c leasc pe cineva cuă ă ă ă ă ă adev rat. ă

M privea cu ochii mari şi albaştri. ă— Tyler, te hidratezi suficient? — Ar t chiar atât de r u? ă ăMi-a mângâiat fruntea. — Nu e uşor, nu-i aşa? — Nu m aşteptam s n-am nici o durere. ă ă— Înc dou s pt mâni, şi gata. Pân atunci... ă ă ă ă ăNu trebuia s -mi spun . Medicamentul începuse s lucreze înă ă ă

adâncimea esuturilor musculare, a esuturilor nervoase. ţ ţ

136

— Locul e foarte potrivit, a ad ugat. Avem antispasmodice, avemă analgezice mul umitoare. Ina în elege ce se întâmpl . ţ ţ ă

Mi-a adresat un zâmbet trist. — Totuşi... nu e exact cum am pl nuit. ăPlanul nostru se baza pe anonimat. Oricare dintre oraşele portuare ale

Arcadei putea fi un loc unde un american cu bani îşi pierdea cu uşurinţă urma.

Nu ne stabiliser m la Padang numai pentru avantaje, Sumatra eraă zona continental cea mai apropiat de Arcad , ci şi datorit faptului că ă ă ă ă dezvoltarea sa economic ultrarapid şi necazurile avute recent cu guvernulă ă noilor reformatori din Jakarta transformaser oraşul într-o anarhieă func ional . Aveam s suport efectele medicamentului într-un hotel obscurţ ă ă şi, odat totul încheiat, când aveam s fiu efectiv ref cut, urma s ne pl timă ă ă ă ă c l toria spre un loc unde nimic r u nu ne putea atinge. Aşa ar fi trebuit să ă ă ă se desf şoare lucrurile. ă

Neglijaser m setea de r zbunare a administra iei Chaykin şi hot râreaă ă ţ ă de a oferi prin noi un exemplu, atât din cauza secretelor pe care le p straser m, cât şi dintr-a celor pe care le divulgaser m deja. ă ă ă

— Cred c m-am f cut remarcat mai mult decât era necesar şi acoloă ă ă unde n-ar fi trebuit, a spus Diane.

Rezervasem locuri în dou grupuri ă rantau diferite, dar amândouă în elegerile au c zut, dintr-odat oamenii n-au mai vrut s -mi vorbeasc şiţ ă ă ă ă era evident c noi atr geam mult prea mult aten ie. Consulatul, noiiă ă ă ţ reformatori şi poli ia local au descrierile noastre. ţ ă

Nu pe de-a-ntregul exacte, dar destul de apropiate. — De aceea le-ai spus oamenilor stora cine suntem. ă— Le-am spus pentru c b nuiau deja. ă ă Ibu Ina nu, dar Jala, fostul ei

so , ne suspecta cu siguran . E un tip uns cu toate alifiile. Conduce oţ ţă companie de transport maritim relativ respectabil . Mare parte din betonulă vrac şi din uleiul de palmier care tranziteaz portul Teluk Bayur trece prină unul sau altul dintre depozitele lui. Afacerile rantau gadang nu aduc profituri foarte mari, dar sunt scutite de taxe şi navele alea pline de emigran i nu seţ întorc înapoi goale. În plus, învârte afaceri prospere pe pia a neagr , cu viteţ ă şi capre.

— Pare s fie un tip care ne-ar vinde cu pl cere noilor reformatori. ă ă— Dar noi îl pl tim mai bine. Atâta vreme cât nu suntem prinşi, îiă

cre m pu ine dificult i din punct de vedere legal. ă ţ ăţ— Ina e de acord? — Cu ce? Cu rantau gadang? Are doi b ie i şi o fat în lumea nou . Cuă ţ ă ă

Jala? Crede c i se poate acorda o anumit încredere. Dac e pl tit, r mâneă ă ă ă ă de partea celui care l-a cump rat. Cu noi? Ne consider în pragul sfin eniei. ă ă ţ

— Datorit lui Wun Ngo Wen? ă— În primul rând. — Ai avut noroc c-ai dat peste ea. — N-a fost numai noroc. — Totuşi, ar trebui s plec m cât mai repede posibil. ă ă— Imediat ce-o s te sim i mai bine. Jala are o nav preg tit deă ţ ă ă ă

plecare. Capetown Maru. De-asta fac naveta de aici la Padang. Sunt mai

137

mul i oameni pe care trebuie s -i pl tesc. Ne transformam, cu rapiditate,ţ ă ă din nişte str ini cu bani în nişte str ini care avuseser bani. ă ă ă

— Totuşi, am spus, mi-aş dori... — Ce i-ai dori? ţŞi-a plimbat degetul pe fruntea mea, înainte şi înapoi, languroas . ă— Mi-aş dori s nu mai fiu nevoit s dorm singur. ă ăA râs scurt şi mi-a aşezat mâna pe piept. Pe toracele meu costeliv, pe

pielea mea înc urât , ca de crocodil. Nu era tocmai o invita ie la intimitate.ă ă ţ — E prea fierbinte ca s po i fi strâns la piept. ă ţ— Prea fierbinte? Eu tremuram. — Bietul Tyler, a spus. Voiam s -i spun s fie prudent . Dar am închis ochii şi, când i-amă ă ă

deschis, plecase din nou.

Avea s -mi fie mai r u, inevitabil, dar în urm toarele câteva zile m-amă ă ă sim it de fapt mai bine: ochiul furtunii, aşa îi zicea Diane. Era ca şi cumţ medicamentul mar ian şi organismul meu ar fi negociat un armisti iuţ ţ temporar, amândou taberele preg tindu-se pentru lupta final . Amă ă ă încercat s profit de r gaz. ă ă

Am mâncat tot ce mi-a oferit Ina şi am mers din când în când prin camer , str duindu-m s aduc oarece vigoare în picioarele mele sfrijite.ă ă ă ă Dac m-aş fi sim it mai în putere, cutia aceea de beton (în care îşi p straseă ţ ă Ina stocurile de medicamente înainte de a construi al turi de clinic ună ă depozit mai sigur, cu încuietoare şi alarm ) mi s-ar fi p rut o celul deă ă ă închisoare. În circumstan ele actuale, era aproape confortabil . Am stivuitţ ă valizele noastre din material rigid într-un col şi le foloseam pe post deţ birou, scriind aşezat pe o rogojin de trestie. Fereastra înalt l sa luminaă ă ă soarelui s se strecoare. ă

L sa s apar şi chipul unui b iat de şcoal din zon , pe care l-amă ă ă ă ă ă prins de dou ori cercetându-m cu privirea. Când i-am vorbit despre astaă ă lui Ibu Ina, a dat din cap, a disp rut câteva minute şi s-a întors tr gându-lă ă dup ea pe copil. ă

— El e En, a spus, aruncându-l practic c tre mine prin perdeaua deă bambus. En are zece ani. E foarte inteligent. Vrea s ajung doctor într-oă ă bun zi. Şi e fiul nepotului meu. Din p cate, e blestemat s fie curios, înă ă ă detrimentul sensibilit ii. S-a urcat pe lada cu gunoi ca s vad ce ascund înăţ ă ă camera din spate.

De neiertat. Cere-i scuze oaspetelui meu, En. B iatul şi-a l sat capul atât de jos, încât m-am temut c ochelarii luiă ă ă

enormi aveau s -i cad de pe vârful nasului. A morm it ceva. ă ă ă— În englez , a zis Ina. ă— Scuze! — Lipsit de elegan , dar la obiect. Poate c En ar fi în stare s teţă ă ă

ajute cu ceva, Pak Tyler, în compensarea purt rii lui urâte? Era limpede că ă En d duse de bucluc. Am încercat s -l scot din încurc tur . ă ă ă ă

— Nimic, decât s -mi respecte intimitatea. ă— i-o va respecta cu siguran de acum înainte, nu-i aşa, En? B iatulŢ ţă ă

s-a f cut mic şi a dat din cap. ă

138

— Oricum, am eu o treab pentru el. Trece pe la clinic aproape înă ă fiecare zi. Dac nu sunt ocupat , îi ar t câte ceva. Schema anatomieiă ă ă umane. Hârtia de turnesol, care îşi schimb culoarea când o introduci înă o et. Pretinde c îmi e recunosc tor pentru aceste favoruri. ţ ă ă

En a început s dea din cap cu atâta vehemen , încât mişcarea eraă ţă aproape spasmodic . ă

— Pentru a-şi r scump ra neglijen a grosolan în privin a celui maiă ă ţ ă ţ elementar budi, o s devin paznicul acestei clinici. En, ştii ce-nseamnă ă ă asta?

B iatul a încetat s mai dea din cap, c p tând un aer circumspect. ă ă ă ă— Înseamn , a spus ă Ibu Ina, c de acum înainte o s - i foloseştiă ă ţ

vigilen a şi curiozitatea într-un scop folositor. Dac în sat vine cineva dinţ ă oraş care întreab de clinic , oricine ar fi, mai ales dac arat şi se poartă ă ă ă ă ca un poli ist, alergi imediat încoace şi-mi povesteşti. ţ

— Chiar dac sunt la şcoal ? ă ă— M îndoiesc c noii reformatori vor veni s te deranjeze la şcoal .ă ă ă ă

Cât eşti acolo, fii atent la lec ii, îns , oriunde altundeva, pe strad , în vreunţ ă ă warung, dac vezi pe cineva sau auzi vorbindu-se despre mine, despreă clinic sau despre Pak Tyler (despre care tu nu trebuie s spui nim nui), viiă ă ă imediat la clinic . Ai în eles? ă ţ

— Da, a r spuns En, murmurând şi alte cuvinte, pe care n-am reuşită s le aud. ă

— Nu, a zis Ina, cu promptitudine, nu e vorba de nici o plat , ceă întrebare scandaloas ! Cu toate c , dac o s fiu mul umit , vor urma nişteă ă ă ă ţ ă favoruri. Acum nu sunt mul umit câtuşi de pu in. ţ ă ţ

En a şters-o în grab , cu tricoul alb, prea mare, umflându-se în spateleă lui.

La c derea nop ii a început s plou , o ploaie tropical violent , careă ţ ă ă ă ă a durat zile întregi, în timpul c rora am scris, am dormit, am mâncat, amă m surat camera cu pasul, am suferit. ă

Ibu Ina mi-a sp lat trupul cu buretele în bezna unei nop i ploioase,ă ţ îndep rtând o por iune de piele moart . ă ţ ă

— Povesteşte-mi una dintre amintirile tale despre ei, a spus. Povesteşte-mi cum a fost s creşti al turi de Diane şi Jason Lawton. ă ă

M-am gândit. Sau mai degrab m-am scufundat în din ce în ce maiă întunecosul heleşteu al memoriei, c utând ceva de oferit, ceva adev rat,ă ă dar şi semnificativ. N-am reuşit s g sesc exact ce voiam, îns ceva a plutită ă ă c tre suprafa : un cer luminat de stele, un copac. Copacul era un plopă ţă argintiu.

— Odat , ne-am dus într-o excursie cu cortul. Era înainte de Turbion,ă dar nu cu mult.

M sim eam bine când mi se îndep rta pielea moart , cel pu in laă ţ ă ă ţ început, îns derma care r mânea descoperit era sensibil , dureroas .ă ă ă ă ă Prima atingere a buretelui era liniştitoare, pe a doua o sim eam ca pe oţ pic tur de iod pe o t ietur fin . Ina şi-a dat seama. ă ă ă ă ă

139

— Voi trei? Nu era i cam mici pentru o excursie cu cortul, inând contţ ţ de felul cum sunt v zute lucrurile acolo de unde veni i? Sau a i mersă ţ ţ împreun cu p rin ii? ă ă ţ

— Nu cu p rin ii noştri. E.D. şi Carol plecau în concediu o dat pe an,ă ţ ă într-o sta iune balnear sau într-o croazier , de preferin f r copii. ţ ă ă ţă ă ă

— Şi mama ta? — Îi pl cea mai mult s stea acas . Un cuplu din vecini ne-a luat înă ă ă

mun ii Adirondack, împreun cu cei doi b ie i ai lor, nişte adolescen i careţ ă ă ţ ţ nu voiau s aib de-a face cu noi. ă ă

— Atunci de ce... oh, presupun c tat l lor avea de gând s se pună ă ă ă bine cu E.D. Lawton? Poate s -i cear vreo favoare? ă ă

— Ceva de genul sta. N-am întrebat. N-a întrebat nici Jason. Diane s-ăar putea s fi ştiut, ea d dea aten ie unor asemenea lucruri. ă ă ţ

— Nu are nici o importan . A i mers într-un camping din mun i?ţă ţ ţ R suceşte-te pe o parte, te rog. ă

— Genul de camping cu parcare. Nu tocmai în sânul naturii virgine. Dar era un weekend de septembrie, aşa c aveam locul aproape înă întregime numai pentru noi. Ne-am instalat corturile şi am f cut un foc.ă Adul ii... ţ

Numele lor mi-a revenit în memorie. — Familia Fitch a cântat şi ne-a îndemnat s ne al tur m corului.ă ă ă

Probabil c aveau amintiri pl cute din taberele de var . De fapt, a fostă ă ă aproape deprimant. Adolescen ii detestau toat povestea şi s-au ascuns înţ ă cortul lor, cu c ştile casetofoanelor pe urechi. B trânii s-au l sat p gubaşiă ă ă ă pân la urm şi s-au dus la culcare. ă ă

— Şi v-au l sat pe voi trei în jurul focului muribund de tab r . Era oă ă ă noapte senin sau una ploioas , ca asta? ă ă

— O noapte senin , de început de toamn . Nu sem na cu asta, cuă ă ă corul ei de broaşte şi cu ploaia r p ind pe acoperişul sub ire. ă ă ţ

— F r lun , dar se vedeau o mul ime de stele. Nu era cald, dar niciă ă ă ţ frig cu adev rat, deşi ne aflam destul de sus, pe dealuri. Vânt. Destul deă tare ca s auzi copacii vorbind cu ei înşişi. ă

Zâmbetul Inei s-a l rgit. ă— Copacii vorbind cu ei înşişi! Da, ştiu cum sun asta. Acum pe parteaă

stâng , te rog. ă— C l toria fusese plictisitoare, dar acum, când eram numai noi trei,ă ă

am început s ne sim im bine. Jase a plecat dup o lantern şi ne-am dusă ţ ă ă câ iva metri mai încolo de foc, departe de maşini, de corturi şi de oameni,ţ oprindu-ne într-un spa iu deschis dintr-un crâng de plopi, de unde terenul seţ povârnea, coborând c tre vest. Jase ne-a ar tat lumina zodiacal , care seă ă ă ridica pe cer.

— Ce e lumina zodiacal ? ă— Soarele reflectat de f râmele de ghea din centura de asteroizi.ă ţă

Uneori se vede foarte clar, în nop ile întunecoase. ţSau se vedea, înainte de Turbion. Oare lumina zodiacal continua să ă

existe, sau puterea soarelui topise ghea a? ţ— S-a în l at deasupra orizontului ca o r suflare la vreme de iarn ,ă ţ ă ă

îndep rtat , firav . Diane era fascinat . L-a ascultat pe Jase explicând totul,ă ă ă ă iar asta se întâmpla pe vremea când explica iile lui o mai fermecau înc , nuţ ă

140

ajunsese s se cread mai presus de ele. Îi îndr gea inteligen a, îl îndr geaă ă ă ţ ă pe el pentru inteligen a lui... ţ

— La fel ca tat l lui? Acum întoarce-te pe burt , te rog. ă ă— Dar nu în stilul posesiv. Era o încântare pur , care o l sa cu guraă ă

c scat şi ochii bulbuca i. ă ă ţ— Scuz -m , „ochii bulbuca i”? ă ă ţ— F cea ochii mari. Când a început s se-nte easc vântul, Jase aă ă ţ ă

îndreptat lanterna c tre plopi, s vad Diane cum se mişcau frunzele. ă ă ăCuvintele mi-au adus amintirea vie a tinerei Diane, într-un pulover cu

cel pu in dou numere mai mare, cu mâinile pierdute în lâna împletit ,ţ ă ă cuprinzându-se singur cu bra ele, cu chipul r sucit spre conul de lumin şiă ţ ă ă cu ochii reflectând-o sub forma unor luni s rb toreşti. ă ă

— I-a ar tat cum se leg nau crengile mai mari, cu un soi de mişcareă ă lent , iar cele mici se agitau mult mai repede. Pentru c fiecare ramur şiă ă ă fiecare crengu avea o frecven rezonant , a explicat Jase. ţă ţă ă

Mai zicea c te puteai gândi la frecven ele alea ca la nişte noteă ţ muzicale. Mişcarea copacilor în vânt era cu adev rat un soi de muzic , cuă ă sunete prea joase pentru urechea omeneasc , trunchiul copacului fiindă vocea de bas, iar crengile interpretau partea tenorului şi r murelele cântauă la flaut piccolo. A mai ad ugat c toate rezonan ele, de la cea a vântului laă ă ţ tremoloul frunzelor, puteau fi privite ca nişte simple numere, f când ună calcul în interiorul altui calcul din interiorul altui calcul.

— Descrii totul foarte frumos, a spus Ina. — Nici pe jum tate atât de frumos ca Jason. P rea îndr gostit deă ă ă

lume, sau cel pu in de şabloanele ei. De muzica ei. ţ Au! — Îmi cer scuze. Şi Diane era îndr gostit de Jason? ă ă— Îndr gostit de faptul c era sora lui. Mândr de el. ă ă ă ă— Iar tu te sim eai îndr gostit de faptul c -i erai prieten? ţ ă ă— Cred c da. ă— Şi îndr gostit de Diane. ă— Da. — Şi ea de tine. — Poate. Eu aşa speram. — Atunci, dac îmi e permis s întreb, ce n-a mers? ă ă— Ce te face s crezi c n-a mers ceva? ă ă— E evident c eşti înc îndr gostit. C sunte i amândoi. Dar nu ca ună ă ă ă ţ

b rbat şi o femeie care au petrecut împreun mul i ani. Ceva trebuia s v fiă ă ţ ă ă inut desp r i i. Scuz -m , asta e o impertinen îngrozitoare. ţ ă ţ ţ ă ă ţă

Da, ceva ne inuse desp r i i. Mai multe lucruri. ţ ă ţ ţDar cel mai evident p ruse a fi Turbionul. Pe Diane o însp imântaseă ă

într-un fel aparte, din motive pe care nu le în elesesem niciodat pe deplin.ţ ă De parc ar fi fost o provocare şi acuza ie la adresa tuturor lucrurilor care oă ţ f ceau s se simt în siguran . Ce o f cea s se simt în siguran ?ă ă ă ţă ă ă ă ţă Desf şurarea sistematic a vie ii, prietenii, familia, munca, un soi deă ă ţ sensibilitate fundamental a lucrurilor, care, în Casa Mare a lui E.D. şi Carolă Lawton trebuie s fi p rut deja fragil , mai mult dorit , decât real . ă ă ă ă ă

Casa Mare o tr dase şi, în cele din urm , o tr dase şi Jason. Ideileă ă ă ştiin ifice pe care i le descria ca pe nişte daruri aparte, odinioar liniştitoare,ţ ă confortabilele strune majore ale lui Newton şi Euclid, deveniser mai straniiă

141

şi mai str ine: lungimea Plank (sub care lucrurile nu se mai comportau caă nişte lucruri), g urile negre, sigilate de propria lor densitate imponderabilă ă într-un t râm dincolo de cauz şi efect, un univers nu numai în expansiune,ă ă dar şi accelerând c tre propria sa destr mare. Îmi spusese o dat , peă ă ă vremea când Sfântul Augustin era înc în via , c în momentul în careă ţă ă punea mâna pe blana unui câine voia s -i simt c ldura şi vioiciunea, nu s -ă ă ă ăi numere b t ile inimii şi s ia în considerare spa iile dintre nucleele şiă ă ă ţ electronii din care era constituit f ptura lui material . Voia ca Sfântul C elă ă ă ăţ şi fie el însuşi, un întreg, nu suma p r ilor lui însp imânt toare, nu ună ţ ă ă epifenomen cu o evolu ie pasager din decursul vie ii unei stele muribunde.ţ ă ţ Dragostea şi ataşamentul din via a ei erau deja insuficiente şi fiecareţ exemplificare a acestora trebuia descris şi p strat în ceruri, tezaurizat laă ă ă ă ad post de iarna universului. ă

În momentul apari iei, Turbionul trebuie s i se fi p rut o justificareţ ă ă monstruoas a viziunii lui Jason asupra lumii, mai ales din cauza obsesiei lui.ă Era evident c altundeva, în galaxie, exista via inteligent şi era la fel deă ţă ă evident c nu era nicidecum similar cu a noastr . Avea o putere imens , oă ă ă ă r bdare însp imânt toare şi d dea dovad de o indiferen des vârşit faă ă ă ă ă ţă ă ă ţă de teroarea pe care o crease în lume.

Imaginându- i-i pe Ipotetici, ai fi putut descrie nişte robo iţ ţ superinteligen i sau nişte fiin e energetice misterioase, dar niciodatţ ţ ă atingerea unei mâini, un s rut, un pat cald sau o vorb consolatoare. ă ă

Aşa c detestase Turbionul într-un mod profund aparte şi cred că ă aversiunea aceasta o împinsese, în ultim instan , c tre Simon Townsendă ţă ă şi mişcarea NI. În teologia lor, Turbionul devenea un eveniment sacru şi, în acelaşi timp, secundar: amplu, dar nu tot atât de cuprinz tor ca Dumnezeulă lui Abraham, şocant, dar nu tot atât de şocant ca un Mântuitor r stignit, caă un mormânt gol.

I-am spus Inei câte ceva din toate astea. — Desigur, eu nu sunt creştin . Nu sunt nici m car destul deă ă

mahomedan ca s le dau satisfac ie autorit ilor locale. Corupt deă ă ţ ăţ ă ateismul occidental, aşa sunt eu. Dar pân şi în islam au existat asemeneaă mişc ri. Oameni bolborosind despre Imam Mehdi şi Ad-Dajjal, despre Yajuj şiă Majuj secând dintr-o sorbitur Marea Galileii. Pentru c li se p rea c aveaă ă ă ă mai mult sens. Gata. Am terminat.

Îmi cur ase t lpile picioarelor. ăţ ă— Ai ştiut întotdeauna toate astea despre Diane? În ce sens s fi ştiut? Sim it, b nuit, intuit, dar ştiut – nu, n-aş fi putută ţ ă

spune. — Atunci poate c medicamentul mar ian se ridic la în l imeaă ţ ă ă ţ

aştept rilor, a spus Ina, şi a plecat, cu oala ei de inox plin cu ap cald şiă ă ă ă cu setul de bure i, l sându-mi ceva la care s m gândesc în întunericulţ ă ă ă nop ii. ţ

Existau trei uşi prin care puteai s intri sau s ieşi din clinica lui ă ă Ibu Ina. M-a plimbat o dat prin cl dire, dup ce ultimul ei pacient plecase cu ună ă ă deget într-o atel . ă

— Iat ce am construit în toat via a mea. Te-ai putea gândi c eă ă ţ ă destul de pu in. Dar oamenii din sat aveau nevoie de ceva aici, mai aproapeţ decât spitalul din Padang, de care ne desparte o distan însemnat , maiţă ă

142

ales când trebuie s c l toreşti cu autobuzul sau când drumurile sunt într-oă ă ă stare pe care nu te po i bizui. ţ

O uş era cea din fa , prin care intrau sau ieşeau pacien ii. ă ţă ţO alta era cea din dos, c ptuşit cu metal, solid . ă ă ăIna îşi parca mica maşin cu baterie solar pe p mântul b t torit dină ă ă ă ă

spatele clinicii şi folosea uşa aceea ca s intre în fiecare diminea , încuind-ă ţăo întotdeauna la plecare. Se afla al turi de camera unde locuiam, şiă înv asem s recunosc zorn itul cheilor ei în broasc , la scurt timp dupăţ ă ă ă ă prima chemare la rug ciune venind dinspre moscheea satului, aflat laă ă aproape jum tate de kilometru distan . ă ţă

Cea de a treia uş era lateral , la cap tul unui coridor care maiă ă ă g zduia toaleta şi un şir de dulapuri cu rezerve de medicamente. Acoloă primea livr rile şi aceea era ruta pe care o prefera En, atât la venire, cât şiă la plecare.

Era exact aşa cum îl descrisese Ina: timid, dar inteligent, destul de iste ca s dobândeasc diploma de medic spre care se îndreptauţ ă ă speran ele inimii sale. P rin ii lui nu erau boga i, spunea Ina, dar, dacţ ă ţ ţ ă ob inea o burs , dac absolvea cursurile premerg toare de la universitateaţ ă ă ă din Padang f cându-se remarcat, avea s g seasc un mod de finan areă ă ă ă ţ pentru a-şi lua diploma...

— Pe urm , cine ştie? Satul ar putea avea un alt doctor. Eu aşa amă procedat.

— Crezi c-o s se-ntoarc s practice aici? ă ă ă— S-ar putea. Noi plec m şi ne reîntoarcem. ăA ridicat din umeri, ca şi cum asta ar fi fost ordinea fireasc aă

lucrurilor. Pentru poporul minang, chiar era: rantau, tradi ia de a trimiteţ b rba ii tineri în str in tate, f cea parte din ă ţ ă ă ă adat, sistemul tradi ional deţ legi, era o tradi ie şi o obliga ie. Aidoma credin ei islamice conservatoare,ţ ţ ţ adat se tocise în ultimii treizeci de ani de moderniz ri, dar continua să ă pulseze, precum o inim , sub via a etniei minang. ă ţ

En fusese avertizat s nu m deranjeze, dar a început, treptat, s nuă ă ă se mai team de mine. Când eram între dou accese de febr , îşi şlefuiaă ă ă vocabularul limbii engleze aducându-mi, cu permisiunea expres a Inei,ă mostre de feluri de mâncare şi spunându-mi denumirile lor: silomak, orez cleios; singgang ayam, pui condimentat cu praf de curry.

— Cu pl cere! exclama, când îi mul umeam, şi zâmbea larg,ă ţ dezv luind un şir de din i albi, dar extraordinar de neuniformi. Ina încercaă ţ s -i conving p rin ii s -i pun un aparat dentar. ă ă ă ţ ă ă

Ea locuia într-o cas mic din sat, pe care o împ r ea cu rudele, deşiă ă ă ţ în ultima vreme dormea într-unul dintre cabinetele clinicii, probabil nu cu mult mai confortabil decât celula mea nemobilat . În unele nop i,ă ţ îndatoririle de familie o sileau totuşi s plece. ă

Atunci îşi nota temperatura şi starea în care m aflam, m aprovizionaă ă cu ap şi mâncare şi îmi l sa un pager, pentru cazul vreunei urgen e.ă ă ţ R mâneam singur pân în diminea a urm toare, când cheia ei zorn ia înă ă ţ ă ă broasc . ă

Dar într-o noapte am fost trezit dintr-un vis dement, încâlcit, de zgomotul uşii laterale, care se cutremura de parc cineva ar fi r sucită ă mânerul, str duindu-se s-o deschid . Nu era Ina. O uş nepotrivit , la o oră ă ă ă ă

143

nepotrivit . Ceasul meu ar ta ora dou sprezece, eram abia la începutulă ă ă celei mai adânci p r i a nop ii. ă ţ ţ

S tenii ar fi putut s mai umble înc din ă ă ă warung în warungy iar pe şosea mai treceau maşini, camioane, încercând s ajung în vreun ă ă desa îndep rtat pân a doua zi diminea . Poate era un pacient care spera s oă ă ţă ă g seasc . Sau vreun toxicoman, în c utare de droguri. ă ă ă

Zgomotul mânerului r sucit a încetat. ăM-am ridicat în t cere şi mi-am tras blugii şi tricoul, în clinic eraă ă

întuneric, la fel în celula mea, singura lumin fiind cea a lunii, careă p trundea prin fereastra înalt ... brusc eclipsat . ă ă ă

Mi-am ridicat privirea şi am v zut conturându-se capul lui En, ca oă planet alunecând pe cer. ă

— Pak Tyler! a şoptit. — En! M-ai speriat. De fapt, şocul îmi înmuiase picioarele. Trebuia s m sprijin de pereteă ă

ca s m pot men ine în pozi ie vertical . ă ă ţ ţ ă— Las -m s intru! ă ă ăAşa c m-am îndreptat spre uşa lateral , în picioarele goale, şi amă ă

tras z vorul. Adierea care a n v lit în untru era cald şi umed . En a dată ă ă ă ă ă buzna în urma ei.

— Las -m s vorbesc cu ă ă ă Ibu Ina! — Nu e aici. Ce s-a întâmplat, En? S-a tulburat pe de-a-ntregul. Şi-a împins ochelarii în sus, spre r d cinaă ă

nasului. — Dar trebuie s vorbesc cu ea! ă— În seara asta s-a dus acas . Ştii unde st ? A dat din cap, cu o faă ă ţă

nefericit . ă— Dar a zis s vin aici şi s -i spun. ă ă— Ce? Vreau s spun, când a zis ea asta? ă— Dac un str in întreab despre clinic , trebuie s vin aici şi s-oă ă ă ă ă

anun . ţ— Dar nu e... Pe urm , semnifica ia cuvintelor lui a str puns cea a febrei careă ţ ă ţ

începuse s m cuprind . ă ă ă— En, cineva din oraş a întrebat despre Ibu Ina? Am reuşit s -l conving s -mi spun toat povestea. En locuia,ă ă ă ă

împreun cu familia, într-o cas din spatele unui ă ă warung (chioşc stradal) din inima satului, doar la trei uşi distan de biroul primarului, ţă kepala desa. În nop ile f r somn, întins în pat, putea auzi conversa iile clien ilor dinţ ă ă ţ ţ warung. Aşa îşi însuşise o colec ie enciclopedic , deşi nu prea bineţ ă în eleas , a bârfelor satului. De obicei, dup c derea întunericului, cei careţ ă ă ă st teau de vorb , bând cafele, erau b rba ii, tat l lui En, unchii, vecinii. Dară ă ă ţ ă în seara aceea fuseser şi doi str ini, sosi i într-o maşin neagr , lucioas ,ă ă ţ ă ă ă care se apropiaser de lumina din ă warung cu îndr zneala unui bivol indiană şi, f r s se prezinte, întrebaser cum ajung la clinica din sat. Niciunul nuă ă ă ă era bolnav. Aveau haine de oraş, se purtau grosolan şi aveau sângele rece al poli iştilor, iar indica iile pe care le primiser de la tat l lui En erau vagi şiţ ţ ă ă incorecte, trimi ându-i exact în cap tul opus al satului. ţ ă

144

Dar c utau clinica Inei şi, inevitabil, aveau s-o g seasc , într-un sat deă ă ă asemenea dimensiuni, o îndrumare greşit nu f cea altceva decât s teă ă ă întârzie, în cel mai bun caz. Aşa c En se îmbr case, se gr bise s seă ă ă ă furişeze afar din cas şi venise acolo, aşa cum fusese instruit, ca să ă ă respecte târgul f cut cu ă Ibu Ina şi s-o avertizeze asupra pericolului.

— Foarte bine! i-am spus. Bun treab ! Acum trebuie s te duci la eaă ă ă acas şi s -i povesteşti toate astea. ă ă

Între timp, eu aveam s -mi strâng lucrurile şi s plec din clinic . Mi-ă ă ăam închipuit c m puteam ascunde în lanurile de orez învecinate pân laă ă ă plecarea poli iei. Eram destul de în putere ca s-o fac. Probabil. ţ

Dar En şi-a încrucişat bra ele la piept şi a dat înapoi cu un pas. ţ— A spus s-o aştept aici. — Aşa e. Dar nu se întoarce pân diminea . ă ţă— Doarme aici în cele mai multe nop i. ţŞi-a lungit gâtul, uitându-se dincolo de mine, în lungul coridorului

întunecat, de parc ea ar fi putut ieşi din cabinet, s -l linişteasc . ă ă ă— Da, dar nu şi în seara asta. Pe cuvântul meu. En, toate astea pot fi

periculoase. Oamenii ia ar putea fi duşmanii lui ă Ibu Ina, în elegi?ţ Dar el era posedat de o înc p ânare îndârjit , instinctiv . Deşi neă ăţ ă ă

purtaser m prieteneşte unul cu altul, continua s nu aib încredere în mine.ă ă ă A trepidat o clip , cu ochii m ri i ca un lemurian, apoi s-a repezit pe lângă ă ţ ă mine, afundându-se în clinica luminat de lun şi strigând: ă ă

— Ina! Ina! Am luat-o pe urmele lui, aprinzând luminile pe unde treceam. Încercând, în acelaşi timp, s gândesc ra ional la ce se întâmpla.ă ţ

B rba ii nepoliticoşi puteau fi noii reformatori din Padang, poli işti locali, deă ţ ţ la Interpol, Departamentul de Stat sau de la orice alt agen ie aleas deă ţ ă administra ia Chaykin s loveasc . ţ ă ă

Dac m c utau pe mine, asta însemna c îl g siser şi îl interogaseră ă ă ă ă ă ă pe Jala, fostul so al Inei? Însemna c o arestaser deja pe Diane? En aţ ă ă intrat, poticnindu-se, într-un cabinet întunecos. S-a lovit cu fruntea de suportul pentru picioare, care ieşea în afara unei mese de consulta ii, şi aţ c zut pe spate, dând cu fundul de podea. Când am ajuns lâng el, plângeaă ă în t cere, speriat, cu lacrimile rostogolindu-i-se pe obraji. Lovitura deă deasupra sprâncenei stângi era inflamat , dar nu şi periculoas . ă ă

I-am pus mâinile pe umeri. — En, nu e aici. Serios. Chiar nu e aici, sta e adev rul. Ştiu sigur că ă ă

nu i-a spus s r mâi aici, în întuneric, când s-ar putea întâmpla ceva r u. N-ţ ă ă ăar face una ca asta, nu-i aşa?

— Îhî, s-a smiorc it, declarându-se de acord. ă— Aşa c fugi acas , OK? Fugi acas şi r mâi acolo. O s m ocup euă ă ă ă ă ă

de asta, iar mâine o s st m amândoi de vorb cu ă ă ă Ibu Ina. Ce zici, e logic? A încercat s -şi înlocuiasc privirea speriat cu una critic . ă ă ă ă— Cred c da, a spus, crispându-se de durere. ăL-am ajutat s se ridice. ăÎns am auzit pietrişul din fa a clinicii scrâşnind sub nişte cauciucuri,ă ţ

şi ne-am ghemuit din nou, amândoi.

145

Ne-am gr bit s trecem în sala de aşteptare, unde am tras cu ochiulă ă printre stinghiile jaluzelelor de bambus, cu En în spatele meu, cu mâinile lui mici încleştate de c maşa mea. ă

Maşina st tea nemişcat în lumina lunii. N-am recunoscut marca, dară ă judecând dup str lucirea întunecat p rea s fie nou . În bezna din interioră ă ă ă ă ă am z rit o scurt pâlpâire, probabil a unei brichete. Pe urm o lumin multă ă ă ă mai puternic , lumina unei lanterne m turând exteriorul prin fereastraă ă pasagerului. S-a strecurat printre jaluzele, rostogolind umbre peste posterele despre igien de pe peretele opus. ă

Ne-am l sat capetele în jos cu o mişcare rapid . En a scâncit. ă ă— Pak Tyler? Am închis ochii şi am descoperit c -mi era greu s -i redeschid. Înă ă

spatele pleoapelor închise, am v zut artificii şi explozii de stele. Din nouă febra.

Un mic cor de voci interioare a început s repete: ă Din nou febra, din nou febra. B tându-şi joc de mine. ă

— Pak Tyler! Era o sincronizare extrem de nefericit . (ă Sincronizare nefericit ,ă

sincronizare nefericit ...ă ) — Du-te la uş , En. La uşa lateral . ă ă— Vino cu mine! Bun sfat. M-am uitat din nou pe fereastr . Lanterna se stinsese. M-am ridicat şiă

l-am condus pe En de-a lungul coridorului, trecând pe lâng dulapurile cuă medicamente în drumul nostru c tre uşa lateral , pe care el o l saseă ă ă deschis . Noaptea era am gitor de liniştit , am gitor de îmbietoare, o fâşieă ă ă ă de p mânt b t torit, un câmp de orez, p durea, palmierii negri sub luminaă ă ă ă lunii, leg nându-şi uşor frunzişul. ă

Cl direa clinicii era între noi şi maşin . ă ă— Alearg drept c tre p dure, am spus. ă ă ă— Ştiu drumul... — ine-te departe de drum. Ascunde-te dac e nevoie. Ţ ă— Ştiu. Vino cu mine! — Nu pot, am r spuns, spunând literalmente adev rul. ă ăÎn starea mea, ideea de a alerga în urma unui copil de zece ani era

absurd . ă— Dar... a spus En, îns eu l-am împins uşor şi i-am cerut s nu maiă ă

piard timpul. ăA fugit f r s se uite înapoi, disp rând în întuneric cu o viteză ă ă ă ă

aproape alarmant , f r zgomot, uşor, admirabil. L-am invidiat. În t cereaă ă ă ă care a urmat, am auzit portiera maşinii deschizându-se şi închizându-se.

Luna era pe trei sferturi plin , mai roşie şi mai îndep rtat decâtă ă ă fusese cândva, ar tându-şi o fa diferit de cea pe care mi-o aminteam dină ţă ă copil rie. ă

Nu mai exista Omul din Lun , iar cicatricea întunecat , oval , care îiă ă ă traversa suprafa a, acea nou , dar acum str veche mare, era rezultatul unuiţ ă ă impact masiv, care topise regolitul de la poli pân la ecuator şi încetiniseă mişcarea treptat a lunii pe traiectoria spiral care o îndep rta de P mânt. ă ă ă ă

146

În spatele meu, i-am auzit pe poli işti (am presupus c erau doi)ţ ă b tând la uşa din fa , anun ându-şi prezen a cu glasuri aspre, zdr ng nindă ţă ţ ţ ă ă încuietoarea.

M-am gândit s fug. Credeam c aş fi putut fugi, nu cu atâta pricepereă ă ca En, dar cu succes, cel pu in pân în lanul de porumb. S m ascundţ ă ă ă acolo, sperând la mai bine.

Apoi m-am gândit la bagajul pe care îl l sasem în camera din spate aă Inei. Bagaj care nu con inea doar haine, ci şi blocnotesuri, discuri, memoriiţ digitale şi fiole incriminante, cu lichid transparent.

M-am întors. Revenit în interior, am încuiat uşa. Am mers descul , în alert , ascultând zgomotele f cute de poli işti.ţ ă ă ţ

Poate înconjurau casa sau poate f ceau o alt încercare la uşa din fa .ă ă ţă Oricum, febra îmi revenea cu repeziciune şi auzeam multe lucruri, numai că era pu in probabil ca unele dintre ele s fie reale. ţ ă

În camera din spate a clinicii, becul din plafon continua s fie stins.ă Am trudit pe pip ite, în lumina lunii. Am deschis una dintre cele dou valizeă ă şi am îndesat în untru un teanc de pagini scrise de mân , am închis-o, amă ă încuiat-o, am ridicat-o şi m-am cl tinat pe picioare. Pe urm am s ltat-o peă ă ă a doua, ca balast de echilibrare, şi am descoperit c abia dac puteam să ă ă merg.

Aproape c m-am împiedicat de un obiect mic, de plastic, pe care l-ăam recunoscut drept pagerul Inei. M-am oprit, am l sat jos bagajele, l-amă înh at şi mi l-am pus în buzunarul c m şii. Pe urm am respirat de vreoăţ ă ă ă câteva ori adânc şi am ridicat din nou valizele, p reau s fi devenit, în modă ă misterios, înc şi mai grele. Am încercat s -mi spun: ă ă Po i s-o faciţ , dar cuvintele erau r suflate, neconving toare şi r sunau de parc easta mi s-ară ă ă ă ţ fi extins pân la dimensiunile unei catedrale. ă

Am auzit zgomote la uşa din spate, cea pe care Ina o încuia cu un lac t exterior; z ng nit metalic şi geam tul lac tului, poate sunetul scos deă ă ă ă ă o rang introdus între bra ele lui şi r sucit . Urma s cedeze cât deă ă ţ ă ă ă curând, inevitabil, iar b rba ii din maşin aveau s ajung în untru. ă ţ ă ă ă ă

M-am împleticit c tre uşa a treia, uşa lui En, am descuiat-o şi amă deschis-o, cu speran a oarb c afar nu era nimeni. Nu era. Amândoiţ ă ă ă intruşii (dac erau numai doi) se aflau în spate. Vorbeau în şoapt în timp ceă ă for au lac tul, cu vocile abia ridicându-se deasupra corurilor de broaşte şi aţ ă şuierului uşor al vântului.

Nu eram sigur c pot ajunge la ad postul lanului de orez f r s fiuă ă ă ă ă v zut. Înc şi mai r u, nu eram sigur c puteam ajunge acolo f r s mă ă ă ă ă ă ă ă pr buşesc la p mânt. ă ă

Îns am auzit un zgomot puternic, percusiv, când lac tul s-a desprinsă ă de uş . Împuşc tura de start, mi-am spus. O s reuşeşti, mi-am spus. Mi-amă ă ă ridicat bagajele şi am început s m împleticesc, descul , sub cerul înstelat. ă ă ţ

147

OSPITALITATE

— Ai v zut asta? ăÎn timp ce intram în infirmeria de la Periheliu, Molly Seagram şi-a

fluturat mâna c tre revista de pe biroul de la recep ie. Expresia fe ei eiă ţ ţ spunea: Idoli nefaşti, semne rele. Era edi ia lucioas a unei reviste lunare deţ ă ştiri, de importan major , iar fotografia lui Jason se afla pe copert .ţă ă ă Legenda: PERSONALITEA EXTREM DE ASCUNS DIN SPATELE FE EI PUBLICEĂ Ţ A PROIECTULUI PERIHELIU.

— S în eleg c nu-s veşti bune? A ridicat din umeri. ă ţ ă— Nu tocmai m gulitoare. Ia-o. Citeşte-o. Putem sta de vorb despreă ă

articol la cin . I-o promisesem deja. Aa, doamna Tuckman e preg tit şiă ă ă aşteapt în boxa trei. ă

Îi spusesem lui Molly s nu se mai refere la camerele de consulta iiă ţ numindu-le boxe, dar n-avea rost s ne cert m. Am l sat revista s aluneceă ă ă ă în tava de coresponden . Era o diminea monoton , ploioas , de aprilie,ţă ţă ă ă iar doamna Tuckman era singurul pacient programat înainte de amiaz . ă

Era so ia unui inginer din personalul funda iei şi venise la mine de treiţ ţ ori în ultima lun , plângându-se de st ri de nelinişte şi de oboseal . Cauzaă ă ă problemelor ei nu era greu de ghicit. Trecuser doi ani de la izolareaă planetei Marte, şi Periheliul se umpluse de zvonuri despre şomajul temporar. Situa ia financiar a so ului ei era incert , iar încerc rile ei de a-şiţ ă ţ ă ă g si de lucru eşuaser . Începuse s ia xanax într-un ritm alarmant şi voiaă ă ă mai mult, imediat.

— Poate ar trebui s lua i în considerare un alt tratament, i-am spus. ă ţ— Nu vreau un antidepresiv, dac la asta v referi i. ă ă ţEra o femeie scund , cu chipul de altfel pl cut schimonosit deă ă

înverşunarea cu care se încruntase. Privirea i-a fâlfâit în jurul cabinetului şi i s-a oprit o clip asupra şiroaielor de ploaie de pe fereastra care d dea spreă ă peluza din sud.

— Serios. Am luat paraloft vreme de şase luni şi alergam întruna la baie.

— Când s-a întâmplat? — Înainte s veni i. Mi l-a prescris doctorul Koenig. ă ţBineîn eles c lucrurile st teau altfel atunci. Abia dac apucam s -lţ ă ă ă ă

v d pe Cari, era atât de ocupat. O gr mad de nop i petrecute singur . Celă ă ă ţ ă pu in pe vremea aia p rea s aib o slujb bun , sigur , care avea sţ ă ă ă ă ă ă ă dureze. Cred c atunci ar fi trebuit s fiu recunosc toare. Asta nu apare în,ă ă ă

, fişa mea, sau cum s-o fi numind? Istoricul pacientei era deschis pe biroulăă din fa a mea. Noti ele doctorului Koenig erau uneori greu de descifrat, cuţ ţ toate c avusese bun voin a de a folosi un marker roşu pentru a eviden iaă ă ţ ţ problemele cu un caracter imperios: alergiile, aspectele cronice. Datele din dosarul doamnei Tuckman erau explicite, succinte, consemnate cu zgârcenie. Exista o not despre paraloft, întrerupt (data indescifrabil ) laă ă cererea pacientei, „pacienta continu s se plâng de nervozitate, team deă ă ă ă viitor”. Nu ne temem de viitor cu to ii? ţ

— Acum nici m car nu mai putem conta pe slujba lui Cari. Inima meaă b tea atât de tare azi-noapte – adic foarte repede, neobişnuit de repede.ă ă M-am gândit c ar putea fi, şti i dumneavoastr . ă ţ ă

148

— Ce? — Şti i. SCCV. ţSindromul Caşexiei Cardio-Vasculare era în aten ia emisiunilor de ştiriţ

de câteva luni de zile. Ucisese mii de oameni în Egipt şi Sudan, fuseser raportate cazuri înă

Grecia, Spania şi în sudul Statelor Unite. Era o infec ie bacterian cuţ ă evolu ie lent , poten ial periculoas în rile tropicale din lumea a treia, darţ ă ţ ă ţă tratabil cu ajutorul medicamentelor moderne. ă

Doamna Tuckman nu avea de ce s se team de SCCV, şi i-am spus. ă ă— Lumea spune c ei ne-au adus-o. ă— Cine şi ce ne-a adus, doamn Tuckman? ă— Boala asta. Ipoteticii. Ei ne-au adus-o. — Tot ce am citit sugereaz c SCCV e un sindrom preluat de la vite. ă ăContinua s fie principala maladie a copitatelor şi decima cuă

regularitate turmele din nordul Africii. — Vite. Eh. Dar nu era necesar s v anun e, nu-i aşa? Adic , doar nuă ă ţ ă

era s vin şi s dea ştirea la televizor. ă ă ă— SCCV e o maladie acut . Dac a i fi avut-o, a i fi fost spitalizată ă ţ ţ ă

pân acum. Pulsul dumneavoastr este normal şi electrocardiograma eă ă perfect . ă

Nu p rea convins . În cele din urm , i-am scris o re et pentru ună ă ă ţ ă anxiolitic alternativ, în esen , xanax cu un marker secundar, sperând cţă ă noua denumire, dac nu medicamentul însuşi, urma s aib un efect util.ă ă ă Doamna Tuckman a plecat din cabinet domolit , strângând re eta în mână ţ ă ca pe un pergament sacru.

M-am sim it inutil şi oarecum escroc. ţDar starea în care se afla doamna Tuckman era departe de a fi unic .ă

Întreaga omenire se cl tina, atins de anxietate. Terraformarea şiă ă colonizarea planetei Marte, cea mai reuşit dintre încerc rile noastre de aă ă ne asigura supravie uirea în viitor, aşa cum p ruse cândva, sfârşise prin aţ ă ne reduce la neputin şi incertitudine. Nu ne l sase nici un alt viitor în afarţă ă ă de Turbion. Economia global începuse s se şubrezeasc , consumatorii şiă ă ă na iunile f când împrumuturi pe care se aşteptau s nu mai fie nevoi i s leţ ă ă ţ ă pl teasc , în timp ce creditorii stocau fonduri, şi ratele dobânzilor creşteauă ă vertiginos. Religiozitatea dus la extrem şi criminalitatea atroce luauă amploare în tandem, în ar şi dincolo de hotare. Efectele erau devastatoareţ ă mai ales în lumea a treia, unde c derea monedelor na ionale şi foameteaă ţ repetat ajutaser la revigorarea marxiştilor adormi i şi mişc rilor islamiceă ă ţ ă militante.

Tangenta psihologic nu era greu de în eles. Şi nici violen a. Oă ţ ţ mul ime de oameni au motive de nemul umire, dar numai cei care şi-auţ ţ pierdut încrederea în viitor sunt în stare s vin la lucru cu o arm automată ă ă ă şi cu o list de victime. Indiferent dac doriser sau nu, Ipoteticii înte iseră ă ă ţ ă exact acel timp de disperare letal . Sinucigaşii nemul umi i erauă ţ ţ nenum ra i şi printre inamicii lor erau incluşi to i şi oricare dintre americani,ă ţ ţ britanici, canadieni, danezi şi aşa mai departe. Sau musulmanii, oamenii de culoare, nevorbitorii de englez , imigran ii, to i catolicii, fundamentaliştii,ă ţ ţ ateii, liberalii, conservatorii... Pentru asemenea oameni, actul final, de o des vârşit claritate moral , era lansarea unei bombe sau o bombă ă ă ă

149

sinucigaş , ofatwa sau un pogrom. Ajunseser în plin ascensiune,ă ă ă în l ându-se ca nişte stele întunecate deasupra unui peisaj de sfârşit deă ţ lume.

Tr iam în vremuri periculoase. Doamna Tuckman ştia şi nici m car totă ă xanaxul din lume n-avea s-o conving de contrariu. ă

La prânz, mi-am g sit o mas retras în bufetul expres, unde amă ă ă sorbit o cafea, am privit ploaia c zând în parcare şi am citit cu aten ieă ţ revista pe care mi-o d duse Molly. ă

Dac ar fi existat o ştiin numit Turbionologie începea articolul deă ţă ă fond, Jason Lawson ar fi fost, în privin a acesteia, şi Newton, şi Einstein, şiţ Stephen Hawking.

E.D. încurajase întotdeauna presa s fac astfel de afirma ii, iar luiă ă ţ Jason îi fusese întotdeauna groaz s le aud . ă ă ă

De la investiga iile radiologice la studiile de permeabilitate, de laţ ştiin a consacrat pân la dezbaterea filozofic , e greu s g seşti un aspectţ ă ă ă ă ă al Turbionului pe care ideile sale s nu-l fi atins şi s nu-l fi transformat. Aă ă publicat numeroase lucr ri, citate adesea. Prezen a sa transformă ţ ă conferin ele academice plictisitoare în evenimente media instantanee. Iar înţ calitate de director executiv al Funda iei Periheliu a avut o influenţ ţă puternic asupra politicii spa iale americane globale din epoca Turbionului. ă ţ

Dar, în mijlocul adev ratelor realiz ri – şi al şarlataniilor ocazionale –ă ă ce îl înconjoar pe Jason Lawton, e uşor s ui i c Funda ia Periheliu a fostă ă ţ ă ţ creat de tat l s u, Edward Dean (E.D.) Lawton, care de ine în continuareă ă ă ţ un loc proeminent în consiliul de conducere şi în cabinetul preziden ial. Uniiţ ar putea spune c imaginea public a fiului este tot o crea ie a maiă ă ţ misteriosului, tot atât de influentului şi mult mai pu in cunoscut publiculuiţ Lawton senior.

Articolul continua cu detalii legate de începuturile carierei lui E.D.: succesul masiv al aerostatelor de comunica ii, ca urmare a Turbionului,ţ adoptarea sa afectiv de c tre trei administra ii preziden iale succesive,ă ă ţ ţ înfiin area Funda iei Periheliu. ţ ţ

Conceput ini ial ca institut de cercetare şi ca mijloc de sus inere aă ţ ţ industriei, funda ia Periheliu a fost, în cele din urm , reinventat ca agen ieţ ă ă ţ a guvernului, menit s conceap misiunile spa iale legate de Turbion şi să ă ă ţ ă coordoneze activitatea a zeci de universit i şi de centre NASA. Ca efect,ăţ declinul „vechii NASA „ a însemnat ascensiunea Periheliului.

Cu un deceniu în urm , rela ia a fost oficializat şi funda ia Periheliu aă ţ ă ţ fost anexat la NASA, ca organism consultativ. În realitate, afirmă ă persoanele din interior, NASA a fost anexat la Periheliu. În timp ce tân rulă ă talent Jason Lawton fermeca presa, tat l s u a continuat s trag sforile.ă ă ă ă

Articolul investiga rela ia îndelungat dintre E.D. şi administra iaţ ă ţ Garland şi f cea aluzie la un scandal poten ial: anume seturi de aparateă ţ fuseser fabricate, contra mai multe milioane de dolari bucata, de o mică ă firm din Pasadena, condus de un vechi amic al lui E.D, cu toate c firmaă ă ă Ball Aerospace f cuse o ofert cu un cost mai sc zut. ă ă ă

Traversam o campanie electoral , în timpul c reia ambele partideă ă majore îşi reactivaser fac iunile radicale. Garland, un republican reformat,ă ţ

150

pentru a c rui dezaprobare revista era notorie, avusese deja dou mandate,ă ă iar Preston Lomax, vicepreşedintele lui Clayton şi succesorul s u oficial, îşiă surclasa oponentul în sondajele recente. De fapt, „scandalul” nu era un scandal. Oferta f cut de Ball avusese un pre mai sc zut, dar aparaturaă ă ţ ă proiectat de specialiştii s i era mai pu in eficient . Inginerii din Pasadenaă ă ţ ă înglobaser mai mult aparatur într-o navet cu aceeaşi greutate. ă ă ă ă

Cam asta i-am spus lui Molly în timpul cinei la Champs, la un kilometru şi jum tate pe drumul de la Periheliu. Articolul nu aducea nimic cuă adev rat nou. Insinu rile erau într-o mai mare m sur politice, decât reale. ă ă ă ă

— Are vreo importan , a întrebat, dac au sau nu dreptate?ţă ă Important e modul în care ne folosesc.

E dintr-odat OK ca un emisar major al mass-mediei s criticeă ă Periheliul.

Altundeva, în acelaşi num r al revistei, un editorial descria proiectulă Marte ca fiind „cea mai costisitoare activitate inutil din istorie, atât înă privin a vie ilor umane, cât şi din punct de vedere financiar, un monumentţ ţ al abilit ii umane de a stoarce profit dintr-o catastrof global ”. Autorulăţ ă ă scria discursuri pentru Partidul Creştin Conservator.

— Fi uica asta e a PCC-ului, Moll. Toat lumea ştie. ţ ă— Vor s ne desfiin eze. ă ţ— Nu ne vor desfiin a. Nici dac Lomax pierde alegerile. Chiar dac neţ ă ă

vor limita la misiunile de supraveghere, suntem singurul ochi prin care na iunea urm reşte Turbionul. ţ ă

— Nu înseamn c nu vom fi concedia i şi înlocui i cu to ii. ă ă ţ ţ ţ— Nu e chiar aşa de r u. ăNu p rea convins . ă ăMolly era asistenta/secretara pe care o moştenisem de la doctorul

Koenig când venisem la Periheliu. Vreme de cinci ani, fusese politicoas , profesionist , o componentă ă ă

eficient din dotarea cabinetului. ăNu schimbasem mai mult decât glumele obişnuite, din care aflasem

c era nec s torit , cu trei ani mai tân r decât mine, şi c locuia într-ună ă ă ă ă ă ă apartament dintr-un bloc f r lift, situat departe de ocean. Nu fuseseă ă niciodat excesiv de vorb rea şi îmi închipuisem c prefera aceast stareă ă ţă ă ă de lucruri.

Apoi, cu mai pu in de o lun în urm , într-o sear de joi, Molly seţ ă ă ă întorsese spre mine în timp ce îşi recupera poşeta dup ce o dusesem acasă ă cu maşina şi m întrebase dac eram de acord s lu m cina împreun . Deă ă ă ă ă ce?

— Pentru c m-am s turat s tot aştept s m invi i. Aşadar? Da? Nu? ă ă ă ă ă ţDa. Molly se dovedise a fi inteligent , mucalit , cinic şi o companie maiă ă ă

pl cut decât îmi închipuisem. ă ăTrecuser trei s pt mâni de când mâncam împreun la Champs. Neă ă ă ă

pl cea meniul (f r preten ii) şi atmosfera (colegial ). M gândeam adeseaă ă ă ţ ă ă c Molly ar ta cel mai bine în separeul cu banchete de vinilin de la Champs,ă ă împodobindu-l cu prezen a ei şi împrumutându-i o anumit demnitate. P rulţ ă ă ei blond era lung şi, în seara aceea, îi atârna, pleoştit din cauza umidit iiăţ

151

masive. Verdele ochilor ei se datora lentilelor de contact colorate, dar i se potrivea.

— Ai citit informa iile de pe margine? ţ— Am aruncat o privire. Profilul lui Jason de acolo îi punea cariera de succes în contrast cu o

via particular fie atât de bine ascuns încât era impenetrabil , fieţă ă ă ă inexistent . ă Cunoştin ele spun c locuin a sa e tot atât de s r c ciosţ ă ţ ă ă ă mobilat ca via a lui sentimental . Nu s-a auzit, niciodat , nici un zvonă ţ ă ă despre o logodnic , o prieten sau despre un partener de indiferent ce sex.ă ă Creeaz impresia unui b rbat nu numai c s torit cu ideile sale, ci şi dedicată ă ă ă acestora, într-un mod aproape patologic. Aidoma Periheliului însuşi, Jason Lawton r mâne, în multe aspecte, sub influen a sufocant a tat lui s u. Înă ţ ă ă ă ciuda tuturor realiz rilor sale, trebuie s se mai str duiasc s ias laă ă ă ă ă ă suprafa , dovedindu-se a fi independent.ţă

— Cel pu in partea asta sun corect, a spus Molly. ţ ă— Oare? S-ar putea ca Jason s fie pu in cam egocentric, dar... ă ţ— Trece pe lâng mine de parc nici n-aş exista. ă ăAdic , asta e o problem minor , dar nu e o purtare prea c lduroas .ă ă ă ă ă

Cum merge tratamentul? — Nu-l tratez pentru nimic, Molly îi v zuse fişele medicale, dar eu nuă

f cusem nici o men iune despre SMA. ă ţ— Vine s st m de vorb . ă ă ă— Îhî. Uneori, când vine s sta i de vorb , e practic neputincios. Nu,ă ţ ă

nu trebuie s -mi povesteşti. Dar nu sunt oarb . Ca s ştii. Oricum, înă ă ă momentul de fa e la Washington, nu? St tea mai mult acolo decât înţă ă Florida.

— Se poart o mul ime de discu ii. Toat lumea îşi caut o pozi ieă ţ ţ ă ă ţ avantajoas pentru perioada post-electoral . ă ă

— Deci e ceva în preg tire. ă— Întotdeauna e ceva în preg tire. ă— M refeream la Periheliu. Personalul auxiliar adun indicii. Deă ă

exemplu, ştii ce e ciudat? Tocmai am achizi ionat înc patruzeci de hectareţ ă de teren la vest de gard. Am aflat de la Tim Chesley, transcrip ionistul de laţ Resurse Umane. Se presupune c s pt mâna viitoare vor veni nişteă ă ă topometri.

— Pentru ce? — Nimeni nu ştie. Poate ne extindem. Sau poate or s ne transformeă

într-un mall. Era prima dat când auzeam. ă— Nu eşti la curent cu nout ile din conducere, a zâmbit Molly. Aiăţ

nevoie de un om de leg tur . ă ăCa mine.

Dup cin , ne-am dus în apartamentul lui Molly, unde am r mas pesteă ă ă noapte.

Nu o s descriu aici gesturile, privirile, atingerile prin care ne-amă negociat apropierea. Nu fiindc sunt pudic, ci fiindc se pare c am pierdută ă ă aceast amintire. Mi-a şters-o timpul, mi-a şters-o reconstruirea, îmi dauă

152

seama care e ironia. Pot s citez articolul din revist despre care amă ă discutat şi pot s v spun ce a mâncat la cin ... dar tot ce a r mas dină ă ă ă noaptea noastr de dragoste e un instantaneu care îmi st ruie palid înă ă minte: o camer slab luminat , o adiere umed r sucind perdele sub iri dină ă ă ă ţ fa a unei ferestre deschise, ochi ei verzi al turi de ai mei. ţ ă

Dup o lun , Jase era înapoi, la Periheliu, umblând an oş pe culoare,ă ă ţ ţ de parc ar fi primit o nou infuzie de energie. ă ă

A adus cu sine o armat de personal de securitate, înveşmântat înă ă negru şi de origine incert , despre care se presupunea c reprezintă ă ă Departamentul Trezoreriei. Aceasta a fost urmat , pe rând, de miciă batalioane de antreprenori şi topometri, care forfoteau pe coridoare, dar refuzau s stea de vorb cu personalul funda iei. Molly m inea la curent cuă ă ţ ă ţ zvonurile: complexul avea s fie f cut una cu p mântul, complexul avea să ă ă ă fie extins, urma s fim concedia i cu to ii, aveau s ni se m reasc salariile.ă ţ ţ ă ă ă Pe scurt, ceva era în plin desf şurare. ă ă

Timp de aproape o s pt mân , n-am aflat nimic de la Jason însuşi. Peă ă ă urm , într-o dup -amiaz de joi care se scurgea cu încetineal , m-a sunată ă ă ă pe pagerul din birou şi mi-a cerut s urc la etajul întâi. ă

— E aici cineva pe care vreau s -l cunoşti. ăÎnainte de a ajunge la acum bine p zita scar , am fost abordat de oă ă

escort de paznici înarma i cu insigne de liber trecere, care m-au condusă ţ ă într-o sal de conferin e de la etaj. Evident, nu era o întâlnire obişnuit . Eraă ţ ă o problem secret a Periheliului, care n-ar fi trebuit s -mi fie cunoscut .ă ă ă ă Dup toate aparen ele, se p rea c Jason se hot râse înc o dat s -şiă ţ ă ă ă ă ă ă împ rt şeasc secretele. Nu reprezenta niciodat o binecuvântare f ră ă ă ă ă ă complica ii. Am respirat adânc şi mi-am impus s trec dincolo de uş . ţ ă ă

În înc pere erau o mas de mahon, o jum tate de duzin de scauneă ă ă ă capitonate şi înc doi b rba i în afar de mine. ă ă ţ ă

Unul dintre ei era Jason. Cel de-al doilea ar fi putut fi confundat cu un copil. Unul care suferise

arsuri oribile şi avea nevoie disperat de o gref de piele: a fost prima meaă ă impresie. Tipul cu pricina, de un metru cincizeci în l ime, st tea într-un colă ţ ă ţ al camerei. Purta blugi şi un tricou alb, simplu, de bumbac. Avea umerii largi, ochii mari, congestiona i, iar bra ele lui p reau o idee cam prea lungiţ ţ ă fa de trunchiul scurt. ţă

Cel mai izbitor lucru la el era pielea. Mat , ca de cenuş neagr , şiă ă ă complet lipsit de p r. Nu era zbârcit în sensul conven ional al cuvântului,ă ă ă ţ nu încre it , ca pielea unui copoi, dar avea un model, s pat în profunzime,ţ ă ă ca al unei coji de pepene.

B rbatul m run el s-a apropiat de mine şi mi-a întins mâna. Mic şiă ă ţ ă zbârcit , la cap tul unui bra lung şi zbârcit. I-am luat-o cu o ezitare. Degeteă ă ţ de mumie, mi-am spus. Dar c rnoase, durdulii, ca frunzele unei plante dină deşert, ca şi cum aş fi strâns un m nunchi de ă aloe vera, care r spundeaă strângerii mele de mân . Creatura a rânjit. ă

— El e Wun, a spus Jason. — Un ce? Wun a râs. Din ii lui erau mari şi bon i, dar imacula i. ţ ţ ţ— Nu m satur niciodat de gluma aceasta excelent ! Numele luiă ă ă

complet era Wun Ngo Wen şi venea de pe Marte.

153

Omul de pe Marte. Era o descriere derutant . Mar ienii au o istorie literar îndelungat ,ă ţ ă ă

de la Wells pân la Heinlein. ăBineîn eles c , în realitate, Marte a fost o planet moart . Pân cândţ ă ă ă ă

am terraformat-o noi. Pân când i-am adus pe lume pe mar ienii noştri. ă ţIar acolo se afla, dup toate aparen ele, un specimen viu, 99,9%ă ţ

uman, chiar dac avea o înf işare pu in cam ciudat . Un individ de peă ăţ ţ ă Marte, descendentul coloniştilor trimişi de noi cu numai doi ani în urm ,ă având în spate o evolu ie de milenii din timpul Turbionului. Vorbea oţ englez scrupuloas . Accentul lui p rea pe jum tate din Oxford, peă ă ă ă jum tate din New Delhi. Se plimba prin camer . A luat de pe mas o sticlă ă ă ă cu ap plat , i-a deşurubat dopul şi a b ut cu sete. ă ă ă

S-a şters la gur cu antebra ul. Pic turile m runte au r mas, ca nişteă ţ ă ă ă broboane, pe pielea lui încre it . ţ ă

M-am aşezat şi m-am str duit s nu r mân cu ochii holba i, în timp ceă ă ă ţ Jase îmi d dea explica ii. ă ţ

Iat ce a spus, simplificat şi completat cu câteva am nunte pe careă ă aveam s le aflu mai târziu. ă

Mar ianul îşi p r sise planeta cu pu in timp înainte de a fi înv luit deţ ă ă ţ ă ă membrana Turbionului.

Wun Ngo Wen era istoric şi lingvist, relativ tân r dup standardeleă ă mar iene, cincizeci şi cinci de ani tereştri, şi într-o bun form fizic . Eraţ ă ă ă savant de meserie, aflat în momentul respectiv între dou proiecte, f cândă ă munc voluntar în beneficiul cooperativelor agricole, şi tocmai îşiă ă petrecuse Luna scânteietoare în delta fluviului Kirioloj, în bazinul Argyre, dup cum îl numeam noi, sau în câmpia Baryal (ă Epu Barial), dup cum îiă spuneau mar ienii, când fusese chemat la datorie. ţ

Asemenea altor mii de b rba i şi femei de vârsta şi din clasa luiă ţ social , Wun îşi trimisese scrisorile de recomandare la comitetele careă proiectau şi coordonau o c l torie ce se inten iona s fie f cut c treă ă ţ ă ă ă ă P mânt, f r s fi sperat cu adev rat c avea s fie ales. ă ă ă ă ă ă ă

De fapt, era o fire relativ timid şi nu se aventurase niciodat cu multă ă în afara propriului district, cu excep ia excursiilor de studiu şi a reuniunilorţ de familie. A fost cuprins de o spaim profund când i s-a rostit numele şi,ă ă dac n-ar fi intrat de curând în Vârsta a Patra, ar fi refuzat, probabil, să ă r spund solicit rii. Sigur nu exista nimeni altcineva mai potrivit pentru oă ă ă asemenea îns rcinare? Dup toate aparen ele, nu. Aptitudinile şi povesteaă ă ţ vie ii lui se potriveau, în mod unic, cu sarcina respectiv , au insistatţ ă autorit ile. De aceea şi-a pus în regul afacerile (aşa cum erau ele) şi s-aăţ ă urcat într-un tren spre complexul de lansare Bazalt Arid (Tharsis, pe h r ileă ţ noastre), unde a fost preg tit s reprezinte Cele Cinci Republici în cadrulă ă unei misiuni diplomatice pe P mânt. ă

Tehnologia mar ian adoptase abia de curând no iunea de zborţ ă ţ spa ial cu oameni la bord. În trecut, aceasta p ruse, în ochii consiliilor deţ ă guvernare, o aventur cu totul necugetat , care risca s atrag aten iaă ă ă ă ţ ipoteticilor, era o consumatoare inutil de resurse şi solicita o produc ie peă ţ scar larg , care ar fi putut expulza substan e volatile neprev zute într-oă ă ţ ă

154

biosfer între inut cu meticulozitate şi extrem de vulnerabil . Mar ieniiă ţ ă ă ţ erau conservatori din fire şi zgârci i din instinct. Tehnologiile lor biologice,ţ puse în practic la scar redus , erau str vechi şi sofisticate, iar industriaă ă ă ă lor era superficial şi fusese deja suprasolicitat de explorarea cu nave f ră ă ă ă echipaj a lunilor minuscule şi inutile ale planetei.

Îns priveau de secole P mântul înf şurat de Turbion, f cândă ă ă ă specula ii. Ştiau c planeta întunecat era leag nul omenirii şi aflaser , caţ ă ă ă ă urmare a observa iilor telescopice şi a datelor memorate din informa iileţ ţ aduse de o arc PNE întârziat , c membrana care o înconjura eraă ă ă penetrabil . În elegeau natura temporal a Turbionului, cu toate c nu şiă ţ ă ă mecanismele care o generau. F cuser ra ionamentul c o c l torie de peă ă ţ ă ă ă Marte c tre P mânt, deşi fizic posibil , era dificil şi ineficient . La urmaă ă ă ă ă urmelor, P mântul era efectiv sta ionar. Un explorator lansat în întunecimeaă ţ terestr ar fi r mas captiv în interior vreme de milenii, chiar dac , după ă ă ă propriul lui calcul, ar fi plecat înapoi, spre cas , a doua zi. ă

Ulterior, astronomii vigilen i detectaser structurile asem n toareţ ă ă ă unor cutii, care se alc tuiau singure, f r grab , la sute de kilometriă ă ă ă deasupra polilor mar ieni – artefactele ipoteticilor, aproape identice cu celeţ asociate cu P mântul. Dup sute de mii de ani de singur tate netulburat ,ă ă ă ă Marte atr sese în cele din urm aten ia omnipotentelor creaturi f r chip cuă ă ţ ă ă care împ r ea sistemul solar. Concluzia se impunea de la sine: Marte aveaă ţ s fie în curând plasat sub o Membran Turbionar . Fac iuni cu influ— enă ă ă ă ţ ţă aduceau argumente în favoarea unei consult ri cu P mântul înv luit.ă ă ă Resursele s r c cioase au fost puse laolalt . A fost proiectat şi montat oă ă ă ă ă ă nav spa ial . Iar Wun Ngo Wen, un lingvist şi un savant pe deplină ţ ă familiarizat cu fragmentele înc existente ale istoriei şi ale limbajuluiă terestru, a fost mobilizat pentru a face c l toria – spre marea lui spaim . ă ă ă

Wun Ngo Wen s-a împ cat cu ideea posibilei sale mor i înc dină ţ ă perioada de antrenament, necesar pentru a face fa lipsei mişc rii şiă ţă ă sl birii impuse de un lung voiaj spa ial şi de rigorile mediului terestru, cu oă ţ gravita ie mai mare. Wun îşi pierduse majoritatea rudelor apropiate cu treiţ veri în urm , în timpul unei rev rs ri a fluviului Kirioloj – unul dintreă ă ă motivele pentru care se oferise voluntar pentru zbor şi pentru care fusese ales. Pentru el, riscul propriei mor i era o povar mult mai uşoar decât ar fiţ ă ă fost pentru majoritatea oamenilor de vârsta lui.

Nu era, totuşi, vorba despre un eveniment pe care îl aştepta cu ner bdare, spera s -l evite. S-a antrenat cu hot râre. S-a familiarizat cuă ă ă toate detaliile complexe legate de vehicul şi comportamentul s u. ă

Dac ipoteticii chiar înv luiau planeta, deşi nu-şi dorea un asemeneaă ă lucru, ar fi însemnat c avea o şans de a se reîntoarce nu într-o lumeă ă modificat în mod straniu de trecerea multor milioane de ani, ci în c minulă ă s u familiar, care îşi p stra amintirile şi mor ii, la ad post de trecereaă ă ţ ă timpului.

Cu toate astea c l toria de întoarcere nu era prev zut : navet luiă ă ă ă ă Wun era proiectat pentru un singur drum. Revenirea pe Marte r mânea laă ă bunul plac al p mântenilor, care ar fi trebuit s fie într-adev r foarteă ă ă generoşi, se gândea Wun, ca s -i ofere un bilet de întoarcere acas . ă ă

Aşa ajunsese Wun s savureze probabil ultima sa privire asupraă planetei Marte – inuturile plate, erodate de vânturi, de pe Bazalt Arid, şiţ

155

oraşul Odos din Epu-Epia –, înainte de a fi închis în compartimentul de zbor al rachetei în trepte, de fier şi ceramic brut , care l-a purtat prin spa iulă ă ţ cosmic.

A petrecut o mare parte a c l toriei într-o stare de letargie metabolică ă ă indus de medicamente, dar a trecut totuşi printr-un test de rezistenă ţă dificil şi epuizant. Membrana Turbionar mar ian a fost plasat în timp ceă ţ ă ă se afla pe drum şi, pe tot restul zborului, s-a sim it izolat, rupt, prinţ discontinuitate temporal , de ambele lumi umane: cea din fa a sa şi cea peă ţ care o l sase în urm . Oricât de îngrozitoare ar fi fost moartea, a meditat el,ă ă oare cât de mult putea s difere de acea linişte neîntrerupt , deă ă încredin area sa în deplina custodie a unei maşin rii minuscule, ce seţ ă pr buşea la nesfârşit printr-un vid inuman? Orele în care era într-adev ră ă conştient s-au împu inat, îsi c uta refugiul în vise şi în somnul indus. ţ ă

Nava lui, primitiv în multe privin e, dar echipat cu aparatur deă ţ ă ă orientare şi de naviga ie subtil şi inteligent , şi-a consumat cea mai mareţ ă ă parte a rezervelor de combustibil frânând pe o orbit înalt a P mântului.ă ă ă

Planeta de sub el era un neant întunecat, iar luna ei se rotea ca un disc imens. Sondele microscopice de pe navet au luat probe din zoneleă exterioare ale atmosferei, generând semnale de telemetrie din ce în ce mai deplasate c tre zona roşie a spectrului înainte de a disp rea în Turbion,ă ă furnizându-i minimum de date necesare pentru calculul unghiului de intrare. Nava sa spa ial era dotat cu un set de suprafe e de zbor, de frâneţ ă ă ţ aerodinamice şi de paraşute cu deschidere automat şi, cu ceva noroc, l-ară fi putut purta c tre suprafa a enormei planete, prin atmosfera dens şiă ţ ă turbulent , f r s fie nici pr jit, nici strivit. Dar multe depindeau de noroc.ă ă ă ă ă Mult prea multe, dup p rerea lui Wun. S-a scufundat într-o cuv cu gel deă ă ă protec ie şi a ini iat coborârea final , pe de-a-ntregul preg tit s -şiţ ţ ă ă ă întâmpine sfârşitul.

La trezire, Wun Ngo Wen şi-a v zut nava uşor pârlit în mijlocul a ceă ă mai r m sese dintr-un câmp plin de napi din sudul Manitobei, înconjurat deă ă b rba i cu o piele ciudat de palid şi de neted , dintre care unii purtauă ţ ă ă echipament de izolare biologic , dup cum l-a recunoscut. A ieşit din navetaă ă lui spa ial , cu inima b tându-i violent, cu muşchii ap sa i şi îndurera i deţ ă ă ă ţ ţ gravita ia teribil de puternic , cu pl mânii maltrata i de aerul dens şiţ ă ă ţ ap s tor, fiind luat rapid în custodie. ă ă

Şi-a petrecut urm toarea lun într-o sfer de plastic, plasat într-oă ă ă ă înc pere a Centrului de Boli Animale al Ministerului Agriculturii de pe Plumă Island, în largul coastelor Long Island din New York. În perioada aceea a înv at s vorbeasc o limb pe care nu o ştia decât din m rturiile scriseăţ ă ă ă ă r mase din Antichitate, exersându-şi mişc rile buzelor şi ale limbii pentru aă ă se deprinde cu modula iile bogate ale vocalelor ei şi perf ec ionându-şiţ ţ vocabularul, în timp ce se str duia s dea explica ii despre el însuşi în fa aă ă ţ ţ unor str ini zâmbitori sau intimidan i. ă ţ

A fost un r stimp dificil. P mântenii erau nişte fiin e palide, deşirate,ă ă ţ nicidecum aşa cum şi-i imaginase când descifra documentele str vechi.ă

Mul i erau tot atât de palizi ca stafiile, f cându-l s -şi reaminteascţ ă ă ă poveştile din Luna t ciunilor, care îl îngrozeau în copil rie. Aproape seă ă aştepta ca unul dintre ei s apar într-o noapte lâng patul s u, ca Huld dină ă ă ă

156

Phraya, cerându-i drept tribut o mân sau un picior. Avea vise agitate,ă urâte.

Din fericire, continua s fie în posesia abilit ilor sale de lingvist şi le-aă ăţ fost prezentat în curând unor oameni influen i, de o alt condi ie social ,ţ ă ţ ă care s-au dovedit mult mai ospitalieri decât custozii s i ini iali. Wun Ngoă ţ Wen a cultivat aceste prietenii utile, aşteptând cu r bdare momentulă potrivit pentru dezv luirea propunerii pe care o purtase, cu pre ul unuiă ţ asemenea efort individual şi comunitar, între cele dou lumi umane. ă

— Jason, am spus, când a ajuns, cu aproxima ie, în acest punct alţ nara iunii. Opreşte-te! Te rog! S-a întrerupt. ţ

— Ai vreo întrebare, Tyler? — Nici o întrebare. Doar c ... sunt atât de multe de asimilat. ă— Dar totul i se pare OK? M po i urm ri? Pentru c am de gând sţ ă ţ ă ă ă

mai repet povestea, şi nu numai o singur dat . Vreau s fie fluent . Eă ă ă ă fluent ? ă

— Curge frumos. Cui vrei s i-o spui?ă— Tuturor. Mass-mediei. O facem public . ă— Nu vreau s mai fiu un secret, a zis Wun Ngo Wen. N-am venit aiciă

ca s m-ascund. Am ceva de spus. A scos dopul sticlei cu ap plat . Vrei să ă ă ă bei, Tyler Dupree? Pare c i-ar prinde bine o gur de ap . ă ţ ă ă

Am luat sticla dintre degetele lui durdulii şi zbârcite şi am b ut cuă l comie. ă

— Aşadar, am spus, asta ne face fra i de ap ? Wun Ngo Wen a p rutţ ă ă nedumerit. Jason a râs zgomotos.

PATRU FOTOGRAFII DIN DELTA FLUVIULUI KIRIOLOJ

Este dificil s surprinzi demen a nealterat a vremurilor. ă ţ ăÎn unele zile, p rea aproape eliberatoare. Dincolo de m runta iluzieă ă

care ne inea loc de cer, soarele continua s se extind , stelele se mistuiauţ ă ă sau se n şteau, o planet moart fusese infuzat cu via şi evoluase c treă ă ă ă ţă ă o civiliza ie care rivaliza cu a noastr sau chiar o surclasa. În plan maiţ ă apropiat, guvernele c deau şi erau înlocuite, fiind la rândul lor date jos de laă putere, religiile, curentele filozofice şi ideologiile se modificau şi se contopeau, z mislind mutan i. ă ţ

Vechea noastr lume ordonat se surpa. Printre ruine creşteau lucruriă ă noi. Culegeam dragoste nepârguit şi îi savuram acreala: Molly Seagram mă ă

157

iubea, îmi închipuiam, pentru c eram disponibil. Şi de ce nu? Vara seă apropia de sfârşit, iar recolta era incert . ă

De mult r posata mişcare numit Noua Împ r ie începea s par atâtă ă ă ăţ ă ă clarv z toare, cât şi vizibil demodat , revolta ei timid împotriva vechiuluiă ă ă ă consens ecleziastic era o umbr a mai recentului şi mai irascibilului zelă religios. Cultele dionisiace înfloreau pretutindeni în lumea occidental ,ă dezgolite de pietatea şi de ipocrizia vechii NI – cluburi ale sexului, cu flamuri sau simboluri sacre. Nu priveau de sus sentimentul geloziei, ci îl îmbr işauăţ sau chiar îl transformau în spectacol: partenerii desconsidera i preferau sţ ă trag de aproape, cu pistoale de calibrul 45, l sând un trandafir roşu peă ă trupul victimei. Era suferin a, reconfigurat ca dram elisabetan . ţ ă ă ă

Dac s-ar fi n scut cu un deceniu mai târziu, Simon Townsend ar fiă ă putut da, din întâmplare, peste unul dintre aceste tipuri de spiritualitate gen Quentin Tarantino.

Dar eşecul NI îl l sase deziluzionat şi tânjind dup ceva mai simplu.ă ă Diane înc telefona din când în când, o dat pe lun , sau cam aşa ceva,ă ă ă când auspiciile erau favorabile şi Simon nu era acas , s m in la curentă ă ă ţ ă cu situa ia ei sau, pur şi simplu, s ne l s m în voia amintirilor, pe care leţ ă ă ă strângea gr mad , ca pe nişte t ciuni aprinşi, înc lzindu-se cu dogoarea lor.ă ă ă ă

Dup toate aparen ele, acas nu avea parte de prea mult c ldur ,ă ţ ă ă ă ă deşi situa ia ei financiar se îmbun t ise într-o oarecare m sur . Simon seţ ă ă ăţ ă ă ocupa de administrarea micii lor biserici independente, Templul Iordanului, fiind angajat cu norm întreag . Diane îşi lua slujbe temporare, cu specifică ă clerical, o activitate intermitent , care îI l sa adesea timp s se foiasc prină ă ă ă apartament sau s se furişeze la biblioteca local , unde citea c r i cu careă ă ă ţ Simon nu era de acord: romane contemporane, evenimente curente. Templul Iordanului, spunea, era o biseric a „detaş rii”, enoriaşii erauă ă încuraja i s închid televizorul şi s evite c r ile, ziarele şi alte manifest riţ ă ă ă ă ţ ă culturale efemere. Altminteri riscau s întâmpine în l area la Ceruri într-oă ă ţ stare impur . ă

Diane nu pleda niciodat în favoarea unor asemenea idei, nu-mi ineaă ţ niciodat predici, dar inea cont de ele, se ferea, cu grij , s le pun subă ţ ă ă ă semnul întreb rii. Uneori m f cea s -mi pierd r bdarea. ă ă ă ă ă

— Diane, i-am spus într-o noapte, tu chiar crezi toate chestiile astea?— Ce „chestii”, Tyler? — Ia alege: f r c r i în cas , ipoteticii ca agen i ai ă ă ă ţ ă ţ Celei de a Doua

Veniri. Tot rahatul sta. ă(Poate c b usem o bere în plus.) ă ă— Simon crede. — Nu te-am întrebat de el. — Simon e mai evlavios decât mine. Fapt pentru care îl invidiez. Ştiu

cum sun . ă Pune c r ile alea la gunoiă ţ , ca şi cum el ar fi monstruos, arogant. De fapt, e un act de umilin , un act de supunere. Simon i se d ruieşte luiţă ă Dumnezeu într-un mod în care eu nu pot.

— Norocosul!— Este norocos. N-ai cum s - i dai seama, dar e foarte liniştit. A g sită ţ ă

un soi de echilibru sufletesc. Poate privi Turbionul în fa zâmbind, pentru c se ştie mântuit. ţă ă

158

— Şi tu? Tu nu eşti mântuit ? A l sat o t cere îndelungat să ă ă ă ă c l toreasc pe linia telefonic dintre noi. ă ă ă ă

— Aş vrea s fi fost o întrebare simpl . Chiar aş vrea. M tot gândesc,ă ă ă poate aici nu e vorba de credin a mea. Poate credin a lui Simon e suficientţ ţ ă pentru amândoi. Destul de puternic pentru a m purta pe o scurt parte aă ă ă drumului. Adev rul e c el are foarte mult r bdare cu mine. Singurul lucruă ă ă ă pentru care ne cert m sunt copiii. Lui Simon i-ar pl cea s avem. Bisericaă ă ă ne încurajeaz . Şi eu îl în eleg, dar banii fiind atât de pu ini şi – ştii – lumeaă ţ ţ fiind aşa cum este...

— Nu e o decizie la care s fii constrâns . ă ă— Nu vreau s insinuez c el m constrânge. „Las asta în mâinile luiă ă ă ă

Dumnezeu”, îmi spune. Las-o în mâinile lui Dumnezeu şi se va sfârşi cu bine.

— Dar tu eşti prea inteligent s crezi. ă ă— Sunt oare? Oh, Tyler, sper c nu. Sper c nu e adev rat. ă ă ă

Molly, pe de alt parte, nu vedea nici o utilitate a „acestui rahată dumnezeiesc”. Fiecare femeie pentru sine, asta era filozofia ei. Mai ales, zicea, dac lumea îşi pierdea liniştea şi nici unul dintre noi n-avea să ă tr iasc mai mult de cincizeci de ani. ă ă

— N-am de gând s -mi petrec timpul stând în genunchi. ăEra o fire puternic . P rin ii ei avuseser o ferm de lapte. Îşiă ă ţ ă ă

pierduser zece ani judecându-se din cauza unui proiect de extragere aă petrolului dintr-un strat de gresie la marginea propriet ii lor, care leăţ otr vea încet terenul. În cele din urm , negociaser o în elegere în afaraă ă ă ţ tribunalului, cedându-şi ferma în schimbul unei sume suficient de mari ca s -şi asigure o pensie confortabil şi o educa ie decent pentru fiica lor.ă ă ţ ă Dar, spunea Molly, fusese genul de experien care f cea s apar b t turiţă ă ă ă ă ă pe fundul unui înger.

În privin a evolu iei peisajului social, nu o surprindeau prea multe.ţ ţ Într-o sear , st team în fa a televizorului, privind un reportaj despreă ă ţ revoltele din Stockholm. O adun tur de pescari de cod şi de radicaliă ă religioşi azvârleau c r mizi prin ferestre şi ardeau maşini. Elicoptereleă ă poli iei au bombardat mul imea cu spum pân când Gamla Stan a începutţ ţ ă ă s semene cu flegma unei Godzille tuberculoase. Am f cut o remarcă ă ă prosteasc , despre purtarea urât a oamenilor însp imânta i. ă ă ă ţ

— Haide, Tyler, chiar îi comp timeşti pe nemernicii ştia? ă ă— N-am spus asta, Molly. — Turbionul le d mân liber s distrug cl direa Parlamentului? Deă ă ă ă ă ă

ce, pentru c sunt însp imânta i? ă ă ţ— Nu e o scuz . E un motiv. N-au nici un viitor. Se cred condamna i. ă ţ— Condamna i la moarte. P i, bun venit în clubul condi iei umane. Eiţ ă ţ

vor muri, tu o s mori, eu o s mor – când anume nu a fost aşa? ă ă— Suntem muritori, dar pân acum ne consolam cu ideea c speciaă ă

uman va continua s existe dup moartea noastr . ă ă ă ă— Dar şi speciile sunt muritoare. Tot ce s-a schimbat e faptul c , dintr-ă

odat , asta nu mai e o perspectiv îndep rtat , dintr-un viitor ce os. Eă ă ă ă ţ posibil s murim împreun , într-un mod spectaculos, peste câ iva ani... dară ă ţ

159

pân şi asta nu e decât o posibilitate. S-ar putea ca ipoteticii s ne in înă ă ţ ă via mai mult decât atât. Pentru indiferent ce motiv de neîn eles. ţă ţ

— Asta nu te însp imânt ? ă ă— Ba da, sigur c da! Toat povestea m însp imânt . Dar nu e ună ă ă ă ă

motiv s ies în strad şi s omor oameni. ă ă ăŞi-a fluturat mâna c tre televizor. Cineva aruncase o grenad înă ă

Riksdag. — Un gest din cale-afar de stupid. Nu rezolv nimic. E o manifestareă ă

hormonal . Comportament simian. ă— Nu po i pretinde c nu te afecteaz . ţ ă ăA început s râd , ceea ce m-a surprins. ă ă— Nu... sta-i stilul t u, nu al meu. ă ă— Oare? Şi-a retras brusc capul, dar şi-a reluat imediat pozi ia,ţ

privindu-m fix, aproape sfid tor. ă ă— Felul în care pretinzi întotdeauna c - i p strezi calmul în privin aă ţ ă ţ

Turbionului. Într-un fel, î i p strezi calmul în privin a familiei Lawton. Ei teţ ă ţ folosesc, te ignor , iar tu zâmbeşti de parc ar fi starea natural a lucrurilor.ă ă ă

M-a privit, în aşteptarea unei reac ii. Eram prea înc p ânat s -i oferţ ă ăţ ă una.

— Cred, pur şi simplu, c sunt moduri mai bune de a- i duce traiulă ţ pân la sfârşitul lumii. ă

Dar n-a putut s spun care erau. ă ă

Toat lumea care lucra la Periheliu semnase, la angajare, un acord deă confiden ialitate şi trecuser m, cu to ii, printr-o verificare de rutin , primindţ ă ţ ă o aprobare din partea Departamentului de Securitate Intern . Eram discre iă ţ şi în elegeam necesitatea de a p stra con inutul discu iilor la nivel înalt înţ ă ţ ţ interiorul cl dirii. Orice scurgere de informa ii putea speria comiteteleă ţ Congresului, putea deranja prieteni influen i, putea descuraja finan atorii. ţ ţ

Dar acum în complex locuia un mar ian, cea mai mare parte a aripiiţ de nord fusese transformat în apartamente pentru Wun Ngo Wen şi agen iiă ţ lui, iar sta era un secret greu de p strat. ă ă

Oricum, nu mai putea fi p strat prea mult vreme. ă ăLa data sosirii lui Wun în Florida, o mare parte a elitei din D.C. şi mai

mul i conduc tori ai altor state ştiau totul despre el. Departamentul de Statţ ă îi garanta un statut legal ad-hoc şi pl nuia s -l prezinte pe plan interna ională ă ţ la momentul potrivit. Oamenii lui de leg tur îl preg teau deja pentruă ă ă inevitabila frenezie alimentat de mass-media. ă

Poate c sosirea lui ar fi trebuit abordat într-un mod diferit. Ar fiă ă putut fi preluat de Na iunile Unite, prezen a lui fiind adus imediat laţ ţ ă cunoştin a publicului. Administra ia Garland nu avea cum s nu fie învinuitţ ţ ă ă pentru c -l ascundea. Partidul Creştin Conservator sugera deja că ă „administra ia ştie mai multe decât spune despre rezultatele proiectului deţ terraformare”, sperând s îl stârneasc pe preşedinte sau s -l fac s deaă ă ă ă ă ocazia de a fi criticat Lomax, succesorul s u desemnat. Criticile aveau să ă apar , în mod inevitabil, dar Wun îşi exprimase dorin a de a nu fiă ţ transformat într-un subiect al campaniei electorale.

160

Voia s apar în public, dar avea s aştepte pân în noiembrie,ă ă ă ă spunea el, pentru a-şi anun a prezen a. ţ ţ

Dar aceasta nu era decât cel mai evident dintre secretele care îi înconjurau sosirea. Mai existau şi altele. Erau exact ce trebuia pentru o vară stranie la Periheliu.

În luna august, Jason m-a chemat în aripa de nord. Ne-am întâlnit în biroul lui, adev ratul birou, nu setul de înc peri mobilate cu gust, în careă ă primea vizitatorii oficiali şi presa: un cub f r ferestre, cu un birou şi oă ă canapea. Instalat pe scaun, între teancuri de reviste ştiin ifice, purtând blugiţ Levi's şi un tricou murdar de bumbac, ar ta de parc ar fi crescut din aceaă ă dezordine, ca o legum hidroponic . Transpira. ă ă

Nu era niciodat un semn bun în ce-l privea. ă— Îmi pierd din nou picioarele, a spus. Am f cut loc pe canapea, m-am aşezat şi am aşteptat s intre înă ă

am nunte. ă— De vreo dou s pt mâni, am avut crize neînsemnate. Simptomeleă ă ă

obişnuite, furnic turi şi în ep turi diminea a. Înc m pot descurca. Dară ţ ă ţ ă ă persist . ă

De fapt, se înr ut esc. M-am gândit c poate e necesar s schimb mă ăţ ă ă ă tratamentul.

Poate c da. În realitate, nu-mi pl cea ce îi f cuser medicamentele.ă ă ă ă Ajunsese s ia zilnic un pumn de pastile : stimulatoare ale mielinei pentru aă încetini ritmul pierderilor de esut nervos, amplificatori neurali pentru aţ ajuta creierul s reconecteze zonele lezate şi o medica ie suplimentar ,ă ţ ă pentru tratamentul efectelor-secundare ale medicamentelor primare. Puteam s m rim doza? Era posibil. Dar procedeul avea un plafon deă ă toxicitate care se apropiase deja în mod alarmant. Pierduse din greutate şi mai pierduse ceva, poate de o mult mai mare importan : un anumitţă echilibru emo ional. Jase vorbea mai repede decât înainte şi nu mai zâmbeaţ atât de des. În vreme ce cândva p ruse pe deplin st pân pe propriul s uă ă ă corp, acum avea mişc ri de marionet – când se întindea dup o can ,ă ă ă ă mâna greşea inta şi se poticnea, retr gându-se pentru o a doua încercare. ţ ă

— În orice caz, am spus, trebuie s cerem p rerea doctoruluiă ă Malmstein.

— Nu am absolut nici o posibilitate de a pleca de aici timp suficient de îndelungat ca s ajung la el. ă

Lucrurile s-au schimbat, dac n-ai b gat seam . Ne putem rezuma laă ă ă o consulta ie telefonic ? ţ ă

— Poate. O s -ntreb. ă— Între timp, po i s -mi faci o alt favoare? ţ ă ă— Care, Jase? — Explic lui Wun în ce const problema mea. Caut vreo două ă ă ă

manuale despre subiectul sta pentru el. ă— Manuale de medicin ? De ce, e doctor? ă— Nu tocmai, dar a adus cu el o mul ime de informa ii. Ştiin eleţ ţ ţ

biologice mar iene sunt cu mult mai avansate fa de ale noastre. (A spusţ ţă asta cu un zâmbet strâmb, pe care n-am fost în stare s -l interpretez.) E deă p rere c m-ar putea ajuta. ă ă

— Vorbeşti serios?

161

— Foarte serios. Înceteaz s pari atât de şocat. O s vorbeşti cu el?ă ă ă Un om de pe o alt planet . Un om cu o sut de mii de ani de istorieă ă ă mar ian în spatele. ţ ă

— Sigur! am spus. E un privilegiu s vorbesc cu el. Dar... ă— Atunci o s aranjez întâlnirea. ă— Dar dac are acel gen de cunoştin e medicale care pot trata efectivă ţ

SMA, e nevoie s ia leg tura cu medici mai pricepu i decât mine. ă ă ţ— Wun a adus cu el enciclopedii întregi. Avem deja oameni care trec

în revist arhivele mar iene, o parte dintre ele, oricum, în c utarea unoră ţ ă informa ii utile, medicale sau de alt tip. sta nu e decât un aspect colateral. ţ Ă

— Sunt surprins c -şi poate face timp pentru un aspect colateral. ă— Se plictiseşte mult mai des decât i-ai putea închipui. Simte,ţ

totodat , lipsa unor prieteni. M-am gândit c i-ar putea face pl cere să ă ă ă petreac pu in timp în compania cuiva care nu-l consider nici un mântuitor,ă ţ ă nici o amenin are. Privind lucrurile pe termen scurt, aş vrea totuşi s discu iţ ă ţ cu Malmstein.

— Sigur c da. ă— Sun de la tine de acas , bine? Nu mai am încredere în telefoaneleă ă

de aici. A zâmbit ca şi cum ar fi spus ceva amuzant.

În vara aceea, f ceam uneori plimb ri pe plaja public , aflat deă ă ă ă cealalt parte a autostr zii, vizavi de cas . ă ă ă

Nu era cine ştie ce plaj . Un banc lung de nisip, neamenajat, protejată împotriva eroziunii şi devenit inutil pentru surfişti. În dup -amiezile fierbin i,ă ţ motelurile vechi îl priveau cu ochi sticloşi şi câ iva turişti preocupa i îşiţ ţ sp lau picioarele în valuri. ă

Am coborât spre ap şi m-am aşezat pe o pasarel fierbinte de lemn,ă ă suspendat deasupra ierbii stufoase, privind norii care se grupau în preajmaă liniei orizontului estic şi m-am gândit la vorbele lui Molly, dup a c reiă ă p rere eu m pref ceam c -mi p strez calmul în privin a Turbionului (şi aă ă ă ă ă ţ familiei Lawton), simulând un echilibru sufletesc pe care era imposibil s -lă de in. ţ

Nu ineam s-o contrazic. Poate c aşa ap ream în ochii ei. ţ ă ă„Turbionul” era un nume idiot, dar inevitabil, pentru ce i se f cuseă

P mântului. Însemna c era un termen fizic eronat, nimic nu se învârtejea,ă ă nu se rotea cu mai mult for sau mai repede decât pân atunci, dar era oă ţă ă metafor abil . În realitate, P mântul era mai stabil decât fusese vreodat .ă ă ă ă Dar nu crea senza ia c se roteşte, sc pat de sub control? Ba da, într-unţ ă ă sens foarte important. Trebuia s te ag i de ceva, altminteri alunecai înă ăţ uitare.

Aşa c poate eu m ag am de familia Lawton, nu doar de Jason şiă ă ăţ Diane, ci de întreaga lor lume, de Casa Mare şi de Casa Mic , de loialit ileă ăţ copil riei pierdute. ă

Poate c era singurul mâner de care m puteam prinde. ă ăŞi poate c nu era neap rat un lucru r u. Dac Moll avea dreptate,ă ă ă ă

atunci cu to ii trebuia s ne ag m de ceva, altfel eram pierdu i. Diane seţ ă ăţă ţ ag ase de religie, Jason se ag ase de ştiin . ăţ ăţ ţă

162

Iar eu m ag asem de Jason şi de Diane. ă ăţAm plecat de pe plaj când s-au apropiat norii, una dintre furtunileă

inevitabile din dup -amiezile de sfârşit de august, cu partea estic a ceruluiă ă tulburat de fulgere, cu ploaia începând s biciuiasc balcoanele hotelurilor,ă ă ă vopsite în culori triste, pastelate.

Când am ajuns acas , aveam hainele ude. A fost nevoie de ore întregiă ca s se usuce în aerul umed. Furtuna a încetat dup c derea serii, dar aă ă ă l sat în urm o nemişcare fetid , aburind . ă ă ă ă

Molly a trecut pe la mine dup cin şi am desc rcat un film recent,ă ă ă una dintre dramele victoriene de salon dup care se d dea în vânt. După ă ă film, s-a dus la buc t rie s prepare ceva de b ut, în timp ce eu l-am sunată ă ă ă pe David Malmstein de la telefonul din camera de oaspe i. A spus c ar fiţ ă vrut s -l vad pe Jase „imediat ce e posibil”, dar c , dup p rerea lui, era înă ă ă ă ă regul s m rim pu in dozele, atâta timp cât şi eu, şi pacientul eram cuă ă ă ţ ochii în patru, urm rind apari ia oric rei reac ii nepl cute. ă ţ ă ţ ă

Am pus receptorul în furc , am ieşit din înc pere şi am g sit-o peă ă ă Molly pe coridor, cu câte un pahar în fiecare mân şi cu o expresieă nedumerit pe chip. ă

— Unde ai disp rut? ă— Am dat doar un telefon. — Ceva important? — Nu. — Verificarea st rii unui pacient? ă— Ceva de genul sta, am spus. ăÎn cursul urm toarelor câteva zile, Jase a aranjat o întâlnire între mineă

şi Wun Ngo Wen, la Periheliu, în apartamentul celui din urm . ăAmbasadorul mar ian locuia într-o camer pe care o mobilase dupţ ă ă

placul s u, alegând din cataloage. Se oprise la mobile de r chit relativă ă ă uşoare, joase. Linoleumul podelei era acoperit cu o carpet minuscul . Ună ă computer era aşezat pe un birou simplu, din lemn negeluit de pin. Existau şi câteva corpuri de bibliotec , asortate cu biroul. Se p rea c , în materie deă ă ă decora iuni, mar ienii şi studen ii proasp t c s tori i aveau aceleaşi gusturi.ţ ţ ţ ă ă ă ţ

I-am adus lui Wun lucr rile ştiin ifice pe care le dorea: dou c r iă ţ ă ă ţ despre etiologie şi despre tratamentul sclerozei multiple, plus o serie de articole disparate despre SMA, extrase din JAMA. În viziunea actual , SMAă era, de fapt, cu totul altceva decât SM, era o boal în întregime diferit , oă ă dereglare generalizat cu simptome asem n toare cu ale SM şi implica oă ă ă degradare similar a tecilor de mielin care protejeaz esutul nervos uman.ă ă ă ţ SMA se deosebea prin severitatea ei, prin evolu ia rapid şi prin rezisten aţ ă ţ fa de tratamentele standard. Wun a spus c boala nu-i era cunoscut , darţă ă ă c avea s caute informa ii în arhive. ă ă ţ

I-am mul umit, dar am ridicat o obiec ie evident : nu era doctor, iarţ ţ ă fiziologia mar ienilor era în mod v dit diferit , chiar dac g sea unţ ă ă ă ă tratament potrivit, avea s dea rezultate în cazul lui Jason? ă

— Nu suntem chiar atât de diferi i cum i-ai putea imagina. Unul dintreţ ţ primele lucruri pe care l-au f cut specialiştii voştri a fost s -mi secven iezeă ă ţ genomul. Nu se deosebeşte de al vostru.

— N-am spus-o ca pe o ofens . ă

163

— Nu m simt ofensat. O sut de mii de ani reprezint o perioadă ă ă ă îndelungat de separare, suficient de lung pentru ceea ce biologii numescă ă o speciere.

Totuşi, întâmplarea face ca semenii mei şi ai voştri s fie pe deplină interfertili. Diferen ele evidente dintre noi sunt adapt ri superficiale la unţ ă mediu mai r coros şi mai uscat. ă

Vorbea cu o autoritate care contrasta cu dimensiunile sale. Vocea îi era ceva mai înalt decât a unui adult obişnuit, dar nu avea nimic juvenil,ă era ritmat , aproape feminin , dar p rea întotdeauna a unui om de stat. ă ă ă

— Chiar şi aşa, exist o serie de probleme poten iale, dac vorbimă ţ ă despre un tratament care n-a trecut printr-un proces de aprobare oficial . ă

— Sunt sigur c Jason va fi dispus s aştepte aprobarea. Dar boala luiă ă s-ar putea s nu fie la fel de r bd toare. ă ă ă

Aici Wun şi-a ridicat mâna, anticipând alte obiec ii. ţ— Las -m s citesc ce mi-ai adus. Apoi o s relu m discu ia. ă ă ă ă ă ţPe urm , problema presant fiind dat deoparte, m-a rugat s r mână ă ă ă ă

şi s st m de vorb . Am fost flatat, în ciuda straniet ii sale, prezen a luiă ă ă ăţ ţ Wun avea ceva reconfortant, o tihn molipsitoare. S-a l sat pe sp tarulă ă ă scaunului de r chit prea mare pentru el, cu picioarele b l b nindu-se, şi aă ă ă ă ă ascultat cu aparent fascina ie o relatare rapid , schi at , a vie ii mele. ă ţ ă ţ ă ţ

Mi-a pus vreo dou întreb ri despre Diane („Jason nu vorbeşte preaă ă mult despre familia lui.”) şi mai multe despre facultatea de medicină (conceptul disec rii cadavrelor era nou pentru el, s-a înfiorat când i-amă povestit – la fel ca majoritatea oamenilor).

Când l-am întrebat despre via a lui, a întins mâna c tre o geant deţ ă ă um r, de culoare gri, pe care o avea la îndemân , şi a scos o serie deă ă imagini tip rite, de fotografii pe care le adusese cu el ca fişiere digitale. ă

Patru fotografii de pe Marte. — Doar patru? A ridicat din umeri. — Nici un num r nu e destul de mare ca s înlocuiasc memoria.ă ă ă

Bineîn eles c în arhivele oficiale e mult mai mult material vizual. Astea suntţ ă ale mele. Personale. Vrei s le vezi? ă

— Da, sigur c da. ăMi le-a întins. Fotografia 1: O cas . În ciuda arhitecturii stranii, techno-retro, era,ă

evident, un s laş omenesc, scund şi rotunjit, ca un model de por elan ală ţ unei colibe acoperite cu iarb . Cerul era de un turcoaz str lucitor sau celă ă pu in aşa îl redase imprimanta. Orizontul era bizar de aproape, dar de oţ form geometric plat , împ r it în dreptunghiurile pierdute în dep rtare aleă ă ă ă ţ ă unor parcele cultivate, o recolt pe care n-am reuşit s-o identific, dar careă era prea c rnoas ca s fie grâu sau porumb şi prea înalt pentru l ptuciă ă ă ă ă sau varz . În prim-plan erau doi mar ieni adul i, b rbat şi femeie, cu expresiiă ţ ţ ă amuzant de sobre. Gotic mar ian. Tot ce-i mai lipsea era o furc pentru fânţ ă şi semn tura lui Grant Wood. ă

— Mama şi tat l meu, a spus Wun, cu simplitate. ăFotografia 2: „Eu însumi copil.” Asta era uimitoare. Pielea extraordinar

de ridat a mar ienilor, mi-a explicat Wun, apare la pubertate. ă ţLa o vârst de aproximativ şapte ani tereştri, Wun avea un chip netedă

şi zâmbitor. Ar ta ca un copil de pe p mânt, cu toate c nu-l puteamă ă ă

164

încadra în nici o etnie: p r blond, piele de culoarea cafelei, nas sub ire şiă ţ buze generoase. St tea în ceea ce, la prima vedere, p rea s fie un parcă ă ă tematic excentric, dar care era, mi-a spus Wun, un oraş mar ian. O pia .ţ ţă Tarabe cu alimente şi magazine, cl diri construite din acelaşi materială asem n tor cu por elanul folosit pentru casa fermei, în nuan e ip toare aleă ă ţ ţ ţ ă culorilor de baz . Strada din spate era aglomerat , plin de maşini uşoare şiă ă ă de pietoni. Printre cl dirile înalte se z rea un singur petic de cer, dar pân şiă ă ă acolo fuseser surprinse câteva vehicule în trecere, cu palele în mişcare deă rota ie p rând un oval ce os, estompat. ţ ă ţ

— Pari fericit, am spus. — Oraşul se cheam Voy Voyud. În ziua aceea, am venit de la ar , să ţ ă ă

facem cump r turi. Pentru c era prim var , p rin ii mei m-au l sat să ă ă ă ă ă ţ ă ă cump r ă murkuzi.

Creaturi m runte. Broscu e, ca animale de companie, în sacoşa peă ţ care o in – vezi? Wun strângea în mân o sacoş de pânz , care avea nişteţ ă ă ă umfl turi misterioase. ă Murkuzi.

— Tr iesc numai câteva s pt mâni. Dar ou le lor sunt delicioase. ă ă ă ăFotografia 3: Era o vedere panoramic . În plan apropiat: o alt casă ă ă

mar ian , o femeie într-un caftan multicolor (so ia lui Wun, mi-a explicat) şiţ ă ţ dou feti e frumoase, cu pielea neted , în rochii-sac, chihlimbarii (fiicele lui).ă ţ ă Fotografia fusese f cut de la în l ime, în spatele casei se vedea un întregă ă ă ţ peisaj semirural.

Câmpii verzi, ml ştinoase, savurând c ldura soarelui sub un alt ceră ă turcoaz. Terenul agricol era parcelat de drumuri supraîn l ate, pe careă ţ circulau câteva vehicule p tr oase, iar printre lanuri se z reau maşiniă ăţ ă agricole, combine negre, pline de gra ie. La orizont, acolo unde convergeauţ drumurile, era un oraş, acelaşi oraş, a spus Wun, de unde îşi cump raseă murkuzi în copil rie. Voy Voyud, capitala provinciei Kirioloj, cu turnurile saleă cu terase amplasate dup un model încâlcit şi de o în l ime specifică ă ţ ă gravita iei sc zute. ţ ă

— În poza asta, se vede cea mai mare parte a deltei din Kirioloj. Fluviul era o panglic albastr , scurgându-se într-un lac de culoareaă ă

cerului. Oraşul Voy Voyud fusese construit pe un teren mai înalt, coroana erodat a unui vechi crater de impact, m-a l murit Wun, cu toate c mie miă ă ă se p rea un şir de dealuri scunde, obişnuite. Punctele negre de pe lacul dină dep rtare ar fi putut fi b rci sau barje. ă ă

— E un loc frumos, am spus. — Da. — Peisajul, dar şi familia ta. — Da. Ochii lui i-au întâlnit pe ai mei. Au murit. — Ah, îmi pare r u s aflu. ă ă— Au murit acum câ iva ani, în timpul unei inunda ii masive. Ultimaţ ţ

fotografie, vezi? E acelaşi loc, dar imediat dup dezastru. ăLa sfârşitul unui îndelungat anotimp secetos, o furtun monstruoasă ă

v rsase cantit i record de ap pe pantele Mun ilor Solitari. Cea mai mareă ăţ ă ţ parte a ploii se scursese, ca printr-o pâlnie, în albiile secate ale afluen ilorţ fluviului Kirioloj. Marte terraformat era, în anumite privin e, o lume încţ ă tân r , cu cicluri hidrologice înc nestabilizate, cu peisajele schimbându-i-seă ă ă cu repeziciune, pe m sur ce apele curg toare rearanjau praful antic şiă ă ă

165

regolitul. Rezultatul unei ploi puternice, neaşteptate, era un soi de şlam de oxid roşu, mâlos, care vâjâia în josul albei Kiriolojului, n pustindu-se în deltă ă ca un m rfar fluid. ă

Fotografia 4: Urm rile. Din casa lui Wun nu mai r m sese decâtă ă ă funda ia şi un singur perete, în l ându-se ca nişte cioburi de ceramic înţ ă ţ ă mijlocul unei întinderi haotice de mâl, moloz şi pietre. Oraşul îndep rtat deă pe dealuri era neatins, dar terenurile fertile ale fermelor fuseser îngropate.ă Cu excep ia unui lic r de ap maronie din zona lacului, vedeam o planetţ ă ă ă Marte aproape rec zut în starea sa virgin , un regolit f r via . Mai multeă ă ă ă ă ţă vehicule planau în în l imi, probabil în c utarea supravie uitorilor. ă ţ ă ţ

— Petrecusem o zi în zona joas a dealurilor şi am venit acas să ă ă g sesc asta. S-au pierdut foarte multe vie i, nu doar ale familiei mele. Aşaă ţ c p strez aceste patru fotografii ca s -mi aduc aminte de unde vin. ă ă ă ă

Şi de ce nu m mai pot întoarce. ă— Trebuie s fi fost de nesuportat. ă— M-am împ cat. În m sura în care o poate face cineva. În momentulă ă

când am p r sit Marte, delta fusese regenerat . Bineîn eles c nu mai eă ă ă ţ ă cum a fost. Dar e vie, fertil , productiv . ă ă

Nu p rea dornic s spun mai multe. ă ă ăAm privit din nou primele imagini, reamintindu-mi la ce anume mă

uitam. Nu erau imagini fanteziste, generate de computer, ci nişte fotografii obişnuite.

Fotografiile unei alte lumi. Fotografii de pe Marte, o planet populată ă timp îndelungat de propria noastr imagina ie temerar . ă ţ ă

— Nu e Burroughs, cu siguran nu Wells, poate pu in Bradbury... ţă ţWun şi-a încruntat fruntea deja puternic încre it . ţ ă— Îmi cer scuze, nu cunosc aceste cuvinte. — Sunt scriitori. Autorii unor fic iuni, care au scris despre planetaţ

voastr . ăOdat ce i-am împ rt şit ideea c anumi i scriitori îşi imaginaser ună ă ă ă ţ ă

Marte viu cu mult înainte de actuala terraformare, Wun a fost fascinat. — Ar fi posibil s citesc textele astea? Şi s vorbim despre ele laă ă

urm toarea ta vizit ? ă ă— Sunt flatat. Eşti sigur c î i po i permite s le acorzi timp? Probabilă ţ ţ ă

c mai mul i şefi de state ar dori foarte mult s - i vorbeasc . ă ţ ă ţ ă— Sunt sigur c doresc. Dar pot s aştepte. ă ăI-am spus c eu aşteptam cu ner bdare urm toarea noastr discu ie. ă ă ă ă ţÎn drum spre cas am f cut o incursiune într-un anticariat şi, înă ă

diminea a urm toare, i-am livrat lui Wun, sau mai bine zis tipului taciturnţ ă care îi p zea apartamentul, un pachet cu volume broşate: ă R zboiul lumilor,ă Prin esa mar ian , Cronicile mar iene, Str in în ar str in , Marte Roşuţ ţ ă ţ ă ţ ă ă ă .

N-am mai auzit nimic despre el vreme de dou s pt mâni. ă ă ăConstruc ia noilor facilit i de la Periheliu continua. Pe la sfârşitul luiţ ăţ

septembrie, acolo unde fuseser pini pitici şi palmieri evantai zdren ui i seă ţ ţ afla o funda ie masiv de beton, un ansamblu imens de grinzi de o el şi deţ ă ţ ev rie de aluminiu. ţ ă

Molly auzise c era vorba de un laborator militar şi c peste oă ă s pt mân urma s soseasc aparatura de refrigerare. (Înc o cin laă ă ă ă ă ă ă Champs, cu cei mai mul i dintre clien i holbându-se la zbenguiala peştilorţ ţ

166

lance de pe ecranul cu plasm de dimensiunea unui panou de afişaj, în timpă ce noi ne împ r eam aperitivele într-un col îndep rtat şi întunecos.) ă ţ ţ ă

— De ce avem nevoie de aparatur de laborator, Tyler? Periheliu seă ocup numai de cercet ri spa iale şi de Turbion. Nu în eleg. ă ă ţ ţ

— Nu ştiu. Nimeni nu vorbeşte. — L-ai putea întreba pe Jason, într-una dintre dup -amiezile pe care leă

petreci în aripa de nord. Îi povestisem c discutasem cu Jase, nimic despre ambasadorulă

mar ian. ţ— Nu sunt autorizat s am acces la genul sta de secrete. ă ăBineîn eles c nici ea nu era. ţ ă— Încep s m gândesc c n-ai încredere în mine. ă ă ă— Respect doar regulamentul, Moll. — Sigur, a spus. Eşti genul sta de sfânt. ăWilson Jason mi-a f cut o vizit pe neaşteptate, din fericire într-oă ă

sear când Molly nu era la mine, ca s discut m despre medicamentele lui.ă ă ăI-am povestit ce spusese Malmstein, c era probabil în ordine să ă

m rim dozajul, dac acordam aten ie efectelor secundare. Boala nu avea oă ă ţ evolu ie sta ionar şi exista o limit concret a gradului în care îi puteamţ ţ ă ă ă suprima simptomele. Nu voiam s spun c soarta lui era pecetluit , ci doară ă ă c , mai curând sau mai târziu, avea s fie nevoit s abordeze lucrurile într-oă ă ă alt manier – mai degrab s se acomodeze cu boala, decât s -ncerce s oă ă ă ă ă ă suprime. (Dincolo de asta se afla un alt prag, pe care nici unul dintre noi nu l-a adus în discu ie: invaliditatea total şi demen a.) ţ ă ţ

— În eleg, a spus Jason. ţSt tea pe un scaun de lâng fereastr , picior peste picior, privindu-şi,ă ă ă

din când în când, imaginea reflectat în geam. ă— Mai am nevoie de câteva luni. — Câteva luni pentru ce? — S tai craca de sub picioarele lui E.D. Lawton. ăM-am holbat la el. Am crezut c era o glum . ă ăNu zâmbea. — Trebuie s - i explic? ă ţ— Da, dac vrei s pricep ceva. ă ă— Eu şi E.D. avem p reri diferite în ceea ce priveşte viitorulă

Periheliului. Dup p rerea lui, Periheliul exist ca s sus in industriaă ă ă ă ţ ă aerospa ial . Aici se opresc lucrurile şi aici s-au oprit întotdeauna. ţ ă

N-a crezut niciodat c am putea face ceva în privin a Turbionului. ă ă ţJason a ridicat din umeri. — Are dreptate, aproape cu certitudine, în sensul c nu-l putem opri.ă

Dar asta nu-nseamn c nu l-am putea în elege. Nu putem purta un r zboiă ă ţ ă împotriva ipoteticilor, în nici un mod semnificativ, dar putem organiza o mic gheril ştiin ific . sta e rostul sosirii lui Wun. ă ă ţ ă Ă

— Nu te pot urm ri. ă— Wun nu e doar un ambasador al bunelor inten ii interplanetare. Aţ

venit aici având un plan, a venit s propun o aventur întreprins înă ă ă ă colaborare, care ne-ar putea oferi indicii despre ipotetici, de unde vin, ce vor, ce fac cu ambele planete. Ideea e recep ionat în mai multe feluri. E.D.ţ ă încearc s-o intuiasc locului cu harponul, nu crede c ne e de vreun folosă ţ ă ă

167

şi crede c ne risc m capitalul politic, atât cât ne-a mai r mas după ă ă ă terraformare.

— Aşa c îl sapi? ăJason a oftat. — Ştiu c pare o cruzime, dar E.D. nu în elege c vremea lui a fost şi aă ţ ă

trecut. Tat l meu reprezint exact ce avea nevoie lumea acum dou zeci deă ă ă ani. Îl admir. A realizat lucruri uimitoare, de necrezut. Funda ia Periheliu n-arţ fi existat dac el nu i-ar fi pus pe politicieni pe jar. Una dintre ironiileă Turbionului sunt consecin ele pe termen lung ale geniului lui E.D., care s-auţ întors acum împotriva lui – dac E.D. n-ar fi existat, n-ar fi existat nici Wună Ngo Wen. Nu m-am angajat într-un soi de lupt a lui Oedip. Ştiu exact cine eă tat l meu şi ce face. Se simte acas pe coridoarele puterii, Garland eă ă partenerul lui de golf.

Grozav. Dar, în acelaşi timp, e prizonier. E prizonierul vederilor sale înguste. Zilele lui de vizionar s-au încheiat. Îi displace planul lui Wun pentru c n-are încredere în tehnologie – nu-i place nimic c ruia nu-i poateă ă descoperi principiul de func ionare, nu-i place c mar ienii st pânescţ ă ţ ă tehnologii pe care noi abia începem s le intuim. Şi detest faptul c eu suntă ă ă de partea lui Wun. Eu şi, aş putea ad uga, noua genera ie de persoaneă ţ influente din D.C., inclusiv Preston Lomax, care ar putea fi noul preşedinte. E.D. s-a pomenit, dintr-odat , în mijlocul unor oameni pe care nu-i poateă manipula. Oameni mai tineri, oameni care au asimilat Turbionul într-un mod în care n-a f cut-o niciodat genera ia lui. Oameni ca noi, Tyler. ă ă ţ

Am fost uşor flatat şi uşor alarmat de includerea mea în acel pronume.

— Iei asupra ta foarte multe, nu-i aşa? Mi-a aruncat o privire t ioas . ă ă— Fac exact ce m-a înv at E.D. înc de la naştere. Nu şi-a dorităţ ă

niciodat un fiu, şi-a dorit un moştenitor, un ucenic. A luat decizia cu multă înainte de Turbion, Tyler. A ştiut exact cât de inteligent eram şi cum anume voia s m folosesc de inteligen a mea. Iar eu am mers al turi de el. Amă ă ţ ă cooperat chiar şi dup ce m-am maturizat suficient ca s pricep ce punea laă ă cale. Aşa c , iat -m aici, un produs al lui E.D. Lawton: obiectul ar tos,ă ă ă ă ra ional, neinteresat de sex şi tolerant fa de mass-media pe care-l ai înţ ţă fa a ochilor. Imagine vandabil , o anumit perspicacitate intelectual , niciţ ă ă ă urm de devotament fa de orice nu începe şi nu se termin cu Periheliu.ă ţă ă Dar în contractul sta a existat întotdeauna o mic anex , chiar dac luiă ă ă ă E.D. îi place s-o dea uit rii. Un „moştenitor” implic o „succesiune”. Ceea ceă ă înseamn c , la un moment dat, hot rârile mele trebuie s le înlocuiasc peă ă ă ă ă ale lui. Ei bine, clipa aceea a sosit.

Oportunitatea care ni s-a ivit în fa e prea important ca s-o rat m. ţă ă ăAm observat c îşi încleştase pumnii şi c îi tremurau picioarele, dară ă

era vorba de intensitatea emo iilor sau de un simptom al bolii? Din aceeaşiţ perspectiv , în ce m sur era monologul lui autentic şi în ce m sur eraă ă ă ă ă produsul neurostimulantelor pe care i le prescrisesem?

— Pari speriat, a spus. — Mai exact, despre ce tehnologie mar ian vorbim aici? A zâmbitţ ă

larg.

168

— Una într-adev r foarte inteligent . Cvasibiologic . De dimensiuniă ă ă extrem de reduse. În esen , bucle de feedback molecular autocatalitice, cuţă o eventual posibilitate de programare introdus în procedura deă ă reproducere.

— În englez , Jase, te rog. ă— Replicatori artificiali minusculi. — Fiin e vii? ţ— Într-un anumit sens, da. Fiin e vii artificiale, pe care le putem lansaţ

în spa iu. ţ— Şi ce fac, de fapt, Jase? Zâmbetul lui s-a l rgit. ă— Îngurgiteaz ghea , a spus, şi defecheaz informa ii. ă ţă ă ţ

ANNO DOMINI 4 x 109

Am traversat cei câ iva metri de p mânt b t torit, de care se ag auţ ă ă ă ăţ petice zgrun uroase de asfalt uzat, am ajuns la un val de p mânt şi amţ ă alunecat în josul lui, zgomotos, cu tot cu valizele pline cu haine modeste, cu însemn ri scrise de mân , cu fişiere digitale şi cu medicamente mar iene.ă ă ţ Am aterizat într-un canal de scurgere, afundându-m pân la coapse în apaă ă verde ca frunzele de papaya şi cald ca noaptea tropical . Un luciu careă ă reflecta luna cu cicatrice şi duhoarea de b legar. ă

Mi-am ascuns bagajele într-un loc uscat, pe la jum tatea în l imiiă ă ţ valului de p mânt, şi m-am s ltat pe restul distan ei care m desp r ea deă ă ţ ă ă ţ vârf, r mânând întins sub un unghi care îmi ascundea trupul, dar îmiă îng duia s v d cutia de beton care era clinica lui ă ă ă Ibu Ina şi automobilul negru parcat în fa . ţă

B rba ii din maşin sp rseser uşa din spate şi intraser . Aprindeauă ţ ă ă ă ă luminile în timp ce se mişcau prin cl dire, transformând ferestrele cuă jaluzelele trase în dreptunghiuri galbene, dar nu aveam cum s -mi dauă seama ce anume f ceau. Probabil perchezi ionau locul. Am încercat să ţ ă apreciez cât de mult au r mas acolo, dar se p rea c îmi pierdusemă ă ă abilitatea de a calcula timpul sau chiar de a citi cifrele de pe ceas. Str luceau ca nişte licurici neobosi i, dar nu st teau locului destul de multă ţ ă pentru a c p ta vreun sens. ă ă

Unul dintre b rba i a ieşit pe uşa din fa , s-a îndreptat spre maşin şiă ţ ţă ă a pornit motorul. Cel de al doilea a ieşit dup câteva secunde şi s-a afundată în scaunul pasagerului. Automobilul de culoarea miezului de noapte a trecut

169

foarte aproape de mine, cu farurile m turând malul înalt. M-am ghemuit şiă am stat nemişcat pân ce zgomotul motorului a început s se sting . ă ă ă

Am stat apoi s m gândesc ce urma s fac. Nu puteam g si cuă ă ă ă uşurin un r spuns, pentru c m sim eam obosit, o sfârşeal brusc ,ţă ă ă ă ţ ă ă masiv . Eram prea sl bit s stau în picioare. Voiam s m întorc, s g sescă ă ă ă ă ă ă un telefon şi s-o previn pe Ibu Ina în privin a b rba ilor din maşin . Darţ ă ţ ă poate c avea s o fac En. Speram. Pentru c nu eram în stare s m ducă ă ă ă ă ă înapoi. Picioarele nu f ceau altceva decât s tremure când doream s leă ă ă mişc. Era mai mult decât oboseal . P rea paralizie. ă ă

Când m-am uitat din nou spre cl dire, fumul se încol cea ieşind prină ă hornul din acoperiş, iar lumina din spatele jaluzelelor pâlpâia. Incendiu.

B rba ii din automobil d duser foc clinicii Inei, iar eu nu puteam faceă ţ ă ă altceva decât s -nchid ochii şi s sper c n-aveam s mor înainte de a mă ă ă ă ă g si cineva. ă

Mirosul greu, de fum, şi hohotele de plâns m-au trezit. Înc nu se luminase de ziu . Dar am descoperit c m puteam mişca,ă ă ă ă

m car foarte pu in, cu un efort considerabil şi cu durere, se p rea c eramă ţ ă ă capabil s gândesc, mai mult sau mai pu in limpede. Aşa c m-am s ltat înă ţ ă ă susul pantei, centimetru cu centimetru.

Erau maşini şi oameni pretutindeni, pe întreg spa iul deschis dintreţ mine şi clinic , faruri şi lanterne decupând arcuri spasmodice pe cer.ă Cl direa era o ruin ce ardea mocnit. Zidurile de beton mai erau înc înă ă ă picioare, dar acoperişul se pr buşise şi focul mistuise interiorul. Am reuşită s m ridic. ă ă

Am pornit c tre locul de unde se auzea plânsetul. ăSunetul venea dinspre Ibu Ina. St tea pe o insul de asfalt,ă ă

îmbr işându-şi genunchii. Era înconjurat de un grup de femei, ale c rorăţ ă ă priviri sumbre, suspicioase, m-au urm rit apropiindu-m . Dar ea m-a v zută ă ă şi a s rit în picioare, ştergându-şi ochii cu mâneca. ă

— Tyler Dupree! A luat-o la fug spre mine. Credeam c-ai murit ars!ă Ars odat cu toate celelalte! ă

M-a înşf cat, m-a îmbr işat, m-a sprijinit, picioarele îmi erau din nouă ăţ ca de cauciuc.

— Clinica, am reuşit s spun. Toat munca ta. Ina, îmi pare atât deă ă r u... ă

— E o cl dire. Accesoriile medicale pot fi înlocuite. Tu, pe de altă ă parte, eşti unic. En ne-a povestit cum l-ai f cut s plece când au ap rută ă ă incendiatorii. I-ai salvat via a, Tyler! S-a tras cu un pas înapoi. Te sim i bine?ţ ţ

Nu m sim eam. M-am uitat la cer, peste um rul ei. Aproape că ţ ă ă mijeau zorii. Anticul soare se în l a. ă ţ

Muntele Merapi se contura pe bolta de un albastru-indigo. Mi-am sim it picioarele îndoindu-se sub mine şi am auzit-o pe Ina strigând dupţ ă ajutor, apoi am adormit iar şi, pentru câteva zile, mi s-a spus mai târziu. ă

N-am putut s r mân în sat, din motive evidente. ă ăIna voia s m îngrijeasc în timpul ultimei crize datorateă ă ă

medicamentului şi sim ea c satul era dator s m protejeze. La urmaţ ă ă ă urmelor, salvasem via a lui En (sau aşa insista ea), iar el nu era doarţ

170

nepotul ei, ci se înrudea, practic, într-un fel sau altul, cu aproape to i ceilal iţ ţ localnici. Eram un erou. Dar şi un magnet care atr gea aten ia oamenilor r iă ţ ă şi presupun c , dac n-ar fi fost rug min ile Inei, ă ă ă ţ kepala desa m-ar fi urcat în primul autobuz c tre Padang şi ar fi sc pat de belea. Aşa c am fost dusă ă ă într-o cas nelocuit din sat (proprietarii plecaser ă ă ă rantau cu luni în urm ),ă cu bagaje cu tot, pentru un timp suficient ca s se fac aranjamentele. ă ă

Popula ia minangkabau din Sumatra de vest ştia cum s se plece şiţ ă cum s s -şi croiasc drum în fa a opresiunii. Supravie uiser convertirii laă ă ă ţ ţ ă islam din secolul al şaisprezecelea, r zboiului Padri, colonialismului olandez,ă Noii Ordini a lui Suharto şi, dup Turbion, noilor reformatori şi poli iei lor deă ţ asasini. Ina îmi spusese toate aceste poveşti, nu numai în clinic , ci şi după ă aceea, când z ceam în înc perea micu din casa de lemn, sub paleleă ă ţă enorme şi leneşe ale unui ventilator electric. Puterea indigenilor minang, zicea ea, consta în flexibilitatea lor, în profunda în elegere a faptului c înţ ă nici o alt parte a lumii nu erau acas şi nici nu aveau s fie vreodat . (Aă ă ă ă citat un proverb minang: „Alte câmpii, alte l custe, alte iazuri, al i peşti.”)ă ţ Tradi ia ţ rantau, emigrarea, plecarea în lume a b rba ilor tineri, pentru a seă ţ întoarce mai boga i sau mai în elep i, îi transformase într-un poporţ ţ ţ sofisticat. Casele din sat, simple, din lemn, de forma unui corn de bivol, erau împodobite cu antene de aerostat şi cele mai multe familii, spunea Ina, primeau cu regularitate scrisori sau emailuri din Australia, Europa, Canada şi Statele Unite.

În plus, nu era surprinz tor faptul c , pe docurile din Padang, erauă ă minangkabau care lucrau la toate nivelurile. Jala, fostul so al Inei, era doarţ unul dintre cei care se ocupau de import-export şi organizau expedi iiţ rantau spre Arcad şi dincolo de ea. ă

Cercet rile întreprinse de Diane nu o conduseser la Jala şi apoi la ă ă Ibu Ina şi în acel sat din inuturile înalte printr-o coinciden . ţ ţă

— Jala e oportunist şi poate s vârşi r ut i m runte, dar nu e lipsit deă ă ăţ ă scrupule, a spus Ina. Diane a avut noroc c l-a g sit sau se pricepe să ă ă aprecieze caracterul oamenilor – probabil a doua variant e adev rat .ă ă ă Oricum, Jala nu-i îndr geşte pe noii Reformatori, ceea ce e o fericire, dină toate punctele de vedere.

(Divor ase de Jala deoarece c p tase prostul obicei de a se culca maiţ ă ă ales cu femeile r u famate din oraş. Cheltuia prea mul i bani cu prieteneleă ţ lui şi de dou ori adusese acas boli venerice, vindecabile, dar alarmante.ă ă Era un so r u, spunea, dar nu un om deosebit de r u. N-avea s-o tr deze peţ ă ă ă Diane autorit ilor, decât dac era prins şi supus unor torturi fizice...şi eraăţ ă mult prea deştept ca s se lase capturat.) ă

— B rba ii care i-au ars clinica... ă ţ ţ— Probabil c au urm rit-o pe Diane la hotelul din Padang şi l-auă ă

interogat pe şoferul care v-a adus aici. — De ce au ars cl direa? ă— Nu ştiu, dar presupun c a fost o încercare de a te însp imânta,ă ă

f cându-te s ieşi din ascunz toare. ă ă ăŞi un avertisment pentru oricine te-ar fi ajutat. — Dac au g sit clinica, î i ştiu numele. ă ă ţ

171

— Nu vor veni în sat pe fa , cu focuri de arm . Lucrurile nu s-auţă ă înr ut it într-un asemenea hal. M aştept s stea la pând , sperând să ăţ ă ă ă ă facem o prostie.

— Chiar şi aşa, dac numele t u e pe o list şi dac încerci s deschiziă ă ă ă ă o alt clinic ... ă ă

— Dar n-am avut niciodat un asemenea plan. ă— Nu? — Nu. M-ai convins c ă rantau gadang poate fi un lucru bun pentru un

medic. Dac nu te deranjeaz concuren a. ă ă ţ— Nu în eleg. ţ— Vreau s spun c exist o solu ie simpl pentru toate problemeleă ă ă ţ ă

noastre, una pe care o studiez de mult vreme. Tot satul a luat-o înă considerare, într-un fel sau altul. Mul i au plecat deja. Noi nu suntem un oraşţ mare, prosper, ca Belubus sau Batusangkar. P mântul nu e foarte m nos şi,ă ă în fiecare an, tot mai mul i oameni pleac în oraş sau în alte clanuri, din alteţ ă oraşe, sau în rantau gadang, de ce nu? În lumea nou e loc destul. ă

— Vrei s emigrezi? ă— Eu, Jala, sora mea, sora ei şi nepo ii şi verii mei – mai bine deţ

treizeci dintre noi, cu totul. Fostul meu so are mai mul i copii nelegitimi,ţ ţ care s-ar bucura s preia controlul afacerilor, odat ce el e de parteaă ă cealalt . Aşa c , în elegi? ă ă ţ

A zâmbit. — Nu trebuie s ne fii recunosc tor. Nu suntem binef c torii t i. Doară ă ă ă ă

tovar şii t i de c l torie. ă ă ă ăAm întrebat-o, de mai multe ori, dac Diane era în siguran . Da, înă ţă

m sura în care Jala îi putea garanta, a r spuns. O instalase într-un spa iuă ă ţ locuibil de deasupra unei cl dirii a v mii, unde putea sta relativ confortabil,ă ă fiind ascuns în condi ii de siguran , pân la încheierea ultimeloră ţ ţă ă aranjamente.

— Partea cea mai dificil va fi s te ducem în port neobservat. Poli iaă ă ţ b nuieşte c eşti în inuturile înalte şi vor verifica drumurile în c utareaă ă ţ ă str inilor, mai ales a str inilor bolnavi, de vreme ce şoferul care v-a adus laă ă clinic trebuie s le fi spus c nu te sim eai bine. ă ă ă ţ

— Am terminat cu boala. Ultima criz începuse în afara clinicii, în fl c ri, şi se încheiase în timpă ă ă

ce eram inconştient. Ibu Ina mi-a povestit c trecusem prin momenteă dificile, c dup mutarea în acea mic înc pere a casei p r site gemusemă ă ă ă ă ă pân când se plânseser vecinii şi c avusese nevoie de v rul ei, Adek, să ă ă ă ă m in în pat în timpul celor mai violente dintre convulsii – de aceea aveamă ţ ă atâtea vân t i urâte pe bra e şi pe umeri, nu b gasem de seam ? îns euă ă ţ ă ă ă nu-mi aminteam nimic.

Ştiam doar c , pe zi ce trecea, m sim eam tot mai în putere, că ă ţ ă temperatura mea r mânea, cu fidelitate, normal . Puteam merge f r să ă ă ă ă tremur.

— Şi celelalte efecte ale medicamentului? s-a interesat Ina. Te sim iţ diferit? Era o întrebare interesant , iar eu i-am r spuns cu sinceritate: ă ă

— Nu ştiu. Oricum, nu înc . ă

172

— Bun. Pentru moment, n-are mare importan . Aşa cum spuneam,ţă problema e s te scoatem din inuturile înalte şi s te ducem înapoi, laă ţ ă Padang. Din fericire, cred c ne putem descurca. ă

— Când plec m? ă— Peste trei sau patru zile. Pân atunci, odihneşte-te. ă

Ina a fost ocupat în cea mai mare parte a celor trei zile. Am v zut-oă ă foarte pu in. Vremea era torid şi însorit , dar vântul str b tea casa deţ ă ă ă ă lemn în rafale mângâietoare, iar eu îmi petreceam vremea f când, cuă pruden , exerci ii fizice, scriind şi citind – pe un raft de trestie din dormitorţă ţ erau c r i, volume broşate, în limba englez , printre care şi o biografie laă ţ ă mod a lui Jason Lawton, intitulat ă ă O via pentru steleţă . (Mi-am c utată numele în index şi l-am g sit: Dupree, Tyler, cu trimitere pe cinci pagini. Dară nu m-am putut hot rî s-o citesc. Nuvelele lui Somerset Maugham erau maiă tentante.) En m vizita cu regularitate, s vad dac m sim eam bine şi s -ă ă ă ă ă ţ ămi aduc sandviciuri şi ap îmbuteliat de la ă ă ă warungul unchiului s u.ă Adoptase o atitudine de proprietar şi îşi f cuse obiceiul s m -ntrebe deă ă ă s n tate. Spunea c e mândru „s fac ă ă ă ă ă rantau” împreun cu mine. ă

— Şi tu, En? Şi tu mergi în lumea nou ? A dat din cap cu hot râre. ă ă— Şi tata, şi mama, şi unchiul meu, şi o duzin de alte rude apropiate,ă

iar el a folosit cuvinte minang ca s specifice gradul de rudenie. Ochii îiă str luceau. ă

— Poate c-o s m -nve i medicin acolo. ă ă ţ ăPoate c-aveam s fiu nevoit. Traversarea Arcadei excludea, într-oă

foarte marte m sur , o educa ie tradi ional . Era posibil s nu fie cel maiă ă ţ ţ ă ă bun lucru pentru En şi m-am întrebat dac p rin ii lui îşi cânt riseră ă ţ ă ă suficient de bine decizia.

Dar nu era treaba mea, iar ideea c l toriei îl însufle ea evident. Îşiă ă ţ st pânea cu greu vocea când vorbea despre asta. Iar eu savuram expresiaă ner bd toare, sincer a fe ei lui. Apar inea unei genera ii capabile să ă ă ţ ţ ţ ă priveasc viitorul mai degrab cu speran , decât cu team . Nici ună ă ţă ă membru al genera iei mele groteşti nu zâmbise niciodat astfel c tre viitor.ţ ă ă Era o privire frumoas , profund uman , care m f cea fericit şi m întristaă ă ă ă ă în acelaşi timp.

Ina s-a întors în seara dinaintea zilei programate pentru plecare, aducând cina şi un plan.

— Cumnatul fiului v rului meu, a spus, conduce ambulan ele care ină ţ ţ de spitalul din Batusangkar. Poate împrumuta o ambulan din parcul deţă maşini s te duc la Padang. Înaintea noastr vor merge cel pu in două ă ă ţ ă maşini cu telefoane mobile, aşa c vom fi avertiza i dac exist vreun blocajă ţ ă ă rutier.

— N-am nevoie de ambulan . ţă— Ambulan a e un truc. Tu în spate, ascuns, şi eu, în echipamentţ

medical, cu un s tean care s se prefac bolnav ă ă ă— En cere rolul sta. În elegi? Dac poli işti se uit în spateleă ţ ă ţ ă

ambulan ei, m v d pe mine cu un copil, iar eu spun „SCCV”, o s le piarţ ă ă ă ă cheful de a c uta mai atent. Şi astfel, ridicol de înaltul doctor american eă trecut, prin contraband , pe sub nasul lor. ă

173

— Crezi c-o s mearg ? ă ă— Cred c are şanse foarte mari. ă— Dar dac eşti prins împreun cu mine... ă ă ă— Oricât de grave ar fi lucrurile, poli ia nu m poate aresta atâta timpţ ă

cât nu s vârşesc nici o infrac iune. Transportul unui occidental nu e o crim .ă ţ ă — Transportul unui infractor ar putea fi. — Eşti un infractor, Pak Tyler? — Depinde cum interpretezi anumite documente ale Congresului. — Prefer s nu le interpretez deloc. Te rog s nu- i faci griji. i-amă ă ţ Ţ

spus c plecarea a fost amânat cu o zi? ă ă— De ce? — O nunt . Bineîn eles c nun ile nu mai sunt ca odinioar . În privin aă ţ ă ţ ă ţ

nun ilor, adat s-a deteriorat cumplit de când cu Turbionul. Aşa cum s-aţ întâmplat cu toate de când banii, şoselele şi fast-food-urile au p truns înă inuturile înalte. Nu cred c banii sunt r ul în persoan , dar pot fiţ ă ă ă

înfricoş tor de corozivi. În zilele noastre, tinerii se gr besc. Cel pu in, nuă ă ţ avem nun i de zece minute, stil Las Vegas... mai exist în ara ta? Amţ ă ţ recunoscut c da. ă

— Şi noi ne îndrept m în aceeaşi direc ie. ă ţ Minang hilang, tinggal kerbau. Cel pu in, o s avem un ţ ă palaminan, o mul ime de orez cleios şiţ muzic ă saluang. Te sim i destul de bine ca s asişti? Cel pu in pentruţ ă ţ muzic ? ă

— Aş fi onorat. — Atunci mâine noapte cânt m, iar în diminea a urm toare sfid mă ţ ă ă

Congresul American. Şi nunta lucreaz în favoarea noastr . O mul ime deă ă ţ c l torii, o mul ime de vehicule pe drum, n-o s batem la ochi, noi, miculă ă ţ ă grup rantau îndreptându-se spre Teluk Bayur.

Am dormit pân târziu şi m-am trezit sim indu-m aşa de bine cum nuă ţ ă mai fusesem de mult, mai puternic şi, într-un mod subtil, mai vioi. Vântul dimine ii era cald şi purta mirosurile bogate ale mânc rurilor, tânguirileţ ă cocoşilor şi zgomotul ciocanelor din centru, unde se construia o scen în aeră liber. Mi-am petrecut ziua stând la fereastr , citind şi privind procesiuneaă public a mirelui şi a miresei, în drum spre casa celui dintâi.ă

Satul Inei era suficient de mic pentru ca nunta s duc la încetareaă ă oric rei activit i. Pân şi ă ăţ ă warungurile locale fuseser închise pe toată ă durata zilei, cu toate c personalul francizelor de pe şoseaua principal eraă ă la datorie, în aşteptarea turiştilor. La sfârşitul dup -amiezii, mirosul puiuluiă cu praf de curry şi al laptelui de cocos plutea, gros, în aer, iar En m-a vizitat în grab , aducându-mi mâncarea preg tit pentru mine. ă ă ă

Ibu Ina a ap rut în pragul uşii la pu in timp dup miezul nop ii,ă ţ ă ţ purtând o rochie brodat şi având pe cap o eşarf de m tase. ă ă ă

— S-a terminat, a spus, nunta propriu-zis , adic . N-au mai r masă ă ă decât cântecele şi dansul. Mai vrei s iei parte, Tyler? ă

Mi-am pus cele mai bune haine pe care le aveam, pantaloni albi, de bumbac, şi o c maş alb . M agitam la gândul c urma s apar în public,ă ă ă ă ă ă dar Ina mi-a garantat c la petrecerea de nunt nu era nici un str in şi că ă ă ă aveam s fiu bine primit în mijlocul mul imii. ă ţ

În ciuda asigur rilor ei, m sim eam dureros de b t tor la ochi în timpă ă ţ ă ă ce mergeam împreun pe strad , îndreptându-ne c tre scen şi muzic , nuă ă ă ă ă

174

atât din pricina în l imii mele, cât fiindc st tusem între patru pere i atât deă ţ ă ă ţ mult vreme. A ieşi era ca şi cum aş fi p şit afar din ap , în îmbr işareaă ă ă ă ăţ aerului, dintr-odat , nu mai eram înconjurat de nimic substan ial. Ina mi-aă ţ distras aten ia vorbindu-mi despre tinerii c s tori i. Mirele, un ucenic deţ ă ă ţ farmacist din Belubus, era un tân r v r de-al ei. (Ina numea „v r” orice rudă ă ă ă mai îndep rtat decât un frate, o sor , un unchi sau o m tuş , pentru că ă ă ă ă ă sistemul de rudenie minang folosea termeni bine defini i, dar care nu aveauţ nici un echivalent simplu în limba englez .) Mireasa era o fat din sat, cu ună ă trecut uşor îndoielnic. Amândoi aveau s plece ă rantau dup nunt . Lumeaă ă nou le f cea cu ochiul. ă ă

Muzica a început în amurg şi avea s continue pân diminea . Eraă ă ţă transmis în întreg satul cu ajutorul unor difuzoare enorme, montate peă stâlpi, dar avea ca surs scena în l at şi grupul aşezat acolo, pe rogojini deă ă ţ ă trestie – doi b rba i instrumentişti şi dou femei cânt re e. Cântecele, mi-aă ţ ă ă ţ explicat Ina, erau despre dragoste, c s torie, dezam gire, soart şi sex. Sexă ă ă ă din abunden , ascuns în metafore pe care Chaucer le-ar fi apreciat. Ne-amţă aşezat pe o banc , la periferia locului s rb torii. Am atras mai mult deă ă ă câteva priviri ale oamenilor din mul ime, dintre care cel pu in o parteţ ţ trebuie s fi auzit povestea clinicii arse şi a americanului fugar, dar Ina aă avut grij s nu m lase s devin un motiv de distragere a aten iei. M-aă ă ă ă ţ p strat lâng ea, deşi le zâmbea cu indulgen tinerilor aduna i pe scen . ă ă ţă ţ ă

— Am trecut de vârsta regretelor. Câmpul meu nu mai are nevoie de plug, aşa cum spune cântecul.

Toat agita ia asta inutil . Doamne Sfinte! În hainele lor bogată ţ ă împodobite, mirele şi mireasa st teau în apropierea platformei, pe nişteă imita ii de tronuri. M-am gândit c mirele, cu musta a lui groas , de birjar,ţ ă ţ ă p rea un tip nestatornic. Ba nu, a insistat Ina, fata, atât de inocent înă ă costumul ei de brocart, albastru cu alb, era cea care trebuia supravegheat .ă Am b ut lapte de cocos. Am zâmbit. Pe m sur ce se apropia miezul nop ii,ă ă ă ţ multe dintre femeile din sat au plecat, l sând în urm o mul ime de b rba i :ă ă ţ ă ţ tineri îngr m di i pe scen , râzând, b trâni aşeza i la mese, jucând c r i cuă ă ţ ă ă ţ ă ţ un aer preocupat, cu fe ele albe şi pielea uscat . ţ ă

I-am ar tat Inei paginile pe care le scrisesem despre prima meaă întâlnire cu Wun Ngo Wen.

— Dar relatarea nu poate fi în întregime exact , a spus, într-ună moment când muzica se domolise. P reai mult prea calm. ă

— Nu eram calm, nicidecum. Încercam doar s nu m simt stânjenit. ă ă— La urma urmei, s fii prezentat unui om de pe Marte... ăS-a uitat în sus, spre cer, spre constela iile post-Turbion, firave şiţ

r sfirate, palide dincolo de str lucirea petrecerii de nunt . ă ă ă— La ce-ar fi trebuit s te aştep i? ă ţ— La ceva mai pu in uman, presupun. ţ— Ah, dar el era extrem de uman. — Da, am spus. În India rural , în Indonezia şi în Asia de sud-est, Wun Ngo Wenă

devenise un fel de personaj venerat, în Padang, a spus Ina, îi vedeai uneori fotografia în casele oamenilor, în ram aurit , ca pe a unui sfânt sau a unuiă ă mullah pictat în acuarel .ă

175

— Felul lui de a fi avea ceva foarte atractiv. Un mod familiar de a vorbi, deşi nu l-am auzit decât în traducere. Când am v zut fotografiileă planetei lui, toate câmpurile alea cultivate, p rea mai mult rural decâtă ă urban . Mai degrab oriental decât occidental . P mântul vizitat deă ă ă ă ă ambasadorul unei alte lumi, iar el era unul de-al nostru ! Cel pu in aşaţ p rea. Şi i-a pus la punct pe americani într-un mod delectabil. ă

— Ultimul lucru pe care şi-l dorea Wun era s dojeneasc pe cineva. ă ă— Sunt sigur c legenda dep şeşte realitatea. În ziua când i-ai fostă ă ă

prezentat, nu aveai o mie de întreb ri? ă— Bineîn eles. Dar m-am gândit c r spunsese la cele mai evidenteţ ă ă

imediat dup sosire. Mi-am închipuit c era posibil s se fi s turat de ele. ă ă ă ă— Ezita s vorbeasc despre c minul lui? ă ă ă— Nicidecum. Adora. Nu-i pl cea s fie interogat. ă ă— Manierele mele nu sunt atât de cizelate ca ale tale. Sunt sigur c l-ă ă

aş fi iritat cu nenum rate întreb ri. Tyler, imagineaz - i c , în acea prim zi,ă ă ă ţ ă ă l-ai fi putut întreba orice: cu ce ai fi început? Era simplu. Ştiam exact ce întrebare nu pusesem la prima întâlnire cu Wun Ngo Wen.

— L-aş fi întrebat despre Turbion. Despre ipotetici. Dac nu cumvaă poporul lui aflase lucruri pe care noi nu le ştiam înc . ă

— Şi ai discutat vreodat cu el despre asta? ă— Da. — A avut multe de spus. — Multe. M-am uitat c tre scen . Ap ruse un nou grup de cânt re i la ă ă ă ă ţ saluang.

Unul dintre ei cânta la un rabab, un instrument cu coarde. Muzicantul şi-a lovit arcuşul de pântecul acestuia şi a zâmbit. Un alt cântec obscen de nunt . ă

— M tem c m-am apucat s te interoghez, a spus Ina. ă ă ă— Îmi cer scuze. Înc m simt pu in obosit. ă ă ţ— Atunci ar trebui s mergi acas şi s dormi. Astea-s instruc iunileă ă ă ţ

medicului. Cu pu in noroc, mâine o s-o revezi pe ţ Ibu Diane. M-a înso it de-a lungul str zii zgomotoase, tot mai departe deţ ă

petrecere. Muzica a continuat aproape pân la cinci diminea a. În ciuda ei,ă ţ am dormit adânc.

Şoferul ambulan ei era un b rbat costeliv, taciturn, purtând uniformaţ ă alb a Semilunii Roşii. Se numea Nijon, mi-a strâns mâna cu un respectă exagerat şi a pironit-o cu ochii mari pe Ibu Ina în timp ce îmi vorbea. L-am întrebat dac drumul spre Padang îl neliniştea. Ina a tradus r spunsul: ă ă

— Spune c a f cut lucruri mai periculoase, din motive mai pu ină ă ţ conving toare. Spune c e încântat s cunoasc un prieten de-al lui Wună ă ă ă Ngo Wen. Şi c ar trebui s pornim cât mai repede cu putin . ă ă ţă

Aşa c ne-am urcat în partea din spate a ambulan ei. De-a lungulă ţ unuia dintre pere i era un dulap orizontal, unde se p stra, de obicei,ţ ă aparatura medical . ă

inea şi loc de banchet . Nijon îl golise şi am ajuns cu to ii la concluziaŢ ă ţ c era posibil s m înghesui în untru, îndoindu-mi picioarele din şolduri şiă ă ă ă din genunchi şi îndesându-mi capul într-un um r. Dulapul mirosea aă

176

antiseptic şi a latex şi era cam tot atât de confortabil ca un sicriu de maimu , dar, dac aveam s fim opri i la un punct de control, urma s stauţă ă ă ţ ă acolo, cu Ina aşezat pe banchet , în halatul ei alb, şi cu En întins pe oă ă targ , jucându-şi cât putea de bine rolul de bolnav infectat cu SCCV. Înă lumina fierbinte a dimine ii, planul p rea mai mult decât uşor ridicol. ţ ă

Nijon pusese nişte pene sub capacul dulapului, aşa c , probabil, n-ăaveam s m sufoc, dar nu savuram perspectiva de a-mi petrece timpul înă ă ceea ce era, în esen , o cutie întunecoas şi încins de metal. Din fericire,ţă ă ă odat ce stabiliser m c înc peam în interior, nu era nevoie s-o fac, celă ă ă ă pu in nu înc . Toat activitatea poli iei, spunea Ina, se desf şura pe nouaţ ă ă ţ ă autostrad dintre Bukik Tinggi şi Padang şi, pentru c urma s c l torimă ă ă ă ă într-un convoi r sfirat, împreun cu ceilal i s teni, trebuia s primim oă ă ţ ă ă mul ime de avertismente înainte de a fi opri i. Aşa c , pe moment, m-amţ ţ ă aşezat al turi de Ina, în timp ce fixa o perfuzie salin (sigilat , f r ac, oă ă ă ă ă pies de decor) în scobitura cotului lui En. B iatul era entuziasmat de rol şiă ă a început s -şi exerseze tusea, sacadat şi r guşit , din adâncul pl mânilor,ă ă ă ă ă care a f cut-o pe Ina s -şi încrunte sprâncenele într-un mod tot atât deă ă teatral:

— Ai furat ig rile cu cuişoare ale fratelui t u? ţ ă ăEn a roşit. Pentru ca totul s par cât mai real, a spus. ă ă— Oh? Ei, ai grij s nu- i joci rolul într-un mormânt prematur. ă ă ţNijon a trântit uşile din spate, s-a urcat pe locul şoferului, a pornit

motorul şi ne-am început c l toria cu peripe ii c tre Padang. Ina i-a spus luiă ă ţ ă En s -nchid ochii. ă ă

— Pref -te c dormi. Apeleaz la talentul t u actoricesc. ă ă ă ăÎn scurt timp, respira ia lui s-a transformat într-un sfor it uşor. ţ ă— A stat treaz toat noaptea, din cauza muzicii, mi-a explicat Ina. ă— Chiar şi aşa, m mir c poate s doarm . ă ă ă ă— Unul dintre avantajele copil riei. Sau ale primei vârste, cum oă

numesc mar ienii, e corect? Am dat din cap, încuviin ând. ţ ţ— Ei au patru, aşa cum am în eles. Patru vârste pentru cele trei aleţ

noastre? Da, aşa cum ştia şi ea, f r îndoial . Dintre toate tradi iile Celoră ă ă ţ Cinci Republici ale lui Wen, aceasta fascinase publicul de pe P mânt în ceaă mai mare m sur . ă ă

Culturile umane recunosc, în general, existen a a dou sau trei etapeţ ă ale vie ii – copil ria şi maturitatea sau copil ria, adolescen a şi maturitatea.ţ ă ă ţ Unii îi rezerv un statut special b trâne ii. Dar tradi ia mar ian era unic şiă ă ţ ţ ţ ă ă se baza pe cunoaşterea des vârşit a biochimiei şi a geneticii, pe care oă ă st pâneau de secole. Mar ienii socoteau curgerea vie ii umane împ r ind-oă ţ ţ ă ţ în patru etape, limitate de evenimentele care o marcau prin intermediul biochimiei. Copil ria se întindea de la naştere pân la pubertate. Puber—ă ă tatea, al c rei sfârşit însemna încheierea dezvolt rii fizice şi începutulă ă echilibrului metabolic, reprezenta adolescen a. Maturitatea era starea deţ echilibru, pân în momentul declinului, al mor ii sau al unei schimb riă ţ ă radicale.

Şi, dincolo de maturitate, vârsta alegerii: A Patra. Biochimiştii mar ieni inventaser , cu secole în urm , un mijloc de aţ ă ă

prelungi via a, în medie, cu şaizeci sau şaptezeci de ani. Nu reprezenta,ţ îns , o pur binecuvântare. Marte era un ecosistem cu restric iiă ă ţ

177

fundamentale, dominat de deficitul de ap şi de nitrogen. P mântul cultivat,ă ă atât de familiar în ochii lui Ibu Ina, era triumful unei bioinginerii subtile, sofisticate. Reproducerea uman fusese monitorizat veacuri întregi, fiindă ă condi ionat de estim rile mijloacelor de subzisten . Cei şaptezeci de aniţ ă ă ţă ad uga i mediei de via erau o criz demografic în devenire. ă ţ ţă ă ă

Iar tratamentul de asigurare a longevit ii nu era nici simplu, niciăţ pl cut. Consta într-o reconstituire celular complex . În organism eraă ă ă injectat un cocteil de entit i virale şi bacteriene profund modificate genetic.ăţ Viruşii prelucra i executau un soi de actualizare sistematic , completândţ ă sau corectând secven ele ADN, reparând telomerii, resetând ceasul genetic,ţ în timp ce bacteriofagele în halat alb de laborator îndep rtau depunerile deă metale toxice şi pl gile şi anulau orice modificare fizic evident . ă ă ă

Sistemul imunitar opunea rezisten . În cel mai fericit caz, tratamentulţă reprezenta echivalentul a şase s pt mâni de grip epuizant , febr , dureriă ă ă ă ă ale încheieturilor şi ale muşchilor, sl biciune. Anumite organe intrau într-ună soi de extenuare reproductiv . ă

Celulele pielii mureau şi erau înlocuite într-o succesiune s lbatic ,ă ă regenerarea esuturilor nervoase era rapid , spontan . ţ ă ă

Procesul era istovitor, dureros şi existau efecte secundare poten ialţ negative. Majoritatea subiec ilor raportau cel pu in o serie de pierderi aleţ ţ memoriei de lung durat . În foarte rare cazuri, ap reau demen aă ă ă ţ temporar şi amnezia ireversibil . Creierul, ref cut şi cu noi conexiuni,ă ă ă devenea un organ subtil diferit. Iar posesorul s u se transforma într-o fiină ţă uman subtil diferit . ă ă

— Au înfrânt moartea. — Nu tocmai. — inând cont de în elepciunea lor, ar fi putut face din transformare oŢ ţ

experien mai pu in nepl cut . ţă ţ ă ăBineîn eles c ar fi putut ameliora disconfortul superficial al trecerii laţ ă

Vârsta a Patra. Dar preferaser s n-o fac . Cultura mar ian încorporaseă ă ă ţ ă Vârsta a Patra în suferin ele sale tradi ionale: durerea era una dintreţ ţ condi iile limitatoare, era o nepl cere tutelar . ţ ă ă

Nu se hot ra oricine s devin un cvadru. Pe lâng tranzi ia dificil , înă ă ă ă ţ ă legile longevit ii fuseser incluse penalit i sociale rigide. Orice cet eanăţ ă ăţ ăţ mar ian avea dreptul s fac tratamentul, gratuit şi f r nici un fel deţ ă ă ă ă impediment. Dar cvadrilor li se interzicea s se reproduc , era un privilegiuă ă rezervat adul ilor. (în ultimele dou sute de ani, în cocteilul longevit ii erauţ ă ăţ incluse medicamente care produceau o sterilizare ireversibil a ambeloră sexe.) Cvadrii nu aveau drept de vot pentru alegerea Consiliilor, nimeni nu-şi dorea o planet condus de nişte b trâni venerabili, în propriul lor interes.ă ă ă Dar fiecare dintre Cele Cinci Republici avea un soi de corp de inspec ieţ judiciar , echivalentul unei cur i supreme, aleas , în exclusivitate, dintreă ţ ă cvadri. Ei însemnau, în acelaşi timp, mai mult şi mai pu in decât adul ii,ţ ţ dup cum şi adul ii sunt, în acelaşi timp, mai mult şi mai pu in decât copiii.ă ţ ţ Mai puternici, mai pu in juc uşi, mai liberi şi mai pu in liberi. ţ ă ţ

Dar n-am reuşit s descifrez, nici pentru Ina, nici pentru mine însumi,ă toate cifrurile şi toate totemurile în care îşi încorporaser mar ieniiă ţ tehnologia medical . Antropologii se str duiser ani de-a rândul, lucrând cuă ă ă arhivele lui Wun Ngo Wen. Pân când aceste cercet ri fuseser interzise. ă ă ă

178

— Şi noi avem, acum, aceeaşi tehnologie, a spus Ina. — Unii dintre noi. Sper ca, pân la urm , s fie a tuturor. ă ă ă— M întreb dac o vom folosi cu tot atât de mult în elepciune. ă ă ă ţ— Am putea. Mar ienii au reuşit, iar ei sunt oameni exact în aceeaşiţ

m sur ca noi. ă ă— Ştiu. E posibil, cu siguran . Dar ce crezi, Tyler – o s fim în stare?ţă ăM-am uitat la En. Era înc adormit. Visând, probabil, cu ochii agitându-ă

i-se precum peştii în ap sub pleoapele închise. Respira umflându-şi n rile şiă ă ambulan a îl leg na dintr-o parte într-alta. ţ ă

— Nu pe planeta asta.

La şaisprezece kilometri dup ieşirea din Bukik Tinggi, Nijon a b tut cuă ă putere în peretele care ne desp r ea de scaunul şoferului. Era semnalulă ţ prestabilit: blocaj rutier în fa . Ambulan a a încetinit. Ina s-a ridicat înţă ţ grab , încordându-şi puterile. A strâns curelele unei m şti de oxigen de ună ă galben-neon, fixând-o pe fa a lui En – b iatul, treaz acum, p rea sţ ă ă ă reconsidere meritele aventurii – şi şi-a acoperit gura cu o masc de hârtie. ă

— Gr beşte-te! mi-a şoptit. ăAşa c m-am contorsionat în dulapul pentru aparatur . Capacul s-aă ă

închis izbindu-se de penele care permiteau p trunderea unui strop de aer înă interior, cinci milimetri între mine şi asfixie.

Ambulan a s-a oprit înainte de a fi gata şi capul mi-a sunat ca unţ gong, lovindu-se cu putere de cap tul îngust al dulapului. ă

— Stai liniştit, a spus Ina, adresându-mi-se mie sau lui En, nu eram sigur.

Am aşteptat în întuneric. Minutele treceau. Se auzea zgomotul îndep rtat al unei conversa ii,ă ţ

imposibil de descifrat chiar şi dac aş fi în eles limba. Dou voci. A lui Nijonă ţ ă şi o alta, nefamiliar . O voce sub ire, nemul umit , sever . Vocea unuiă ţ ţ ă ă poli ist. ţ

Au înfrânt moartea, spusese Ina. Nu, m-am gândit. Dulapul se înfierbânta cu repeziciune. Sudoarea îmi ungea fa a, îmiţ

îmbiba c maşa, îmi umplea ochii de usturime. Îmi auzeam respira ia. Îmiă ţ imaginam c mi-o auzea întreaga lume. ă

Nijon îi r spundea poli istului cu murmure respectuoase. Poli istulă ţ ţ riposta punându-i alte întreb ri, pe un ton r stit. ă ă

— Acum stai liniştit, nu trebuie decât s stai liniştită , a şoptit Ina, cu disperare.

En începuse s dea cu picioarele în salteaua sub ire de pe targ , ună ţ ă tic nervos. Prea mult energie pentru o victim a SCCV. Am v zut vârfurileă ă ă degetelor Inei r sfirându-se peste fâşia luminoas de cinci milimetri deă ă deasupra capului meu, patru umbre ale unor încheieturi de deget.

Uşile din spate ale ambulan ei s-au deschis z ng nind şi am sim itţ ă ă ţ mirosul gazelor de eşapament şi al vegeta iei luxuriante din miezul zilei.ţ

Dac îmi întindeam gâtul, încet, încet, puteam z ri o fâşie sub ire dină ă ţ lumina exterioar şi dou umbre, care ar fi putut fi Nijon şi un poli ist sau,ă ă ţ poate, doar copaci şi nori.

179

Poli istul i-a cerut ceva Inei. Glasul lui era gutural, monoton, plictisit,ţ amenin tor şi m-a umplut de furie. M-am gândit la Ina şi la En, umilindu-seţă sau pref cându-se c se umilesc în fa a acelui b rbat înarmat şi a ceă ă ţ ă reprezenta el. F când-o pentru mine. ă

Ibu Ina a dat un r spuns sever, dat câtuşi de pu in provocator, înă ţ limba ei matern . ă SCCV, ceva, ceva, ceva, SCCV. Îşi folosea autoritatea de medic, testând susceptibilitatea poli istului, punând în balan o spaim cuţ ţă ă alt spaim . ă ă

Replica lui a fost scurt , o cerere de a perchezi iona ambulan a sau deă ţ ţ a-i vedea actele. Ina a spus ceva conving tor sau disperat. Din nou cuvântulă SCCV.

Îmi doream s m ap r, dar mai presus de asta s -i protejez pe Ina şiă ă ă ă pe En. Aveam s m predau înainte de a vedea cum erau r ni i. S mă ă ă ţ ă ă predau sau s lupt. ă

S lupt sau s fug. S renun , dac era necesar, la to i anii pe careă ă ă ţ ă ţ medicamentele mar iene îi pompaser înapoi, în organismul meu. Poate cţ ă ă sta era curajul cvadrilor, acel curaj aparte despre care pomenise Wun Ngoă

Wen. Ei înfrânseser moarteaă . Ba nu: ca specie, noi, p mântenii şiă

mar ienii, în to i anii scurşi pe ambele noastre planete, nu f cuser mţ ţ ă ă altceva decât s fabric m amân ri. Nimic nu era sigur. ă ă ă

Paşi, cizme pe metal. Poli istul se urca în ambulan . Puteam s -miţ ţă ă dau seama c o f cuse deja dup felul în care se l sase vehiculul peă ă ă ă amortizoare, leg nându-se ca un vas pe valuri line. M-am încordat,ă proptindu-m în capacul dulapului. Ina s-a ridicat, c utând o sc pare. ă ă ă

Am respirat adânc şi m-am preg tit s sar. ă ăDar pe şosea s-a auzit un zgomot nou. Un alt vehicul a trecut pe lângă

noi vâjâind. Dup modific rile de frecven ale vuietului motoruluiă ă ţă suprasolicitat, mergea cu vitez ridicat , b t toare la ochi, şocant , careă ă ă ă ă d dea dracului legea. ă

Poli istul a mârâit, ultragiat. Podeaua a tres ltat din nou. ţ ăSunete înv lm şite, o clip de linişte, o uş trântit şi apoi zgomotulă ă ă ă ă

unei maşini de poli ie (am presupus) turându-şi motorul, trezindu-l la o viaţ ţă însetat de r zbunare, pietriş scrâşnind, împr ştiat de cauciucuri într-oă ă ă grindin înfuriat . ă ă

Ina a s ltat capacul sarcofagului meu. M-am ridicat în capul oaselor, înă duhoarea propriei mele transpira ii. ţ

— Ce s-a-ntâmplat? — sta a fost Aji. Din sat. Un v r de-al meu. Gonind în sens opus, caĂ ă

s distrag aten ia poli iei. Era palid , dar uşurat . M tem c -şi conduceă ă ţ ţ ă ă ă ă maşina ca un be iv. ţ

— A f cut-o ca s ne scoat din gura lupului? ă ă ă— Ce expresie colorat . Da. Suntem un convoi, nu uita. Alte maşini,ă

telefoane mobile, probabil a aflat c-am fost opri i. Risc o amend sau oţ ă ă mustrare, nimic mai serios.

Am tras aer în piept, era dulce şi r coros. M-am uitat la En. B iatul mi-ă ăa r spuns cu un zâmbet nesigur. ă

— Te rog s -mi faci cunoştin cu Aji când ajungem la Padang, amă ţă spus. Vreau s -i mul umesc fiindc s-a pref cut beat. ă ţ ă ă

180

Ina şi-a rotit privirile. — Din nefericire, Aji nu s-a pref cut. Este un be iv. O ofens în ochiiă ţ ă

Profetului. Nijon s-a uitat la noi, ne-a f cut cu ochiul, a închis uşile din spate. ă— A fost cumplit, a spus Ina. Şi-a pus mâna pe bra ul meu. ţI-am cerut scuze pentru c o l sasem s -şi asume un asemenea risc. ă ă ă— Prostii. Acum suntem prieteni. Iar riscul nu e chiar atât de mare

cum i-ai putea imagina. Poli iştii pot fi dificili, dar cel pu in sunt oameni de-ţ ţ ţai locului şi respect anumite reguli, nu sunt precum cei din Jakarta, noiiă Reformatori sau cum şi-or fi zicând, cei care mi-au ars clinica. M aştept să ă rişti şi tu pentru binele nostru, dac va fi necesar. Ai face-o, Pak Tyler? ă

— Da, aş face-o! îi tremura mâna. M-a privit în ochi. — Dumnezeule, cred c e adev rat. ă ăNu, noi nu înfrânseser m niciodat moartea, nu f cuser m altcevaă ă ă ă

decât s fabric m amân ri (pastile, prafuri, angioplastie, Vârsta a Patra),ă ă ă adoptaser m convingerea c o via mai lung , m car un pic mai lung , neă ă ţă ă ă ă putea oferi pl cerea sau în elepciunea pe care ne-o doream sau pe care oă ţ pierduser m. Dup un triplu bypass sau dup un tratament de longevitateă ă ă nu se întoarce nimeni acas sperând ca va tr i o veşnicie. Chiar şi Laz r s-aă ă ă ridicat din mormânt ştiind c avea s moar a doua oar . ă ă ă ă

Dar el ap ruse la timp. O apari ie care te umplea de recunoştin . Îiă ţ ţă eram recunosc tor. ă

181

ZONELE RECI DIN UNIVERS

M-am întors acas într-o vineri seara, târziu, dup o şedin laă ă ţă Periheliu, am descuiat uşa apartamentului şi am g sit-o pe Molly în fa aă ţ tastaturii computerului.

Biroul era aşezat în partea de sud-est a camerei de zi, cu fa a c tre oţ ă fereastr şi cu spatele c tre uş . ă ă ă

Molly s-a întors pe jum tate şi mi-a aruncat o privire speriat . Înă ă acelaşi timp, a ap sat cu dexteritate pe un icon şi a închis programul peă care îl rula.

— Molly? Nu eram surprins s-o g sesc. Îşi petrecea majoritatea weekenduriloră

împreun cu mine, avea o dublur a cheii. Dar nu îşi mai ar tase niciodată ă ă ă interesul fa de computerul meu. ţă

— N-ai telefonat, a spus. Avusesem o întâlnire cu reprezentan ii companiei de asigur ri care seţ ă

ocupa de protec ia angaja ilor. ţ ţMi se spusese s m aştept la o şedin de dou ore, dar se dovediseă ă ţă ă

a nu fi decât o actualizare de dou zeci de minute a procedeului deă facturare şi, când se terminase, m gândisem c era mai rapid s m urc înă ă ă ă maşin şi s plec direct acas , ajungând chiar înaintea lui Molly dac ea seă ă ă ă oprea s cumpere vin. Privirea ei insistent şi calm a avut un asemeneaă ă ă efect, încât m-am sim it obligat s -i explic toate astea, înainte de a o întrebaţ ă ce c uta prin fişierele mele. ă

A râs în timp ce traversam camera, unul dintre râsetele acelea stingherite, pline de scuze: Uite ce chestie nostima f ceam când m-aiă surprins. Mâna dreapt plana deasupra touchpad-ului. S-a întors din nouă c tre monitor. Pe ecran, cursorul plonja c tre icon-ul de închidere. ă ă

— Aşteapt , am spus. ă— De ce, ai treab aici? ăCursorul şi-a atins inta. Mi-am pus mâna peste a ei. ţ— De fapt, aş vrea s ştiu ce f ceai. ă ăEra încordat . O ven îi pulsa pe tenul rozaliu, în fa a urechii. ă ă ţ— M sim eam acas . , poate pu in cam prea acas ? Nu m-amă ţ ă Ăă ţ ă

gândit c te deranjeaz . ă ă— Ce s m deranjeze, Molly? ă ă— C - i folosesc computerul. ă ţ— Pentru ce-l foloseai? — De fapt, pentru nimic. Îl studiam doar.

182

Dar curiozitatea ei nu putea fi stârnit de computer în sine. Era vechiă de cinci ani, aproape o antichitate. Ea folosea unul mult mai sofisticat la serviciu.

Şi recunoscusem programul pe care se gr bise s -l închid la intrareaă ă ă mea pe uş . Era cel de urm rire a problemelor domestice, pe care îlă ă foloseam s -mi pl tesc facturile, s -mi echilibrez contul şi s memoreză ă ă ă datele de contact ale cunoştin elor. ţ

— Se p rea c te intereseaz informa iile financiare. ă ă ă ţ— Umblam de colo-colo. Desktop-ul t u m-a derutat. În elegi. Oameniiă ţ

îşi organizeaz lucrurile în moduri diferite. Îmi cer scuze, Tyler. Cred c aă ă fost o obr znicie. ă

Şi-a smucit mâna de sub a mea şi a dat un clic pe shut-down. Desktop-ul a disp rut şi am auzit ventilatorul procesorului reducându-şiă vâjâitul pân la t cere. Molly s-a ridicat, aranjându-şi bluza. Îşi împrosp taă ă ă întotdeauna inuta când se ridica de pe un scaun. Punea lucrurile în ordine. ţ

— Ce-ar fi s -ncep s preg tesc cina. ă ă ăMi-a întors spatele şi a luat-o c tre buc t rie. ă ă ăAm privit-o disp rând dincolo de uşile batante. ăAm num rat pân la zece şi am plecat pe urmele ei. ă ăTocmai lua crati a de pe etajer . S-a uitat la mine, apoi şi-a feritţ ă

privirea. — Molly, am spus eu. Dac vrei s ştii ceva, nu trebuie decât s -ă ă ă

ntrebi. — Oh. Asta-i tot ce trebuie s fac? OK. ă— Molly... A aşezat o crati pe ochiul maşinii de g tit cu o grij deosebit , deţă ă ă ă

parc ar fi fost fragil . ă ă— Vrei s -mi cer din nou scuze? OK, Tyler. Îmi pare r u fiindc i-amă ă ă ţ

folosit computerul f r s - i cer permisiunea. ă ă ă ţ— Nu te acuz de nimic, Molly. — Atunci, de ce trebuie s vorbim despre asta? Adic , de ce se pareă ă

c o s ne petrecem tot restul serii vorbind despre asta? ă ăI s-au umezit ochii. Lentilele de contact colorate au c p tat o nuană ă ţă

mai intens de verde smarald. ă— Eram un pic curioas în privin a ta. ă ţ— În leg tur cu ce, cu facturile mele de la serviciile publice? ă ă— În leg tur cu tine. ă ăŞi-a tras un scaun de sub masa de buc t rie. Piciorul scaunului s-aă ă

ag at de al mesei şi ea l-a eliberat cu o mişcare brusc . S-a aşezat, cuăţ ă bra ele încrucişate. ţ

— Da, poate c şi în privin a am nuntelor banale. Poate mai ales înă ţ ă privin a lor. ţ

A închis ochii şi a cl tinat din cap. ă— Spun asta şi sun de parc aş fi un soi de spion. ă ăDar e adev rat, m intereseaz facturile tale, marca pastei de din i,ă ă ă ţ

num rul de la pantofi, chiar aşa. Da, vreau s simt c sunt ceva mai multă ă ă decât partida ta de sex din weekend. Recunosc.

— Pentru asta nu e nevoie s intri în fişierele mele. ă— Poate c n-ar trebui, dac ... ă ă

183

— Dac ? A scuturat din cap. ă— Nu vreau s ne cert m. ă ă— Uneori e bine s termini ce-ai început. ă— Ei bine, de exemplu, asta. De câte ori te sim i amenin at, apliciţ ţ

metoda ta de detaşare. Devii imperturbabil, rezervat şi analitic, de parc euă aş fi un documentar pe care-l urm reşti la televizor. Ecranul coboar . Dar eă ă întotdeauna acolo, nu-i aşa? Întreaga lume e de cealalt parte a lui. De-astaă nu vorbeşti niciodat despre tine. De-asta mi-am petrecut un an aşteptândă s observi c sunt ceva mai mult decât una dintre mobilele din cabinet.ă ă Aceast neîntrerupt privire mut , calm , cu care urm reşti via a de parcă ă ă ă ă ţ ă te-ai uita la ştirile de sear , de parc ar fi un r zboi jalnic, de pe parteaă ă ă opus a planetei, unde oamenii au nume de nepronun at. ă ţ

— Molly... — Tyler, vreau s spun c -mi dau seama c suntem cu to ii da i pesteă ă ă ţ ţ

cap, noi to i, cei n scu i în epoca Turbionului. Tulbur ri de stresţ ă ţ ă posttraumatic, sau cum le-ai numit tu? O genera ie de figuri groteşti. Deţ asta suntem to i divor a i sau promiscui sau hiperreligioşi sau deprima i sauţ ţ ţ ţ maniaci sau imperturbabili. Avem, cu to ii, inclusiv eu, o scuz într-adev rţ ă ă foarte bun pentru apuc turile noastre rele şi, dac acest stil exersat cuă ă ă grij de a te face util e reazemul care te ajut s -i supravie uieşti nop ii, OK,ă ă ă ţ ţ îl accept. Dar şi pentru mine e OK s vreau mai mult decât atât. E OK, deă fapt e chiar perfect uman ca eu s vreau s te-ating. Nu doar s facem sex.ă ă ă S te-ating. ă

A spus toate astea, apoi, realizând ce f cea, şi-a desf cut bra ele şi aă ă ţ aşteptat s reac ionez. ă ţ

M-am gândit s -i r spund cu un alt discurs. I-aş fi putut spune că ă ă f cusem o pasiune pentru ea. C poate nu fusese evident, dar fusesemă ă conştient de farmecul ei înc de când venisem s lucrez la Periheliu.ă ă Fusesem conştient de liniile şi de dinamica trupului ei, de felul în care st teaă în picioare, mergea, c sca sau se întindea, conştient de hainele ei pastelateă şi de bijuteria fals , în form de fluture, pe care o purta pe un lan fin, deă ă ţ argint, conştient de st rile ei sufleteşti, de orice impuls, de catalogulă zâmbetelor ei, al încrunt rilor şi al tuturor gesturilor. Când îmi închideamă ochii, îi vedeam chipul şi i-l priveam înainte de a m duce la culcare. Îiă iubeam înf işarea şi esen a, gustul s rat al gâtului şi ritmul vocii, arcuireaăţ ţ ă degetelor şi cuvintele pe care le scriau pe trupul meu.

M-am gândit la toate astea, dar nu m-am putut convinge s le rostesc.ă Nu erau tocmai o minciun . Dar nu erau nici tocmai un adev r. ă ăÎn cele din urm , am sfârşit cu un schimb de remarci amuzante,ă

ambigue, cu scurte accese de lacrimi şi cu îmbr iş ri conciliatorii, am l satăţ ă ă toat povestea balt şi eu am f cut-o pe ajutorul de buc tar în timp ce ea aă ă ă ă preg tit nişte spaghete cu sos într-adev r foarte gustoase, tensiunea aă ă început s se spulbere şi, pe la miezul nop ii, ne dezmierdaser m vreme deă ţ ă o or în fa a televizorului, ascultând ştirile (creşterea şomajului, o dezbatereă ţ electoral , un r zboi jalnic de cealalt parte a planetei) şi eram gata să ă ă ă mergem la culcare. Molly a stins lumina înainte de a face dragoste, iar dormitorul era întunecos, fereastra deschis , cerul gol, pustiu. În final, şi-aă arcuit trupul şi, când a suspinat, respira ia ei era dulce, l ptoas . ţ ă ă

184

Desp r i i şi înc atingându-ne, cu mân pe coaps , am vorbit în frazeă ţ ţ ă ă ă neterminate.

— Ştii, pasiune, am spus, iar ea a r spuns: ă— În dormitor, Doamne, da. A adormit repede. O or mai târziu, eram înc treaz. ă ăAm coborât din pat cu delicate e, f r s observ vreo schimbare aţ ă ă ă

ritmului respira iei ei. M-am strecurat într-o pereche de blugi şi am ieşit dinţ dormitor, în asemenea nop i f r somn, o înghi itur de lichior Drambui mţ ă ă ţ ă ă ajuta de obicei s amu esc sâcâitorul monolog interior, peti iile pe care i leă ţ ţ prezenta îndoiala creierului epuizat. Dar, înainte de a m duce în buc t rie,ă ă ă m-am aşezat în fa a computerului şi am deschis programul de urm rire. ţ ă

Nu exista nici o informa ie despre ce c utase Molly. ţ ăDin câte îmi d deam seama, nimic nu se schimbase. ăToate numele şi toate cifrele p reau intacte. Poate g sise ceva care oă ă

f cea s se simt mai apropiat de mine. ă ă ă ăDac asta reprezenta ceea ce îşi dorea cu adev rat. ă ăSau poate fusese o c utare inutil . Poate nu g sise absolut nimic. ă ă ă

În s pt mânile de dinaintea alegerilor din noiembrie, l-am v zut maiă ă ă des pe Jason.

În ciuda m ririi dozelor de medicamente, boala lui devenea tot maiă activ , probabil ca urmare a stresului pricinuit de conflictul în plină ă desf şurare cu tat l s u. (E.D. îşi anun ase inten ia de a lua funda iaă ă ă ţ ţ ţ Periheliu „înapoi”, sco ând-o din mâinile a ceea ce considera o clic deţ ă birocra i şi de savan i deopotriv de impertinen i, alia i cu Wun Ngo Wen –ţ ţ ă ţ ţ dup p rerea lui Jason, o amenin are în vânt, dar poten ial subminatoare şiă ă ţ ţ stânjenitoare.) Jase m inea în apropiere, pentru cazul c ar fi avut nevoie,ă ţ ă într-un moment critic, de o doz de antispasmodice, pe care eram dispus să ă i-o administrez, în limitele legii şi ale eticii profesionale. Tot ce putea face ştiin a medical pentru Jase era s -i ofere, pe termen scurt, posibilitatea deţ ă ă a fi activ, iar a r mâne în activitate suficient de mult pentru a contracaraă manevrele lui E.D. Lawton reprezenta, pe moment, tot ce conta în viziunea lui Jase.

Aşa c -mi petreceam foarte mult timp în aripa V.I.P.-urilor dină Periheliu, de obicei împreun cu Jason, dar adesea cu Wun Ngo Wen. Mă ă transformam într-un obiect al suspiciunilor celorlal i intermediari ai s i, oţ ă combina ie de autorit i guvernamentale de mâna a doua (reprezentan i deţ ăţ ţ rang inferior ai Departamentului de Stat, ai Casei Albe, ai Departamentului de Securitate Intern , ai Comandamentului Spa ial etc.) şi de savan iă ţ ţ recruta i pentru a traduce, studia şi clasifica aşa-numitele Arhive Mar iene.ţ ţ În ochii acestora, accesul meu în preajma lui Wun era neregulamentar şi nedorit. Pentru c el insista, o serie de ling i ursuzi m conducea, din cândă ă ă în când, dincolo de setul de uşi care separa apartamentul cu aer condi ionatţ al ambasadorul mar ian de arşi a Floridei şi de întreaga lume de dincolo deţ ţ ea.

Într-una dintre aceste ocazii, l-am g sit pe Wun Ngo Wen aşezat peă scaunul lui de r chit , cineva îi adusese un taburet de în l ime potrivit , aşaă ă ă ţ ă c picioarele nu i se mai b l b neau, uitându-se gânditor, cu privireaă ă ă ă

185

pierdut , la con inutul unui flacon de sticl de dimensiunile unei eprubete.ă ţ ă L-am întrebat ce era în untru. ă

— Replicatori, a spus. Purta un costum şi o cravat care trebuie s fi fost f cute deă ă ă

comand , pentru un b iat îndesat de doisprezece ani: sus inuse oă ă ţ prezentare bazat pe imagini vizuale în fa a unei delega ii a Congresului. ă ţ ţ

Deşi existen a lui nu fusese anun at în mod oficial, în ultimele câtevaţ ţ ă s pt mâni se desf şurase un trafic constant de vizitatori, atât str ini, cât şiă ă ă ă autohtoni. Casa Alb urma s fac anun ul oficial imediat dup alegeri şi,ă ă ă ţ ă începând din momentul acela, Wun avea s fie într-adev r ocupat. ă ă

M-am uitat la eprubet , sim indu-m în siguran în punctul meu deă ţ ă ţă observare, din partea opus a camerei. Replicatori. Mânc tori de ghea . ă ă ţă

Semin ele unei biologii anorganice. ţWun a zâmbit. — i-e fric ? Te rog, nu te teme. Te asigur c are un con inut cuŢ ă ă ţ

des vârşire inactiv. Credeam c i-a explicat Jason. ă ă ţO f cuse. Într-o mic m sur . ă ă ă ă— Sunt instrumente microscopice, am spus. Semiorganice. Se reproduc în condi iile unui frig extrem şi în vid. ţ— Da, bine, în principiu e corect. Jason i-a explicat şi care e scopulţ

lor? — S ias în spa iu şi s populeze galaxia. S ne trimit date. ă ă ţ ă ă ăWun a dat uşor din cap, de parc şi acest r spuns ar fi fost corect, înă ă

principiu, dar nu tocmai satisf c tor. ă ă— Tyler, acesta este cel mai sofisticat artefact tehnologic produs

vreodat de Cele Cinci Republici. Noi n-am fi putut sus ine niciodat genulă ţ ă de activitate industrial practicat de poporul t u la o scar atât deă ă ă ă alarmant , nave transatlantice, oameni pe lun , oraşe imense... ă ă

— Din câte am v zut, oraşele voastre sunt cu mult mai impresionante.ă — Numai fiindc le-am construit pe o planet cu gradient gravita ională ă ţ

moderat. Pe P mânt, turnurile acelea s-ar pr buşi sub propria lor greutate.ă ă Dar eu vreau s subliniez c aici, în acest tub, se afl una dintre realiz rileă ă ă ă noastre, echivalentul unui triumf ingineresc, ceva atât de complex şi de dificil de transpus în practic încât îl privim cu o anumit mândrie, probabilă ă justificat . ă

— Sunt sigur c e aşa. ă— Atunci vino s - i dai cu p rerea. Nu te teme. ă ţ ăMi-a f cut semn s m apropii, iar eu am traversat înc perea şi m-amă ă ă ă

aşezat pe scaunul din fa a lui. ţÎmi imaginez c , privi i de la distan , ar tam ca orice doi prieteniă ţ ţă ă

care discut despre indiferent ce. ăDar ochii mei nu se desprindeau de flacon. El a întins mâna, oferindu-

mi-l. — Haide, a spus. M-am uitat la tubul pe care îl ineam între degetul mare şi ar t tor şiţ ă ă

l-am ridicat c tre tavan, l sând lumina s treac prin el. Con inutul p rea să ă ă ă ţ ă ă fie ap obişnuit , cu o uşoar str lucire uleioas . Asta era tot. ă ă ă ă ă

— Ca s - i po i forma cu adev rat o p rere, a spus Wun, trebuie să ţ ţ ă ă ă în elegi ce ii în mân . Tyler, în tubul la sunt în jur de treizeci sau patruzeciţ ţ ă ă

186

de mii de celule individuale, create de om, în suspensie de glicerin . Fiecareă celul e o ghind . ă ă

— Ştii ce e ghinda? — Am citit despre ea. E o metafor des folosit . Ghinde şi stejari,ă ă

corect? Când ii în mân o ghind , ai în palm un poten ial stejar, dar nuţ ă ă ă ţ numai un singur copac, ci pe to i descenden ii s i, din decursul aţ ţ ă nenum rate secole. Suficient lemn de stejar ca s construieşti oraşeă ă întregi... exist oraşe din lemn de stejar? ă

— Nu, dar n-are importan . ţă— ii în mân o ghind . Într-o stare cu des vârşire latent , aşa cum î iŢ ă ă ă ă ţ

spuneam, iar mostra asta e probabil moart de-a binelea, inând cont cât deă ţ mult timp a petrecut la temperatura ambiant terestr . F -i o analiză ă ă ă chimic şi n-o s g seşti nimic mai mult decât urmele unor substan eă ă ă ţ neobişnuite.

— Dar? — Dar pune-o într-un mediu înghe at, lipsit de aer, mort, într-unţ

mediu precum cel din Norul Oort şi atunci, Tyler, o s prind via ! Începeă ă ţă s creasc şi s se reproduc , foarte încet, cu foarte mult r bdare. ă ă ă ă ă ă

Norul Oort. Existen a lui îmi era cunoscut din discu iile cu Jason şi dinţ ă ţ romanele speculative pe care înc le mai citeam, din când în când. Norul luiă Oort era o grupare nebuloas de nuclee de comete, ocupând un spa iu ceă ţ începea, cu aproxima ie, de la orbita lui Pluto, extinzându-se pân laţ ă jum tatea distan ei c tre cea mai apropiat stea. Aceste corpuri m runteă ţ ă ă ă nu erau nicidecum compactate, ocupau un volum de o amploare aproape inimaginabil , dar masa lor total reprezenta doar de dou zeci sau treizeciă ă ă de ori masa P mântului, fiind alc tuit mai ales din ghea murdar . ă ă ă ţă ă

O gr mad de hran , dac m nânci ghea şi praf. ă ă ă ă ă ţăÎn scaunul s u, Wun s-a aplecat înainte. Pe chipul ca o bucat de pieleă ă

mototolit , ochii str luceau. ă ăZâmbea, fapt pe care înv asem s -l interpretez ca pe un semn deăţ ă

seriozitate: mar ienii zâmbesc numai atunci când vorbesc din adâncul inimii.ţ — Pentru poporul meu, toate astea nu sunt lipsite de controverse.

Ceea ce ii în mân are puterea de a transforma efectiv nu numai sistemulţ ă nostru solar, ci şi multe altele. Bineîn eles c rezultatul e incert. Replicatoriiţ ă nu sunt de natur organic , în sensul conven ional al cuvântului, dar suntă ă ţ vii. Sunt bucle de feedback, vii, autocatalitice, subiec i ai modific rilorţ ă datorate presiunii mediului ambiant.

Exact ca oamenii sau ca bacteriile sau... — Sau ca murkuzii, am spus. A zâmbit. — Sau ca murkuzii. — Cu alte cuvinte, pot evolua. — Şi o vor face, dar într-un mod imprevizibil, îns am inclus anumiteă

limit ri ale acestei evolu ii. Sau credem c am f cut-o. Aşa cum spuneam,ă ţ ă ă controversele abund . ă

Ori de câte ori vorbea Wun despre politica mar ian , eu aveamţ ă viziunea unor b rba i şi femei, zbârci i cu to ii, purtând togi pastelate şiă ţ ţ ţ dezb tând probleme abstracte din în l imea unor podiumuri de o elă ă ţ ţ inoxidabil. De fapt, insista Wun, parlamentarii mar ieni se purtau, maiţ

187

degrab , ca nişte fermieri în criz de bani care se ceart la o licita ie deă ă ă ţ cereale, iar hainele, ei bine, nici m car nu încerca s - i imaginezi hainele. Înă ă ţ ocazii oficiale, mar ienii de ambele sexe aveau tendin a s se îmbrace caţ ţ ă regina de cup de pe c r ile de joc Bicycle. ă ă ţ

Dar, în vreme ce dezbaterile fuseser îndelungate şi sincere, planul înă sine era relativ simplu. Replicatorii aveau s fie împr ştia i, la întâmplare, înă ă ţ zone întinse de la extremit ile îndep rtate şi reci ale sistemului solar. Oăţ ă frac iune infinitezimal a acestor replicatori avea s ajung pe dou sau treiţ ă ă ă ă nuclee de comet din Norul Oort. Acolo urmau s -nceap s se reproduc . ă ă ă ă ă

Informa iile lor genetice, a spus Wun, erau codificate în moleculeţ termic instabile în orice loc cu temperatura mai ridicat decât cea de peă sateli ii lui Neptun. Dar, în mediul extrem de înghe at pentru care fuseserţ ţ ă concepu i, filamentele submicroscopice ale replicatorilor aveau s -şiţ ă înceap metabolismul lent, mig los. Creşteau cu o vitez care ar fi f cut caă ă ă ă pinul Bristlecone s lase impresia c se gr bise, dar creşteau, asimilândă ă ă r m şi ele unor substan e volatile şi molecule organice şi modelând ghea aă ă ţ ţ ţ sub forma unor pere i, nervuri, traverse şi elemente de leg tur cu aspectţ ă ă spongios.

Dup ce vor fi consumat, cu aproxima ie, câteva sute de metri cubi deă ţ ghea din nucleele de comet , interconexiunile replicatorilor aveau sţă ă ă înceap s se ramifice, iar comportamentul lor avea s capete un scop.ă ă ă Aveau s -şi dezvolte o serie de apendice extrem de sofisticate, ochi deă ghea şi carbon care s baleieze întunericul înstelat. ţă ă

În circa un deceniu, colonia de replicatori avea s se transforme peă sine îns şi într-o entitate colectiv , capabil s înregistreze şi s transmită ă ă ă ă ă date rudimentare despre mediul înconjur tor. Avea s se uite la cer şi s -ă ă ăntrebe: Exist vreun corp întunecat, de dimensiunile unei planete, careă orbiteaz în jurul celei mai apropiate stele?ă Formularea întreb rii şi aflareaă unui r spuns avea s consume mai multe decenii şi, cel pu in într-o primă ă ţ ă faz , acesta din urm avea s fie cunoscut dinainte : da, dou dintre lumileă ă ă ă ce se roteau în jurul acelei stele, P mântul şi Marte, erau corpuri întunecate.ă

Totuşi, replicatorii aveau s interpoleze, cu r bdare, cu înc p ânare,ă ă ă ăţ cu încetineal , aceast informa ie şi s-o trimit înapoi, în locul lor deă ă ţ ă baştin : la noi sau, cel pu in, la sateli ii noştri de recep ie. ă ţ ţ ţ

Pe urm , odat ajuns în etapa b trâne ii sale de maşin complex ,ă ă ă ă ţ ă ă colonia de replicatori avea s se divid în pâlcuri individuale de celuleă ă simple, s identifice o alt stea str lucitoare sau apropiat şi s folosească ă ă ă ă ă substan ele volatile extrase de pe nucleul de comet gazd pentru a-şiţ ă ă propulsa semin ele în afara sistemului solar. (Aveau s lase în urm unţ ă ă fragment minuscul din ea îns şi, menit s preia rolul unui releu radio, ală ă unui nod pasiv dintr-o re ea în expansiune.) Aceast a doua genera ie deţ ă ţ semin e avea s pluteasc prin spa iul interstelar, în deriv , vreme de ani,ţ ă ă ţ ă de decenii, de milenii. Multe aveau s sfârşeasc prin a fi distruse,ă ă pierzându-se pe traiectorii inutile sau atrase în turbioane gravita ionale. Oţ parte dintre ele, incapabile s se desprind de atrac ia slab şi îndep rtată ă ţ ă ă ă a soarelui, aveau s recad în Norul Oort şi s repete procesul, devorândă ă ă ghea a cu stupiditate, dar cu r bdare şi înregistrând informa ii redundante,ţ ă ţ în cazul întâlnirii a doi descenden i, aceştia aveau s fac schimb deţ ă ă material celular, s compenseze erorile de multiplicare generate de trecereaă

188

timpului şi de radia ii şi s dea naştere unui vl star asem n tor cu ei înşişi,ţ ă ă ă ă dar nu identic.

Altele aveau s ajung în haloul de ghea din jurul unei steleă ă ţă învecinate şi s -şi reînceap ciclul, de data asta adunând informa ii inediteă ă ţ pe care aveau s le trimit , în final, acas , în explozii de date, în scurteă ă ă orgasme digitale. Ar fi putut s spun : ă ă Stea binar , f r nici o planetă ă ă ă întunecată sau: Pitic alb , cu o planet întunecat .ă ă ă ă

Şi ciclul avea s se repete iar şi. ă ăŞi iar şi. ăŞi iar şi, de la o stea la alta, pas cu pas, secolele transformându-se înă

milenii, cu o încetineal agonizant , dar destul de repede fa de cumă ă ţă socoteşte galaxia curgerea vremii, dup cum cronometr m noi universulă ă exterior, din mormântul nostru. Zilele noastre aveau s cuprind sute de miiă ă de ani de-ai lor şi, într-un deceniu din timpul nostru lent, aveam s le vedemă infestând întreaga galaxie.

Informa iile transmise din nod în nod, cu viteza luminii, aveau sţ ă treac dintr-un punct de tranzit într-altul, aveau s modificeă ă comportamentul, aveau s dirijeze noii replicatori c tre teritoriileă ă neexplorate, aveau s suprime informa iile redundante, astfel încât nodurileă ţ centrale s nu fie copleşite. ă

Ca efect, aveam s cabl m galaxia pentru a o înzestra cu un soi deă ă gândire rudimentar . Replicatorii urmau s construiasc o re ea neural totă ă ă ţ ă atât de întins precum cerul nop ii, care avea s ne vorbeasc . ă ţ ă ă

Existau riscuri? Sigur c da. ăÎn absen a Turbionului, a spus Wun, mar ienii nu ar fi fost niciodat deţ ţ ă

acord cu o astfel de alocare a resurselor galaxiei. Aici nu era vorba despre o simpl explorare, era o interven ie, o reorganizare de tip imperial aă ţ ecologiei galactice. Dac undeva, în exterior, tr iau alte specii conştiente,ă ă iar existen a ipoteticilor d duse, într-o mare m sur , un r spuns afirmativţ ă ă ă ă acestei întreb ri, împr ştierea replicatorilor ar fi putut fi greşit în eleas ,ă ă ţ ă fiind interpretat ca o agresiune. Şi ar fi putut atrage represalii. ă

Mar ienii reconsideraser riscurile abia când detectaser construc iileţ ă ă ţ specifice Turbionului prinzând form deasupra polilor planetei lor. ă

— Turbionul pune obiec iile sub semnul întreb rii, a spus Wun, sauţ ă aproape c reuşeşte. Cu pu in noroc, replicatorii ne vor comunica oă ţ informa ie important despre ipotetici sau cel pu in despre extindereaţ ă ţ activit ii lor în galaxie. Am putea avea posibilitatea de a reuşi săţ ă descoperim scopul Turbionului. În cazul unui eşec, vor avea rolul unui soi de semnal de avertizare adresat altor specii ra ionale care se confrunt cuţ ă aceeaşi problem . O analiz riguroas i-ar putea sugera unui observatoră ă ă atent scopul construirii re elei. Alte civiliza ii ar putea decide s seţ ţ ă branşeze. Informa iile i-ar putea ajuta s se apere. S izbândeasc acoloţ ă ă ă unde noi am eşuat.

— Crezi c vom eşua? Wun a ridicat din umeri. ă— N-am eşuat deja? Soarele e foarte b trân. Ştii doar, Tyler. Nimic nuă

dureaz la infinit. În actualele circumstan e, chiar şi „infinitul” nu reprezintă ţ ă pentru noi un timp foarte îndelungat.

189

Poate c a fost modul în care a spus-o, cu firavul şi tristul zâmbet ală sincerit ii mar iene, aplecându-se în fa în scaunul lui de r chit , darăţ ţ ţă ă ă greutatea sentin ei mi s-a p rut de-a dreptul şocant . ţ ă ă

Nu fiindc m-ar fi surprins. Ştiam, cu to ii, c eram condamna i.ă ţ ă ţ Condamna i, cel pu in, s ne tr im vie ile sub o membran care era singuraţ ţ ă ă ţ ă noastr protec ie împotriva unui sistem solar ostil. C ldura solar , careă ţ ă ă transformase Marte într-o planet locuibil , ar fi pârjolit P mântul, dacă ă ă ă membrana ar fi fost îndep rtat . Ba pân şi Marte (în propriul s u învelişă ă ă ă întunecat) începuse s alunece cu repeziciune în afara aşa-numitei zoneă locuibile. Steaua letal care fusese mama oric rei forme de via intrase înă ă ţă etapa unei senilit i sângeroase şi avea s ne ucid f r nici o mustrare deăţ ă ă ă ă cuget.

Via a se n scuse la hotarul unei reac ii nucleare instabile. Eraţ ă ţ adev rat şi fusese adev rat întotdeauna. ă ă

Şi înainte de Turbion, chiar şi atunci când cerul era limpede şi nop ileţ de var îşi sc p rau stelele îndep rtate şi irelevante. Fusese adev rat, dară ă ă ă ă nu avusese nici o importan , pentru c via a unui om era atât de scurt , peţă ă ţ ă durata unei pulsa ii solare tr iau şi mureau nenum rate genera ii. Darţ ă ă ţ acum, Dumnezeu s ne aib în paz , noi îi supravie uiam soarelui. Fie că ă ă ţ ă aveam s sfârşim sub forma unor t ciuni rotindu-se în jurul cadavrului s u,ă ă ă fie c aveam s fim conserva i într-o noapte etern , ca nişte obiecteă ă ţ ă încapsulate produse în serie, f r nici un c min adev rat în întregul univers.ă ă ă ă

— Tyler? Te sim i bine? ţ— Da, am spus. Cu gândul la Diane, dintr-un anumit motiv. Poate că

singurul lucru la care putem spera este s avem parte de pu in în elegereă ţ ă ţ înainte de a c dea cortina. ă

— Cortina? — Înainte de sfârşit. — Nu e cine ştie ce consolare, a recunoscut Wun. Dar ai dreptate, e

posibil s fie cel mai bun lucru la care putem spera. ă— Poporul t u a ştiut despre existen a Turbionului de milenii. Şi, în totă ţ

acest timp, nu a i reuşit s afla i nimic despre ipotetici? ţ ă ţ— Nu. Îmi pare r u. Nu v putem oferi aşa ceva. Despre natura fizică ă ă

a Turbionului nu avem decât nişte specula ii. (Pe care Jason încercase deţ curând s mi le explice: ceva despre cuante temporale, mai alesă matematic şi dep şind cu mult capacit ile de punere în practic aleă ă ăţ ă ingineriei, fie ea mar ian sau terestr .) Nimic despre ipotetici. Cât despreţ ă ă ceea ce vor de la noi...

A ridicat din umeri. — Doar alte specula ii. Întrebarea pe care ne-am pus-o a fost: ceţ

anume era deosebit în privin a P mântului când a fost încapsulat? De ce auţ ă aşteptat înainte de a cuprinde Marte în Turbion şi ce anume i-a f cut să ă aleag tocmai acest moment din istoria noastr ? ă ă

— Şi ave i r spunsuri? ţ ăUnul dintre agen ii s i a b tut la uş şi a deschis-o. Un tip careţ ă ă ă

începuse s cheleasc , într-un costum negru, de comand . I s-a adresat luiă ă ă Wun, dar s-a uitat la mine:

— Vreau doar s v aduc aminte. Avem un reprezentant al Uniuniiă ă Europene care vine încoace. Peste cinci minute.

190

A deschis uşa larg, în aşteptare. M-am ridicat de pe scaun. — Data viitoare, a spus Wun. — Cât de curând, sper. — Imediat ce pot aranja. Era târziu şi îmi încheiasem activitatea pe ziua aceea. Am plecat pe uşa dinspre nord. În drum c tre parcare, m-am oprită

lâng gardul de lemn care împrejmuia noua anex a Periheliului, aflat înă ă ă construc ie. Prin spa iile dintre scândurile acestei împrejmuiri de protec ieţ ţ ţ am reuşit s v d o construc ie simpl , din blocuri de zgur , rezervoare deă ă ţ ă ă presiune imense, exterioare, evi groase ca nişte butoaie ieşind dinţ ambrazuri de beton. Terenul era împestri at cu izola ii galbene deţ ţ politetrafluoretilen şi colaci de eav de cupru. Un şef de echip cu o cască ţ ă ă ă de protec ie alb le d dea ordine r stite altor b rba i, care împingeauţ ă ă ă ă ţ roabele purtând ochelari de protec ie şi pantofi cu bombeu metalic. ţ

B rba i construind un incubator pentru un nou tip de via . Acoloă ţ ţă aveau s fie crescu i replicatorii, în leag ne pline cu heliu lichid, fiindă ţ ă preg ti i pentru lansarea c tre zonele reci ale universului: erau, într-ună ţ ă anumit sens, moştenitorii noştri, meni i s tr iasc mai mult şi sţ ă ă ă ă c l toreasc mai departe decât ar fi putut-o face vreodat fiin ele omeneşti.ă ă ă ă ţ Ultimul nostru dialog cu universul. Dac E.D. nu reuşea cumva s ac ionezeă ă ţ dup capul s u şi s anuleze întregul proiect. ă ă ă

În weekendul acela, eu şi Molly am f cut o plimbare pe plaj . ă ăEra o zi senin , o sâmb t de sfârşit de octombrie. Merseser m vreoă ă ă ă

jum tate de kilometru pe nisipul plin de mucuri de igar , înainte ca ziua să ţ ă ă devin nepl cut de fierbinte, oceanul reflectând lumina soarelui din ce în ceă ă mai puternic, în pete minuscule, de o str lucire orbitoare, ca şi cumă departe, în larg, ar fi înotat bancuri de diamante. Molly purta pantaloni scur i, sandale, un tricou alb, de bumbac, care începuse s i se lipeasc deţ ă ă corp într-un mod de-a dreptul ispititor, şi o şapc al c rei cozoroc era tras înă ă jos, s -i umbreasc ochii. ă ă

— N-am în eles niciodat asta, a spus, ştergându-şi fruntea cuţ ă încheietura mâinii şi întorcându-se cu fa a c tre urmele pe care le l sase înţ ă ă nisip.

— Ce anume, Moll? — Soarele. Adic lumina lui. Lumina asta. E un fals, toat lumeaă ă

spune, dar, Doamne, c ldura: c ldura e real . ă ă ă— Soarele nu e pe de-ntregul un fals. Nu vedem adev ratul soare, dară

lumina pe care o d s-ar putea s vin de acolo. E dirijat de ipotetici,ă ă ă ă lungimile de und sunt reduse şi e filtrat ... ă ă

— Ştiu, dar m refer la modul în care merge pe cer. R s rit, apus.ă ă ă Dac nu e decât o proiec ie, cum se face c arat la fel, din Canada pân -nă ţ ă ă ă America de Sud? Dac Bariera Turbionar se afl la o în l ime de numaiă ă ă ă ţ câteva sute de kilometri?

I-am povestit ce îmi spusese cândva Jason: soarele fals nu era o iluzie proiectat pe un ecran, era o reproducere controlat a luminii solare careă ă trecea prin ecran provenind dintr-o surs aflat la o sut patruzeci şi cinciă ă ă

191

de milioane de kilometri dep rtare, ca un program de stabilire a traiectorieiă razelor de lumin printr-un sistem optic, la o scar colosal . ă ă ă

— Un truc de scen al naibii de complicat, a spus Molly. ă— Dac ar fi procedat altfel, am fi murit cu ani în urm . Sistemulă ă

ecologic al planetei are nevoie de o zi de dou zeci şi patru de ore. ăPierduser m deja o serie de specii ale c ror cicluri de hran sau deă ă ă

împerechere depindea de lumina lunii. — Dar e o minciun . ă— Dac vrei s-o numeşti aşa. ă— O minciun , o numesc minciun . Stau aici, cu lumina unei minciuniă ă

pe fa . O minciun de la care te po i alege cu un cancer al pielii. Dar tot nuţă ă ţ pricep. Cred c nu putem pricepe, nu înainte de a-i în elege pe ipotetici.ă ţ Dac-o s reuşim vreodat . Lucru de care m îndoiesc. ă ă ă

Nu po i s în elegi o minciun , a spus Molly, în timp ce mergeam peţ ă ţ ă lâng o veche alee podit cu scânduri albite de sare, pân când nu în elegiă ă ă ţ motivul. A spus asta aruncându-mi o privire pieziş , cu ochii umbri i deă ţ cozoroc, trimi ându-mi mesaje pe care n-am reuşit s le-n eleg. ţ ă ţ

Ne-am petrecut restul dup -amiezii în apartamentul meu cu aeră condi ionat, citind şi ascultând muzic , dar Molly era agitat , iar eu înc nuţ ă ă ă m împ casem cu ideea raidului ei prin computer, un alt evenimentă ă indescifrabil. O iubeam pe Molly. Sau, cel pu in, îmi spuneam c o iubesc.ţ ă Sau, dac sentimentul meu pentru ea nu era dragoste, atunci era m car oă ă imita ie plauzibil , un substitut conving tor. ţ ă ă

M îngrijora faptul c r mânea profund imprevizibil , tot atât deă ă ă ă preocupat de Turbion ca noi, to i ceilal i. Nu puteam s -i cump r cadouri:ă ţ ţ ă ă existau lucruri pe care le voia, dar, dac nu le admira cu voce tare când leă vedea în vitrina unui magazin, nu puteam ghici ce anume erau. Îşi ascundea cele mai puternice dorin e. Poate c , aidoma majorit ii oamenilor secretoşi,ţ ă ăţ îşi închipuia c şi eu îmi p stram doar pentru mine secretele importante. ă ă

Tocmai terminaser m cina şi începeam s strângem masa, când aă ă sunat telefonul. A r spuns Molly, în timp ce eu m ştergeam pe mâini. ă ă

— A ... , am auzit-o. Nu, e aici. Aştepta i o secund . A închisă ăă ţ ă sonorul telefonului şi a spus: E Jason. Vrei s vorbeşti cu el? Pare dus cuă pluta.

— Bineîn eles c vreau s vorbesc cu el. ţ ă ăAm luat receptorul şi am aşteptat. Molly m-a privit lung, apoi şi-a

rostogolit ochii şi a plecat în buc t rie. ă ăIntimitate. — Jase? Ce s-a-ntâmplat? — Am nevoie de tine aici, Tyler. Avea vocea încordat , sugrumat . ă ă— Acum. — Ai vreo problem ? ă— Am o problem dat naibii. Şi am nevoie de tine ca s repară ă ă

lucrurile. — E urgent? — Te-aş fi sunat dac nu era? ă— Unde eşti? — Acas . ă

192

— OK, ascult , o s am nevoie de ceva timp dac traficul eă ă ă aglomerat...

— Numai s-ajungi. Aşa c i-am spus lui Molly c aveam de adus la zi nişte treburiă ă

urgente. Ea a zâmbit sau poate a rânjit cu dispre . ţ— Ce fel de treburi sunt astea? A pierdut cineva o programare? Se

naşte vreun copil? Ce e? — Sunt medic, Moll. Riscurile meseriei. — A fi medic nu e totuna cu a fi c eluşul lui Lawton. Nu trebuie săţ ă

alergi dup toate be ele pe care le-arunc . ă ţ ă— Îmi pare r u fiindc scurtez seara. Vrei s te duc undeva sau...? ă ă ă— Nu, a spus. Stau aici pân te-ntorci. ăM-a fixat lung, sfid toare, beligerant , aproape dorindu-şi s obiectez.ă ă ă Dar nu puteam începe o ceart . Ar fi însemnat c nu aveam încredereă ă

în ea. Dar aveam, în cea mai mare parte. — Nu ştiu sigur cât o s lipsesc. ă— Nu conteaz . M ghemuiesc pe canapea şi m uit la televizor. Dacă ă ă ă

nu te deranjeaz . ă— Atâta timp cât n-o s te plictiseşti. ă— Î i promit c n-o s m plictisesc. ţ ă ă ă

Apartamentul s r c cios mobilat al lui Jason se afla la peste treizeciă ă ă de kilometri distan pe autostrad , şi am fost nevoit s ocolesc locul unuiţă ă ă jaf eşuat, o încercare de atac a furgonetei unei b nci, în timpul c reia îşiă ă pierduser via a to i turiştii dintr-un autocar canadian. Jase mi-a descuiată ţ ţ uşa cl dirii dup ce am sunat la interfon. ă ă

— E deschis, a strigat apoi, când am b tut la uş . ă ăÎn camera imens de la intrare era tot atât de mult spa iu liber caă ţ

întotdeauna, un deşert de parchet în care Jase îşi instalase tab ra deă beduin. St tea întins pe canapea. Lampadarul de al turi îl plasa într-oă ă lumin dur , deloc avantajoas . Era palid, cu fruntea punctat de sudoare.ă ă ă ă Ochii îi str luceau. ă

— Credeam c e posibil s nu vii. Credeam c , poate, prietena taă ă ă necioplit n-o s te lase s ieşi din cas . ă ă ă ă

I-am povestit despre ocolul impus de poli ie. Pe urm , am spus: ţ ă— F -mi o favoare. Te rog, nu mai vorbi aşa despre Molly. ă— M rogi s nu mai vorbesc despre ea ca despre o opârlanc dină ă ţ ă

Idaho cu sensibilit i c p tate în parcarea de rulote? Fireşte. Orice î i faceăţ ă ă ţ pe plac.

— Ce-ai p it? ăţ— Interesant întrebare. Cu mai multe r spunsuri posibile. Priveşte! S-ă ă

a ridicat. Un proces demn de mil , ezitant, sacadat. Jase era la fel de înalt, la felă

de suplu, dar acea elegan care p rea cândva s nu-i solicite nici un efortţă ă ă disp ruse. Treiera aerul cu bra ele. Când a reuşit s ajung în pozi iaă ţ ă ă ţ vertical , picioarele tremurau sub el de parc ar fi stat pe catalige. Clipeaă ă convulsiv.

— Asta am p it! ăţ

193

Pe urm l-a cuprins furia, odat cu o alt mişcare spasmodic , st rileă ă ă ă ă lui emo ionale p rând tot atât de instabile cum îi erau membrele: ţ ă

— Uit -te la mine! F-futu-i s -i fut, Tyler, ă ă uit -te la mineă ! — Aşeaz -te la loc, Jase. Las -m s te examinez. ă ă ă ăÎmi adusesem trusa medical . I-am ridicat mâneca şi am înf şurată ă

manşeta tensiometrului în jurul bra ului s u costeliv. Sim eam cum i seţ ă ţ contract muşchiul sub ea, aproape necontrolat. ă

Avea tensiunea ridicat şi pulsul rapid. ă— i-ai luat anticonvulsivele? Ţ— Bineîn eles c-am luat nenorocitele alea de anticonvulsive. ţ— Ai respectat orarul? N-ai dublat doza? Pentru c , dac iei preaă ă

multe, î i faci mai mult r u decât bine, Jase. ţ ăA oftat, plin de nervi. Pe urm a f cut un gest neaşteptat. Şi-a întinsă ă

mâna spre ceafa mea, m-a înh at de p r, dureros, şi mi-a tras capul în jos,ăţ ă pân ce fa a mi-a ajuns lâng a lui. Cuvintele au început s i se reverse într-ă ţ ă ăun torent impetuos.

— Nu face pe pedantul cu mine, Tyler. Nu face, fiindc nu- i potă ţ îng dui acum. Poate ai unele obiec ii în privin a tratamentului meu. Îmi pareă ţ ţ r u, dar n-o s scoatem la plimbare afurisitele tale de principii. Sunt preaă ă multe în joc. E.D. ia mâine diminea avionul c tre Periheliu. Crede c areţă ă ă un as în mânec . Mai degrab ar închide funda ia decât s m lase s mă ă ţ ă ă ă ă urc pe blestem ia lui de tron. Nu pot l sa s se-ntâmple asta, dar uit -te laăţ ă ă ă mine: par s fiu în stare s comit un patricid? Strânsoarea i s-a înte it până ă ţ ă când m-a durut, înc mai avea atâta putere, pe urm mi-a dat drumul şi m-aă ă împins cu mâna cealalt . Aşa c , REPAR -M ! sta-i rolul t u, nu? ă ă Ă Ă Ă ă

Mi-am tras un scaun şi m-am aşezat f r nici o vorb , aşteptând până ă ă ă când s-a l sat s recad pe canapea, istovit de propria r bufnire. M-a privită ă ă ă sco ând o sering din trus şi umplând-o cu con inutul unui flacon cafeniu. ţ ă ă ţ

— Ce-i asta? — Un calmant temporar. De fapt, era o injec ie inofensiv , vitamina B-complex plus unţ ă

tranchilizant uşor. Jason a privit-o suspicios, dar m-a l sat s i-o fac în bra .ă ă ţ Acul a ieşit urmat de o bobi minuscul de sânge. ţă ă

— Ştii deja ce-am de spus. Nu exist nici un remediu pentru problemaă asta.

— Nici un remediu terestru. — Asta ce vrea s -nsemne? ă— Ştii ce-nseamn . ăVorbea despre tratamentul de longevitate al lui Wun Ngo Wen. Reconstruc ia, spusese Wun, reprezenta, în acelaşi timp, un remediuţ

pentru o list lung de infirmit i de natur genetic . Ar fi eliminat buclaă ă ăţ ă ă SMA din ADN-ul lui Jason, inhibând proteinele distructive care îi erodau sistemul nervos.

— Dar ar dura s pt mâni întregi, am obiectat, şi, oricum, nu pot treceă ă cu uşurin peste ideea de a te transforma în cobai pentru o procedurţă ă netestat . ă

— Nu se poate spune c e netestat . Mar ienii o folosesc de secole şiă ă ţ ei sunt fiin e umane în aceeaşi m sur în care suntem şi noi. Îmi cer scuze,ţ ă ă

194

Tyler, dar nu m intereseaz scrupulele tale profesionale. Pur şi simplu, nuă ă intr în ecua ie. ă ţ

— Cu toate astea, intr . În ce m priveşte. ă ă— Atunci întrebarea e dac te priveşte. Dac nu vrei s te implici, d -ă ă ă ă

te deoparte. — Riscul... — E riscul meu, nu al t u. A închis ochii. N-o confunda cu arogan a sauă ţ

cu vanitatea, dar are importan dac tr iesc sau dac mor sau chiar dacţă ă ă ă ă sunt în stare s merg drept sau s pronun f-fututele-astea de consoane.ă ă ţ Vreau s spun c are importan pentru întreaga lume. Fiindc ocup oă ă ţă ă pozi ie de o importan unic . Nu dintr-o întâmplare. Nu fiindc sunt deşteptţ ţă ă ă sau plin de virtu i. Am fost programat, în esen , Tyler, sunt un artefact, unţ ţă obiect construit, proiectat de E.D. Lawton în acelaşi mod în care proiecta aripile de avion, împreun cu tat l t u. Îndeplinesc sarcina pentru care m-aă ă ă construit – conduc funda ia Periheliu, preg tesc r spunsul omenirii c treţ ă ă ă Turbion.

— Preşedintele s-ar putea s nu fie de acord. Ca s nu mai vorbesc deă ă Congres. Sau de Na iunile Unite, din acelaşi punct de vedere. ţ

— Te rog. Nu tr iesc din iluzii. Uite cum stau lucrurile. A conduceă Periheliul înseamn a juca pe degete p r ile interesate. Pe toate. E.D. ştie, eă ă ţ de un cinism perfect în privin a asta. A transformat Periheliu într-un chilipirţ b nos pentru industria aerospa ial şi a reuşit f cându-şi prieteni şi creândă ţ ă ă alian e politice la nivel înalt. Linguşind, insistând, apelând la intrigi politiceţ şi sponsorizând campanii favorabile. A avut o viziune, a avut rela ii şi a fostţ la locul potrivit în momentul potrivit. A ieşit în eviden cu programul deţă realizare a aerostatelor şi a salvat industria telecomunica iilor de Turbion şiţ asta l-a adus în compania unor oameni puternici, iar el ştie cum să exploateze o oportunitate. F r E.D. n-ar fi existat fiin e umane pe Marte.ă ă ţ F r E.D. Lawton, Wun Ngo Wen n-ar fi existat niciodat . Trebuie să ă ă ă recunoaştem meritele b trânului nemernic. E un mare om. ă

— Dar? — Dar e un om al timpului s u. E pre-Turbion. Motiva iile lui suntă ţ

arhaice. Tor a a fost preluat . Sau va fi, dac eu am ceva de-a face cu asta. ţ ă ă— Nu ştiu la ce te referi, Jase. — E.D. continu s cread c mai poate scoate un avantaj personal.ă ă ă ă

Nu-l poate suferi pe Wun Ngo Wen şi detest ideea îns mân rii galaxiei cuă ă ţă replicatori, nu fiindc ar fi un proiect prea ambi ios, ci fiindc nu e rentabilă ţ ă pentru afaceri. Proiectul Marte a pompat trilioane de dolari în industria aerospa ial . L-a f cut pe E.D. mai bogat şi mai puternic decât a visatţ ă ă vreodat s devin . I-a adus numele pe buzele tuturor. Şi el înc mai credeă ă ă ă c are importan . Crede c are aceeaşi importan pe care o avea înainteă ţă ă ţă de Turbion, când puteai aborda politica de parc ar fi fost un joc de noroc,ă riscând ca s câştigi. Îns propunerea lui Wun nu are un astfel de poten ial.ă ă ţ Lansarea replicatorilor e o investi ie minor în compara ie cu terraformareaţ ă ţ planetei Marte. O putem face cu dou navete spa iale Delta 7 şi cu un motoră ţ ionic ieftin. De fapt, nu e nevoie decât de o praştie şi de o eprubet . ă

— Şi cu ce-l deranjeaz asta pe E.D.? ă— Nu face mare lucru ca s protejeze o industrie în dec dere. Îi sapă ă ă

baza financiar . Mai r u, îl scoate pe el însuşi din lumina reflectoarelor. To iă ă ţ

195

ochii se vor întoarce, dintr-odat , c tre Wun Ngo Wen, suntem la două ă ă s pt mâni distan de o furtun de rahat mass-media f r precedent, iară ă ţă ă ă ă Wun m-a ales pe mine drept om de fa ad al acestui proiect. Ultimul lucruţ ă pe care şi-l doreşte E.D. este ca fiul s u nerecunosc tor şi un mar iană ă ţ zbârcit s -i demoleze munca întregii vie i, lansând o armada mai ieftină ţ ă decât un singur avion comercial de linie.

— Şi ce-ar prefera s fac ?ă ă— Are în minte un proiect de mari propor ii. Îi spune sistem deţ

supraveghere complet . C utarea unor noi dovezi ale activit ii ipoteticilor.ă ă ăţ Sisteme de supraveghere planetare instalate peste tot, începând cu Mercur şi terminând cu Pluto, aparatur sofisticat de ascultare în spa iul planetar,ă ă ţ misiuni de cercetare din mers a artefactelor Turbionului plasate aici şi deasupra polilor mar ieni. ţ

— E o idee rea? — Ar putea oferi câteva informa ii neînsemnate. Face rost de câtevaţ

date şi vars bani ghea în industrie. Asta este proiectat s fac . Dar ce nuă ţă ă ă în elege E.D., ce nu în elege cu adev rat genera ia lui... ţ ţ ă ţ

— Ce nu în elege, Jase? ţ— C fereastra se închide. Fereastra omenirii. Vremea noastr peă ă

P mânt. Vremea P mântului în univers. E pe sfârşite. Mai avem, cred eu, oă ă singur ocazie realist de a în elege ce înseamn , ce a însemnat,ă ă ţ ă construirea unei civiliza ii umane. ţ

Pleoapele i-au coborât, o dat , de dou ori, cu încetineal . O mareă ă ă parte din încordarea lui demen ial îl p r sise. ţ ă ă ă

— Ce semnifica ie are faptul c am fost aleşi pentru acest tip aparteţ ă de extinc ie. Mai mult decât atât, totuşi. Ce înseamn ... ce înseamn ... Şi-aţ ă ă ridicat privirea. Ce dracu' mi-ai dat, Tyler?

— Nimic serios. Un anxiolitic uşor. — O rezolvare rapid ?ă— Nu asta voiai? — Cred c da. Vreau s m pot afişa mâine diminea , asta vreau. ă ă ă ţă— Medicamentul nu e un remediu. Îmi ceri s repar o conexiuneă

electric întrerupt m rind tensiunea din circuit. Pe termen scurt, s-ar puteaă ă ă s mearg . Dar nu ofer nici o garan ie şi solicit în mod inac— ceptabilă ă ă ţ ă toate celelalte componente. Mi-ar pl cea s - i ofer o zi bun , f r nici ună ă ţ ă ă ă simptom al bolii. Numai c nu vreau s te omor. ă ă

— Dac nu-mi oferi o zi f r simptome, e ca şi cum m-ai ucide. ă ă ă— Tot ce- i pot oferi, am spus, e ra ionamentul meu profesional. ţ ţ— Şi la ce m pot aştepta din partea acestui ra ionament profesional?ă ţ— Te pot ajuta. Cred. În mic m sur . De data asta. De data asta,ă ă ă

Jase. Dar n-a mai r mas prea mult loc de manevr . Trebuie s priveştiă ă ă adev rul în fa . ă ţă

— Nici unul dintre noi nu mai are prea mult loc de manevr . To iă ţ trebuie s accept m. ă ă

Dar a oftat şi a zâmbit când mi-am deschis din nou trusa medical . ă

Când am ajuns acas , Molly era coco at pe canapea, exact în fa aă ţ ă ţ televizorului, uitându-se la un film recent, foarte popular, despre elfi, sau

196

poate c erau îngeri. Ecranul se umpluse de o lumin albastr , difuz . L-aă ă ă ă închis când am intrat. Am întrebat-o dac se întâmplase ceva în lipsa mea. ă

— Nu prea multe. Ai primit un telefon. — Oh? Cine era? — Sora lui Jason. Cum o cheam ? Diane. Cea din Arizona. ă— A spus ce vrea? — Nu voia decât s vorbeasc , indiferent cu cine. Aşa c-am stat pu ină ă ţ

de vorb . ă— A ... Despre ce? ăMolly s-a r sucit pe jum tate, oferindu-mi imaginea profilului ei, peă ă

fundalul luminii palide care venea din dormitor. — Despre tine. — În leg tur cu ceva anume? ă ă— Da. I-am spus s nu te mai sune, fiindc ai o nou prieten . I-amă ă ă ă

spus c , de acum înainte, o s - i urm resc convorbirile telefonice. ă ă ţ ăM-am holbat la ea. Şi-a dezgolit din ii în ce am re inut c se voia un zâmbet. ţ ţ ă— Haide, Tyler, înva s accep i o glum . I-am spus c nu eşti acas .ţă ă ţ ă ă ă

E în ordine? — I-ai spus c nu eram acas ? ă ă— Da, i-am spus c erai plecat. Nu i-am spus unde. Pentru c , de fapt,ă ă

nici tu nu mi-ai spus. — A zis dac era ceva urgent?ă— Nu p rea s fie o urgen . Sun-o, dac vrei. D -i drumul, nu mă ă ţă ă ă ă

deranjeaz . ăÎns era tot un test. ă— Nu e nici o grab . ă— Perfect. A f cut gropi e în obraji. Pentru c eu am alte planuri. ă ţ ă

RITUALURI DE SACRIFICIU

Obsedat de aşteptata apari ie a lui E.D. Lawton, Jason neglijase sţ ă men ioneze c la Periheliu îşi anun ase vizita şi un alt oaspete: Prestonţ ă ţ Lomax, actualul vicepreşedinte al Statelor Unite şi candidatul favorit la apropiatele alegeri.

La por i, paza era foarte strict , iar pe acoperişul plat al p r ii centraleţ ă ă ţ a cl dirii se afla un elicopter. ă

197

Am recunoscut toate aceste proceduri de protocol specifice Codului Roşu datorit unei serii de vizite f cute de preşedintele Garland în timpulă ă ultimei luni. Portarul de la intrarea principal , cel care îmi spunea „Doc” şiă c ruia îi verificam nivelul colesterolului o dat pe lun , mi-a atras aten ia c ,ă ă ă ţ ă de data asta, era Lomax.

Abia ce intrasem pe uşa clinicii (Molly lipsea, la recep ie aflându-se oţ angajat temporar , o oarecare Lucinda), când un mesaj primit pe pager m-ă ăa redirec ionat c tre biroul lui Jason din aripa executivului. Dup ce amţ ă ă p truns în interiorul altor patru perimetre de securitate, am ajuns s fiuă ă singur cu el. M-am temut c avea s -mi cear mai multe medicamente, însă ă ă ă tratamentul din noaptea precedent îl f cuse s intre într-o faz de regres aă ă ă ă bolii, conving toare, dar nicidecum permanent . S-a ridicat şi a traversată ă camera, întinzându-şi ostentativ mâinile, care nu-i mai tremurau câtuşi de pu in: ţ

— Vreau s - i mul umesc, Ty. ă ţ ţ— Cu pl cere, dar trebuie s - i spun din nou, nici o garan ie. ă ă ţ ţ— Am re inut. E în ordine, dac m simt bine toat ziua. E.D. eţ ă ă ă

programat s soseasc la amiaz . ă ă ă— S nu mai vorbim de vicepreşedinte. ă— Lomax e aici de la şapte diminea a. Omul sta se trezeşte cuţ ă

noaptea-n cap. A petrecut dou ore discutând cu oaspetele nostru mar ian,ă ţ iar eu o s -l conduc în curând într-un tur oficial al funda iei. Apropo, Wun ară ţ vrea s te vad , dac ai câteva minute libere. ă ă ă

— Presupunând c afacerile na ionale nu-i ocup timpul. ă ţ ăLomax avea cele mai mari şanse de a ob ine votul na iunii înţ ţ

s pt mâna urm toare, cu lejeritate, dac sondajele erau demne deă ă ă ă încredere. Jase începuse s cultive rela ia cu mult timp înainte de sosirea luiă ţ Wun, iar Lomax era fascinat de mar ian. ţ

— Tat l t u ia parte la tur?ă ă— Numai fiindc e nepoliticos s fie l sat pe dinafar . ă ă ă ă— Prevezi apari ia vreunei probleme? ţ— Prev d mai multe probleme. ă— Îns , din punct de vedere fizic, te sim i bine? ă ţ— M simt perfect. Dar tu eşti doctorul. Nu-mi trebuie decât vreo două ă

ore, Tyler. S presupun c-o s m descurc? ă ă ăAvea pulsul ceva cam alert, nici nu era de mirare, dar simptomele

SMA fuseser efectiv suprimate. ăDac medicamentele îl f ceau s se simt agitat sau confuz, nu ar ta.ă ă ă ă ă

De fapt, p rea aproape radios de calm, blocat într-un soi de compartimentă str lucitor, imperturbabil şi lucid, plasat undeva în partea dinspre ceaf aă ă capului s u. ă

Aşa c m-am dus s -l v d pe Wun Ngo Wen. Mar ianul nu era înă ă ă ţ apartamentul lui, se furişase în micul restaurant cu autoservire al personalului executiv, care fusese izolat cu un cordon şi înconjurat de b rba i înal i, cu spirale de sârm îndesate în spatele urechilor. Şi-a ridicată ţ ţ ă privirea când treceam pe lâng suportul cu aburi pentru felurile calde deă mâncare şi a fluturat mâna, îndep rtându-i pe securiştii ce sem nau între eiă ă ca nişte clone şi se preg teau s m opreasc . ă ă ă ă

198

M-am aşezat în fa a lui, de partea cealalt a mesei cu t blia de sticl .ţ ă ă ă A ciugulit dintr-o felie decolorat de somon, folosindu-se de furculi , şi aă ţă zâmbit cu senin tate. M-am gârbovit în scaun, potrivindu-mi în l imea după ă ţ ă a lui. Ar fi putut folosi un scaun pentru copii.

Dar mâncarea îi era pe plac. M-am gândit c se îngr şase pu in înă ă ţ timpul petrecut la Periheliu. Costumul lui, croit cu dou luni în urm , îlă ă strângea peste pântec. Neglijase s -şi încheie vesta. Avea şi obrajii maiă plini, deşi erau la fel de zbârci i ca întotdeauna, cu pielea întunecatţ ă br zdat de canale delicate. ă ă

— Am auzit c-ai avut un oaspete. Wun a dat din cap. — Nu pentru prima oar . M-am întâlnit cu preşedintele Garland laă

Washington, în diverse ocazii, iar pe vicepreşedintele Lomax l-am mai întâlnit de dou ori. Lumea zice c se aşteapt ca alegerile s -l aduc laă ă ă ă ă putere.

— Nu fiindc ar fi deosebit de iubit. ă— Nu sunt în situa ia de a-i evalua calit ile de candidat laţ ăţ

preşedin ie. Dar pune întreb ri interesante. ţ ăAfirma ia lui m-a f cut s simt o uşoar nevoie de a-l proteja. ţ ă ă ă— Sunt sigur c e amabil atunci când îşi d silin a, îşi face datoria înă ă ţ

mod decent. Dar, într-o foarte mare parte a carierei sale, a fost cel mai detestat om de pe dealul Capitoliului. Biciul partidului, vreme de trei administra ii. Nu se întâmpl prea des s -i scape ceva. ţ ă ă

Wun a rânjit. — M crezi naiv, Tyler? Te temi c vicepreşedintele Lomax o s profiteă ă ă

de mine? — Nu naiv, mai exact... — Sunt nou-venit, de acord. Şi îmi scap cele mai fine nuan e politice.ă ţ

Dar sunt cu mul i ani mai vârstnic decât Preston Lomax şi am avut şi eu oţ func ie public . ţ ă

— Da? — Timp de trei ani, a zis el, cu o mândrie sesizabil . Am fostă

Administratorul Agricol al Cantonului Vânturilor Înghe ate. ţ— Ah. — Organismul guvernamental al celei mai mari p r i a deltei fluviuluiă ţ

Kirioloj. Nu era preşedin ia Statelor Unite ale Americii. Administra ia Agricolţ ţ ă nu are la dispozi ie arme nucleare. Dar am demascat un oficial local corupt,ţ care falsifica raport rile recoltei în privin a greut ii şi vindea diferen a peă ţ ăţ ţ pia a surplusurilor. ţ

— Un sistem de tranzac ii ilegale? ţ— Dac sta e termenul folosit. ă ă— Deci şi în Cele Cinci Republici exist corup ie? Wun a zâmbit,ă ţ

eveniment care s-a propagat în valuri pe întreaga geografie întortocheat aă fe ei sale. ţ

— Bineîn eles, cum s nu existe? Şi de ce fac atât de mul i p mânteniţ ă ţ ă presupunerea asta? Dac aş veni dintr-o alt ar de pe P mânt, din Fran a,ă ă ţ ă ă ţ din China, din Texas, nimeni nu s-ar mira când vorbesc despre mit ,ă escrocherie sau ho ie. ţ

— Cred c nu. Dar nu e acelaşi lucru. ă

199

— Nu e? Dar tu lucrezi aici, la Periheliu. Probabil c i-ai cunoscut pe oă parte dintre oamenii din genera ia fondatorilor, oricât de stranie ar continuaţ s mi se par mie ideea asta, o parte dintre b rba ii şi femeile ai c roră ă ă ţ ă descenden i îndep rta i suntem noi, mar ienii. Erau nişte persoane atât deţ ă ţ ţ ideale încât e de aşteptat ca urmaşii lor s fie mai presus de orice p cat? ă ă

— Nu, dar... — Totuşi, aceast concep ie greşit e aproape universal . Pân şiă ţ ă ă ă

c r ile acelea pe care mi le-ai dat, scrise înainte de Turbion... ă ţ— Le-ai citit? — Da, cu l comie. Mi-au pl cut. Mul umesc. Dar, pân şi în aceleă ă ţ ă

romane, mar ienii... ţA c zut pe gânduri, apoi a ridicat din umeri. ă— Cred c unii dintre ei sunt pu in cam angelici. ă ţ— Distan i, a spus el. În elep i. Aparent pl pânzi. De fapt, foarteţ ţ ţ ă

puternici. Cei Vechi. Dar, pentru noi, Tyler, voi sunte i Cei Vechi. Specia maiţ vârstnic , planeta str veche. M-am gândit c ironia nu poate fi trecut cuă ă ă ă vederea.

I-am cânt rit spusele. ă— Chiar şi romanul lui H.G. Wells... — Mar ienii lui abia dac sunt vizibili. Sunt abstrac i, de o r utateţ ă ţ ă

detaşat . Nu în elep i, ci inteligen i. Dar demonii şi îngerii sunt ca fratele şiă ţ ţ ţ sora, dac eu în eleg corect folclorul. ă ţ

— Dar poveştile contemporane... — Acelea au fost deosebit de interesante şi, cel pu in, protagoniştii lorţ

sunt fiin e umane. Dar adev rata pl cere pe care o ofer st în peisaje, nuţ ă ă ă ă eşti de acord? Chiar şi aşa, peisajele sunt transforma ionale. Câte un destinţ în spatele fiec rei dune. ă

— Bineîn eles c Bradbury... ţ ă— Marte al lui nu e Marte. Dar Ohio, în viziunea lui, m pune peă

gânduri. — În eleg ce spui. Sunte i, pur şi simplu, oameni. Marte nu eţ ţ

paradisul. De acord, dar asta nu înseamn c Lomax n-o s -ncerce s teă ă ă ă foloseasc pentru a-şi atinge scopurile politice. ă

— Iar eu am vrut s - i spun c sunt pe deplin conştient de această ţ ă ă posibilitate. Ar fi mai corect s vorbesc despre certitudine. Evident c o să ă ă fiu folosit în scopuri politice, dar în asta const puterea mea: în a-mi da sauă nu aprobarea. În a coopera sau în a fi înc p ânat. Puterea de a rostiă ăţ cuvântul dorit.

A zâmbit din nou. Avea din i uniformi, perfec i, str lucitor de albi. ţ ţ ă— Sau de a nu-l pronun a. ţ— Şi ce anume vrei s faci? ăMi-a ar tat palmele, într-un gest deopotriv mar ian şi terestru. ă ă ţ— Nimic. Sunt un sfânt mar ian. Dar o s m simt satisf cut când o sţ ă ă ă ă

v d lansarea replicatorilor. ă— Pur şi simplu de dragul cunoaşterii? — Asta o s-o recunosc, chiar dac e un motiv demn de un sfânt. M cară ă

s afl m câte ceva despre Turbion... ă ă— Şi s -i provoc m pe ipotetici? ă ăA clipit din nou.

200

— Sper din toat inima c ipoteticii, indiferent cine sau ce sunt, nu voră ă vedea în asta o provocare.

— Dar dac o fac... ă— De ce-ar face-o? — Dar, dac o fac, îşi vor închipui c provocarea vine din parteaă ă

P mântului, nu dintr-a lui Marte. ăWun Ngo Wen a clipit de mai multe ori. Pe urm zâmbetul i s-a întorsă

pe furiş: indulgent, aprobator. — Tu însu i, doctore Dupree, eşti surprinz tor de cinic. ţ ă— Cât de nemar ian din partea mea. ţ— Întocmai. — Şi Preston Lomax te crede un înger? — El e sigurul care poate r spunde la aceast întrebare. Ultimul lucruă ă

pe care mi l-a spus... Aici Wun a renun at la dic ia sa tip Oxford, creând impresia perfect aţ ţ ă

vocii lui Preston Lomax, r stit şi distant ca un rm de mare la vreme deă ă ă ţă iarn : ă

— Este un privilegiu s discut cu dumneavoastr , domnule ambasadoră ă Wen. Vorbi i deschis. E foarte reconfortant pentru un b trân politician dinţ ă D.C., ca mine.

Imita ia era uluitoare, venind din partea cuiva care vorbea engleza deţ mai pu in de un an. I-am spus. ţ

— Sunt c rturar. Citesc în limba englez de când eram copil. Cuă ă vorbitul e altceva. Dar am într-adev r talent la limbile str ine. E unul dintreă ă motivele pentru care m aflu aici. Tyler, pot s - i mai cer o alt favoare? Aiă ă ţ ă vrea s -mi aduci mai multe romane? ă

— M tem c astea au fost toate poveştile mar iene. ă ă ţ— Nu despre Marte. Orice gen de roman. Orice, orice crezi tu c esteă

important, orice conteaz pentru tine sau î i face cât de cât pl cere. ă ţ ă— Probabil c exist o mul ime de profesori de englez care ar fiă ă ţ ă

încânta i s întocmeasc o list de lecturi. ţ ă ă ă— Nu m -ndoiesc. Dar eu te rog pe tine. ă— Eu nu sunt c rturar. Îmi place s citesc, îns o fac la întâmplare şiă ă ă

citesc mai ales autori contemporani. — Cu atât mai bine. Mi se întâmpl s fiu singur mult mai des decât aiă ă

putea crede. Apartamentul meu e confortabil, dar nu pot pleca înainte de se face o planificare complicat . Nu pot ieşi s iau masa, nu m pot duce să ă ă ă v d un film sau s m al tur unui club. Le-aş putea cere c r i înso itoriloră ă ă ă ă ţ ţ mei, dar ultimul lucru pe care mi-l doresc e o lucrare de fic iune aprobat deţ ă un comitet. Iar o carte adev rat e aproape tot atât de bun ca un prieten. ă ă ă

Wun nu se plânsese niciodat mai mult decât atât în privin a pozi ieiă ţ ţ sale la Periheliu, în privin a pozi iei pe care o ocupa pe P mânt. Se sim eaţ ţ ă ţ destul de fericit în timpul orelor zilei, a spus, era destul de ocupat ca s nuă fie cuprins de nostalgie şi continua s fie excitat de stranietatea a ce aveaă s fie întotdeauna, pentru el, o lume str in . Îns noaptea, în pragulă ă ă ă somnului, se imagina uneori plimbându-se pe malul unui lac mar ian, privindţ p s rile de ap adunându-se în stoluri şi rotindu-se pe deasupra valurilor şi,ă ă ă în mintea lui, era întotdeauna o dup -amiaz ce oas , cu lumina nuan ată ă ţ ă ţ ă de fuioarele de praf str vechi care continuau s se înal e din deşerturileă ă ţ

201

Noachis, colorând cerul. A spus c , în visul sau viziunea aceea era singur,ă dar ştia c mai erau prezen i şi al ii, aşteptându-l dup urm toarea curb aă ţ ţ ă ă ă

rmului stâncos. Ar fi putut fi prieteni sau str ini, chiar şi familia luiţă ă pierdut , nu ştia decât c aveau s -l întâmpine, s -l ating , s -l trag maiă ă ă ă ă ă ă aproape, s -l îmbr işeze. Dar nu era decât un vis. ă ăţ

— Când citesc, mi-a spus, aud ecoul acelor voci. I-am promis c aveam s -i aduc c r i. Dar acum era ocupat. Înă ă ă ţ

cordonul de securitate din dreptul uşii restaurantului se stârnise agita ia. Unţ tip în costum a traversat înc perea. ă

— V roag s veni i la etaj, a anun at el. ă ă ă ţ ţWun şi-a abandonat mâncarea şi s-a ridicat de pe scaun. I-am spus că

aveam s ne vedem mai târziu. ăTipul în costum s-a întors c tre mine. ă— Şi dumneavoastr . V-au rugat s veni i amândoi. ă ă ţ

Individul ne-a condus, în grab , într-o sal de consiliu de lâng biroulă ă ă lui Jason, unde acesta şi o mân dintre şefii de divizii de la Periheliu duceauă tratative cu o delega ie din care f ceau parte E.D. Lawton şi Preston Lomax,ţ ă poten ialul viitor preşedinte. ţ

Nimeni nu p rea fericit. ăM-am uitat la E.D. Lawton, pe care nu-l mai v zusem de laă

înmormântarea mamei. Sl biciunea lui extrem începuse s par aproapeă ă ă ă patologic , de parc ceva vital i s-ar fi scurs din trup. Manşete albe,ă ă apretate, încheieturi maronii, osoase. Avea p rul rar, moale, piept nat cuă ă neglijen . Dar ochii îi erau înc vioi. Ochii lui E.D. erau întotdeauna plini deţă ă via când era furios. ţă

Preston Lomax, pe de alt parte, avea doar un aer ner bd tor. Veniseă ă ă la Periheliu s fie fotografiat al turi de Wun (fotografii ce urmau s intre înă ă ă circula ie dup anun ul oficial dat de Casa Alb ) şi s discute despreţ ă ţ ă ă strategia replicatorilor, pe care pl nuia s o sus in . E.D. se afla acoloă ă ţ ă datorit greut ii reputa iei sale. În timpul turneului preelectoral ală ăţ ţ vicepreşedintelui, vorbise pân r guşise şi, dup toate aparen ele, de atunciă ă ă ţ vorbea întruna.

Pe toat durata turului de o or al Periheliului, E.D. pusese întreb ri,ă ă ă îşi exprimase îndoielile sau privise alarmat toate declara iile şefilor de diviziiţ ai lui Jason, mai ales când procesiunea şerpuise pe lâng noile laboratoareă incubator. Dar (conform relat rilor Jennei Wylie, şefa echipei deă criogenizare, care mi-a explicat toate astea mai târziu) Jason ripostase după fiecare dintre izbucnirile tat lui, contrazicându-l cu r bdare printr-oă ă r bufnire proprie, probabil îndelung exersat . E.D. ajunsese pe noi culmi aleă ă indign rii, f cându-l s semene, dup spusele Jennei, cu un Lear dement,ă ă ă ă delirând despre mar ienii perfizi. ţ

Când am intrat noi, eu şi Wun, lupta continua s fie în plină ă desf şurare. E.D. era aplecat peste masa de conferin e, spunând: ă ţ

— În concluzie, e f r precedent, e neverificat şi cuprinde oă ă ă tehnologie pe care n-o în elegem şi n-o avem sub control. ţ

202

Iar Jason i-a r spuns în stilul unui om mult prea politicos pentru aă pune într-o postur jenant o persoan mai în vârst , respectat dară ă ă ă ă excentric . ă

— Evident c nimic nu e lipsit de riscuri. Dar... ăDar noi eram acolo. Câ iva dintre cei prezen i nu-l mai v zuserţ ţ ă ă

niciodat pe Wun şi s-au scos singuri în eviden , holbându-se ca nişte oiă ţă speriate când l-au avut în fa a ochilor. Lomax şi-a dres glasul. ţ

— V rog s m scuza i, dar în momentul de fa e necesar s schimbă ă ă ţ ţă ă o vorb cu Jason şi cu nou-veni ii, în particular, dac se poate. Doar ună ţ ă moment sau dou . ă

Mul imea s-a retras, îndatoritoare, incluzându-l pe E.D., care oricumţ nu p rea concediat, ci triumf tor. ă ă

Uşile s-au închis. Liniştea v tuit din sala de şedin e s-a aşternut înă ă ţ jurul nostru ca z pada proasp t . Lomax, care înc nu ne acordase aten ie,ă ă ă ă ţ i s-a adresat lui Jason.

— Ştiu c mi-ai spus c-o s avem parte de o ripost sus inut . Totuşi...ă ă ă ţ ă — Sunt multe de luat în considerare. În eleg. ţ— Nu-mi place s -l am pe E.D. în afara cortului, pişându-se în untru. Eă ă

scandalos. Dar nu ne poate face r u cu adev rat, presupunând c ... ă ă ă— Presupunând c spusele sale n-au nici un miez. Te asigur c n-au. ă ă— Crezi c e senil. ă— N-aş merge chiar atât de departe. Vrei s ştii dac sunt de p rereă ă ă

c ra ionamentele lui au devenit îndoielnice? Da, sunt. ă ţ— Ştii c aceste acuza ii vin din ambele direc ii. ă ţ ţNu m mai aflasem niciodat şi nici nu aveam s m mai afluă ă ă ă

vreodat atât de aproape de un preşedinte. Lomax nu fusese înc ales, dară ă de biroul preziden ial nu-l mai desp r eau decât nişte formalit i. ţ ă ţ ăţ

Ca vicepreşedinte, Lomax p ruse întotdeauna pu in cam mohorât,ă ţ pu in cam meditativ, ca stâncosul Maine pe lâng Texasul exuberant al luiţ ă Garland, o prezen ideal la nişte funeralii na ionale. În timpul campanieiţă ă ţ electorale, înv ase s zâmbeasc mai des, dar efortul s u nu era niciodatăţ ă ă ă ă pe deplin conving tor; caricaturiştii politicii îi accentuau inevitabil expresiaă încruntat , buza de jos întoars de parc ar fi ripostat unei afurisenii, ochiiă ă ă la fel de reci ca iarna la Cape Cod.

— Ambele direc ii. Vorbeşti despre insinu rile lui E.D. la adresa st riiţ ă ă mele de s n tate. ă ă

Lomax a oftat. — Sincer vorbind, p rerea tat lui t u asupra caracterului practic ală ă ă

proiectului replicatorilor n-are prea mare greutate. E un punct minoritar de vedere şi e posibil s r mân aşa. Îns , da, trebuie s admit c acuza iile peă ă ă ă ă ă ţ care le-a f cut ast zi sunt pu in cam alarmante. ă ă ţ

S-a întors c tre mine. ă— De aceea sunte i aici, domnule doctor Dupree. ţAcum Jason şi-a îndreptat aten ia asupra mea şi vocea lui a devenitţ

prudent , p strându-şi cu grij neutralitatea. ă ă ă— Se pare c E.D. face nişte afirma ii de-a dreptul nebuneşti. Spuneă ţ

c eu suf r de, cum i-a spus, o boal agresiv a creierului...? ă ă ă ă

203

— O deteriorare neurologic netratabil , a zis Lomax, careă ă interfereaz cu capacitatea de a supraveghea activitatea de aici, de laă Periheliu. Ce p rere ave i despre asta, domnule doctor Dupree? ă ţ

— Cred c-ar trebui s subliniez c Jason poate vorbi în propriul s uă ă ă nume.

— Am şi f cut-o, a ripostat Jase. I-am povestit vicepreşedintelui Lomaxă totul despre scleroza mea multipl . ă

De care, de fapt, nu suferea. Era o indica ie. ţMi-am dres glasul. — Scleroza multipl nu e pe deplin vindecabil , dar e mai mult decâtă ă

controlabil . În zilele noastre, un pacient care sufer de SM se poate aşteptaă ă la o via tot atât de îndelungat şi de productiv ca a oricui altcuiva. Poateţă ă ă c Jase a ezitat s vorbeasc despre asta, e dreptul lui, dar SM nu e cevaă ă ă care s te pun într-o situa ie jenant . ă ă ţ ă

Jase mi-a aruncat o privire aspr , pe care n-am reuşit s-o interpretez. ă— Mul umesc, a zis Lomax, pe un ton ceva cam sec. Apreciezţ

informa ia. Apropo, se întâmpl cumva s cunoaşte i un doctor Malmstein?ţ ă ă ţ David Malmstein? A urmat o t cere, deschizându-se precum f lcile uneiă ă capcane de o el. ţ

— Da, am spus, poate o secund prea târziu. ă— Acest doctor Malmstein e neurolog, nu-i aşa? — Da, este. — V-a i consultat cu el în trecut? ţ— M consult cu o mul ime de specialişti. ine de activitatea mea, caă ţ Ţ

medic. — Pentru c , dup spusele lui E.D., l-a i sunat pe acest Malmstein înă ă ţ

leg tur cu, of, dereglarea neurologic grav a lui Jason. ă ă ă ăCeea ce explica privirea înghe at pe care mi-o aruncase acesta dinţ ă

urm . Cineva îi vorbise lui E.D. ăCineva apropiat. Dar nu fusesem eu. Am încercat s nu m gândesc cine ar fi putut fi. ă ă— Fac acelaşi lucru pentru orice pacient care ar putea fi diagnosticat

cu SM. Aici, la Periheliu, conduc o clinic bine dotat , dar nu de in acel genă ă ţ de aparatur pentru diagnosticare la care are acces Malmstein, lucrând într-ăun spital.

Cred c Lomax a identificat asta drept un non-r spuns, dar a aruncată ă mingea înapoi, la Jase.

— Doctorul Dupree spune adev rul? ă— Bineîn eles. ţ— Ai încredere în el? — E medicul meu personal. Bineîn eles c am încredere în el. ţ ă— Pentru c , f r a avea inten ia s jignesc pe nimeni, î i dorescă ă ă ţ ă ţ

s n tate, dar nu dau nici o ceap degerat pe problemele tale medicale.ă ă ă ă Singura mea întrebare este dac ne po i sau nu oferi ajutorul necesară ţ pentru a duce acest proiect la bun sfârşit. Po i face asta? ţ

— Atâta vreme cât suntem finan a i, da, domnule, o s fiu aici. ţ ţ ă— Dar dumneavoastr , domnule ambasador Wun? Asta ridic vreună ă

semnal de alarm , din punctul dumneavoastr de vedere? V face i griji sauă ă ă ţ ave i întreb ri în privin a viitorului funda iei Periheliu ţ ă ţ ţ

204

Wun şi-a uguiat buzele, schi ând trei sferturi de zâmbet mar ian. ţ ţ ţ— Nu-mi fac nici un fel de griji. Am încredere în Jason Lawton, f ră ă

rezerve. Am încredere şi în doctorul Dupree. Este şi medicul meu personal. Ceea ce ne-a f cut pe mine şi Jason s ne ascundem surprinderea, dară ă

a închis discu ia cu Lomax. ţAcesta a ridicat din umeri. — Perfect. Îmi cer scuze fiindc am adus asta în discu ie. Jason, speră ţ

c s n tatea ta se men ine şi sper c nu v-am jignit prin tonul întreb rilor,ă ă ă ţ ă ă îns , dat fiind statutul lui E.D., am sim it c trebuia s le pun. ă ţ ă ă

— În eleg, a zis Jase. Cât despre E.D... ţ— Nu- i face griji în privin a tat lui t u. ţ ţ ă ă— Detest s -l v d umilit. ă ă— O s fie înl turat în t cere. Cred c am stabilit deja. Dac insist să ă ă ă ă ă ă

apar în public... Lomax a ridicat din umeri. Atunci m tem c propria luiă ă ă capacitate mintal o s fie cea pus de toat lumea sub semnul întreb rii. ă ă ă ă ă

— Bineîn eles, a spus Jason, sper m cu to ii c aşa ceva nu e necesar.ţ ă ţ ă

Mi-am petrecut urm toarea or în clinic . Molly nu ap ruse înă ă ă ă diminea a aceea şi Lucinda f cuse toate înregistr rile. I-am mul umit şi i-amţ ă ă ţ spus s -şi ia liber pentru tot restul zilei. M-am gândit s dau dou telefoane,ă ă ă dar nu voiam s treac prin centrala Periheliului. ă ă

Am aşteptat pân ce am v zut elicopterul lui Lomax ridicându-se şiă ă cortegiul lui imperial de maşini ieşind pe poarta principal , pe urm mi-amă ă f cut ordine pe birou şi am încercat s hot r sc ce anume aveam de gând.ă ă ă ă Am descoperit c mâinile îmi tremurau uşor. Nu era SM. Poate furie. Ofens .ă ă Durere.

Voiam s le diagnostichez, nu s le experimentez. ă ăVoiam s le expulzez în indexul Manualului de Diagnoz şi Statistic .ă ă ă

Treceam prin zona recep iei, în drum spre ieşire, când a intrat Jason. ţ— Vreau s - i mul umesc fiindc m-ai sus inut. ă ţ ţ ă ţPresupun c , aşa stând lucrurile, nu eşti tu cel care i-a spus lui E.D.ă

despre Malmstein. — N-aş face aşa ceva, Jase. — Sunt de acord. Dar a fost cineva. Ceea ce reprezint o problem .ă ă

Fiindc , vezi tu, câ i oameni ştiu c am fost la un neurolog? ă ţ ă— Tu, eu, Malmstein, oricine e angajat la cabinetul lui... — Malmstein n-avea de unde s ştie c E.D. umbl dup murd rii, aşaă ă ă ă ă

cum nu putea şti nici personalul din cabinetul lui. E.D. trebuie s fi aflată despre el dintr-o surs mai apropiat . Dac n-ai fost tu şi n-am fost nici eu...ă ă ă

Molly. N-a fost nevoie s -i rosteasc numele. ă ă— N-o putem învinui f r nici o dovad . ă ă ă— Vorbeşte în numele t u. Tu te culci cu ea. P strezi date referitoareă ă

la întâlnirile mele cu Malmstein? — Nu aici, nu în cabinet. — Acas ? ă— Da. — I le-ai ar tat? ă— Sigur c nu. ă

205

— Dar ar fi putut ajunge la ele f r s ştii. ă ă ă— Cred c da. ăDa. — Iar ea nu e aici, s ne r spund la întreb ri. A sunat ca s-anun e c -ă ă ă ă ţ ă

i bolnav ? Am ridicat din umeri. ă— N-a sunat deloc. Lucinda a încercat s -i dea de urm , dar n-aă ă

r spuns la telefon. ăA oftat. — Nu s-ar putea spune c te-nvinuiesc. Dar trebuie s recunoşti,ă ă

Tyler, c , în privin a asta, ai luat o mul ime de hot râri îndoielnice. ă ţ ţ ă— O s g sesc o rezolvare. ă ă— Ştiu c eşti furios. R nit şi furios. Nu vreau s pleci de-aici şi s faciă ă ă ă

ceva care ar înr ut i lucrurile. Dar vreau s iei în considerare pozi ia ta înă ăţ ă ţ acest proiect. S te gândeşti cui îi eşti loial. ă

— Asta ştiu.

Am încercat s-o sun pe Molly din maşin , dar continua s nuă ă r spund . Am plecat spre apartamentul ei. Era o zi c lduroas . Grupul deă ă ă ă cl diri scunde în care locuia era înv luit de cea a aspersorului care stropeaă ă ţ peluza. În maşin s-a infiltrat mirosul de fungi al p mântului umed dină ă gr din . ă ă

Ocoleam complexul, îndreptându-m spre parcarea vizitatorilor, cândă am z rit-o pe Moll stivuind cutii într-o remorc U-Haul alb , uzat , ag ată ă ă ă ăţ ă de bara din spate a Fordului s u vechi de trei ani. ă

Am oprit în fa a ei. M-a v zut şi a zis ceva pe care nu l-am putut auzi,ţ ă dar care a p rut s fie: ă ă

— Oh, la naiba! Îns nu s-a pierdut cu firea când am coborât din maşin . ă ă— Nu po i parca aici. Blochezi ieşirea. ţ— Pleci undeva? Molly a aşezat o cutie de carton, pe care scria

VESEL , pe podeaua de tabl ondulat a remorcii. Ă ă ă— Ce-ai impresia c fac? Purta pantaloni lejeri, de culoarea topazului,ă

c maş de dril, iar o batist înnodat îi acoperea p rul. M-am apropiat şi eaă ă ă ă ă s-a retras trei paşi, evident speriat . ă

— N-am de gând s te lovesc. ă— Atunci ce vrei? — Vreau s ştiu cine te-a angajat. ă— Nu-n eleg despre ce vorbeşti. ţ— Ai tratat direct cu E.D. sau ai apelat la un intermediar?— La naiba, a spus, apreciind distan a care o desp r ea de portieraţ ă ţ

maşinii. Las -m s plec, Tyler. Ce vrei de la mine? Ce rost au toate astea?ă ă ă— Tu te-ai dus s -i faci oferta sau el te-a sunat primul? Când a începută

totul, Moll? Te-ai culcat cu mine ca s ob ii informa ii sau m-ai vândut la ună ţ ţ moment dat, dup prima întâlnire? ă

— Du-te dracului! — Cu cât te-a pl tit? Vreau s ştiu cât valorez. ă ă— Du-te dracului! Oricum, ce importan are? Nu e... ţă

206

— S nu-mi spui c nu e vorba de bani. Cu alte cuvinte, totul ine deă ă ţ vreun principiu?

— Banii sunt principiul. Şi-a şters mâinile pline de praf pe pantaloni, ceva mai pu in speriat ,ţ ă

ceva mai sfid toare. ă— Ce anume vrei s cumperi, Moll? ă— Ce vreau s cump r? Singurul lucru important pe care-l poateă ă

cump ra cineva. O moarte mai bun . Mai curat , mai bun . Într-una dintreă ă ă ă dimine i, soarele o s se ridice şi n-o s se mai opreasc pân când totţ ă ă ă ă afurisitul de cer n-o s fie în fl c ri. Îmi pare r u, dar vreau s tr iesc într-ună ă ă ă ă ă loc frumos pân se-ntâmpl . S fiu undeva, de capul meu. Într-un loc atâtă ă ă de confortabil pe cât îl pot face. Când soseşte ultima diminea , vreau nişteţă medicamente scumpe, care s m treac dincolo. Vreau s adorm înainteă ă ă ă de a începe ipetele. Serios, Tyler. Asta-mi doresc, sta e singurul lucru dinţ ă lume pe care mi-l doresc cu adev rat, da, cu adev rat, şi î i mul umesc, î iă ă ţ ţ ţ mul umesc fiindc l-ai f cut s devin posibil. Se încruntase, furioas , dar oţ ă ă ă ă ă lacrim i se desprinsese de pe pleoap şi îi aluneca pe obraz. Te rog, mut -ă ă ăi maşina. ţ

— O cas frumoas şi un flacon cu pilule? sta-i pre ul t u? ă ă Ă ţ ă— Dac nu-mi port singur de grij , n-o face nimeni altcineva. ă ă ă— Sun patetic, dar credeam c ne-am fi putut purta de grij unulă ă ă

altuia. — Ar fi însemnat s m bazez pe tine. Nu te sup ra, dar uit -te la tine.ă ă ă ă

Aluneci prin via de parc ai aştepta un r spuns sau un salvator sau, pur şiţă ă ă simplu, ca şi cum ai amâna mereu totul.

— Molly, încerc s fiu rezonabil. ă— Oh, nu m îndoiesc. Dac încercarea asta a ta ar fi fost un cu it, aşă ă ţ

fi pierdut sânge. Tyler cel rezonabil, s rmanul. Dar mi-am dat seama despreă ce e vorba. E r zbunare, nu-i aşa? Toat aceast sfin enie dulceag pe care-ă ă ă ţ ăo por i de parc ar fi costumul t u de haine. E r zbunarea ta împotrivaţ ă ă ă lumii, fiindc te-a dezam git. Lumea nu i-a oferit ceea ce doreai, iar tu nu-iă ă ţ dai înapoi nimic altceva decât compasiune şi aspirin . ă

— Molly... — S nu-ndr zneşti s -mi spui c m iubeşti, fiindc ştiu c nu eă ă ă ă ă ă ă

adev rat. Nu ştii care e diferen a dintre a fi îndr gostit şi a te purta ca şiă ţ ă cum ai fi îndr gostit. E dr gu c m-ai ales pe mine, dar ar fi putut fi oricineă ă ţ ă altcineva şi, crede-m , Tyler, într-un fel sau altul, ar fi fost tot atât deă am gitor. ă

I-am întors spatele şi am luat-o înapoi, c tre maşin , cl tinându-mă ă ă ă uşor pe picioare, şocat nu atât de tr dare, cât de irevocabilitatea ei, deă clipele de intimitate irosite ca nişte titluri speculative în urma unui crah bursier. Pe urm m-am întors. ă

— Dar tu, Molly? Ştiu c ai fost pl tit pentru informa ii, dar de-astaă ă ă ţ te-ai culcat, în primul rând, cu mine?

— M-am culcat cu tine, a r spuns ea, fiindc eram singur . ă ă ă— Eşti singur şi acum? ă— Am fost tot timpul. M-am urcat în maşin şi am plecat. ă

207

TIC-TAC-UL CEASURILOR COSTISITOARE

Alegerile federale se apropiau cu repeziciune. Jason inten iona s le foloseasc drept acoperire. ţ ă ă— Vindec -m ! spusese. ă ăExist o metod , insistase el. Nu era ortodox . Nu era aprobat oficial.ă ă ă ă

Dar era o terapie cu o istorie lung , temeinic atestat . Mi-a dat limpede deă ă în eles c era hot rât s profite de ea, indiferent dac eu cooperam sau nu. ţ ă ă ă ă

Pentru c Molly aproape c -l despuiase de tot ce era important pentruă ă el şi m p r sise printre resturi, am fost de acord s -l ajut. (Gândindu-m ,ă ă ă ă ă cu ironie, la ce îmi spusese E.D. cu ani în urm : ă M aştept s -i por i de grij .ă ă ţ ă M aştept s - i foloseşti ra iunea.ă ă ţ ţ Oare nu asta f ceam?) în zileleă premerg toare alegerilor din noiembrie, Wun Ngo Wen ne-a instruit înă privin a procedurii şi ale riscurilor sale inerente. ţ

Nu era simplu s te consul i cu Wun. Problema nu era reprezentată ţ ă atât de re eaua de paz care îl înconjura, cu toate c impunea negocieriţ ă ă destul de dificile, ci de mul imea de analişti şi specialişti care se hr neau dinţ ă

208

arhivele lui ca p s rile colibri din nectar. Erau oameni de ştiin redutabili,ă ă ţă autoriza i de FBI şi de Departamentul Securit ii Interne, care juraser sţ ăţ ă ă p streze secretul cel pu in pe moment şi pe care îi fascina vastitateaă ţ b ncilor de date desprinse din experien a mar ian şi aduse de Wun peă ţ ţ ă P mânt. ă

Datele în format digital însumau con inutul a mai bine de cinci sute deţ volume a câte o mie de pagini din domeniile astronomiei, biologiei, matematicii, fizicii, medicinei, istoriei şi tehnologiei, o mare parte dintre ele devansând cu mult cunoştin ele terestre. ţ

Nici m car Biblioteca din Alexandria, dac ar fi putut fi recuperat înă ă ă întregime, nu putea da naştere unei mai mari frenezii de îmbog ire aăţ erudi iei. ţ

Oamenii aceia lucrau sub presiune, pentru a-şi încheia munca înainte de anun area oficial a prezen ei lui Wun. Guvernul federal dorea m car unţ ă ţ ă index aproximativ al arhivelor (dintre care o mare parte erau redactate într-o englez aproximativ , restul fiind îns redat cu ajutorul alfabetuluiă ă ă ştiin ific mar ian), înainte ca guvernele str ine s înceap s solicite accesulţ ţ ă ă ă ă la acestea, în egal m sur . Departamentul de Stat inten iona s realizezeă ă ă ţ ă şi s distribuie copii cenzurate, cu tehnologiile poten ial foarte valoroaseă ţ sau periculoase eliminate sau „prezentate în form sumar ”, în timp ceă ă originalele r mâneau strict secrete. ă

Aşa c întregul trib de savan i se str duia s câştige şi s p streze cuă ţ ă ă ă ă gelozie dreptul de a discuta cu Wun, care putea interpreta sau explica lacunele din textul mar ian. În mai multe ocazii, am fost izgonit dinţ apartamentul lui de b rba i şi femei de o polite e frenetic , care alc tuiauă ţ ţ ă ă „grupul de fizic a energiilor înalte” sau „grupul de biologie molecular ”, şiă ă solicitau sfertul de or negociat. Din când în când, Wun m prezenta lor, dară ă niciunul dintre ei nu era încântat s m vad , iar şefa echipei de ştiin eă ă ă ţ medicale a fost cuprins de o uimire care a condus-o aproape pân laă ă tahicardie, când mar ianul a anun at-o c m alesese medic personal. ţ ţ ă ă

Jase i-a liniştit pe savan i, sugerând c eram inclus în „procesul deţ ă socializare”, prin care Wun îşi şlefuia manierele specific terestre în afara contextului politic şi ştiin ific, iar eu i-am promis şefei echipei medicale cţ ă nu aveam s -i prescriu lui Wun nici un tratament f r a o implica direct.ă ă ă Printre cercet tori s-a r spândit zvonul c eram un civil oportunist, care îşiă ă ă folosise şarmul s p trund în anturajul interior al lui Wun şi c profitul meuă ă ă ă urma s fie un contract generos pentru o carte, dup ce Wun avea să ă ă devin o persoan public . Zvonul s-a r spândit spontan, dar n-am f cută ă ă ă ă nimic s -l descuraj m, ne servea scopurile. ă ă

Accesul la produsele farmaceutice a fost mai simplu decât mă aşteptasem. Wun sosise pe P mânt cu o întreag colec ie de medicamente,ă ă ţ dintre care nici unul nu avea echivalent terestru, pretinzând c toate i-ar fiă putut fi necesare, într-o bun zi, pentru a se trata pe sine însuşi. Stocul îiă fusese confiscat din naveta aterizat , fiindu-i îns înapoiat imediat ce i seă ă stabilise statutul de ambasador. (F r îndoial c guvernul colectaseă ă ă ă mostre, dar Wun se îndoia c o analiz rudimentar ar fi putut descoperiă ă ă scopul acelor substan e sofisticat prelucrate.) Mar ianul i-a dat, pur şiţ ţ simplu, lui Jason câteva flacoane cu medicamente în stare brut , pe care elă

209

le-a scos în afara Periheliului la ad postul norului camuflator al privilegiiloră conducerii executive.

Wun m-a instruit în privin a dozajului, sincroniz rii, contraindica iilor şiţ ă ţ probleme poten iale. Am fost îngrozit de lista imens a pericolelorţ ă reprezentate de efectele secundare. Chiar şi pe Marte, rata mortalit ii înăţ urma tranzi iei la Vârsta a Patra era de un nicidecum minor unu la mie, iarţ cazul Jason era mai dificil din pricina SMA.

Îns , f r tratament, prognoza s n t ii lui Jason era şi mai urât . Iară ă ă ă ă ăţ ă el avea de gând s mearg înainte, indiferent dac eram sau nu de acord,ă ă ă într-un fel, medicul lui curant nu eram eu, ci Wun. Rolul meu consta doar în a supraveghea procedura, tratând eventualele efecte secundare neprev zute.ă

Îmi linişteam conştiin a, cu toate c ar fi fost greu s invoc unţ ă ă asemenea argument în ap rarea mea în fa a unui tribunal, Wun putea s fiă ţ ă „prescris” medicamentele, dar mâna care le introducea în trupul lui Jason nu era a lui.

Avea s fie a mea. ăWun Ngo Wen nici m car nu avea s se afle al turi de noi. Jase îşiă ă ă

programase trei s pt mâni de concediu la sfârşit de noiembrie şi început deă ă decembrie, moment în care Wun avea s fie deja o celebritate mondial , ună ă nume (oricât de neobişnuit) recunoscut de oricine. Wun avea s fie ocupat,ă inând discursuri la Na iunile Unite şi acceptând ospitalitatea colec ieiţ ţ ţ

planetare, într-un anume fel p tate de sânge, de monarhi, de mullahi, deă preşedin i şi de prim-miniştri, în timp ce Jason avea s asude şi s vomite peţ ă ă drumul c tre o s n tate mai bun . ă ă ă ă

Aveam nevoie de un loc unde s mergem. Un loc unde s nu fie nevoită ă s -şi ascund boala, un loc unde s -l pot îngriji f r s atrag în mod nedorită ă ă ă ă ă aten ia, dar care s fie destul de civilizat pentru a putea chema o ambulanţ ă ţă dac lucrurile mergeau r u. Un loc confortabil. Un loc liniştit. ă ă

— Ştiu un loc perfect, a spus Jason. — Şi anume? — Casa Mare. Am râs, pân când mi-am dat seama c era serios. ă ăDiane nu m-a mai sunat decât dup o s pt mân de la vizita luiă ă ă ă

Lomax la Periheliu, la o s pt mân dup ce Molly p r sise oraşul ca să ă ă ă ă ă ă revendice indiferent ce recompens i-ar fi promis E.D. Lawton sau detectiviiă angaja i de el. ţ

Sâmb t dup -amiaz . Eram singur în apartament. O zi însorit , dară ă ă ă ă jaluzelele erau trase. Împ r indu-mi timpul între pacien ii de la Periheliu şiă ţ ţ seminariile secrete cu Wun şi Jase, îmi petrecusem toat s pt mâna cuă ă ă gândul la acel weekend pustiu.

Era bine s fii ocupat, am chibzuit, pentru c , ocupat fiind, teă ă scufundai în nenum ratele, dar inteligibilele probleme zilnice, care alungauă durerea şi în buşeau remuşc rile. Era un procedeu s n tos. ă ă ă ă

Care te ajuta s faci fa sau, cel pu in, o tactic de amânare.ă ţă ţ ă Folositoare, dar temporar , din p cate. ă ă

Pentru c , mai devreme sau mai târziu, zgomotul se estompeaz ,ă ă mul imea se împr ştie, iar tu te duci acas , unde te aşteapt becul ars,ţ ă ă ă camera goal , patul nef cut. ă ă

210

Era destul de r u. Nici m car nu ştiam sigur ce simt sau, mai degrab ,ă ă ă pe care dintre numeroasele tipuri de durere contradictorii şi incompatibili ar fi trebuit s -l conştientizez mai întâi. ă

— Î i e mult mai bine f r ea, îmi spusese Jase de vreo dou ori, lucruţ ă ă ă cel pu in tot atât de adev rat, pe cât de banal. ţ ă

Mai bine f r ea, dar înc şi mai bine dac aş fi putut s-o în eleg, dacă ă ă ă ţ ă aş fi putut concluziona fie c Molly m folosise, fie c m pedepsise pentruă ă ă ă c eu o folosisem. Sau c modul meu distant şi poate uşor contraf cut de aă ă ă iubi îl contrabalansa pe cel glacial şi profitabil în care fusesem repudiat de ea.

Apoi a sunat telefonul. Era stânjenitor, pentru c luam cearşafurile deă pe pat s le fac ghemotoc, preg tindu-le pentru o c l torie la sp l torie, cuă ă ă ă ă ă o gr mad de detergent şi o op rire în ap fierbinte, care s le cure e deă ă ă ă ă ţ aura lui Molly. Nim nui nu-i place s fie întrerupt dintr-o asemenea treab .ă ă ă Te face s sim i cea mai mic f râm a conştiin ei de sine. Dar eu fusesemă ţ ă ă ă ţ întotdeauna sclavul telefonului care sun . Am ridicat receptorul. ă

— Tyler? a spus Diane. Tu eşti, Ty? Eşti singur? Am recunoscut că eram singur.

— Doamne, m bucur c am reuşit, în sfârşit, s dau de tine. Voiamă ă ă s - i spun c ne schimb m num rul de telefon. Îl scoatem din eviden e. Dar,ă ţ ă ă ă ţ în caz c e necesar s iei leg tura cu mine... ă ă ă

A recitat num rul secret, iar eu l-am scris pe un şerve el aflat la-ă ţndemân . ă

— De ce v scoate i num rul din carte? ă ţ ăEa şi Simon nu aveau decât un singur post telefonic interurban, dar

mi-am închipuit c era un soi de peniten religioas , cum ar fi fost s teă ţă ă ă îmbraci în haine aspre de lân sau s m nânci cereale nedecorticate. ă ă ă

— În primul rând, pentru c primim telefoane ciudate de la E.D. Aă sunat de dou ori, noaptea târziu, şi s-a apucat s -i in predici lui Simon.ă ă ţ ă Sincer vorbind, p rea ab iguit. E.D. îl ur şte pe Simon, l-a urât de la bună ţ ă început, dar, dup ce ne-am mutat în Phoenix, n-am mai auzit niciodat deă ă el. Pân acum. ă

T cerea a fost dureroas . Dar aşa e şi mai r u. ă ă ăNum rul ei de telefon ar fi putut fi un alt lucru şterpelit de Molly dină

programul meu de eviden domestic şi dezv luit lui E.D. Nu-i puteamţă ă ă explica Dianei f r s violez oaza mea sigur , aşa cum nu-i puteam vorbiă ă ă ă despre Wun Ngo Wen şi despre replicatorii mânc tori de ghea . Dar i-amă ţă spus c Jason se angajase într-o lupt cu tat l s u pentru conducereaă ă ă ă funda iei Periheliu, c avusese câştig de cauz şi c poate asta îl deranja,ţ ă ă ă de fapt, pe E.D.

— E posibil, a spus Diane. Fiind la atât de pu in timp dup divor . ţ ă ţ— Ce divor ? Vorbeşti despre E.D. şi Carol? ţ— Nu i-a spus Jason? E.D. locuieşte în Georgetown, într-o casţ ă

închiriat , începând din mai. Negocierile sunt înc în plin desf şurare, dar,ă ă ă ă dup toate probabilit ile, Carol primeşte Casa Mare şi o pensie alimentar ,ă ăţ ă iar E.D. tot restul. Divor ul a fost ideea lui, nu a ei. Ceea ce este, poate, deţ în eles. De câteva decenii, Carol e aproape în com alcoolic . Nu prea a fostţ ă ă o mam adev rat şi nu avea cum s fi fost o so ie adev rat pentru E.D. ă ă ă ă ţ ă ă

— Vrei s spui c îl aprobi? ă ă

211

— Nu tocmai. Nu mi-am schimbat p rerea în privin a lui. A fost ună ţ p rinte groaznic, nep s tor, cel pu in pentru mine. Nu mi-a pl cut şi lui nu i-ă ă ă ţ ăa p sat dac îmi era pe plac sau nu. Dar nici nu l-am venerat, aşa cum aă ă f cut Jason. L-a privit ca pe un rege grandios al industriei, ca pe un magnată care domin Washingtonul... ă

— Şi nu e? — E un om de succes şi are ceva influen , dar sunt relative, Ty. Înţă

ara asta sunt zece mii de E.D. Lawton. N-ar fi ajuns niciodat nic ieri dacţ ă ă ă tat l şi unchiul lui nu i-ar fi finan at prima afacere, de la care sunt sigur că ţ ă ă nu se aşteptau decât s func ioneze ca reducere de impozit şi nimic maiă ţ mult. E.D. a fost bun, a profitat când Turbionul i-a deschis o oportunitate şi l-a adus în aten ia oamenilor cu adev rat puternici. Îns , în ochii b ie ilorţ ă ă ă ţ mari, el continua s fie, în esen , un parvenit. N-a intrat în aten ia celor deă ţă ţ la Yale-Harvard-Skull-and-Bones. N-am fost invitat la vreun bal ală cotillionului. Noi eram copiii s raci din cartier. Adic , îmi pl cea cartierul,ă ă ă dar exist bani vechi şi bani noi, iar noi îi reprezentam, categoric, pe cei noi.ă

— Cred c lucrurile se vedeau altfel din partea opus a peluzei, amă ă spus. Cum suport Carol situa ia?ă ţ

— Are un remediu care curge din aceeaşi sticl ca întotdeauna. Tu ceă faci? Cum merg lucrurile cu tine şi Molly?

— Molly a plecat. — Ca în „plecat la pia ” sau... ţă— Pur şi simplu. Ne-am desp r it. Nu g sesc nici un eufemismă ţ ă

dr g laş. ă ă— Îmi pare r u, Tyler. ă— Î i mul umesc, dar e mai bine aşa. Toat lumea crede. ţ ţ ă— Eu şi Simon ne descurc m bine, a spus, deşi n-o întrebasem.ă

Povestea cu biserica îl face s sufere. ă— Alte maşina iuni bisericeşti? ţ— Templul Iordanului a dat de un soi de belea oficial . Nu ştiu toateă

am nuntele. Nu suntem implica i direct, dar Simon se agit . Totuşi, tu sigură ţ ă eşti OK? Pari cam r guşit. ă

— O s supravie uiesc. ă ţ

În diminea a dinaintea alegerilor am umplut dou valize (haine curate,ţ ă dou bra e de c r i de buzunar, trusa medical ), m-am urcat în maşin şi m-ă ţ ă ţ ă ăam dus s -l iau pe Jason, s plec m în Virginia. Continua s fie îndr gostită ă ă ă ă de maşinile bune, dar trebuia s c l torim f r s atragem aten ia. Aşadar,ă ă ă ă ă ă ţ Honda mea, nu Porscheul lui. În zilele acelea, autostr zile nu erau un locă sigur pentru automobilele Porsche.

Administra ia Garland fusese o epoc favorabil pentru oricine aveaţ ă ă un venit de peste o jum tate de milion de dolari, dar to i ceilal i tr iseră ţ ţ ă ă vremuri grele. Era evident dac priveai drumul, un tablou derulant cu şiruriă de depozite de marf ale micilor comercian i închise, m rginite de magazineă ţ ă universale cu ferestrele b tute în scânduri, cu parc ri ale c ror locuitoriă ă ă clandestini tr iau în automobile f r cauciucuri şi cu oraşe limitrofeă ă ă subzistând din veniturile ob inute de magazinele Stuckey's şi din amenzileţ pentru dep şirea vitezei. Pe pancartele postate de poli ia statal se vedeauă ţ ă

212

avertismente de genul NU OPRI I DUP CE SE ÎNTUNEC şi R SPUNSŢ Ă Ă Ă PROMPT ÎN CAZ DE URGEN NUMAI DUP VERIFICAREA APELURILORŢĂ Ă C TRE 911. Jafurile la drumul mare reduseser la jum tate volumulĂ ă ă traficului cu autovehicule. Am parcurs cea mai mare parte a drumului încadra i între trailere cu optsprezece ro i, o parte dintre acestea avândţ ţ evident nevoie de repara ii, şi între camioane cu prelat de camuflaj, pentruţ ă transportul trupelor aflate în serviciul diverselor baze militare.

Dar n-am vorbit despre nimic din toate astea. Sau despre alegeri, discu ie care ar fi condus, în orice caz, la o concluzie deja cunoscut , fiindcţ ă ă Lomax îl dep şea, în sondaje, pe oricare dintre cei doi contracandida iă ţ majori şi dintre cei trei lipsi i de importan . ţ ţă

N-am vorbit despre replicatorii mânc tori de ghea sau despre Wună ţă Ngo Wen şi cu siguran nu despre E.D. Lawton. Am vorbit, în schimb,ţă despre vremurile vechi şi despre c r i bune şi, în cea mai mare parte aă ţ timpului, am t cut. Eu am înc rcat memoria tabloului de bord cu acel jazză ă col uros, rebel, despre care ştiam c îi pl cea lui Jason: Charlie Parker,ţ ă ă Thelonious Monk, Sonny Rollins – oameni care în eleseser de mult care eraţ ă distan a dintre strad şi stele. ţ ă

Am oprit maşina în fa a Casei Mari în amurg. ţEra str lucitor luminat , ferestre mari, galbene ca untul, sub un cer deă ă

culoarea cernelei irizate. În anul acela, alegerile aveau parte de o vreme friguroas . ă

Carol a coborât de pe verand în întâmpinarea maşinii, cu trupulă m runt înf şurat în eşarfe multicolore şi purtând un pulover tricotat. Eraă ă aproape treaz , judecând dup mersul stabil, deşi ceva cam prea controlat. ă ă

Jason s-a ridicat de pe scaunul pasagerului încet, cu pruden . ţăÎn perioada aceea, boala lui era în regres sau atât de aproape de

regres cât putea ajunge. Cu pu in efort, trecea drept un om s n tos. M-aţ ă ă surprins c a încetat s se prefac imediat ce am ajuns la Casa Mare. Aă ă ă str b tut holul de la intrare înclinat într-o parte, îndreptându-se spreă ă sufragerie. Nu era de fa nici un servitor, Carol aranjase s avem casa laţă ă dispozi ie numai pentru noi, vreme de dou s pt mâni, dar buc t reasa neţ ă ă ă ă ă preg tise un platou cu carne rece şi legume, pentru cazul c soseamă ă fl mânzi de pe drum. Jason s-a l sat s alunece într-un scaun. ă ă ă

Eu şi Carol ne-am al turat. Ea îmb trânise vizibil de la înmormântareaă ă mamei. Acum avea p rul atât de rar, încât l sa s i se vad conturul estei,ă ă ă ă ţ rozalie şi aducând cu a unei maimu e, şi când i-am luat mâna mi s-a p rutţ ă ca un foc arzând sub m tase. Ochii ei aveau vioiciunea fragil şi nervoas aă ă ă unui be iv abstinent, cel pu in pentru o vreme. Când i-am spus c mţ ţ ă ă bucuram s-o v d, a zâmbit cu triste e: ă ţ

— Mul umesc, Tyler. Ştiu cât de îngrozitor ar t. Gloria Swanson înţ ă Sunset Boulevard. Dar nu sunt înc gata pentru prim-plană 1, mul umesc alţ naibii de mult.

Nu ştiam despre ce vorbea. — Dar suport. Cum se simte Jason? — Ca de obicei, am spus.

1 Aluzie la o replic memorabil din finalul filmului men ionat, când eroina, ridicat deă ă ţ ă poli ie, confund scânteierea bli urilor cu luminile reflectoarelor: „Sunt gata pentru prim-ţ ă ţplan, domnule regizor” (n. tr.).

213

— Eşti dulce fiindc evi i adev rul. Dar ştiu, ei, nu pot spune c ştiuă ţ ă ă totul. Ştiu c e bolnav. Mi-a spus. Se aşteapt s -l tratezi. Un tratamentă ă ă neortodox, dar eficient. Şi-a retras mâna şi m-a privit în ochi. Medicamentele pe care i-ai propus s i le dai sunt eficiente, nu-i aşa? ţ ă

— Da, am r spuns, prea uluit ca s r spund orice altceva. ă ă ă— Fiindc m-a f cut s promit c n-o s pun întreb ri. Sper c e înă ă ă ă ă ă ă

ordine. Jason are încredere în tine. Aşa c am şi eu. Deşi atunci când teă privesc, nu m pot împiedica s -l v d pe b iatul din casa de dincolo deă ă ă ă peluz . Îns şi când m uit la Jason v d tot un copil. Copii care au disp rută ă ă ă ă f r urm , nu-mi vine s cred c i-am pierdut. ă ă ă ă ă

În noaptea aceea am dormit în Casa Mare, într-o camer de oaspe iă ţ pe care, în to i anii tr i i pe acea proprietate, nu o întrez risem decât de peţ ă ţ ă coridor.

Oricum, nu am dormit decât într-o parte a nop ii. Restul mi l-amţ petrecut întins în pat, treaz, încercând s apreciez riscul pe care mi-lă asumasem, din punct de vedere legal, venind acolo. Nu ştiam cu precizie câte legi sau protocoale înc lcase Jase sco ând, în mod fraudulos,ă ţ preparatul farmaceutic mar ian din campusul funda iei Periheliu, dar eu mţ ţ ă transformasem deja într-un complice al faptei sale.

Odat cu venirea dimine ii, Jason a început s se-ntrebe unde ar fiă ţ ă potrivit s p str m cele câteva flacoane cu lichid limpede pe care i leă ă ă d duse Wun, o cantitate suficient pentru tratamentul a patru sau cinciă ă persoane. („Pentru cazul c sc p m valiza din mân , îmi explicase laă ă ă ă începutul c l toriei. Redundan .”) ă ă ţă

— Te aştep i la o perchezi ie? ţ ţMi i-am închipuit pe func ionarii federali, în salopete de protec ieţ ţ

biologic , mişunând în susul treptelor Casei Mari. ă— Sigur c nu. Dar nu stric niciodat s evi i un risc. ă ă ă ă ţM-a privit cu aten ie, deşi ochii îi fugeau spre stânga la fiecare câtevaţ

secunde, un alt simptom al bolii. — Ai o uşoar senza ie de spaim ? ă ţ ăI-am spus c puteam ascunde rezervele în casa de dincolo de peluz ,ă ă

dac nu cumva trebuiau p strate la rece. ă ă— Dup spusele lui Wun, sunt stabile din punct de vedere chimic înă

orice condi ii, cu excep ia unui r zboi nuclear. Dar un mandat de perchezi ieţ ţ ă ţ pentru Casa Mare ar include întreaga proprietate.

— Nu ştiu cum e cu mandatele. Dar ştiu unde sunt ascunz torile. ă— Arat -mi, a spus Jason. ăAşa c am m rş luit de-a curmezişul pajiştii, cu Jason cl tinându-seă ă ă ă

uşor pe picioare în spatele meu. Era la începutul dup -amiezii, în ziua alegerilor, dar zona ierboasă ă

dintre cele dou case ar fi putut apar ine oric rei toamne, din orice an.ă ţ ă Undeva, în afara ei, pe petecul de p mânt împ durit care încadra pârâul, oă ă pas re şi-a f cut cunoscut prezen a, cu o singur not , care a început cuă ă ă ţ ă ă îndr zneal şi a p lit ca o idee alungat de un gând potrivnic. Pe urm amă ă ă ă ă ajuns lâng casa mamei, iar eu am r sucit cheia în broasc şi am deschisă ă ă uşa într-o t cere şi mai adânc . ă ă

214

În cas se f cuse cur enie periodic, dar, în esen , dup moarteaă ă ăţ ţă ă mamei fusese închis tot timpul. Nu m reîntorsesem s pun lucrurile înă ă ă ordine, nu aveam nici o alt rud , iar Carol preferase mai degrab s laseă ă ă ă cl direa aşa cum era, decât s fac vreo schimbare. Dar locuin a nuă ă ă ţ r m sese dincolo de timp. Departe de aşa ceva. Timpul se cuib rise acolo.ă ă ă Se instalase, sim indu-se acas . Camera din fa mirosea a aer închis, aveaţ ă ţă toate miresmele care se prelinseser din tapiseria neatins , din hârtiaă ă îng lbenit , din cutele încremenite ale es turilor. Dup cum mi-a spus maiă ă ţ ă ă târziu Carol, casa era înc lzit iarna atât cât era necesar s nu înghe eă ă ă ţ evile, vara, draperiile erau trase, ca s-o apere de c ldur , în ziua aceea eraţ ă ă

frig, în untru şi afar . ă ăJason a trecut pragul tremurând. Mersul lui fusese nesigur toată

diminea a, motiv pentru care m l sase s car medicamentele (în afar deţ ă ă ă ă cele pe care le pusesem deja deoparte pentru tratamentul lui), vreo două sute cincizeci de grame de sticl şi biochimicale într-o geant de mână ă ă c ptuşit cu un material spongios. ă ă

— E prima dat când intru aici, dup moartea ei, a spus Jase. E stupidă ă s spun c -i simt lipsa? ă ă

— Nu, nu e stupid. — A fost prima persoan care m-a tratat cu blânde e. Toat bun tateaă ţ ă ă

din Casa Mare intra pe uş odat cu Belinda Dupree. ă ăL-am condus prin buc t rie, c tre uşa de dou ori mai mic decât unaă ă ă ă ă

obişnuit care d dea în subsol. ă ăCasa Mic de pe proprietatea Lawton fusese proiectat s semene cuă ă ă

o vil din New England sau cu viziunea cuiva despre ea, având o pivniă ţă rudimentar , cu podeaua de dale de beton şi cu tavanul destul de jos pentruă a-l sili pe Jason s se aplece ca s m poat urma. Spa iul era destul deă ă ă ă ţ mare ca s cuprind o central termic , un boiler, o maşin de sp lat şi ună ă ă ă ă ă usc tor. Acolo aerul era şi mai rece şi avea un miros umed, mineral. ă

M-am ghemuit în cotlonul din spatele corpului metalic al centralei, într-unul dintre acele funduri de sac pe care le ignor , de obicei, pân şiă ă angaja ii firmelor specializate în cur enie. I-am explicat lui Jase c unaţ ăţ ă dintre pl cile care c ptuşeau peretele era fisurat şi c , f când uz de oă ă ă ă ă oarecare dexteritate, o puteai disloca, dând la iveal micul gol dintre stâlpulă din lemn de pin şi zidul funda iei. ţ

— Interesant, a spus, stând la un metru în spatele meu, dincolo de col ul centralei inactive. Ce ascundeai aici, Tyler? Numere vechi din ţ Gent?

Când aveam zece ani, p stram în locul acela anumite juc rii, nuă ă fiindc m temeam c mi le-ar fi putut fura cineva, ci pentru c era amuzantă ă ă ă s ştiu c erau ascunse şi c numai eu le puteam da de urm . Ceva maiă ă ă ă târziu, taini a ad postise lucruri mai pu in inocente: mai multe încerc ri, cuţ ă ţ ă via scurt , de a ine un jurnal, scrisori c tre Diane, niciodat expediateţă ă ţ ă ă sau vreodat terminate şi, cu toate c n-aş fi recunoscut-o în fa a lui Jason,ă ă ţ da, imagini pornografice relativ moderate, g site pe internet şi scoase laă imprimant . Toate aceste secrete vinovate fuseser aruncate cu mult timpă ă în urm . ă

— Ar fi trebuit s aducem o lantern , a spus Jase. ă ăLumina dat de singurul bec din tavan era insuficient în acel col plină ă ţ

de pânze de p ianjen. ă

215

— De obicei, era una pe masa de lâng cutia cu siguran e. ă ţÎnc se mai afla acolo. M-am retras în afara cotlonului, atât cât eraă

nevoie ca s-o iau din mâna lui Jason. D dea o lumin apoas , palid , izvorât din setul de baterii învechite,ă ă ă ă ă

dar a fost suficient ca s pot g si placa desprins a lambriului f r să ă ă ă ă ă ă bâjbâi. Am ridicat-o şi am l sat geanta s alunece în spa iul din spatele ei,ă ă ţ apoi am fixat-o la loc şi am împr ştiat praful calcaros peste por iunileă ţ vizibile ale îmbin rii. ă

Dar, înainte de a m retrage, am sc pat lanterna, care s-a rostogolită ă ceva mai departe, în adâncimea întunecoas şi n p dit de pânze deă ă ă ă p ianjeni a ungherului din spatele centralei termice. M-am strâmbat şi amă întins mâna dup ea, urm rindu-i lumina pâlpâitoare. I-am atins corpulă ă cilindric. Am mai atins şi altceva. Ceva scorburos, dar solid. O cutie.

Am tras-o mai aproape. — Mai dureaz mult, Tyler?ă— Înc o secund . ă ăAm îndreptat lumina într-acolo. Era o cutie de pantofi. O cutie cu sigla

New Balance, plin de praf şi cu o alt indica ie scris al turi, cu litereă ă ţ ă ă groase, trasate cu cerneal neagr : AMINTIRI (ŞCOAL ). ă ă Ă

Era cutia care lipsea de pe etajera mamei din camera de deasupra, cutia pe care nu reuşisem s-o g sesc dup înmormântare. ă ă

— Ai probleme? a întrebat Jason. — Nu! Puteam face cercet ri mai târziu. Am împins cutia înapoi, acoloă

unde o g sisem, şi m-am târât afar din spa iul pr fos. M-am ridicat înă ă ţ ă picioare şi mi-am scuturat mâinile.

— Cred c-am terminat. — ine minte în locul meu, a spus Jason. Dac o s uit. Ţ ă ă

În noaptea aceea am urm rit cursa alegerilor folosind aparatura videoă de dimensiuni impresionate, dar dep şit , a familiei Lawton. Carol nu-şi maiă ă g sea lentilele de contact şi a stat aproape de ecran, clipind des. Îşiă petrecuse cea mai mare parte a vie ii de adult ignorând politica... ţ

— A fost, întotdeauna, domeniul lui E.D. ...şi am fost nevoi i s explic m cine erau unele dintre personajeleţ ă ă

principale. Dar ea p rea s aib un sim al momentului prielnic şi s seă ă ă ţ ă bucure de el.

Jason a f cut câteva glume moderate, iar Carol l-a îndatorat râzând şi,ă când râdea, z ream pe chipul ei ceva din Diane. ă

Obosea totuşi repede şi se retr sese deja în camera ei în momentulă când re elele de televiziune au început s treac în revist statele. Aici nuţ ă ă ă era nici o surpriz . În cele din urm , Lomax a adunat toate voturile din nord-ă ăest şi, în cea mai mare parte, pe cele din centru şi vest. A avut mai pu inţ succes în sud, dar pân şi acolo voturile contra erau împ r ite, aproapeă ă ţ egal, între vechea arip reac ionar a democra ilor şi creştinii conservatori. ă ţ ă ţ

Am început s strângem ceştile de cafea de pe mas în momentulă ă când ultimul contracandidat şi-a acceptat înfrângerea printr-un discurs de o polite e sinistr . ţ ă

— Aşadar, b ie ii buni câştig , am spus. ă ţ ăJase a zâmbit.

216

— Nu sunt sigur c vreunul dintre ei a candidat. ă— Credeam c Lomax e bun pentru noi. ă— Poate. Dar s nu faci greşeala de a crede c îi pas de Periheliu sauă ă ă

de programul replicatorilor, cu excep ia faptului c îl socoteşte un modţ ă convenabil de a reduce bugetul industriei spa iale, f când s par un mareţ ă ă ă salt înainte. Banii federali pe care-i economiseşte vor fi bascula i în bugetulţ militar. De asta E.D. nu a reuşit s înfiripe un adev rat sentiment anti-ă ăLomax în inimile vechilor lui amici din industria aerospa ial . N-o s laseţ ă ă nişte companii ca Boeing sau Lockheed Martin s moar de foame. Nu leă ă cere decât s se reutileze. ă

— În scopuri defensive, am ad ugat. ăAcalmia din conflictul global, care luase locul confuziei ini iale, deţ

dup Turbion, era de mult de domeniul trecutului. Poate c o reutilare aă ă armatei nu era o idee chiar atât de rea.

— Dac iei de bun ce spune Lomax. ă— Tu nu-l crezi? — M tem c nu-mi pot permite. ă ăPe fondul acestui comentariu succint m-am retras la culcare. Diminea a i-am f cut prima injec ie. Jason s-a întins pe o canapea dinţ ă ţ

imensa camer din fa , uitându-se c tre fereastr . Purta blugi şi o c maşă ţă ă ă ă ă de bumbac şi degaja un aer de neglijen aristocratic , p rând boln vicios,ţă ă ă ă dar în largul s u. Dac era speriat, nu se vedea. Şi-a rulat mâneca, ridicând-ă ăo şi expunându-şi scobitura cotului.

Am luat o sering din trus , i-am ataşat un ac steril şi am umplut-o cuă ă lichidul limpede aflat în unul dintre flacoanele pe care nu le duseser m înă ascunz toare. Wun f cuse o repeti ie împreun cu mine. ă ă ţ ă

Protocoalele Vârstei a Patra. Pe Marte ar fi fost o ceremonie plin deă calm, într-un mediu liniştitor. Aici o f ceam în lumina soarelui de noiembrie,ă ascultând tic-tac-ul unor ceasuri costisitoare.

Înainte de injec ie, i-am tamponat pielea. ţ— Nu e necesar s te ui i, am spus. ă ţ— Dar vreau s m uit, a ripostat. Arat -mi cum se face. ă ă ăÎntotdeauna îi pl cea s ştie cum merg lucrurile. ă ă

Injec ia n-a avut nici un efect imediat, dar a doua zi la amiazţ ă temperatura lui Jason crescuse cu un grad, devenind febr . ă

Privind lucrurile subiectiv, a spus, nu se sim ea mai r u decât dac arţ ă ă fi avut o r ceal uşoar şi, pe la mijlocul dup -amiezii, m-a implorat s -miă ă ă ă ă iau termometrul şi tensiometrul şi... ei bine, s le duc altundeva, asta eraă esen a problemei. ţ

Aşa c mi-am ridicat gulerul, s m ap r de ploaie (o burniă ă ă ă ţă monoton , extrem de persistent , care începuse în timpul nop ii şiă ă ţ continuase, întinzându-se pe durata dup -amiezii) şi am traversat înc oă ă dat pajiştea spre casa mamei, unde am recuperat cutia cu AMINTIRIă (ŞCOAL ) din subsol şi am adus-o sus, în camera din fa . Ă ţă

Printre draperii p trundea lumina palid a ploii. ă ăAm aprins o lamp . ă

217

Mama murise la cincizeci şi şase de ani. Împ r isem aceeaşi casaă ţ vreme de optsprezece. Cu ceva mai mult de o treime a vie ii ei. Din celelalteţ dou v zusem numai ce se hot râse s -mi arate. Din când în când, îmiă ă ă ă vorbise despre Bingham, oraşul ei natal.

Ştiam, de exemplu, c locuise împreun cu tat l ei (un agent deă ă ă vânz ri) şi cu mama vitreg (d dac angajat cu ziua), într-o cas dină ă ă ă ă ă cap tul de sus al unei str zi în pant abrupt , m rginit de copaci, că ă ă ă ă ă ă avusese o prieten din copil rie, pe nume Monica Lee, c existase un podă ă ă cu acoperiş, un râu numit Micul Wyecliffe şi o biseric presbiterian , la careă ă încetase s mai mearg când împlinise şaisprezece ani şi în care nu maiă ă pusese piciorul pân la înmormânt rile p rin ilor. Dar nu pomeniseă ă ă ţ niciodat despre Berkeley, despre ceea ce sperase s realizeze în urmaă ă masteratului în managementul afacerilor şi despre motivul pentru care se m ritase cu tata. ă

O dat sau de dou ori, d duse jos cutiile s -mi arate con inutul, s -ă ă ă ă ţ ămi întip reasc în minte faptul c tr ise în anii de neconceput de dinainteaă ă ă ă naşterii mele. Acelea erau dovezile, Exponatele A, B şi C, cele trei cutii cu AMINTIRI şi cu DIVERSE. Undeva, în interiorul lor, erau împ turite fragmenteă de istorie real , autentic : primele pagini, de culoarea maronie a zah ruluiă ă ă caramelizat, ale unor ziare care anun au atacuri teroriste, campaniiţ r zboinice, preşedin i aleşi sau puşi sub semnul acuz rii. Tot acolo erau şiă ţ ă flecuşte ele pe care, în copil rie, îmi pl cea s le strâng în mân . O monedţ ă ă ă ă ă de cinci cen i, care îşi pierduse luciul, din anul naşterii tatei (1951), patruţ cochilii de scoic , cafenii cu roz, de pe plaja din Cobscook Bay. ă

AMINTIRI (ŞCOAL ) era cutia care îmi pl cea cel mai pu in. Con ineaĂ ă ţ ţ un nasture din campania electoral pentru alegeri parlamentare a unuiă candidat democrat evident lipsit de succes, care îmi fusese pe plac datorită culorilor lui str lucitoare, dar restul spa iului era ocupat de diploma ei, deă ţ câteva pagini rupte, desprinse din acel anuar al şcolii editat în anul când o absolvise, şi de un pachet de plicuri mici, dintre care nu-mi dorisem niciodat (şi nici nu-mi fusese permis) s ating vreunul. ă ă

Acum am deschis unul şi am citit o parte din con inut, suficient s -miţ ă ă dau seama c : a) era o scrisoare de dragoste; şi b) scrisul nu aduceaă nicidecum cu caligrafia îngrijit a tat lui meu din misivele aflate în cutiaă ă AMINTIRI (MARCUS).

Deci, în facultate, mama avusese un iubit. Era o noutate care s-ar putea s -l fi derutat pe Marcus Dupree (se m ritase cu el la o s pt mână ă ă ă ă dup absolvire), dar care ar fi fost greu s şocheze pe oricine altcineva. F ră ă ă ă nici o îndoial , nu era un motiv pentru a ascunde cutia în subsol, nu dup ceă ă fusese expus la vedere ani în şir. ă

Oare mama o ascunsese? Nu ştiam cine ar fi putut intra în cas înă intervalul dintre atacul ei cerebral şi sosirea mea. Carol o g sise z când peă ă canapea şi probabil c unul dintre angaja ii Casei Mari f cuse cur enieă ţ ă ăţ dup , trebuie s fi intrat şi personalul de pe ambulan , s-o preg tească ă ţă ă ă pentru transport.

Dar nici unul dintre aceştia nu avea vreun motiv plauzibil care s -lă îndemne s mute cutia AMINTIRI (ŞCOAL ) la subsol şi s-o strecoare în golulă Ă întunecat dintre centrala termic şi zid. ă

218

Poate c n-avea nici o importan . La urma urmelor, nu se petrecuseă ţă nici o crim , era doar o mutare ciudat . Poate era un fenomen poltergeistă ă local. Dup toate probabilit ile, n-aveam s aflu niciodat şi nu avea rostă ăţ ă ă s insist. Mai curând sau mai târziu, tot ce se afla în camer , toate obiecteleă ă din cas , inclusiv cutiile, aveau s fie evacuate, vândute sau aruncate. Euă ă amânasem s o fac, şi Carol amânase, dar nu era decât o întârziere. ă

Îns , pân atunci... ă ăPân atunci, am pus AMINTIRI (ŞCOAL ) pe raftul de sus al etajerei,ă Ă

între AMIMTIRI (MARCUS) şi DIVERSE. Şi am l sat înc perea cu des vârşireă ă ă pustie.

Una dintre problemele pe care le ridicasem în discu iile purtate cuţ Wun Ngo Wen despre tratamentul lui Jason fusese interac iuneaţ medicament-medicament. Nu puteam s -i întrerup tratamentulă conven ional, f r a provoca o revenire dezastruoas a bolii. ţ ă ă ă

Dar ideea de a-i combina medicamentele zilnice cu repara iaţ biochimic general propus de mar ian m neliniştea în aceeaşi m sur . ă ă ă ţ ă ă ă

Wun mi-a promis c nu avea s fie o problem . ă ă ăTratamentul de longevitate nu era un „medicament”, în sensul

conven ional al cuvântului. Injectam în fluxul sanguin al lui Jason maiţ degrab programul unui computer cu ac ionare biologic . Medicamenteleă ţ ă conven ionale interac ioneaz , de obicei, cu proteinele şi cu exteriorulţ ţ ă celulelor. Po iunea lui Wun interac iona cu ADN-ul însuşi. ţ ţ

Îns , pentru a-şi îndeplini sarcina, trebuia s p trund , totuşi, într-oă ă ă ă celul şi, pe drumul s u într-acolo, trebuia s negocieze cu compozi iaă ă ă ţ chimic a sângelui, cu sistemul imunitar – nu o f cea? Wun îmi r spunsese,ă ă ă emfatic, c nimic nu avea importan . ă ţă

Cocteilul longevit ii era suficient de flexibil pentru a ac iona în oriceăţ ţ condi ii fiziologice, cu excep ia mor ii. ţ ţ ţ

Dar gena responsabil de SMA nu migrase pe Planeta Roşie şiă medicamentele pe care le lua Jase nu erau cunoscute acolo. Cu toate că Wun insistase, sus inând c temerile mele erau nefondate, am observat c ,ţ ă ă atunci când o spunea, i se întâmpla rareori s zâmbeasc . Aşa c noi amă ă ă diminuat riscurile.

Micşorasem dozele de medicamente luate de Jason cu o s pt mână ă ă înainte de a-i face prima injec ie. ţ

Era doar o reducere, nu o întrerupere. Strategia p ruse s func ioneze. În momentul sosirii în Casa Mare,ă ă ţ

Jason nu prezenta decât simptome minore, în timp ce organismul s u eraă purt torul unei cantit i mai mici de substan e medicamentoase, aşa c amă ăţ ţ ă început tratamentul cu optimism.

Trei zile mai târziu, a fost cuprins de o febr care creştea vertiginos şiă pe care n-am reuşit s-o înfrâng.

În ziua urm toare, a fost semiconştient în cea mai mare parte aă timpului. Peste înc o zi, pielea i s-a înroşit şi i-au ap rut primele b şici. Înă ă ă seara aceea a început s ipe. ă ţ

Şi a continuat, în ciuda morfinei pe care i-am administrat-o.

219

Nu era un ip t pornit din gura larg deschis , ci un geam t, care seţ ă ă ă ridica, periodic, la un volum foarte înalt, un sunet care te-ai fi aşteptat să vin de la un câine bolnav, nu de la o fiin uman . Era absolut involuntar.ă ţă ă Când era lucid, nu scotea niciodat sunetul acela şi nici nu-şi amintea, cuă toate c efortul îl l sase cu laringele inflamat şi dureros. ă ă

Carol a f cut o demonstra ie de curaj, împ cându-se cu situa ia. Înă ţ ă ţ anumite p r i ale casei, vaietele lui Jason erau aproape inaudibile, înă ţ dormitoarele din spate, în buc t rie, iar ea îşi petrecea majoritatea timpuluiă ă acolo, citind sau ascultând un post de radio local. Dar tensiunea era evident şi, nu dup mult timp, a început s bea din nou. ă ă ă

Poate n-ar fi trebuit s spun „a început”. De fapt, nu se opriseă niciodat . Nu f cuse altceva decât s se rezume la un minimum care îiă ă ă permitea s ac ioneze normal, oscilând între spaimele cât se poate de realeă ţ ale unei renun ri bruşte şi tenta ia unei be ii depline. Sper c nu sunţă ţ ţ ă ă superficial. Carol mergea pe o cale dificil . Continuase s-o urmeze dină dragoste pentru fiul ei, oricât de amor it ar fi fost acea dragoste de-aţ ă lungul atât de multor ani. Sunetul durerii lui o f cuse s deraieze. ă ă

În a doua s pt mân a tratamentului, Jase era conectat la o perfuzieă ă ă intravenoas şi eu st team cu ochii pe tensiunea lui arterial în creştere.ă ă ă Avusese o zi relativ bun , în ciuda înf iş rii oribile, cu pielea plin deă ăţ ă ă cruste, acolo unde nu era jupuit , cu ochii aproape îngropa i în carneaă ţ umflat din jur. Fusese destul de vioi ca s întrebe dac Wun Ngo Wen îşiă ă ă f cuse prima apari ie televizat . (Nu înc . Era programat pentru s pt mânaă ţ ă ă ă ă urm toare.) Dar, la c derea nop ii, alunecase din nou în inconştien , iară ă ţ ţă gemetele, absente pentru dou zile, au reînceput, puternice şi dureroaseă pentru orice auz.

Dureroase pentru Carol, care a ap rut în uşa dormitorului, cu urme deă lacrimi pe obraji şi cu o expresie de furie nest pânit , glacial . ă ă ă

— Tyler, mi-a spus, trebuie s -i pui cap t! ă ă— Fac tot ce-mi st în puteri. Nu reac ioneaz la opiu. Ar fi mai bine să ţ ă ă

discut m mâine diminea . ă ţă— Nu-l auzi? — Bineîn eles c -l aud. ţ ă— Şi nu înseamn nimic? Sunetul sta nu înseamn nimic pentru tine?ă ă ă

Doamne! a exclamat. I-ar fi fost mai bine în Mexic, cu un vraci. I-ar fi fost mai bine cu un t m duitor care s se roage pentru el. De fapt, ai idee ce îiă ă ă injectezi? Şarlatanul dracului ! Doamne!

Din nefericire, întreb rile ei erau ecourile celor pe care începusem să ă mi le pun eu însumi. Nu, nu ştiam ce anume îi injectam, nu într-un mod riguros, ştiin ific. M încrezusem în promisiunile unui om de pe Marte, darţ ă nu era o explica ie pe care s i-o ofer lui Carol, în ap rarea mea. Procesul înţ ă ă sine era mai dificil şi evident mai chinuitor decât m aşteptasem. ă

Poate c nu func iona cum ar fi trebuit. Poate c nu func iona deloc. ă ţ ă ţJase a scos un urlet jalnic, încheiat cu un suspin. Carol şi-a dus mâinile la urechi. — Şarlatanul dracului, el sufer ! ă Uit -te la el!ă — Carol... — Nu-mi spune tu mie Carol, m celarule! Chem o ambulan ! Chemă ţă

poli ia! ţ

220

Am traversat înc perea şi am luat-o de umeri. P rea fragil şiă ă ă periculos de energic sub palmele mele, un animal încol it. ă ţ

— Carol, ascult -m ! ă ă— De ce, de ce te-aş asculta pe tine? — Pentru c fiul t u şi-a pus via a în mâinile mele. Ascult -m !ă ă ţ ă ă

Ascult -m , Carol! O s am nevoie de cineva care s m ajute. N-am maiă ă ă ă ă dormit de câteva zile. O s am în curând nevoie de cineva care s stea cuă ă el, de cineva cu preg tire medical , care s poat lua decizii în cunoştină ă ă ă ţă de cauz . ă

— Trebuia s fi adus o infirmier . ă ăAr fi trebuit, dar nu fusese posibil şi nu despre asta era vorba. — N-am o infirmier . Am nevoie de ajutorul t u. ă ăA realizat ce-i spusesem abia dup câteva clipe. ăPe urm i s-a t iat r suflarea şi a f cut un pas înapoi. ă ă ă ă— De ajutorul meu! — Înc mai ai o licen medical . Aşa am auzit. ă ţă ă— Dar n-am mai practicat medicina de... sunt câteva zeci de ani?

Zeci... — Nu- i cer s faci o opera ie pe cord deschis. Nu vreau decât s -iţ ă ţ ă

supraveghezi tensiunea şi temperatura. Po i? ţFuria i s-a risipit. Era flatat . Era însp imântat . ă ă ăA c zut pe gânduri. Mi-a aruncat o privire rece. ă— De ce te-aş ajuta? De ce m-aş face complice la asta, la tortura

asta?Înc m mai str duiam s compun un r spuns când am auzit o voceă ă ă ă ă

din spatele meu: — Oh, te rog. Vocea lui Jason. Una dintre caracteristicile tratamentului cu

medicamentul mar ian era luciditatea care revenea la întâmplare şiţ disp rea dup bunul ei plac. ă ă

Se p rea c tocmai revenise. M-am r sucit pe c lcâie. ă ă ă ăS-a strâmbat şi a f cut o încercare, nu tocmai reuşit , de a se ridica înă ă

capul oaselor. Dar avea ochii limpezi. I s-a adresat mamei sale:— Într-adev r, a spus, nu crezi c gestul t u e oarecum necuviincios?ă ă ă

Te rog s faci ce- i cere Tyler. Ştie ce face, aşa cum ştiu şi eu. ă ţCarol s-a holbat la el. — Dar eu nu. Eu n-am. Adic nu pot... ăPe urm ne-a întors spatele şi a ieşit din camer cl tinându-se şiă ă ă

sprijinindu-se cu o mân de perete. ăAm r mas treaz, al turi de Jase. Diminea , Carol a intrat în camer ,ă ă ţă ă

domolit şi f r s fi b ut şi s-a oferit s m ajute. Jason era liniştit şi nuă ă ă ă ă ă ă avea nevoie de îngrijiri speciale, dar am pus-o în tem şi am plecat s -miă ă recuperez somnul.

Am dormit dou sprezece ore. Când m-am întors în dormitor, Carol eraă înc acolo, strângând mâna fiului ei inconştient şi ştergându-i fruntea cu oă tandre e pe care nu i-o mai remarcasem niciodat pân atunci. ţ ă ă

221

În decursul tratamentului lui Jason, faza de restabilire a început peste o s pt mân şi jum tate. N-a fost o schimbare brusc sau un momentă ă ă ă ă magic. Dar perioadele lui de luciditate au început s se lungeasc şiă ă tensiunea i s-a stabilizat la o valoare apropiat de cea normal . ă ă

În noaptea discursului lui Wun de la Na iunile Unite, am descoperit unţ televizor portabil în camerele servitorilor şi l-am adus în dormitorul lui Jason.

Carol ni s-a al turat înainte de începerea transmisiei. ăAm îndoieli c ea credea în Wun Ngo Wen. ăPrezen a lui pe P mânt fusese anun at oficial în miercurea careţ ă ţ ă

trecuse. Chipul lui era acum deja de câteva zile pe primele pagini ale ziarelor, plus imagini video în care era surprins str b tând cu paşi mariă ă peluza din fa a Casei Albe, sub bra ul p rintesc al preşedintelui. Casa Albţ ţ ă ă d duse limpede de în eles c Wun se afla acolo s dea o mân de ajutor,ă ţ ă ă ă dar c nu avea nici o solu ie de moment pentru problema Turbionului şi niciă ţ prea multe cunoştin e inedite despre ipotetici. Reac ia publicului fuseseţ ţ prudent . ă

În seara aceea, s-a urcat pe estrada din sala Consiliului de Securitate şi s-a apropiat de pupitrul vorbitorului, care fusese modificat, inându-seţ cont de în l imea lui. ă ţ

— Nu-i decât o creatur m run ic , a spus Carol. ă ă ţ ă— Arat -i pu in respect, l-am auzit pe Jason. Reprezint singuraă ţ ă

civiliza ie neîntrerupt care a durat mai mult decât oricare alta de aici, deţ ă pe P mânt.. ă

— Arat mai degrab ca şi cum ar reprezenta Ghilda Acadelelor, aă ă comentat Carol.

Demnitatea lui Wun era restabilit în prim-planuri. Camerelor de luată vederi le pl ceau ochii lui şi zâmbetul greu de descris. Iar când a vorbit înă microfon a fost cu glas sc zut, ceea ce a coborât vocea lui frapant de înaltă ă la un ton mult mai terestru.

Wun ştia sau i se explicase cât de ieşit din comun i se p rea ună asemenea eveniment unui p mântean obişnuit. („Tr im cu adev rat într-oă ă ă lume a miracolelor, spusese secretarul general în introducere.”) Aşa c Wună ne-a mul umit tuturor pentru ospitalitate, cu cel mai reuşit accent, şi aţ vorbit cu nostalgie despre c minul lui şi despre motivul pentru care îlă p r sise, venind aici. A descris Marte ca pe un loc str in, dar profund uman,ă ă ă genul de loc pe care e posibil s -l vizitezi cu pl cere, unde oamenii erauă ă prietenoşi şi decorul interesant, cu toate c iernile, a recunoscut, erauă adesea aspre.

(„Parc ar vorbi despre Canada”, a spus Carol.) Apoi miezulă problemei. Toat lumea voia s afle nout i despre ipotetici. Din p cate,ă ă ăţ ă Wun nu ştia despre ei cu mult mai multe decât noi, ipoteticii încapsulaseră Marte în timp ce el era în drum spre P mânt, iar mar ienii fuseser tot atâtă ţ ă de neajutora i ca şi noi în aceast privin . ţ ă ţă

Nu putea ghici motivele ipoteticilor. Problema fusese dezb tut vremeă ă de secole, dar nici m car cei mai mari gânditori mar ieni nu îi g siseră ţ ă ă vreodat o rezolvare. Era interesant, a spus Wun, c atât P mântul, cât şiă ă ă Marte fuseser încapsulate când se aflau în pragul unor catastrofe globale:ă

— Popula ia noastr , ca şi a dumneavoastr , se apropie de limitaţ ă ă sustenabilit ii. Pe P mânt, atât industria, cât şi agricultura se bazeaz peăţ ă ă

222

petrol, iar rezervele existente se epuizeaz cu repeziciune. Pe Marte,ă petrolul este inexistent, dar noi depindem de un alt produs insuficient, nitrogenul în stare pur : acesta pune în mişcare ciclul agriculturii noastre şiă impune o limit strict a num rului de vie i umane pe care le poate sus ineă ă ă ţ ţ planeta. Ne-am descurcat ceva mai bine decât o face P mântul, dar numaiă fiindc am fost nevoi i s recunoaştem existen a acestei problemele chiară ţ ă ţ de la începuturile civiliza iei noastre. Ambele planete s-au confruntat şi seţ confrunt cu posibilitatea unui colaps al economiei şi al agriculturii şi a uneiă extinc ii catastrofale a omenirii. Ambele planete au fost încapsulate înainteţ de a atinge punctul final.

Poate ipoteticii în eleg acest adev r legat de existen a noastr şiţ ă ţ ă poate asta le-a influen at ac iunea. ţ ţ

Dar nu ştim cu certitudine. Nici nu ştim ce anume aşteapt din parteaă noastr , dac aşteapt într-adev r ceva, nu ştim când şi nici m car dac seă ă ă ă ă ă va încheia Turbionul. Nu putem ştii înainte de a aduna mai multe informa iiţ directe despre ipotetici.

Din fericire, exist o metod de a ob ine aceste informa ii. Am venită ă ţ ţ aici cu o propunere, pe care am discutat-o atât cu preşedintele Garland şi cu preşedintele nou ales, Lomax, cât şi cu al i şefi de state, a spus Wun, cuţ aparatul de filmat apropiindu-se de el, şi a continuat schi ând elementeleţ principale ale proiectului legat de replicatori. Cu pu in noroc, aceasta ne vaţ spune dac ipoteticii au capturat şi alte lumi, cum au reac ionat acestea şiă ţ care ar putea fi, în final, soarta P mântului. ă

Dar, când a început s vorbeasc despre Norul Oort şi despreă ă tehnologia autocatalitic de feedback, am v zut ochii lui Carol devenindă ă sticloşi.

— Aşa ceva nu se poate întâmpla, a spus, dup ce Wun s-a îndep rtată ă de pupitru, în aplauzele n ucitoare ale asisten ei, şi specialiştii în re ele auă ţ ţ început s -i rumege şi s -i regurgiteze discursul. ă ă

P rea sincer îngrozit . ă ă— Jason, e ceva adev rat? ă— Cea mai mare parte, a r spuns el, calm. Nu m pot pronun a înă ă ţ

privin a vremii de pe Marte. ţ— Ne afl m într-adev r în pragul dezastrului? ă ă— Suntem în pragul dezastrului de când au disp rut stelele. ă— Vorbesc despre petrol şi tot restul. Dac n-ar fi ap rut Turbionul,ă ă

am fi murit cu to ii de foame? ţ— Oamenii mor de foame. Mor de foame pentru c nu putem asiguraă

stilul prosper de via din America de Nord pentru şapte miliarde de oameniţă f r s extragem rezervele minerale ale planetei. E greu s contraziciă ă ă ă cifrele. Da, e adev rat. Dac nu ne ucide Turbionul, vom asista, maiă ă devreme sau mai târziu, la moartea treptat a întregii omeniri. ă

— Şi are ceva de-a face cu Turbionul?— Poate, dar nici eu, nici mar ianul de la televizor nu suntem siguri. ţ— Î i ba i joc de mine? ţ ţ— Nu. — Ba da. Dar e în ordine. Ştiu c sunt ignorant . Au trecut ani de zileă ă

de când n-am mai citit un ziar. În primul rând, fiindc exista întotdeaunaă riscul de a da peste fotografia tat lui t u. Singura emisiune televizat laă ă ă

223

care m uit e serialul difuzat dup -amiaza. Iar acolo nu sunt mar ieni. Credă ă ţ c eu sunt Rip van Winkle. Am dormit prea mult. În povestea asta, ce nu-iă însp imânt tor e... ă ă

A ar tat c tre televizor. ă ă— E ridicol. — To i suntem Rip van Winkle, a spus Jason, cu blânde e. To iţ ţ ţ

aştept m s ne trezim. ă ă

În tandem cu îns n toşirea lui Jason, Carol a devenit tot maiă ă binedispus şi a început s dea dovad de un viu interes fa de evolu iaă ă ă ţă ţ bolii lui. I-am vorbit despre scleroza lui multipl atipic , o boal încă ă ă ă neînregistrat oficial în momentul când absolvise ea facultatea, ca oă modalitate de a para întreb rile despre tratament, un târg neexprimat prină cuvinte, pe care ea a p rut s -l în eleag şi s -l accepte. Important eraă ă ţ ă ă faptul c pielea distrus a lui Jason începea s se vindece, iar probele deă ă ă sânge pe care le-am trimis, pentru analize, la un laborator din D.C., au ar tat o reducere accentuat a proteinelor vinovate de inflamarea neural . ă ă ă

Totuşi, Carol înc mai ezita s vorbeasc despre Turbion şi p reaă ă ă ă nefericit când eu şi Jase îl aduceam în discu ie în prezen a ei. M-am gândită ţ ţ din nou la poezia lui Houseman, pe care o înv asem de la Diane cu atâ iaăţ ţ ani în urm : ă Iar bietul copilaş habar nu are / C-a fost mâncat de ursul staă mare.

Carol fusese h ituit de mai mul i urşi, unii mari ca Turbionul, al iiă ă ţ ţ mici ca o molecul de etanol. ă

Cred c ea l-ar fi invidiat pe s rmanul copilaş. ă ă

Diane a sunat (pe telefonul meu personal, nu pe cel din locuin a luiţ Carol), la câteva nop i dup apari ia lui Wun la Na iunile Unite. Mţ ă ţ ţ ă retr sesem în camera mea, iar Carol preluase supravegherea pe timp deă noapte. Cât inuse luna noiembrie, ploaia venise şi plecase în repetateţ rânduri, iar acum curgea iar şi, transformând fereastra dormitorului într-oă oglind fluid de lumin galben . ă ă ă ă

— Eşti în Casa Mare, a spus Diane. — Ai vorbit cu Carol? — O sun o dat pe lun . Sunt o fiic devotat . Uneori e destul deă ă ă ă

treaz ca s putem sta de vorb . Ce nu e în regul cu Jason? ă ă ă ă— E o poveste lung . Acum se simte din ce în ce mai bine. N-ai nici ună

motiv de îngrijorare. — Nu pot s suf r când mi se spune asta. ă ă— Ştiu. Îns e adev rat. A existat o problem , dar am rezolvat-o. ă ă ă— E tot ce po i s -mi spui. ţ ă— Pe moment. Cum merg lucrurile cu tine şi Simon? În ultima noastr discu ie, pomenise despre nişte probleme cu legea. ă ţ— Nu prea bine, a r spuns. Ne mut m. ă ă— Unde? — Plec m din Phoenix, oricum. Plec m din oraş. Biserica Templulă ă

Iordanului a fost închis temporar, m gândeam c poate ai auzit. ă ă ă

224

— Nu, am spus. De ce era s aud despre problemele financiare ale unei mici bisericiă

din sud-vest, dedicat suferin ei? Am continuat discu ia vorbind despre alteă ţ ţ subiecte, iar Diane a promis s m anun e imediat ce ea şi Simon aveau oă ă ţ nou adres . ă ă

Sigur, de ce nu, ce naiba. Dar am aflat veşti despre Templul Iordanului în noaptea urm toare. ăCarol a insistat s ne uit m la ştirile târzii, ceea ce nu-i st tea în fire.ă ă ă

Jason era obosit, dar cu aten ia treaz şi plin de bun voin , aşa c amţ ă ă ţă ă urm rit cu to ii cele patruzeci de minute de z ng nit de arme şi de proceseă ţ ă ă judiciare ale personalit ilor. Câte ceva era interesant: o informare despreăţ Wun Ngo Wen, care se afla în Belgia, întâlnindu-se cu diverse oficialit i dinăţ UE, şi veşti bune din Uzbekistan, unde o baz înaintat a infanteriei marineă ă fusese în sfârşit închis . Apoi un reportaj despre SCCV şi industria lapteluiă din Israel. Am v zut imagini dramatice ale vitelor sacrificate, aruncate cuă buldozerul în gropi comune şi acoperite cu var. Cu cinci ani în urm ,ă industria c rnii din Japonia fusese devastat în mod similar. Bovinele sauă ă copitatele bolnave de SCCV fuseser izolate şi ucise într-o duzin de ri, dină ă ţă Brazilia pân în Etiopia. Maladia uman echivalent era tratabil cu ajutorulă ă ă ă antibioticelor moderne, dar r mânea o problem mocnind în rile dină ă ă ţă lumea a treia.

Îns de in torii fermelor de lapte din Israel respectau cu stricte eă ţ ă ţ procedurile de evitare a septicemiei şi de efectuare a analizelor, aşa că nimeni nu se aşteptase la o izbucnire a epidemiei. Mai r u decât atât, primulă caz, prima infec ie, condusese investiga iile c tre un transport ilegal deţ ţ ă ovule fertilizate provenind din Statele Unite.

Urm rirea provenien ei transportului ghidase apoi ancheta c tre oă ţ ă organiza ie de caritate a celor care urmau calea suferin ei, numit Cuvântţ ţ ă c tre Lume, cu sediul într-un parc industrial din Ohio, situat în afara oraşuluiă Cincinnati. De ce trimiteau ovule de vite în Israel, prin contraband ? S-aă dovedit c nu din vreun motiv caritabil. Investigatorii au luat urmaă sponsorilor organiza iei, trecând printr-o duzin de companii obscure deţ ă portofoliu şi ajungând la un consor iu de biserici tribula ioniste şiţ ţ dispensa ionaliste şi la grup ri politice extremiste, atât de mare amploare,ţ ă cât şi de dimensiuni reduse. Aspectul biblic pe care îl aveau în comun era extras din Numerii (capitolul 19) şi pomenit în Matei şi Timotei, anume faptul c naşterea unei juninci în întregime roşcate, în Israel, avea s fieă ă semnalul celei de A Doua Veniri a lui Hristos şi a instaur rii împ r iei Lui peă ă ăţ P mânt. ă

Ideea nu era nou . Alian a iudeilor extremişti era de p rere că ţ ă ă sacrificarea unui vi el roşu pe Muntele Templului avea s marcheze venireaţ ă lui Mesia. În anii preceden i, avuseser loc mai multe atacuri tip „vi el roşu”ţ ă ţ ale Cupolei Stâncii, iar unul dintre acestea afectase moscheea Al-Aqsa şi fusese cât pe ce stârneasc un r zboi în zon . Guvernul israelian f cuse totă ă ă ă ce îi st tea în putin pentru a desfiin a mişcarea, dar nu reuşise decât s oă ţă ţ ă împing în ilegalitate. ă

Conform informa iilor televizate, Cuvânt c tre Lume era sponsorizatţ ă ă de mai multe ferme de lapte americane din centrul şi din sud-estul rii,ţă toate fiind devotate, pe ascuns, ac iunii de a gr bi Armagedonul. ţ ă

225

Încercaser s ob in vi elul în întregime roşu, probabil superioră ă ţ ă ţ numeroaselor alte juninci dezam gitoare care fuseser prezentate dreptă ă candida i în ultimii patruzeci de ani. ţ

Fermele respective evitaser , în mod sistematic, inspec iile federale şiă ţ procedurile de alimenta ie, mergând pân la a ascunde o epidemie de SCCVţ ă bovin care traversase grani a, venind dinspre Nogales. ţ

Ovulele infectate alc tuiser un stoc de reproducere cu o abundenă ă ţă de gene care favorizau culoarea roşcat a pielii, dar, odat veni i pe lumeă ă ţ (la o ferm afiliat la Cuvânt c tre Lume din Negev) cei mai mul i dintreă ă ă ţ vi ei muriser din cauza unor tulbur ri respiratorii, la o vârst fraged .ţ ă ă ă ă Leşurile fuseser arse în grab şi f r zarv , dar era deja prea târziu.ă ă ă ă ă Infec ia se r spândise, afectând şeptelul matur şi câ iva muncitori de laţ ă ţ ferm . ă

Evenimentul era stânjenitor pentru administra ia Statelor Unite.ţ Administra ia pentru Alimente şi Medicamente anun ase deja o schimbare aţ ţ politicii sale, iar Departamentul de Securitate Intern blocase conturileă bancare ale organiza iei Cuvânt c tre Lume şi emisese mandate deţ ă perchezi ie pentru colectorii lor de fonduri. La ştiri ap reau imagini aleţ ă agen ilor federali sco ând cutii cu documente din cl diri anonime şi punândţ ţ ă lac te pe uşile unor biserici obscure. ă

Crainicul de la ştiri a dat câteva exemple, men ionându-le numele. ţUnul dintre acestea era Templul Iordanului.

226

ANNO DOMINI 4 x 109

Înainte de a intra în Padang, ne-am mutat din ambulan într-oţă maşin particular , cu un şofer minang, care ne-a l sat, pe mine, pe ă ă ă Ibu Ina şi pe En, în fa a complexului unei societ i de transport de pe şoseaua deţ ăţ coast . Cinci depozite imense, cu acoperişuri de tabl , st teau pe un platouă ă ă acoperit cu prundiş negru, printre mormane conice de ciment, ad postiteă sub prelate, iar undeva, în lateral, încremenise un vagon cistern ruginit.ă Biroul principal se afla într-o cl dire scund de lemn, sub o firm pe careă ă ă scria, în englez , TRANSPORTURI BAYUR. ă

Era una dintre firmele lui Jala, fostul so al Inei, iar el ne aştepta înţ biroul de recep ie. Era un b rbat voinic, cu obraji ca nişte mere, îmbr catţ ă ă într-un costum având croiala agreat de oamenii de afaceri şi o culoareă galben canar – p rea o can Toby echipat pentru tropice. El şi Ina s-auă ă ă îmbr işat în stilul unor oameni împ ca i cu propriul divor , apoi mi-a strânsăţ ă ţ ţ mâna şi s-a aplecat s-o strâng pe a lui En. ă

Jala m-a prezentat func ionarei de la recep ie drept „un importator deţ ţ petrol din Suffolk”, pentru cazul în care ar fi fost interogat de noiiă Reformatori.

Apoi ne-a condus la BMW-ul s u cu alimentare electric , vechi deă ă şapte ani, şi am pornit-o spre sud, c tre Teluk Bayur, cu Jala şi Ina peă bancheta din fa , în timp ce eu st team în spate, al turi de En. ţă ă ă

Teluk Bayur, cel mai mare port de ap adânc din sudul oraşuluiă ă Padang, era locul de unde îşi scotea Jala banii. Cu treizeci de ani în urm , aă spus, nu era nimic altceva decât un bazin obişnuit din Sumatra, plin de nisip, de mâl şi de apatie, care oferea servicii portuare modeste şi f cea ună comer lipsit de imagina ie cu c rbune, ulei brut de palmier şi îngr ş minte,ţ ţ ă ă ă în ziua de ast zi, mul umit boomului economic din timpul restaura ieiă ţ ă ţ nagari şi exploziei demografice din epoca Arcadei, Teluk Bayur era un bazin portuar pe deplin valorificat, cu cheiuri şi dane de acostare de prima mân ,ă cu un complex imens de depozite şi cu atât de multe facilit i moderne,ăţ încât pân şi Jala îşi pierduse pân la urm interesul fa de clasificarea,ă ă ă ţă dup tonaj, a tuturor remorcherelor, hangarelor, macaralelor şiă stivuitoarelor.

— Jala e mândru de Teluk Bayur, a spus Ina. Locul unde e greu s maiă g seşti vreo înalt oficialitate pe care s n-o fi mituit. ă ă ă

227

— N-am trecut mai sus de Ministerul Afacerilor Externe, a corectat-o Jala.

— Eşti prea modest. — E ceva r u în a face bani? Am prea mult succes? E o crim s mă ă ă ă

ocup de treburile mele? — Sunt întreb ri retorice, i-a replicat Ina, l sându-şi capul pe o parte. ă ăAm întrebat dac mergeam direct pe o nav din Teluk Bayur. ă ă— Nu direct. V duc într-un loc sigur de pe docuri. Nu e chiar atât deă

uşor, nu v urca i, pur şi simplu, pe un vas şi v face i comozi. ă ţ ă ţ— Nu exist nici un vas? ă— Sigur c exist . ă ă Capetown Maru, un cargobot mic, frumos. Acum e

înc rcat cu cafea şi mirodenii. Când cala e plin , taxele pl tite şiă ă ă autoriza iile semnate, urmeaz s urce la bord înc rc tura uman , în modţ ă ă ă ă ă discret, sper.

— Dar Diane? E la Teluk Bayur? — Va fi în curând, a spus Ina, privindu-l pe Jala cu subîn eles. ţ— Da, curând, a spus el.

Poate c Teluk Bayur o fi fost cândva un port comercial cufundat înă apatie, dar acum devenise, ca orice alt port modern, un oraş în sine, un oraş construit nu atât pentru oameni, cât pentru m rfuri. Portul propriu-zis eraă închis, izolat de un zid, dar în exterior luaser amploare afaceri auxiliare, caă depozitele din jurul unei baze militare: facilit i de înc rcare şi expediere deăţ ă calitate inferioar , grupuri de trailere recondi ionate, cu optsprezece ro i,ă ţ ţ cisterne de combustibil prost etanşate. Am trecut ca vântul pe lâng ele.ă Jala voia s ne vad instala i înainte de asfin it. ă ă ţ ţ

Golful Bayur în sine era o potcoav de ap s rat , unsuroas . Daneleă ă ă ă ă şi digurile îl str pungeau ca nişte limbi de beton. În preajma rmuluiă ţă domnea acel haos ordonat specific comer ului pe scar larg , o prim şi o aţ ă ă ă doua linie de magazii şi de terenuri de depozitare, macarale asemeni unor c lug ri e gigantice, hr nindu-se din calele navelor priponite la mal. ă ă ţ ă

Ne-am oprit în dreptul unui post de paz de pe linia unui gard de o elă ţ şi Jala i-a întins ceva paznicului prin fereastra maşinii, un permis, o mit ,ă poate şi una, şi alta. Omul a dat din cap, iar Jala şi-a fluturat prieteneşte mâna şi am p truns, trecând pe lâng un şir de cisterne cu ulei brut deă ă palmier şi combustibil, cu o vitez ce p rea nes buit . ă ă ă ă

— Am aranjat s r mâne i aici peste noapte. Am un birou într-unulă ă ţ dintre depozitele de pe docul E. Acolo nu e nimic altceva decât beton, n-o să v deranjeze nimeni. Diminea o aduc pe Diane Lawton. ă ţă

— Când plec m? ă— R bdare. Nu sunte i singurii care vor s fac ă ţ ă ă rantau, doar cei care

atrag mai mult aten ia. S-ar putea s apar complica ii. ţ ă ă ţ— Cum ar fi? — Evident, noii reformatori. Poli ia organizeaz uneori câte o razie peţ ă

docuri, c utând reziden i ilegali şi doritori s treac dincolo de Arcad . Deă ţ ă ă ă obicei, g sesc câ iva. Sau chiar mai mul i, în func ie de persoanele pe careă ţ ţ ţ le pl tesc. Pe moment, Jakarta face presiuni, aşa c , cine ştie? Se maiă ă vorbeşte şi despre o ac iune a muncitorilor. Sindicatul docherilor e extremţ

228

de combativ. Cu pu in noroc, o s plec m înainte de a se declanşa vreunţ ă ă conflict. M tem c va trebui s dormi o noapte pe podea, în întuneric, iar peă ă ă Ina şi pe En o s -i duc s stea, de acum înainte, cu ceilal i s teni. ă ă ţ ă

— Nu, a spus Ina, cu hot râre, eu r mân cu Tyler. ă ăJala s-a întrerupt. Pe urm s-a uitat la ea şi a zis ceva în dialectulă

minang. — Nu e amuzant, a ripostat ea. Şi nu e adev rat. ă— Atunci ce e? N-ai încredere în mine, crezi c nu pot s -l ad postescă ă ă

în siguran ? ţă— Ce-am câştigat când am avut încredere în tine? Jala a rânjit. Avea din ii cafenii, de la tutun. ţ— Senza ii tari. ţ— Da, chiar aşa.

Aşa c eu şi ă Ibu Ina am r mas în cap tul nordic al complexului deă ă depozite de dincolo de docuri, într-o înc pere dreptunghiular , sinistr ,ă ă ă care, dup spusele ei, fusese biroul unui supraveghetor, înainte deă închiderea temporar a cl dirii în vederea repar rii acoperişului g urit. ă ă ă ă

Unul dintre pere i era din geam armat. M-am uitat în jos, în spa iulţ ţ cavernos al unei magazii, difuz din cauza prafului de beton. Stâlpii de sus inere de o el se în l au din podeaua ca un lac noroios, p rând nişteţ ţ ă ţ ă coaste ruginite.

Singura lumin venea de la l mpile de siguran , fixate de-a lungulă ă ţă pere ilor, la intervale foarte mari. Insectele zbur toare se strecuraser prinţ ă ă intersti iile cl dirii şi pluteau ca nişte nori în jurul becurilor protejate deţ ă colivii sau mureau, formând movili e sub ele. ţ

Ina a reuşit s aprind o lamp de birou. Într-un col , fuseser stivuiteă ă ă ţ ă cutii goale de carton, iar eu le-am depliat pe cele mai uscate şi le-am aşezat unele peste altele, sub forma a dou saltele rudimentare. F r p turi. ă ă ă ă

Dar era o noapte torid . Se apropia sezonul musonic. ă— Crezi c-o s po i dormi? m-a întrebat Ina. ă ţ— Nu e ca la Hilton, dar e cel mai bun lucru pe care-l pot face. — Oh, nu de asta. Vorbeam despre zgomot. Po i s dormi în zgomot?ţ ăTeluk Bayur nu-şi înceta activitatea pe timpul nop ii. Desc rcarea şiţ ă

înc rcarea m rfurilor continua dou zeci şi patru de ore pe zi. Nu vedeamă ă ă nimic, dar auzeam totul, r sunetul motoarelor grele şi al metalului lovit şiă tunetul periodic al containerelor de mai multe tone.

— Am dormit în locuri şi mai zgomotoase. — Nu prea cred, a spus Ina, dar e frumos din partea ta s spui. ăNici unul dintre noi n-a dormit ore întregi. În schimb, ne-am aşezat

aproape de str lucirea l mpii de birou şi am stat, când şi când, de vorb .ă ă ă Ina m-a întrebat despre Jason.

O l sasem s citeasc o parte dintre pasajele lungi scrise de mine înă ă ă timpul bolii. Se pare c trecerea lui Jason la Vârsta a Patra fusese maiă uşoar decât a mea, a comentat ea. Nu, am spus. Pur şi simplu, neglijasemă s includ am nuntele referitoare la plosc . ă ă ă

— Dar memoria lui? N-a suferit nici o pierdere? Nu şi-a f cut griji? ă— Nu mi-a dezv luit prea multe. Sunt sigur c era îngrijorat. ă ă

229

De fapt, se zb tuse s ias dintr-un acces de febr ca s -mi cear s -iă ă ă ă ă ă ă consemnez via a pentru el: ţ

— Scrie totul pentru mine, Ty. Scrie totul, pentru cazul c-o s uit.ă — Dar n-a fost afectat de grafomanie. — Nu. Grafomania apare atunci când creierul începe s -şi refacă ă

propriile capacit i verbale. Nu e decât un simptom probabil. Sunetele peăţ care le scotea erau, probabil, forma lui specific de manifestare. ă

— Ai aflat asta de la Wun Ngo Wen? — Da, sau din arhivele lui medicale, pe care le studiasem mai târziu. Ina continua s fie fascinat de mar ian. ă ă ţ— Avertismentul acela de la Na iunile Unite, despre suprapopulare şiţ

epuizarea resurselor, e un subiect despre care i-a pomenit vreodat ? Adic ,ţ ă ă în perioada de dinainte de...

— În eleg. Da, a f cut-o, dar foarte pu in. ţ ă ţ— Ce i-a spus? Era în timpul uneia dintre discu iile noastre despreţ ţ

scopul final al ipoteticilor. Wun îmi desenase o diagram , pe care amă reprodus-o pentru Ina trasând-o în praful de pe parchet: o linie orizontal şiă una vertical , definind un grafic. Verticala reprezenta popula ia, orizontalaă ţ era timpul. Curba graficului era o linie în zigzag, care îi traversa spa iul maiţ mult sau mai pu in pe orizontal . ţ ă

— Evolu ia popula iei în timp. În eleg atâta lucru, dar ce m sur m deţ ţ ţ ă ă fapt?

— Orice popula ie animal dintr-un ecosistem relativ stabil. Ar putea fiţ ă vulpile din Alaska sau maimu ele url toare din Belize. Popula ia fluctueazţ ă ţ ă în func ie de factorii externi, cum ar fi o iarn friguroas sau creştereaţ ă ă num rului de pr d tori, dar e stabil , cel pu in pe termen scurt. ă ă ă ă ţ

Îns , întrebase Wun, ce se întâmpl dac studiem, pe termen lung,ă ă ă evolu ia unei specii inteligente, care foloseşte unelte? Am desenat acelaşiţ grafic, numai c , de data asta, curba urca în mod constant, apropiindu-se deă vertical . ă

— Se întâmpl ca popula ia, s -i spunem, pur şi simplu, oameni,ă ţ ă înva s -şi foloseasc abilit ile în comun. Nu înva doar cum s sf râmeţă ă ă ăţ ţă ă ă o bucat de cremene, ci şi cum s -i deprind pe al ii s o fac şi cum s -şiă ă ă ţ ă ă ă împart munca, din punct de vedere economic. Colaborarea le aduce maiă mult mâncare. Popula ia creşte. Mai mul i oameni colaboreaz în mod maiă ţ ţ ă eficient şi apar deprinderi noi. Agricultura. Creşterea animalelor. Cititul şi scrisul, ceea ce înseamn r spândirea mai eficient printre contemporani aă ă ă abilit ilor deprinse, precum şi p strarea celor moştenite de la genera iiăţ ă ţ disp rute demult. ă

— Aşadar, curba devine din ce în ce mai abrupt , pân ne în buşimă ă ă pe noi înşine.

— A, ba nu. Exist alte for e care ac ioneaz pentru a aduce curba laă ţ ţ ă forma corect . Creşterea prosperit ii şi a progresul tehnologic ac ioneaz ,ă ăţ ţ ă de fapt, în favoarea noastr . Bine hr ni i, oamenii care tr iesc în sigurană ă ţ ă ţă tind s -şi limiteze propria reproducere. Tehnologia şi o cultur îng duitoareă ă ă le ofer mijloacele. În cele din urm , curba are tendin a s redevină ă ţ ă ă orizontal , sau cel pu in aşa spunea Wun. ă ţ

Ibu Ina p rea derutat . ă ă— Atunci nu exist nici o problem ? Nici foamete, nici suprapopulare?ă ă

230

— Din nefericire, graficul popula iei de pe P mânt e înc departe de aţ ă ă fi o linie orizontal . Iar acum suntem gata s dep şim condi iile limitative. ă ă ă ţ

— Condi ii limitative? înc o diagram . Un grafic de forma unui Sţ ă ă cursiv, cu partea de sus plat . Deasupra acestuia am trasat dou liniiă ă paralele, orizontale. Prima, notat cu A, la o oarecare distan deasupraă ţă graficului, iar cea de-a doua, notat cu B, intersecta partea superioar aă ă curbei.

— Ce reprezint liniile? m-a întrebat Ina. ă— Sustenabilitatea planetar . Suma terenurilor arabile disponibileă

pentru agricultur , a combustibililor şi a materiilor prime care ne sus ină ţ tehnologiile, aerul respirabil şi apa. Diagrama arat diferen a dintre o specieă ţ inteligent , de succes, şi o alta, sortit eşecului. O specie al c rei grafic îşiă ă ă are punctul de maxim sub limit de ine poten ialul necesar pentru oă ţ ţ supravie uire pe termen lung. O specie de succes poate continua s facţ ă ă toate acele lucruri la care visau cândva futuriştii – s se extind în sistemulă ă solar sau chiar în galaxie, s manipuleze timpul şi spa iul. ă ţ

— Grandios, a spus Ina. — Nu te l sa încântat . Alternativa e mai rea. O specie care treceă ă

dincolo de limitele sustenabilit ii înainte de a-şi stabiliza popula ia este,ăţ ţ probabil, condamnat . Foamete masiv , eşecul tehnologiei şi o planet atâtă ă ă de sec tuit de prima explozie a civiliza iei încât nu mai are mijloaceleă ă ţ necesare reconstruirii.

— În eleg. S-a înfiorat. Şi noi ce reprezent m? Cazul A sau cazul B?ţ ă Wun i-a spus?ţ

— Tot ce-a putut s spun , f r nici un dubiu, a fost c ambeleă ă ă ă ă planete, P mântul şi Marte, erau pe punctul de a dep şi limitele. Şi că ă ă ipoteticii au intervenit înainte de a se întâmpla.

— Dar de ce au intervenit? Ce aşteapt de la noi? ăEra o întrebare pentru care poporul lui Wun nu avea un r spuns. Aşaă

cum nu aveam nici noi. Nu, nu era întru totul adev rat. Jason Lawton g sise un soi deă ă

r spuns. ăDar înc nu eram preg tit s -l aduc în discu ie. ă ă ă ţ

Ina a c scat, iar eu am şters desenele de pe podeaua pr fuit . A stinsă ă ă lampa. Becurile de siguran r sfirate pe pere i radiau o str lucire obosit .ţă ă ţ ă ă Din afara depozitului se auzea, cam la fiecare cinci secunde, un sunet asem n tor cu al unor lovituri surde, date într-un clopot imens. ă ă

— Tic tac, a spus Ina, instalându-se pe salteaua ei de carton muceg it.ă Î i aduci aminte de ceasurile care tic iau, Tyler? Da? De ceasurile de modţ ă ă veche?

— Mama inea unul în buc t rie. ţ ă ă— Exist atât de multe feluri de timp. Timpul cu care ne m sur mă ă ă

vie ile. Luni şi ani. Sau timpul cel mare, timpul care înal mun ii şi dţ ţă ţ ă naştere stelelor. Sau toate lucrurile petrecute între o b taie a inimii şi ceaă care îi urmeaz . E greu s tr ieşti în toate aceste tipuri de timp. Şi e uşor să ă ă ă ui i c tr ieşti în toate. ţ ă ă

Sunetul de metronom a continuat.

231

— Ai vorbit ca un cvadru, am spus. În lumina aceea palid , abia am reuşit s -i desluşesc zâmbetul slab. ă ă— Cred c timpul unei singure vie i îmi e suficient. ă ţ

A doua zi ne-am trezit în sunetul unei uşi acordeon rulate pân ce aă atins limitatorii, o explozie de lumin şi vocea lui Jala strigându-ne. ă

Am coborât sc rile în grab . Jala str b tuse deja jum tate dină ă ă ă ă înc pere, iar Diane venea în urma lui, mergând încet. ă

M-am apropiat şi i-am rostit numele. A încercat s zâmbeasc , dar îşi inea din ii încleşta i şi era neobişnuită ă ţ ţ ţ

de palid . În momentul acela v zusem deja c îşi ap sa deasupra şoldului oă ă ă ă bucat de material v tuit şi c atât cârpa aceea, cât şi bluza ei de bumbacă ă ă erau de un roşu aprins, de la sângele care le îmbibase.

232

EUFORIA DISPER RII Ă

La opt luni dup ce Wun Ngo Wen se adresase Adun rii Generale aă ă Na iunilor Unite, cuvele de cultur în mediu hiperînghe at de la Periheliu auţ ă ţ început s livreze înc rc turile de replicatori mar ieni, în timp ce, laă ă ă ţ Canaveral şi Vandenberg, flotele de rachete Delta 7 erau preg tite s leă ă plaseze pe orbit . ă

Cam pe atunci, Wun s-a sim it îndemnat s vad Marele Canion.ţ ă ă Interesul îi fusese stârnit de un exemplar de anul trecut al revistei Arizona Highways uitat din întâmplare în apartamentul s u de un şoarece deă bibliotec din grupul biologilor. ă

Mi l-a ar tat dou zile mai târziu. ă ă— Uit -te la asta, mi-a spus, aproape tremurând de ner bdare, pliindă ă

paginile unui fotoreportaj despre refacerea potecii Bright Angel. Fluviul Colorado croind lacuri cu unde verzi în gresia din precambrian. Un turist din Dubai c lare pe un catâr.ă

— Ai auzit de asta, Tyler? — Dac am auzit de Marele Canion? Da. Cred c au auzit mai to iă ă ţ

oamenii. — E uluitor. Foarte frumos. — Spectaculos. Aşa se spune. Dar planeta Marte nu e vestit pentruă

canioanele sale? A zâmbit. — Vorbeşti despre P mânturile Pr v lite. Oamenii voştri le-au numită ă ă

Valles Marineris când le-au descoperit de pe orbit , acum şaizeci de ani –ă sau cu o sut de mii de ani în urm . O parte a lor seam n foarte mult cuă ă ă ă aceste fotografii din Arizona. Dar n-am fost niciodat acolo. Şi nu cred c-o să ă ajung vreodat . M-am gândit c mi-ar pl cea s v d în schimb Mareleă ă ă ă ă Canion.

— Atunci, du-te s -l vezi. E o ar liber . ă ţ ă ăExpresia l-a f cut pe Wun s clipeasc , poate era prima oar când oă ă ă ă

auzea, şi a dat din cap. — Foarte bine, o s m duc. S vorbesc cu Jason despre mijlocul deă ă ă

transport. Ai vrea s vii? ă— Unde, în Arizona? — Da! Tyler! în Arizona, la Marele Canion! Poate c era un cvadru, dară

în clipa aceea p rea un puşti de zece ani. Vrei s vii cu mine? ă ă— Va trebui s m gândesc. ă ăÎnc m mai gândeam, când am primit un telefon de la E.D. Lawton. ă ă

233

Dup alegerea lui Preston Lomax, E.D. Lawton devenise invizibil dină punct de vedere politic. Rela iile lui din lumea industriei mai existau înc , arţ ă fi putut da o petrecere la care s se-aştepte s vin oameni puternici, dară ă ă nu avea s mai exercite niciodat acea influen la nivel guvernamental deă ă ţă care se bucurase în timpul administra iei Garland. De fapt, se zvonea cţ ă intrase într-un declin psihologic, c se ascundea în reşedin a lui dină ţ Georgetown, de unde le d dea telefoane inoportune foştilor s i alia i politici.ă ă ţ

Poate c o fi fost aşa, dar în ultima vreme nici Jason, nici Diane nu maiă primiser vreo veste de la el, iar eu am fost uluit când am ridicat receptorulă telefonului de acas şi i-am auzit vocea. ă

— Aş vrea s st m de vorb , mi-a spus. ă ă ăSuna interesant, venind din partea unui om care pl nuise şi finan aseă ţ

ac iunea de spionaj sexual a lui Molly Seagram. Primul meu impuls, şiţ probabil cel mai inspirat, a fost s -i închid telefonul. Dar un asemenea gestă p rea insuficient. ă

— Despre Jason, a ad ugat. ă— Atunci vorbeşte cu Jason. — Nu pot, Tyler. N-o s m-asculte. ă— Şi te surprinde? A oftat. — OK, în eleg, eşti de partea lui. Dar nu încerc s -i fac vreun r u.ţ ă ă

Vreau s -l ajut. De fapt, e o urgen . Spre binele lui. ă ţă— Nu ştiu ce vrei s spui. ă— Iar eu nu pot s - i explic la telefon. Acum sunt în Florida, la oă ţ

distan de dou zeci de minute pe autostrad . Vino la hotel, fac cinste cuţă ă ă ceva de b ut şi pe urm po i s -mi spui în fa s m car dracului. Te rog,ă ă ţ ă ţă ă ă Tyler. La ora opt, la hotelul Hilton de pe 95, în barul din hol. Poate-o să salvezi via a cuiva. ţ

A închis înainte de-a apuca s -i r spund. ă ăI-am telefonat lui Jason şi i-am povestit ce se întâmplase. — Uau, a f cut, apoi a ad ugat: Dac zvonurile sunt adev rate, atunciă ă ă ă

acum e mult mai nepl cut s - i petreci timpul cu el decât era odat . Ai grij .ă ă ţ ă ă — N-am de gând s m duc la-ntâlnire. ă ă— Bineîn eles c nu eşti obligat. Dar... poate ar trebui. ţ ă— Nu, mul umesc, sunt s tul de strategiile dubioase al lui E.D. ţ ă— Numai c poate ar fi mai bine s ştim ce-are de gând. ă ă— Adic vrei s m -ntâlnesc cu el? ă ă ă— Numai dac nu te stânjeneşte. ă— S m stânjeneasc ? ă ă ă— Tu hot r şti, evident. ă ăAşa c m-am urcat în maşin şi m-am îndreptat, supus, c treă ă ă

autostrad , repetând în gând toate discursurile de tip du-te-dracului pe careă îmi închipuisem vreodat c i le ineam lui E.D. Lawton, în vreme ceă ă ţ treceam pe lâng steagurile amplasate cu ocazia Zilei Independen ei (aă ţ doua zi era 4 iulie) şi pe lâng vânz torii de stegule e (f r licen , gata să ă ţ ă ă ţă ă sar oricând în camionetele lor uzate) de la col de strad . ă ţ ă

Când am ajuns la Hilton, soarele disp ruse deja în spateleă acoperişurilor şi ceasul din hol ar ta 8:35. ă

234

E.D. st tea într-un separeu din bar, bând cu înverşunare. A p rută ă surprins s m vad . Pe urm s-a ridicat, m-a înh at de bra şi m-a ghidată ă ă ă ăţ ţ spre bancheta capitonat cu vinilin din partea opus a mesei. ă ă

— Bei ceva? — N-o s stau aici atât de mult. ă— Bea un pahar, Tyler. O s - i îmbun t easc atitudinea. ă ţ ă ăţ ă— Pe-a ta a îmbun t it-o? Mul umeşte-te s -mi spui ce vrei, E.D. ă ăţ ţ ă— Ştiu c un om e furios atunci când îmi rosteşte numele ca pe oă

insult . Ce te-nfurie în halul sta? Povestea aia cu prietena ta şi cu doctorul,ă ă cum îl cheam , Malmstein? Uite ce e, vreau s ştii c n-am pus-o eu la cale.ă ă ă Nici m car nu mi-am dat aprobarea. Am avut nişte asisten i zeloşi. Au f cută ţ ă lucrurile în numele meu. Vreau doar s ştii. ă

— E o scuz insuficient pentru un comporta ment mizerabil. ă ă— Cred c da. Pledez vinovat. Îmi cer scuze. ăAcum putem trece la altceva? Aş fi putut s plec atunci. Presupun că ă

m-a re inut aura de anxietate disperat care se prelingea în jurul lui. E.D.ţ ă continua s fie capabil de acel tip de condescenden necugetat care îiă ţă ă atr sese afec iunea familiei. Dar îşi pierduse încrederea în sine. În linişteaă ţ dintre izbucnirile verbale, mâinile lui nu-şi g seau astâmp r. Şi-a mângâiată ă b rbia, şi-a împ turit şi şi-a desp turit şervetul, şi-a netezit p rul. Aceaă ă ă ă linişte aparte s-a prelungit pân ce a ajuns la jum tatea celui de-al doileaă ă pahar. Care probabil c nu era doar al doilea. Chelneri a trecea periodic peă ţ lâng noi cu o familiaritate plin de vioiciune. ă ă

— Ai vreo influen asupra lui Jason? a spus, în cele din urm . ţă ă— Dac vrei s vorbeşti cu el, de ce n-o faci direct? ă ă— Pentru c nu pot. Din motive evidente. ă— Atunci ce vrei s -i spun? E.D. s-a holbat la mine, apoi la pahar. ă— Vreau s -i spui s pun cap t proiectului replicatoarelor. Vorbescă ă ă ă

serios. S -nchid refrigeratorul. S -l anuleze. ă ă ăEra rândul meu s fiu sceptic. ă— Presupun c ştii cât de pu in probabil e s se întâmple aşa ceva. ă ţ ă— Nu sunt prost, Tyler. — Atunci, de ce... — E fiul meu. — Ai descoperit asta?— A încetat deodat s mai fie fiul meu fiindc am avut nişte disputeă ă ă

politice? Crezi c sunt atât de superficial încât nu pot face deosebirea? Creziă c , dac nu sunt de acord cu el, înseamn c nu-l mai iubesc? ă ă ă ă

— Tot ce ştiu despre asta e ce am v zut. ă— N-ai v zut nimic. A dat s mai spun ceva, apoi s-a r zgândit. Jasonă ă ă ă

e pionul lui Wun Ngo Wen. Vreau s -şi vin -n fire şi s în eleag ce se întâmpl . ă ă ă ţ ă ă— L-ai crescut s fie pion. Pionul t u. Pur şi simplu, nu- i place s veziă ă ţ ă

c altcineva are acest gen de influen asupra lui. ă ţă— Minciuni. Minciuni. Adic , nu, foarte bine. Facem m rturisiri aici,ă ă

poate e adev rat, nu ştiu, poate c avem cu to ii nevoie de o terapie deă ă ţ familie, dar nu despre asta e vorba. Problema e c oricare persoană ă influent din ara asta e îndr gostit de Wun Ngo Wen şi de nenorocitul staă ţ ă ă ă de proiect al replicatorilor. Pentru motivul evident c e ieftin şi pare plauzibilă

235

în ochii electoratului. Cui îi pas c nu func ioneaz , fiindc nimic altceva nuă ă ţ ă ă func ioneaz şi, dac nimic nu func ioneaz , atunci sfârşitul e aproape şiţ ă ă ţ ă problemele tuturor vor ar ta altfel când r sare soarele roşu. Corect? Esteă ă corect? îi pun haine de gal , îl numesc pariu sau joc de noroc, dar, înă realitate, nu e decât iu eal de mân , cu scopul de a distrage aten iaţ ă ă ţ mocofanilor.

— Interesant analiz , am spus, dar... ă ă— Aş mai fi stat aici, vorbind cu tine, dac n-aş fi crezut c e o analiză ă ă

interesant ? Dac vrei s discut m în contradictoriu, pune o întrebareă ă ă ă potrivit . ă

— De exemplu? — De exemplu, cine este, de fapt, Wun Ngo Wen? Pe cine reprezint şiă

ce vrea, de fapt? Pentru c , în ciuda celor care se spun la televizor, nu eă Mahatma Gandhi deghizat în altinez1. A venit aici fiindc vrea ceva de la noi.ă A vrut din prima zi.

— Lansarea replicatorilor. — Evident. — Şi e o crim ? ă— O întrebare mai bun ar fi de ce nu îi lanseaz chiar mar ienii. ă ă ţ— Pentru c nu pot presupune c vorbesc în numele unui întregă ă

sistem solar. Pentru c nu po i întreprinde aşa ceva în mod unilateral. ă ţŞi-a rostogolit ochii. — Oamenii spun lucruri de genul sta, Tyler. A vorbi despreă

multilateralism şi diploma ie e ca şi cum ai spune „te iubesc”, te ajut sţ ă ă ajungi în pat. Desigur, în afara cazului în care mar ienii sunt nişte îngeriţ coborâ i din rai s ne scape de rele. Presupun c nu crezi. ţ ă ă

Wun negase atât de des, încât îmi era greu s obiectez. ă— Uit -te la tehnologia lor. Tipii ştia se ocup de biotehnologiiă ă ă

sofisticate de o mie de ani. Dac voiau s populeze galaxia cu nanorobo i,ă ă ţ ar fi putut s-o fac de mult. Aşa c , de ce n-au f cut-o? De ce, dacă ă ă ă elimin m explica iile care in de natura angelic ? Fiindc se tem deă ţ ţ ă ă represalii, evident.

— Represalii din partea ipoteticilor? Nu ştiu cu nimic mai mult decât noi despre ipotetici.

— Aşa pretind. Nu înseamn c nu se tem de ei. Cât despre noi,ă ă suntem nemernicii care au lansat bombe nucleare c tre artefactele de laă poli, nu cu mult timp în urm . Da, o s ne asum m r spunderea, de ce nu?ă ă ă ă Iisuse, gândeşte-te mai bine, Tyler. E o înscenare clasic . Nici nu puteauă g si ceva mai ingenios. ă

— Sau poate eşti paranoic. — Oare? Cine poate defini paranoia într-o faz atât de înaintat aă ă

Turbionului? Ştim cu to ii c exist nişte for e puternice, r uvoitoare, careţ ă ă ţ ă ne controleaz vie ile, iar asta se aproprie foarte mult de defini ia paranoiei.ă ţ ţ

— Eu nu sunt decât un medic generalist. Dar oamenii inteligen i îmiţ spun...

— Vorbeşti despre Jason, bineîn eles. Jason î i spune c-o s fie OK. ţ ţ ă— Nu doar el. Întreaga administra ie Lomax. Cea mai mare parte aţ

Congresului.

1 Locuitori din ara lui Oz, din romanul Vr jitorul din Oz, de L. Frank Baum (n. tr.).ţ ă236

— Iar ei depind de sfaturile unor şoareci de bibliotec . Şi şoarecii deă bibliotec sunt hipnotiza i de toate astea, aşa cum e şi Jason. Vrei s ştii ce-lă ţ ă motiveaz pe prietenul t u? Frica. I-e fric s nu moar în ignoran . Înă ă ă ă ă ţă situa ia actual , dac el moare în ignoran , înseamn c rasa uman piereţ ă ă ţă ă ă ă în ignoran . Şi asta îl sperie de-i înghea sângele în vene, ideea c oţă ţă ă întreag specie a c rei inteligen e demonstrabil poate fi ras din universă ă ţă ă ă f r ca m car s în eleag de ce şi pentru ce. Poate, în loc s diagnosticheziă ă ă ă ţ ă ă paranoia mea, ar trebui s te gândeşti la mirajul grandorii de care suferă ă Jason. Şi-a asumat misiunea de a în elege Turbionul înainte de moarte. Iarţ Wun apare, îi întinde o unealt pe care o poate folosi pentru aşa ceva şiă bineîn eles c el o cump r . D -i unui piroman o cutie cu chibrituri. ţ ă ă ă ă

— Chiar vrei s -i spun lui asta? ă— Nu vreau... E.D. s-a posomorât dintr-odat , sau poate nu era decât o culme aă

alcoolului ajuns în sânge. — M gândeam, fiindc el te ascult ... ă ă ă— Ar trebui s ştii mai bine cum stau lucrurile. ăA închis ochii. — Poate c ştiu. Habar n-am. Dar trebuie s -ncerc. În elegi? De dragulă ă ţ

propriei mele conştiin e. ţEram uimit fiindc m rturisise c avea aşa ceva. ă ă ă— D -mi voie s - i vorbesc sincer. M simt ca şi cum aş privi epavaă ă ţ ă

unui tren mişcându-se cu încetinitorul. Ro ile au ieşit de pe şine şiţ conduc torul n-a b gat de seam . Atunci, ce fac eu? E prea târziu ca s maiă ă ă ă trag semnalul de alarm ? Ca s mai strig „p zea”? Probabil. Dar el e fiulă ă ă meu, Tyler. Conduc torul trenului e fiul meu. ă

— Nu e într-o primejdie mai mare decât noi to i. ţ— Cred c n-ai dreptate. Chiar dac toat povestea reuşeşte, n-o să ă ă ă

stoarcem din ea decât nişte informa ii abstracte. Care vor s fie suficienteţ ă pentru Jason. Dar nu şi pentru restul lumii. Tu nu-l cunoşti pe Preston Lomax. Eu îl cunosc. O s fie mai mult decât încântat s dea vina eşeculuiă ă pe Jason şi s -l spânzure. Iar o mul ime de oameni din administra ia lui voră ţ ţ s vad Periheliul închis sau dedicat unor scopuri militare. Iar astea suntă ă consecin ele în cazul cel mai fericit. În cel mai r u, ipoteticii se sup r şiţ ă ă ă opresc Turbionul.

— Te temi c Lomax o s desfiin eze funda ia Periheliu? ă ă ţ ţ— Eu am construit-o. Da, îmi pas de soarta ei. Dar nu de asta suntă

aici. — Pot s -i povestesc lui Jason tot ce-ai spus, dar crezi c o seă ă

r zgândeasc ? ă ă— Eu... Acum E.D. studia t blia mesei. Ochii începeau s i se tulbure uşor, să ă ă

devin apoşi. ă— Nu. Sigur c nu. Dar dac vrea s st m de vorb ... Vreau s ştie că ă ă ă ă ă ă

m poate g si... Dac vrea s st m de vorb . N-o s transform asta într-ună ă ă ă ă ă ă chin pentru el. Sincer. Adic , dac vrea s st m de vorb . ă ă ă ă ă

Era ca şi cum ar fi deschis o uş şi singur tatea lui inerent s-ar fiă ă ă rev rsat. ă

237

Jason îşi închipuise c E.D. venise în Florida ca parte a unui plană machiavelic. Poate c vechiul E.D. ă

Ar fi f cut-o. Dar cel nou m-a izbit ca fiind un om în pragul b trâne ii,ă ă ţ plin de remuşc ri, lipsit de curând de putere, descoperindu-şi strategiile peă fundul unui pahar şi alunecând în lumea unui carusel al vinov iei. ăţ

— Ai încercat s vorbeşti cu Diane? l-am întrebat, cu mai multă ă blânde e. ţ

— Diane? A înl turat propunerea cu o fluturare de mân . ă ă— Diane şi-a schimbat num rul de telefon. Nu mai pot da de ea.ă

Oricum, e implicat în porc ria aia de cult al sfârşitului lumii. ă ă— Nu e un cult, E.D. e doar o bisericu cu idei stranii. Simon e multţă

mai implicat decât ea. — Ea sufer de paralizia Turbionului. Ca toat afurisita voastr deă ă ă

genera ie. A intrat în picaj şi a nimerit în rahatul sta religios când abia dacţ ă ă ieşise din pubertate. Îmi aduc aminte. Era atât de deprimat din cauzaă Turbionului. Şi a început dintr-odat s -l citeze pe Toma d'Aquino la cin . Aşă ă ă fi vrut s stea Carol de vorb cu ea. Îns Carol n-a fost de nici un ajutor, caă ă ă de obicei. Aşa c , ştii ce-am f cut? Am organizat o dezbatere. Între ea şiă ă Jason. Se certau de şase luni, discutând despre Dumnezeu. Aşa c amă transformat disputa asta în ceva oficial, în elegi, ca o dezbatereţ universitar , iar trucul a fost c fiecare trebuia s apere partea pe care nu oă ă ă suporta – Jason s aduc argumente în favoarea existen ei lui Dumnezeu,ă ă ţ iar ea s sus in punctul de vedere ateist. ă ţ ă

Nu-mi povestiser niciodat . Dar îmi puteam imagina cu câtă ă ă exasperare abordaser tema cu scop educativ impus de E.D. ă ă

— Am vrut s -şi dea seama cât de credul era. Iar ea a dat tot ce-ă ăavea mai bun. Cred c şi-a dorit s m impresioneze. În esen , a repetată ă ă ţă tot ce-i spusese Jason. Îns el... ă

Mândria lui E.D. era evident . Îi sticleau ochii şi îşi rec p tase o parteă ă ă a culorii din obraji.

— Jason a fost absolut str lucitor. O str lucire uluitoare, superb .ă ă ă Jason i-a întors toate argumentele pe care i le adusese ea vreodat şi alteleă pe deasupra. Şi nu s-a mul umit s repete chestiile ca un papagal. Citiseţ ă teologia, citise studiile biblice. Şi a zâmbit tot timpul, ca şi cum ar fi spus: Uite, ştiu toate argumentele pe dinafar , le-am aprofundat în aceeaşiă m sur în care ai f cut-o tu, le pot reproduce şi în somn, dar tot le credă ă ă demne de dispre . Şi era al dracului de neînduplecat, absolut neînduplecat.ţ La sfârşit, ea plângea. A rezistat pân la final, dar îi şiroiau lacrimile peă obraji.

L-am fixat cu privirea. Mi-a remarcat expresia şi s-a crispat. — Du-te naibii cu superioritatea ta moral . Am încercat s -i dau oă ă

lec ie. Voiam s fie realist , nu o nenorocit cu vederi înguste, condus deţ ă ă ă ă Turbion. Toat pr p dita voastr de genera ie... ă ă ă ă ţ

— M car î i pas dac ea e sau nu în via ? ă ţ ă ă ţă— Sigur c da. ă— În ultima vreme, nimeni nu mai ştie nimic despre ea. Nu eşti

sigurul, E.D. E de neg sit. M gândeam c aş putea încerca s -i dau deă ă ă ă urm . Crezi c e o idee bun ? ă ă ă

238

Dar chelneri a adusese un alt pahar plin şi E.D. îşi pierdea cuţ repeziciune interesul fa de subiect, fa de mine, fa de lumea din jurulţă ţă ţă lui.

— Da, aş vrea s ştiu dac e bine. ă ăŞi-a scos ochelarii şi i-a şters cu un şerve el. ţ— Da, f -o, Tyler. ăAşa m-am hot rât s -l înso esc pe Wun în Arizona. ă ă ţ

A c l tori împreun cu Wun Ngo Wen era de parc ai fi c l torită ă ă ă ă ă împreun cu o vedet pop sau cu un şef de stat – îngreunat de prea multă ă ă securitate şi descoperind spontaneitatea, dar cu o eficien învior toare. Oţă ă succesiune atent sincronizat de coridoare de aeroport, avioane închiriate şiă convoaie de maşini str b tând autostr zile ne-a depus, în cele din urm , înă ă ă ă cap tul potecii Bright Angel, cu trei s pt mâni înainte de data programată ă ă ă pentru lansarea replicatorilor, într-o zi de iulie fierbinte ca focurile de artificii şi limpede ca apa de izvor.

Wun st tea în locul unde balustrada de protec ie începea să ţ ă urm reasc buza canionului. Administra ia parcului interzisese accesulă ă ţ turiştilor în centrul de vizitare şi pe potec , iar trei dintre cei mai buni şiă fotogenici p durari se preg teau s -l conduc pe Wun (urmat de ună ă ă ă contingent de agen i federali de paz , cu pistoale în tecile de um r subţ ă ă echipamentul de c l torie de culoare alb ) într-o expedi ie c tre bazaă ă ă ţ ă canionului, unde aveau s instaleze corturile pentru noapte. ă

Lui Wun i se promisese c avea s se bucure de intimitate în timpulă ă excursiei, dar, în momentul acela, se desf şura un adev rat circ. Parcareaă ă era plin de camionetele mass-mediei, jurnaliştii şi paparazzii se aplecauă peste cordoanele de izolare a perimetrului, ca nişte cerşetori cuprinşi de ner bdare: un elicopter s-a n pustit pe lâng peretele canionului, filmând.ă ă ă Cu toate acestea, Wun era fericit. A zâmbit larg. A respirat cu l comie aerulă cu miros de pin. M gândeam c , pentru un mar ian, c ldura trebuia s fiă ă ţ ă ă fost cel mai îngrozitor lucru, dar el nu d dea nici un semn de epuizare, înă ciuda transpira iei care îi str lucea pe pielea zbârcit . Purta o c maş lejer ,ţ ă ă ă ă ă kaki, pantaloni asorta i, o pereche de ghete înalte de c l torie, de m rimeaţ ă ă ă celor pentru copii, cu care se obişnuise în ultimele dou s pt mâni. A sorbită ă ă îndelung dintr-un bidon de aluminiu, apoi mi l-a întins.

— Fra i de ap . ţ ăAm râs. — P streaz apa. O s - i prind bine. ă ă ă ţ ă— Tyler, aş fi vrut s po i face coborârea împreun cu mine. Este... ă ţ ăA spus ceva în limba lui. — Prea mult tocan pentru o singur strachin . Prea multă ă ă ă ă

frumuse e pentru o singur fiin omeneasc . ţ ă ţă ă— Po i s-o împar i oricând cu federalii. ţ ţA aruncat o privire trist c tre oamenii de paz . ă ă ă— Din p cate, nu pot. Ei se uit f r s vad . ă ă ă ă ă ă— Asta e tot o expresie mar ian ? ţ ă— Ar putea fi.

239

În timp ce Wun se adresa m rii de ziarişti şi abia sositului guvernatoră al Arizonei, rostind cele câteva cuvinte geniale ale formulei de încheiere, am împrumutat unul dintre numeroasele vehicule ale funda iei Periheliu şi amţ pornit c tre Phoenix.ă

Nimeni nu a intervenit şi nu m-a urm rit, presa nu era interesat .ă ă Poate c oi fi fost medicul personal al lui Wun Ngo Wen, câ iva dintreă ţ reporterii întotdeauna prezen i chiar m recunoscuser , dar în absen a luiţ ă ă ţ Wun nu eram un subiect pentru ştiri. Nici m car în cea mai mic m sur .ă ă ă ă Era un sentiment reconfortant. Am deschis aerul condi ionat, pân cândţ ă temperatura din interiorul maşinii a devenit comparabil cu a unei toamneă canadiene. Poate c asta numea mass-media „euforia disper rii”—ă ă sentimentul suntem-cu-to ii-condamna i-dar-orice-se-poate-întâmplaţ ţ începuse s predomine în momentul când devenise cunoscut prezen a luiă ă ţ Wun. Sfârşitul lumii, plus mar ienii: acestea fiind o realitate, ce mai eraţ imposibil? Ce mai era m car improbabil? Şi unde plasa asta argumenteleă standard în favoarea propriet ii, a r bd rii, a virtu ii şi a interdic iei de aăţ ă ă ţ ţ cl tina barca? ă

E.D. acuzase genera ia mea de o paralizie a Turbionului şi poate cţ ă acuza ia era întemeiat . Trecuser deja treizeci de ani stranii de când eramţ ă ă prinşi în lumina farurilor. Nici unul dintre noi nu reuşise s scape vreodată ă de sentimentul de vulnerabilitate absolut , de acea conştiin adâncă ţă înr d cinat a sabiei atârnate deasupra capului. Întina orice pl cere şi f ceaă ă ă ă ă cele mai frumoase şi mai curajoase gesturi s par ezitante şi timide. ă ă

Dar pân şi paralizia se toceşte. Dincolo de anxietate se ascundeă cutezan a. Iar dincolo de imobilitate, ac iunea. ţ ţ

Totuşi, o ac iune nu neap rat folositoare sau în eleapt . Am trecut peţ ă ţ ă lâng trei seturi de semne de avertizare de pe autostrad care atr geauă ă ă aten ia asupra posibilit ii jafului la drumul mare. Crainica de la emisiuneaţ ăţ despre trafic a unui post local de radio a citit o list de drumuri închise înă „scopuri poli ieneşti” cu aceeaşi indiferen cu care ar fi vorbit despre nişteţ ţă lucr ri de între inere. ă ţ

Dar eu am ajuns f r nici un incident în parcarea din spatele bisericiiă ă Templului Iordanului.

Pastorul din acea perioad era un b rbat tân r, tuns scurt, pe numeă ă ă Bob Kobel, c ruia îi telefonasem şi care fusese de acord cu o întâlnire. S-aă apropiat de maşin în timp ce o încuiam şi m-a condus în casa parohial ,ă ă unde mi-a oferit o cafea, covrigi şi o discu ie sobr . Sem na cu un liceanţ ă ă sportiv care începea s fac burt , dar îşi p strase vechiul spirit de echip . ă ă ă ă ă

— M-am gândit la ceea ce mi-a i spus. În eleg de ce vre i s lua iţ ţ ţ ă ţ leg tura cu Diane Lawton. Îns în elege i de ce e o problem jenant pentruă ă ţ ţ ă ă biserica noastr ? ă

— Nu, chiar nu în eleg. ţ— V mul umesc pentru sinceritate. Atunci da i-mi voie s v explic.ă ţ ţ ă ă

Eu am devenit pastor dup criza junincii roşii, dar fac parte din această ă congrega ie de mul i ani. Îi cunosc pe oamenii care v intereseaz – Diane şiţ ţ ă ă Simon. Cândva îi consideram prieteni.

— Şi acum nu?

240

— Aş vrea s pot spune c mai suntem înc prieteni. Dar va trebui să ă ă ă le pune i lor întreb ri în aceast privin . Vede i dumneavoastr , domnuleţ ă ă ţă ţ ă Dupree, pentru o congrega ie relativ restrâns , Templului Iordanului are oţ ă istorie litigioas . Mai ales fiindc am început prin a fi o corcitur , o biserică ă ă ă alc tuit dintr-o mân de dispensa ionalişti care s-au contopit cu câ ivaă ă ă ţ ţ hipio i deziluziona i din mişcarea Noua Împ r ie. Aveam în comun credin aţ ţ ă ăţ ţ p timaş în iminen a sfârşitului şi nevoia sincer de fraternitate creştin . N-ă ă ţ ă ăa fost o alian uşor de realizat, dup cum v pute i imagina. Am înfruntatţă ă ă ţ partea noastr de controverse. De schisme. De oameni trecând dintr-ună ungher al creştin t ii într-altul, de dispute doctrinare care, sincer vorbind,ă ăţ erau aproape de neîn eles pentru o mare parte a comunit ii. Dar cu Simonţ ăţ şi Diane s-a întâmplat altceva, ei s-au al turat unui grup de post-ătribula ionişti conservatori, care inten ionau s revendice Templul Iordanuluiţ ţ ă pentru ei înşişi. Asta a condus c tre nişte maşina iuni complicate, pe careă ţ lumea laic le-ar putea numi chiar lupt pentru putere. ă ă

— Pe care au pierdut-o? — Oh, nu. Au de inut cu fermitate controlul. Cel pu in pentru o vreme.ţ ţ

Au radicalizat biserica într-un mod care i-a f cut pe mul i dintre noi s nu seă ţ ă mai simt în largul lor. Dan Condon a fost unul dintre ei şi el ne-a implicat înă acea re ea de iresponsabili care au încercat s provoace A Doua Venireţ ă folosindu-se de o juninc roşie. Fapt care continu s m şocheze, ca fiindă ă ă ă de o îngâmfare grotesc . Ca şi cum Domnul Oştirilor ar avea nevoie de ună program de reproducere a vitelor ca s -şi adune credincioşii. ă

Pastorul Kobel a sorbit din cafea. — Nu pot vorbi în numele credin ei lor, am spus. ţ— Spunea i, la telefon, c Diane nu mai poate fi g sit de familia ei. ţ ă ă ă— Da. — S-ar putea s fie alegerea ei. Obişnuiam s -l urm resc pe tat l ei laă ă ă ă

televizor. E un b rbat intimidant. ă— N-am venit aici ca s-o r pesc. Nu vreau decât s m asigur c eă ă ă ă

bine s n toas . ă ă ăO alt înghi itur de cafea. Alt privire gânditoare. ă ţ ă ă— Aş vrea s v pot spune c e bine. Şi probabil c este. Dar, după ă ă ă ă

scandal, întregul grup s-a mutat undeva departe, pe coclauri. Iar unii dintre ei înc mai au cita iile pentru o discu ie cu investigatorii federali. Aşa că ţ ţ ă vizitele sunt descurajate.

— Dar nu imposibile? — Nu imposibile, dac v num ra i printre cunoscu ii lor. Nu suntă ă ă ţ ţ

sigur c îndeplini i condi iile, domnule doctor Dupree. V pot îndruma într-ă ţ ţ ăacolo, dar m tem c nu v vor l sa s intra i. ă ă ă ă ă ţ

— Chiar dac garanta i pentru mine? ă ţPastorul Kobel a clipit. A p rut s mediteze. ă ăPe urm a zâmbit. A luat o bucat de hârtie de pe biroul din spateleă ă

lui şi a scris o adres , ad ugând câteva rânduri cu îndrum ri. ă ă ă— E o idee bun , domnule doctor Dupree. Spune i-le c v-a trimisă ţ ă

pastorul Bob. Dar, în acelaşi timp, fi i prudent. ţPastorul Bob Kobel m îndrumase spre ferma lui Dan Condon, care s-aă

dovedit a fi o cas bine îngrijit , cu dou nivele, plasat într-o vale bogat înă ă ă ă ă tufişuri şi aflat la trei ore de mers cu maşina fa de oraş. Ranch-ul nu eraă ţă

241

cine ştie ce în ochii mei ignoran i. Un grajd mare, în stare proast , înţ ă compara ie cu casa, iar pe peticele de iarb p şteau câteva vite. ţ ă ă

Imediat ce am frânat, în josul treptelor verandei a op it un b rbat înţ ă ă salopet , s tot fi avut vreo sut dou zeci de kilograme, cu o barb deas şiă ă ă ă ă ă cu o expresie nefericit . ă

— Proprietate particular , şefule. ă— Am venit s -i v d pe Simon şi pe Diane. ă ăS-a holbat la mine în t cere. ă— Nu m aşteapt . Dar m cunosc. ă ă ă— Te-au invitat? Fiindc aici nu ne prea d m în vânt dup musafiri. ă ă ă— Pastorul Bob mi-a spus c n-o s v deranjeze vizita mea. ă ă ă— Aşa a zis el. — Sunt cât se poate de inofensiv. — Pastorul Bob, deci. Ai vreun act de identitate? I-am dat legitima ia mea de serviciu, pe care a strâns-o în palm şi aţ ă

dus-o în cas . ăAm aşteptat. Am coborât geamurile şi am l sat o adiere uscat să ă ă

fluiere prin maşin . Soarele coborâse destul de jos pentru ca umbreleă stâlpilor verandei s aminteasc de un cadran solar, umbre care s-au lungită ă şi mai mult înainte ca b rbosul s se-ntoarc şi s -mi înapoieze legitima ia,ă ă ă ă ţ spunând:

— Simon şi Diane vor s te primeasc . Îmi cer scuze dac -am p rută ă ă ă cam nepoliticos. M numesc Sorley. ă

Am coborât din maşin şi i-am întins mâna. ăMi-a strâns-o cu putere. — Aaron Sorley. Fratele Aaron pentru majoritatea oamenilor. M-a condus în cas , deschizând uşa care scâr âia. ă ţInteriorul era încins de c ldura verii, dar plin de via . Un copil într-ună ţă

tricou de bumbac a alergat pe lâng noi, la nivelul genunchilor, râzând. Amă trecut prin fa a unei buc t rii, unde dou femei preg teau o mas pentruţ ă ă ă ă ă mai multe persoane – oale mari pe maşina de g tit, mun i de varz peă ţ ă mas . ă

— Simon şi Diane stau în dormitorul din spate, la etaj, ultima uş peă dreapta, po i s urci. ţ ă

Dar n-aveam nevoie de ghid. Simon m aştepta în capul sc rilor. ă ăFostul moştenitor al şnururilor de cur at pipe era cam tras la fa .ăţ ţă

Fapt care nu m surprindea, dat fiind c nu-l mai v zusem de dou zeci deă ă ă ă ani, din noaptea atacului chinezilor asupra artefactelor de la poli. Era posibil s cread acelaşi lucru despre mine. ă ă

Zâmbetul lui continua s fie uluitor, larg şi generos, un zâmbet peă care Hollywoodul l-ar fi putut exploata, dac Simon l-ar fi iubit pe Mammonă mai mult decât pe Dumnezeu. Nu s-a mul umit c-o strângere de mân . M-aţ ă strâns în bra e. ţ

— Bine-ai venit, Tyler! Tyler Dupree! Îmi cer scuze dac fratele Aaronă a fost pu in cam necioplit tocmai acum. N-avem prea mul i oaspe i, dar o sţ ţ ţ ă descoperi c ospitalitatea noastr se num r printre cele generoase, celă ă ă ă pu in odat ce ai ajuns în prag. Te-am fi invitat înainte de asta, dac am fiţ ă ă ştiut c exist vreo şans s faci c l toria. ă ă ă ă ă ă

— E o coinciden fericit , am spus. Sunt în Arizona pentru c ... ţă ă ă

242

— Oh, ştiu. Ascult ştirile, când şi când. Ai venit cu zbârcitul. Eşti doctorul lui.

M-a condus de-a lungul culoarului, spre o uş crem, uşa lor, a luiă Simon şi a Dianei, pe care a deschis-o.

Camera era mobilat într-un stil confortabil, dar afectat de trecereaă timpului, un pat mare într-un col , cu o cuvertur matlasat peste somieraţ ă ă v lurit , o perdea cu dungi galbene, o carpet de bumbac pe podeauaă ă ă simpl , de scânduri. Un scaun lâng fereastr . Şi Diane stând pe scaun. ă ă ă

— M bucur s te v d, a spus. Î i mul umesc c i-ai f cut timp pentruă ă ă ţ ţ ă ţ ă noi. Sper c nu te-am îndep rtat de munca ta. ă ă

— Nu mai mult decât am vrut eu s fiu îndep rtat. Ce mai face i?ă ă ţ Simon a traversat înc perea şi a r mas în picioare, al turi de Diane. Şi-a pusă ă ă mâna pe um rul ei şi a l sat-o acolo. ă ă

— O ducem bine, amândoi. Poate nu suntem prosperi, dar ne descurc m. Cred c nimeni nu se poate aştepta la mai mult în timpurileă ă astea. Îmi pare r u c n-am mai p strat leg tura, Tyler. Dup toateă ă ă ă ă necazurile de la Templul Iordanului, e greu s mai ai încredere în lumea dină afara bisericii. Cred c ai auzit toat povestea. ă ă

— O belea de toat frumuse ea, s-a amestecat Simon. Agen ii au scosă ţ ţ computerul şi xeroxul din casa parohial , le-au luat şi nu le-au mai adusă niciodat înapoi. Bineîn eles c noi n-aveam nimic de-a face cu toată ţ ă ă absurditatea aia cu juninca roşie. N-am f cut nimic altceva decât s aducemă ă nişte broşuri în congrega ie. Pentru ca oamenii s poat hot rî, în elegi,ţ ă ă ă ţ dac vor s se implice în acest gen de ac iune. De-aia am ajuns s fimă ă ţ ă interoga i de guvernul federal, dac î i po i imagina una ca asta. Dup toateţ ă ţ ţ ă aparen ele, asta-i o crim în America lui Preston Lomax. ţ ă

— Sper c n-a fost arestat nimeni. ă— Nimeni care s ne fi fost apropiat, a spus Simon. ă— Dar ne-a f cut pe to i s devenim nervoşi, a ad ugat Diane. Începiă ţ ă ă

s te gândeşti la lucruri pe care nu le puneai la îndoial . Telefoane. Scrisori. ă ă— Presupun c trebuie s fi i pruden i. ă ă ţ ţ— O, da, a încuviin at Diane. ţ— Cu adev rat pruden i, a ad ugat Simon. ă ţ ăDiane purta o c maş simpl , de bumbac, strâns pe talie, şi aveaă ă ă ă

p rul acoperit cu o eşarf pepit, roşu cu alb, care p rea un v l musulmană ă ă ă f r preten ii. Nici un fel de machiaj, dar nici nu avea nevoie. A o îmbr caă ă ţ ă pe Diane în haine l lâi era la fel de inutil ca str dania de a ascunde ună ă reflector sub o p l rie de paie. ă ă

La simpla ei vedere, am realizat cât de fl mând fusesem. Cât deă ira ional de fl mând. Îmi era ruşine de pl cerea pe care o sim eam înţ ă ă ţ prezen a ei. Doi oameni care se cunoscuser cândva. Nu aveam dreptul s -ţ ă ămi creasc pulsul, s simt acea accelerare imponderabil pe care mi-oă ă ă provoca doar stând pe scaun şi uitându-se când la mine, când în alt parte,ă roşind uşor ori de câte ori ni se întâlneau ochii.

Nu era realist şi era nedrept, nedrept eam pe cineva, poate pe mine,ăţ probabil pe ea. N-ar fi trebuit s vin niciodat acolo. ă ă

— Dar tu ce faci? în eleg c lucrezi în continuare cu Jason. Sper c seţ ă ă simte bine.

— Se simte excelent. Î i trimite dragostea lui. ţ

243

A zâmbit. — M -ndoiesc. Nu sun a Jase. ă ă— S-a schimbat. — Oare? — Se vorbeşte foarte mult despre Jason, a spus Simon, continuând s-o

strâng de um r, cu mâna lui b t torit şi întunecat pe fundalul pal ală ă ă ă ă ă bumbacului. Despre Jason şi despre b rbatul zbârcit, aşa-numitul mar ian. ă ţ

— Nu doar aşa-numit. S-a n scut şi a procreat acolo. ăSimon a strâns din ochi. — Dac spui tu, atunci trebuie s fie adev rat. Dar, cum ziceam, seă ă ă

vorbeşte. Oamenii ştiu c Anticristul e printre noi, sta e un fapt, şi ar puteaă ă fi un om deja celebru, aşteptând s -i vin vremea, punându-şi la caleă ă r zboiul inutil. Aşa c , aici, personalit ile publice sunt studiate cu aten ie.ă ă ăţ ţ Nu spun c Wun Ngo Wen e Anticristul, dar, dac aş sus ine asta, mi s-ară ă ţ al tura şi al ii. Eşti apropiat de el, Tyler? ă ţ

— St m din când în când de vorb . Cred c nu e destul de ambi ios caă ă ă ţ s fie Anticristul. ă

Deşi ar fi fost posibil ca E.D. Lawton s -mi contrazic afirma ia. ă ă ţ— Totuşi, sta e genul de lucruri care ne fac s fim pruden i. Deă ă ţ

aceea, p strarea leg turii cu familia ei e o problem pentru Diane. ă ă ă— Fiindc Wun Ngo Wen ar putea fi Anticristul? ă— Fiindc nu vrem s atragem aten ia oamenilor puternici, într-ună ă ţ

moment atât de apropiat de sfârşitul lumii. Nu ştiam ce aş fi putut s r spund. ă ă— Tyler vine de la drum lung, a spus Diane. Probabil c îi e sete. ăLui Simon i-a reap rut zâmbetul. ă— Ai vrea s bei ceva înainte de cin ? Avem o gr mad de b uturi.ă ă ă ă ă

Vrei Mountain Dew? — Ar fi grozav. A ieşit din camer . Diane a aşteptat pân ce i-a auzit paşii pe sc ri. Peă ă ă

urm şi-a l sat capul pe-o parte şi m-a privit mai direct. ă ă— Ai f cut o c l torie lung . ă ă ă ă— Nu exista nici o alt cale de a intra în leg tur . ă ă ă— Dar nu era nevoie s recurgi la aşa ceva. Sunt s n toas şi fericit .ă ă ă ă ă

Po i s -i spui asta lui Jase. Şi lui Carol, dac tot a venit vorba. Şi lui E.D.,ţ ă ă dac se sinchiseşte. N-am nevoie de vizite de control. ă

— Nu e o astfel de vizit . ă— Ai trecut s ne salu i, pur şi simplu? ă ţ— De fapt, da, ceva de genul sta. ă— N-am intrat într-o sect . Nu sunt inut aici cu for a. ă ţ ă ţ— N-am spus aşa ceva, Diane. — Dar te-ai gândit, nu-i aşa? — M bucur c eşti bine. ă ăŞi-a întors capul şi razele asfin itului i-au luminat ochii. ţ— Îmi cer scuze. Sunt doar pu in uluit . S te v d ap rând aşa. Şi mţ ă ă ă ă ă

bucur c acolo, în est, o duce i bine. O duci bine, nu? M-am sim it plin deă ţ ţ curaj.

— Nu, am zis. Sunt paralizat. Cel pu in aşa crede tat l t u. Spune cţ ă ă ă toat genera ia noastr e paralizat de Turbion. C suntem prizonieri aiă ţ ă ă ă

244

momentului când au disp rut stelele. C nu ne-am împ cat niciodat cuă ă ă ă situa ia. ţ

— Şi tu crezi c e adev rat? ă ă— Poate mai adev rat decât e dispus oricare dintre noi s recunoasc .ă ă ă Spuneam lucruri pe care nu mi le propusesem. Dar Simon se putea întoarce în orice clip cu sticla de Mountain Dewă

şi cu zâmbetul lui de diamant, iar ocazia avea s fie pierdut , poate pentruă ă totdeauna.

— M uit la tine şi continui s-o v d pe feti a de pe pajiştea din jurulă ă ţ Casei Mari. Aşa c , da, poate c E.D. are dreptate. Dou zeci şi cinci de aniă ă ă fura i. ţ

Au trecut foarte repede. Diane mi-a aprobat spusele în t cere. Aerul cald a r sucit perdeleleă ă

dungate şi camera a devenit mai întunecoas . Pe urm a spus: ă ă— Închide uşa. — N-o s par neobişnuit? ă ă— Închide uşa, Tyler. Nu vreau s trag cineva cu urechea. ă ăAşa c am închis-o, foarte uşor, iar ea s-a ridicat, a venit lâng mine şiă ă

mi-a luat mâinile într-ale ei. Erau reci. — Suntem prea aproape de sfârşitul lumii ca s ne min im. Îmi pareă ţ

r u c nu te-am mai sunat, dar în casa asta stau patru familii şi exist ună ă ă singur telefon, aşa c toat lumea ştie cine cu cine vorbeşte. ă ă

— Simon n-ar fi fost de acord. — Dimpotriv , ar fi acceptat. Accept cea mai mare parte aă ă

obiceiurilor şi a idiosincrasiilor mele. Dar eu nu vreau s -l mint. Nu vreau să ă port aceast povar . Îns admit c îmi lipsesc telefoanele, Tyler. Erau liniiă ă ă ă ale vie ii. Când nu aveam bani, când biserica se scinda, când m sim eamţ ă ţ singur f r motiv... sunetul vocii tale era ca o transfuzie. ă ă ă

— Atunci de ce te-ai oprit? — Pentru c era un act de lips de loialitate. Atunci. ă ă Acum. A scuturat

din cap, de parc ar fi încercat s -mi comunice o idee dificil , dară ă ă important . Ştiu ce voiai s spui despre Turbion. Şi eu m gândesc la asta.ă ă ă Uneori îmi închipui c exist o lume unde Turbionul n-a ap rut şi undeă ă ă vie ile noastre ar fi fost diferite. Vie ile noastre, a ta şi a mea. I-am auzitţ ţ respira ia tremur toare şi a roşit puternic. Dac nu puteam tr i în lumeaţ ă ă ă aceea, m-am gândit c , o dat la fiecare dou s pt mâni, puteam m car s-oă ă ă ă ă ă vizitez, s - i dau telefon, s fim prieteni vechi şi s discut m şi despreă ţ ă ă ă altceva, nu numai despre sfârşitul omenirii.

— Tu numeşti asta lips de loialitate? ă— E lips de loialitate. M-am d ruit lui Simon. E b rbatul meu în fa aă ă ă ţ

lui Dumnezeu şi a legii. Chiar dac n-a fost o alegere în eleapt , a fost totuşiă ţ ă alegerea mea şi poate c nu sunt atât de creştin cum ar trebui, dar ştiu ceă ă înseamn datoria şi perseveren a şi de ce trebuie s r mâi cu cineva, deşi...ă ţ ă ă

— Deşi... ce, Diane? — Deşi doare. Cred c nici unul dintre noi nu trebuie s se uite cu maiă ă

mult insisten la vie ile pe care le-am fi putut avea. ă ţă ţ— N-am venit aici ca s te fac nefericit . ă ă— Nu, dar ai efectul sta. ă

245

— Atunci n-o s r mân. ă ă— O s r mâi la cin . E vorba de polite e. Şi-a lipit mâinile de corp şiă ă ă ţ

s-a uitat în podea. Las -m s - i mai spun ceva, cât timp mai avem încă ă ă ţ ă parte de pu in intimitate. Ceva care conteaz . Nu împ rt şesc toateţ ă ă ă ă convingerile lui Simon. Nu pot s cred, cu sinceritate, c în momentulă ă sfârşitului lumii cei credincioşi se vor în l a la cer. Dumnezeu s m ierte,ă ţ ă ă dar nu mi se pare plauzibil. Dar cred c lumea se va sfârşi. Se sfârşeşte. Seă sfârşeşte odat cu toate vie ile noastre. Şi.. ă ţ

— Diane... — Nu, las -m s termin. S m rturisesc. Cred c lumea se va sfârşi.ă ă ă ă ă ă

Cred ce mi-a spus Jason, cu ani şi ani în urm , c într-o bun dimineaă ă ă ţă soarele va r s ri uriaş şi infernal şi c , dup câteva ore sau zile, se va sfârşiă ă ă ă timpul care ne-a fost dat pe p mânt. Nu vreau s fiu singur în diminea aă ă ă ţ aia...

— Nimeni nu vrea. Cu excep ia lui Molly Seagram, m-am gândit. ţMolly cântând On the Beach cu flaconul ei cu pastile pentru sinucigaşi.

Molly şi to i oamenii ca ea. ţ— Şi n-o s fiu singur . O s fiu cu Simon. Dar î i m rturisesc ie,ă ă ă ţ ă ţ

Tyler, şi vreau s fiu iertat pentru asta, c atunci când îmi imaginez ziuaă ă ă aceea nu m v d neap rat al turi de el. ă ă ă ă

Uşa s-a deschis. Simon. Cu mâinile goale. — Cina era deja pe mas . Al turi de un ulcior mare cu ceai cu gheaă ă ţă

pentru c l tori înseta i. Vino s ni te al turi. E destul pentru toat lumea. ă ă ţ ă ă ă— Mul umesc! am spus. Sun bine. ţ ă

Cei opt adul i care împ r eau casa fermei erau so ii Sorley, so ii Danţ ă ţ ţ ţ Condon, so ii McIsaac şi Simon şi Diane. Familia Sorley avea trei copii, iarţ familia McIsaac avea cinci, aşa c eram şaptesprezece în jurul mesei mari,ă pliante, din camera de lâng buc t rie. Rezultatul era o larm pl cut , careă ă ă ă ă ă a durat pân când „unchiul Dan” a anun at începerea binecuvânt rii,ă ţ ă moment în care toate bra ele s-au îndoit prompt şi toate capetele s-auţ plecat cu aceeaşi promptitudine.

Dan Condon era masculul alfa al grupului. Era înalt şi aproape cadaveric, cu barb neagr , urât în stilul lui Abraham Lincoln şi, în timp ceă ă blagoslovea mâncarea, ne-a reamintit c a hr ni un str in era o virtute,ă ă ă chiar dac se întâmpla s soseasc f r a fi primit vreo invita ie, amin. ă ă ă ă ă ţ

Din modul în care curgea conversa ia, am dedus c fratele Aaronţ ă Sorley era al doilea la comand şi, probabil, cel care impunea legea cu for aă ţ atunci când ap rea o disput . Teddy McIsaac şi Simon respectau p rerea luiă ă ă Sorley, dar ineau cont de Condon, când era vorba de un verdict final. Supaţ era prea s rat ? ă ă

— Numai bun , a spus Condon. ăVremea se înc lzise de curând? ă— Nu s-ar putea spune c e neobişnuit în partea asta a lumii, aă

declarat Condon. Femeile vorbeau rar şi, în cea mai mare parte a timpului, îşi ineauţ

ochii în farfuriile lor. So ia lui Condon era o femeie scund , masiv , cu oţ ă ă

246

expresie crispat . Nevasta lui Sorley era aproape tot atât de voinic precumă ă so ul ei şi zâmbetul i se f cea remarcat când era l udat mâncarea. So iaţ ă ă ă ţ lui McIsaac p rea s nu aib nici m car optsprezece ani, fa de cei pesteă ă ă ă ţă patruzeci care se citeau pe chipul lui ursuz. Nici una dintre femei nu mi se adresa direct şi nu-mi fusese prezentat dup numele de botez. Printreă ă acele buc i de zirconiu, Diane era un diamant, fapt care s rea în ochi şiăţ ă explica, poate, atitudinea ei prudent . ă

Toate familiile erau refugiate de la Templul Iordanului. Nu erau cei mai radicali dintre enoriaşi, mi-a explicat unchiul Dan, ca dispensa ionaliştiiţ ia f r astâmp r care fugiser în Saskatchewan cu un an înainte, dar nuă ă ă ă ă

erau lipsi i de entuziasm în credin a lor, ca pastorul Bob Kobel şi grupul luiţ ţ dispus s accepte cu uşurin compromisuri. Familiile se mutaser la ranchă ţă ă (ranch-ul lui Condon) pentru a pune câ iva kilometri între ele şi tenta iileţ ţ oraşului, aşteptând chemarea final într-o pace monastic . Cel pu in pân înă ă ţ ă acel moment, a spus, planul fusese un succes.

Restul discu iilor din jurul mesei se refereau la o camionet cu bateriaţ ă proast , la repara iile în plin desf şurare ale unui acoperiş, la o problemă ţ ă ă ă serioas a foselor septice. Când s-a terminat cina, m-am sim it aproape totă ţ atât de uşurat cum erau, în mod evident, copiii – Condon a aruncat o privire crunt c tre una dintre fetele Sorley, care a oftat prea sonor. ă ă

Imediat ce vasele au fost sp late (activitatea femeilor la ranchulă Condon), Simon a anun at c urma s plec. ţ ă ă

— O s te descurci pe drum, doctore Dupree? a întrebat Condon.ă Acum au loc jafuri aproape în fiecare noapte.

— O s in geamurile închise şi pedala de accelera ie ap sat . ă ţ ţ ă ă— Probabil c e o idee în eleapt . ă ţ ă— Dac nu te deranjeaz , Tyler, a spus Simon, aş vrea s m iei cuă ă ă ă

tine pân unde se termin gardul, îmi place s m întorc înapoi pe jos, înă ă ă ă nop ile calde, aşa ca asta. Chiar şi la lumina unei lanterne. ţ

Am fost de acord. Pe urm s-au aliniat cu to ii, pentru un r mas-bun cordial. Copiii s-auă ţ ă

vânzolit pân când le-am strâns mâinile, apoi li s-a dat voie s plece. Când i-ă ăa venit rândul, Diane a dat din cap c tre mine, dar şi-a l sat ochii în jos şi,ă ă când i-am întins mâna, mi-a luat-o f r s m priveasc . ă ă ă ă ă

L-am dus pe Simon în susul dealului, pân la o distan de vreoă ţă jum tate de kilometru fa de ferm , şi s-a foit tot timpul, de parc ar fiă ţă ă ă avut ceva de spus, dar şi-a inut gura închis . Eu nu l-am îmboldit. Aerul eraţ ă parfumat şi relativ rece. Am oprit acolo unde mi-a cerut, pe culmea unei movile, al turi de un gard rupt şi lâng unul viu, din tufe de ocotillo. ă ă

— Mul umesc pentru transport, a spus. ţA coborât şi a z bovit o clip , aplecat deasupra portierei deschise. ă ă— Vrei s -mi spui ceva? l-am întrebat. ăŞi-a dres glasul. — Ştii, a început, în cele din urm , cu vocea abia acoperind adiereaă

vântului, o iubesc pe Diane la fel de mult cum îl iubesc pe Dumnezeu. Recunosc, sun a blasfemie. Îmi sun aşa de mult vreme. Dar cred că ă ă ă Dumnezeu a adus-o pe lume ca s -mi fie so ie, c asta e menirea ei. Cuă ţ ă

247

toate c , în ultima vreme, am început s m gândesc c sunt dou fe e aleă ă ă ă ă ţ aceleiaşi monede. Dragostea pentru ea e modul meu de a-l iubi pe Dumnezeu. Crezi c e posibil, Tyler Dupree? ă

N-a aşteptat r spunsul, ci a închis portiera şi a aprins lanterna, iar euă l-am privit în oglinda retrovizoare în timp ce cobora dealul agale, pierzându-se în bezn şi în ârâit de greieri. ă ţ

În noaptea aceea, n-am dat peste bandi i sau peste tâlhari de drumulţ mare.

Înc de la începuturile Turbionului, absen a stelelor şi a luniiă ţ transformase noaptea într-un t râm mai întunecat şi mai periculos.ă R uf c torii puseser la punct strategii elaborate, în vederea ambuscadeloră ă ă ă din zonele rurale. C l toria la vreme de noapte îmi sporea în modă ă spectaculos şansele de a fi jefuit sau ucis.

Aşa se face c , pe drumul de întoarcere c tre Phoenix, traficul eraă ă sporadic, treceau mai ales camionagii specializa i în transportul interstatal,ţ în maşinile lor bine protejate, cu optsprezece ro i. În cea mai mare parte aţ timpului, am fost singur pe drum, conturând un calup str lucitor din beznaă nop ii şi ascultând scrâşnetul ro ilor şi şuierul gr bit al vântului. ţ ţ ă

Dac exist vreun zgomot la auzul c ruia s te sim i mai singur, nuă ă ă ă ţ ştiu care ar putea fi. Probabil c de asta se monteaz aparate de radio înă ă maşini.

Îns pe drum nu erau nici tâlhari, nici ucigaşi. ăNu în noaptea aceea.

Am r mas peste noapte în oraş şi i-am ajuns din urm pe Wun Ngoă ă Wen şi pe g rzile sale de corp în holul aeroportului. ă

În timpul zborului c tre Orlando, Wun a avut chef de vorb . Studiaă ă geologia deşertului din sud-est şi era deosebit de încântat de o roc pe careă o cump rase dintr-un chioşc cu suveniruri, pe drumul de întoarcere c treă ă Phoenix – silind întreaga coloan de maşini s se opreasc , aşteptându-l înă ă ă vreme ce c uta printr-o lad cu fosile. Mi-a ar tat trofeul, o concavitateă ă ă spiralat , calcaroas , de vreo doi centimetri şi jum tate, într-un şist argilosă ă ă de pe poteca Bright Angel. Amprenta unui trilobit mort de vreo zece milioane de ani, a spus, recuperat din pustiul de stânc şi nisip de sub noi,ă ă care fusese cândva fundul unei m ri antice. ă

Pân atunci, nu mai v zuse niciodat o fosil . A zis c pe Marte nuă ă ă ă ă erau. În întreg sistemul solar, nu existau fosile nic ieri, cu excep ia celor deă ţ aici, de pe b trânul P mânt. ă ă

La Orlando, am fost instala i pe bancheta din spate a unei alte maşini,ţ dintr-un alt convoi, de data asta îndreptându-ne spre complexul Periheliu.

Am plecat în amurg, dup ce o razie din perimetrul aeroportului ne-aă inut pe loc pentru o or . Odat ce am intrat pe autostrad , Wun a începutţ ă ă ă

s caşte şi şi-a cerut scuze: ă— Nu sunt obişnuit cu atât de mult efort fizic.

248

— Te-am v zut antrenându-te pe banda rulant , la Periheliu. Teă ă descurci bine.

— O band rulant nu se poate compara cu un camion. ă ă— Nu, cred c nu. ă— Simt oboseala, dar nu şi vreun regret. A fost o expedi ie minunat .ţ ă

Sper c i-ai petrecut timpul într-un mod tot atât de încânt tor. ă ţ ăI-am povestit c o g sisem pe Diane şi c p rea s n toas . ă ă ă ă ă ă ă— Asta e bine. Îmi pare r u c n-am avut ocazia s-o întâlnesc. Dacă ă ă

seam n suficient cu fratele ei, trebuie s fie o persoan remarcabil . ă ă ă ă ă— Este. — Dar vizita n-a fost aşa cum ai sperat? — Poate am sperat ce n-ar fi trebuit. Poate sperasem întotdeauna ce n-ar fi trebuit. — Ei bine, a spus Wun, c scând, cu ochii pe jum tate închişi,ă ă

întrebarea... Întrebarea este, ca întotdeauna, cum s te ui i la soare f r să ţ ă ă ă orbeşti.

Am vrut s -l întreb la ce se referea, dar capul i s-a rezemat deă sp tarul capitonat al banchetei şi mi s-a p rut c a-l l sa s doarm era ună ă ă ă ă ă gest mai binevoitor.

Din convoiul nostru f ceau parte cinci automobile, plus un vehiculă militar, cu un mic detaşament de infanterie, pentru cazul c ne-am fi aflat înă pericol.

Transportorul blindat era o maşin p tr oas , cam de dimensiunileă ă ăţ ă celor folosite pentru transportul banilor lichizi c tre şi dinspre b ncileă ă regionale, putând fi confundat cu uşurin cu una dintre ele. ţă

De fapt, un convoi al companiei Brinks se afla, din întâmplare, la vreo zece minute înaintea noastr şi a p r sit autostrada, mergând c tre Palmă ă ă ă Bay.

Observatorii unei bande de gangsteri, plasa i la r spântiile importanteţ ă şi inând leg tura prin telefon, ne-au confundat cu transportul de la Brinks şiţ ă ne-au indicat drept int pentru un grup de interceptori care aşteptaţ ă undeva, pe por iunea de drum din fa . ţ ţă

Interceptorii erau tâlhari sofistica i, care amplasaser deja mine deţ ă suprafa pe o por iune a drumului din jurul unei rezerva ii ml ştinoase.ţă ţ ţ ă Aveau şi puşti automate, plus dou arunc toare de grenade antitanc, iar ună ă convoi Brinks nu era dotat cu nimic pe m sura armamentului lor; la cinciă minute dup prima explozie a unei mine, interceptorii s-ar fi aflat în inimaă inutului mocirlos, împ r indu-şi prada. Dar spionii lor f cuser o greşealţ ă ţ ă ă ă

grav . Interceptarea unui transport bancar e una, interceptarea a cinciă vehicule modificate pentru a prezenta siguran şi a unui transportor blindatţă plin de militari bine antrena i şi de personal din serviciile de securitate eraţ cu totul altceva.

Tocmai m uitam prin geamul fumuriu, privind apa verzuie şiă chiparoşii pleşuvi care alunecau pe lâng noi, când s-au stins luminile de peă autostrad . ă

249

Un tâlhar t iase liniile subterane de înalt tensiune. Bezna a devenit,ă ă pe neaşteptate, cu adev rat bezn , un zid dincolo de geam, cu nimic careă ă s -mi întoarc privirea în afara propriei mele reflexii uluite. ă ă

— Wun... am spus. Dar el continua s doarm , cu chipul zbârcit tot atât de lipsit deă ă

expresie ca amprenta unui deget. Apoi prima maşin a lovit mina. ăŞocul a izbit automobilul nostru blindat ca un pumn de o el. Întreţ

maşinile din convoi existau intervale de siguran , dar ne aflam destul deţă aproape ca s vedem vehiculul int în l ându-se pe o excrescen de v p iă ţ ă ă ţ ţă ă ă galbene şi rec zând pe asfalt, cuprins de fl c ri, cu ro ile dezarticulate. ă ă ă ţ

Şoferul nostru a virat şi a încetinit, probabil în ciuda indica iilorţ primite. În fa , drumul era blocat. Iar în spate a avut loc un alt impact, oţă alt min , aruncând buc i de pavaj în mlaştin şi zguduindu-ne cu oă ă ăţ ă eficacitate brutal . ă

Wun se trezise, era uluit şi însp imântat. Avea ochii mari ca dou luniă ă şi tot atât de scânteietori.

În apropiere s-au auzit rafale de arm . M-am aplecat şi l-am tras peă Wun în jos, lâng mine, îndoindu-ne amândoi peste centurile de siguran şiă ţă tr gând cu frenezie de catarame. Şoferul a oprit, a scos o arm de undeva,ă ă de sub bord, şi a deschis portiera.

În aceeaşi clip , o duzin de b rba i au s rit din transportorul blindată ă ă ţ ă din spate, împr ştiindu-se şi tr gând în întuneric, str duindu-se cu disperareă ă ă s delimiteze un perimetru. G rzile în civil din celelalte maşini au început să ă ă convearg spre a noastr , într-o încercare de a-l proteja pe Wun, dară ă focurile de arm i-au intuit la p mânt înainte de a ajunge la noi. ă ţ ă

Probabil c riposta prompt i-a derutat pe tâlhari. Au apelat la armeleă ă grele. Una dintre ele a tras şi mi s-a spus mai târziu c a fost o grenadă ă antitanc.

Tot ce ştiam atunci era c surzisem dintr-odat , c maşina se rotea înă ă ă jurul unei axe complicate şi c aerul era plin de fum şi de cioburi de sticl . ă ă

Apoi, ca prin farmec, m-am pomenit pe jum tate ieşit prin uşa dină spate, cu fa a strivit de pavajul gr un os, sim ind gust de sânge, iar Wunţ ă ă ţ ţ era al turi de mine, cu vreun metru mai în fa , z când pe-o parte. ă ţă ă

Una dintre înc l rile lui, un bocanc de copil, cump rat pentruă ţă ă excursia în canion, ardea.

L-am strigat pe nume. A tres rit uşor. Gloan ele loveau în maşinaă ţ avariat din spatele nostru, n scând cratere în o el. Nu-mi sim eam piciorulă ă ţ ţ stâng. M-am tras mai aproape şi am folosit o bucat zdren uit din tapiseriaă ţ ă banchetei ca s în buş fl c rile ridicate din bocanc. Wun a gemut şi şi-aă ă ă ă în l at capul. ă ţ

Oamenii noştri au r spuns tirului şi gloan ele au br zdat smârcurile deă ţ ă pe ambele p r i ale drumului. ă ţ

Wun şi-a arcuit spatele şi s-a s ltat în genunchi. ăP rea s nu-şi dea seama unde se afla. Îi sângera nasul. Fruntea eraă ă

t iat şi jupuit . ă ă ă— Nu te ridica, am murmurat.

250

Dar a continuat s -ncerce s -şi adune picioarele sub el, cu gheataă ă ars fluturând şi pu ind. ă ţ

— Pentru numele lui Dumnezeu, am spus. Am întins mâna spre el, dar s-a smucit. Pentru numele lui Dumnezeu, nu te ridica!

Dar el a reuşit în cele din urm , s-a s ltat şi a r mas în picioare,ă ă ă tremurând, profilat pe fundalul maşinii în fl c ri. S-a uitat în jos şi a p rut să ă ă ă m recunoasc , în sfârşit. ă ă

— Tyler, a spus. Ce s-a-ntâmplat? Pe urm l-au nimerit gloan ele. ă ţPe Wun Ngo Wen îl urâser o mul ime de oameni. Nu aveau încredereă ţ

în el, ca E.D. Lawton, sau îl dispre uiau din motive mult mai complexe şi maiţ pu in scuzabile: pentru c îl socoteau un duşman al lui Dumnezeu, pentru cţ ă ă pielea lui se întâmplase s fie neagr , pentru c venea în sprijinul teorieiă ă ă evolu iei, pentru c întrupa dovada fizic a existen ei Turbionului şiţ ă ă ţ adev rurile r scolitoare despre vârsta universului exterior. ă ă

Mul i dintre aceştia şuşotiser , pl nuind uciderea lui. (În dosareleţ ă ă Departamentului de Securitate Intern erau înregistrate zeci de amenin riă ţă z d rnicite.) Dar n-a fost ucis de o conspira ie. Ci de un amestec deă ă ţ l comie, confuzie de identitate şi nechibzuin generat de Turbion. ă ţă ă

Era o moarte jenant de terestr . ăTrupul lui Wun a fost incinerat (dup autopsie şi dup o extragereă ă

masiv de mostre) şi a avut parte de funeralii na ionale. La slujba deă ţ înmormântare, oficiat în Catedrala Na ional din Washington, au asistată ţ ă demnitari de pe întreaga planet . Preşedintele Lomax a inut un discursă ţ lung, bogat în elogii.

S-a discutat despre trimiterea cenuşii lui pe orbit , dar f r a seă ă ă ajunge la un rezultat. Dup spusele lui Jason, urna a fost depozitat înă ă subsolul Institutului Smithsonian, în aşteptarea unor dispozi ii finale. ţ

Probabil c se mai afl acolo. ă ă

ACAS ÎNAINTE DE C DEREA ÎNTUNERICULUI Ă Ă

Aşa c am petrecut nişte s pt mâni într-un spital din apropiere deă ă ă Miami, revenindu-mi de pe urma r nilor minore, relatându-le investigatoriloră federali cum se desf şuraser evenimentele şi confruntându-m cu ideeaă ă ă mor ii lui Wun. În perioada aceea m-am hot rât s plec de la Periheliu şi s -ţ ă ă ămi deschid un cabinet particular.

251

Dar am decis s nu-mi anun inten ia decât dup lansareaă ţ ţ ă replicatorilor. Nu voiam s -l tulbur pe Jason într-un moment critic. ă

În compara ie cu efortul cerut de terraformare în anii preceden i,ţ ţ lansarea replicatorilor p rea o dec dere de la sublim la ridicol. Dac aveauă ă ă s existe, rezultatele sale aveau s fie mai grandioase şi mai subtile, dară ă punerea în practic , doar o mân de rachete, sincronizarea câtuşi de pu ină ă ţ necesar , era un eşec din punct de vedere al spectaculozit ii. ă ăţ

De data aceasta, preşedintele Lomax nu l sa nimic din mân . Înfuriindă ă Uniunea European , pe ruşi, chinezi şi indieni, Lomax refuzase s dezv luieă ă ă tehnologia de realizare a replicatorilor în afara cercurilor din NASA şi din Periheliu, care trebuiau neap rat s o cunoasc , şi ştersese toate pasajeleă ă ă relevante din edi iile publice ale arhivelor mar iene. „Microbii artificiali” (înţ ţ limbajul lui Lomax) reprezentau o tehnologie cu „risc ridicat”. Puteau fi „militariza i”. ţ

(Ceea ce era adev rat, chiar şi Wun o recunoscuse.) Fapt pentru careă Statele Unite erau obligate s -şi asume custodia şi controlul informa iiloră ţ pentru a preveni „proliferarea nanotehnologiei şi o nou şi letal curs aă ă ă înarm rilor”. ă

Uniunea European strigase sus şi tare c era vorba de un joc murdară ă şi Na iunile Unite convocaser un comitet de investigare, dar, într-o lume înţ ă care r zboaiele sc pate de sub control mistuiau patru continente,ă ă argumentul lui Lomax avea o greutate considerabil . (Cu toate acestea, aşaă cum ar fi ripostat Wun, mar ienii reuşiser s tr iasc linişti i vreme de suteţ ă ă ă ă ţ de ani, de inând aceeaşi tehnologie, şi nu erau nicidecum mai pu in umaniţ ţ decât str moşii lor de pe p mânt.) Din aceste motive, lansarea efectuat laă ă ă Canaveral, c tre sfârşitul verii, a atras foarte pu in lume şi doar aten iaă ţ ă ţ sporadic presei. La urma urmelor, Wun Ngo Wen era mort, iar agen iile deă ţ ştiri ajunseser în pragul extenu rii tot ocupându-se de uciderea sa. Celeă ă patru rachete Delta masive, plasate pe platformele lor din larg, p reauă acum doar ceva mai mult decât o not de subsol despre funeralii sau, şi maiă r u, doar o reluare a acestora: lansarea semin elor adaptat la o epoc deă ţ ă ă speran e atrofiate. ţ

Îns , chiar dac nu era decât un spectacol minor, era totuşi ună ă spectacol. Lomax s-a urcat în avion şi a venit s asiste. E.D. Lawtonă acceptase o invita ie de curtoazie şi, în momentul acela, era dispus s deaţ ă dovad de un comportament corespunz tor. Aşa c , în diminea a zileiă ă ă ţ stabilite, m-am instalat împreun cu Jason în tribuna VIP-urilor de pe rmulă ţă estic din Cape Canaveral.

St team cu fa a spre ocean. Vechile platforme maritime de lansare,ă ţ înc func ionale, dar care ruginiser în apa s rat , c p tând o culoareă ţ ă ă ă ă ă ar mie, fuseser construite pentru a sus ine rachetele grele din eraă ă ţ semin elor. Pe lâng ele, aceste Delta nou-nou e erau nişte pitici. Nu vreauţ ă ţ s spun c , de la o asemenea distan , desluşeam prea multe detalii,ă ă ţă vedeam doar patru piloni albi ieşind în afara hotarelor ce oase ale oceanuluiţ din vremea verii, plus eşafodajele platformelor neutilizate, conexiunile de cale ferat , navele-baz şi pe cele auxiliare, ancorate într-o zon sigur . Eraă ă ă ă o diminea senin şi torid de var . Vântul b tea în rafale, f r s fieţă ă ă ă ă ă ă ă

252

destul de puternic pentru a impune amânarea lans rii, dar reuşind s fâlfâieă ă zgomotos steagul şi s r v şeasc p rul aranjat cu grij al preşedinteluiă ă ă ă ă ă Lomax, care urca pe podium, preg tindu-se s se adreseze demnitariloră ă prezen i şi presei. ţ

Şi-a rostit discursul, din fericire scurt. A pomenit despre moştenirea lui Wun Ngo Wen şi despre încrederea mar ianului în faptul c re eaua deţ ă ţ replicatori pe punctul de a fi implantat la extremit ile înghe ate aleă ăţ ţ sistemului solar urma s ne dezv luie curând natura şi scopul Turbionului. Aă ă spus vorbe mari despre umanitatea care marcheaz cosmosul. ă

(„E galaxie, nu cosmos, a şoptit Jason. Marc m? Ce suntem noi, oă potaie care se piş pe un hidrant? Ar fi necesar s corecteze cinevaă ă discursurile.”) Pe urm Lomax a citat versurile lui F.I. Tiutcev, un poet rusă din secolul al nou sprezecelea, care nu avea cum s -şi imagineze Turbionul,ă ă dar care scrisese de parc ar fi f cut-o: ă ă

Ca o himer piere lumea exterioar ă ăiar Omul, un orfan pribeag şi despuiat, înfrunt , neajutorat şi singur, ănem rginirea spa iului întunecat. ă ţVia a şi str lucirea par doar vis str vechi ţ ă ăPe când acolo, în realitatea nop ii, ţdesc tuşat, str in, pricepe acum ă ăc e al lui, de drept, un dat al sor ii. ă ţ

Lomax a p r sit apoi scena şi, dup prozaica num r toare invers ,ă ă ă ă ă ă prima rachet şi-a înc lecat stâlpul de foc, l sându-se purtat spreă ă ă ă cosmosul desc tuşat de dincolo de cer. Un dat al sor ii. Al nostru de drept. ă ţ

În timp ce to i ceilal i priveau în sus, Jason a închis ochii şi şi-a îndoitţ ţ bra ele pe genunchi. ţ

Împreun cu ceilal i oaspe i, am mers într-o sal de recep ii, înă ţ ţ ă ţ aşteptarea unei runde de interviuri acordate presei. (Jason era programat pentru dou zeci de minute la o re ea de televiziune prin cablu, iar eu eramă ţ programat pentru zece. Eram „medicul care încercase s salveze via a luiă ţ Wun Ngo Wen”, deşi nu f cusem altceva decât s -i sting bocancul aprins şiă ă s -i trag trupul din b taia gloan elor, dup ce c zuse. O verificare CRCă ă ţ ă ă rapid – a c ilor respiratorii, a respira iei şi a circula iei sanguine – dovediseă ă ţ ţ cât se putea de limpede c nu aveam cum s -i fiu de folos şi c ar fi fostă ă ă mai în elept dac m mul umeam s in capul jos pân la sosireaţ ă ă ţ ă ţ ă ajutoarelor. Asta le-am şi spus reporterilor, pân ce au înv at s nu m maiă ăţ ă ă întrebe.) Preşedintele Lomax a str b tut înc perea, strângând mâinile celoră ă ă de fa , înainte ca înso itorii s i s -l gr beasc înc o dat s plece. Peţă ţ ă ă ă ă ă ă ă urm E.D. ne-a încol it, pe Jason şi pe mine, lâng tejgheaua barului. ă ţ ă

— Cred c a i primit ce a i dorit, a spus, adresându-i comentariul luiă ţ ţ Jason, dar uitându-se la mine. Acum nu mai exist cale de întoarcere. ă

— În cazul sta, i-a replicat Jason, probabil c n-are rost s discut mă ă ă ă în contradictoriu.

253

Eu şi Wun ne f cuser m o datorie din a-l ine pe Jason sub observa ieă ă ţ ţ în lunile de dup tratament. Se supusese unui set de analize neurologice,ă incluzând o nou serie de RMN-uri clandestine. Nici una dintre acestea nu aă scos la iveal vreo deficien , iar singurele schimb ri fiziologice evidenteă ţă ă erau cele legate de îns n toşirea dup SMA. Cu alte cuvinte, o fiş medicală ă ă ă ă curat . Mai curat decât mi-aş fi imaginat vreodat c era posibil. ă ă ă ă

Dar p rea schimbat, într-un mod subtil. Îl întrebasem pe Wun dacă ă to i cvadrii sufereau schimb ri psihologice. ţ ă

— Într-un anumit sens, da, îmi r spunsese. ăSe aştepta de la un cvadru mar ian s se poarte altfel dupţ ă ă

tratament, dar în acest „se aştepta” era inclus o subtilitate – da, spuseseă Wun, era de „aşteptat” (cu alte cuvinte, era posibil) ca un cvadru s seă schimbe, dar comunitatea şi cei asemenea lui „aşteptau din partea lui” (îi cereau) aceast schimbare. ă

Cum se schimbase Jason? În primul rând, se mişca altfel. Jase îşi ascunsese scleroza multipl atipic dând dovad de foarte multă ă ă ă ingeniozitate, dar acum în mersul şi în gesturile lui era perceptibil o nouă ă libertate. Era Omul de Tinichea de dup ungerea cu ulei. I se mai întâmpla,ă din când în când, s fie în toane rele, dar proasta sa dispozi ie se manifestaă ţ într-un mod mai pu in violent. Înjura mult mai rar – ceea ce înseamn c eraţ ă ă mult mai pu in probabil s se-mpotmoleasc într-una dintre acele haznaleţ ă ă emo ionale unde singurul verb util e „futu-i”. Glumea mai mult decâtţ înainte.

Toate astea sunau bine. Aşa şi erau, fiind îns , în acelaşi timp,ă superficiale. Alte schimb ri erau mult mai sup r toare. În privin a rezolv riiă ă ă ţ ă problemelor de zi cu zi, se retr sese de la conducerea Periheliului într-oă asemenea m sur încât membrii Statului s u major îi prezentau o informareă ă ă s pt mânal şi îl ignorau în tot restul timpului. Începuse s citească ă ă ă ă traducerile nedefinitivate ale tratatelor de astrofizic mar ian , evitândă ţ ă protocoalele de securitate, dac nu chiar înc lcându-le cu des vârşire.ă ă ă

Singurul eveniment care trecuse dincolo de noul lui calm fusese moartea lui Wun, care-l obseda şi îndurera într-un mod pe care înc nuă reuşeam s -l în eleg pe deplin. ă ţ

— V da i seama, a spus E.D., c adineaori am fost martorii sfârşituluiă ţ ă Funda iei Periheliu. ţ

Şi chiar era, în sensul real al cuvântului. În afar de a interpretaă feedbackul primit de la replicatori, indiferent în ce ar fi constat, existen aţ Periheliului ca agen ie spa ial civil se încheiase. Se trecuse deja la oţ ţ ă ă reducere serioas a cheltuielilor. Jum tate din personalul auxiliar fuseseă ă trimis într-un şomaj temporar. Specialiştii se împu inau mult mai lent, fiindţ atraşi de universit i sau de întreprinz tori plini de bani. ăţ ă

— Atunci aşa s fie, a spus Jason, afişând ceea ce ar fi putută reprezenta fie senin tatea fireasc a unui cvadru, fie o îndelung reprimată ă ă ostilitate fa de tat l s u. Am f cut ce aveam de f cut. ţă ă ă ă ă

— Po i s stai aici şi s enun i un asemenea verdict? În fa a mea? ţ ă ă ţ ţ— Cred c sta e adev rul. ă ă ă— Nu conteaz c eu mi-am petrecut via a construind ce tocmai aiă ă ţ

d râmat tu? ă

254

— Conteaz ? Jase a reflectat la asta ca şi cum E.D. i-ar fi pus într-ăadev r o întrebare. ă

— În ultim instan , nu, cred c nu. ă ţă ă— Iisuse, ce s-a întâmplat cu tine? Când faci o greşeal de oă

asemenea importan ... ţă— Nu cred c e o greşeal . ă ă— ...trebuie s - i asumi r spunderea ei. ă ţ ă— Cred c mi-am asumat-o. ă— Pentru c , dac va fi vorba de un eşec, tu vei fi cel învinuit. ă ă— În eleg asta. ţ— Cel pe care-l vor arde pe rug. — Dac se va ajunge la asta. ă— Nu te pot ap ra, a spus E.D. ă— N-ai putut niciodat , a ripostat Jason. ă

M-am întors la Periheliu în maşina lui Jase. În perioada aceea, conducea un automobil nem esc cu baterie solar , un vehicul de niş , deţ ă ă vreme ce noi, majoritatea oamenilor, continuam s fim posesorii unoră maşini proiectate pentru a func iona pe baz de benzin , de c tre nişteţ ă ă ă indivizi care nu credeau în existen a unui viitor pentru care s merite s - iţ ă ă ţ faci griji. Navetiştii ne dep şeau în vitez , gr bindu-se s ajung acasă ă ă ă ă ă înainte de l sarea întunericului. ă

I-am spus c aveam de gând s p r sesc Periheliul şi s -mi deschidă ă ă ă ă un cabinet particular.

Jase a p strat t cerea pentru o vreme, cu ochii la drum, la aerul caldă ă care se ridica din pavaj de parc muchiile lumii s-ar fi înmuiat de c ldur .ă ă ă

Pe urm a spus: ă— Dar nu e nevoie, Tyler. Periheliu trebuie s supravie uiasc pentruă ţ ă

înc vreo câ iva ani şi am suficient influen ca s te pot p stra pe ştatulă ţ ă ţă ă ă de plat . Dac e nevoie, te pot angaja eu personal. ă ă

— Nu despre asta e vorba, Jase. Nu e necesar. La Periheliu am fost utilizat întotdeauna pu in sub posibilit i. ţ ăţ

— Adic te-ai plictisit? ă— Ca schimbare, ar fi pl cut s m simt util. ă ă ă— Nu te sim i util? F r tine, aş fi fost într-un scaun cu rotile. ţ ă ă— Nu e meritul meu. E al lui Wun. Eu n-am f cut altceva decât s ap să ă ă

pe pistonul seringii. — Greu de crezut. M-ai vegheat cât am trecut prin tot acel chin.

Apreciez. În plus... am nevoie de cineva cu care s stau de vorb , cinevaă ă care nu încearc nici s m cumpere, nici s m vând . ă ă ă ă ă ă

— Când s-a întâmplat ultima oar s purt m cu adev rat oă ă ă ă conversa ie? ţ

— Faptul c am reuşit s fac fa unei crize nu înseamn c nu voră ă ţă ă ă mai fi şi altele.

— Eşti un cvadru, Jase. N-o s fii nevoit s mergi la doctor în urm toriiă ă ă cincizeci de ani.

255

— Iar singurii oameni care ştiu asta despre mine sunte i tu şi Carol.ţ Ceea ce reprezint un alt motiv pentru care nu vreau s pleci. A ezitat. Deă ă ce nu faci şi tu tratamentul? Ofer - i cel pu in înc cincizeci de ani. ă ţ ţ ă

M-am gândit c aş fi putut. Dar înc cincizeci de ani ne-ar fi afundată ă prea mult în heliosfera soarelui în expansiune. Ar fi fost un gest inutil.

— Aş prefera s fiu util acum. ă— Eşti absolut hot rât s pleci? ă ăR mâiă , ar fi spus E.D. E datoria ta s ai grij de el.ă ă E.D. ar fi spus o mul ime de lucruri. ţ— Absolut. Jason şi-a încleştat mâinile de volan şi s-a uitat în jos, c tre drum, deă

parc ar fi z rit acolo ceva infinit de trist. ă ă— Bine. Atunci nu pot decât s - i urez noroc. ă ţ

În ziua plec rii mele de la Periheliu, personalul auxiliar m-a invitat într-ăuna dintre acum rar folositele s li de consiliu, pentru o petrecere de r mas-ă ăbun, şi acolo am primit acel gen de cadouri potrivite pentru o alt plecareă din mijlocul unui colectiv de munc pe cale de dispari ie: un cactus înă ţ miniatur într-un vas de teracot , o ceaşc de cafea cu numele meu pe ea,ă ă ă un ac de cravat de cositor, de forma unui caduceu. ă

În seara aceea, Jase a ap rut la uşa mea cu un dar mult maiă imprevizibil.

Era o cutie de carton legat cu un şnur. Când am deschis-o, am v zută ă c ad postea în jur de o jum tate de kilogram de hârtii dens tip rite şi şaseă ă ă ă discuri de memorie optic , neetichetate. ă

— Jase? — Informa ii medicale, a spus. Le po i considera un manual. ţ ţ— Ce fel de informa ii medicale? ţA zâmbit. — Din arhive. — Arhivele mar iene? ţA dat din cap. — Dar sunt secrete. — Da, tehnic vorbind. Îns Lomax ar decreta c şi num rul de telefonă ă ă

911 e secret, dac ar fi de p rere c îl ajut s -şi impun punctul de vedere.ă ă ă ă ă ă E posibil ca aici s existe informa ii care ar putea scoate din afaceriă ţ companii farmaceutice de talia lui Pfizer şi Eli Lily. Dar eu nu v d în asta ună motiv întemeiat de îngrijorare. Tu vezi vreunul?

— Nu, dar... — Nici nu cred c Wun ar fi dorit s fie secrete. Aşa c , din când înă ă ă

când, ofer, f r zarv , mici por iuni din arhive unor oameni în care amă ă ă ţ încredere. De fapt, nu trebuie s faci nimic, Tyler. Citeşte-o sau ignor-o sauă pune-o la p strare – orice e perfect. ă

— Grozav. Mul umesc, Jase! Un cadou a c rui posesie m-ar puteaţ ă b ga la puşc rie. ă ă

Zâmbetul lui s-a l it. ăţ— Ştiu c-o s faci cel mai potrivit lucru. ă— Indiferent care ar fi.

256

— O s -l descoperi. Am încredere în tine, Tyler. De când cuă tratamentul...

— Ce anume? — Am impresia c v d lucrurile ceva mai limpede, a spus. ă ăN-a dat explica ii şi, în final, mi-am îndesat cutia printre bagaje, ca peţ

un fel de suvenir. Am fost tentat s scriu pe ea cuvântul AMINTIRI. ă

Procesul tehnologic al replicatorilor era lent, chiar şi în compara ie cuţ terraformarea unei planete moarte. Au trecut doi ani înainte de a primi ceva asem n tor unui r spuns din partea înc rc turilor pe care leă ă ă ă ă împr ştiaser m printre planetoizii de la marginea sistemului solar. ă ă

Replicatorii afla i acolo, abia atinşi de for a gravita ional a soarelui,ţ ţ ţ ă erau totuşi ocupa i, f când ceea ce fuseser proiecta i s fac : seţ ă ă ţ ă ă reproduceau pas cu pas şi secol dup secol, urm rind instruc iunile care leă ă ţ fuseser înscrise în echivalentul superconductiv al ADN-ului. Având laă dispozi ie timp şi o provizie adecvat de ghea şi de elemente cu incluziuniţ ă ţă de carbon, aveau s telefoneze, în cele din urm , acas , îns primii sateli iă ă ă ă ţ de detec ie plasa i pe o orbit de dincolo de Membrana Turbionar auţ ţ ă ă rec zut pe P mânt f r s înregistreze vreun semnal. ă ă ă ă ă

În timpul acelor doi ani am reuşit s -mi g sesc un asociat (Herbertă ă Hakkim, un doctor cu voce blând , n scut în Bengal, care îşi încheiaseă ă stagiul de intern în anul vizitei lui Wun în Marele Canion) şi am preluat un cabinet din San Diego de la un medic generalist care se pensiona: Hakkim era sincer şi prietenos cu pacien ii, dar nu avea cu adev rat o via socialţ ă ţă ă şi p rea s prefere aceast stare de lucruri. Ieşeam rareori împreun înă ă ă ă afara orelor de serviciu şi cred c întrebarea cea mai intim pe care mi-aă ă pus-o vreodat a fost de ce in asupra mea dou telefoane celulare. ă ţ ă

(Unul din motive obişnuite, cel lalt, pentru c num rul s u era ultimulă ă ă ă num r de telefon pe care i-l d dusem Dianei. Nu fiindc ar fi sunată ă ă vreodat . Nu fiindc aş fi încercat vreodat s-o caut din nou. Dar, dac aş fiă ă ă ă renun at la num r, n-ar mai avut nici o modalitate de a-mi da de urm , ceeaţ ă ă ce continua s mi se par ... ei bine, o greşeal .) ă ă ă

Îmi pl cea munca mea şi, în general vorbind, îmi pl ceau pacien iiă ă ţ mei. Am v zut mai multe r ni de glon decât m-aş fi aşteptat vreodat , dară ă ţ ă erau anii dificili ai Turbionului, reprezentarea grafic a crimelor domestice şiă a sinuciderilor se arcuia c tre vertical . Ani în care se p rea c oricine aveaă ă ă ă sub treizeci de ani purta o uniform : a for elor armate, a G rzii Na ionale, aă ţ ă ţ Departamentului de Securitate Intern , a firmelor de securitate, chiar şi aă cercetaşilor şi a ghizilor, necesare progeniturilor unei rate a natalit ii peăţ cale de dispari ie. Ani în care Hollywoodul începuse s produc , într-un ritmţ ă ă alert, filme ultraviolente sau ultrareligioase, în care Turbionul nu era men ionat niciodat la modul explicit. Aidoma sexului şi a cuvintelor care îlţ ă descriau, Turbionul fusese exclus din „limbajul spectacolului” de Consiliul Cultural al lui Lomax şi de Comisia Federal a Comunica iilor. ă ţ

Tot în acei ani, administra ia a adoptat o mul ime de legi noi, meniteţ ţ s cenzureze arhivele mar iene. ă ţ

Dup p rerea preşedintelui şi a alia ilor s i din Congres, arhivele luiă ă ţ ă Wun con ineau cunoştin e intrinsec periculoase, care trebuiau reformulate şiţ ţ

257

p strate în siguran . Accesul liber al publicului ar fi fost totuna cu „a postaă ţă pe internet proiectul unei bombe nucleare portabile”. Chiar şi materialele antropologice erau supuse unei verific ri riguroase: în versiunea publicat ,ă ă un cvadru era definit drept „un vârstnic respectat”. F r nici o men iuneă ă ţ despre longevitatea ob inut pe cale medical . ţ ă ă

Dar cine avea nevoie de longevitatea aceea, sau cine o dorea? Cu fiecare zi, sfârşitul lumii era tot mai aproape.

Scintila iile o dovedeau, dac cineva avea nevoie de o dovad . ţ ă ă

Când au ap rut scintila iile, primele rezultate pozitive ale proiectuluiă ţ replicatorilor fuseser înregistrate deja de o jum tate de an. ă ă

Am aflat cea mai mare parte a nout ilor de la Jase, cu dou zileăţ ă înainte de a fi r spândite de mijloacele de informare în mas . Luat caă ă ă atare, vestea nu avea nimic spectaculos. Unul dintre sateli ii deţ supraveghere ai NASA/Periheliului înregistrase un semnal slab, provenit de pe un corp ceresc cunoscut din Norul Oort, aflat cu mult în afara orbitei lui Pluto – un impuls periodic necodificat, care reprezenta sunetul unei colonii ajunse în preajma punctului s u culminant, (în preajma maturit ii, amă ăţ putea spune.) Fapt care pare banal, dac nu îi lu m în considerareă ă semnifica ia: Celulele inactive ale unei biologii întrutotul inedite, create deţ mâna omului, se stabiliser pe o bucat imens de ghea pr fuit dină ă ă ţă ă ă profunzimea spa iului. Celulele acelea începuser s -şi dezvolte o formţ ă ă ă chinuitor de înceat de metabolism, prin care absorbeau c lduraă ă insuficient a soarelui îndep rtat, folosit pentru a separa câteva dintreă ă ă moleculele de ap şi carbon aflate în preajm , duplicându-se apoi cuă ă ajutorul materiilor prime rezultate.

În decursul multor ani, colonia respectiv crescuse, probabil, pân laă ă dimensiunile unui rulment.

F când o c l torie inimaginabil de lung şi ştiind exact unde s seă ă ă ă ă uite, un astronaut ar fi v zut-o ca pe o adâncitur întunecat în regolitulă ă ă stâncos/de ghea de pe planetoidul gazd . Dar colonia era, într-o micţă ă ă m sur , mai eficient decât str moşul s u unicelular. ă ă ă ă ă

Începea s se dezvolte cu mai mult repeziciune şi s genereze maiă ă ă mult c ldur . Diferen a de temperatur dintre ea şi mediul înconjur tor eraă ă ă ţ ă ă de numai o frac iune de grad Kelvin (cu excep ia momentelor când scurteleţ ţ sale explozii reproductive îşi pompau energia latent în jur), dar eraă permanent . ă

Trecuser mai multe milenii (sau luni terestre). ăSubrutinele din substratul genetic al replicatorilor, activate de

gradientul local de temperatur , modificau modul de dezvoltare a coloniei.ăCelulele începeau s se diferen ieze. Asemeni unui embrion uman,ă ţ

colonia nu producea doar mai multe celule, ci d dea naştere unor celuleă specializate, echivalente inimii, pl mânilor, bra elor şi picioarelor.ă ţ Tentaculele sale se infiltrau în materia rarefiat a planetoidului, extr gândă ă molecule bogate în carbon.

În cele din urm , r bufnirile de vapori, microscopice, dar rigurosă ă calculate, au început s încetineasc mişcarea de rota ie a obiectului gazdă ă ţ ă (cu r bdare, timp de secole), pân ce fa a coloniei a r mas întoarsă ă ţ ă ă

258

permanent c tre soare. Acum diferen ierea a început s fie într-adev ră ţ ă ă semnificativ . Colonia şi-a împins c tre exterior jonc iunile carbon/carbon şiă ă ţ carbon/siliciu, şi-a creat filamente monomoleculare care au unit aceste jonc iuni, urcând, în etape succesive, pe scara complexit ii, jonc iunile auţ ăţ ţ generat puncte fotosensibile – ochi – şi au creat capacitatea de a emite şi de a procesa microexplozii de zgomote de frecven radio. ţă

Apoi, pe m sura trecerii altor secole, colonia şi-a amplificat şi şi-aă redefinit aceste capacit i, pân când şi-a anun at prezen a cu un simpluăţ ă ţ ţ ciripit periodic, echivalentul sunetului scos de un pui de vrabie nou n scut.ă Pe care îl detectase satelitul nostru.

Canalele de ştiri au difuzat evenimentul timp de dou zile (incluzândă filme de arhiv cu Wun Ngo Wen, cu funeraliile sale, cu lansarea), apoi l-auă dat uit rii. La urma urmelor, nu era vorba decât de prima etap a misiuniiă ă pentru care fuseser proiecta i replicatorii. ă ţ

Doar atât. Lipsit de interes. Cu excep ia cazului în care îi acordai maiţ mult de treizeci de secunde de medita ie. ţ

Era o tehnologie care avea, literalmente, o via proprie. Un duh careţă sc pase din sticl odat pentru totdeauna. ă ă ă

Scintila ia a ap rut peste câteva luni. ţ ăA fost primul indiciu al unei schimb ri sau al unei perturba ii aă ţ

Membranei Turbionare – primul doar dac nu ineam cont de evenimentulă ţ care urmase dup atacul nuclear al chinezilor asupra artefactelor de la poli,ă de la începuturile Turbionului. Ambele evenimente erau vizibile din orice punct al globului. Dar, în afar de aceast asem nare, nu aveau prea multeă ă ă în comun.

Dup atacul cu rachete nucleare, Membrana Turbionar p ruse să ă ă ă bolboroseasc şi s -şi revin , generând imagini stroboscopice ale cerului înă ă ă plin schimbare, cu mai multe luni şi stele în mişcare giratorie. ă

Scintila ia era altfel. ţAm privit-o din balconul apartamentului meu din suburbii. Într-o

noapte c lduroas de septembrie. O parte dintre vecini erau deja afar cândă ă ă începuse. Acum eram cu to ii. Ne-am coco at pe terase, ca nişte grauri cuţ ţ din ii cl n nind. ţ ă ţă

Cerul era str lucitor. ăNu plin de stele, ci de fire infinitezimal de sub iri de foc auriu,ţ

împânzindu-l ca nişte fulgere reci, de la un orizont la altul. Firele se mişcau şi îşi schimbau direc ia la întâmplare, unele lic reau sau se stingeau cuţ ă des vârşire, din când în când, se iveau altele, pâlpâind. Era pe cât deă fascinat, pe atât de înfricoş tor. ă

Era un fenomen global, nu local. Pe partea luminat a planetei a fostă mai pu in vizibil, pierzându-se în lumina soarelui sau fiind mascat de vreunţ nor. În America de Nord şi de Sud, precum şi în vestul Europei, spectacolul de pe cerul întunecat a provocat izbucniri sporadice de panic . La urmaă urmelor, aşteptam sfârşitul lumii de atât de mul i ani decât se sinchisiserţ ă majoritatea oamenilor s numere. Evenimentul p rea cel pu in o uvertur aă ă ţ ă unui fapt real.

În noaptea aceea, în oraşul în care locuiam au avut loc sute de sinucideri sau de încerc ri de sinucidere, plus zeci de crime sau deă eutanasii. În întreaga lume, num rul lor a fost incalculabil mai mare. Seă

259

p rea c existau o mul ime de oameni ca Molly Seagram, oameni care auă ă ţ ales s evite des prorocita fierbere a m rilor cu câteva tablete letale de ună ă fel sau altul. Şi au avut rezerve pentru familie şi pentru prieteni. Mul i auţ optat pentru retragerea final imediat ce s-a luminat cerul. Prematur, după ă cum avea s se dovedeasc . ă ă

Spectacolul a durat opt ore. Diminea a m-a g sit la spitalul local, dândţ ă o mân de ajutor la sec ia de urgen e. Pân la prânz, am avut şapte cazuriă ţ ţ ă diferite de intoxicare cu monoxid de carbon, şapte oameni care se încuiaser înadins în garaj, cu o maşin în ralanti. Cei mai mul i au murită ă ţ înainte de a-i diagnostica, iar supravie uitorii nu erau într-o stare mult maiţ bun .ă

Oameni de altfel s n toşi, oameni pe lâng care poate trecusem înă ă ă magazine, aveau s -şi petreac restul vie ii conecta i la aparate de respirat,ă ă ţ ţ cu leziuni ireparabile ale creierului, ca victime ale unei strategii de evadare gândite de mântuial . ă

Nu era pl cut. Dar r nile de glon la cap erau şi mai cumplite. Nu le-ă ă ţam putut trata f r s m gândesc la Wun Ngo Wen, z când pe autostradaă ă ă ă ă din Florida, cu sângele picurând din ceea ce-i mai r m sese din east . ă ă ţ ă

Opt ore. Pe urm un cer din nou curat, cu soarele str lucind ca poantaă ă unei glume proaste.

Fenomenul s-a repetat peste un an şi jum tate. ă

— Ar i ca un om care şi-a pierdut credin a, mi-a spus la un momentăţ ţ dat Hakkim.

— Sau care n-a avut niciodat una, am r spuns. ă ă— Nu vorbesc despre credin a în Dumnezeu. În privin a asta, pari într-ţ ţ

adev r nevinovat. Credin a în altceva. Nu ştiu în ce. ă ţP rea criptic. Dar am în eles totul ceva mai limpede în timpulă ţ

urm toarei mele discu ii cu Jason. ă ţM-a sunat acas . (Pe celularul meu obişnuit, nu pe cel orfan pe care îlă

purtam cu mine ca pe un talisman f r noroc.) ă ă— Alo? am spus, iar el a zis: — Probabil c te ui i la asta, la televizor. ă ţ— La ce s m uit? ă ă— Deschide unul dintre canalele de ştiri. Eşti singur? R spunsul a fost da. Inten ionat. Nici o Molly Seagram care s -miă ţ ă

complice ultimele zile. Telecomanda era pe o m su , acolo unde oă ţă l sasem. Acolo unde o l sam de obicei. ă ă

Canalul de ştiri difuza o diagram multicolor , înso it de voceaă ă ţ ă monoton a unui comentator nev zut. I-am luat sonorul. ă ă

— La ce m uit, Jase? ă— O conferin de pres a JPL. Setul de date recuperate de la ultimulţă ă

receptor de pe orbit . Cu alte cuvinte, date despre replicatori. ă— Şi? — Am intrat în afaceri. I-am auzit efectiv zâmbetul. Satelitul detectase mai multe surse de emisie radio în band îngust ,ă ă

venind din afara sistemului solar.

260

Ceea ce însemna c mai mult de o colonie de replicatori ajunsese laă maturitate. Iar informa iile erau complexe, nu simple, a spus Jason. Peţ m sur ce îmb trâneau, viteza de dezvoltare a coloniilor de replicatori seă ă ă micşora, dar func iile lor deveneau mai subtile şi mai concentrate asupraţ unui scop. Nu se mai îndreptau c tre soare doar pentru a ob ine energie.ă ţ Analizau lumina stelar şi calculau orbitele planetare cu ajutorul re eleloră ţ neurale alc tuite din silicon şi fibre de carbon, comparându-le cu şabloaneleă imprimate în codul lor genetic. Nu mai pu in de dou sprezece colonii adulte,ţ ă ajunse pe deplin la maturitate, trimiseser exact datele pe care fuseseră ă proiectate s le adune, patru fluxuri de date binare, care declarau:ă

1) Acesta era sistemul planetar al unei stele cu masa 1,0;2) Sistemul con inea opt corpuri planetare mari (Pluto situându-se subţ

masa planetar detectabil ); ă ă3) Dou dintre aceste planete erau insesizabile din punct de vedereă

optic, fiind încercuite de Membrane Turbionare; 4) Coloniile raportoare de replicatori intraser în modul reproductiv,ă

emanând celule s mân nespecifice şi lansându-le c tre stelele învecinate,ă ţă ă prin intermediul exploziilor de vapori cometari.

Acelaşi mesaj fusese emis, spunea Jase, c tre coloniile locale maiă pu in maturizate, care aveau s reac ioneze evitând func iile redundante şiţ ă ţ ţ canalizându-şi energia spre un comportament pur reproductiv.

Cu alte cuvinte, infectaser m cu succes sistemul solar exterior cuă organismele cvasibiologice ale lui Wun.

Care produceau acum spori. — Asta nu ne spune nimic despre Turbion, am spus. — Sigur c nu. Nu înc . Îns aceste informa ii care se preling acum seă ă ă ţ

vor transforma rapid într-un torent. În timp, o s fim în stare s punem capă ă la cap o hart a Turbionului care va cuprinde toate sistemele solareă învecinate – poate, în final, întreaga galaxie. Din care ar trebui s putemă deduce de unde vin ipoteticii, unde au mai creat Turbioane şi ce se întâmpl , pân la urm , cu lumile Turbion, dup ce stelele lor se dilat şi seă ă ă ă ă mistuie complet.

— Totuşi, asta n-o s rezolve nimic, nu-i aşa? ăA oftat, ca şi cum l-aş fi dezam git punând o întrebare stupid . ă ă— Probabil c nu. Dar nu e de preferat s ştii, în loc s faci specula ii?ă ă ă ţ

Am putea descoperi c suntem condamna i, dar e posibil şi s afl m c ne-aă ţ ă ă ă r mas mai mult timp decât ne aşteptam. Nu uita, Tyler, lucr m, în acelaşiă ă timp, pe dou fronturi. Studiem partea de fizic teoretic a arhivelor luiă ă ă Wun. Dac ne gândim la Membrana Turbionar ca la o gaur de vierme ceă ă ă înconjoar un obiect accelerat pân la o vitez apropiat de cea a luminii... ă ă ă ă

— Dar noi nu acceler m. Nu mergem nic ieri. ă ăDoar c tre viitor, într-o goan nebun . ă ă ă— Nu, dar dac faci calculele, ob ii rezultate identice cu observa iileă ţ ţ

noastre despre Turbion. Ceea ce ne-ar putea oferi un indiciu asupra for elorţ pe care le manipuleaz ipoteticii. ă

— Totuşi, ce urm rim, Jase? ă— E prea devreme ca s spun. Îns nu cred în inutilitatea cunoaşterii. ă ă— Chiar dac suntem pe moarte? ă— Toat lumea moare. ă

261

— Vorbeam despre noi ca specie. — Asta r mâne de v zut. Indiferent ce-ar fi Turbionul, nu se poateă ă

rezuma la un soi de eutanasie global minu ios proiectat . Ipoteticii trebuieă ţ ă s ac ioneze cu un anume scop. ă ţ

Poate c era aşa. Dar mi-am dat seama c asta era credin a care mă ă ţ ă p r sise. Credin a în Marea Salvare. ă ă ţ

În toate simbolurile sale, în tot ce ar fi putut s o defineasc . Aveamă ă s ne salv m în ultimul minut, punând la punct un procedeu tehnologic.ă ă Sau: ipoteticii erau fiin e binevoitoare, care inten ionau s transformeţ ţ ă planeta într-o împ r ie a p cii. Sau: Dumnezeu avea s ne salveze sauă ăţ ă ă avea s -i salveze m car pe cei credincioşi. Sau. Sau. Sau. ă ă

Marea Salvare. Era o minciun uns cu miere. O barc de salvare deă ă ă hârtie, chiar dac ne d deam de ceasul mor ii încercând s ne ag m deă ă ţ ă ăţă ea. Genera ia mea nu fusese mutilat de Turbion. Ci de ispita şi de pre ulţ ă ţ Marii Salv ri. ă

Scintila ia a reap rut în iarna urm toare, persistând vreme deţ ă ă patruzeci şi patru de ore, dup care a disp rut din nou. Mul i au început să ă ţ ă cread c era un soi de manifestare a climatului cosmic, impredictibil , dar,ă ă ă în general vorbind, inofensiv . ă

Pesimiştii au subliniat c distan a dintre episoade se scurta, iar durataă ţ acestora era din ce în ce mai îndelungat . ă

În aprilie a ap rut o scintila ie care a durat trei zile şi a interferat cuă ţ semnalele transmisiilor prin aerostat. A provocat un alt val (mai mic) de sinucideri şi de tentative de sinucidere, oamenii intrând în panic mai pu ină ţ din cauza spectacolului de pe cer, decât din pricina deregl rii telefoanelor şiă televizoarelor.

Încetasem s mai dau aten ie ştirilor, dar anumite evenimente erauă ţ imposibil de ignorat: neaşteptata agravare a conflictelor militare din Africa de Nord şi Europa de Est, lovitura de stat dat de o sect din Zimbabwe,ă ă sinuciderile în mas din Coreea. În anul acela, reprezentan ii islamuluiă ţ apocaliptic au ob inut un procentaj extrem de mare în alegerile din Algeriaţ şi Egipt. Un cult filipinez care venera memoria lui Wun Ngo Wen, pe care îl redefiniser sub chipul unui sfânt pastoral, un Gandhi bucolic, a reuşit să ă declanşeze o grev general la Manila. ă ă

Jason a mai sunat de câteva ori. Mi-a trimis prin poşt un telefon cuă un soi de sistem de codificare încorporat, despre care a sus inut c ne puteaţ ă oferi „o protec ie destul de bun fa de vân torii de cuvinte cheie”,ţ ă ţă ă indiferent ce-ar fi însemnat.

— Sun pu in cam paranoic, am spus. ă ţ— Cred c e o paranoia util . ă ăPoate, dac voia s discut m probleme care ineau de siguran aă ă ă ţ ţ

na ional . Totuşi n-am f cut-o, cel pu in la început. În schimb, Jason m-aţ ă ă ţ întrebat despre munca mea, despre via a mea, despre muzica pe care oţ ascultam. Am în eles c încerca s între in genul de conversa ie pe care arţ ă ă ţ ă ţ fi trebuit s-o avem cu dou zeci sau treizeci de ani în urm , înainte de Periă ă heliu, dac nu chiar înainte de Turbion. Mi-a povestit c se dusese s -şiă ă ă vad mama. Carol îşi m sura în continuare timpul dup ceas şi dup sticle.ă ă ă ă

262

Nimic nu se schimbase. Insistase în privin a asta. Servitorii aveau grij s fieţ ă ă totul curat, s p streze fiecare obiect la locul lui. Casa Mare era o capsul aă ă ă timpului, mi-a povestit el, de parc totul ar fi fost sigilat ermetic în primaă noapte a Turbionului. Avea ceva bizar, fantomatic.

L-am întrebat dac Diane d dea vreodat telefon. ă ă ă— Diane a încetat s-o mai sune pe Carol dinainte de uciderea lui Wun.

Nu, nici un semn de via de la ea. ţăPe urm l-am întrebat despre proiectul replicatorilor, în ultima vremeă

nu mai ap ruse nimic în ziare. ă— Nu te obosi s cau i. JPL amân comunicarea rezultatelor. ă ţ ăI-am sim it nefericirea din voce. ţ— E chiar aşa de r u? ă— Veştile nu sunt pe de-a-ntregul proaste. Cel pu in nu pân deţ ă

curând. Replicatorii au f cut tot ce spera Wun. Lucruri uimitoare, Tyler.ă Vreau s spun, absolut uimitoare. Aş vrea s - i pot ar ta h r ile pe care le-ă ă ţ ă ă ţam generat. H r i de navigare digitale imense. Aproape dou sute de mii deă ţ ă stele, într-un halo cosmic de sute de ani lumin în diametru. În privin aă ţ evolu iei stelelor şi a planetelor, ştim mai multe decât şi-ar fi putut imaginaţ un astronom din genera ia lui E.D. ţ

— Dar nimic despre Turbion? — N-am spus asta. — Atunci, ce-a i aflat? ţ— În primul rând, nu suntem singuri. În acest volum de spa iu cosmicţ

am g sit trei planete optic invizibile, cam de dimensiunea P mântului, peă ă orbite care sunt sau au fost locuibile, dup standardele terestre. Cea maiă apropiat graviteaz în jurul stelei Ursa Major 47. Cea mai îndep rtat ... ă ă ă ă

— Nu e nevoie s -mi spui am nuntele. ă ă— Dac inem cont de vârsta stelelor implicate şi apel m la câtevaă ţ ă

ipoteze plauzibile, ipoteticii par s vin de undeva, din direc ia centruluiă ă ţ galaxiei. Mai exist şi alte indicii. Replicatorii au descoperit dou pitice albeă ă – în esen , stele care au ars, dar care, în urm cu câteva miliarde de ani,ţă ă trebuie s fi ar tat la fel ca soarele – cu planete de roc dur pe orbite peă ă ă ă care nu ar fi putut face fa dilat rii soarelui. ţă ă

— Supravie uitori ai Turbionului? ţ— Poate. — Sunt planete vii, Jase? — Nu avem cum s afl m. Dar nu au Membrane Turbionare care s leă ă ă

protejeze şi, dup standardele noastre, mediul lor stelar actual e ostil. ă— Şi asta ce înseamn ? ă— Nu ştiu. Nimeni nu ştie. Suntem de p rere c vom reuşi s facemă ă ă

mai multe compara ii semnificative pe m sur ce se extinde re eaua deţ ă ă ţ replicatori. Am ob inut o adev rat re ea neuronal , la o scar inimaginabilţ ă ă ţ ă ă de extins . Replicatorii comunic între ei întocmai ca neuronii, numai c de-ă ă ăa lungul secolelor şi a anilor lumin . E absolut superb, de o frumuse eă ţ uluitoare. O re ea mai extins decât orice altceva a construit vreodatţ ă ă omenirea. Adunând informa ii, sortându-le, stocându-le, trimi ându-le c treţ ţ ă noi...

— Atunci ce n-a func ionat? ţA vorbit l sându-mi impresia c propriul lui r spuns îl durea. ă ă ă

263

— Poate e vârsta. Totul îmb trâneşte, pân şi cele mai bine protejateă ă coduri genetice. Poate c a avut loc o evolu ie independent deă ţ ă instruc iunile noastre. Sau... ţ

— Da, dar ce s-a întâmplat, Jase? — Datele se împu ineaz . De la replicatorii cei mai îndep rta i deţ ă ă ţ

P mânt primim informa ii fragmentate şi contradictorii. Asta ar puteaă ţ însemna o mul ime de lucruri. Dac sunt pe moarte, ar putea reflectaţ ă apari ia unor fisuri în codul genetic. Dar şi unele dintre releele create cuţ mult vreme în urm în nodurile re elei au început s se închid . ă ă ţ ă ă

— Ceva le-a luat în colimator? — E o presupunere prea hazardat . Uite o alt explica ie. Când amă ă ţ

lansat obiectele astea în Norul Oort, am creat un sistem ecologic interstelar simplu – ghea , praf şi via artificial . Dar dac nu am fost primii? Dacţă ţă ă ă ă acest sistem ecologic nu e atât de simplu?

— Vrei s spui c e posibil s mai existe şi al i replicatori? ă ă ă ţ— S-ar putea. Dac e aşa, între cele dou tipuri exist o lupt , pentruă ă ă ă

resurse. Poate se folosesc drept resurse unii pe al ii. Ne-am închipuit c neţ ă trimitem instrumentele într-un pustiu steril. Dar e posibil s existe speciiă concurente, poate chiar pr d tori. ă ă

— Jason... crezi c sunt mânca i de ceva? ă ţ— E posibil.

Scintila ia a reap rut în iunie şi a durat aproape patruzeci şi opt deţ ă ore.

În august, cincizeci şi şase de ore de scintila ie, plus problemeţ intermitente ale telecomunica iilor. ţ

La sfârşit de septembrie, când a ap rut din nou, nimeni n-a fostă surprins. Mi-am petrecut cea mai mare parte a serii cu jaluzelele trase, ignorând cerul şi urm rind un film pe care-l desc rcasem cu o s pt mână ă ă ă ă înainte. Un film vechi, pre-Turbion. L-am urm rit nu de dragul intrigii, ciă pentru fe ele şi chipurile omeneşti, aşa cum fuseser demult, când nu îşiţ ă petreceau vie ile temându-se de viitor. Oameni care vorbeau uneori despreţ lun şi despre stele, f r ironie şi f r nostalgie. ă ă ă ă ă

Atunci a sunat telefonul. Nu telefonul meu personal, nici cel codificat, pe care mi-l trimisese

Jase. Am recunoscut cea de-a treia sonerie instantaneu, deşi nu o mai auzisem de ani de zile. Un sunet perceptibil, dar estompat, fiindc l sasemă ă telefonul în buzunarul unei haine din dulapul de pe hol.

A sunat de dou ori înainte de a-l scoate pe bâjbâite şi de a spune: ă— Alo? Aşteptându-m s fie o greşeal . Aşteptând vocea Dianei. Aşteptând-ă ă ă

o şi temându-m de ea. ăDar din cel lalt cap t al conexiunii venea vocea unui b rbat. Vocea luiă ă ă

Simon, pe care am recunoscut-o mai greu decât m aşteptam. ă— Tyler? Tyler Dupree? Tu eşti? Primisem destule telefoane de urgen ca s recunosc neliniştea dinţă ă

vocea lui. — Eu sunt, Simon, am spus. Ce s-a-ntâmplat?

264

— N-ar trebui s - i vorbesc despre asta. Dar nu ştiu pe cine altcinevaă ţ s sun. Nu cunosc nici un doctor de-aici. Şi ea e atât de bolnav . Se simteă ă atât de r u, Tyler! Nu cred c se mai face bine. Cred c are nevoie de... ă ă ă

Apoi scintila ia ne-a întrerupt şi n-am mai auzit altceva decât parazi i. ţ ţ

ANNO DOMINI 4 x 109

În urma Dianei au intrat En, dou duzini dintre verii lui şi un num ră ă egal de str ini, având cu to ii drept destina ie lumea nou . Jala i-a condusă ţ ţ ă în untru, apoi a închis uşa glisant , de tabl ondulat de o el a depozitului.ă ă ă ă ţ Lumina a p lit. Diane m-a înconjurat cu bra ul şi am condus-o în spa iulă ţ ţ relativ curat de sub una dintre l mpile cu halogen din partea superioar aă ă peretelui. Ibu Ina a desf şurat un sac gol de iut pe care s-o întindem. ă ă

— Zgomotul, a spus Ina. Diane a închis ochii imediat ce a ajuns în pozi ie orizontal , lucid , darţ ă ă

evident extenuat . I-am desf cut nasturii bluzei şi m-am apucat s i-oă ă ă desprind cu delicate e de pe ran . ţ ă

— Trusa mea medical ... am cerut. ă— Da, imediat. Ina l-a chemat pe Ed şi l-a trimis la etaj, s aduc ambele gen i, pe aă ă ţ

mea şi pe a ei.

265

— Zgomotul... Diane a tres rit de durere, când am început s dezlipesc materialulă ă

bo it de pe pojghi a de sânge a r nii, dar nu voiam s -i dau nici unţ ţ ă ă medicament înainte de a vedea cât de extins era plaga. ă

— Care zgomot? — Exact! a spus Ina. La ora asta a dimine ii, pe docuri ar trebui s fieţ ă

foarte mult g l gie. Dar e linişte. Nu se aude nici un sunet. ă ă ăMi-am ridicat capul. Avea dreptate. Nici un zgomot, cu excep iaţ

discu iilor pline de încordare ale s tenilor minang şi a r p itului îndep rtatţ ă ă ă ă al ploii pe acoperişul înalt de tabl . ă

Dar n-aveam timp s -mi fac griji. ă— Întreab -l pe Jala. Afl ce se-ntâmpl . ă ă ăPe urm m-am întors c tre Diane. ă ă— E superficial , a spus Diane. A tras aerul adânc în pl mâni.ă ă

Strângea din ochi ca s -şi st pâneasc durerea. Cred c e superficial . ă ă ă ă ă— Pare o ran de glon . ă ţ— Da. Reformatorii au g sit casa conspirativ a lui Jala din Padang.ă ă

Din fericire, noi tocmai plecam. Au ! Avea dreptate. Rana în sine era superficial , deşi avea nevoie de oă

sutur . Glon ul trecuse prin esutul adipos, chiar pe deasupra pelvisului. Dară ţ ţ impactul o învine ise puternic în zona în care pielea nu era sfâşiat şi mţ ă ă temeam c lovitura putea s-o fi afectat în profunzime, c şocul ar fi putută ă rupe ceva în interior.

Dar ea a spus c nu avea sânge în urin şi, inând cont deă ă ţ circumstan e, tensiunea şi pulsul ei aveau valori rezonabile. ţ

— Vreau s - i dau ceva împotriva durerii şi trebuie s coasem. ă ţ ă— Coase-o, dac e necesar, dar nu vreau nici un medicament. Trebuieă

s plec m. ă ă— Nu cred c vrei s te cos f r anestezie. ă ă ă ă— Atunci s fie ceva local. ă— Nu suntem la spital. N-am nimic cu ac iune local . ţ ă— Atunci coase-o pur şi simplu, Tyler. Pot suporta durerea. Da, dar eu puteam? Mi-am privit mâinile. Curate – toaleta din depozit

avea ap curent , iar Ina m ajutase s -mi pun mânuşi de latex înainte de aă ă ă ă m ocupa de Diane. Curate şi pricepute. Dar nu ferme. ă

Munca mea nu m scârbise niciodat . Pân şi în studen ie, chiar şiă ă ă ţ atunci când f ceam disec ii, fusesem întotdeauna în stare s rup bucla deă ţ ă comp timire care ne face s sim im durerea altora ca şi cum ar fi a noastr .ă ă ţ ă S pretind c artera sfâşiat ce f cea obiectul aten iei mele nu avea nici oă ă ă ă ţ leg tur cu o fiin uman vie. S pretind şi s cred cu adev rat pe toată ă ţă ă ă ă ă ă durata celor câteva minute necesare.

Dar acum mâna îmi tremura, iar ideea de a trece un ac prin acele buze de carne însângerat mi se p rea brutal , de o cruzime imoral . ă ă ă ă

Diane m-a prins de încheietura mâinii, s -mi opreasc tremurul. ă ă— ine de natura unui cvadru, a spus. Ţ— Poftim? — Ai impresia c glon ul nu a trecut prin mine, ci prin tine, nu-i aşa?ă ţ

Am încuviin at dând din cap, uluit. ţ

266

— ine de natura unui cvadru. Cred c are menirea de a ne face maiŢ ă buni. Totuşi, tu eşti doctor. Trebuie s treci peste asta. ă

— Dac pot. O s las cus tura în seama Inei. ă ă ăDar am reuşit. Am reuşit, într-un fel sau altul.

Dup discu ia cu Jala, Ina s-a întors. ă ţ— Ast zi trebuia s aib loc o ac iune grevist , a spus. Poli ia şiă ă ă ţ ă ţ

reformatorii sunt la por i şi inten ioneaz s preia controlul portului. Seţ ţ ă ă anticipeaz un conflict. S-a uitat la Diane. Cum te sim i, draga mea? ă ţ

— Pe mâini bune, a şoptit Diane. Vocea îi era hârâit . ăIna mi-a inspectat opera. — Competen , s-a pronun at apoi. ţă ţ— Mul umesc! ţ— inând cont de circumstan e. Dar asculta i-m , asculta i-m .Ţ ţ ţ ă ţ ă

Trebuie s plec m de urgen . În clipa asta, singurul lucru care ne desparteă ă ţă de închisoare e o revolt muncitoreasc . Trebuie s ne îmbarc m imediată ă ă ă pe Capetown Maru.

— Ne caut poli ia? ă ţ— Cred c nu pe voi, în mod deosebit. Jakarta şi americanii au încheiată

un soi de în elegere, pentru interzicerea afacerilor legate de emigrare.ţ Docurile sunt perchezi ionate, aici şi în alte p r i, cât se poate de în v zulţ ă ţ ă lumii, cu scopul de a impresiona consulatul american. Bineîn eles c n-o sţ ă ă dureze. Afacerea asta aduce bani în prea multe mâini pentru a fi desfiin atţ ă cu adev rat. Dar, pentru crearea unui efect cosmetic, nimic nu e mai indicată decât nişte poli işti în uniform târând oameni afar din calele cargourilor. ţ ă ă

— Au venit la casa conspirativ a lui Jala, a spus Diane. ă— Da, sunt conştien i de prezen a ta şi a doctorului Dupree şi pentruţ ţ

ei ar fi ideal s v ia în custodie, dar nu sta e scopul cordoanelor de poli ieă ă ă ţ de la por i. Navele înc mai p r sesc portul, dar n-o s mai dureze preaţ ă ă ă ă mult. În Teluk Bayur, mişcarea sindical e puternic . Au de gând s lupte. ă ă ă

Din uş , Jala a strigat ceva, nişte cuvinte pe care nu le-am în eles. ă ţ— Trebuie s plec m. ă ă— Ajut -m s improvizez o targ pentru Diane. ă ă ă ăEa s-a str duit s se salte în capul oaselor. ă ă— Pot s merg. ă— Nu, a spus Ina. Cred c , în privin a asta, Tyler are dreptate.ă ţ

Încearc s nu te mişti. ă ăAm îndoit mai multe leg turi de iut tighelit , f când un soi de hamac.ă ă ă ă

Eu l-am luat de un cap t, iar Ina l-a chemat pe unul dintre cei mai voiniciă b rba i minang s apuce de cel lalt. ă ţ ă ă

— Gr bi i-v ! a strigat Jala, îndemnându-ne cu o fluturare a mâinii să ţ ă ă ieşim în ploaie.

Anotimpul musonic. Era o ploaie musonic ? Diminea a sem na cu ună ţ ă amurg. Norii, ca nişte rulouri de lân îmbibate cu ap , se adunau deasupraă ă luciului cenuşiu al portului Teluk Bayur, retezând turnurile şi antenele radar

267

ale petrolierelor cu coca dubl . Aerul era fierbinte şi avea un miros greu.ă Ploaia ne-a udat pân la piele înc de când o urcam pe Diane în maşina careă ă ne aştepta. Jala preg tise un mic convoi pentru grupul lui de emigran i: treiă ţ automobile şi dou remorci descoperite, cu ro i de cauciuc rezistent deă ţ camion.

Capetown Maru era ancorat la cap tul unui dig înalt de beton, la vreoă jum tate de kilometru dep rtare. O mul ime dens de docheri se adunase înă ă ţ ă fa a por ilor, înşirându-se de-a lungul cheiului din partea opus , pe lângţ ţ ă ă şirurile de depozite, de magazii şi de cisterne pântecoase de combustibil, vopsite în roşu şi alb. Sub r p itul ploii, se auzea un glas strigând într-oă ă portavoce. Apoi un zgomot care ar fi putut sau nu s fie al unor împuşc turi.ă ă

— Urc , a spus Jala, zorindu-m s m instalez pe bancheta din spateă ă ă ă a maşinii în care Diane se îndoise deasupra r nii, ca şi cum s-ar ruga.ă Repede, repede!

El s-a aşezat la volan. Am aruncat o ultim privire c tre mul imea ascuns de rafalele ploii.ă ă ţ ă

Ceva de dimensiunile unei mingi de fotbal s-a în l at în aer, cu multă ţ deasupra gloatei, l sând în urm spirale de fum alb. O grenad cu gază ă ă lacrimogen.

Maşina a pornit cu o smucitur . ă

— Nu e doar poli ia, a spus Jala, în timp ce înaintam de-a lungulţ digului. Ei n-ar fi atât de proşti. Sunt noii reformatori. B t uşi de pe str zileă ă ă mahalalelor din Jakarta angaja i şi îmbr ca i în uniformele guvernului. ţ ă ţ

Uniforme şi arme. Şi tot mai mult gaz lacrimogen, în nori învârteji i,ţ conturându-se neclar dincolo de v lul ploii. Marginile mul imii au început să ţ ă se destrame. S-a auzit un bubuit îndep rtat şi o minge de fl c ri s-a ridicată ă ă la o în l ime de câ iva metri. ă ţ ţ

Jala a v zut-o în oglinda retrovizoare. ă— Doamne Sfinte! Ce idio enie! Cineva trebuie s fi dat foc unui butoiţ ă

cu petrol. Docurile... În timp ce ne continuam drumul pe dig, urletul sirenelor s-a în l ată ţ

deasupra apei. Mul imea intrase acum cu adev rat în panic . Am reuşitţ ă ă pentru prima dat s v d un şir de poli işti împingându-se prin poarta deă ă ă ţ acces în port. Cei din avangard aveau armament greu şi purtau m ştiă ă negre.

Dintr-un garaj a ieşit o maşin de pompieri care a pornit spre poart ,ă ă cu sirena şuierând.

Am urcat o serie de rampe şi ne-am oprit în locul unde digul se ridica pân la în l imea pun ii principale de pe ă ă ţ ţ Capetown Maru. Nava era un vechi cargobot înregistrat de convenien sub pavilion str in, vopsit în alb şiţă ă portocaliu-ruginiu. Între puntea principal şi doc fusese plasat o pasarelă ă ă scurt de o el, pe care alergau deja primii minang. ă ţ

Jala a s rit din maşin . In momentul când Diane era pe chei, înă ă picioare, sprijinindu-se de mine cu toat greutatea, targa de iut fiindă ă abandonat , el purta deja o discu ie aprins , în contradictoriu, cu un b rbată ţ ă ă aflat în capul pasarelei, dac nu era c pitanul navei sau pilotul, atunciă ă

268

trebuie s fi fost cineva înzestrat cu o autoritate similar , un b rbat scund,ă ă ă cu un turban sikh şi cu f lcile încleştate cu îndârjire. ă

— În elegerea s-a f cut cu luni în urm , spunea Jala. ţ ă ă— ...dar vremea asta... — ...pentru orice vreme... — ...dar f r aprobarea autorit ilor portuare... ă ă ăţ— ...da, dar nu exist nici o autoritate portuar ...priveşte! ă ăGestul lui Jala se voia retoric. Dar îşi flutura mâna c tre rezervoareleă

cu combustibil şi cu gaz de lâng poarta principal când unul dintre ele aă ă explodat.

N-am v zut explozia. Şocul m-a lipit de beton şi i-am sim it c ldura înă ţ ă ceaf . Zgomotul a fost monstruos, dar a venit ca un post-scriptum. Cuă r sunetul în urechi, m-am r sucit, întorcându-m pe spate, imediat ce amă ă ă putut. Combustibilul, mi-am spus.

Sau orice altceva era p strat acolo. Benzen. Kerosen. ăUlei combustibil, poate chiar ulei brut de palmier. Focul trebuie s se fi întins sau poli iştii neinstrui i tr seser într-oă ţ ţ ă ă

direc ie nechibzuit aleas . Mi-am întors capul în c utarea Dianei şi amţ ă ă descoperit-o al turi de mine, mai degrab nedumerit decât speriat . ă ă ă ă Nu aud ploaia, mi-a trecut prin minte. Dar un alt sunet, mult mai însp imânt tor, se auzea limpede: şuierul sf râm turilor în c dere. Buc iă ă ă ă ă ăţ de metal, unele arzând. Şuierând în timp ce se loveau de betonul digului sau de puntea de o el a lui ţ Capetown Maru.

— Capetele jos, ipa Jala, cu vocea diluat , în buşit . Capetele jos,ţ ă ă ă toat lumea capul jos! ă

Am încercat s acop r trupul Dianei cu al meu. ă ăMetalul arzând a c zut în jurul nostru ca grindina sau a r p it în apaă ă ă

întunecat de dincolo de nav vreme de câteva secunde interminabile. Peă ă urm s-a oprit pur şi simplu. Nu mai c dea nimic, doar ploaia, dulce caă ă şoapta unor talgere atinse în treac t. ă

Ne-am ridicat. Jala împingea deja oamenii de-a lungul pasarelei, aruncând priviri speriate peste um r, în direc ia focului. ă ţ

— S-ar putea s nu fie ultima explozie! Urca i la bord, haide i, haide i!ă ţ ţ ţÎi conducea pe s teni pe lâng echipajul de pe ă ă Capetown, care stingea

focurile de pe punte şi mola parâmele. Fumul se r sfira în urma noastr , ascunzând violen a de pe rm. Amă ă ţ ţă

ajutat-o pe Diane s urce la bord. Durerea o f cea s se crispeze la fiecareă ă ă pas şi rana începuse s -i sângereze, p tându-i bandajele. ă ă

Eram ultimii pe pasarel . În spatele nostru, doi marinari începuser să ă ă demonteze structura de aluminiu, cu mâinile pe vinci şi cu ochii int laţ ă stâlpul de foc de pe cer.

Motoarele lui Capetown Maru au hârâit sub punte. Jala m-a v zut şi aă venit s-o sprijine pe Diane de cel lalt bra . I-a remarcat prezen a. ă ţ ţ

— Suntem în siguran ? l-a întrebat. ţă— Nu înainte de a p r si portul. ă ăÎntinderea de un verde cenuşiu a apei r suna de claxoane şi fluiere.ă

Toate navele preg tite de plecare se îndreptau c tre larg. Jala s-a uitată ă înapoi, spre chei, şi a înlemnit.

— Bagajele tale, a spus.

269

Fuseser într-una dintre cele dou remorci. Dou valize uzate, plineă ă ă cu hârtii, cu medicamente şi cu memorii digitale. Stând acolo, abandonate.

— Întinde i din nou pasarela, le-a ordonat Jala marinarilor. ţL-au privit chiorâş, nesiguri în privin a autorit ii sale. Ofi erul secundţ ăţ ţ

plecase spre puntea de comand . Jala şi-a umflat pieptul şi a spus ceva, cuă vehemen , într-o limb pe care n-am recunoscut-o. ţă ă

Marinarii au ridicat din umeri şi au desf şurat pasarela extensibilă ă c tre dig. ă

Motoarele navei au scos o not mai profund . ă ăAm alergat pe pasarel , cu aluminiul ondulat r sunându-mi subă ă

picioare. Am înh at valizele. Am aruncat o ultim privire înapoi. În parteaăţ ă dinspre rm a digului, un detaşament de vreo duzin de noi reformatoriţă ă începea s alerge spre ă Capetown Maru.

— Mola i parâmele! a strigat Jala, de parc el ar fi fost proprietarulţ ă navei, mola i, repede, repede! ţ

Eşafodajul a început s se retrag . Mi-am aruncat bagajele la bord şiă ă m-am repezit dup ele. ă

Am ajuns pe nav înainte de a se pune în mişcare. ăPe urm a explodat un alt rezervor de combutibil, iar şocul ne-a trântită

pe to i pe punte. ţ

ÎN MIJLOCUL VISELOR

Înfrunt rile nocturne dintre tâlharii de drumul mare şi poli ia rutieră ţ ă din California f ceau ca, mare parte a timpului, c l toriile s fie dificile.ă ă ă ă Scintila ia înr ut ea lucrurile. În timpul unui asemenea episod, oriceţ ă ăţ deplasare care nu era strict necesar era descurajat în mod oficial, dară ă asta nu-i oprea pe oameni s încerce s ajung la rude şi la prieteni sau,ă ă ă uneori, s se urce pur şi simplu în maşin şi s conduc pân li se terminaă ă ă ă ă benzina sau nu mai aveau timp s ajung undeva. Am împachetat în grab ,ă ă ă în dou valize, tot ce nu voiam s las în urm , inclusiv înregistr rile deă ă ă ă arhiv pe care mi le d duse Jase. ă ă

În noaptea aceea, Alvarado Freeway era plin de blocaje de trafic şiă nici pe I-8 nu se înainta cu mult mai repede. Am avut o gr mad de timp înă ă care s reflectez la absurditatea ac iunii pe care încercam s-o întreprind. ă ţ

Încercam s-o salvez pe so ia altui b rbat, o femeie la care inusemţ ă ţ cândva mai mult decât era bine pentru mine. Când închideam ochii şi încercam s mi-o imaginez pe Diane Lawton, nu g seam nici o imagineă ă coerent , doar un montaj difuz de mişc ri şi de gesturi. Diane dându-şiă ă p rul pe spate cu o mân şi sprijinindu-se de blana Sfântului Augustin,ă ă c elul ei. Diane aducându-i fratelui ei, pe furiş, un dispozitiv de conectareăţ la internet, în magazia de unelte, unde maşina de tuns iarba z cea,ă

270

demontat , pe podea. Diane pe peticul de umbr a unei s lcii, citind poezieă ă ă victorian şi zâmbind, îmboldit de ceva din text, ceva ce eu nu în elegeam:ă ă ţ Vara se coace în oricare ceas sau Iar bietul copilaş habar nu are...

Diane, ale c rei priviri şi gesturi subtile sugeraser întotdeauna c mă ă ă ă iubea, cel pu in pe moment, dar care fusese întotdeauna re inut de for eţ ţ ă ţ pe care nu le în elegeam: tat l ei, Jason, Turbionul. M gândeam cţ ă ă ă Turbionul fusese cel care ne limitase şi ne separase, ne încuiase în camere al turate, dar f r uşi. ă ă ă

Trecusem de El Centro, când la radio s-a raportat o activitate „semnificativ ” a poli iei la vest de Yuma, iar traficul a fost întrerupt pe oă ţ distan de aproape cinci kilometri de la grani a statului. M-am hot rât sţă ţ ă ă nu risc o întârziere aşa c am luat-o pe un drum local de leg tur , pe hartă ă ă ă ar ta promi tor, prin deşertul pustiu din nord, ceea ce ar fi însemnat să ţă ă intru pe autostrada 10 în zona unde traversa grani a, în apropiere de Blythe.ţ

Şoseaua era mai pu in aglomerat , dar totuşi plin . Scintila ia f ceaţ ă ă ţ ă ca lumea s par întoars pe dos, mai str lucitoare deasupra decâtă ă ă ă dedesubt.

Din când în când, o vân mai groas de lumin se contorsiona de laă ă ă orizontul nordic spre cel sudic, de parc Membrana Turbionar s-ar fiă ă sfâşiat, l sând fragmente din universul gr bit s p trund arzând în untru. ă ă ă ă ă ă

M-am gândit la telefonul din buzunar, telefonul Dianei, al c rui num ră ă îl formase Simon. Nu puteam s sun: nu aveam un num r al Dianei, iar celă ă al ranch-ului, dac se aflau în continuare la ranch, nu era în cartea deă telefon. Îmi doream s sune din nou. ă

Doream şi m temeam. ăTraficul s-a înr ut it din nou când am ajuns în apropierea autostr ziiă ăţ ă

statale, lâng Palo Verde. Trecuse de miezul nop ii şi mergeam, în cel maiă ţ bun caz, cu cincizeci de kilometri pe or . M-am gândit s dorm. ă ă

Aveam nevoie de somn. Am hot rât c ar fi fost mai bine s dorm, să ă ă ă renun la c l torie pe durata nop ii şi s -i las traficului timp s seţ ă ă ţ ă ă limpezeasc . Dar nu voiam s dorm în maşin . Singurele maşini oprite peă ă ă care le v zusem erau abandonate şi jefuite, cu portbagajele c scate caă ă gurile unor fe e uluite. ţ

La sud de un or şel numit Ripley, am observat un indicator abia vizibilă la lumina farurilor, decolorat de soare şi biciuit de nisip, pe care scria POPAS, şi un drum cu dou benzi, prost pavat, desprinzându-se dină autostrad . Am virat. Cinci minute mai târziu, eram în fa a por ilor unuiă ţ ţ complex care fusese sau era un motel, cu camere înşiruite pe dou nivele,ă sub form de potcoav , în jurul unei piscine care, sub lumina ceruluiă ă scânteietor, p rea lipsit de ap . ă ă ă

Am oprit maşina şi am ap sat pe sonerie. ăPoarta era manevrat prin telecomand , fiind de tipul celor pe care leă ă

po i face s gliseze de la un panou aflat la o distan sigur , şi era echipatţ ă ţă ă ă cu o camer de luat vederi de m rimea unei palme, plasat pe un stâlpă ă ă înalt. Camera s-a r sucit s m examineze, în timp ce un difuzor aflat laă ă ă nivelul geamului maşinii a pârâit, prinzând via . Am reuşit s aud câtevaţă ă m suri dintr-o melodie, venind de undeva din bunc rul motelului sau dină ă hol. Nu era o muzic programat ca r spuns, doar ceva care cânta în fundal.ă ă ă Pe urm o voce. R stit , mecanic , ostil . ă ă ă ă ă

271

— Nu primim oaspe i în seara asta. ţPeste câteva clipe, am întins mâna şi am ap sat din nou soneria. ăVocea a revenit. — Ce anume n-ai priceput? — Pot pl ti cu bani ghea , dac asta schimb lucrurile. Nu mă ţă ă ă ă

tocmesc la pre . ţ— Nu vindem. Îmi pare r u, amice. ă— OK, aşteapt ... uite, pot dormi în maşin , dar se poate s-o tragă ă

în untru, ca s am parte de o oarecare protec ie? Aş putea s parchez înă ă ţ ă spatele cl dirii, unde nu pot fi v zut de pe drum? O pauz mai lung . Amă ă ă ă ascultat o trompet , inând isonul unei tobe. Cântecul îmi era sâcâitor deă ţ cunoscut.

— Îmi pare r u. Nu în seara asta. Te rog, vezi- i de drum! ă ţDin nou linişte. Au trecut mai multe minute. În mica oaz cu palmieriă

şi pietriş m runt din fa a motelului cânta un greier. Am ap sat din nouă ţ ă soneria.

Proprietarul mi-a r spuns prompt. ă— Trebuie s - i spun c aici avem arme şi suntem cam irita i. Ar fi maiă ţ ă ţ

bine s-o iei din loc! — Harlem Air Shaft, am spus. — Poftim? — Cântecul pe care-l ascul i. Ellington, corect? ţ Harlem Air Shaft. Sună

ca forma ia lui din anii cincizeci. ţO alt pauz îndelungat , cu toate c difuzorul r m sese deschis.ă ă ă ă ă ă

Eram aproape sigur c aveam dreptate, cu toate c nu mai ascultasem niciă ă o melodie de-a lui Duke Ellington de ani de zile.

Pe urm muzica s-a oprit, firul ei firav întrerupându-se în mijlocul uneiă m suri. ă

— Mai e cineva cu tine în maşin ? ăAm l sat geamul în jos şi am aprins lumina de deasupra capului.ă

Camera a panoramat, apoi s-a r sucit din nou c tre mine. ă ă— Bine, a zis vocea. OK. Spune-mi cine cânt la trompet în melodiaă ă

aia şi deschid poarta. Trompet ? Când m gândeam la forma ia lui Duke Elligton de laă ă ţ

mijlocul anilor cincizeci, m duceam cu gândul la Paul Gonsalvez, dar elă cânta la saxofon. Existaser mai mul i trompetişti. Cat Anderson? Willieă ţ Cook? Trecuse prea mult timp..

— Ray Nance, am spus. — Nu. Clark Terry. Dar cred c po i s intri, oricum. ă ţ ă

Proprietarul a venit s m întâmpine, când am parcat în fa a holuluiă ă ţ de la recep ie. Era un b rbat înalt, probabil de patruzeci de ani, în blugi şiţ ă într-o c maş lejer , ecosez. M-a inspectat cu aten ie. ă ă ă ţ

— Nu mi-o lua în nume de r u, dar, când s-a întâmplat prima dată ă asta...

A ar tat spre cer, la scintila iile sub care pielea lui p rea galben , iară ţ ă ă pere ii acoperi i cu stuc c p tau o tent de un ocru boln vicios. ţ ţ ă ă ă ă

272

— Ei, când au închis grani a la Blythe, am avut oameni care s-au b tutţ ă pentru camere. Adic s-au b tut efectiv. Doi tipi m-au amenin at cu arma,ă ă ţ exact de acolo, de unde stai. Iar repara iile m-au costat de dou ori maiţ ă mult decât am câştigat în noaptea aia. Oameni bând în camere, borând şi stricând lucrurile, în susul drumului, pe 10, a fost şi mai r u. Recep ionerulă ţ de noapte de la Days Inn, de pe drumul spre Ehrenberg, a fost înjunghiat şi a murit. Atunci am instalat gardul de siguran , imediat dup . Acum, înţă ă momentul în care începe scintila ia, sting panoul la pe care scrie CAMEREţ ă LIBERE şi încui pân se termin totul. ă ă

— Şi-l ascul i pe Duke. ţA zâmbit. Am intrat ca s m poat înregistra. ă ă ă— Duke, Pops, poate Diz. Miles, dac am dispozi ia necesar . ă ţ ăIntimitatea dintre adev ratul fan şi idolii lui mor i, acea intimitate careă ţ

îi permite s le spun pe numele de botez. ă ă— Nimic de dup 1965. ăLumina din hol era sumbr şi înc perea era mochetat în scopă ă ă

decorativ, redând motive vechi din vest, iar printr-o uş care r spundea înă ă sanctuarul intim al proprietarului, se p rea c locuia acolo, continua s seă ă ă preling muzica. A studiat cartea de credit pe care i-am înmânat-o. ă

— Doctor Dupree, a spus, întinzându-mi mâna. Eu sunt Allen Fulton. Te îndrep i spre Arizona? ţ

I-am spus c fusesem nevoit s ies de pe autostrad înainte deă ă ă grani . ţă

— Nu sunt sigur c-o s te descurci mai bine pe 10. ăÎn nop i ca asta, se pare c toat lumea din Los Angeles vrea s seţ ă ă ă

mute în Est. Ca şi cum scintila ia ar fi un soi de cutremur sau de val mareic. ţ— O s m -ntorc în curând pe şosea. ă ăMi-a întins o cheie. — Dormi pu in. Asta e întotdeauna un sfat bun. ţ— Cardul e OK? Dac vrei bani lichizi... ă— Cardul e la fel de bun ca banii, atâta vreme cât nu vine sfârşitul

lumii. Iar dac vine, presupun c n-o s am timp s regret. ă ă ă ăA râs. Eu am încercat s zâmbesc. ăZece minute mai târziu eram întins, pe de-a-ntregul îmbr cat, peă

patul tare dintr-o camer ce mirosea a un potpuriu de substan e antisepticeă ţ şi a aer condi ionat prea umed, întrebându-m dac n-ar fi trebuit s r mânţ ă ă ă ă pe şosea. Am pus telefonul pe noptier , am închis ochii şi am adormită imediat.

M-am trezit peste mai pu in de o or , alertat f r s ştiu de ce. M-amţ ă ă ă ă ridicat în capul oaselor şi am trecut în revist camera, cartografiind formeleă cenuşii sau negre şi confruntându-le cu cele din memorie, în cele din urm ,ă aten ia mi s-a oprit asupra dreptunghiului palid al ferestrei, pe a c ruiţ ă perdea galben pulsa lumina când sosisem. ă

Scintila ia se oprise. ţAr fi trebuit s -mi fie mai uşor s adorm în întunericul acela blând, dară ă

ştiam, aşa cum se ştiu astfel de lucruri, c somnul devenise o imposibilitate.ă

273

Îl închisesem într-un arc, pentru scurt vreme, dar acum s rise gardul şi nuţ ă ă avea nici un rost s pretind altceva. ă

Mi-am f cut cafea în micul filtru pus la dispozi ie şi am b ut o ceaşc .ă ţ ă ă Peste o jum tate de or , m-am uitat din nou la ceas. Mai erau cincisprezeceă ă minute pân la dou . Toiul nop ii. T râmul obiectivit ii pierdute. ă ă ţ ă ăţ

Aş fi putut s fac un duş şi s m -ntorc pe drum. ă ă ăM-am îmbr cat şi am str b tut holul t cut, betonat, îndreptându-mă ă ă ă ă

c tre recep ie şi preg tindu-m s las cheia s cad printr-un orificiu pentruă ţ ă ă ă ă ă coresponden ; dar Fulton, proprietarul, era înc treaz, cu luminaţă ă televizorului oscilând în camera din spate a apartamentului lui. A scos capul afar când m-a auzit z ng nind la uş . ă ă ă ă

Ar ta ciudat. Pu in cam beat, poate pu in drogat. M-a privit chiorâşă ţ ţ înainte a de m recunoaşte. ă

— Doctore Dupree. — Îmi cer scuze, te deranjez din nou. Trebuie s pornesc din nou laă

drum. Îns î i mul umesc pentru ospitalitate. ă ţ ţ— Nu e nevoie s -mi dai explica ii. Î i urez noroc. Sper s ajungiă ţ ţ ă

undeva pân în zori. ă— Sper. — Eu unul v d totul la televizor. ă— Da? Dintr-odat , nu mai eram sigur despre ce anume vorbea. ă— Cu sonorul închis. Nu vreau s-o trezesc pe Jody. i-am vorbit despreŢ

Jody? Fiica mea. Are zece ani. Mama ei st în La Jolla, cu un reparator deă mobil . Jody îşi petrece verile cu mine. Aici, în deşert, ce soart , eh? ă ă

— Da, p i... ă— Dar nu vreau s-o trezesc. A p rut s devin brusc melancolic. ă ă ă— Oare fac r u? Fiindc o las s doarm tocmai acum? Sau atât deă ă ă ă

mult cât poate? Sau poate ar trebui s-o trezesc. Dac m gândesc bine, nuă ă le-a v zut niciodat . Zece ani. Nu le-a v zut niciodat . Cred c e ultima eiă ă ă ă ă şans . ă

— Îmi pare r u, nu sunt sigur c în eleg... ă ă ţ— Totuşi, acum arat altfel. Nu mai sunt aşa cum mi le amintesc. Nuă

sunt eu vreun soi de expert...dar, pe vremuri, dac î i petreceai destul deă ţ multe nop i aici, afar , ajungeai, într-un fel, s te familiarizezi cu ele. ţ ă ă

— Cu ce s te familiarizezi? A strâns din ochi. ă— Cu stelele.

Am mers afar , lâng piscina goal , şi ne-am uitat la cer. ă ă ăPiscina nu mai fusese umplut de foarte mult vreme. Praful şi nisipulă ă

se aşternuser pe fund, formând dune, iar cineva împodobise pere ii cuă ţ grafitti purpuriu din litere buclate. Vântul z ng nea o plac de o el (NUă ă ă ţ AVEM SALVAMAR) lovind-o de îmbin rile gardului. Era un vânt cald, dinspreă est.

Stelele. — Vezi? E altceva. Nu mai z reşti nici una dintre vechile constela ii.ă ţ

Totul pare, într-un fel... împr ştiat. ă

274

Câteva miliarde de ani puteau face asta. Totul îmb trâneşte, pân şiă ă cerul, totul tinde c tre entropia minim , c tre dezordine, c tre hazard. Înă ă ă ă ultimele trei miliarde de ani, galaxia în care tr im fusese schingiuit peă ă scar larg , cu o violen invizibil , îşi învârtejise con inutul, contopindu-l cuă ă ţă ă ţ o galaxie satelit mai mic (M41 în vechile cataloage) pân ce stelele seă ă r sfiraser pe cer, r spândindu-se în forme f r în eles. ă ă ă ă ă ţ

Era ca şi cum ai fi privit mâna brutal a timpului. ă— Eşti OK, doctore Dupree? a întrebat Fulton. Poate ar trebui s staiă

jos. Da, eram prea amor it ca s m mai in pe picioare. ţ ă ă ţM-am aşezat pe betonul cu inser ii de cauciuc, cu picioareleţ

b l b nindu-mi-se în piscina pu in adânc , continuând s privesc fix în sus.ă ă ă ţ ă ă Nu mai v zusem niciodat ceva atât de frumos şi de însp imânt tor. ă ă ă ă

— Mai sunt doar câteva ore pân la r s rit, a spus Fulton, cu jale. ă ă ăAcolo. Departe, c tre est, undeva deasupra Atlanticului, soareleă

trebuia s fi întrerupt deja linia orizontului. Am vrut s -l întreb, dar m-a oprită ă o voce firav , venind din umbra de lâng uşa recep iei. ă ă ţ

— Tat ? Te-am auzit vorbind. ăProbabil c era Jody, fiica lui. A f cut un pas nesigur c tre noi. Purta oă ă ă

pijama alb şi o pereche de tenişi cu şireturile dezlegate. Avea fa aă ţ l t rea , comun , dar dr gu , şi ochi somnoroşi. ă ă ţă ă ă ţă

— Vino aici, scumpo. Urc -te pe umerii mei şi uit -te la cer. ă ăEa s-a coco at, înc nedumerit . Fulton s-a s ltat în picioare, cuţ ă ă ă

mâinile pe gleznele ei, ridicând-o cât mai aproape de întunericul scânteietor.

— Priveşte! a spus, zâmbind în ciuda lacrimilor care începuser s -iă ă alunece pe obraji. Acolo, Jody! Uit -te cât de departe po i vedea în noapteaă ţ asta! Acum po i vedea pân acolo unde se sfârşeşte, practic, totul. ţ ă

M-am întors în camer , s v d dac se anun a ceva la televizor. Fultonă ă ă ă ţ spunea c majoritatea canalelor de ştiri continuau s emit înc . ă ă ă ă

Scintila ia se încheiase cu o or în urm . Disp ruse, pur şi simplu,ţ ă ă ă odat cu Membrana Turbionar . ă ă

Turbionul se încheiase tot atât de f r zarv cum începuse, f ră ă ă ă ă fanfar , f r nici un zgomot, cu excep ia pârâiturilor de pe fa a însorit aă ă ă ţ ţ ă planetei, datorate unei interferen e imposibil de interpretat. ţ

Soarele. Cu trei miliarde de ani şi de alter ri mai b trân decât fusese cândă ă

Turbionul îl izolase de noi. Am încercat s -mi aduc aminte ce-mi spuseseă Jase despre condi ia prezent a soarelui. Era letal, f r îndoial , ne aflam înţ ă ă ă ă afara zonei locuibile, ştia toat lumea. ă

Imaginea oceanelor în clocot fusese obiectul unor dezbateri din pres ,ă dar ajunseser m deja în punctul acela? Aveam s fim mor i la amiaz sau oă ă ţ ă mai duceam pân la sfârşitul s pt mânii? Avea vreo importan ? Amă ă ă ţă deschis micul panou video din camera de motel şi am g sit o transmisiuneă în direct din New York. Oraşul nu intrase într-o panic major . Prea mul iă ă ţ oameni mai dormeau înc sau renun aser la naveta matinal când seă ţ ă ă treziser şi v zuser stelele, tr gând concluziile evidente. Ca într-un visă ă ă ă

275

delirant de eroism jurnalistic, echipa de ştiri a acelui post de cablu instalase pe vârful dealului Todt din Staten Island o camer de luat vederi, îndreptată ă c tre est. Lumina era palid , cerul estic fiind str lucitor, dar pustiu. Doiă ă ă prezentatori care se str duiau s nu se piard cu firea îşi citeau unul altuiaă ă ă buletine de informare abia primite.

Spuneau c , dup încheierea scintila iei, nu se putuse stabili nici oă ă ţ leg tur clar cu Europa. S-ar fi putut datora interferen elor electrostaticeă ă ă ţ provocate de soarele neecranat, care întrerupea leg turile dintre aerostate.ă Era prea devreme pentru a trage concluzii însp imânt toare. ă ă

— Ca întotdeauna, spunea unul dintre crainici, deşi nu avem înc oă reac ie oficial , cel mai bun sfat este s sta i linişti i şi s urm ri i ştirileţ ă ă ţ ţ ă ă ţ pân când se clarific lucrurile. Nu credem c e inoportun s sf tuimă ă ă ă ă oamenii s r mân în casele lor, dac este posibil. ă ă ă ă

— Dintre toate zilele, aceasta e cea în care oamenii îşi doresc cel mai mult s fie al turi de familiile lor, a încuviin at colegul lui. ă ă ţ

M-am aşezat pe marginea patului camerei de motel şi m-am uitat la televizor pân la r s ritul soarelui. ă ă ă

Camera plasat la în l ime a captat mai întâi imaginea unui strat deă ă ţ nori stacojii, alunecând de-a lungul orizontului uleios al Atlanticului. Apoi conturul efervescent al unei semiluni în creştere, cu filtrele alunecând peste lentilele obiectivului ca s atenueze lumina orbitoare. ă

Propor iile erau greu de analizat, dar soarele s-a ridicat (nu cuţ adev rat roşu, ci de un portocaliu roşiatic, dac nu cumva era un efectă ă generat de camera de luat vederi), s-a în l at tot mai mult şi a continuat totă ţ aşa pân ce a ajuns s planeze amenin tor asupra oceanului şi cartiereloră ă ţă Queens şi Manhattan, prea mare pentru un corp ceresc plauzibil şi sem nând mai degrab cu un balon imens, plin cu lumin chihlimbarie. ă ă ă

Am aşteptat mai multe comentarii, dar imaginea a r mas mut până ă ă când a trecut într-un studio din centrul rii, la sediul central al re elei, deţă ţ unde un alt reporter, insuficient dichisit ca s fi fost unul dintre crainiciiă obişnui i, a înşirat apoi alt şir de sfaturi inutile. Am închis televizorul. ţ

Mi-am dus în maşin trusa medical şi valiza. ă ăFulton şi Jody au ieşit s m vad . Se transformaser dintr-odat înă ă ă ă ă

nişte vechi prieteni, întrista i de plecarea mea. Feti a p rea acumţ ţ ă însp imântat . ă ă

— Jody a vorbit cu m mica ei. Nu aflase despre stele. ăAm încercat s nu-mi imaginez apelul matinal care o trezise peă

femeie, Jody telefonând din deşert s -i dea vestea şi mama ei percepând-oă probabil imediat ca pe un anun al apropiatului sfârşit al lumii. Spunându-şiţ c putea fi momentul în care s îşi ia r mas-bun de la fiica ei, în timp ce seă ă ă str duia s n-o sperie de moarte, ferind-o de adev rul care d dea n val . ă ă ă ă ă ă

Acum Jody s-a sprijinit de coastele tat lui, care a cuprins-o cu bra ele,ă ţ între ei nemair mânând nimic altceva decât tandre e. ă ţ

— Trebuie s pleci? a întrebat Jody. ăI-am spus c da. ă— Pentru c po i s r mâi dac vrei. Aşa a spus t ticu’. ă ţ ă ă ă ă— Domnul Dupree e doctor, a intervenit Fulton, cu blânde e. Probabilţ

c are de f cut o vizit la domiciliu. ă ă ă— Da, chiar aşa e.

276

În diminea a aceea, pe autostrada care se îndrepta spre est s-aţ petrecut ceva aproape miraculos.

Mul i oamenii s-au purtat execrabil în acele ore, pe care le credeauţ ultimele din via a lor. Era ca şi cum scintila iile nu ar fi reprezentat decât oţ ţ simpl repeti ie pentru osândirea greu de pus la îndoial . Auziser m cu to iiă ţ ă ă ţ prezicerile: p duri în fl c ri, c ldur mistuitoare, m rile transformate înă ă ă ă ă ă aburi op ritori. ă

Singura întrebare era dac urma s dureze o zi, o s pt mân sau oă ă ă ă ă lun . ă

Aşa c sp rgeam ferestrele şi luam tot ce ne f cea cu ochiul, luamă ă ă orice fleac pe care ni-l refuzase via a, b rba ii încercau s violeze femeile,ţ ă ţ ă unii descoperind c pierderea inhibi iei func iona în ambele sensuri, pentruă ţ ţ c acelaşi eveniment le înzestrase pe victimele vizate cu o putereă neaşteptat de a scoate ochii cu degetul sau de a strivi testiculele, conturileă vechi erau lichidate cu un foc de arm . Armele tr geau pentru orice moft.ă ă Sinuciderile erau nenum rate. ă

(M-am gândit la Molly: dac nu murise în timpul primei scintila ii,ă ţ acum era cu siguran moart . Poate c murise mul umit de desf şurareaţă ă ă ţ ă ă logic a planului ei tot atât de logic. Am sim it, pentru prima oar în via aă ţ ă ţ mea, dorin a de a o plânge.) Dar existau şi insule de civiliza ie şi acte de oţ ţ bun tate grandioas . Por iunea de autostrada interstatal 10, la grani a cuă ă ţ ă ţ Arizona, era una dintre ele.

În timpul scintila iei, pe podul de peste fluviul Colorado sta ionase unţ ţ detaşament al G rzii Na ionale. ă ţ

Solda ii disp ruser la scurt timp dup încetarea fenomenului, poateţ ă ă ă rechema i la baz sau pur şi simplu tr gând chiulul şi îndreptându-se spreţ ă ă casele lor. F r ei, podul s-ar fi putut transforma într-un gât de sticlă ă ă astupat de ambuteiaje, imposibil de dep şit. ă

Dar nu era aşa. Traficul se scurgea într-un ritm moderat, din ambele sensuri. Dirijarea traficului fusese preluat , de bun voie şi din proprieă ă ini iativ , de o duzin de civili înarma i cu lanterne robuste şi cu l mpi deţ ă ă ţ ă semnalizare scoase din trusele de urgen ale camionetelor. Pân şi şoferiiţă ă extrem de înverşuna i, tipii care doreau sau erau nevoi i s fac un drumţ ţ ă ă lung pân în zori, ca s ajung în New Mexico, în Texas sau poate chiar înă ă ă Louisiana, dac nu li se topeau între timp motoarele, p reau s în eleag că ă ă ţ ă ă o asemenea ac iune era necesar , c nici o încercare de a ieşi din rând nuţ ă ă putea fi încununat de succes şi c r bdarea era singura alternativ . Nu ştiuă ă ă ă cât de mult a durat aceast stare de spirit şi c rei contopiri dintreă ă bun voin şi circumstan e i s-a datorat. Poate era o manifestare a bun t iiă ţă ţ ă ăţ din oameni sau poate c totul se datora vremii: în pofida osândei care seă n pustea urlând dinspre r s rit, noaptea era pervers de frumoas . Steleă ă ă ă r sfirate pe un cer senin, r coros, o adiere din ce în ce mai învior toare,ă ă ă care îndep rta duhoarea gazelor de eşapament şi p trundea prin geamulă ă maşinii cu tot atâta blânde e ca mângâierea unei mame. ţ

M-am gândit s m ofer voluntar la unul dintre spitalele locale, Paloă ă Verde, din Blythe, pe care îl vizitasem cândva, cu ocazia unei conferin e,ţ sau poate La Paz Regional, din Parker. Dar la ce-ar fi folosit? Pentru ceea ce

277

se apropia nu exista nici un tratament. Nu existau decât paliative, morfin ,ă heroin , solu ia lui Molly, presupunând c depozitele de medicamente nuă ţ ă fuseser deja jefuite. ă

Iar ce le spusesem lui Fulton şi Jody era, în esen , adev rat: aveamţă ă de f cut o vizit la domiciliu. ă ă

O c utare. Donquijotesc , fireşte. Indiferent ce ar fi fost în neregul cuă ă ă Diane, era tot o problem de rezolvat. Aşa c , la ce bun s termin c l toria?ă ă ă ă ă Pentru c îmi oferea ceva de f cut la sfârşitul lumii, mâinile ocupate nuă ă tremur , min ile preocupate nu intr în panic , dar asta nu explicaă ţ ă ă imperiozitatea, nevoia visceral de a o vedea, care m trimisese pe drum înă ă timpul scintila iei şi pe care o sim eam acum mai puternic . ţ ţ ă

Dincolo de Blythe, de por iunea neliniştitoare de drum încadrat deţ ă dou şiruri de magazine întunecate şi de b t ile cu pumnii din jurul sta iiloră ă ă ţ de benzin asediate, şoseaua se l rgea şi cerul era mai întunecat, cu steleleă ă scânteind. La asta m gândeam când am auzit trilul telefonului. ă

Aproape c am ieşit de pe drum, bâjbâind în buzunar şi frânând înă timp ce un vehicul utilitar aflat în spatele meu m dep şea cu un claxonată ă strident.

— Tyler, l-am auzit pe Simon. — Înainte de a închide sau de a se întrerupe leg tura, d -mi un num ră ă ă

la care s te pot suna, am spus, pân s apuce s continue. S pot da deă ă ă ă ă voi.

— Nu prea ar trebui s fac aşa ceva. Eu... ă— Suni de la un telefon personal sau de la cel fix, din cas ? ă— Un soi de telefon personal, un celular. Acum e la mine, dar uneori îl

ine Aaron, aşa c ... ţ ă— O s sun doar dac o s fiu nevoit. ă ă ă— Bine. Presupun c nu mai are importan . ă ţăMi-a dat num rul. ă— Dar ai v zut cerul, Tyler? Îmi închipui c da, de vreme ce eşti treaz.ă ă

Asta e ultima noapte a lumii, nu-i aşa? De ce m -ntrebi pe mineă ? m-am gândit. Simon tr ia în atmosferaă

ultimelor zile de trei decenii. El ar fi trebuit s ştie. ă— Spune-mi ce-i cu Diane. — Vreau s - i cer scuze pentru telefonul la. Pentru c , ştii, seă ţ ă ă

întâmpl ce se întâmpl . ă ă— Cum se simte? — Asta î i spuneam. Nu mai are importan . ţ ţă— E moart ? O pauz lung . A reînceput s vorbeasc , p rând să ă ă ă ă ă ă

sufere. — Nu. Nu, nu e moart . Nu despre asta e vorba. ă— Pluteşte în v zduh, aşteptând în l area la Ceruri? ă ă ţ— Nu e nevoie s - i ba i joc de credin a mea. (Iar eu nu m-am putută ţ ţ ţ

ab ine s nu interpretez fraza: spusese credin a ţ ă ţ mea, nu credin a ţ noastră.)— Fiindc , dac n-a murit, poat c are nevoie de îngrijire medical .ă ă ă ă ă

Înc mai e bolnav , Simon? ă ă— Da, dar... — Ce are? Care sunt simptomele?

278

— Soarele o s r sar peste mai pu in de o or , Tyler. Cu siguran î iă ă ă ţ ă ţă ţ dai seama ce-nseamn asta. ă

— Nu sunt câtuşi de pu in sigur ce anume înseamn . Sunt pe drum,ţ ă pot s-ajung la ranch înainte de r s rit. ă ă

— Oh... nu, nu e bine...nu, eu... — De ce nu? Dac e sfârşitul lumii, de ce n-aş veni acolo? ă— Nu în elegi. Nu e doar sfârşitul lumii. Se naşte o lume nou . ţ ă— Cât de bolnav e, mai exact? Pot vorbi cu ea? ăVocea lui Simon a devenit tremur toare. Un om pe margineaă

pr pastiei. Cu to ii eram pe marginea pr pastiei. ă ţ ă— Nu poate decât s şopteasc . Îşi pierde respira ia. Nu mai areă ă ţ

vlag . A sl bit foarte mult. ă ă— De când e aşa? — Nu ştiu. Adic , a început treptat... ă— De când s-a v zut c e bolnav ?ă ă ă— De câteva s pt mâni. Sau, poate... dac privesc înapoi... ei, bine...ă ă ă

de câteva luni. — A primit vreun fel de îngrijire medical ? O pauz . ă ă— Simon? — Nu. — De ce nu? — N-a p rut s fie necesar. ă ă— N-a p rut s fie necesar? ă ă— Pastorul Dan n-a îng duit. ăŞi nu i-ai spus pastorului Dan s şi-o ia în mân ?ă ă mi-am zis. — Sper c s-a r zgândit. ă ă— Nu... — Pentru c , dac nu s-a r zgândit, o s am nevoie de ajutorul t u caă ă ă ă ă

s-ajung la ea. — Nu face asta, Tyler. N-o s -i fie nim nui de nici un folos. ă ăC utam deja o ramifica ie, pe care mi-o aminteam vag, dar pe care oă ţ

marcasem pe hart . Ieşeai de pe autostrad , îndreptându-te spre o mlaştină ă ă secat , uscat ca iasca, pe un drum f r nume din deşert. ă ă ă ă

— A întrebat de mine? T cere. ă— Simon? A întrebat de mine? — Da. — Spune-i c vin cât de repede pot. ă— Nu, Tyler... Tyler, la ranch se petrec nişte lucruri nepl cute. Nu po iă ţ

intra aici, aşa, pur şi simplu. Lucruri nepl cute? ă— Credeam c se naşte o nou lume. ă ă— Se naşte în sânge, a spus Simon.

279

DIMINEA A Şl SEARA Ţ

Am urcat pe culmea dealului scund care domina ranch-ul Condon şi am parcat maşina într-o zon ascuns vederii celor din cas . Când am stinsă ă ă farurile, am z rit pe cerul estic lumina premerg toare zorilor, noile steleă ă fiind şterse de pe bolt de o str lucire de r u augur. ă ă ă

Atunci am început s tremur. Am deschis portiera, am c zut dină ă maşin şi m-am ridicat cu ajutorul voin ei. P mântul se în l a din întunerică ţ ă ă ţ asemeni unui continent pierdut, dealuri cafenii, p şuni neglijate reînghi iteă ţ de deşert, povârnişul lin şi prelung coborând spre cl direa îndep rtat aă ă ă fermei. Arborii mesquite şi tufele de ocotillo tremurau în vânt. Şi eu tremuram. Era spaim . Nu neliniştea de la hotarul conştientului, cu careă tr isem de la începutul Turbionului, ci o panic visceral , groaza ca o boală ă ă ă a muşchilor şi a intestinelor. Sfârşitul şederii pe Culoarul Condamna ilor laţ Moarte. Ziua absolvirii. C ru ele condamna ilor la ghilotin şi spânzur toare,ă ţ ţ ă ă apropiindu-se dinspre r s rit. ă ă

M-am întrebat dac Diane era la fel de însp imântat . M-am întrebată ă ă dac o puteam alina. Dac în mine mai exista vreo urm de putere s oă ă ă ă consolez.

Vântul a r bufnit din nou, purtând nisipul şi praful în josul drumuluiă arid de pe culme. Poate c vântul era cel dintâi crainic al soarelui dilatat, ună vânt venind din partea fierbinte a lumii.

M-am ghemuit într-un loc de unde speram s nu fiu v zut şi, încă ă ă tremurând, am reuşit s ap s tastele celularului, formând num rul luiă ă ă Simon.

A r spuns dup ce telefonul a sunat de câteva ori. Mi-am ap sată ă ă mobilul pe ureche, s nu mai aud zgomotul vântului. ă

— N-ar trebui s faci asta. ă— Am întrerupt în l area la Ceruri? ă ţ— Nu pot vorbi. — Unde e, Simon? în care parte a casei?

280

— Unde eşti tu? — Sus, pe deal. Cerul era acum mai str lucitor, tot mai str lucitor cu fiecare secund ,ă ă ă

de un roşu vine iu de-a lungul orizontului estic. Puteam vedea foarteţ limpede cl direa fermei. Nu se schimbase prea mult în cei câ iva ani deă ţ când o vizitasem. Grajdul dimprejur p rea ceva mai îngrijit, de parc ar fiă ă fost v ruit şi reparat. ă

Şan ul care fusese s pat de-a lungul lui, astupat cu un morman deţ ă p mânt, era mult mai îngrijor tor. ă ă

Poate un canal colector construit recent. Sau o fos septic . Sau ună ă mormânt colectiv.

— Vin s-o v d. ă— Nu se poate. — Presupun c e în untru. Într-unul dintre dormitoarele de la etaj. Eă ă

corect? — Chiar dac o vezi... ă— Spune-i c vin, Simon. ăJos, la poalele dealului, am v zut o siluet mişcându-se între cas şiă ă ă

grajd. Nu era Simon. Nici Aaron Sorley, cu excep ia cazului în care frateleţ Aaron pierduse vreo cincizeci de kilograme. Probabil c era pastorul Dană Condon. Avea câte o g leat cu ap în fiecare mân . P rea s se gr beasc .ă ă ă ă ă ă ă ă În grajd se întâmpla ceva.

— Îşi rişti via a aici, l-am auzit pe Simon. ţAm râs. Nu m-am putut ab ine. Pe urm am întrebat: ţ ă— Eşti în grajd sau în cas ? Condon e în grajd, nu-i aşa? Dar Sorley şiă

McIsaac? Cum trec de ei? Am sim it pe ceaf o ap sare, ca a unei palme fierbin i, şi m-amţ ă ă ţ

r sucit. ăAp sarea era a razelor de soare. Coroana astrului se ridicaseă

deasupra orizontului. Maşina mea, gardul, bolovanii, linia zigzagat a tufeloră de ocotillo, totul arunca umbre lungi, violete.

— Tyler? Tyler, n-ai cum s treci de ei. Trebuie s ...ă ăDar vocea i-a fost în buşit de o explozie de parazi i. Lumina solară ă ţ ă

trebuie s fi c zut din plin asupra aerostatului care retransmiteaă ă convorbirea, anulând semnalul. Am ap sat instinctiv tasta de reapelare, dară telefonul devenise nefolositor.

Am r mas ghemuit pân când soarele s-a în l at pe trei sferturi, la felă ă ă ţ de fascinat pe cât eram de însp imântat. Discul era imens, de un portocaliuă roşiatic. Petele solare se târau pe suprafa a lui ca nişte r ni purulente. Eraţ ă ascuns, din timp în timp, de valuri de praf ridicate din deşertul înconjur tor. ă

Pe urm m-am ridicat. Poate eram deja mort. ăProbabil c fusesem iradiat în mod fatal, f r s îmi dau seama m car.ă ă ă ă ă

C ldura era suportabil , cel pu in pân în momentul acela, dar r ul s-ar fiă ă ţ ă ă putut petrece la nivelul celulelor, razele X str pungând aerul ca nişteă gloan e invizibile. Aşa c m-am s ltat în picioare şi am început s cobor peţ ă ă ă drumul de p mânt b t torit care ducea spre ferm , expunându-m peă ă ă ă ă deplin vederii şi f r nici o arm . Neînarmat şi neatins, cel pu in pân ce amă ă ă ţ ă ajuns lâng veranda de lemn, pân ce fratele Sorley, cu toate cele o sută ă ă

281

cincizeci de kilograme ale lui, a ieşit trântind uşa din plas şi a ridicat laă tâmpla mea patul unei puşti.

Fratele Sorley nu m-a omorât, probabil fiindc nu voia s întâmpineă ă în l area la Ceruri cu mâinile p tate de sânge. În schimb, m-a aruncat într-ă ţ ăunul dintre dormitoarele goale de la etaj şi a încuiat uşa.

Au trecut dou ore pân am reuşit s m ridic în capul oaselor f r să ă ă ă ă ă ă stârnesc valuri de grea . ţă

Într-un târziu, când ame eala s-a domolit, m-am dus la fereastr şi amţ ă s ltat jaluzeaua de hârtie galben . Din unghiul acela, soarele se afla înă ă spatele casei, p mântul şi grajdul fiind sc ldate într-o lumin portocalie,ă ă ă intens , orbitoare. Aerul era deja inuman de fierbinte, dar cel pu in nu ardeaă ţ nimic. Neavând ochi pentru incendiul de pe cer, o pisic lip ia apa st tută ă ă ă dintr-un şan umbrit. Am presupus c pisica avea s tr iasc destul de multţ ă ă ă ă ca s vad asfin itul. Mi s-ar fi putut întâmpla şi mie. ă ă ţ

Am încercat s deschid fereastra veche, nu fiindc aş fi putut s ri deă ă ă acolo, dar nu era doar încuiat , rama mobil fusese t iat , contragreut ileă ă ă ă ăţ imobilizate şi cadrul în epenit cu ani în urm . ţ ă

În camer nu exista nici un fel de mobil , cu excep ia patului, şi nici oă ă ţ unealt , cu excep ia telefonului inutil din buzunarul meu. ă ţ

Singura uş era din lemn masiv şi m îndoiam c aş fi avut putere s-oă ă ă sparg. Diane s-ar fi putut afla la numai câ iva metri dep rtare, puteam fiţ ă desp r i i doar de un singur perete. Dar nu aveam cum s ştiu şi nu aveamă ţ ţ ă de unde s aflu. ă

Fiecare încercare de a gândi în mod coerent îmi provoca o durere profund , îngre oş toare, pornind din locul unde patul puştii îmi însângeraseă ţ ă capul.

Am fost nevoit s m întind din nou. ă ă

Pe la mijlocul dup -amiezii, vântul se domolise. ăCând m-am împleticit din nou la fereastr , am putut vedea, deasupraă

casei şi a grajdului, conturul discului solar, atât de mare, încât p rea s fieă ă într-o neîncetat c dere, şi atât de aproape, încât n-ar mai fi lipsit mult caă ă s -l atingi. ă

Temperatura din dormitorul de la etaj se ridicase în mod constant, începând de diminea . Nu aveam cum s-o m sor, dar puteam presupuneţă ă c ajunsese la cel pu in treizeci şi şapte de grade şi era în creştere. ă ţ

O atmosfer fierbinte, dar nu destul de fierbinte ca s ucid , cel pu ină ă ă ţ nu dintr-odat , nu imediat. Îmi doream ca Jason s fi fost acolo şi s -miă ă ă explice, s -mi l mureasc termodinamica extinc iei globale. Poate c ar fiă ă ă ţ ă desenat un grafic, stabilind în ce m sur convergeau sau nu curbele c treă ă ă letalitate.

Aerul ce os tremura deasupra p mântului copt în soare. ţ ăDan Condon s-a dus în grajd şi s-a întors de înc dou ori. Era uşor deă ă

recunoscut în lumina portocalie, de o intensitate t ioas , fiindc avea cevaă ă ă din secolul al nou sprezecelea, cu barba lui p tr oas şi cu fa a urât ,ă ă ăţ ă ţ ă ciupit de v rsat: Lincoln în blugi, cu picioare lungi, p rând s urm rească ă ă ă ă ă

282

un scop bine definit. Nu s-a uitat în sus, nici m car atunci când am cioc nită ă în geam.

Apoi am b tut în pere ii interiori, gândindu-m c Diane ar fi putut s -ă ţ ă ă ămi r spund în acelaşi mod. ă ă

Dar n-am primit nici un r spuns. ăPe urm am ame it iar şi şi am c zut înapoi în pat, cu aerul dină ţ ă ă

camera închis din ce în ce mai în buşitor, cu aşternuturile îmbibate deă ă sudoare.

Am adormit sau mi-am pierdut cunoştin a. ţ

M-am trezit gândindu-m c înc perea luase foc, dar nu era decât oă ă ă combina ie între c ldura constant şi culorile incredibil de ip toare aleţ ă ă ţ ă apusului.

M-am dus din nou la fereastr . ăSoarele traversase orizontul vestic şi disp rea cu o repeziciuneă

vizibil . Pe cerul din ce în ce mai întunecat se bolteau norii înal i, sub iri,ă ţ ţ stropi de umezeal în l a i dintr-un teren deja pârjolit. Am v zut c cinevaă ă ţ ţ ă ă îmi adusese maşina de pe deal şi o parcase în stânga grajdului. Cu siguran luase şi cheile. Probabil c maşina nu mai avea suficient benzinţă ă ă ă pentru a fi un obiect util.

Dar supravie uisem acelei zile. Noi am supravie uit zilei, mi-am spus.ţ ţ Noi amândoi. Eu şi Diane.

Al turi de milioane de al i oameni, f r nici un dubiu. Deci aveam de-aă ţ ă ă face cu o versiune lent a sfârşitului lumii. Ne ucidea g tindu-ne, de fiecareă ă dat , la un foc cu câte un grad în plus sau, dac asta d dea greş,ă ă ă eviscerând ecosistemul terestru.

Soarele umflat a disp rut, în sfârşit. Aerul a p rut, dintr-odat , cu zeceă ă ă grade mai rece.

Printre norii transparen i au ap rut câteva stele r zle e. ţ ă ă ţNu mâncasem nimic şi îmi era dureros de sete. Poate Condon pl nuise s m lase acolo, s mor din cauzaă ă ă ă

deshidrat rii... sau poate uitase, pur şi simplu, de mine. Nu puteam niciă m car s -ncep s -mi imaginez modul în care se încadrau toate acesteă ă ă evenimente în mintea pastorului Dan, dac se sim ea reabilitat sau îngrozită ţ sau dac era vorba de o combina ie a celor dou . ă ţ ă

Întunericul din camer s-a îndesit. Nici un bec în tavan, nici ună lampadar. Dar auzeam un puf it uşor, care trebuia s fi fost al unuiă ă generator cu benzin , şi vedeam lumina ferestrelor de la parter c zândă ă asupra grajdului.

Pe de alt parte, nu aveam nimic care s joace rolul unui dispozitivă ă tehnologic, cu excep ia telefonului. L-am scos din buzunar şi l-am deschisţ într-o doar , numai ca s v d fosforescen a ecranului. ă ă ă ţ

Atunci mi-a venit o alt idee. ă— Simon? T cere. ă— Simon, tu eşti? M auzi? ăT cere. Apoi o voce firav , digitalizat : ă ă ă

283

— Aproape c m-ai speriat de moarte. Credeam c obiectul sta eă ă ă stricat.

— Numai cât se vede lumina zilei. Radia iile solare întrerupseser transmisiile prin aerostatele de mareţ ă

altitudine. Dar acum P mântul ne proteja. Poate c aerostatele suferiser oă ă ă serie de avarii, semnalul se transmitea cu vitez redus şi cu parazi i, însă ă ţ ă leg tura se f cea în mod satisf c tor. ă ă ă ă

— Îmi pare r u pentru cele întâmplate, dar te-am avertizat. ă— Unde eşti? în cas sau în grajd? Pauz . ă ă— În cas . ă— M-am uitat toat ziua, dar n-am v zut-o pe so ia lui Condon, nici peă ă ţ

so ia şi copiii lui Sorley. Ori pe McIsaac şi familia lui. Ce s-a întâmplat cu ei?ţ— Au plecat. — Eşti sigur? — Dac sunt sigur? Bineîn eles c sunt. Diane n-a fost singura care s-ă ţ ă

a-mboln vit. Doar ultima. Prima a fost feti a lui Teddy McIsaac. Pe urm fiulă ţ ă lui, apoi el însuşi. Când cei doi copii au ajuns bolnavi de-a binelea şi a fost limpede c nu d deau nici un semn de îns n toşire, atunci i-a urcat înă ă ă ă camionet şi a plecat. So ia pastorului Dan i-a înso it. ă ţ ţ

— Când s-a întâmplat?— Acum dou luni. So ia şi copiii lui Aaron au plecat singuri, la pu ină ţ ţ

timp. I-a p r sit credin a. Şi se temeau s nu se molipseasc . ă ă ţ ă ă— I-ai v zut plecând? Eşti sigur? ă— Da, de ce n-aş fi? — Şan ul de lâng grajd las impresia c acolo ar fi fost îngropatţ ă ă ă

ceva. — A, la! P i, ai dreptate, ceva este îngropat acolo – vitele bolnave. ă ă— Poftim? — Un tip pe nume Boswell Geller avea un ranch mare, sus, în Sierra

Bonita. Un prieten de-al comunit ii Templul Iordanului dinainte deăţ reorganizare. Un prieten de-al pastorului Dan. Se ocupa de reproducerea junincilor roşii, dar anul trecut Ministerul Agriculturii a început o investiga ie.ţ Tocmai când f cea progrese! Boswell şi pastorul Dan inten ionau să ţ ă amestece toate soiurile de vite roşcate din lume, pentru c asta ar fiă reprezentat o renaştere spiritual a creştinilor. Pastorul Dan spune că ă despre asta e vorba în capitolul 19 din Numerii – o juninc roşie, f r nici ună ă ă cusur, n scut la sfârşitul timpului, din încrucişarea raselor de pe toateă ă continentele, de oriunde se predic Biblia. Sacrificiul este şi fizic, şi simbolic.ă În cazul sacrificiului biblic, cenuşa are puterea de a purifica un p c tos. Dar,ă ă la sfârşitul lumii, soarele mistuie juninca şi cenuşa ei e împr ştiat în celeă ă patru vânturi, purificând întregul p mânt, eliberându-l de moarte. Asta seă întâmpl acum. Epistola c tre Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 9:ă ă „C ci dac sângele taurilor şi al apilor şi cenuşa unei vaci, stropit pesteă ă ţ ă cei întina i, îi sfin eşte şi le aduce cur irea trupului, cu cât mai multţ ţ ăţ sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă f r de pat lui Dumnezeu, v va cura i cugetul vostru de faptele moarte,ă ă ă ă ţ ca s sluji i Dumnezeului celui viu!” Aşa c , bineîn eles... ă ţ ă ţ

— A i inut vitele alea ţ ţ aici?

284

— Numai câteva. Cincisprezece animale de pr sil , aduse clandestin,ă ă înainte ca Ministerul Agriculturii s le poat confisca. ă ă

— Atunci au început s se-mboln veasc oamenii? ă ă ă— Nu numai oamenii. Şi vitele. Am s pat şan ul la de lâng grajd caă ţ ă ă

s le-ngrop m, pe toate cele din stocul ini ial, cu trei excep ii. ă ă ţ ţ— Sl biciune, mers nesigur, sc dere în greutate înainte de moarte? ă ă— Da, în cea mai mare parte... cum de-ai ştiut? — Astea sunt simptomele SCCV. Vacile sunt purt torii. Asta are Diane.ă A urmat o t cere îndelungat . ă ă— Nu pot discuta cu tine despre aşa ceva, a spus apoi Simon. — Sunt sus, în dormitorul din spate... — Ştiu unde eşti. — Atunci vino şi descuie uşa. — Nu pot. — De ce? Te supravegheaz cineva? ă— Nu pot s te eliberez, pur şi simplu. Nici n-ar trebui s stau deă ă

vorb cu tine. Sunt ocupat, Tyler. Preg tesc cina pentru Diane. ă ă— Are înc destul putere ca s m nânce? ă ă ă ă— Pu in... dac o ajut. ţ ă— Las -m s ies. Nu trebuie s ştie nimeni. ă ă ă ă— Nu pot. — Are nevoie de un doctor. — Nu te-aş putea scoate de acolo nici dac aş vrea. Cheile sunt laă

fratele Aaron. M-am gândit pu in. ţ— Când îi duci cina, las telefonul t u lâng Diane. Ai zis c vrea să ă ă ă ă

vorbeasc cu mine, nu? ă— În jum tate din timp spune tot felul de aiureli. ă— Crezi c a fost una dintre ele? ă— Nu mai pot vorbi. — Simon, nu trebuie decât s -i laşi telefonul. Simon? ăLeg tur întrerupt . ă ă ă

M-am dus lâng fereastr , m-am uitat şi am aşteptat. ă ăL-am v zut pe pastorul Dan aducând dou g le i goale din grajd înă ă ă ţ

cas şi întorcându-se înapoi cu g le ile pline, aburinde. Peste câtevaă ă ţ minute, Aaron Sorley a traversat spa iul dintre cl diri, al turându-i-se. ţ ă ă

Însemna c în untru nu mai r m seser decât Simon şi Diane. Poateă ă ă ă ă c el îi dusese cina. Poate c o hr nea. ă ă ă

Ardeam de dorin a de a folosi telefonul, dar m hot râsem s aştept,ţ ă ă ă s las lucrurile s se mai linişteasc , s las c ldura s dispar din aerulă ă ă ă ă ă ă nop ii. ţ

Am supravegheat grajdul. Printre şipcile pere ilor r zb tea o luminţ ă ă ă str lucitoare, de parc cineva ar fi instalat un set de lumini industriale.ă ă Condon se foise încoace şi încolo toat ziua. În grajd se petrecea ceva.ă Simon nu-mi spusese ce.

Un mic semnal luminos al ceasului meu a marcat trecerea unei ore. Pe urm am auzit nişte zgomote slabe, care ar fi putut însemna o uş închis ,ă ă ă

285

paşi pe sc ri şi, o clip mai târziu, l-am v zut pe Simon îndreptându-se spreă ă ă grajd.

Nu s-a uitat în sus. Odat ajuns în grajd, nici n-a mai ieşit de-acolo. ăEra în untru cu Sorley şi Condon şi, dac avea telefonul la el, dacă ă ă

fusese destul de idiot ca s seteze soneria pentru a fi auzit , atunci l-aş fiă ă pus în pericol sunând în momentul acela. Deşi nu s-ar fi putut spune c mă ă interesa în mod deosebit siguran a lui. ţ

Dar, dac l sase telefonul cu Diane, era momentul potrivit. ă ăAm tastat num rul. ă— Da, am auzit-o, ea era, şi a ad ugat, pe un ton întreb tor, ridicândă ă

glasul: Da?— Diane, sunt eu! Sunt Tyler! Încercam s -mi controlez pulsul dezl n uit, de parc în piept mi s-ar fiă ă ţ ă

deschis o uş . ă— Tyler, a r spuns ea. Ty... Simon spunea c s-ar putea s suni. ă ă ăAm fost nevoit s -mi încordez auzul, ca s -i pot desluşi cuvintele. Erauă ă

f r strop de vlag , parc rostite din gât şi limb , f r piept. Coincidea cuă ă ă ă ă ă ă etiologia SCCV. Boala afecteaz mai întâi pl mânii, apoi inima,ă ă coordonându-şi atacul cu o eficien aproape militar . esuturile cicatrizateţă ă Ţ şi spongioase ale pl mânilor trimit mai pu in oxigen în sânge. Lipsit deă ţ ă oxigen, inima pompeaz sângele cu mai pu in eficacitate. Bacteria SCCVă ţ ă exploateaz ambele sl biciuni, infiltrându-se tot mai adânc în organism,ă ă odat cu fiecare respira ie greoaie. ă ţ

— Nu m aflu prea departe. Sunt destul de aproape, Diane. ă— Aproape. Pot s te v d? îmi doream s fac o gaur în perete. ă ă ă ă— În curând. Î i promit. Trebuie s te scoatem de-aici. S te ajut m.ţ ă ă ă

S te vindec m. ă ăAm ascultat sunetul unor inspira ii şi mai chinuitoare şi m-am întrebatţ

dac mai era atent la vocea mea. Pe urm a continuat: ă ă ă— Mi s-a p rut c am v zut soarele... ă ă ă— Nu e sfârşitul lumii. Cel pu in, nu înc . ţ ă— Nu e?— Nu. — Simon... — Ce-i cu el? — O s fie atât de dezam git. ă ă— Ai SCCV, Diane. Asta a avut familia lui McIsaac, cu siguran . Auţă

fost deştep i fiindc au plecat s solicite ajutor. E o boal vindecabil . ţ ă ă ă ăNu am ad ugat: ă Pân într-un anumit punctă sau Atâta vreme cât n-a

ajuns în stadiul final. — Dar trebuie s te scoatem de-aici. ă— Mi-a fost dor de tine. — Şi mie mi-a fost dor de tine. În elegi ce- i spun? ţ ţ— Da. — Eşti preg tit s pleci? ă ă ă— Dac a sosit momentul... ă— Momentul e foarte aproape. Odihneşte-te pân atunci. Dar s-ară

putea s fim nevoi i s ne gr bim, în elegi, Diane? ă ţ ă ă ţ

286

— Simon, a spus, cu voce slab . Dezam git... a mai ad ugat. ă ă ă— Tu odihneşte-te, iar eu... Dar n-am avut timp s termin. ăO cheie a z ng nit în broasc . Am închis clapeta telefonului şi l-amă ă ă

îndesat în buzunar. Uşa s-a deschis şi în cadrul ei st tea Aaron Sorley, cuă puşca în mân şi cu respira ia t iat , ca şi cum ar fi urcat sc rile în fug .ă ţ ă ă ă ă Silueta i se profila în lumina palid de pe coridor. ă

M-am tras înapoi, pân ce m-am lovit cu umerii de perete. ă— În permisul t u de conducere scrie c eşti doctor. E adev rat? ă ă ăAm dat din cap, încuviin ând. ţ— Atunci vino cu mine.

Sorley m-a condus în grab în josul sc rilor şi apoi, prin uşa din spate,ă ă afar , c tre grajd. ă ă

Luna, cu pete chihlimbarii proiectate de lumina soarelui bombat, cu mai multe cicatrici şi mai mic decât mi-o aminteam, se în l ase deasupraă ă ţ orizontului estic. Aerul nop ii era aproape îmb t tor de r coros. ţ ă ă ă

Am respirat de câteva ori adânc. Dar uşurarea a durat pân cândă Sorley a deschis uşa grajdului dintr-o lovitur şi din untru s-a rev rsat oă ă ă duhoare umed , animal – un miros de abator, de excremente şi sânge. ă ă

— Intr , a zis Sorley şi m-a împins cu mâna liber . ă ăLumina venea dinspre un bec pântecos, cu halogen, suspendat de

propriul cablu de alimentare deasupra unei boxe deschise, pentru vite. Un generator pe benzin hârâia undeva, într-un spa iu închis din spatele nostru,ă ţ de parc cineva ar fi turat motorul unei motociclete îndep rtate. ă ă

Dan Condon st tea în cap tul deschis al desp r iturii, afundându-şiă ă ă ţ mâinile într-o g leat cu ap aburind . Când am intrat, şi-a ridicat ochii. S-aă ă ă ă încruntat, cu fa a ca o hart în relief, extrem de bine conturat subţ ă ă str lucirea orbitoare a singurei surse de lumin , dar p rea mai pu ină ă ă ţ intimidant decât mi-l aminteam. De fapt, l sa impresia c sl bise, c eraă ă ă ă numai piele şi os, c poate era bolnav, poate în primul stadiu al SCCV. ă

— Închide uşa. Aaron a împins-o. Simon st tea la câ iva paşi de Condon, aruncându-ă ţ

mi priviri nervoase. — Vino-ncoace, m-a chemat Condon. Trebuie s ne dai o mân deă ă

ajutor. S-ar putea s-avem nevoie de experien a ta medical . ţ ăPe stratul de paie murdare din box , o juninc numai piele şi os seă ă

chinuia s nasc . ă ăZ cea întins , cu crupa osoas în afara boxei. ă ă ăCoada îi fusese legat de gât cu o bucat de sfoar , s nu stea înă ă ă ă

drum. Sacul amniotic i se bomba în afara vulvei, iar paiele din jur erau punctate cu mucus însângerat.

— Nu sunt veterinar, am spus. — Ştiu, a r spuns Condon. ăÎn ochi i se citea o isterie reprimat şi avea privirea unui om care d oă ă

petrecere şi se pomeneşte c a sc pat-o de sub control, c oaspe ii s-auă ă ă ţ transformat în bestii, c vecinii se plâng, c sticlele cu lichior zboar prină ă ă ferestre ca nişte proiectile fatale.

287

— Dar avem nevoie de înc un om. ăTot ceea ce ştiam despre vi ei şi despre naşterea lor înv asem dinţ ăţ

poveştile lui Molly Seagram despre via a la ferma p rin ilor ei. Nici unaţ ă ţ dintre ele nu fusese deosebit de pl cut . Cel pu in, Condon adusese toateă ă ţ lucrurile pe care mi le reaminteam ca fiind strictul necesar: ap fierbinte,ă dezinfectant, lan uri obstetricale, o sticl mare cu ulei mineral, deja plin deţ ă ă amprente însângerate.

— E o corcitur de Angeln, Roşie Danez şi Roşie Belarus, m-a l murită ă ă Condon. Şi nu e decât descenden a ei cea mai recent . Dar hibridizareaţ ă prezint riscul distociei. Aşa spunea fratele Geller. „Distocie” înseamnă ă travaliu dificil. Rasele hibrid au adesea probleme la naştere. Se chinuieşte de aproape patru ore. Trebuie s extragem f tul. ă ă

Vorbise cu voce distant , monoton , ca şi cum ar fi inut o prelegereă ă ţ în fa a unei clase de idio i. P rea c n-avea importan cine eram sau cumţ ţ ă ă ţă ajunsesem acolo, conta numai faptul c eram la-ndemân , disponibil. ă ă

— Vreau ap , am spus. ă— E o g leat în care te po i sp la. ă ă ţ ă— Nu vorbesc despre sp lat. N-am mai b ut nimic de noaptea trecut .ă ă ă Condon a f cut o pauz , de parc ar fi procesat informa ia. Pe urm aă ă ă ţ ă

dat din cap şi a spus: — Simon, ocup -te! ăÎn acel trio, Simon p rea s fie comisionarul. ă ă— Imediat î i aduc ceva de b ut, Tyler, a r spuns el, l sându-şi capulţ ă ă ă

în jos şi evitându-mi privirea, chiar şi în timp ce Sorley îi deschidea uşa grajdului.

Condon s-a întors c tre boxa unde juninca extenuat z cea respirândă ă ă cu greutate. Avea coastele împodobite cu muşte foarte active. Dou auă poposit, neobservate, pe umerii b rbatului. Şi-a înmuiat mâna în uleiulă mineral şi s-a l sat pe vine, str duindu-se s dilate colul uterin, cu fa aă ă ă ţ schimonosit de o combina ie între ner bdare şi dezgust. Dar abia ceă ţ ă începuse, când creştetul vi elului a fost acoperit de o alt r bufnire deţ ă ă sânge şi lichid amniotic, abia vizibil, în ciuda contrac iilor violente aleţ junincii. Vi elul era prea mare. Molly îmi povestise despre vi eii mai mariţ ţ decât ar fi fost normal. Nu era atât de r u ca la prezenta ia pelvian sau laă ţ ă în epenirea şoldurilor vi elului în pelvisul vacii, dar era nepl cut s ai de-aţ ţ ă ă face cu aşa ceva.

Naşterea era îngreunat de faptul c juninca era evident bolnav ,ă ă ă salivând un mucus verzui şi f când eforturi disperate s respire, chiar şiă ă atunci când se domoleau contrac iile. M întrebam dac s -i spun luiţ ă ă ă Condon. F r nici o îndoial c şi vi elul lui divin era contaminat. ă ă ă ă ţ

Dar pastorul Dan nu ştia sau nu se sinchisea. Condon era tot ce mai r m sese din aripa dispensa ionalist aă ă ţ ă

congrega iei Templului Iordanului, o biseric numai a lui, redus la doiţ ă ă enoriaşi, Sorley şi Simon, iar eu nu puteam decât s -mi imaginez cât deă solid trebuia s fi fost credin a lui ca s -l sus in , f r rezerve, pân laă ă ţ ă ţ ă ă ă ă sfârşitul lumii.

— Vi elul, a spus, pe acelaşi ton de isterie reprimat , vi elul e roşu.ţ ă ţ Aaron, uit -te la vi el! ă ţ

288

Aaron Sorley, care era postat, cu puşca în mân , în fa a uşii, s-aă ţ apropiat s arunce o privire în box . ă ă

Vi elul era într-adev r roşu. Sc ldat în sânge. Şi f r pic de vlag . ţ ă ă ă ă ă— Respir ? a întrebat Sorley. ă— O s respire, a r spuns Condon. ă ăEra preocupat, p rea s savureze momentul, credea sincer c lumeaă ă ă

era pe punctul de a pivota în eternitate. — Pune i-i lan urile deasupra copitelor, acum, repede! ţ ţSorley mi-a aruncat o privire care era, totodat , un avertisment – ă să

nu sco i nici un nenorocit de cuvântţ – şi am f cut aşa cum ni se spusese,ă str duindu-ne pân ce sângele ne-a ajuns la coate. Actul naşterii unui vi elă ă ţ supradimensionat e, în acelaşi timp, s lbatic şi ridicol, un mariaj grotesc ală fenomenelor lumii vii cu for a brut . E nevoie de cel pu in doi b rba iţ ă ţ ă ţ puternici ca s asiste la naşterea unui asemenea vi el. Lan urile obstetriceă ţ ţ erau necesare ca s ai de ce trage. Trebuia s smuceşti sincronizându-te cuă ă contrac iile vacii, altfel animalul putea fi eviscerat. ţ

Dar juninca era atât de sl bit , încât aproape îşi d duse duhul, iară ă ă vi elul ei, cu capul atârnând f r via , se n scuse evident mort. ţ ă ă ţă ă

M-am uitat la Sorley. S-a uitat şi el la mine. Nici unul dintre noi nu vorbea.

— Trebuie s -l tragem afar , a spus Condon. Pe urm îl resuscit m. ă ă ă ăDinspre uşa hambarului a venit un val de aer rece. Era Simon, care se

întorcea cu o sticl de ap plat , cu chipul devenindu-i surprinz tor de palidă ă ă ă în vreme ce se holba la noi şi apoi la vi elul mort, ieşit pe jum tate dinţ ă pântecul vacii.

— i-am adus de b ut, a reuşit s spun . Ţ ă ă ăJuninca a încheiat o alt contrac ie inutil . Am dat drumul lan ului. ă ţ ă ţ— Bea ap , fiule, a consim it Condon. Pe urm continu m. ă ţ ă ă— Trebuie s m sp l. S -mi sp l m car mâinile. ă ă ă ă ă ă— E ap curat , fierbinte, în g le ile de lâng baloturile cu fân. Dară ă ă ţ ă

gr beşte-te. ăAvea ochii închişi, strânşi peste cine ştie ce lupt interioar întreă ă

credin a lui şi bunul-sim . ţ ţMi-am sp lat şi mi-am dezinfectat mâinile. Sorley m supravegheaă ă

îndeaproape. Mâinile lui erau pe lan ul obstetrical, dar puşca st teaţ ă sprijinit de marginea boxei, de unde o putea înh a cu uşurin . ă ăţ ţă

Când Simon mi-a întins sticla, m-am sprijinit de um rul lui şi i-amă spus:

— N-o pot ajuta pe Diane dac n-o scot de aici. În elegi? Şi n-o potă ţ scoate f r ajutorul t u. Avem nevoie de un vehicul solid, cu rezervorul plin,ă ă ă şi trebuie s-o urc m pe Diane în el, de preferat înainte s -şi dea Condonă ă seama c vi elul e mort. ă ţ

— E într-adev r mort? a icnit Simon, prea tare, dar nici Sorley, niciă Condon n-au p rut s -l fi auzit. ă ă

— Vi elul nu respir . Iar juninca e aproape moart . ţ ă ă— Dar e o vi ic roşie? Roşie pe de-a-ntregul? F r nici un strop de albţ ă ă ă

sau negru? De un roşu nep tat? ă— Simon, ar putea fi şi o blestemat de maşin de pompieri, şi tot n-ă ă

ar ajuta-o cu nimic pe Diane.

289

M-a privit de parc l-aş fi anun at c un automobil îi zdrobise c elul.ă ţ ă ăţ M-am întrebat când se transformase debordanta lui încredere în sine în acea dezorientare lipsit de expresie, m-am întrebat dac asta se petrecuseă ă brusc sau dac fericirea se scursese din el bob cu bob, ca nisipul dintr-oă clepsidr . ă

— Vorbeşte cu ea, dac e nevoie. Întreab-o dac vrea sau nu s plece.ă ă ă Dac mai era destul de conştient s -i poat r spunde. Dac îşiă ă ă ă ă ă

amintea ce vorbisem cu ea. — O iubesc mai mult decât iubesc via a. ţ— Avem nevoie de tine aici! a strigat Condon. Am b ut jum tate din sticl sub privirile pierdute ale lui Simon, din aiă ă ă

c rui ochi izvorau lacrimi. ăApa era limpede, pur şi delicioas . ă ăPe urm m-am întors al turi de Sorley, tr gând de lan urile obstetriceă ă ă ţ

în ritmul spasmelor de moarte ale junincii care se chinuia s fete. ăPe la miezul nop ii, am reuşit, în cele din urm , s extragem vi elul,ţ ă ă ţ

care z cea contorsionat pe paie, cu picioarele din fa îndoite sub corpulă ţă inert şi f r nici o urm de via în ochii congestiona i. ă ă ă ţă ţ

Condon a vegheat o vreme lâng micul cadavru. ăPe urm mi s-a adresat: ă— Po i face ceva pentru el? ţ— Nu-l pot ridica din mor i, dac la asta te referi. ţ ăSorley m-a avertizat cu o privire, ca şi cum mi-ar fi spus: Nu-l chinui,

şi-aşa îi e destul de greu. M-am apropiat încet de uşa grajdului. Simon disp ruse cu o oră ă

înainte, în timp ce un şuvoi de sânge hemoragie sc lda paiele deja ude,ă palmele, bra ele şi hainele noastre. Prin uşa întredeschis puteam z riţ ă ă mişcare în jurul maşinii, în jurul maşinii mele, şi lucirea unei buc i pe pânzăţ ă ecosez, care ar fi putut fi c maşa lui Simon. ă

F cea ceva acolo, afar . Speram c era ce credeam eu. ă ă ăSorley şi-a mutat privirea de la vi elul mort la pastorul Dan Condon şiţ

înapoi, mângâindu-şi barba, f r s -şi dea seama c şi-o umplea de sânge. ă ă ă ăCondon s-a holbat la el cu o expresie devastatoare, lipsit deă

speran . ţă— Totuşi, poate, a spus Sorley. Pe urm Simon a deschis brusc uşa hambarului, l sând s intre o pală ă ă ă

de aer rece. Ne-am întors privirile într-acolo. Dincolo de um rului lui, luna înă creştere era str in . ă ă

— E în maşin . Gata de plecare. ăVorbea cu mine, dar îi fixa cu intensitate pe Sorley şi pe Condon,

aproape provocându-i s reac ioneze. ă ţPastorul Dan s-a mul umit s ridice din umeri, ca şi cum asemeneaţ ă

probleme lumeşti nu mai aveau nici o importan . ţăM-am uitat la fratele Aaron, care s-a aplecat înspre puşc . ă— Nu te pot opri, am spus. Dar o s ies orice s-ar întâmpla. ăA înlemnit cu mâna în aer, încruntându-se. Ar ta de parc s-ar fiă ă

str duit s pun cap la cap evenimentele care îl aduseser în acel moment,ă ă ă ă fiecare conducând în mod inexorabil c tre urm torul, tot atât de logic cumă ă î i poart paşii pietrele printre care trece apa în vad, şi totuşi, totuşi... ţ ă

290

Mâna i-a c zut pe lâng coaps . S-a întors spre pastorul Dan. ă ă ă— Cred c , oricum, dac îl ardem o s fie bine. ă ă ăM-am îndreptat spre uşa grajdului, al turându-m lui Simon, f r să ă ă ă ă

m uit înapoi. Sorley s-ar fi putut r zgândi, ar fi putut lua puşca, ar fi putută ă s inteasc . Nu mai aveam energie s îmi pese. ă ţ ă ă

— Poate s -l ardem înainte de a se lumina, l-am auzit spunând.ă Înainte s r sar iar şi soarele. ă ă ă ă

— Conduci tu, l-am auzit pe Simon, când am ajuns lâng maşin . Eă ă benzin în rezervor şi în canistrele din portbagaj. Şi ceva mâncare şi maiă multe sticle cu ap . Tu conduci, iar eu stau în spate şi o liniştesc. ă

Am pornit maşina şi am urcat încet dealul, de-a lungul gardului de scânduri încrucişate şi al tufelor de ocotillo, îndreptându-ne c treă autostrad . ă

291

ÎN GOAN Ă

La câ iva kilometri în susul drumului şi la o distan sigur de fermaţ ţă ă lui Condon, am oprit maşina şi i-am spus lui Simon s coboare. ă

— Cum, aici? — Trebuie s-o consult pe Diane. Adu lanterna din portbagaj şi ine-o,ţ

s v d ce fac. OK?ă ăA încuviin at dând din cap, cu ochii mari. ţDe când p r sisem ranch-ul, Diane nu scosese nici o vorb . Z cuse,ă ă ă ă

pur şi simplu, întins pe bancheta din spate, cu capul în poala lui Simon,ă str duindu-se s r sufle. Respira ia ei fusese cel mai puternic zgomot dină ă ă ţ maşin . ă

În timp ce Simon st tea al turi, cu lanterna în mân , mi-am scosă ă ă hainele îmbibate de sânge şi m-am sp lat cât de bine am putut. O sticl deă ă ap mineral amestecat cu pu in benzin ca s îndep rtez murd ria, o aă ă ă ţ ă ă ă ă ă doua sticl ca s m cl tesc. Apoi mi-am pus o pereche curat de blugiă ă ă ă ă Levi's şi un pulover de bumbac, luate din valiz , şi o pereche de mânuşi deă latex din trusa medical . Pe urm am dat peste cap o a treia sticl cu ap .ă ă ă ă Dup care l-am pus pe Simon s îndrepte lanterna c tre Diane, în timp ce oă ă ă examinam.

Era mai mult sau mai pu in conştient , dar prea n ucit ca s poatţ ă ă ă ă ă lega o fraz coerent . Era mai slab decât o v zusem vreodat , aproapeă ă ă ă ă anorexic de slab , şi mistuit de o febr periculoas . Avea tensiunea şiă ă ă ă pulsul ridicate şi, când i-am ascultat zgomotele din piept, sunetul scos de pl mâni m-a dus cu gândul la un copil care soarbe un milkshake printr-ună pai îngust.

Am reuşit s-o fac s -nghit pu in ap şi o aspirin . Pe urm am ruptă ă ţ ă ă ă ă sigiliul unei seringi sterile, hipodermice.

— Ce-i asta? a întrebat Simon. — Un antibiotic cu ac iune general . ţ ăI-am tamponat bra ul şi am g sit cu greu o ven . ţ ă ă— Şi tu o s ai nevoie de unul. ăŞi eu aveam. Sângele junincii era, f r nici o îndoial , plin de bacteriiă ă ă

SCCV. — O s-o vindece? — Nu, Simon. M tem c nu. În urm cu o lun ar fi fost posibil. Dară ă ă ă

acum nu. Are nevoie de îngrijire medical . ă— Tu eşti doctor. — Sunt doctor, dar nu sunt spital. — Atunci poate reuşim s-o ducem la Phoenix.

292

M-am gândit. Tot ce înv asem în timpul scintila iilor sugera c , înăţ ţ ă momentul acela, un spital or şenesc putea fi, în cel mai bun caz, potopit deă pacien i şi, în cel mai r u, o ruin arzând mocnit. Sau poate c nu. ţ ă ă ă

Mi-am luat telefonul şi i-am derulat memoria, în c utarea unui num ră ă pe jum tate uitat. ă

— Pe cine suni? a întrebat Simon. — O veche cunoştin . ţăSe numea Colin Hinz şi fuseser m colegi de camer la Stony Brook.ă ă

P strasem o vreme leg tura. ă ăUltima dat când auzisem de el, f cea parte din conducerea spitaluluiă ă

St Joseph, din Phoenix. Merita s încerc, înainte s r sar soarele şi să ă ă ă ă anuleze comunica iile pentru o nou zi. ţ ă

Am apelat num rul lui personal. Telefonul a sunat îndelung, şi în celeă din urm a ridicat receptorul, zicând: ă

— E de preferat s fie o veste bun . ă ăI-am spus cine sunt şi c m aflam la aproximativ o or distan deă ă ă ţă

oraş, cu o urgen , o persoan apropiat , care avea imediat nevoie deţă ă ă tratament.

Colin a oftat. — Nu ştiu ce s - i spun, Tyler. La St Joe se lucreaz şi aud c eă ţ ă ă

deschis şi clinica Mayo, din Scottsdale, dar şi unii, şi al ii nu avem decâtă ţ minimum de personal. De la alte spitale sosesc rapoarte care se bat cap în cap. Dar nic ieri nu se acord îngrijire de urgen , şi în nici un caz la noi, eă ă ţă al dracului de sigur. Avem oameni îngr m di i în fa a uşilor, r ni de glon ,ă ă ţ ţ ă ţ încerc ri de sinucidere, accidente rutiere, atacuri de cord şi orice altceva.ă Poli iştii stau la uş , împiedicându-i s dea buzna în sec ia de urgen , în ceţ ă ă ţ ţă stare se afl pacienta ta? ă

I-am spus c Diane avea SCCV în ultimul stadiu şi c probabil urma să ă ă aib în curând nevoie de un aparat de respirat. ă

— De unde naiba a luat SCCV? Nu, nu conteaz , n-are nici oă importan . Sincer vorbind, te-aş ajuta dac aş putea, dar asistenteleţă ă noastre au triat bolnavi în parcare toat noaptea şi nu- i pot promite c voră ţ ă da prioritate pacientei tale, într-un fel sau altul, chiar dac le cer eu. Deă fapt, e aproape sigur c n-o s fie consultat de un doctor în urm toareleă ă ă ă dou zeci şi patru de ore. ă

Dac vreunul dintre noi o s tr iasc atât de mult. ă ă ă ă— Eu sunt doctor, ii minte? Nu-mi trebuie decât un minimum deţ

aparatur care s-o sus in . Perfuzie Ringer, un aparat respirator, oxigen... ă ţ ă— Nu vreau s par insensibil, dar aici ne b l cim în sânge... Întreab -ă ă ă ă

te dac , dat fiind ce se întâmpl , merit s acorzi asisten unui caz deă ă ă ă ţă SCCV în faz final . Dac ai f cut rost de ceea ce î i trebuie ca s-o men iiă ă ă ă ţ ţ într-o stare stabil ... ă

— Nu vreau s-o men in într-o stare stabil , vreau s -i salvez via a. ţ ă ă ţ— OK... dar tu descrii ultima faz a bolii, dac n-am în eles greşit. ă ă ţÎn fundal auzeam alte voci care îi solicitau aten ia, zumzetulţ

generalizat al mizeriei umane. — Trebuie s-o duc undeva, şi trebuie s ajung acolo în via . Amă ă ţă

nevoie de medicamente mai mult decât de un pat.

293

— N-avem nimic de rezerv . Spune-mi dac te pot ajuta cu altceva.ă ă Altfel, îmi pare r u, dar am multe de f cut. ă ă

Gândurile îmi alergau nebuneşte. — OK, dar medicamentele... de unde pot face rost de perfuzii Ringer,

Colin, atât î i cer. ţ— Ei bine... — Ei bine, ce? — Ei bine, n-ar trebui s - i spun, dar St Joe are o în elegere cu oraşul,ă ţ ţ

conform planului de ac iune în situa ii de urgen civil . În partea de nord aţ ţ ţă ă localit ii e un distribuitor de produse medicale. ăţ

Mi-a dat adresa şi câteva indica ii sumare. ţ— Autorit ile au trimis acolo un detaşament din garda na ional ,ăţ ţ ă

pentru protec ie. E cea mai important dintre sursele noastre deţ ă medicamente şi aparatur . ă

— M vor l sa s intru? ă ă ă— Dac îi sun şi-i anun c ajungi şi dac po i s le ar i o legitima ie. ă ţ ă ă ţ ă ăţ ţ— F asta pentru mine, Colin. Te rog!ă— OK, numai s g sesc o linie disponibil . Telefoanele nu prezint niciă ă ă ă

o garan ie. ţ— Dac exist vreo favoare pe care i-o pot face în schimb... ă ă ţ— Poate exist . Tu lucrai în domeniul aerospa ial, corect? Periheliu? ă ţ— În ultima vreme nu, dar am lucrat. — Îmi po i spune cât o s dureze totul? ţ ăA rostit întrebarea aproape în şoapt , şi i-am sim it pe neaşteptateă ţ

oboseala din voce, spaima nem rturisit . ă ăMi-am cerut scuze şi i-am spus c , pur şi simplu, nu ştiam, şi c m -ă ă ă

ndoiam c la Periheliu ar fi existat cineva care s ştie mai multe. ă ăA oftat. — OK. E exasperant ideea c s-ar putea s trecem prin toate astea şiă ă ă

s ne facem scrum peste câteva zile, f r s afl m vreodat ce s-a petrecută ă ă ă ă ă de fapt.

— Mi-aş dori s - i pot da un r spuns. ă ţ ăLa cel lalt cap t al firului cineva îl strig pe nume. ă ă ă— Eu mi-aş dori o mul ime de lucruri. Trebuie s închid, Tyler. ţ ăI-am mul umit din nou. ţNe mai desp r eau câteva ore de r s ritul soarelui. ă ţ ă ăSimon st tuse la câ iva metri de maşin , holbându-se la cerul înstelată ţ ă

şi pretinzând c nu-mi ascult convorbirea. L-am chemat cu o fluturare aă ă mâinii.

— Plec m! ăA dat din cap, cu supunere. — Ai g sit ajutor pentru Diane? ă— Într-un fel. A acceptat r spunsul f r s cear am nunte. ă ă ă ă ă ăDar, înainte de a se apleca s urce în maşin , m-a tras de mânec . ă ă ă— Acolo... Ce crezi c e, Tyler? ăAr ta c tre orizontul vestic, unde o curb lin , argintie, se arcuia pe oă ă ă ă

zon de vreo cinci grade din cerul nop ii. De parc cineva ar fi scrijelit un ă ţ ă C enorm, lipsit de profunzime, pe suprafa a întunericului. ţ

294

— Poate o urm de condensare, am spus. Un avion militar cu reac ie. ă ţ— Noaptea? Noaptea nu se vede. — Atunci nu ştiu ce e, Simon. Haide, urc , n-avem timp de pierdut. ă

Am scos un timp mai bun decât m aşteptam. ăAm ajuns la unitatea de aprovizionare medical , un depozit numerotată

dintr-un parc industrial mohorât, având un r gaz pân la r s ritul soarelui. I-ă ă ă ăam ar tat legitima ia tipului agitat, din Garda Na ional , postat la intrare, elă ţ ţ ă m-a dat pe mâna unui alt membru al G rzii şi a unui angajat civil, care m-auă condus pe aleile dintre rafturi. Am g sit ce-mi trebuia şi un al treilea b rbată ă din Gard m-a ajutat s duc totul în maşin , cu toate c s-a gr bit s seă ă ă ă ă ă retrag când a v zut-o pe Diane respirând intermitent pe bancheta dină ă spate.

— Baft , a spus, cu vocea tremurând uşor. ăAm instalat pe îndelete o perfuzie intravenoas , am improvizat fixândă

sacul de cârligul pentru haine din maşin şi i-am ar tat lui Simon cum să ă ă supravegheze curgerea solu iei şi cum s se asigure c Diane nu agaţ ă ă ţă tubul de ceva în timpul somnului.

(Ea nu s-a trezit nici atunci când i-am înfipt acul în bra .) Simon aţ aşteptat pân ce am reintrat pe şosea, apoi m-a întrebat: ă

— E pe moarte? Am strâns ceva mai tare volanul. — Nu şi dac pot s-o ajut. ă— Unde o ducem? — Acas . ă— Cum, batem atâta drum, traversând ara? Acas la Carol şi E.D.? ţ ă— Exact. — De ce acolo? — Acolo o pot ajuta. — E un drum lung. Adic , inând cont de starea actual a lucrurilor. ă ţ ă— Da. S-ar putea s fie un drum lung. ăAm aruncat o privire c tre bancheta din spate. ăO mângâia cu ging şie pe cap. Avea p rul pleoştit şi încâlcit dină ă

pricina transpira iei. Mâinile lui erau palide, acolo unde le sp lase de sânge. ţ ă— Nu merit s fiu al turi de ea. Ştiu c e vina mea. Aş fi putut plecaă ă ă

de la ranch odat cu Teddy. Aş fi putut primi ajutor. ăDa, m-am gândit. Ai fi putut. — Dar credeam în faptele noastre. Probabil c tu nu în elegi. Îns nuă ţ ă

era numai vi elul roşu, Tyler. Eram convins c-o s fim în l a i la ceruri,ţ ă ă ţ ţ nemuritori. C , la sfârşit, o s fim r spl ti i. ă ă ă ă ţ

— R spl ti i pentru ce? ă ă ţ— Credin . Perseveren . Pentru c din prima clip când mi s-au opritţă ţă ă ă

ochii asupra Dianei am sim it, cu t rie, c f ceam amândoi parte din cevaţ ă ă ă spectaculos, chiar dac nu în elegeam pe deplin. C , într-o bun zi, o să ţ ă ă ă st m împreun chiar în fa a tronului lui Dumnezeu. „Adev rat v spun c nuă ă ţ ă ă ă va trece neamul acesta, pân când se vor împlini toate aceste lucruri.”ă 1

Neamul era genera ia noastr , chiar dac la început ne îndreptaser m într-oţ ă ă ă direc ie greşit . Recunosc, lucrurile petrecute la adun rile Noii Împ r ii miţ ă ă ă ăţ

1 Evanghelia dup Luca 21:32 (n. tr.).ă295

se par acum ruşinoase. Be ie, sex, minciuni. Le-am întors spatele, şi a fostţ bine, dar se p rea c lumea era prea mic atunci când nu ne aflam printreă ă ă oameni care încercau s construiasc împ r ia de O Mie de Ani, chiar dacă ă ă ăţ ă nu o f ceau aşa cum ar fi trebuit. De parc ne-am fi pierdut familia. Şi mi-ă ăam spus: Ei bine, dac te str duieşti s g seşti cea mai neîntinat şi ceaă ă ă ă ă mai simpl cale, atunci te afli pe drumul cel bun. „Prin r bdarea voastr , vă ă ă ă ve i câştiga sufletele voastre.”ţ 1

— Templul Iordanului, am spus. — E uşor s faci profe ii în contextul Turbionului. Vor fi semne înă ţ

soare, în lun şi în stele, se spune în Evanghelia dup Lucaă ă 2. Ei bine, iat -ne.ă Puterile cerurilor vor fi cl tinateă 3. Dar nu este... nu este...

P rea s -şi fi pierdut ideea. ă ă— Cum respir ? ăNu era nevoie s întreb. Auzeam fiecare sorbitur de aer pe care oă ă

tr gea în piept, chinuindu-se, dar cu regularitate. Nu voiam decât s -iă ă distrag aten ia. ţ

— Nu sufer , a r spuns Simon, ad ugând: Te rog, Tyler! Opreşte şiă ă ă las -m s cobor. ă ă ă

Ne îndreptam c tre est. Traficul de pe autostrad era surprinz tor deă ă ă rarefiat. Colin Hinz m avertizase în privin a aglomera iei din jurulă ţ ţ aeroportului Sky Harbor, de care trecuser m deja. Şi nu întâlniser m decâtă ă pu ine automobile, deşi pe marginea drumului erau destul de multeţ vehicule abandonate.

— Nu-i o idee bun . ăM-am uitat în oglinda retrovizoare şi l-am v zut pe Simon ştergându-şiă

ochii de lacrimi cu încheieturile degetelor. În clipa aceea p rea tot atât deă vulnerabil şi de uluit ca un copil de zece ani la o înmormântare.

— În toat via a mea, n-am avut decât dou c l uze. Pe Dumnezeu şiă ţ ă ă ă pe Diane. Le-am tr dat pe amândou . Am aşteptat prea mult. E frumos dină ă partea ta c negi, dar e pe moarte. ă

— Nu neap rat. ă— Nu vreau s fiu cu ea ştiind c aş fi putut împiedica asta. Aş preferaă ă

s mor în deşert. Vorbesc serios, Tyler, vreau s cobor. ă ăCerul se lumina din nou, o str lucire urât , violet , sem nând maiă ă ă ă

degrab cu arcul dintr-un bec fluorescent defect, decât cu ceva prielnic,ă natural.

— Pu in îmi pas , am spus. ţ ăSimon mi-a aruncat o privire uluit . ă— Cum? — Pu in îmi pas ce sim i. Vreau s r mâi cu Diane pentru c avemţ ă ţ ă ă ă

înainte un drum dificil şi nu pot s m ocup de ea şi s conduc în acelaşiă ă ă timp. Mai devreme sau mai târziu, o s am nevoie de somn. Dac treci laă ă volan din când în când, vom fi sili i s oprim doar ca s facem rost deţ ă ă mâncare şi de combustibil.

Dac aveam s g sim. ă ă ă

1 Evanghelia dup Luca 21:19 (n. tr.).ă

2 Evanghelia dup Luca 21:25 (n. tr.).ă

3 Evanghelia dup Luca 21:26 (n. tr.).ă296

— Dac renun i, c l toria o s -mi ia de dou ori mai mult timp. ă ţ ă ă ă ă— Are vreo importan ? ţă— Simon, ea s-ar putea s nu fie pe moarte, dar e într-adev r aşa deă ă

bolnav cum crezi şi o s moar dac nu primeşte ajutor. Iar singurul lucruă ă ă ă despre care ştiu c ar ajuta-o se afl la mai bine de trei mii de kilometriă ă distan . ţă

— Cerul şi p mântul vor treceă 1. Vom muri cu to ii. ţ— Nu ştiu ce s spun despre cer şi despre p mânt. Dar refuz s-o lasă ă

pe ea s moar , atâta timp cât am de ales. ă ă— Te invidiez, a spus Simon, cu voce sc zut . ă ă— Pentru ce? Pentru ce m-ai putea invidia? — Pentru credin a ta. ţ

Un oarecare optimism continua s fie posibil, dar numai pe durataă nop ii. Se ofilea în timpul zilei. ţ

Am ieşit din Flagstaff şi m-am îndreptat c tre est, spre Hiroshimaă soarelui ce se în l a. Încetasem s m mai tem c lumina în sine m-ar fiă ţ ă ă ă putut ucide, cu toat c , probabil nu-mi f cea nici un bine. Faptul c oricareă ă ă ă dintre noi supravie uise primei zile era un mister – un miracol, ar fi pututţ spune Simon.

Asta încuraja un anumit sim practic, lipsit de rafinament: am scos dinţ torpedo o pereche de ochelari de soare şi m-am str duit s -mi in ochiiă ă ţ pironi i asupra drumului, în loc s m uit la emisfera de foc portocaliu careţ ă ă levita deasupra orizontului.

Ziua devenea tot mai fierbinte. La fel şi interiorul maşinii, deşi suprasolicitam instal a ia de aer condi ionat. (O reglasem la putereaţ ţ ţ maxim , str duindu-m s in sub control temperatura corpului Dianei.)ă ă ă ă ţ

Undeva între Albuquerque şi Tucumcari m-a lovit un val imens de oboseal . Mi s-au închis ochii şi era cât pe ce s intru cu maşina într-o bornă ă ă de kilometraj. Moment în care am tras pe marginea drumului şi am oprit motorul. I-am spus lui Simon s umple rezervorul cu benzina din canistre şiă s se preg teasc s treac la volan. A dat din cap, f r nici o tragere deă ă ă ă ă ă ă inim . ă

Scoteam un timp mai bun decât anticipasem. Traficul fusese de la lejer pân la aproape inexistent, poate fiindc oamenilor le era fric s iasă ă ă ă ă pe şosea pe cont propriu.

— Ce-ai luat de mâncare? l-am întrebat pe Simon, în timp ce turna benzina.

— Numai ce-am putut înh a din buc t rie. Trebuia s m gr besc.ăţ ă ă ă ă ă Uit -te singur. ă

Printre canistrele deformate, pachetele cu medicamente şi sticlele împr ştiate de ap mineral , am g sit o cutie de carton. În untru erau treiă ă ă ă ă cutii de cereale Cheerios, dou conserve de carne de vit în saramur şi oă ă ă sticl de cola dietetic . ă ă

— Iisuse, Simon. A strâns din ochii la auzul cuvintelor, pe care a trebuit s -mi aducă

aminte c le socotea o blasfemie. ă

1 Evanghelia dup Luca 21:33 (n. tr.).ă297

— E tot ce-am putut g si. ăNici un castron, nici o lingur . Dar îmi era tot atât de foame, pe cât îmiă

era de somn. I-am spus lui Simon c ar fi bine s l s m motorul s seă ă ă ă ă r ceasc , şi între timp ne-am aşezat la umbra maşinii, cu toate geamurileă ă l sate în jos, l sând s intre adierea nisipoas care venea dinspre deşert,ă ă ă ă totul sub soarele suspendat pe cer ca în miezul unei zile de pe planeta Mercur. Am improvizat nişte cupe din fundurile t iate ale sticlelor goale deă plastic şi am mâncat cereale Cheerios înmuiate în ap c ldu . Sem nau cuă ă ţă ă un mucilagiu şi aveau acelaşi gust.

I-am dat lui Simon toate informa iile legate de urm toarea etap aţ ă ă c l toriei, i-am reamintit s deschid aerul condi ionat imediat ce porneamă ă ă ă ţ la drum şi i-am spus s m trezeasc dac avea impresia c în fa a noastră ă ă ă ă ţ ă pândea vreun pericol.

Pe urm m-am ocupat de Diane. Perfuzia intravenoas şi antibioticeleă ă p reau s -i fi dat ceva putere, dar numai în aparen . ă ă ţă

— Tyler, a spus, deschizând ochii, dup ce am ajutat-o s bea un stropă ă de ap . ă

A acceptat câteva linguri de cereale, apoi a întors capul. Avea obrajii scofâlci i şi ochii apatici, incapabili s se concentreze. ţ ă

— Ascult ce- i spun! Înc pu in, Diane! ă ţ ă ţI-am potrivit perfuzia. Am ajutat-o s se ridice în capul oaselor,ă

sco ându-şi picioarele dep rtate în afara maşinii în timp ce elimina un stropţ ă de urin maronie. Pe urm am şters-o cu buretele şi i-am schimbat chilo iiă ă ţ murdari cu al ii cura i, de bumbac, din valiza mea. ţ ţ

Dup ce am aşezat-o din nou confortabil, am îndesat o p tur înă ă ă spa iul îngust dintre bancheta din fa şi cea din spate, preg tind un locţ ţă ă unde s m pot întinde f r s fiu nevoit s-o mişc. Simon dormise foarteă ă ă ă ă pu in în timpul primei etape a c l toriei şi era, probabil, tot atât de extenuatţ ă ă cum eram şi eu... dar nu fusese lovit cu patul unei puşti. Locul unde mă pocnise Aaron era umflat şi r suna ca un clopot ori de câte ori îmi puneamă degetele în apropierea lui.

Simon a urm rit totul de la doi metri distan , cu o expresie ursuză ţă ă sau poate plin de gelozie. ă

Când l-am strigat, a ezitat şi s-a uitat cu jind la întinderea fostului fund de mare care era deşertul, cu privirea pierdut în inima pustiet ii. ă ăţ

Pe urm a alergat în salturi c tre maşin , şi-a l sat ochii în jos şi s-aă ă ă ă strecurat la volan.

M-am înghesuit în nişa de dup bancheta din fa . ă ţăDiane p rea inconştient , dar înainte de a adormi am sim it-oă ă ţ

ap sându-şi mâna peste a mea. ă

Când m-am trezit era iar şi noapte, iar Simon oprise s facem schimbă ă de locuri.

Am coborât din automobil şi m-am dezmor it. ţCapul îmi zvâcnea în continuare şi îmi sim eam şira spin rii de parcţ ă ă

b trâne ea mi-ar fi comprimat-o, încovoind-o pentru totdeauna, dar eramă ţ mai vioi decât Simon, care s-a târât pe bancheta din spate şi a adormit instantaneu.

298

Nu ştiam unde ne afl m, ci doar c eram pe autostrada interstatal 40ă ă ă şi ne îndreptam c tre est, iar p mântul devenise mai pu in arid, terenurileă ă ţ irigate întinzându-se pe ambele laturi ale drumului, sub lumina stacojie a lunii. M-am asigurat c Diane st tea într-o pozi ie comod şi c respira f ră ă ţ ă ă ă ă s se chinuiasc , şi am l sat toate portierele deschise pre de dou minute,ă ă ă ţ ă s ias mirosul greu, de camer de spital, peste care se suprapuneau celeă ă ă de sânge şi de benzin . Apoi m-am aşezat pe locul şoferului. ă

Stelele de deasupra şoselei erau dureros de pu ine şi de imposibil deţ recunoscut. M-am gândit la Marte.

Continua s se afle sub Membrana Turbionar sau fusese eliberat,ă ă cum se întâmplase cu P mântul? Dar nu ştiam în ce parte a cerului s -l caută ă şi m îndoiam c , dac l-aş fi z rit, mi-aş fi dat seama ce era. ă ă ă ă

Îns am v zut, n-aveam cum s n-o v d, enigmatica linie argintie peă ă ă ă care mi-o ar tase Simon în Arizona şi pe care o luasem drept o urm deă ă condensare. În noaptea asta era înc şi mai proeminent . Se extinsese,ă ă pornind de la orizontul vestic şi ajungând pân aproape de zenit, iar curbaă ei blând se transformase într-un oval, într-o liter O aplatizat . ă ă ă

Cerul la care m uitam era cu trei miliarde de ani mai b trân decât celă ă pe care îl v zusem, pentru ultima oar , de pe peluza Casei Mari. Amă ă presupus c putea ad posti tot soiul de mistere. ă ă

Odat ce ne-am pus în mişcare, am încercat s pornesc radioul deă ă bord, care fusese t cut în noaptea precedent . Nu capta nici o emisieă ă digital , dar în cele din urm am reuşit s prind un post din zon , în bandă ă ă ă ă FM, genul de post dintr-un oraş mic, axat mai ales pe muzic country şi peă religie, dar în seara asta se mul umeau s vorbeasc . Am aflat foarte multeţ ă ă înainte ca semnalul s se piard printre parazi i. ă ă ţ

În primul rând, am aflat c procedasem cât se putea de în eleptă ţ evitând oraşele mari. Cele mai importante oraşe erau zone calamitate, nu din cauza jafurilor şi a violen ei (a c ror amploare fusese surprinz tor deţ ă ă redus ), ci din pricina colapsului infrastructurii. R s ritul soarelui roşu seă ă ă asem nase atât de mult cu îndelung prevestitul sfârşit al P mântului, încâtă ă majoritatea oamenilor r m seser pur şi simplu acas , preferând s moară ă ă ă ă ă al turi de familiile lor, l sând poli ia şi unit ile de pompieri din centreleă ă ţ ăţ urbane s func ioneze cu un minimum de personal, iar angaja ii spitaleloră ţ ţ lipseau de la posturi aproape cu des vârşire. Minoritatea care încercase să ă se sinucid prin împuşcare sau care îşi administrase supradozeă extravagante de alcool, cocain , oxicontin sau amfetamine, reprezentaă cauza celor mai urgente probleme: sobe cu gaz deschise, pierderea cunoştin ei la volan sau ig rile sc pate din mân în clipa mor ii. Cândţ ţ ă ă ă ţ covorul începea s ard mocnit şi draperiile izbucneau în fl c ri, nu sunaă ă ă ă nimeni la 911 şi, în majoritatea cazurilor, nici n-ar fi avut cine s r spund .ă ă ă Incendiile din case se transformaser curând în incendii din cartiere. ă

Din Oklahoma City se în l au patru coloane imense de fum, relataă ţ crainicul şi, conform rapoartelor telefonice, o mare parte din sudul oraşului Chicago se transformase deja în cenuş . Fiecare dintre marile metropole aleă

rii, toate cele despre care auzisem vreodat , raporta existen a a cel pu inţă ă ţ ţ unu sau dou incendii extinse, sc pate de sub control. ă ă

Dar situa ia nu se înr ut ea, era în curs de ameliorare.ţ ă ăţ Supravie uirea rasei umane p rea acum posibil , cel pu in pentru alteţ ă ă ţ

299

câteva zile şi, ca urmare, din ce în ce mai mul i dintre angaja ii serviciilorţ ţ esen iale şi de prim r spundere se întorseser la lucru. (Reversul medalieiţ ă ă ă era faptul c oamenii începuser s -şi fac griji în privin a proviziilor: jafurileă ă ă ă ţ din magazinele alimentare erau o problem în ascensiune.) Toateă persoanele care nu furnizau servicii de prim necesitate erau îndemnate să ă nu circule pe şoselele, mesajul fusese difuzat înainte de r s ritul soareluiă ă prin intermediul tuturor sistemelor de emisie pentru cazuri de urgen şi alţă tuturor sta iilor radio şi TV aflate înc în stare de func ionare şi era repetatţ ă ţ în noaptea aceea. Aşa mi-am explicat de ce traficul de pe autostrada interstatal fusese rezonabil de rarefiat. V zusem câteva patrule militare şiă ă de poli ie, dar nici una dintre ele nu ne interceptase, probabil datoritţ ă pl cu elor de înmatriculare ale maşinii mele. Dup primul episod din seriaă ţ ă scintila iilor, California şi majoritatea celorlalte state începuser s emitţ ă ă ă embleme cu sigla serviciilor medicale de urgen pentru a fi ataşate deţă pl cu ele de înmatriculare ale maşinilor personalului medical. ă ţ

Activitatea poli iei era sporadic . For ele militare active r m seserţ ă ţ ă ă ă mai mult sau mai pu in intacte, în pofida câtorva dezert ri, dar efectiveleţ ă unit ilor de rezervişti şi ale G rzii Na ionale erau fragmentate şi nu reuşeauăţ ă ţ s preia atributele autorit ii locale. Şi energia electric era furnizat în modă ăţ ă ă intermitent, cele mai multe sta ii de înalt putere aveau personal insuficientţ ă şi abia dac mai reuşeau s fie func ionale, iar c derile de tensiune dină ă ţ ă re ea se succedau în cascad . Se zvonea c centralele nucleare de la Sanţ ă ă Onofre, din California, şi de la Pickering, din Canada, ajunseser laă supraînc lzirea miezurilor reactoarelor, dar nu se primise nici o confirmare. ă

Crainicul a citit în continuare lista depozitelor locale de alimente, a spitalelor înc deschise (cu timpul estimativ de aşteptare în vederea trierii)ă şi unele sfaturi de prim ajutor la domiciliu. A citit şi avertismentul emis de Institutul de Meteorologie, legat de expunerea prelungit la soare. Luminaă solar p rea s nu aib efecte letale imediate, dar nivelul excesiv de radia iiă ă ă ă ţ ultraviolete putea genera „probleme pe termen lung”, ceea ce suna pe cât de trist, pe atât de hilar.

Înainte de r s rit, am mai prins câteva transmisii intermitente, dară ă soarele care se ridica le-a f cut s se piard printre parazi i. ă ă ă ţ

Cerul zorilor era înnorat. M ap ra de str lucirea orbitoare a soarelui.ă ă ă Dar pân şi acel r s rit estompat era descurajant de straniu. Întreagaă ă ă jum tate estic a cerului se transformase într-o sup învolburat de lumină ă ă ă ă roşie, în felul ei aparte, tot atât de hipnotic precum t ciunii unui foc deă ă tab r muribund. Din când în când, norii se despicau şi degete de lumină ă ă solar chihlimbarie pip iau p mântul. ă ă ă

Dar la amiaz norii se îndesiser şi, peste nici o or , a început ploaia,ă ă ă fierbinte, monoton , acoperind şoseaua şi reflectând culorile nes n toaseă ă ă ale cerului.

În diminea a aceea turnasem în rezervor con inutul ultimei canistre cuţ ţ benzin şi, undeva între Cairo şi Lexington, acul ceasului indicator a începută s coboare în mod alarmant. L-am trezit pe Simon, i-am explicat cumă st teau lucrurile şi i-am spus c aveam de gând s opresc la urm toareaă ă ă ă sta ie de benzin ... ţ ă

300

Şi în toate celelalte de dup ea, pân ce aveam s g sesc una care să ă ă ă ă ne vând nişte carburant. ă

Urm toarea sta ie s-a dovedit a fi o franciz de mic amploare, oă ţ ă ă combina ie de sta ie de benzin cu patru pompe şi bufet expres. Ferestreleţ ţ ă localului erau întunecate şi pompele erau probabil moarte, dar m-am îndreptat oricum într-acolo, am coborât din maşin şi am scos furtunul deă alimentare.

Un b rbat cu stema echipei Bengals pe şapc a ieşit de dup col ulă ă ă ţ cl dirii, leg nând în mâini o puşc , şi a spus: ă ă ă

— Nu func ioneaz . ţ ăAm pus la loc capacul, f r grab . ă ă ă— N-ave i curent electric? ţ— Adev rat. ă— Nici o solu ie de rezerv ? ţ ăA ridicat din umeri şi s-a apropiat. Simon a dat s coboare din maşin ,ă ă

dar i-am f cut semn cu mâna s r mân în untru. B rbatul cu şapcă ă ă ă ă ă ă Bengals, avea în jur de treizeci de ani şi vreo cincisprezece kilograme peste greutatea normal , s-a uitat la perfuzia Ringer ag at deasupra bancheteiă ăţ ă din spate. Pe urm a tras cu ochiul la pl cu a de înmatriculare. Era dină ă ţ California, ceea ce probabil nu m-a ajutat s -i câştig bun voin a, dar siglaă ă ţ Serviciilor Medicale de Urgen era extrem de vizibil . ţă ă

— Eşti doctor? — Tyler Dupree, am spus. Medic. — Scuz -m c nu- i strâng mâna. Acolo, în untru, e so ia ta? ă ă ă ţ ă ţAm spus da, fiindc era mai simplu decât s -i explic. ă ăSimon mi-a aruncat o privire, dar nu m-a contrazis. — Ai vreo legitima ie, ca s dovedeşti c eşti medic? Fiindc , f r niciţ ă ă ă ă ă

o sup rare, în ultimele dou zile s-au furat ceva maşini. ă ăMi-am scos portofelul şi i l-am aruncat la picioare. L-a ridicat şi s-a uitat la pliantul cu carduri. Pe urm a pescuit oă

pereche de ochelari din buzunarul c m şii şi s-a uitat înc o dat . În cele dină ă ă ă urm , mi-a înapoiat portofelul şi mi-a întins mâna. ă

— Îmi cer scuze, doctore Dupree. Eu sunt Chuck Bernelli. Dac nu- iă ţ trebuie decât benzin , pornesc pompele. Dac ai nevoie de mai multe, nuă ă dureaz decât un minut pân deschid magazinul. ă ă

— Îmi trebuie benzin . Şi o rezerv de alimente ar fi bun , dar n-amă ă ă prea mul i bani ghea . ţ ţă

— La dracu' cu banii ghea . inem închis ca s ne ferim de criminaliţă Ţ ă şi de be ivi şi, în momentul sta, pe drum nu e plin de ei, dar e deschis laţ ă orice or pentru militari şi pentru patrulele de pe autostrad . Şi pentruă ă doctori. Cel pu in atâta vreme cât mai e benzin în pompe. Sper c so ia taţ ă ă ţ nu e în stare foarte grav . ă

— Nu, dac reuşesc s ajung la destina ie. ă ă ţ— Lexington, Virginia? Samaritan? — Ceva mai departe. Are nevoie de îngrijire special . ăS-a uitat peste um r, c tre maşin . Simon coborâse geamurile ca să ă ă ă

p trund în untru nişte aer proasp t. Stropii de ploaie împestri au vehicululă ă ă ă ţ pr fuit şi asfaltul plin de b l i de ulei. Bernelli a z rit-o pe Diane r sucindu-ă ă ţ ă ăse şi începând s tuşeasc în somn. S-a încruntat. ă ă

301

— Atunci pornesc pompele. Probabil c vre i s v vede i de drum. ă ţ ă ă ţÎnainte de plecare ne-a împachetat nişte produse de b c nie, câtevaă ă

conserve cu sup , o cutie cu s ra ele, un desf c tor de conserve în ambalajă ă ţ ă ă de plastic. Dar s-a ferit s se apropie de maşin . ă ă

Tusea chinuitoare, intermitent , e un simptom obişnuit al SCCV.ă Bacteria îşi conserv victimele într-un mod aproape inteligent, preferând să ă nu le sufoce printr-o pneumonie fatal , deşi acesta e mijlocul prin careă ucidea în cele din urm , acesta sau o insuficien cardiac sever . Luasemă ţă ă ă un tub cu oxigen, un ventil de evacuare şi o masc de la un angrosist deă lâng Flagstaff şi când tusea a început s-o împiedice pe Diane s respire,ă ă era în pragul unui atac de panic , înecându-se cu propria flegm şi dândă ă ochii peste cap, i-am cur at c ile respiratorii cât de bine am putut şi i-amăţ ă pus masca pe gur şi pe nas în timp ce Simon era la volan. ă

În cele din urm s-a liniştit, fa a a început s -i prind culoare şi aă ţ ă ă reuşit s adoarm din nou. Am stat al turi de ea în timp ce se odihnea, cuă ă ă capul înfierbântat de febr lipit de um rul meu. Ploaia era acum toren ial şiă ă ţ ă c dea neînduplecat , încetinindu-ne. Trâmbe uriaşe de ap se înfoiauă ă ă ridicând o coad de cocoş în urma maşinii ori de câte ori nimeream într-oă adâncitur a şoselei. C tre sear , lumina a p lit, orizontul vestic p rândă ă ă ă ă acoperit doar de t ciuni aprinşi. ă

Singurul sunet era r p itul ploii pe tabla maşinii şi m-am sim ită ă ţ mul umit ascultându-l, pân ce Simon şi-a dres glasul şi a spus: ţ ă

— Eşti ateu, Tyler? — Poftim? — Nu vreau s fiu grosolan, dar tocmai îmi puneam întrebarea asta: teă

consideri ateu? Nu eram sigur cum ar fi trebuit s -i r spund. ă ăSimon ne sprijinise s ajungem atât de departe, fusese un ajutoră

nepre uit. Dar, pe de alt parte, îşi transformase mintea într-un vehicul pusţ ă la dispozi ia unui grup de autostopişti extremişti, a unor dispensa ionaliştiţ ţ fanatici, a c ror singur nemul umire împotriva sfârşitului lumii era c leă ă ţ ă sfidase aştept rile minu ios construite. Nu voiam s -l jignesc, fiindc maiă ţ ă ă aveam înc nevoie de el, Diane mai avea nevoie de el. ă

Aşa c am spus: ă— Are vreo importan ? ţă— Eram curios. — P i... nu ştiu. Cred c sta e r spunsul. Nu pretind c ştiu dacă ă ă ă ă ă

Dumnezeu exist sau de ce a învârtit universul, f cându-l s se rotească ă ă ă aşa. Îmi pare r u, Simon, dar pe frontul teologic atâta pot. ă

A p strat t cerea pre de câ iva kilometri. ă ă ţ ţ— Poate c asta voia s spun Diane. ă ă ă— În leg tur cu ce? ă ă— Când discutam. Ceea ce nu s-a mai întâmplat în ultima vreme, dacă

m gândesc bine. Nu eram de acord în privin a pastorului Dan şi a bisericiiă ţ Templul Iordanului, înc dinainte de schism . Credeam c ea e prea cinic .ă ă ă ă Spunea c sunt prea uşor impresionabil. Aşa o fi. Pastorul Dan avea darul deă a se uita în Biblie, descoperind cunoaşterea în fiecare pagin . O cunoaştereă

302

tot atât de solid , precum o cas , grinzi şi stâlpi ai cunoaşterii. Asta e cuă ă adev rat un har. Eu nu pot. Indiferent cât m-aş str dui, nici pân în ziua deă ă ă azi nu sunt în stare s deschid Biblia şi s g sesc un în eles imediat ală ă ă ţ spuselor ei.

— Poate c nici nu e de aşteptat. ă— Dar aş fi vrut. Aş fi vrut s fiu ca pastorul Dan: inteligent şi, în elegi,ă ţ

întotdeauna pe teren solid. Diane zicea c era un târg cu diavolul, c Dană ă Condon a dat umilin a în schimbul certitudinii. Poate c asta îmi lipseşte mieţ ă şi a v zut în tine. Poate c asta a f cut-o s se aga e de tine în to i aceştiă ă ă ă ţ ţ ani – umilin a ta. ţ

— Simon, eu... — N-ai de ce s te scuzi sau s încerci s m consolezi. Ştiu c î iă ă ă ă ă ţ

telefona când credea c dorm sau când ieşeam din cas . Ştiu c am fostă ă ă norocos s-o am lâng mine atât de mult timp. M-a privit peste um r. Vrei s -ă ă ămi faci o favoare? Aş vrea s -i spui c -mi pare r u fiindc n-am îngrijit-o maiă ă ă ă bine când s-a îmboln vit. ă

— Po i s -i spui tu însu i. ţ ă ţA dat din cap, dus pe gânduri, şi a continuat s conduc , afundându-ă ă

se în inima ploii. I-am spus s vad dac putea afla vreo informa ie util deă ă ă ţ ă la radio, acum, când se întunecase din nou. Voiam s r mân treaz şi să ă ă ascult, dar capul îmi zvâcnea, iar ochii începeau s vad dublu şi, dup oă ă ă vreme, mi s-a p rut mult mai simplu s -i închid şi s dorm. ă ă ă

Am dormit adânc şi îndelung, în timp ce kilometrii se pierdeau sub ro ile maşinii. ţ

Când m-am trezit, era o alt diminea ploioas . ă ţă ăMaşina era oprit în parcarea unui popas (la vest de Manassas, după ă

cum am aflat mai târziu), şi o femeie cu o umbrel neagr , rupt , b tea cuă ă ă ă degetele în geam.

Am clipit şi am deschis portiera, iar ea a f cut un pas înapoi, uitându-ăse cu pruden la Diane. ţă

— B rbatul a spus s nu-l aştepta i. ă ă ţ— Poftim? — V spune r mas-bun şi s nu-l aştepta i. ă ă ă ţSimon nu era pe bancheta din fa . Nu se vedea nici printre l zile cuţă ă

gunoi, printre mesele de picnic pline de ap şi printre latrinele şubrede dină imediata apropiere. În parcare mai erau oprite câteva maşini, cele mai multe în aşteptarea proprietarilor care vizitau WC-urile. Am conştientizat existen a copacilor, a rezerva iei naturale, a unui or şel industrial coco atţ ţ ă ţ pe dealuri şi murat de ploaie, sub un cer în fl c ri. ă ă

— Un tip blond, costeliv? Cu un tricou murdar? — Chiar el. A spus c nu vrea s dormi i prea mult. Pe urm a plecat. ă ă ţ ă— Pe jos? — Da. N-a luat-o pe drum, a coborât c tre râu. ăFemeia s-a uitat din nou la Diane, care respira superficial, zgomotos. — Sunte i OK? ţ— Nu. Dar nu mai avem mult de mers. Mul umesc de întrebare. A maiţ

spus şi altceva?

303

— Da. A zis c Dumnezeu s v binecuvânteze şi c , de acum înainte,ă ă ă ă o s -şi g seasc propriul drum. ă ă ă

M-am ocupat de Diane. Am aruncat o ultim privire în jurul parc riiă ă ude de ploaie. Pe urm am reintrat pe drum. ă

Am fost nevoit s m opresc de mai multe ori, s aranjez perfuziaă ă ă Dianei sau s -i dau s respire câteva guri de oxigen. Nu-şi mai deschideaă ă ochii, nu era doar adormit , era inconştient . Nu voiam s m gândesc ceă ă ă ă însemna.

Drumul era monoton, ploua întruna şi haosul din ultimele dou zileă l sase urme pretutindeni. Am trecut pe lâng zeci de maşini stâlcite sauă ă arse, împinse pe marginea şoselei, unele înc fumegând. Anumite ruteă fuseser închise pentru traficul civil, fiind rezervate doar pentru vehiculeleă militare sau ale serviciilor de urgen . De dou ori ne-am întors, ocolindţă ă nişte blocaje rutiere. C ldura zilei f cea aerul umed aproape de nesuportat,ă ă iar vântul puternic, stârnit în timpul dup -amiezii, n-a adus nici o uşurare. ă

Dar Simon ne abandonase în apropiere de destina ie, şi am reuşit sţ ă ajung la Casa Mare când cerul mai era înc luminos. ă

Vântul se înte ise, aproape transformându-se într-o furtun , şi pe aleaţ ă lung a familiei Lawton erau împr ştiate crengi rupte din pinii din jur. Casaă ă era întunecat , sau cel pu in aşa p rea în amurgul chihlimbariu. ă ţ ă

Am l sat-o pe Diane în maşina parcat la baza sc rii şi am b tut înă ă ă ă uş . Am aşteptat. Pe urm am b tut din nou. Într-un târziu, uşa s-aă ă ă întredeschis şi Carol Lawton a tras cu ochiul afar . ă

I-am desluşit cu greu tr s turile prin cr p tura îngust : un ochi de ună ă ă ă ă albastru palid, conturul unui obraz zbârcit. Dar ea m-a recunoscut.

— Tyler Dupree! a exclamat. Eşti singur? Deschiderea uşii s-a l rgit. ă— Nu, am spus. Diane e cu mine. Am nevoie de ajutor s-o aduc

în untru. ăCarol a ieşit pe veranda mare din fa a casei şi s-a uitat în jos, spreţ

maşin , cu ochii miji i. Când a v zut-o pe Diane, trupul ei firav s-a crispat,ă ţ ă şi-a tras umerii spre spate şi a icnit.

— Sfinte Dumnezeule, a şoptit. Oare amândoi copii mei au venit să moar acas ? ă ă

304

ABISUL ÎN FL C RI Ă Ă

Vântul a z ng nit geamurile Casei Mari pe toat durata nop ii, oă ă ă ţ suflare fierbinte, s rat , stârnit deasupra Atlanticului dup trei zile deă ă ă ă lumin solar nefireasc . Îi conştientizam prezen a chiar şi în somn: mă ă ă ţ ă f cea s tresar în momentele când m trezeam aproape pe de-a-ntregul şiă ă ă era fundalul sonor al unei duzini de vise neliniştitoare. Dup r s ritulă ă ă soarelui, când m-am îmbr cat şi m-am dus s-o caut pe Carol, înc mai loveaă ă în ferestre.

Casa r m sese f r curent electric de zile întregi. ă ă ă ăStr lucirea ploii de dincolo de fereastra din cap t lumina slabă ă

coridorul de la etaj. Sc rile de stejar coborau înspre holul de la intrare, undeă geamurile şiroind de ap a dou bovindouri l sau s intre o lumin de ună ă ă ă ă

305

trandafiriu palid. Am g sit-o pe Carol potrivind ceasul vechi de pe poli aă ţ c minului. ă

— Cum se simte? am întrebat. Mi-a aruncat o privire fugar . ă— E în aceeaşi stare, a r spuns, concentrându-se din nou asupraă

ceasului, pe care îl întorcea cu o chei de argint. Am fost la ea acum oţă clip . N-o neglijez, Tyler. ă

— Nici nu m-am gândit. Dar Jason? — L-am ajutat s se-mbrace. Ziua se simte mai bine. Nu ştiu de ce.ă

Nop ile sunt grele. Ultima a fost... dificil . ţ ă— O s trec pe la amândoi. ăNu m-am obosit s-o întreb dac auzise ceva la ştiri, dac Agen iaă ă ţ

Federal pentru Situa ii de Urgen sau Casa Alb d duser instruc iuni noi. ă ţ ţă ă ă ă ţN-ar fi avut nici un rost, universul lui Carol se oprea la hotarele

propriet ii. ăţ— Ar trebui s te culci. ă— Am şaizeci şi opt de ani, nu mai dorm atât de mult ca pe vremuri.

Dar ai dreptate, sunt obosit , chiar simt nevoia s m -ntind. Imediat ceă ă ă termin cu ceasul sta. R mâne în urm dac nu te ocupi de el. ă ă ă ă

Mama ta obişnuia s -l potriveasc în fiecare zi, ştiai? Dup moarteaă ă ă ei, Marie îl întorcea ori de câte ori f cea curat. Dar n-a mai venit de vreoă şase luni.

De atunci, a r mas blocat la patru şi un sfert. Ca în gluma aia veche,ă ar ta ora exact de dou ori pe zi. ă ă ă

— Ar trebui s vorbim despre Jason. ăNoaptea trecut fusesem prea extenuat ca s fac mai mult decât să ă ă

aflu esen ialul: Jason sosise pe neaşteptate, cu o s pt mân înainte deţ ă ă ă sfârşitul Turbionului, şi c zuse la pat în noaptea reapari iei stelelor. ă ţ

Simptomele lui erau o paralizie par ial , intermitent , şi pierdereaţ ă ă acuit ii vizuale, plus febr . ăţ ă

Carol încercase s cear ajutorul unui medic, dar circumstan eleă ă ţ transformaser asta într-o imposibilitate, aşa c îl îngrijea ea îns şi, deşi nuă ă ă reuşise s stabileasc un diagnostic sau s -i ofere altceva decât nişteă ă ă simple paleative.

Carol se temea c fiul ei era pe moarte. Oricum, îngrijorarea eiă excludea restul lumii. Jason îi spusese s nu-şi fac griji. ă ă Lucrurile vor reveni în curând la normal.

Iar ea îl credea. Pentru Carol, soarele roşu nu ascundea nici o amenin are. Totuşi, nop ile erau rele, a spus. Nop ile îl mistuiau pe Jason caţ ţ ţ un vis urât.

Am trecut mai întâi pe la Diane. Carol o instalase la etaj, în camera ei de pe vremuri, reamenajat înă

chip de dormitor pentru oaspe i. Am g sit-o într-o stare stabil din punct deţ ă ă vedere fizic şi respirând pe cont propriu, dar nu era nimic încurajator în asta. F cea parte din etiologia bolii. Valul înainta, retr gându-se apoi, dară ă fiecare ciclul îi sl bea din ce în ce mai mult rezisten a şi îi sleia puterile. ă ţ

306

Am s rutat-o pe fruntea uscat şi fierbinte şi i-am spus s seă ă ă odihneasc . N-a dat nici un semn c m-ar fi auzit. ă ă

Pe urm m-am dus s -l v d pe Jason. Trebuia s -i pun o întrebare. ă ă ă ăDup spusele lui Carol, Jason se întorsese acas în urma unui conflictă ă

de la Periheliu. Nu reuşea s -şi aduc aminte explica ia lui, dar era ceva înă ă ţ leg tur cu tat l lui Jason („E.D. se poart urât din nou”, a spus ea) şi aveaă ă ă ă de-a face şi cu „omule ul la negru şi zbârcit, cel care a murit, mar ianul”. ţ ă ţ

Mar ianul. Care îi d duse lui Jason medicamentul longevit ii,ţ ă ăţ transformându-l într-un cvadru.

Medicamentul care ar fi trebuit s -l protejeze de indiferent ce îl ucideaă acum.

Era treaz când am b tut la uş şi am intrat în camer , aceeaşi pe careă ă ă o ocupase cu treizeci de ani în urm , pe vremea copil riei, în lumea închisă ă ă a naivit ii, când stelele se aflau la locurile lor. Dreptunghiul de o culoareăţ subtil mai str lucitoare, marcând locul unde un poster cu sistemul solară umbrise cândva peretele, era tot acolo. Pe jos, cur at cu abur şi substan eăţ ţ chimice, se întindea covorul pe care v rsaser m cândva sticle de coca-colaă ă şi împr ştiaser m firimituri în asemenea zile ploioase. ă ă

Jason era acolo. — Semeni cu Tyler! a spus. St tea întins pe pat, îmbr cat, Carol spusese c insista s se îmbraceă ă ă ă

în fiecare diminea , cu pantaloni cura i, kaki, şi cu o c maş albastr deţă ţ ă ă ă bumbac. Avea spatele proptit de perne şi p rea perfect conştient. ă

— E cam întuneric aici, Jase. — Ridic jaluzelele, dac vrei. ă ăAm f cut-o, dar singurul efect a fost c în untru a p truns şi maiă ă ă ă

mult lumin mohorât , chihlimbarie. ă ă ă— Te-ar deranja s te consult? ă— Evident c nu. ăNu se uita la mine. Dac unghiul în care îşi inea capul avea vreoă ţ

importan , atunci privea o por iune goal a peretelui. ţă ţ ă— Carol spune c ai probleme cu acuitatea vizual . ă ă— Carol trece printr-o stare pe care colegii t i de breasl o numescă ă

negare. De fapt, sunt orb. Nu mai v d nimic, începând de ieri diminea . ă ţăM-am aşezat pe pat, al turi de el. Şi-a întors capul spre mine cu oă

mişcare lin , dar chinuitor de lent . ă ăAm scos din buzunarul c m şii o lantern stilou i-am pus lumina înă ă ă

ochi, s -i v d pupila contractându-se. ă ăNu s-a contractat. A f cut ceva mai r u. ă ăA sclipit. Pupila ochiului s u a sclipit, ca şi cum în ea ar fi fost injectateă

diamante minuscule. Jason trebuie s m fi sim it tr gându-m înapoi, cu o tres rire. ă ă ţ ă ă ă— E chiar aşa de r u? Nu eram în stare s vorbesc. ă ă— Nu pot s m folosesc de-o oglind , a spus el, mai sumbru. Te rog,ă ă ă

Ty! Trebuie s -mi spui ce vezi. ă— Asta... Nu ştiu ce e asta, Jason. Ceva ce nu pot diagnostica.

307

— Descrie-l doar, te rog! Am încercat s fac apel la o detaşareă profesional . ă

— Arat ca şi cum în ochiul t u ar fi crescut un anumit tip de cristale.ă ă Membrana sclerotic are un aspect normal şi irisul nu pare s fie afectat,ă ă dar pupila e complet obturat de ceva asem n tor cu mica. ă ă ă

N-am auzit niciodat despre aşa ceva. Credeam c e imposibil. Nu potă ă prescrie nici un tratament.

M-am retras de lâng pat, am g sit un scaun şi m-am aşezat. Oă ă vreme, nu s-a auzit nici un zgomot, cu excep ia tic itului ceasului de peţ ă noptier , alt antichitate de-a lui Carol. ă ă

Pe urm Jason a respirat adânc şi s-a silit s afişeze ceea ce p rea să ă ă ă fie, în imagina ia lui, un zâmbet liniştitor. ţ

— Mul umesc! Ai dreptate. Nu e o stare pe care s-o po i trata. Dar o sţ ţ ă am totuşi nevoie de ajutorul t u în timpul... ei bine, în urm toarele două ă ă zile. Carol se str duieşte, dar asta dep şeşte cu mult puterea ei deă ă în elegere. ţ

— Şi pe a mea. Ploaia continua s bat în ferestre. ă ă— Ajutorul de care am nevoie nu e numai medical. — Dac ai o explica ie pentru ce se întâmpl ... ă ţ ă— Una par ial , în cel mai bun caz. ţ ă— Atunci spune-mi şi mie, te rog, Jase, pentru c toate astea încep să ă

m sperie pu in. ă ţŞi-a l sat capul pe-o parte, ascultând un sunet pe care eu nu-lă

auzisem sau pe care nu-l puteam auzi, pân ce am început s m întrebă ă ă dac uitase de prezen a mea. Pe urm a spus: ă ţ ă

— Versiunea scurt ar fi c sistemul meu nervos a fost luat înă ă st pânire de ceva pe care nu-l pot controla. Starea în care se afl ochii meiă ă nu e decât o manifestare exterioar . ă

— A unei boli? — Nu, dar las impresia asta. ă— Starea în care te afli e contagioas ? ă— Nicidecum. Dimpotriv , cred c e unic . O boal pe care n-o potă ă ă ă

avea decât eu, cel pu in pe planeta asta. ţ— Atunci are ceva de-a face cu tratamentul de longevitate. — Într-un fel, da. Îns eu... ă— Nu, Jase, trebuie s -mi r spunzi înainte de-a trece mai departe.ă ă

Starea în care te afli, indiferent ce-ar fi, e un efect direct al medicamentului pe care i l-am administrat? ţ

— Nu un rezultat direct, nu... tu nu ai absolut nici o vin , dac la astaă ă te referi.

— În momentul sta, nici nu mi-ar putea p sa mai pu in cine e deă ă ţ vin . Diane e bolnav . Nu i-a spus Carol?ă ă ţ

— Spunea ceva despre grip ... ă— A min it. Nu e grip . E SCCV în ultimul stadiu. Am str b tut maiţ ă ă ă

bine de trei mii de kilometri prin ceea ce pare a fi sfârşitul lumii, pentru c eă pe moarte, Jase, şi nu exist decât un singur tratament la care m potă ă gândi, şi tocmai m-ai f cut s am dubii în privin a lui. ă ă ţ

308

Şi-a rostogolit din nou capul pe o parte, poate involuntar, de parc ară fi încercat s se scuture de ceva invizibil, care îi ab tea aten ia. ă ă ţ

— Exist anumite aspecte ale vie ii mar iene pe care Wun nu i le-aă ţ ţ ţ împ rt şit niciodat , a spus, înainte de a apuca s -l îmboldesc eu. E.D. aă ă ă ă b nuit şi, pân la un anumit punct, suspiciunile lui erau întemeiate. Peă ă Marte se folosesc, de sute de ani, biotehnologii sofisticate. Cu secole în urm , Vârsta a Patra era exact ce i-a spus Wun, un tratament deă ţ longevitate şi o institu ie social . Dar între timp a evoluat. Pentru genera iaţ ă ţ lui Wun, un cvadru poate fi comparat mai degrab cu un soft-platform , eă ă un sistem de operare biologic capabil s ruleze aplica ii software mult maiă ţ sofisticate. Nu exist doar un simplu 4, exist şi un 4.1,4.2, dac în elegi ceă ă ă ţ vreau s spun. ă

— Ceea ce i-am administrat... ţ— Ceea ce mi-ai administrat a fost tratamentul tradi ional. Un 4 bazic.ţ — Dar? — Dar... l-am suplimentat între timp. — Suplimentul sta e tot ceva adus de Wun de pe Marte? ă— Da. Scopul... — Scopul n-are importan . Eşti sigur c nu eşti afectat de efecteleţă ă

tratamentului ini ial? ţ— La fel de sigur ca oricare alt om. M-am ridicat în picioare. Jason m-a auzit îndreptându-m c tre uş . ă ă ă— Pot s - i explic, a spus. Şi am în continuare nevoie de ajutorul t u.ă ţ ă

Ai grij de ea, Tyler, bineîn eles. Sper c va supravie ui. Dar nu uita... şiă ţ ă ţ timpul meu e limitat.

Geanta cu medicamente mar iene st tea neatins acolo unde oţ ă ă l sasem, în spatele lambriului stricat din subsolul casei mamei mele şi, după ă ce am reg sit-o, am dus-o în Casa Mare, de cealalt parte a peluzei, printreă ă rafalele ploii chihlimbarii.

Carol era în camera Dianei, administrându-i câteva sorbituri de oxigen cu ajutorul m ştii. ă

— Trebuie s folosim asta cu economie, am spus, dac nu cumva ştiiă ă vreo vraj care s ne fac rost de un alt tub. ă ă ă

— Avea buzele uşor învine ite. ţ— D -mi voie s m uit. ă ă ăCarol s-a îndep rtat de fiica ei. Am închis ventilul şi am pus mascaă

deoparte. Oxigenul trebuie folosit cu grij . E indispensabil pentru un pacientă cu deficien e respiratorii, dar, pe de alt parte, poate aduce necazuri. Oţ ă cantitate prea mare poate rupe sacii pulmonari. M temeam c stareaă ă Dianei se înr ut ise şi c avea nevoie de doze mai mari pentru a men ineă ăţ ă ţ nivelul oxigenului din sânge, avea nevoie de acel gen de terapie cu oxigen aplicat , în general, prin ventila ie mecanic . Noi nu aveam instala iaă ţ ă ţ necesar . ă

Nu aveam nici vreun mijloc clinic de monitorizare a gazelor din sângele ei, dar, când i-am îndep rtat masca, buzele ar tau relativ normal.ă ă

309

Totuşi, respira rapid şi superficial şi, cu toate c a deschis ochii, a r masă ă într-o stare letargic şi lipsit de orice reac ie. ă ă ţ

Carol m-a privit cu suspiciune când am deschis geanta pr fuit ,ă ă sco ând una dintre fiolele mar iene şi o sering hipodermic . ţ ţ ă ă

— Ce-i asta? — Probabil singurul lucru care-i poate salva via a. ţ— Oare? Eşti sigur, Tyler? Am dat din cap, încuviin ând. ţ— Nu, a spus. Eu întreb dac eşti într-adev r sigur. Pentru c asta eă ă ă

ce i-ai dat lui Jason, nu-i aşa? Când a avut SMA. N-avea rost s neg. ă— Da, am r spuns. ă— Poate c n-am mai practicat medicina de treizeci de ani, dar nuă

sunt o ignorant . Dup ce ai fost aici ultima oar , am f cut o mică ă ă ă ă investiga ie legat de SMA. Am c utat informa ii în rezumatele din revisteţ ă ă ţ de specialitate. Iar partea interesant e c nu exist un tratament pentruă ă ă aşa ceva. Nu exist nici un medicament miraculos. Şi, chiar dac ar exista, eă ă greu de crezut c poate fi indicat şi pentru SCCV. Aşa c eu presupun, Tyler,ă ă c eşti pe punctul de a-i administra un produs farmaceutic care are probabilă o leg tur cu tipul la zbârcit, ucis în Florida. ă ă ă

— N-o s te contrazic, Carol. E evident c-ai tras propriile tale concluzii.ă — Nu vreau s m contrazici. Vreau s m asiguri. Vreau s -mi spuiă ă ă ă ă

c medicamentul sta n-o s -i fac Dianei ceea ce pare s -i fi f cut luiă ă ă ă ă ă Jason.

— N-o s -i fac , am spus, dar cred c ştia c îmi ascundeam temerile,ă ă ă ă partea nerostit a lucrurilor ce îmi erau cunoscute. ă

Mi-a studiat chipul. — Înc mai ii la ea. ă ţ— Da. — Asta n-a încetat niciodat s m uimeasc , a spus Carol.ă ă ă ă

Tenacitatea iubirii. Am înfipt acul în vena Dianei.

La amiaz , casa nu era doar încins , ci şi atât de umed , încât mă ă ă ă aşteptam s v d un strat de muşchi atârnând de tavan. Am stat cu Diane,ă ă ca s m asigur c injec ia nu avea efecte secundare imediate. ă ă ă ţ

La un moment dat, am auzit c cineva b tea îndelung în uşa din fa .ă ă ţă Ho iţ , mi-am spus, tâlhari, dar, când am ajuns în holul de la intrare, Carol deschisese şi îi mul umea unui b rbat corpolent, care a dat din cap şi s-aţ ă întors cu spatele, gata de plecare.

— A fost Emil Hardy, a spus Carol, închizând uşa. ii minte familiaŢ Hardy? Au o cas mic , în stil colonial, pe Bantam Hill Road. Emil scoate ună ă ziar.

— Un ziar? A ridicat dou coli capsate, de dimensiunea hârtiei pentru scrisori. ă— Emil are în garaj un generator electric. Ascult noaptea la radio şi iaă

noti e, apoi tip reşte un rezumat şi îl împr ştie prin casele vecinilor. sta eţ ă ă Ă al doilea num r. E un om cumsecade, bine inten ionat. Dar nu v d ce rostă ţ ă are s citesc asemenea lucruri. ă

310

— Pot s arunc o privire? ă— Dac - i face pl cere. ă ţ ăAm luat colile la etaj. Emil era un reporter amator de toat lauda. Articolele se refereau, înă

primul rând, la situa ia de criz din D.C. şi din Virginia, o list oficial aţ ă ă ă zonelor calamitate, a celor evacuate din cauza incendiilor, a încerc rilor deă reluare a furniz rii serviciilor locale. Am trecut repede peste informa ii.ă ţ

Aten ia mi-a fost atras de urm toarele dou articole. ţ ă ă ăPrimul era un raport care men iona c nivelul de radia ie m surat laţ ă ţ ă

suprafa a solului era ridicat, dar nu atât de intens cum se prognozase.ţ „Savan ii din serviciul guvernului, spunea articolul, sunt ului i, dar dauţ ţ dovad de un optimism prudent în privin a şanselor omenirii de aă ţ supravie ui pe termen lung.” Nu era citat nici o surs , aşa c informa ia arţ ă ă ă ţ fi putut fi o inven ie a comentatorului sau o încercare de a împiedicaţ apari ia panicii, îns corespundea cu observa iile mele de pân atunci: noulţ ă ţ ă soare era straniu, dar nu avea efecte letale imediate.

Nici un cuvânt despre modul în care putea afecta recoltele, clima sau sistemul ecologic în general. Nici c ldura de nesuportat, nici ploaia aceeaă toren ial nu p reau deosebit de normale. ţ ă ă

Dedesubt era un articol intitulat: LUMINI PE CER, OBSERVATE ÎN ÎNTREAGA LUME.

Erau aceleaşi contururi în form de ă C sau de O pe care mi le ar taseă Simon în Arizona. Cel mai îndep rtat punct nordic din care fuseser v zuteă ă ă era Anchorage, cel mai sudic fiind Mexico City. Rapoartele primite din Europa şi Asia erau fragmentate şi concentrate în primul rând asupra crizei de moment, dar printre ele se strecuraser câteva poveşti similare. (Ziarulă lui Emil Hardy mai sublinia: „Canalele de ştiri difuzate prin cablu sunt disponibile cu intermiten e şi transmit imagini recente, din India, ale unuiţ fenomen similar, la o scar mult mai mare.” Indiferent ce ar fi însemnată asta.)

În timp ce m aflam al turi de ea, Diane s-a trezit pentru câteva clipe.ă ă — Tyler. I-am luat mâna. Era uscat şi nefiresc de fierbinte. ă— Îmi cer iertare! — N-ai pentru ce. — Pentru c trebuie s m vezi aşa. ă ă ăAvea vocea firav , ca sunetul unei frunze în c dere. Şi-a rotit privirileă ă

în jurul camerei, recunoscând-o. A f cut ochii mari. ă— Sunt aici! — Eşti aici. — Mai spune-mi o dat numele. ă— Diane, am zis. Diane. Diane.

Ea era grav bolnav , dar Jason era pe moarte. ăMi-a spus când m-am dus s -l v d. ă ă

311

Carol îmi povestise c Jason nu mâncase nimic toat ziua. Bea ap cuă ă ă ghea cu un pai, dar refuza alte lichide. Abia dac -şi putea mişca trupul.ţă ă Când i-am cerut s ridice bra ul a reuşit, dar cu un efort atât de epuizant şiă ţ cu un gest atât de lent, de apatic, încât i l-am împins din nou jos. Doar vocea continua s -i fie puternic , dar anticipa c avea s-o piard . ă ă ă ă

— Dac noaptea asta o semene cu ce-a fost azi-noapte, pân în zori oă ă s devin incoerent. Iar mâine, cine ştie? Vreau s vorbesc atâta cât mai pot.ă ă

— Starea ta se înr ut eşte noaptea dintr-un anumit motiv?ă ăţ— Dintr-unul simplu, cred. Ajungem şi acolo. Mai întâi vreau s faciă

ceva pentru mine. Valiza mea era pe m su a de toalet . Mai e acolo? ă ţ ă— Este. — Deschide-o. Am pus în ea un reportofon. G seşte-l. ăAm g sit un paralelipiped argintiu, lustruit, de dimensiunile unuiă

pachet de c r i de joc, al turi de un teanc de plicuri de hârtie groas ,ă ţ ă ă adresate unor persoane c rora nu le-am recunoscut numele. ă

— sta e? am întrebat, apoi m-am înjurat singur. ĂBineîn eles c el nu-l putea vedea. ţ ă— Dac pe etichet scrie Sony, la e. Sub el trebuie s fie un pachetă ă ă ă

cu memorii goale. — Da, l-am g sit. ă— Atunci o s st m de vorb . Pân se întunec , poate şi pu in după ă ă ă ă ţ ă

aceea. Vreau s ii reportofonul deschis. Indiferent ce s-ar întâmpla.ă ţ Schimb cardul de memorie atunci când e necesar, sau bateria, dac nuă ă mai are destul putere. F asta pentru mine, se poate? ă ă

— Atâta timp cât Diane nu are nevoie urgent de îngrijire. Când vreiă s -ncepem? ă

Şi-a întors capul. Pupilele punctate cu diamante i-au scânteiat în lumina bizar . ă

— Nici în clipa asta n-ar fi prea devreme.

312

ARS MORIENDI

Mar ienii, a spus Jason, nu erau un popor atât de simplu, de pacifist şiţ de pastoral cum ne f cuse (sau ne l sase) Wun s credem. ă ă ă

Nu erau deosebit de r zboinici, Cele Cinci Republici îşi rezolvaseră ă diferendele politice cu aproape un mileniu în urm , şi erau „pastorali” înă sensul c îi dedicau agriculturii cea mai mare parte a resurselor planetei.ă Dar nu erau „simpli”, în nici unul dintre sensurile cuvântului. Erau, după cum subliniase Jase, exper i în arta biologiei sintetice. O ştiin creat deţ ţă ă civiliza ia lor. Noi le construiser m o planet locuibil cu unelteleţ ă ă ă biotehnologiei şi nu existase niciodat o genera ie de mar ieni care s nuă ţ ţ ă în eleag modul de func ionare al ADN-ului şi poten ialele sale întrebuin ri.ţ ă ţ ţ ţă

Dac , în general, tehnologia lor era uneori rudimentar , nava spa ială ă ţ ă a lui Wun, de exemplu, fusese aproape primitiv , o ghiulea newtonian ,ă ă motivul era reprezentat de resursele naturale extrem de restrânse. Marte era o lume f r petrol şi f r c rbuni, care sus inea un ecosistem fragil,ă ă ă ă ă ţ suferind din cauza lipsei de ap şi de nitrogen. Pe planeta lui Wun n-ar fiă putut exista niciodat o baz industrial precum cea de pe P mânt,ă ă ă ă risipitoare şi beneficiind de resurse abundente. Pe Marte, majoritatea eforturilor umane erau canalizate spre producerea unei cantit i de hranăţ ă

313

suficiente pentru o popula ie al c rei num r era controlat cu stricte e.ţ ă ă ţ Biotehnologia servea acestui scop într-un mod admirabil. Industria bazată pe combustibili fosili nu o f cea. ă

— Wun i-a povestit asta? am întrebat, în timp ce ploaia continua sţ ă cad şi dup -amiaza se apropia de sfârşit. ă ă

— Da, a avut încredere în mine, cu toate c mare parte a spuseloră sale se reg seşte, în mod implicit, în arhive. ă

Lumina ruginie p trundea prin fereastr , reflectându-se în ochii luiă ă orbi, modifica i. ţ

— Ar fi putut s mint . ă ă— Nu ştiu dac a min it vreodat , Tyler. A fost doar ceva cam zgârcită ţ ă

cu adev rul. ăReplicatorii microscopici aduşi de Wun pe P mânt erau o realizare deă

ultim or a biologiei sintetice. Erau pe deplin capabili s fac tot ceă ă ă ă promisese Wun. De fapt, erau cu mult mai sofistica i decât fusese el dispusţ s admit . ă ă

Printre atributele nem rturisite ale replicatorilor se num ra un ală ă doilea subcanal, secret, de comunicare cu punctul lor de origine. Wun nu specificase dac era vorba de un sistem radio obişnuit, în band îngust ,ă ă ă sau despre o tehnologie mult mai exotic – Jase b nuia c a doua variantă ă ă ă era mai aproape de adev r. În orice caz, era nevoie de un receptor mult maiă sofisticat decât orice am fi putut construi pe P mânt. Era nevoie, spuseseă Wun, de un receptor biologic. Un sistem nervos uman modificat.

— Te-ai oferit voluntar? — Aş fi f cut-o. Dac ar fi cerut cineva voluntari, îns Wun s-a încrezută ă ă

în mine pentru singurul motiv c s-a temut pentru via a lui înc din ziuaă ţ ă sosirii pe P mânt. Nu-şi f cea iluzii în privin a corup iei umane sau a puteriiă ă ţ ţ politice. Avea nevoie de cineva de încredere, c ruia s -i lase în custodieă ă stocul s u de medicamente, în caz c i se întâmpla ceva. De cineva care s -ă ă ăi în eleag utilitatea. Nu mi-a propus niciodat s devin receptor.ţ ă ă ă Modificarea are efect numai asupra unui cvadru, ii minte ce i-am spus?ţ ţ Tratamentul de longevitate nu e decât un soft-platform . Ruleaz alteă ă aplica ii. Asta e una dintre ele. ţ

— i-ai f cut asta în mod inten ionat?Ţ ă ţ— Mi-am injectat substan a dup moartea lui. N-a fost un tratamentţ ă

traumatic şi n-a avut nici un efect imediat. Nu uita, Tyler, nu exist nici oă modalitate prin care un mesaj al replicatorilor s penetreze o Membrană ă Turbionar activ . Nu mi-am oferit decât o abilitate latent . ă ă ă

— Atunci de ce-ai f cut-o? ă— Pentru c n-am vrut s mor în ignoran . Am presupus cu to ii c ,ă ă ţă ţ ă

dup încetarea Turbionului, o s murim în câteva zile sau în câteva ore.ă ă Singurul avantaj al modific rii lui Wun era c , în acele ultime zile sau ore,ă ă indiferent cât ar fi durat, puteam s m aflu în contact direct cu o baz deă ă ă date aproape tot atât de extins precum galaxia îns şi. Aveam s aflu, înă ă ă m sura în care era posibil s o fac un p mântean, cine erau ipoteticii şi deă ă ă ă ce ne f cuser asta. ă ă

314

Şi ai aflat? m-am gândit. Dar poate c aflase. Poate c asta voia s -miă ă ă spun înainte de a-şi pierde abilitatea de a vorbi, poate c de asta voia s -lă ă ă înregistrez.

— Wun a ştiut c ai putea s faci aşa ceva? ă ă— Nu, şi m îndoiesc c ar fi fost de acord... cu toate c el însuşi rulaă ă ă

aceeaşi aplica ie. ţ— Da? Nu se observa. — Nici n-avea cum. ine minte: ce mi se întâmpl mie, ce i seŢ ă

întâmpl organismului meu, creierului meu, nu este aplica ia. ă ţŞi-a întors c tre mine ochii lipsi i de vedere. ă ţ— E o dereglare. Replicatorii fuseser lansa i de pe P mânt şi prosperaser în sistemulă ţ ă ă

solar exterior, departe de soare. (Oare Ipoteticii remarcaser acest fapt şiă învinuiser P mântul pentru ceea ce reprezenta, de fapt, o interven ieă ă ţ mar ian ? Mar ienii erau vicleni şi asta fusese tot timpul inten ia lor, aşaţ ă ţ ţ cum insinuase E.D.? Jason n-a spus – presupun c nu ştia.) ă

În decursul timpului, replicatorii se r spândiser , îndreptându-se c treă ă ă stelele învecinate şi dincolo de ele... În final, cu mult dincolo de ele. Coloniile de replicatori erau invizibile de la o distan astronomic , dar, dacţă ă ă i-ai fi reprezentat pe un caroiaj al regiunii noastre stelare locale, i-ai fi remarcat sub forma unui nor în expansiune, ca o explozie glaciar lent aă ă vie ii artificiale. Replicatorii nu erau nemuritori. Ca entit i individuale,ţ ăţ tr iau, se reproduceau şi, în cele din urm , mureau. L sau în urm re eauaă ă ă ă ţ pe care o construiau : un recif de corali alc tuit din noduri-por iă ţ interconectate, care stocau informa iile noi şi le canalizau spre punctul deţ origine al re elei. ţ

— Ultima dat când am stat de vorb , i-am reamintit eu lui Jase,ă ă spuneai c ap ruse o problem . Spuneai c popula ia de replicatori moare,ă ă ă ă ţ ca o plant ofilit . ă ă

— Au întâlnit ceva pe care nu-l luase nimeni în calcul. — Ce anume, JaseA p strat t cerea pentru câteva clipe, de parc şi-ar fi adunată ă ă

gândurile. — Noi am presupus c , lansând replicatorii, am introdus în universă

ceva inedit, o form de via artificial cu totul nou . Ipoteza a fost naiv .ă ţă ă ă ă Noi, fiin ele umane, p mânteni şi mar ieni, nu eram prima specie ra ionalţ ă ţ ţ ă care evolua în galaxia noastr . Nici pe departe. De fapt, noi nu avem nimică neobişnuit.

Tot ce am realizat în scurta noastr istorie s-a mai f cut şi înainte,ă ă altundeva, de c tre altcineva. ă

— Vrei s spui c replicatorii au dat peste al i replicatori? ă ă ţ— Peste un sistem ecologic al replicatorilor. Stelele sunt o jungl ,ă

Tyler. Mult mai plin de via decât ne-am fi imaginat vreodat . ă ţă ăAm încercat s -mi imaginez întregul proces, pe m sur ce mi-l descriaă ă ă

Jason: La foarte mare distan de P mântul sechestrat de Turbion, la foarteţă ă mare dep rtare de sistemul solar, atât de adânc în profunzimea spa iuluiă ţ încât soarele însuşi nu mai e decât o alt stea pe cerul ticsit de ele, oă s mân de replicator descinde pe o frântur de ghea pr fuit şi începeă ţă ă ţă ă ă s se reproduc . Ini iaz acelaşi ciclul de dezvoltare, specializare,ă ă ţ ă

315

observare, comunicare şi reproducere care a mai avut loc de nenum rateă ori în timpul migra iei lente a str moşilor ei. Poate c ajunge la maturitate,ţ ă ă poate c începe s expulzeze date, sub forma unor microexplozii, îns , deă ă ă data asta, ciclul e întrerupt.

Ceva a sim it prezen a replicatorului. Ceva fl mând. ţ ţ ăPr d torul (mi-a explicat Jase) e un alt tip de sistem semiorganic cuă ă

feedback autocatalitic, o alt colonie cu mecanism celular deă autoreproducere, de natur deopotriv mecanic şi biologic , şi e conectată ă ă ă la propria re ea, aceasta fiind mai veche şi mai vast decât orice ar fiţ ă apucat s construiasc replicatorii tereştri în timpul exodului lor dinspreă ă P mânt. Pr d torul e mult mai evoluat decât prada, subrutinele sale deă ă ă c utare a hranei şi de utilizare a resurselor au fost perfec ionate de-a lungulă ţ a miliarde de ani.

Colonia de replicatori tereştri, oarb şi incapabil s fug , e devorată ă ă ă ă cu repeziciune.

Numai c „a devora” are aici un în eles aparte. ă ţPr d torul vrea ceva mai mult decât sofisticatele molecule carboniceă ă

din care e alc tuit colonia adult , oricât de utile i-ar fi acestea. Pe pr d toră ă ă ă ă îl intereseaz mai ales inten iile replicatorului, func iile şi strategiile incluseă ţ ţ în tiparele lui reproductive. Dintre acestea, le adopt pe cele pe care leă consider poten ial valoroase, pe urm reorganizeaz şi exploateaz coloniaă ţ ă ă ă de replicatori în propriile sale scopuri. Colonia nu moare, ci e absorbit , eă devorat din punct de vedere ontologic, este inclus , împreun cu confra iiă ă ă ţ ei, într-o ierarhie interstelar mai veche, mai ampl , mai complex şi maiă ă ă extins . ă

Nu este nici primul, nici ultimul instrument de acest tip care a fost absorbit vreodat . ă

— Re elele de replicatori, a spus Jason, se num r printre lucrurile peţ ă ă care sunt tentate s le creeze civiliza iile fiin elor conştiente. Date fiindă ţ ţ dificult ile inerente pe care le implic deplasarea cu viteze subluminice caăţ ă modalitate de explorare a galaxiei, majoritatea culturilor tehnologice accept în final compromisul reprezentat de o re ea de maşini vonă ţ Neumann, pentru c asta sunt, de fapt, replicatorii, a c rei între inere nuă ă ţ implic nici un fel de costuri şi care genereaz un flux de informa iiă ă ţ ştiin ifice ce se amplific la modul exponen ial la scara timpului istoric. ţ ă ţ

— OK, am spus, am în eles. Replicatorii mar ieni nu sunt unici. Au datţ ţ peste ceea ce numeşti un sistem ecologic...

— Un sistem ecologic von Neumann. (A fost numit astfel dup numeleă lui John von Neumann, un matematician din secolul dou zeci, care a sugerată cel dintâi posibilitatea existen ei unor maşini autoreproductibile.) – Unţ sistem ecologic von Neumann, care i-a absorbit. Dar asta nu ne spune nimic despre ipotetici sau despre Turbion.

Jason şi-a uguiat ner bd tor buzele. ţ ă ă— Nu, Tyler. N-ai în eles. Ipoteticii ţ sunt sistemul ecologic von

Neumann. Sunt unul şi acelaşi lucru. În clipa aceea m-am tras înapoi şi m-am întrebat cine se afla, de fapt,

în aceeaşi camer cu mine. ăAr ta ca Jase. Dar tot ce spusese punea asta sub semnul îndoielii. ă

316

— Şi tu comunici cu aceast entitate? Adic o faci acum? În timp ceă ă st m de vorb ? ă ă

— Nu ştiu dac se poate numi comunicare. Comunicarea se face înă dublu sens. Ceea ce acum nu se întâmpl , cel pu in nu aşa cum presupui tu.ă ţ Şi o comunicare în adev rata accep iune a cuvântului n-ar fi atât deă ţ devastatoare. Dar asta este. Mai ales noaptea. Fluxul de date e moderat în timpul orelor de lumin , probabil fiindc radia ia solar elimin semnalul. ă ă ţ ă ă

— Semnalul e mai puternic noaptea? — Poate c nici cuvântul „semnal” nu e bine ales. Replicatorii originaliă

erau proiecta i pentru a transmite un semnal. Ceea ce primesc eu soseşteţ pe aceeaşi und purt toare şi transmite informa ii, dar e activ, nu pasiv,ă ă ţ încearc s -mi fac exact ce i-a f cut fiec rui alt nod din re ea. Ca urmare,ă ă ă ă ă ţ Ty, încearc s -mi rechizi ioneze sistemul nervos şi s -l reprogrameze. ă ă ţ ă

Deci în camer exista o a treia entitate. Eu, Jase...şi ipoteticii, care îlă mâncau de viu.

— Pot face asta? Î i pot reprograma sistemul nervos?ţ— Nu, nu cu succes. Pentru ei, par un alt nod al re elei de replicatori.ţ

Biotehnololgia pe care mi-am injectat-o e sensibil la manipul rile lor, dară ă nu aşa cum se aşteapt ei. Pentru c nu m percep drept o entitateă ă ă biologic , tot ce pot face e s m ucid . ă ă ă ă

— Exist vreo modalitate de a ecrana semnalul sau de a interfera cuă el?

— Nici una care s -mi fie cunoscut . Dac mar ienii de in o astfel deă ă ă ţ ţ tehnologie, atunci au uitat s-o includ în arhive. ă

Fereastra camerei lui Jason d dea c tre vest. Str lucirea trandafirieă ă ă care p trundea acum în înc pere era a soarelui coborând spre apus, ascunsă ă de nori.

— Dar ei sunt acum cu tine. Î i vorbesc. ţ— Ei. El. Ea. Avem nevoie de un pronume mai potrivit. Întregul sistem

ecologic von Neumann reprezint o singur entitate. Are propriile gânduriă ă lente şi îşi face propriile planuri. Dar multe dintre trilioanele sale de componente sunt, în acelaşi timp, individualit i autonome, care ac ioneazăţ ţ ă cu mai mult repeziciune decât re eaua ca întreg şi sunt cu mult maiă ţ inteligente decât orice fiin uman . De exemplu, Membrana Turbionar ... ţă ă ă

— Membrana Turbionar e un individ? ă— Da, în oricare dintre sensurile semnificative. Scopurile sale finale

deriv din ale re elei, dar evalueaz evenimentele şi ia deciziiă ţ ă independente. Ty, e mult mai complex decât am visat noi vreodat . Ne-amă ă închipuit, cu to ii, c membrana e fie activ , fie inactiv , ca un bec ac ionatţ ă ă ă ţ de un comutator, ca un cod binar. Nu e adev rat. Are numeroase st ri.ă ă Numeroase scopuri. De exemplu, numeroase grade de permeabilitate. Noi am ştiut, ani de-a rândul, c permite lansarea unei nave spa iale, dară ţ respinge un asteroid. Îns are posibilit i mult mai subtile. De aceea n-amă ăţ fost nimici i de radia iile solare din ultimele câteva zile. Membrana continuţ ţ ă s ne ofere un anumit grad de protec ie. ă ţ

— Jase, nu cunosc num rul victimelor, dar numai în oraşul staă ă trebuie s fie mii de oameni care au pierdut pe cineva din familie de când aă încetat Turbionul. Aş fi foarte re inut în a le spune c sunt „proteja i”. ţ ă ţ

317

— Dar sunt. În general, dac nu în particular. Membrana Turbionară ă nu e Dumnezeu, nu poate vedea o vrabie pr buşindu-se. Totuşi, poateă împiedica pr jirea vrabiei de razele ultraviolete letale. ă

— Cu ce scop? Asta l-a f cut s se încrunte. ă ă— Nu pot sesiza, a început el s explice, sau poate nu pot s traducă ă

exact... S-a auzit o b taie în uş . Carol a intrat cu un bra plin de cearşafuri.ă ă ţ

Am închis reportofonul şi l-am dat deoparte. Expresia fe ei ei era sever . ţ ă— Lenjerie curat ? am întrebat. ă— Chingi, a spus ea, scurt. Cearşafurile fuseser t iate în fâşii. ă ă— Pentru convulsii. A ar tat cu o înclinare a capului spre fereastr , unde mai st ruiaă ă ă

lumina zilei. — Mul umesc, a spus Jason, cu blânde e. Tyler, dac sim i nevoia uneiţ ţ ă ţ

pauze, acum e momentul. Dar nu întârzia prea mult.

M-am uitat la Diane, care dormea, între dou crize. M-am gândit laă medicamentul mar ian pe care i-l administrasem (4 bazic, cum îl numiseţ Jase), la moleculele semiinteligente pe punctul de a începe lupta cu înc rc tura copleşitoare de bacterii SCCV din trupul ei, batalioaneă ă microscopice mobilizându-se ca s-o repare şi s-o reconstruiasc , cu excep iaă ţ cazului în care trupul ei era prea sl bit ca s fac fa solicit rilor impuse deă ă ă ţă ă transformare.

Am s rutat-o pe frunte şi i-am spus cuvinte tandre, pe care probabilă nu a reuşit s le aud . Pe urm am p r sit dormitorul, am coborât la parteră ă ă ă ă şi am ieşit pe peluz , furând câteva clipe pentru mine însumi. ă

Ploaia se oprise, în sfârşit, abrupt, complet, şi aerul era mai proasp tă decât fusese în tot timpul zilei.

La zenit, cerul era de un albastru profund. Câ iva nori cumulusţ zdren ui i mascau soarele monstruos, care atingea orizontul vestic. Stropiiţ ţ de ploaie, minuscule perle chihlimbarii, st teau pe fiecare fir de iarb . ă ă

Jason recunoscuse c era pe moarte. Acum începeam s recunosc şiă ă eu, fa de mine însumi. Ca medic, v zusem moartea de mai multe ori decâtţă ă majoritatea oamenilor. Ştiam cum se moare. Ştiam c povestea familiară ă despre modul în care înfrunt m moartea, negare, furie, resemnare,ă reprezenta, în cel mai bun caz, o generalizare grosolan . Emo iile acelea seă ţ puteau derula în câteva secunde sau puteau s nu apar niciodat , moarteaă ă ă le putea înfrânge în orice clip , cu un as scos din mânec . Pentru mul iă ă ţ oameni, a-i face fa nu era niciodat o problem , mor ile lor soseau peţă ă ă ţ neaşteptate, aduse de o aort perforat sau de o decizie greşit într-oă ă ă intersec ie aglomerat . ţ ă

Dar Jase ştia c moare. Iar eu eram uluit, fiindc p rea s accepte cuă ă ă ă un calm atât de nep mântesc, pân ce am în eles c moartea lui era o altă ă ţ ă ă ambi ie îndeplinit . Era pe punctul de a în elege ceea ce se str duise sţ ă ţ ă ă în eleag pre de o via : scopul Turbionului şi locul omenirii în scenariulţ ă ţ ţă

318

s u – locul ocupat de el însuşi, de vreme ce fusese instrumentul esen ial ală ţ lans rii replicatorilor. ă

Era ca şi cum ar fi întins mâna şi ar fi atins stelele. Iar ele au r spuns. Stelele îl ucideau. Dar murea într-o stare de gra ie. ă ţ

— Trebuie s ne gr bim. E aproape întuneric, nu-i aşa? Carol plecaseă ă s aprind lumân ri prin cas . ă ă ă ă

— Aproape, am r spuns. ă— Şi ploaia s-a oprit. Sau, cel pu in, n-o mai aud. ţ— Şi temperatura a început s scad . Vrei s deschid fereastra? ă ă ă— Te rog. Şi reportofonul, l-ai pornit din nou? — În clipa asta merge. Am ridicat vechiul cadru al ferestrei cu câ iva centimetri şi aerul receţ

s-a infiltrat în înc pere. ă— Vorbeam despre ipotetici... — Da. T cere. ă— Jase? Mai eşti cu mine? — Aud vântul. Aud vocea ta. Aud... — Jason? — Îmi cer scuze. Nu m lua în seam . În momentul sta, aten ia meaă ă ă ţ

e uşor de distras. Eu... ! ăăBra ele şi picioarele i-au zvâcnit, proptindu-se în chingile legate deţ

Carol de-a curmezişul patului. Gâtul i s-a arcuit, cu capul înfipt în pern . P rea s aib o criz deă ă ă ă ă

epilepsie, cu toate c s-a terminat repede : înainte s apuc s m apropii deă ă ă ă pat. A icnit şi a respirat adânc.

— Îmi pare r u, îmi pare r u... ă ă— Nu trebuie s te scuzi. ă— Nu m pot controla, îmi pare r u. ă ă— Ştiu c nu po i. E în ordine, Jase. ă ţ— S nu-i învinuieşti pe ei pentru ce mi se întâmpl . ă ă— Pe cine s nu învinuiesc – pe ipotetici? ăA încercat s zâmbeasc , deşi era evident c era chinuit de durere. ă ă ă— Va trebui s le g sim un alt nume, nu-i aşa? Nu mai sunt tot atât deă ă

ipotetici ca pân acum. S nu-i învinuieşti. Ei nu ştiu ce mi se întâmpl . Mă ă ă ă aflu sub pragul lor de percep ie. ţ

— Nu ştiu ce-nseamn asta. ăA început s vorbeasc repede, cu înfl c rare, de parc discu ia ar fiă ă ă ă ă ţ

fost o abatere binevenit a aten iei de la durerea fizic . Sau un alt simptomă ţ ă al ei.

— Tu şi cu mine, Tyler, suntem comunit i de celule vii, da? Şi dac tuăţ ă îmi distrugi un num r suficient de celule, eu mor, iar despre tine se spuneă c m-ai ucis. Dar, dac ne strângem mâinile, r mânând astfel f r câtevaă ă ă ă ă celule ale pielii, nici unul dintre noi nu observ pierderea. E invizibil . Avemă ă un anumit nivel de percep ie, interac ion m în calitate de organisme, nu deţ ţ ă colonii de celule. Acelaşi lucru e valabil în cazul ipoteticilor. Ei locuiesc într-un univers mai larg decât al nostru.

319

— Şi asta atrage dup sine dreptul de a ucide oameni? ă— Eu vorbesc despre modul lor de percep ie, nu despre moralitateaţ

lor. Moartea unei singure fiin e umane, moartea mea, ar putea fiţ nesemnificativ pentru ei, chiar dac ar putea s-o perceap în contextulă ă ă corect. Îns ei nu pot. ă

— Totuşi, au mai f cut aşa ceva şi înainte, au mai creat alte lumiă Turbion. Doar e unul dintre lucrurile descoperite de replicatori înainte de a fi decupla i de ipotetici. ţ

— Alte lumi Turbion. Da. Multe. Re eaua ipoteticilor s-a dezvoltat,ţ incluzând cea mai mare parte a zonelor locuibile ale galaxiei, şi fac asta ori de câte ori întâlnesc o planet unde exist o specie conştient , careă ă ă foloseşte unelte şi care a ajuns la un anumit grad de maturitate – o înconjoar cu o Membran Turbionar . ă ă ă

Mi-am imaginat nişte p ianjeni, înv luindu-şi victimele în m tase. ă ă ă— De ce, Jase? Uşa s-a deschis. Carol se întorsese, aducând o farfuriu de por elanţă ţ

cu o lumânare încasetat . A aşezat farfuriu pe bufet şi a aprins lumânareaă ţă cu un chibrit. Flac ra a unduit, primejduit de suflul adierii ce p trundea peă ă ă fereastr . ă

— Ca s-o apere, zis Jason. — De ce anume? — De propria ei senilitate şi de o eventual moarte. Societ ileă ăţ

tehnologice sunt muritoare, precum orice altceva. Înfloresc pân când îşiă epuizeaz resursele, apoi mor. ă

Dac nu cumva n-o facă , m-am gândit. Dac nu cumva se extind înă sistemul lor solar, dac nu se mut printre stele... ă ă

Dar Jason îmi anticipase obiec ia. ţ— Pân şi c l toriile spa iale locale sunt lente şi ineficiente pentruă ă ă ţ

fiin e cu o durat de via comparabil cu cea omeneasc . Poate c noi amţ ă ţă ă ă ă fi fost o excep ie de la regul . Îns ipoteticii aveau experien , înainte de aţ ă ă ţă inventa Membrana Turbionar au urm rit nenum rate lumi locuiteă ă ă înecându-se în propriile efluvii.

A tras aer în piept şi a p rut s se sufoce. Carol s-a întors spre el.ă ă Masca plin de competen i-a c zut şi, în clipa de care a avut el nevoie caă ţă ă s -şi revin , a fost evident îngrozit , n-a fost medic, ci o femeie al turi deă ă ă ă copilul ei muribund.

Dar Jase, probabil spre norocul lui, nu putea s-o vad . A înghi it în sec,ă ţ cu greutate, şi a reînceput s respire normal. ă

— Dar ce rost are Turbionul, Jase? Ne împinge în viitor, dar nu schimb nimic. ă

— Dimpotriv , a spus el, schimb totul. ă ă

În timp ce creşterea volumului de informa ii primite p rea s fieţ ă ă exponen ial , relatarea lui Jason era din ce în ce mai stângace şi maiţ ă intermitent . ă

Acesta a fost paradoxul ultimei sale nop i. Cred c , în acele câtevaţ ă ore, a aflat mai multe decât putea s împ rt şeasc , iar ce mi-a împ rt şită ă ă ă ă ă

320

a fost memorabil, tulbur tor prin explica iile pe care le oferea şi o provocareă ţ prin ceea ce sugera în privin a destinului omenirii. ţ

Trecând peste orice traum şi peste bâjbâirea agonizant în c utareaă ă ă cuvintelor potrivite, ceea ce a spus a fost...

Ei bine, a început astfel: — Încearc s priveşti din punctul lor de vedere. Al lor: al ipoteticilor. ă ăIpoteticii, indiferent dac erau considera i un singur organism sau maiă ţ

multe, evoluaser din primele maşini von Neumann, populând galaxia.ă Originea acestor prime mecanisme autoreproductive era obscur .ă Descenden ii lor nu şi-o reaminteau în mod direct, nu mai mult decât îşiţ „aminteşte” vreunul dintre noi evolu ia speciei umane. Poate c erauţ ă produsul unei societ i biologice timpurii, care se stinsese f r s lase urme,ăţ ă ă ă poate c migraser dintr-o alt galaxie, mai veche. În orice caz, str moşiiă ă ă ă Ipoteticilor din zilele noastre apar ineau unui trecut inimaginabil deţ îndep rtat. ă

V zuser specii biologice conştiente evoluând şi pierind pe planete caă ă a noastr , în nenum rate rânduri. Poate contribuiser la ini ierea procesuluiă ă ă ţ evolu iei vie ii organice, transportând, în mod pasiv, materia organic dintr-ţ ţ ăun sistem solar în altul. Şi urm riser societ ile biologice în timp ceă ă ăţ generau re ele von Neumann rudimentare, ca produs secundar al înaint riiţ ă lor accelerate spre complexitate (o complexitate în ultim instan imposibilă ţă de men inut), nu numai o singur dat , ci de mai multe ori. Pentru ipotetici,ţ ă ă toate p reau, mai mult sau pu in, nişte pepiniere de replicatori: stranii,ă ţ fecunde, fragile.

Din punctul lor de vedere, aceast nesfârşit gesta ie gângav a unoră ă ţ ă re ele von Neumann simple, urmat de colapsul ecologic rapid al planeteiţ ă surs , era atât un mister, cât şi o tragedie. ă

Un mister, fiindc , pentru ei, evenimentele efemere, petrecute la oă scar pur biologic a timpului, erau greu de în eles sau chiar de perceput. ă ă ţ

O tragedie, fiindc începuser s vad în aceste culturi precursoareă ă ă ă nişte re ele biologice ratate, înrudite cu ei înşişi, ce evoluau spre oţ complexitate real , fiind îns prematur în buşite de ecosistemele planetareă ă ă limitate.

Aşa c , din punctul lor de vedere, Turbionul era menit s ne men in ,ă ă ţ ă pe noi, precum şi pe alte zeci de civiliza ii ap rute pe alte lumi, înainteaţ ă noastr şi între timp, în epoca noastr tehnologic de vârf. Îns nu eramă ă ă ă exponate de muzeu, încremenite locului pentru a fi etalate în public. Ipoteticii ne reconstruiau destinul. Ne suspendaser într-un timp încetinit, înă timp ce puneau cap la cap componentele unui experiment m re , ună ţ experiment preg tit vreme de miliarde de ani şi care se apropia acum deă elul s u final: construirea unui mediu biologic extrem de vast, în careţ ă

aceste culturi altminteri condamnate la pierire s se poat dezvolta şi unde,ă ă în final, s-ar fi putut întâlni şi amalgama.

N-am prins imediat sensul acestei idei: — Un mediu biologic extrem de vast? Mai mare decât P mântulă

însuşi? Întunericul era acum deplin. Cuvintele lui Jason erau întrerupte de

mişc ri convulsive şi de sunete involuntare, f r nici o leg tur cu relatareaă ă ă ă ă lui. Îi verificam periodic pulsul, care era rapid şi devenea tot mai slab.

321

— Ipoteticii pot manipula timpul şi spa iul. Dovada acestui fapt seţ reg seşte în jurul nostru, pretutindeni, îns f urirea unei membraneă ă ă temporale nu este nici prima, nici ultima dintre abilit ile lor. Prinăţ intermediul unor bucle spa iale, pot conecta literalmente planeta noastr cuţ ă altele asemenea ei... cu planete noi, unele fiind concepute şi evoluând în mod artificial, planete spre care putem c l tori instantaneu şi cu uşurin ...ă ă ţă putem c l tori cu ajutorul conexiunilor, al pun ilor şi al altor structuri, ală ă ţ unor structuri asamblate de ipotetici din, dac e cu adev rat posibil, dină ă materia stelelor moarte, a stelelor neutronice... structuri târâte literalmente prin spa iu, cu r bdare, cu foarte mult r bdare, în decursul a milioane deţ ă ă ă ani...

Carol st tea al turi de el, pe o latur a patului, iar eu st team peă ă ă ă cealalt . Îi sus ineam umerii când trupul era cuprins de convulsii, iar Carol îiă ţ mângâia fruntea în r stimpurile când nu putea vorbi. Ochii lui scânteiau înă lumina lumân rii şi se uita atent în gol. ă

— Membrana Turbionar continu s fie la locul ei, func ionând,ă ă ă ţ gândind, dar rolul ei temporal s-a încheiat, şi-a definitivat misiunea... asta au fost scintila iile, efectul secundar al unui proces de deconectare, iarţ acum membrana a fost f cut permeabil pentru ceva care trebuia să ă ă ă p trund în atmosfer trecând prin ea, ceva ă ă ă imens...

Sensul vorbelor sale a devenit evident mai târziu, în momentul acela am fost uluit şi am b nuit c era posibil s fi început s -şi piard min ile, că ă ă ă ă ţ ă era vorba de un soi de supraînc rcare metaforic , guvernat de cuvântulă ă ă „re ea”. ţ

Bineîn eles c m înşelam. ţ ă ăArs moriendi ars vivendi est: arta de a muri este arta de a tr i. Citisemă

asta undeva, în zilele de dup absolvirea facult ii, şi mi-am amintit-o înă ăţ vreme ce st team al turi de el. Jason a murit aşa cum tr ise, într-oă ă ă str danie eroic de a în elege. Darul s u c tre lume avea s fie rodul aceleiă ă ţ ă ă ă în elegeri, pe care nu l-a tezaurizat, ci l-a împ r it f r s cear nimic înţ ă ţ ă ă ă ă schimb.

Dar, în timp ce substan a sistemului lui nervos era transformat şiţ ă erodat de c tre ipotetici, într-un mod despre care nu aveau cum s ştie că ă ă ă îi era fatal, o alt amintire mi-a venit în minte, cea a dup -amiezii în careă ă coborâse pe Bantam Hill Road cu bicicleta mea cump rat la mâna a doua.ă ă Mi-am amintit cu cât abilitate, cu ce mişc ri aproape de balerin controlaseă ă maşin ria aceea pân când din ea nu mai r m sese nimic altceva în afară ă ă ă ă de traiectorie şi de vitez , de inevitabilul colaps al ordinii în haos. ă

Organismul lui – nu uita i, era un cvadru – era o maşin perfectţ ă reglat . N-a murit cu uşurin . La un moment dat, înainte de miezul nop ii,ă ţă ţ şi-a pierdut capacitatea de a vorbi şi tot atunci a început s pară ă însp imântat şi nu pe deplin uman. Carol îl inea de mân şi îi spunea c eă ţ ă ă în siguran , c se afl acas . Nu ştiu dac vorbele ei liniştitoare au ajuns laţă ă ă ă ă el, în spa iile stranii şi circumvolute în care p trunsese mintea lui. Sper cţ ă ă da.

La pu in timp dup , ochii i s-au dat peste cap şi i s-au relaxat muşchii.ţ ă Corpul a continuat s lupte, respirând convulsiv aproape pân în zori. ă ă

Pe urm l-am l sat cu Carol, care îl mângâia pe cap cu o tandre eă ă ţ infinit şi îi vorbea în şoapt , ca şi cum înc ar mai fi putut-o auzi, şi nu amă ă ă

322

observat c soarele care r s rise nu mai era puhav şi roşu, ci tot atât deă ă ă str lucitor şi de perfect cum fusese înainte de încheierea Turbionului. ă

ANNO DOMINI 4 x 109 / FIECARE AJUNGE UNDEVA

Am r mas pe punte când ă Capetown Maru p r sea dana, îndreptându-ă ăse spre larg.

În timp ce petrolul ardea, nu mai pu in de dou sprezece cargouriţ ă p r siser Teluk Bayur, înghesuindu-se în gura portului. Dintre acestea, ceaă ă ă mai mare parte erau mici vase comerciale sub pavilion dubios, probabil îndreptându-se spre Port Magellan, în pofida informa iilor înscrise în acteleţ lor, vase ai c ror proprietari şi c pitani aveau multe de pierdut în urmaă ă cercet rilor am nun ite impuse de o anchet . ă ă ţ ă

Am stat al turi de Jala, sprijinindu-ne de balustrad , cu ochii la ună ă cargobot de coast , care a ieşit dintr-o trâmb de fum de petrol şi a virată ă alarmant de aproape de pupa lui Capetown. Alarmele ambelor vase au sunat şi echipajul de pe puntea noastr s-a uitat neliniştit într-acolo. Dară nava de coast şi-a schimbat cursul înainte de impact. ă

Pe urm ne-am pomenit în afara protec iei oferite de port, în mareaă ţ deschis , în plin hul , iar eu am coborât sub punte, în barul echipajului,ă ă ă unde se aflau Ina, Diane şi ceilal i emigran i. En st tea la o mas pliant ,ţ ţ ă ă ă al turi de ă Ibu Ina şi de p rin ii lui, şi to i patru p reau s nu se simt preaă ţ ţ ă ă ă bine. Din respect pentru suferin a ei, Diane primise singurul scaun capitonatţ din înc pere, dar rana nu îi mai sângera şi reuşise s se schimbe în nişteă ă haine uscate.

Jala a intrat în bar cu o or mai târziu. A strigat, solicitând aten iaă ţ celorlal i, şi a inut un discurs pe care mi l-a tradus Ina: ţ ţ

— L sând deoparte laudele bombastice pe care şi le aduce singur, Jalaă spune c a fost pe puntea de comand şi a vorbit cu c pitanul. Spune că ă ă ă toate focurile de pe punte au fost stinse şi c l torim în siguran . C pitanulă ă ţă ă îşi cere scuze pentru marea agitat . inând cont de prognozeleă Ţ

323

meteorologice, o s sc p m de vremea asta disear târziu sau în primeleă ă ă ă ore ale zilei de mâine. Totuşi, în urm toarele câteva ore... ă

În clipa aceea, En, care st tea lâng Ina, s-a r sucit şi i-a vomitat înă ă ă poal , terminând astfel cu eficien fraza în locul ei. ă ţă

Dou nop i mai târziu, am urcat pe punte împreun cu Diane şi amă ţ ă privit stelele. Noaptea, puntea principal era mai liniştit decât la orice oră ă ă din timpul zilei. Am g sit un loc sigur, unde putem sta de vorb f r s fimă ă ă ă ă auzi i, între containerele neprotejate, lungi de doisprezece metri, şiţ suprastructura de la pup . Marea era calm , în aer plutea o c ldur pl cut ,ă ă ă ă ă ă iar stelele roiau deasupra coşurilor şi radarelor navei, de parc s-ar fiă încâlcit în greement.

— Înc î i mai scrii memoriile? ă ţDiane v zuse setul de carduri de memorie pe care le c ram în valize,ă ă

al turi de produsele digitale şi farmaceutice de contraband pe care leă ă cump raser m din Montreal. Aveam şi o serie de blocnotesuri, de foiă ă disparate şi de noti e scrise de mân . ţ ă

— Nu tot atât de des, am spus. Nu mai pare s fie o urgen . Nevoiaă ţă de a scrie totul...

— Sau teama c vei uita. ă— Sau asta. — Şi te sim i altfel? m-a întrebat, zâmbind. ţEram un nou cvadru. Spre deosebire de Diane, care nu mai era o

novice. Rana i se închisese deja, singura urm l sat fiind o fâşie de carneă ă ă încre it ce urm rea curbura şoldului. Capacitatea de autovindecare aţ ă ă trupului ei m-a uluit, p rându-mi-se supraomeneasc . ă ă

Cu toate c , probabil, o de ineam şi eu. ă ţÎntrebarea ei era oarecum o glum . O chestionasem de multe ori dacă ă

se sim ea altfel de când era cvadru. Îns fireşte c adev rata întrebare eraţ ă ă ă alta: oare mie mi se p rea altfel? Nu g sisem niciodat un r spuns potrivit.ă ă ă ă Bineîn eles c , dup ce v zuse moartea cu ochii şi dup resuscitarea ei dinţ ă ă ă ă Casa Mare, era o alt persoan , cine n-ar fi fost? Pierduse un so şi oă ă ţ credin şi îşi rec p tase cunoştin a într-o lume care l-ar fi f cut pân şi peţă ă ă ţ ă ă Buddha s se scarpine în cap, nedumerit. ă

— Tranzi ia nu e decât o uş . Uşa unei înc peri. O înc pere în care n-ţ ă ă ăai mai intrat niciodat , cu toate c ai tras uneori cu ochiul în untru. Acum eă ă ă camera în care tr ieşti. E a ta, î i apar ine. Are anumite calit i pe care nu leă ţ ţ ăţ po i schimba, n-o po i face mai mare sau mai mic . Dar o po i mobila dupţ ţ ă ţ ă bunul t u plac. ă

— Asta e mai degrab un proverb decât un r spuns, am zis. ă ă— Îmi pare r u. De atât sunt în stare. Şi-a ridicat privirea c tre stele. ă ă— Uite, Tyler, se vede Arcada. O numeam „arcad ” pentru c suntem o specie mioap . În realitate,ă ă ă

Arcada e un inel, un cerc cu diametrul de peste o mie cinci sute de kilometri, dar numai o jum tate din el se ridic peste nivelul m rii. ă ă ă

Restul e sub ap , sau e îngropat în scoar a P mântului, probabil (după ţ ă ă specula iile unora) exploatând magma de sub oceane ca surs de energie.ţ ă

324

Dar în ochii noştri de furnici era într-adev r o arcad , al c rei vârf se în l aă ă ă ă ţ cu mult deasupra atmosferei.

Pân şi partea exterioar a Arcadei nu era complet vizibil decât înă ă ă fotografiile f cute din spa iu, iar acestea erau de obicei prelucrate pentru aă ţ scoate în eviden detaliile. Dac ai fi putut face o sec iune transversalţă ă ţ ă prin materialul inelului, de fapt, prin firul care se încovoia, formând un cerc, ai fi ob inut un dreptunghi cu latura mic de aproape jum tate de kilometruţ ă ă şi cu cea lung de peste un kilometru şi jum tate. Imens , dar reprezentândă ă ă numai o frac iune minuscul din spa iul pe care îl înconjura şi nefiindţ ă ţ întotdeauna uşor de v zut de la distan . ă ţă

Ruta navei Capetown Maru ne purtase c tre sudul inelului, mergândă paralel cu raza sa şi ajungând aproape exact sub vârf. Soarele înc maiă str lucea pe culmea aceea, care nu mai p rea un ă ă U sau un J, ci o uşoară încruntare (Diane o numea încruntarea unei pisici de Cheshire) în înaltul bol ii, c tre nord. Stelele se roteau pe lâng ea ca un strat de planctonţ ă ă fosforescent despicat de prova unei nave.

Diane şi-a sprijinit capul de um rul meu. ă— Aş fi vrut ca Jason s vad asta. ă ă— Cred c a v zut. Îns dintr-un alt unghi. ă ă ă

Imediat dup moartea lui Jason, în Casa Mare trebuiau rezolvate treiă probleme urgente.

Cea mai presant era Diane, a c rei stare a r mas neschimbată ă ă ă vreme de mai multe zile dup injectarea medicamentului mar ian. Eraă ţ aproape în com şi avea puseuri intermitente de febr , iar pulsul îi zvâcneaă ă în gât, fâlfâind ca aripa unei insecte. Aveam pu ine rezerve de medicamenteţ şi trebuia s insist ca s soarb din timp în timp câte o înghi itur de ap . ă ă ă ţ ă ă

Sigura îmbun t ire real era cea a respira iei, care devenise din ce înă ăţ ă ţ ce mai relaxat şi mai pu in stânjenit de flegm , cel pu in pl mânii ei îşiă ţ ă ă ţ ă reveneau.

A doua problem era dezagreabil , dar era aceeaşi cu a mult preaă ă multor alte familii din întreaga ar : o rud murise şi trebuia îngropat . ţ ă ă ă

În ultimele câteva zile, lumea fusese m turat de un imens val deă ă mor i (accidente, sinucideri, omucideri). Nici o na iune de pe P mânt nu eraţ ţ ă preg tit pentru a-i face fa , altfel decât în cea mai grosolan manier , iară ă ţă ă ă Statele Unite nu reprezentau o excep ie. ţ

Posturile de radio locale începuser s anun e unde se aflau locurileă ă ţ preg tite pentru înmormânt ri în mas , de la uzinele de ambalare a c rniiă ă ă ă fuseser rechizi ionate camioane cu compartimente frigorifice, acum, după ţ ă ce serviciile telefonice fuseser restabilite, exista un num r la care puteaiă ă suna, dar Carol nici n-a vrut s aud . Când am abordat subiectul, a adoptată ă o postur de o demnitate înverşunat . ă ă

— N-o s fac asta, Tyler, a spus. N-o s permit ca Jason s fie aruncată ă ă în groap ca un s r ntoc din Evul Mediu. ă ă ă

— Carol, nu putem... — Şşt, a zis ea. Înc mai am nişte rela ii de pe vremuri. Las -m să ţ ă ă ă

dau câteva telefoane.

325

Cândva fusese o specialist respectat şi probabil c , înainte deă ă ă Turbion, avusese o re ea extins de cunoştin e, dar, dup treizeci de ani deţ ă ţ ă alcoolism şi izolare, pe cine ar mai fi putut cunoaşte? Cu toate astea, şi-a petrecut toat diminea a la telefon, dând de urma numerelor schimbate,ă ţ reamintind cine era, explicând, linguşind, implorând. În ochii mei, totul era lipsit de speran . Dar, peste numai şase ore, pe aleea din fa s-a oprit unţă ţă dric şi doi b rba i evident extenua i, dar tot timpul amabili au intrat, au pusă ţ ţ cadavrul lui Jason pe o targ cu rotile şi l-au scos din Casa Mare pentruă ultima dat . ă

Carol şi-a petrecut restul zilei la etaj, inând-o pe Diane de mân şiţ ă cântându-i cântece pe care probabil c ea nu le putea auzi. În noapteaă aceea a b ut pentru prima dat dup întâiul r s rit al soarelui roşu, o „doză ă ă ă ă ă de între inere”, dup cum a numit-o. ţ ă

Cea de-a treia noastr mare problem era E.D.Lawton. ă ăE.D. fusese înştiin at de moartea fiului s u, Carol se înt rise pentru a-ţ ă ă

şi îndeplini şi aceast îndatorire. Mi-a m rturisit c , în ultimii doi ani, nu maiă ă ă vorbise cu E.D decât prin intermediul avoca ilor şi c el o însp imântaseţ ă ă întotdeauna, mai ales atunci când era treaz , era masiv, b t ios, intimidant.ă ă ă Carol era fragil , evaziv , timid . Dar durerea ei modificase în mod subtilă ă ă datele problemei.

A fost nevoie de ore întregi, dar, în final, a reuşit s -i dea de urm , eraă ă în zona Washingtonului, într-un loc pân unde ai fi putut face naveta, şi i-aă povestit despre Jason. A avut grij s dea explica ii vagi în privin a cauzeiă ă ţ ţ mor ii. I-a spus c b iatul venise acas având ceea ce p rea a fi pneumonieţ ă ă ă ă şi c intrase în stare critic la scurt timp dup ce se întrerupsese curentul şiă ă ă lumea fusese cuprins de amoc, f r telefon, f r serviciu de ambulan , înă ă ă ă ă ţă esen , f r speran e. ţă ă ă ţ

Am întrebat-o cum primise E.D. vestea. A ridicat din umeri. — La început n-a spus nimic. T cerea e modul lui E.D. de a-şi exprimaă

durerea. Fiul lui a murit, Tyler. Asta s-ar putea s nu-l fi surprins, dat fiind ceă s-a petrecut în ultimele zile. Dar l-a durut. L-a durut cumplit.

— I-ai spus c Diane e aici? ă— M-am gândit c n-ar fi fost în elept. ă ţS-a uitat la mine. — Nu i-am spus nici c tu eşti aici. Ştiu c Jason şi E.D. erau certa i.ă ă ţ

Jason s-a refugiat aici ca s scape de ce se întâmpla la Periheliu, ceva care l-ăa speriat. Cred c era, cumva, în leg tur cu medicamentul mar ian. Nu,ă ă ă ţ Tyler, nu trebuie s -mi explici, nu vreau s ascult şi probabil c nici n-aşă ă ă în elege. Dar m-am gândit c e mai bine dac E.D. nu d buzna aici,ţ ă ă ă încercând s preia controlul. ă

— N-a întrebat de ea?— Nu, n-a întrebat de Diane. Totuşi, ceva a fost ciudat. Mi-a cerut să

m asigur c Jason... ei bine, c trupul lui e conservat. A pus o gr mad deă ă ă ă ă întreb ri. I-am spus c am f cut preg tirile, c va avea loc o slujb deă ă ă ă ă ă înmormântare, c o s -l in la curent. Dar nu vrea s se rezume la asta. Vreaă ă ţ ă

326

o autopsie, îns eu am inut-o pe a mea. M-a privit cu detaşare. De ce vreaă ţ o autopsie, Tyler?

— Nu ştiu. Dar m-am str duit s aflu. M-am dus în camera lui Jason, unde patulă ă

lui gol fusese l sat f r cearşafuri. Am deschis fereastra, m-am aşezat peă ă ă scaunul de lâng m su a de toalet şi am trecut în revist tot ce l sase înă ă ţ ă ă ă urm . ă

Jason îmi ceruse s înregistrez ceea ce în elese, în ultim instan ,ă ţ ă ţă despre natura ipoteticilor şi despre modul în care manipulaser P mântul.ă ă Îmi mai ceruse şi s includ o copie a acelei înregistr ri în cele cam o duzină ă ă de plicuri voluminoase, timbrate şi cu adresele scrise, preg tite pentru a fiă expediate dup repunerea în func iune a serviciilor poştale. Era limpede c ,ă ţ ă atunci când sosise în Casa Mare, cu câteva zile înainte de sfârşitul Turbionului, Jason nu b nuise c avea s sus in un astfel de monolog. Oă ă ă ţ ă alt situa ie critic îi f cea necazuri. ă ţ ă ă

Am r sfoit plicurile. Adresele scrise de mâna lui Jason erau ale unoră persoane ale c ror nume nu-mi erau cunoscute. Ba nu, trebuie s mă ă ă corectez: am recunoscut numele de pe unul dintre plicuri.

Era al meu.

Drag Tyler, Ştiu c , în trecut, te-am împov rat f r nici un scrupul.ă ă ă ă ă M tem c sunt pe cale s-o fac din nou şi, de data asta, miza e mult maiă ă mare. D -mi voie s - i explic. Şi îmi cer scuze dac începutul pare abrupt,ă ă ţ ă dar m gr besc, din motive pe care le voi explica. ă ă

Episoadele recente din ceea ce mass-media a numit „scintila ie” auţ declanşat semnale de alarm în administra ia lui Lomax. Aşa cum au f cut-ă ţ ăo şi alte evenimente, mai pu in mediatizate. O s citez un singur exemplu:ţ ă de la moartea lui Wun Ngo Wen, o serie de mostre de esuturi din organeleţ sale se analizeaz la Centrul de Studiu al Maladiilor Animale din Plum Island,ă locul unde a stat el însuşi în carantin dup sosirea pe P mânt.ă ă ă Biotehnologia mar ian e subtil , dar medicina legal modern eţ ă ă ă ă înc p ânat . De curând, s-a constatat, f r dubiu, c fiziologia lui Wun, şiă ăţ ă ă ă ă mai ales sistemul lui nervos, a suferit modific ri mai radicale decât cele dină procedura de trecere la Vârsta a Patra, eviden iate în Arhivele lui. Din acestţ motiv, ca şi din altele, Lomax şi oamenii s i au mirosit ceva putred. L-auă invitat pe E.D. s ias din postura de pensionar pe care o adoptaseă ă împotriva voin ei lui şi au dat credit suspiciunilor sale în privin a motivelorţ ţ lui Wun. E.D. a v zut în asta o ocazie de a recâştiga Periheliul (odat cuă ă propria celebritate) şi nu-şi pierde timpul când e vorba s foloseasc înă ă folosul lui paranoia care a cuprins Casa Alb . ă

Cum au ales autorit ile s treac la ac iune? F r ocolişuri. Lomaxăţ ă ă ţ ă ă (sau consilierii lui) au pl nuit s fac o incursiune în toate cl dirileă ă ă ă Periheliului şi s rechizi ioneze tot ce am p strat noi din bunurile şi dină ţ ă documentele lui Wun, precum şi toate înregistr rile şi noti ele noastre. ă ţ

E.D. nu a f cut înc leg tura dintre vindecarea mea de SMA şiă ă ă medicamentele lui Wun sau, chiar dac a f cut-o, o p streaz pentru sineă ă ă ă însuşi. Sau aşa îmi place s cred. Pentru c , dac intru pe mâinile serviciiloră ă ă de securitate, primul lucru pe care îl vor face este o analiz a sângelui,ă urmat cu rapiditate de transformarea mea într-un cobai captiv, probabil înă

327

vechea celul a lui Wun din Plum Island. Şi nu cred c E.D. vrea cu adev rată ă ă una ca asta. Oricât de multe resentimente ar avea împotriva mea fiindcă am „furat” Periheliul sau fiindc am colaborat cu Wun Ngo Wen, e totuşiă tat l meu. ă

Îns nu- i face griji.ă ţ Chiar dac E.D. a revenit, într-o foarte mareă m sur , în cercul intim de consilieri ai lui Lomax de la Casa Alb , amă ă ă propriile mele rela ii. Le-am cultivat. În general, nu e vorba de oameniţ puternici, deşi unii au aceast calitate în felul lor aparte, ci de persoaneă inteligente şi decente, care au preferat s capete o viziune mai amplă ă asupra destinului omenirii, şi mul umit lor am fost avertizat din timp înţ ă privin a raidului de la Periheliu. Mi-am pus în practic evadarea. Acum suntţ ă un fugar.

Tu, Tyler, eşti pur şi simplu suspectat drept complice, cu toate c astaă ar putea conduce la acelaşi lucru.

Îmi pare r u. Ştiu c port o parte a responsabilit ii de a te fi adus înă ă ăţ aceast postur . Cândva î i voi cere scuze prin viu grai. Deocamdat nu- iă ă ţ ă ţ pot oferi decât un sfat.

Înregistr rile digitale pe care i le-am încredin at când ai p r sită ţ ţ ă ă Periheliul sunt, bineîn eles, duplicate strict secrete ale unor fragmente dinţ Arhivele lui Wun Ngo Wen. Dup cum te cunosc, e posibil s le fi ars, s le fiă ă ă îngropat sau s le fi aruncat în Oceanul Pacific. N-are importan .ă ţă Anii în care am proiectat nave spa iale m-au înv at cât de eficace e redundan a.ţ ăţ ţ Am împ r it cunoştin ele de contraband ale lui Wun la zeci de oameni dină ţ ţ ă ar şi din întreaga lume. Înc n-au fost postate pe internet, nimeni nu eţ ă ă

atât de iresponsabil, dar exist . F r îndoial c e un act pe deplin lipsit deă ă ă ă ă patriotism şi evident criminal. Dac sunt prins, o s fiu acuzat de tr dare,ă ă ă între timp, încerc s profit cât mai mult. ă

Dar cred c nişte cunoştin e de acest gen (care includ proceduri deă ţ modificare a organismului uman, capabile, printre altele, s vindece boliă grave, şi eu ar trebui s ştiu ce-nseamn asta) n-ar trebui s fie p strateă ă ă ă pentru a oferi avantaje unei singure na iuni, chiar dac dezv luirea lorţ ă ă implic alte probleme. ă

Lomax şi Congresul lui supus sunt, evident, de alt p rere. Aşa că ă ă împr ştii restul Arhivei şi m fac nev zut M ascund. S-ar putea s vrei să ă ă ă ă ă faci acelaşi lucru. Defapt e posibil s fii nevoit. To i cei care au f cut parteă ţ ă din vechiul Periheliu, to i cei care mi-au fost apropia i, sunt condamna i sţ ţ ţ ă fie, mai curând sau mai târziu, interoga i cu meticulozitate de agen iiţ ţ federali.

Sau ar fi posibil ca, dimpotriv , s preferi s treci pe la cel maiă ă ă apropiat sediu FBI şi s predai con inutul acestui plic. Dac tu crezi c aşa eă ţ ă ă mai bine, ascult - i conştiin a, nu te învinuiesc, deşi nu garantez în privin aă ţ ţ ţ rezultatului. Experien a mea cu administra ia Lomax sugereaz c , înţ ţ ă ă realitate, adev rul n-o s te elibereze. ă ă

În orice caz, regret c te-am pus într-o situa ie dificil . Nu e corect.ă ţ ă Înseamn s -i ceri prea mult unui prieten, iar eu am fost întotdeaunaă ă mândru s te numesc prietenul meu. ă

Poate c E.D. are dreptate, într-o singur privin . ă ă ţăGenera ia noastr s-a str duit, vreme de treizeci de ani, sţ ă ă ă

recupereze ce ne-a furat Turbionul în acea noapte de octombrie. Dar n-o

328

putem face. În acest univers în continu schimbare nu exist nimic de careă ă s te ag i şi nimic pe care s -l po i ob ine încercând. Dac am înv at cevaă ăţ ă ţ ţ ă ăţ din „cvadrimea” mea, atunci asta am înv at Suntem tot atât de efemeri caăţ pic turile de ploaie. Toat lumea cade şi fiecare ajunge undeva. ă ă

Abandoneaz -te în c dere liber , Tyler. Foloseşte documenteleă ă ă ataşate, dac o s ai nevoie de ele. ă ă

Au costat o gr mad de bani, dar te po i bizui pe ele întru totul. (Eă ă ţ bine s ai prieteni sus-puşi!)ă

„Documentele ataşate” erau, în esen , o suit de identit i deţă ă ăţ rezerv : paşapoarte, legitima ii eliberate de Departamentul de Securitateă ţ Intern , permise de conducere, certificate de naştere, carnete de asigur riă ă sociale, toate con inând descrierea mea, f r s poarte vreunul numele meuţ ă ă ă adev rat. ă

Diane a continuat s -şi revin . Pulsul ei a c p tat vigoare şi pl mânii iă ă ă ă ă s-au cur at, deşi înc mai avea febr . Medicamentul mar ian îşi f ceaăţ ă ă ţ ă datoria, reconstruind-o din interior c tre exterior, corectându-i şiă perfec ionându-i ADN-ul în mod subtil. ţ

Pe m sur ce se îns n toşea, a început s pun întreb ri prudente,ă ă ă ă ă ă ă despre soare, despre pastorul Dan, despre c l toria din Arizona c tre Casaă ă ă Mare. Din cauza acceselor ei intermitente de febr , r spunsurile mele nu-iă ă r mâneau întotdeauna în minte. M-a întrebat, nu numai o dat , ce seă ă întâmplase cu Simon.

Dac era lucid , îi povesteam despre vi elul roşu şi despreă ă ţ reîntoarcerea stelelor, dac era n ucit , îi spuneam doar c Simon eraă ă ă ă „altundeva” iar eu aveam s -i mai port de grij o vreme. Nici unul dintreă ă aceste r spunsuri, cel adev rat şi cel pe jum tate adev rat, nu p rea s-oă ă ă ă ă mul umeasc . ţ ă

În unele zile era apatic , st tea sprijinit de perne, cu fa a c treă ă ă ţ ă fereastr , privind ceasul solar de pe suprafa a v lurit a aşternuturilor. Înă ţ ă ă altele era de un neastâmp r înfrigurat. Într-o dup -amiaz a cerut hârtie şiă ă ă un pix... dar, dup ce i le-am adus, a scris o singur fraz , repetat pân i-ă ă ă ă ăau în epenit degetele: ţ Nu sunt paznicul fratelui meu.

— I-am povestit despre Jason, a recunoscut Carol, când i-am ar tată hârtia.

— Eşti sigur c e în elept? ă ă ţ— Trebuia s afle, mai curând sau mai târziu. O s se-mpace cuă ă

gândul, Tyler. Nu- i face griji. Diane o s fie bine. Ea a fost întotdeauna ceaţ ă puternic . ă

În diminea a înmormânt rii lui Jason, am preg tit plicurile pe care leţ ă ă l sase, ad ugând în fiecare dintre ele o copie a ultimei lui înregistr ri, le-amă ă ă timbrat şi le-am l sat s cad în cutii poştale alese la întâmplare, pe drumulă ă ă c tre biserica aleas de Carol pentru oficierea slujbei. Coletele aveau s-ă ăaştepte câteva zile pentru a fi ridicate, poşta nu îşi reluase înc activitatea,ă dar mi-am închipuit c erau mai în siguran decât în Casa Mare. ă ţă

329

„Biserica” era o capel funerar care nu slujea unui cult anume, deă ă pe o strad principal din suburbii, aglomerat acum, dup ridicareaă ă ă ă interdic iilor de c l torie. Jase avusese întotdeauna un dispre ra ionalistţ ă ă ţ ţ pentru funeraliile spectaculoase, dar Carol avea un sim al demnit ii careţ ăţ impunea o ceremonie, chiar dac era s r c cioas şi ă ă ă ă ă pro forma. Reuşise să adune o mic mul ime, alc tuit mai ales din vecinii de-o via , care şi-lă ţ ă ă ţă aminteau pe Jason copil şi care întrez riser frânturi din cariera lui în scurteă ă discursuri mediatizate şi în coloanele laterale ale vreunui cotidian. Celebritatea lui în ofilire umpluse şirurile de b nci. ă

Am inut un scurt discurs elogiator. (Diane ar fi putut s-o fac maiţ ă bine, dar ea era prea bolnav ca s se afle acolo.) Jase, am spus eu, îşiă ă pusese via a în slujba cunoaşterii, nu cu arogan , ci cu umilin : în elegeaţ ţă ţă ţ c nu creezi cunoaşterea, ci o descoperi, c nu o po i st pâni, ci doară ă ţ ă împ rt şi, predând-o din mân în mân , de la o genera ie la alta. Jason seă ă ă ă ţ transformase într-o component a acestui proces, în care continua înc să ă ă fie inclus. Se între esuse pe sine însuşi în re eaua cunoaşterii. ţ ţ

E.D. a intrat în capel când m mai aflam înc la amvon. ă ă ăM-a recunoscut abia când a ajuns la jum tatea culoarului dintre b nci.ă ă

S-a holbat la mine pre de un minut nesfârşit înainte de a se aşeza pe ceaţ mai apropiat banc liber . ă ă ă

Era mai slab decât mi-l aduceam aminte şi îşi r sese ultimele fire deă p r alb, a c rui mirişte devenise astfel invizibil . Dar îşi p strase atitudineaă ă ă ă autoritar . Purta un costum la comand , lucrat cu minu iozitate. Şi-aă ă ţ încrucişat bra ele la piept şi a inspectat înc perea cu un aer imperial,ţ ă observând cine era de fa . Ochii i-au z bovit asupra lui Carol. ţă ă

La sfârşitul slujbei, ea s-a ridicat în picioare şi a acceptat cu curaj condolean ele vecinilor care se apropiau pe rând. Plânsese abundent înţ ultimele zile, dar acum îşi p stra cu hot râre ochii usca i, aproape cuă ă ţ detaşarea profesional a unui medic. E.D. s-a apropiat de ea dup plecareaă ă ultimului oaspete.

S-a crispat ca o pisic în prezen a unui pr d tor mai puternic. ă ţ ă ă— Carol, a spus E.D. Tyler. Mi-a aruncat o privire acr . ă— Fiul nostru e mort, a spus Carol. Jason ne-a p r sit. ă ă— De aceea m aflu aici. ă— Sper c ai venit s -l jeleşti... ă ă— Bineîn eles. ţ— ...nu din alte motive. Fiindc el s-a-ntors acas ca s scape de tine.ă ă ă

Presupun c ştii. ă— Ştiu mai multe decât î i po i imagina. Jason era derutat... ţ ţ— Jason era oricum, E.D., numai derutat nu. Am fost al turi de el cândă

a murit. — Serios? Interesant. Fiindc , spre deosebire de tine, eu am fostă

al turi de el când tr ia. ă ăEa a respirat scurt şi şi-a întors capul, de parc ar fi fost p lmuit . ă ă ă— Ei, haide, Carol, a spus E.D. Eu am fost cel care l-a crescut pe Jason,

iar tu ştii foarte bine. Poate c nu- i place via a pe care i-am oferit-o, dară ţ ţ asta am f cut, i-am oferit o via şi mijloacele de a o tr i. ă ţă ă

— Eu l-am adus pe lume.

330

— sta e un act fiziologic, nu unul moral. Tot ce-a posedat vreodatĂ ă Jason a venit de la mine. Tot ce a înv at, a înv at de la mine. ăţ ăţ

— La bine şi la r u... ă— Iar tu m condamni numai pentru c sunt preocupat de nişteă ă

probleme practice... — Ce probleme practice? — Vorbesc despre autopsie, evident. — Da. Ai spus şi la telefon. Dar e ruşinos şi, sincer vorbind, e

imposibil. — Speram c-o s -mi iei îngrijorarea în serios. E clar c n-ai f cut-o.ă ă ă

Îns n-am nevoie de permisiunea ta. Afar sunt câ iva b rba i careă ă ţ ă ţ inten ioneaz s -i cear trupul şi care pot emite ordine judec toreşti caţ ă ă ă ă M suri de Urgen . ă ţă

Ea a f cut un pas înapoi. ă— Ai chiar atât de mult putere? ă— În privin a asta, nici eu, nici tu n-avem de ales. O s se-ntâmpleţ ă

indiferent dac ne convine sau nu. E doar o formalitate. Nimeni n-o s aibă ă ă de suferit. Aşa c , pentru numele lui Dumnezeu, hai s p str m o urm deă ă ă ă ă demnitate şi de respect reciproc. Las -m s iau trupul fiului meu. ă ă ă

— Asta n-o pot face. — Carol... — Nu- i pot da trupul lui. ţ— Nu ascul i ce- i spun. Nu ai de ales. ţ ţ— Nu, scuz -m , dar tu eşti cel care nu ascult ce spun eu. Ascult -ă ă ă ă

m , E.D. Nu- i pot da trupul lui. ă ţEl a deschis gura, apoi a închis-o. A f cut ochii mari. ă— Carol, a spus. Ce-ai f cut? ă— Nu există nici un trup. Nu mai exist . Buzele ei s-au arcuit într-ună

zâmbet şiret şi amar. Dar presupun c îi po i lua cenuşa. Dac insişti. ă ţ ă

Am dus-o pe Carol cu maşina înapoi, la Casa Mare, unde vecinul ei Emil Hardy, care, odat cu revenirea curentului electric, renun ase la ziarulă ţ lui cu via scurt , dedicat ştirilor locale, st tuse cu Diane. ţă ă ă

— Am vorbit despre vremurile vechi, a spus Hardy, preg tindu-se deă plecare. Obişnuiam s m uit la copii când mergeau cu bicicletele. A fostă ă demult. Starea în care e pielea ei...

— Nu e contagioas , l-a liniştit Carol. Nu- i face griji. ă ţ— E, totuşi, neobişnuit . ă— Da. Este neobişnuit . Î i mul umesc, Emil. ă ţ ţ— Eu şi Ashley ne-am bucura s vii într-o zi la noi, la cin . ă ă— Sun minunat. Mul umeşte-i, te rog, lui Ashley din partea mea. ă ţA închis uşa şi s-a întors c tre mine. ă— Simt nevoia s beau ceva. Dar lucrurile cele mai urgente trebuieă

f cute mai întâi. E.D. ştie c eşti aici. Aşa c trebuie s pleci şi trebuie s-oă ă ă ă iei pe Diane cu tine. Po i? Po i s-o duci într-un loc sigur? Undeva unde E.D.ţ ţ s nu reuşeasc s -i dea de urm ? ă ă ă ă

— Sigur c pot. Dar cum r mâne cu tine? ă ă

331

— Eu nu sunt în pericol. E.D. îşi poate trimite oamenii s cauteă indiferent ce comoar îşi închipuie c i-a furat Jason. Dar n-o s g sească ă ă ă ă nimic, atâta vreme cât nu neglijezi nici un am nunt, Tyler, şi nu-mi poateă lua casa. Eu şi E.D. am semnat un armisti iu, cu mult timp în urm . Certurileţ ă noastre sunt minore. Dar ie î i poate face r u şi, dac vrea, îi poate faceţ ţ ă ă r u Dianei. ă

— N-o s permit. ă— Atunci strânge- i lucrurile. S-ar putea s n-ai prea mult timp laţ ă

dispozi ie. ţ

Când nu ne mai desp r ea decât o zi de traversarea Arcadei, am ieşită ţ s privesc r s ritul soarelui de pe puntea navei ă ă ă Capetown Maru. Arcada era aproape invizibil , pilonii ei descenden i fiind dincolo de orizontul estic şi deă ţ cel vestic, dar, în jum tatea de or de dinaintea zorilor, vârful i se z rea peă ă ă cer, aproape deasupra capului, ca linia ascu it a unui t iş, str lucind uşor. ţ ă ă ă

A pierit dincolo de cea a unor nori cirus, pe la jum tatea dimine ii,ţ ă ţ deşi ştiam cu to ii c se afla acolo. ţ ă

Perspectiva tranzitului f cea ca toat lumea s fie nervoas , nu numaiă ă ă ă pasagerii, ci şi echipajul experimentat. Îşi vedeau de treburile lor obişnuite, ocupându-se de nevoile navei, reparând maşinile, inscrip ionând şiţ revopsind suprastructura, îns ritmul muncii lor avea o vioiciune care nuă existase cu o zi înainte. Jala a venit pe punte c rând un scaun de plastic şiă mi s-a al turat, aşezându-se în locul pe care îl alesesem, ferit de vântă datorit containerelor de doisprezece metri, dar oferind o panoramă ă îngustat a m rii. ă ă

— E ultima mea c l torie în partea cealalt , a spus. ă ă ăEra îmbr cat ca pentru o zi c lduroas , cu o c maş larg şi cu blugi.ă ă ă ă ă ă

Şi-a descheiat nasturii, expunându-şi pieptul la soare. A luat o cutie de bere din frigiderul de pe punte şi a deschis-o cu zgomot. Toate ac iunile îlţ defineau drept un mirean, un om de afaceri, care dispre uia, în aceeaşiţ m sur , sharia şi udatul. ă ă

— De data asta, a ad ugat, nu mai exist întoarcere. ă ăArsese toate pun ile din urma lui, literalmente, pentru c era implicatţ ă

în întreaga orchestrare a revoltei din Teluk Bayur. (Exploziile reprezentaseră o acoperire b t tor la ochi de avantajoas pentru fuga noastr , deşi fuseseă ă ă ă cât pe ce s fie prins în mijlocul incendiului.) Jala se ocupa de ani de zile deă intermedierea emigr rilor clandestine, mult mai profitabil decât afacerileă ă lui legale, de import-export. Oamenii sunt mult mai valoroşi decât uleiul de palmier, spunea el. Dar concuren a indian şi vietnamez era dur şiţ ă ă ă climatul politic se împu ise, era mai bine s se retrag la Port Magellan,ţ ă ă decât s -şi petreac restul vie ii într-o închisoare a noilor reformatori. ă ă ţ

— Ai mai traversat vreodat ? ă— De dou ori. ă— A fost dificil? A ridicat din umeri. — S nu crezi tot ce-auzi. ăLa ora amiezii, o mare parte a pasagerilor urcaser pe punte. În afară ă

de s tenii minangkabau, la bord se mai afla un amestec de etnici acehnezi,ă malayeni şi thai, probabil c eram, cu totul, vreo sut de emigran i, multă ă ţ

332

prea mul i pentru num rul de cabine disponibile, dar trei dintre containereleţ ă de aluminiu din cal fusese transformate în dormitoare, fiind aerisite cuă grij . ă

Nu era vorba de transportul necru tor, adesea fatal, care aduceaţă emigran ii ilegali, dornici s se refugieze în Europa sau în America de Nord.ţ ă Cei mai mul i dintre oamenii care traversau Arcada în fiecare zi proveneauţ din firavele programe de colonizare aprobate de Na iunile Unite şi aveauţ adesea bani pe care erau dispuşi s -i cheltuiasc . Erau trata i cu respect deă ă ţ membrii echipajului, dintre care mul i petrecuser luni întregi în Portţ ă Magellan şi îi în elegeau puterea de atrac ie şi capcanele. ţ ţ

Unul dintre marinari transformase o parte a pun ii principale într-unţ teren de fotbal, delimitat cu n voade, unde se juca un grup de copii. Dină când în când, mingea s rea dincolo de plase, ajungând adesea în poala luiă Jala, spre marea lui sup rare. În ziua aceea era nervos. ă

L-am întrebat când urma s se fac traversarea. ă ă— Dup spusele c pitanului, dac nu schimb m viteza, peste vreoă ă ă ă

dou sprezece ore. ă— Ultima noastr zi pe P mânt. ă ă— Nu glumi! — O spuneam la propriu. — Şi vorbeşte mai încet. Marinarii sunt foarte supersti ioşi. ţ— Ce-o s faci în Port Magellan? Jala a ridicat din sprâncene. ă— Ce-o s fac? O s regulez femei frumoase. Şi, foarte posibil, vreoă ă

câteva urâte. Ce altceva? Mingea de fotbal a s rit din nou peste plas . Deă ă data asta, Jala a ridicat-o cu bra ul f cut c uş şi a lipit-o de pântec. ţ ă ă

— Fir-ar s fie, v-am prevenit! Jocul s-a terminat! ăO duzin de copii s-a gr bit s se îndese în plas , strigându-şiă ă ă ă

protestele, dar En a fost cel care şi-a luat inima-n din i şi a venit s -l înfrunteţ ă direct pe Jala.

B iatul era transpirat şi coşul pieptului i se umfla ca nişte foaie.ă Echipa lui avea cinci goluri avans.

— D -ne-o înapoi, te rog! a spus el. ă— O vrei înapoi? Jala s-a ridicat, înc strângând mingea, arogant şi ciudat de furios. ă— O vrei? Du-te şi ia-o! A lovit mingea cu piciorul, lansând-o pe o

traiectorie ampl , care a purtat-o dincolo de balustrada pun ii, înă ţ imensitatea albastr -verzuie a Oceanului Indian. ă

En a p rut uluit, apoi furios. A spus ceva în dialectul minang, cu voceă sc zut şi cu am r ciune. ă ă ă ă

Lui Jala i s-au congestionat obrajii. Pe urm l-a plesnit pe En, cu palmaă deschis şi cu atâta putere încât ochelarii cu lentile groase ai b iatului auă ă c zut şi au alunecat pe punte. ă

— Cere- i scuze! a pretins Jala. ţEn a c zut într-un genunchi, cu ochii strâns închişi. A inspirat deă

câteva ori, smiorc indu-se. În cele din urm , s-a ridicat. A f cut câ iva paşiă ă ă ţ de-a curmezişul pun ii şi a recuperat ochelarii. I-a pus la loc, pe bâjbâite, şiţ s-a întors, cu ceea ce mi s-a p rut o demnitate uimitoare. S-a proptit chiar înă fa a lui Jala. ţ

— Nu, a spus, cu voce slab . Cere- i tu scuze. ă ţ

333

Jala a icnit şi a înjurat. En s-a tras înapoi. Jala a ridicat din nou bra ul. ţL-am prins de încheietura mâinii, la jum tatea mişc rii. ă ăM-a privit uimit. — Ce-i asta?! D -mi drumul! A încercat s -şi desprind mâna. Nu l-amă ă ă

l sat. ă— Nu-l lovi înc o dat . ă ă— Fac ce vreau! — Perfect, am r spuns. Dar nu-l lovi iar şi. ă ă— Tu... dup tot ce-am f cut pentru tine... ă ăPe urm mi-a aruncat o a doua privire. ăNu ştiu ce-a v zut pe chipul meu. Nu ştiu, cu exactitate, ce anumeă

sim eam în clipa aceea. Indiferent ce-ar fi fost, a p rut s -l deruteze. Aţ ă ă deschis pumnul încleştat. A l sat impresia c -şi pierdea vlaga. ă ă

— Futu-te s te fut de american nebun, a murmurat. M duc la bufet. ă ăApoi, c tre micul grup de copii şi de marinari care se adunaser înă ă

jurul nostru: — Unde pot g si linişte şi respect! ăS-a îndep rtat furios. ăEn continua s se holbeze la mine cu gura c scat . ă ă ă— Îmi pare r u pentru cele întâmplate, am spus. ăA dat din cap. — Nu v pot aduce mingea înapoi, am ad ugat. ă ăŞi-a atins obrazul, acolo unde îl pleznise Jala. — E OK, a spus, cu glas firav. Mai târziu, în timpul cinei, la masa comun a echipajului, cu câtevaă

ore înainte de traversare, i-am povestit Dianei despre incident. — Nu m-am gândit la ceea ce f ceam. Mi s-a p rut, pur şi simplu...ă ă

firesc. Aproape instinctiv. Oare ine de natura unui cvadru? ţ— E posibil. Impulsul de a proteja o victim , mai ales un copil, şi de aă

o face instantaneu, f r s te gândeşti. Şi eu l-am sim it. Cred c e vorba deă ă ă ţ ă ceva înscris de mar ieni în programul de refacere neural ... presupunând cţ ă ă pot într-adev r manipula sentimente atât de subtile. Aş fi vrut s fie aiciă ă Wun Ngo Wen, s ne explice. Sau Jason, din acelaşi motiv. Ai avut impresiaă c e ceva nefiresc? ă

— Nu. — Sau greşit, nepotrivit? — Nu... Cred c-a fost cel mai bun lucru pe care puteam s -l fac. ă— Dar l-ai fi f cut şi înainte de tratament? ă— E posibil. Sau aş fi vrut s-o fac. Dar probabil c m-aş fi r zgândită ă

înainte de a fi prea târziu. — Deci nu eşti nefericit din cauza asta. Nu. Doar surprins. Asta f cea parte din mine în aceeaşi m sur caă ă ă

biotehnologia mar ian , spunea Diane, şi presupun c avea dreptate... iarţ ă ă eu aveam nevoie de ceva timp s m obişnuiesc. Aşa cum se întâmpla înă ă cazul oric rei alte tranzi ii (de la copil rie la adolescen , de la adolescenă ţ ă ţă ţă la maturitate), ap reau noi imperative c rora trebuia s le faci fa , noiă ă ă ţă oportunit i şi noi capcane, noi îndoieli. ăţ

Pentru prima oar , dup mul i ani, eram din nou un str in pentru mineă ă ţ ă însumi.

334

Aproape terminasem de împachetat, când Carol a coborât la parter, pu in ab iguit , cl tinându-se pe picioare şi inând în bra e o cutie deţ ţ ă ă ţ ţ pantofi. Cutia era etichetat AMINTIRI (ŞCOAL ). ă Ă

— Ar trebui s iei asta. A fost a mamei tale. ă— Carol, dac înseamn ceva pentru tine, atunci p streaz-o. ă ă ă— Mul umesc, dar mi-am luat deja din ea ce voiam. ţAm deschis capacul şi am aruncat o privire în untru. ă— Scrisorile. Scrisorile anonime adresate Belindei Sutton, acesta fiind numele de

fat al mamei. ă— Da. Deci le-ai v zut. Le-ai citit vreodat ? ă ă— Oh, nu tocmai. Doar atât cât s -mi dau seama c erau scrisori deă ă

dragoste. — Oh, Doamne. Sun atât de siropos. Prefer s m gândesc la ele caă ă ă

la nişte omagii. De fapt, sunt cât se poate de caste, î i dai seama dac leţ ă citeşti cu aten ie. Nesemnate. Mama ta le-a primit când eram amândou laţ ă universitate. Se întâlnea cu tat l t u atunci, aşa c nu putea s i le arate luiă ă ă ă – el însuşi îi scria altele. Aşa c mi le-a ar tat mie. ă ă

— N-a aflat niciodat cine i le-a scris? ă— Nu. Niciodat . ă— Trebuie s fi fost curioas . ă ă— Bineîn eles. Îns , la data aceea, era deja logodit cu Marcus. Aţ ă ă

început s -şi dea întâlniri cu Marcus Dupree când el şi E.D. îşi puneau laă punct prima afacere, proiectarea şi construirea baloanelor de înaltă altitudine, pe vremea când aerostatele erau ceea ce numea Marcus tehnologia „cer-albastru”: pu in nebuneasc , pu in idealist . Belinda leţ ă ţ ă spunea lui Marcus şi E.D. fra ii Zeppelin. Aşa c noi eram, probabil, surorileţ ă Zeppelin. Fiindc atunci am început s flirtez cu E.D. Într-un fel, Tyler,ă ă întreaga mea c s torie n-a fost nimic altceva decât o încercare de a oă ă p stra pe mama ta ca prieten . ă ă

— Scrisorile... — E interesant, nu-i aşa, c le-a p strat atâ ia ani? în cele din urm ,ă ă ţ ă

am întrebat-o de ce. A r spuns: „Pentru c sunt sincere.” Era modul ei de aă ă aduce un omagiu celui care i le scrisese, indiferent cine ar fi fost. Ultima a sosit cu o s pt mân înainte de nunta ei. Pe urm n-a mai primit nici una.ă ă ă ă Iar eu m-am m ritat cu E.D. cu un an mai târziu. Chiar şi apoi, când am fostă dou cupluri, eram inseparabili, i-a povestit vreodat asta? Ne duceamă ţ ă împreun în concedii, mergeam la cinematograf împreun . Belinda a venită ă la spital când s-au n scut gemenii, iar eu am aşteptat la uş când te-a adusă ă pe tine pentru prima oar acas . Îns totul s-a sfârşit dup accidentul luiă ă ă ă Marcus. Tat l t u, Tyler, era un om minunat, foarte practic, foarte amuzant,ă ă singura persoan care reuşea s -l fac pe E.D. s râd . Belinda a fostă ă ă ă ă absolut devastat de moartea lui. Şi nu numai emo ional. Marcus cheltuiseă ţ cea mai mare parte a economiilor lor, iar ea a cheltuit restul pl tind ipotecaă pentru casa din Pasadena. Aşa c , atunci când ne-am mutat în est şi amă f cut o ofert pentru locul sta, ni s-a p rut cât se putea de firesc s-oă ă ă ă invit m s stea în casa de oaspe i. ă ă ţ

335

— Cerându-i în schimb s se ocupe de gospod ria voastr . ă ă ă— Asta a fost ideea lui E.D. Eu nu voiam decât s-o am pe Belinda

aproape. C s toria mea n-a fost atât de reuşit ca a ei. Dimpotriv . Laă ă ă ă vremea aceea, Belinda era, mai mult sau mai pu in, singura mea prieten .ţ ă Aproape o confident . ă

Carol a surâs. — Aproape. — De-asta vrei s p strezi scrisorile? Fiindc sunt o parte a istorieiă ă ă

prieteniei voastre? Mi-a zâmbit ca unui copil retardat. — Nu, Tyler. i-am spus. Sunt ale mele. ŢZâmbetul i s-a sub iat. ţ— N-ai de ce s fii atât de consternat. Mama ta era o heterosexuală ă

tot atât de nesofisticat ca orice alt femeie pe care am întâlnit-o de cândă ă m ştiu. Eu am avut, pur şi simplu, ghinionul de a m îndr gosti de ea. De aă ă ă m îndr gosti de ea cu atâta supunere încât aş fi fost în stare s fac orice caă ă ă s-o p strez în preajm , chiar şi s m m rit cu un om care p rea, înc de laă ă ă ă ă ă ă bun început, pu in cam dezgust tor. Şi în tot acest timp, Tyler, în to i aceştiţ ă ţ ani de t cere, nu i-am spus niciodat ce anume sim eam. Niciodat , cuă ă ţ ă excep ia acestor scrisori. Am fost încântat c le p stra, deşi întotdeaunaţ ă ă ă mi s-au p rut oarecum periculoase, de parc ar fi fost explozive sauă ă radioactive, aşa, puse la vedere, ca o dovad a propriei mele nebunii. Cândă mama ta a murit, m refer la ziua mor ii ei, am intrat într-o uşoar panic ,ă ţ ă ă am încercat s ascund cutia, m-am gândit s distrug scrisorile, dar n-amă ă fost în stare, nu m-am putut convinge s-o fac, şi apoi, dup ce E.D. aă divor at de mine, când n-a mai r mas nimeni pe care s fiu nevoit s înşel,ţ ă ă ă ă le-am adus aici, pur şi simplu. Pentru c , vezi tu, sunt ale mele. Întotdeaunaă au fost.

N-am ştiut ce s -i spun. Mi-a v zut expresia şi a cl tinat din cap cuă ă ă triste e. Şi-a pus mâinile firave pe umerii mei. ţ

— Nu fi sup rat. Lumea e plin de surprize. ă ăNe-am n scut str ini, fa de noi înşine şi fa de ceilal i, şi ni seă ă ţă ţă ţ

întâmpl rareori s fim prezenta i unii altora în mod oficial. ă ă ţAşa c am petrecut patru s pt mâni într-un hotel din Vermont,ă ă ă

îngrijind-o pe Diane pân ce şi-a revenit. ăMai corect spus, pân ce şi-a revenit din punct de vedere fizic.ă

Trauma emo ional pe care o suferise la ranch-ul Condon şi dup aceea oţ ă ă sec tuise şi o însingurase. Diane închisese ochii într-o lume care p rea s -şiă ă ă tr iasc ultimele clipe şi îi deschise într-o cu totul alta, lipsit de puncteă ă ă cardinale. În privin a asta, nu st tea în puterea mea s îndrept lucrurile. ţ ă ă

Aşa c am ajutat-o, dar cu pruden . I-am explicat ce era de explicat.ă ţă Nu i-am cerut nimic şi i-am dat limpede de în eles c nu aşteptam nici oţ ă recompens . ă

Interesul ei fa de lumea noastr schimbat s-a trezit treptat. M-aţă ă ă întrebat despre soare, acum revenit la înf işarea sa favorabil , iar eu i-amăţ ă povestit ce îmi spusese Jason: Membrana Turbionar era la locul ei, deşiă izolarea temporal se încheiase. Proteja P mântul, aşa cum o f cuseă ă ă întotdeauna, transformând radia iile letale într-un simulacru de luminţ ă solar acceptabil pentru ecosistemul planetar. ă

336

— Atunci de ce au anihilat-o vreme de şapte zile? — Au rarefiat-o, nu au anihilat-o cu des vârşire. Şi au f cut-o fiindcă ă ă

prin ea trebuia s p trund ceva. ă ă ă— Chestia aia din Oceanul Indian. — Da. M-a rugat s rulez înregistrarea ultimelor ore ale lui Jason şi a plânsă

ascultând-o. Pe urm a întrebat despre cenuşa lui. O luase E. D. sau oă p strase Carol? (Nici una, nici alta. Carol îmi îndesase urna în mâini şi îmiă spusese s dispun de ea aşa cum credeam c e mai bine. „Tyler, cumplitulă ă adev r este c tu l-ai cunoscut mai bine decât mine. Pentru mine, Jason eraă ă un cifru. Fiul tat lui s u. Dar tu ai fost prietenul lui.”) Am privit lumeaă ă redescoperindu-se. Înmormânt rile în mas se încheiaser , în sfârşit,ă ă ă supravie uitorii îndolia i şi însp imânta i au început s în eleag c planetaţ ţ ă ţ ă ţ ă ă îşi recâştigase viitorul, indiferent cât de straniu s-ar fi putut dovedi. Pentru genera ia noastr , era o r sturnare uluitoare. Mantia extinc iei ne c zuse deţ ă ă ţ ă pe umeri şi ce aveam s ne facem f r ea? Ce aveam s facem, acum, cândă ă ă ă nu mai eram condamna i, ci doar simpli muritori? Am v zut secven e video,ţ ă ţ filmate în Oceanul Indian, surprinzând construc ia monstruoas care seţ ă autoîncastrase în scoar a planetei, cu apa înc fierbând şi transformându-seţ ă în aburi acolo unde venea în contact cu pilonii imenşi. Oamenii au început s o numeasc Arcul sau Arcada, nu numai datorit formei sale, ci şi fiindcă ă ă ă navele aflate pe mare s-au reîntors în porturi spunând poveşti despre radiobalize disp rute, ape ciudate, busole învârtindu-se, dereglate, şi despreă linia unei coaste pustii, acolo unde n-ar fi trebuit s se afle nici un continent.ă Mai multe flote militare au fost trimise imediat într-acolo. Testamentul lui Jason sugera o explica ie, dar numai câ iva oameni aveau avantajul de a-l fiţ ţ ascultat. Eu, Diane şi în jur de o duzin de exper i care îl primiser prină ţ ă poşt . ă

Pe m sur ce vremea se r corea, Diane a început s fac exerci iiă ă ă ă ă ţ fizice, în fiecare zi câte pu in, alergând pe aleea nepavat din spateleţ ă motelului şi întorcându-se cu miros de frunze moarte şi fum de lemn în p r.ă Pofta de mâncare i s-a îmbun t it, la fel şi meniul de la cafenea. Comer ulă ăţ ţ cu alimente fusese restabilit, economia se repunea în mişcare, scâr âind. ţ

Am aflat c şi Marte fusese scos din Turbion. ăCele dou planete au trimis semnale una c tre alta. ă ă Într-unul dintre discursurile sale de mobilizare-în-jurul-drapelului,

preşedintele Lomax a dat chiar de în eles c zborurile spa iale cu oameni laţ ă ţ bord aveau s fie reluate, ca un prim pas c tre stabilirea unor rela iiă ă ţ progresive cu ceea ce numea (cu o exuberan dubioas ) „planeta noastrţă ă ă sor ”. ă

Am vorbit despre trecut. Am vorbit despre viitor. N-am c zut unul în bra ele celuilalt. ă ţNe cunoşteam prea bine, sau poate c nu destul de bine. Aveam ună

trecut, dar nici un prezent. Iar dispari ia lui Simon din preajma oraşului Manassas o chinuia peţ

Diane, umplând-o de nelinişte. — Aproape c te-a l sat s mori, i-am reamintit. ă ă ă— N-a f cut-o inten ionat. Nu e un tic los. Ştii doar. ă ţ ă— Atunci e periculos de naiv.

337

Diane a închis ochii, cu un aer meditativ. Pe urm a spus: ă— La Templul Iordanului, pastorului Bob Kobel îi pl cea s repete oă ă

fraz : „Inima lui striga dup Dumnezeu.” Dac descrierea asta i seă ă ă potriveşte cuiva, atunci i se potriveşte lui Simon. Dar afirma ia trebuieţ fragmentat şi analizat . „Inima lui striga” – cred c asta vorbeşte despreă ă ă noi to i, e un enun universal. Vorbeşte despre tine, despre Simon, despreţ ţ mine, despre Jason. Chiar şi despre Carol. Chiar şi despre E.D. Când oamenii încep s în eleag cât de mare e universul şi cât de scurt e via a lor, inimaă ţ ă ă ţ fiec ruia strig . Uneori e un strig t de bucurie, cred c sta a fost cazul luiă ă ă ă ă Jason şi n-am reuşit s în eleg în privin a lui. Avea puterea de a venera.ă ţ ţ Îns , pentru cei mai mul i dintre noi, e un strig t de groaz . Groaza deă ţ ă ă extinc ie, groaza de absurditate. Inimile noastre strig . Poate c treţ ă ă Dumnezeu sau poate numai ca s -ntrerup t cerea. ă ă ă

Şi-a îndep rtat p rul de pe frunte şi am v zut c bra ul ei, care fuseseă ă ă ă ţ atât de periculos de sub ire, era din nou rotund şi puternic. ţ

— Cred c strig tul acesta în l at din inima lui Simon a fost cel mai peă ă ă ţ deplin omenesc strig t din lume. Dar, e adev rat, nu ştie s apreciezeă ă ă caracterul altora şi, da, e naiv, sta e motivul pentru care s-a perindat prină atâtea forme de credin : Noua Împ r ie, Templul Iordanului, ranch-ulţă ă ăţ Condon... orice, atâta vreme cât era spus pe în elesul tuturor şi se adresaţ nevoii de a da un sens omenirii.

— Chiar dac asta te ucidea? ă— N-am spus c e în elept. Am spus c nu e un netrebnic. ă ţ ăMai târziu, am ajuns s în eleg acest gen de discurs: Diane vorbea caă ţ

un cvadru. Detaşat, dar angajat. Intim, dar obiectiv. Nu-mi displ cea, dară f cea s mi se zbârleasc , din când în când, p rul de pe ceaf . ă ă ă ă ă

Nu la mult timp dup ce am afirmat c e complet s n toas , Dianeă ă ă ă ă mi-a spus c voia s plece. ă ă

Am întrebat-o unde avea de gând s se duc . ă ăMi-a spus c trebuia s -l g seasc pe Simon. Trebuia s „pună ă ă ă ă ă

lucrurile la punct”, într-un fel sau altul. La urma urmelor, înc mai eraă m ritat . Pentru ea conta dac Simon era viu sau mort. ă ă ă

I-am amintit c îi lipseau banii de cheltuial şi un loc al ei, în care să ă ă stea. A ripostat c avea s se descurce cumva. Aşa c i-am dat una dintreă ă ă c r ile de credit cu care m aprovizionase Jason, împreun cu avertizarea că ţ ă ă ă nu puteam garanta pentru ea, nu aveam idee cine pl tea prima deă asigurare, care era limita de credit sau dac cineva nu îi putea da astfel deă urm . ă

M-a întrebat cum putea lua leg tura cu mine. ă— Trebuie doar s m suni. ă ăAvea num rul meu, num rul pentru care pl tisem şi pe care îlă ă ă

p strasem atâ ia ani, ataşat unui telefon pe care îl purtam asupra mea, deşiă ţ suna atât de rar.

Pe urm am dus-o cu maşina la cea mai apropiat autogar , unde s-aă ă ă pierdut într-o mul ime de c l tori dezr d cina i, pe care încetareaţ ă ă ă ă ţ Turbionului îi izolase de familiile lor.

338

Telefonul a sunat peste şase luni, când în ziare înc mai ap reauă ă titluri referitoare la „lumea nou ”, late cât pagina, şi când posturile deă televiziune prin cablu începuser s difuzeze secven e video ale unuiă ă ţ promontoriu stâncos şi pustiu, aflat „undeva, dincolo de Arcad ”. ă

Pân în momentul acela, traversarea fusese f cut de sute de vase,ă ă ă mari şi mici. Unele le apar ineau unor expedi ii ştiin ifice în care se investiseţ ţ ţ mult şi de la care se aştepta pu in, aprobate de IGY şi de Na iunile Unite şiţ ţ înso ite de o escort naval american , din care f ceau parte şiţ ă ă ă ă reprezentan ii unor organiza ii de pres . Altele erau închiriate de particulari.ţ ţ ă

Altele erau traulere şi se reîntorceau în port cu calele pline de ceva care, într-o lumin mai s r c cioas , sem na a cod. Era strict interzis,ă ă ă ă ă ă fireşte, dar „codul de arcad ” se infiltrase pe toate pie ele asiaticeă ţ importante la data ridic rii interdic iei. Peştele se dovedise a fi comestibil şiă ţ hr nitor. Jase ar fi spus c sta era un indiciu: când a fost supus unor testeă ă ă ADN, genomul peştilor a sugerat existen a unor str moşi îndep rta i, deţ ă ă ţ origine terestr . Lumea nou nu era un simplu loc ospitalier, ci p rea s fiă ă ă ă fost înzestrat în folosul omenirii. ă

— L-am g sit pe Simon, a spus Diane. ă— Şi? — Locuieşte într-un parc de rulote de lâng Wilmington. Câştigă ă

reparând una-alta – biciclete, pr jitoare de pâine, lucruri de genul sta. Înă ă rest, tr ieşte din ajutorul social şi frecventeaz o mic biseric penticostal . ă ă ă ă ă

— S-a bucurat s te vad ? ă ă— Nu mai contenea s se scuze pentru cele petrecute la ranch-ulă

Condon. A spus c vrea s -mi ofere o compensa ie. A întrebat dac poateă ă ţ ă face ceva pentru ca via a mea s fie mai uşoar . ţ ă ă

Am strâns telefonul cu mai mult putere. ă— Ce i-ai r spuns? ă— C vreau s divor m. A fost de acord. Şi a mai spus ceva. A spusă ă ţă

c m-am schimbat, c am ceva diferit. N-a fost în stare s spun ce anume.ă ă ă ă Dar cred c nu i-a pl cut. ă ă

Poate o adiere de pucioas . ă— Tyler? m-a întrebat Diane. M-am schimbat chiar aşa de mult? — Totul se schimb . ăUrm torul telefon important a venit cu un an mai târziu. Eram înă

Montreal, în parte mul umit actelor false primite de la Jason, aşteptând caţ ă statutul meu de imigrant s fie oficializat şi acordând asisten la ună ţă dispensar din Outremont.

De la ultima mea conversa ie cu Diane, fusese în eleas dinamica deţ ţ ă baz a Arcadei. Faptele erau derutante pentru oricine vedea în ea oă maşin rie static sau o simpl „uş ”, dar c p tau mult mai mult sens dacă ă ă ă ă ă ă o priveai aşa cum o f cuse Jason – ca pe o entitate complex , inteligent ,ă ă ă capabil s perceap şi s manipuleze evenimentele din zona sa. ă ă ă ă

Prin intermediul Arcadei, fuseser conectate dou lumi, dar numaiă ă pentru vasele maritime cu oameni la bord.

Gândi i-v ce însemna. Pentru o pal de vânt, pentru un curentţ ă ă oceanic sau pentru o pas re migratoare, arcada nu era nimic altceva decâtă o pereche de piloni imobili plasa i între Oceanul Indian şi Golful Bengal.ţ

339

Toate acestea se mişcau nestânjenite în jurul şi în spa iul arcadei, aşa cumţ se întâmpla cu orice nav care c l torea de la nord c tre sud. ă ă ă ă

Dar, traversând ecuatorul, la nou zeci de grade longitudine estic faă ă ţă de meridianul Greenwich, într-o nav venind dinspre sud, te pomeneaiă privind înapoi, c tre Arcad , de pe o mare necunoscut şi sub un ceră ă ă straniu, la nu se ştie câ i ani-lumin distan de P mânt. ţ ă ţă ă

În oraşul Madras, o linie de croazier , ambi ioas dar nu tocmaiă ţ ă legal , r spândise o serie de postere în limba englez , care anun au Oă ă ă ţ C L TORIE PL CUT SPRE O PLANET OSPITALIER ! Interpolul închiseseĂ Ă Ă Ă Ă Ă firma, la data respectiv , Na iunile Unite înc mai încercau s reglementezeă ţ ă ă trecerea, dar posterele spuneau adev rul. Cum de erau posibile astfel deă lucruri? Întreba i-i pe ipotetici. ţ

Diane mi-a povestit c divor ul ei se încheiase, dar nu avea nici oă ţ slujb şi nici o perspectiv . ă ă

— M gândeam c , dac aş putea veni la tine... ă ă ăP rea nesigur şi nu aducea nicidecum cu un cvadru sau cu ceea ceă ă

îmi imaginam eu c ar fi trebuit s fie un cvadru. ă ă— Dac tu crezi c e bine. Sincer vorbind, aş avea nevoie de pu ină ă ţ

ajutor. S -mi g sesc un loc şi, ştii tu, s m stabilesc. ă ă ă ăAşa c i-am g sit o slujb la clinic şi am solicitat aprobarea actelor eiă ă ă ă

de imigrare. Mi s-a al turat, la Montreal, în toamna aceea. ă

Eu şi Diane ne-am descoperit unul pe cel lalt în moduri cu totul noi, înă timp ce ne curtam într-un stil nuan at, lent (sau poarte semimar ian). Nuţ ţ mai eram încorseta i de Turbion şi nici nu mai eram copii, c utând orbeşteţ ă alinare. Ne-am îndr gostit, în cele din urm , ca adul i. ă ă ţ

Eram în anii când popula ia globului s-a ridicat la opt miliarde. Ceaţ mai mare parte a acestei creşteri s-a datorat unor metropole în ascensiune, Shanghai, Jakarta, Manila, China de coast , Lagos, Kinshasa, Nairobi,ă Maputo, Caracas, La Paz, Tegucigalpa, tuturor furnicarelor din lume înv luiteă în lumina focurilor şi în smog. Ar fi fost nevoie de o duzin de Arcade s ină ă ţ ă piept unei asemenea explozii demografice, pentru c aglomerarea stârneaă un val constant de emigran i, de refugia i şi de „pionieri”, mare parte fiindţ ţ înghesui i în compartimentele pentru marf ale navelor care f ceauţ ă ă transporturi ilegale, şi nu pu ini erau l sa i pe rmurile din Port Magellanţ ă ţ ţă mor i sau muribunzi. ţ

Port Magellan era prima aşezare din lumea nou care primise nume. Oă mare parte a acelei lumi fusese deja cartografiat , la modul grosolan, maiă ales din aer.

Port Magellan se afla în vârful estic al continentului botezat de unii „Equatoria”. Exista şi o a doua mas continental , plat („Borea”), careă ă ă înconjura polul nord şi se întindea spre zona temperat a planetei. M rileă ă sudice erau bogate în insule şi arhipelaguri.

Clima era blând , aerul curat, gravita ia se ridica la 95,5% din cea aă ţ P mântului. Ambele continente erau grânare în aşteptarea plugului. M rileă ă şi râurile mişunau de peşte. Prin mahalalele din Douala şi Kabul circula legenda c - i puteai culege cina din copacii uriaşi ai Equatoriei şi c puteaiă ţ ă dormi la ad postul r d cinilor lor. ă ă ă

340

Nu puteai. Port Magellan era o enclav a Na iunilor Unite, patrulat deă ţ ă solda i. În aşez rile de bar ci din jur nu guverna nici o lege şi erau locuriţ ă ă nesigure.

Dar, pe o întindere de sute de kilometri, coasta era punctat de sateă prospere de pescari, în jurul lagunelor din Golful Bogat şi din Portul Australian se construia o serie de hoteluri pentru turişti, iar c utareaă p mânturilor fertile îi condusese pe colonişti în interiorul continentului, de-aă lungul v i Fluviului Alb şi a Noului Irrawaddy. ă

Dar cea mai spectaculoas veste sosit în anul acela din lumea nouă ă ă era descoperirea unei a doua Arcade. Era situat în partea opus a lumiiă ă fa de prima, în apropierea extremit ii sudice a masei continentaleţă ăţ boreale, iar dincolo de ea se afla o alt lume nou , conform primeloră ă rapoarte, ceva mai pu in primitoare, sau poate c de vin era, pur şi simplu,ţ ă ă sezonul ploios.

— Trebuie s mai existe şi al i oameni ca mine, a spus Diane, în celă ţ de-al cincilea an al erei post-Turbion. Mi-ar pl cea s -i întâlnesc. ă ă

I-am dat copia arhivelor mar iene aflat în posesia mea, o primţ ă ă traducere înregistrat pe un set de carduri de memorie, iar ea s-a dedicată studierii lor cu aceeaşi aten ie pe care o acordase cândva poeziei victorieneţ şi broşurilor Noii Împ r ii. ă ăţ

Dac munca lui Jason fusese un succes, atunci, da, pe P mânt maiă ă existau, cu siguran , şi al i cvadri. ţă ţ

Dar a-şi anun a prezen a ar fi echivalat cu a-şi cump ra un bilet laţ ţ ă clasa întâi c tre un penitenciar federal. ă

Administra ia Lomax pusese un capac de siguran peste tot ceea ceţ ţă inea de planeta Marte, iar agen iile sale de securitate intern îşiţ ţ ă

extinseser activitatea poli ieneasc în timpul crizei economice care urmaseă ţ ă dup încheierea Turbionului. ă

— Tu te-ai gândit vreodat la asta? m-a întrebat, cu o oarecareă timiditate.

Voia s ştie dac m gândisem s devin eu însumi un cvadru. S -miă ă ă ă ă injectez în bra o doz bine m surat din lichidul transparent dintr-unulţ ă ă ă dintre flacoanele pe care le p stram într-un seif de o el, plasat în fundulă ţ dulapului din dormitorul nostru.

Bineîn eles c m gândisem. Am fi devenit cu mult mai asem n tori. ţ ă ă ă ăDar oare îmi doream? Eram conştient de existen a unui spa iuţ ţ

invizibil, a unei fisuri dintre calitatea ei de cvadru şi umanitatea mea nealterat , dar nu m temeam. O pre uiam chiar, în unele nop i, când mă ă ţ ţ ă uitam în ochii gravi ai Dianei. Era canionul care definea puntea, iar cea pe care o construiser m noi era încânt toare şi trainic . ă ă ă

Mi-a mângâiat mâna, degetele ei catifelate pe pielea mea ridat , ună mod subtil de a-mi aduce aminte c timpul nu st în loc, c într-o bun zi s-ă ă ă ăar fi putut s am nevoie de tratament, chiar dac nu mi-l doream în modă ă special.

— Nu înc , am spus. ă— Dar când? — Când o s fiu preg tit. ă ă

341

Preşedintelui Lomax i-au urmat preşedintele Hughes şi apoi preşedintele Chaykin, îns erau, cu to ii, veterani ai aceleiaşi politici dină ţ epoca Turbionului. Vedeau în biotehnologia mar ian o nou bombţ ă ă ă atomic , m car una poten ial , şi, pentru moment, le apar inea înă ă ţ ă ţ întregime, era o amenin are al c rei drept de proprietate îl de ineau. Primulţ ă ţ mesaj diplomatic al preşedintelui Lomax c tre guvernul Celor Cinci Republiciă fusese o cerere de retragere a informa iilor legate de biotehnologie dinţ transmisiile mar iene necodificate c tre P mânt. Ca justificare, apelase laţ ă ă argumente plauzibile, invocând efectul pe care l-ar fi putut avea o astfel de tehnologie asupra unei lumi divizate din punct de vedere politic şi adesea violente, d duse drept exemplu moartea lui Wun Ngo Wen, şi pân înă ă momentul acela mar ienii fuseser cooperan i. ţ ă ţ

Îns pân şi acest contact cenzurat cu Marte îns ilase o serie deă ă ă dezacorduri. Sistemul economic egalitarist din Cele Cinci Republici f cuseă din Wun Ngo Wen un soi de mascot postmortem a noii mişc ri muncitoreştiă ă globale. (Chipul lui Wun p rea nelalocul lui pe pancartele purtate deă muncitorii din fabricile de textile din zona industrial a Asiei sau de ceiă specializa i în completarea chipsocket-urilor din vreo maqmladora dinţ America Central – dar m îndoiesc c lui i-ar fi displ cut.) ă ă ă ă

La aproape unsprezece ani din ziua în care o salvasem din ranch-ul Condon, Diane a trecut grani a ca s ia parte la funeraliile lui E.D. Lawton. Înţ ă necrolog se men iona, în treac t, c moartea fostei so ii a lui E.D., Carol, oţ ă ă ţ precedase pe a sa cu şase luni, un alt şoc aduc tor de triste e. Carolă ţ încetase s mai r spund la telefoanele noastre cu aproape un deceniu înă ă ă urm . Era prea periculos, spunea ea. Îi era suficient s ştie c suntem înă ă ă siguran . Şi, de fapt, nu avea nimic de spus. ţă

(În timp ce se afla în D.C., Diane a mers la mormântul mamei. Cel mai mult o întrista, mi-a spus, faptul c via a lui Carol fusese atât de incomplet :ă ţ ă un verb f r obiect, o scrisoare anonim , r st lm cirea dorin ei de a oă ă ă ă ă ă ţ semna. „Nu-mi lipseşte atât de mult, cum îmi lipseşte ce ar fi putut fi.”) La slujba de înmormântare a tat lui ei, Diane a avut grij s nu-şi dezv luieă ă ă ă identitatea. Erau de fa prea mul i dintre amicii din guvern ai lui E.D.,ţă ţ inclusiv Procurorul General şi actualul vicepreşedinte. Dar aten ia i-a fostţ atras de o femeie anonim de pe şirurile de scaune, care, la rândul ei, oă ă privea pe furiş.

— Am ştiut c e un cvadru, mi-a povestit Diane. N-aş putea spuneă exact de ce. inuta ei, privirea într-un fel f r vârst , şi ceva mai mult decâtŢ ă ă ă atât. Un soi de semnal care trecea de la mine c tre ea şi înapoi. ă

Dup încheierea ceremoniei, Diane s-a apropiat de femeie şi aă întrebat-o unde îl cunoscuse pe E.D.

— Nu l-am cunoscut, a r spuns cealalt , nu tocmai. Dar, la ună ă moment dat, m-am ocupat de o lucrare de cercetare la Periheliu, pe vremea când era condus de Jason Lawton. M numesc Sylvia Tucker. ă

Când Diane i-a repetat numele, s-a aprins un becule . Sylvia Tucker seţ num rase printre antropologii care lucraser cu Wun Ngo Wen în complexulă ă

342

din Florida. Fusese mai prietenoas decât majoritatea academicienilor dină slujba guvernului şi era posibil ca Jase s fi avut încredere în ea. ă

— Am f cut schimb de adrese de email. Nici una dintre noi n-a rostită cuvântul „cvadru”. Dar ştiam amândou . Sunt sigur . ă ă

N-a urmat nici o coresponden , îns Diane primea, din când în când,ţă ă t ieturi din presa digital , trimise de la adresa Sylviei Tucker şi care sunau,ă ă de exemplu, astfel:

Specialist în chimie industrial din Denver arestat în baza unuiă mandat emis de securitate şi re inut pe termen nedefinit. ţ

Clinic geriatric din Mexico City închis din ordinul autorit iloră ă ă ăţ federale.

Profesor de sociologie de la Universitatea din California mort într-un incendiu „b nuit de a fi fost provocat”. ă

Şi aşa mai departe. Avusesem grij s nu p strez nici o list a adreselor la care a trimisă ă ă ă

Jason ultimele colete din via a lui, şi nici nu le memorasem. Dar unele dintreţ numele men ionate în articole mi se p reau plauzibil de familiare. ţ ă

— Ne sugereaz c sunt vâna i, a spus Diane. Guvernul e în c utareaă ă ţ ă cvadrilor.

Ne-am petrecut o lun întrebându-ne ce ar fi fost de f cut dac s-ar fiă ă ă întâmplat s atragem acelaşi gen de aten ie. Dat fiind aparatul deă ţ securitate instalat de Lomax şi de moştenitorii s i, unde am fi putut fugi?ă Dar nu exista decât un singur r spuns plauzibil. Nu exista decât un singură loc în care aparatul d dea greş şi unde sistemul de supraveghere era pe de-ăa-ntregul orb. Aşa c ne-am f cut planurile, un anumit tip de paşapoarte, ună ă anumit cont bancar, o anumit rut c tre Asia de sud, via Europa, şi le-amă ă ă l sat deoparte pân în momentul când aveau s fie necesare. ă ă ă

Pe urm Diane a primit un ultim mesaj de la Sylvia Tucker, un singură cuvânt.

Pleacă, spunea emailul. Şi am plecat amândoi.

— Eşti sigur c vrei o faci? m-a întrebat Diane în timpul ultimei etapeă a c l toriei, în avionul care ne ducea spre Sumatra. ă ă

Luasem hot rârea cu câteva zile în urm , în timpul popasului dină ă Amsterdam, când înc ne mai temeam c am fi putut fi urm ri i, că ă ă ţ ă paşapoartele noastre ar fi putut ascunde un marcaj, c rezerva noastr deă ă medicamente mar iene putea fi confiscat . ţ ă

— Da, am r spuns. Acum. Înainte de traversare. ă— Eşti sigur? — Mai sigur ca niciodat . ăNu, nu sigur. Dar dispus. Dispus, în cele din urm , s pierd ce era deă ă

pierdut, dispus s accept ce se putea dobândi. ăAşa c am închiriat o camer la cel de-al doilea etaj al unui hotel în stilă ă

colonial din Padang, unde aveam s trecem neobserva i pentru o vreme. ă ţToat lumea cade, şi fiecare ajunge undeva. ă

343

LA NORD DE NIC IERI Ă

Cu o jum tate de or înainte de a traversa Arcada şi la o or după ă ă ă l sarea întunericului, am dat peste En în sala de mese a echipajului. Ună marinar îi d duse o coal de hârtie maronie şi câteva cioturi de creioane, caă ă s aib o ocupa ie. ă ă ţ

A p rut uşurat s ne vad . A spus c îl îngrijora traversarea. Şi-aă ă ă ă împins ochelarii în susul nasului, tres rind de durere când a atins cu degetulă vân taia pe care i-o l sase Jala pe obraz, şi m-a întrebat cum o s fie. ă ă ă

— Nu ştiu. N-am mai traversat niciodat . ă— O s ne d m seama când se-ntâmpl ? ă ă ă— Din câte spune echipajul, cerul devine pu in cam straniu. Şi, chiarţ

atunci când se întâmpl , când pendul m între lumea veche şi cea nou ,ă ă ă acul busolei se roteşte de la nord c tre sud. Iar cei de pe puntea deă comand pornesc sirena navei. O s - i dai seama. ă ă ţ

— C l torim pe o distan lung , a spus En. În timp scurt. ă ă ţă ăEra indiscutabil adev rat. Arcada, cea dinspre partea noastr , celă ă

pu in, fusese târât , la modul fizic, prin spa iul interstelar, probabil cu oţ ă ţ vitez nu mult mai mic decât a luminii, înainte de a fi coborât de peă ă ă orbit . Dar ipoteticii avuseser la dispozi ie, pentru transport, eoni întregi,ă ă ţ m sura i în timpul Turbionului. Era de imaginat c puntea lor era oă ţ ă scurt tur care acoperea un spa iu de trei miliarde de ani-lumin . Dar chiară ă ţ ă şi numai o frac iune a acestuia reprezenta o distan stupefiant , greu deţ ţă ă în eles. ţ

— Te face s te întrebi, a spus Diane, de ce s-au str duit atât. ă ă— Dup spusele lui Jason... ă— Ştiu. Ipoteticii au vrut s ne salveze de extinc ie, astfel încât să ţ ă

putem face, din noi înşine, ceva mult mai complex. Ceea ce ridic alteă întreb ri. De ce vor asta? Ce aşteapt de la noi? En ne-a ignorat discu iaă ă ţ filozofic . ă

— Şi, dup ce travers m... ă ă— Dup aceea, i-am spus eu, urmeaz un drum de o zi pân în Portă ă ă

Magellan. Perspectiva l-a f cut s zâmbeasc . ă ă ăAm schimbat o privire cu Diane. F cuse cunoştin cu En cu dou zileă ţă ă

în urm şi erau deja prieteni. ăEa îi citise dintr-o carte cu poveşti englezeşti pentru copii, g sit înă ă

biblioteca navei. (îi spusese chiar şi versurile lui Houseman: Iar bietul copilaş habar nu are... „Nu-mi place poezia asta”, zisese En.) Ne-a ar tată desenul lui, înf işând animale pe care trebuie s le fi v zut în înregistr rileăţ ă ă ă video din câmpiile Equatoriei, nişte creaturi cu gâturi lungi, ochi melancolici şi blan dungat , ca de tigru. ă ă

— Sunt frumoase, a spus Diane. El a încuviin at, dând din cap cu un aer solemn. ţL-am l sat cu munca lui şi am urcat pe punte. ă

344

Cerul nop ii era senin şi vârful Arcadei era exact deasupra capetelorţ noastre, reflectând ultima lic rire de lumin . Curbura era insesizabil . Dină ă ă unghiul acela, p rea o linie dreapt pur euclidian , num rul prim (1) sauă ă ă ă litera (I).

Ne-am sprijinit de balustrad , cât mai aproape posibil de provaă vasului. Vântul ne flutura hainele şi p rul. Steagurile navei plesneau scurt şiă marea agitat reflecta imagini frânte ale luminilor sale în mişcare. ă

— O ai? m-a întrebat Diane. Vorbea despre urna minuscul ce con inea o parte din cenuşa luiă ţ

Jason. Pl nuisem ceremonia, dac putea fi numit astfel, cu mult timpă ă ă înainte de a pleca din Montreal. Jason nu pusese niciodat pre pe co—ă ţ memor ri, dar cred c ar fi fost de acord cu asta. ă ă

— E chiar aici. Am scos tubul de ceramic din buzunarul vestei şi l-am strâns în mânaă

stâng . ă— Îi simt lipsa, a spus Diane. I-o simt tot timpul. S-a cuib rit, sprijinindu-şi capul de um rul meu, iar eu am cuprins-oă ă

cu bra ul. ţ— Aş vrea s -l fi întâlnit când era cvadru. Dar nu cred c l-a schimbată ă

foarte mult... — Nu l-a schimbat. — Într-un anumit sens, Jase a fost întotdeauna un cvadru. Pe m sur ce ne apropiam de momentul travers rii, stelele p reau să ă ă ă ă

p leasc , de parc nava ar fi intrat în înv luirea str vezie a unei f pturiă ă ă ă ă ă celeste.

Am deschis tubul care ad postea cenuşa lui Jason. ăDiane şi-a pus mâna liber peste a mea. ăVântul şi-a schimbat brusc direc ia şi temperatura a sc zut cu un gradţ ă

sau dou . ă— Uneori, când m gândesc la ipotetici, m tem... ă ă— De ce? — M tem c noi suntem juninca lor roşie. Sau ce spera Jason că ă ă

aveau s fie mar ienii. M tem c se aşteapt s -i salv m de ceva. De cevaă ţ ă ă ă ă ă care îi sperie.

Poate c da. Dar, dac era aşa, mi-am spus, aveam s facem ce faceă ă ă întotdeauna via a – înşal aştept rile. ţ ă ă

Am sim it fiorul care a str b tut trupul Dianei. Deasupra noastr ,ţ ă ă ă Arcada s-a estompat. Peste mare s-a aşternut cea a. Numai c nu era cea ,ţ ă ţă nu în adev ratul sens al cuvântului. Nu avea nimic de-a face cu vremea. ă

Ultima sclipire a Arcadei a disp rut, aşa cum a disp rut şi orizontul.ă ă Probabil c , pe puntea de comand a lui ă ă Capetown Maru, acul busolei îşi începuse rota ia, c pitanul a pornit sirena, un sunet puternic, brutal,ţ ă scrâşnetul spa iului maltratat. ţ

M-am uitat în sus. Stelele se r suceau nebuneşte. ă— Acum, a strigat Diane, în mijlocul acelui zgomot. M-am aplecat peste o elul balustradei, cu mâna ei peste a mea, şi amţ

golit urna. Cenuşa s-a spiralat în vânt, un turbion prins în luminile navei, ca fulgii de z pad . A disp rut înainte de a atinge apa neagr , clocotitoare. Amă ă ă ă

345

vrut s cred c se împr ştia în neantul pe care îl traversam f r s-o ştim, înă ă ă ă ă ochiurile spa iului dintre stele, acolo unde nu exist nici un ocean. ţ ă

Diane s-a sprijinit de pieptul meu şi sunetul sirenei ne-a pulsat în trupuri pân ce, într-un târziu, a încetat Pe urm şi-a în l at capul. ă ă ă ţ

— Cerul, a spus. Stelele erau noi şi stranii.

Diminea a am ieşit pe punte, cu to ii: En, p rin ii lui, ţ ţ ă ţ Ibu Ina, ceilal iţ pasageri, chiar şi Jala şi o parte dintre marinarii care nu erau la datorie, dornici s mirosim aerul şi s sim im c ldura lumii noi. ă ă ţ ă

Ar fi putut fi P mântul, judecând dup culoarea oceanului şi după ă ă dogoarea razelor de soare. Capul Port Magellan se contura la orizont ca o linie zigzagat , un promontoriu stâncos şi câteva fuioare de fum palidă ridicându-se drept în sus, pentru a fi purtate apoi c tre vest de curentul dină în l imi. ă ţ

Ibu Ina ni s-a al turat lâng balustrad , cu En pe urmele ei. ă ă ă— Pare atât de familiar, a spus. Dar î i d o senza ie atât deţ ă ţ

deosebit . ăÎn siajul nostru pluteau m nunchiuri de ierburi spiralate, desprinse deă

pe p mântul Equatoriei de furtuni sau de maree, şi frunze imense, cu optă lobi, ml diindu-se pe suprafa a apei. Arcada se z rea acum în urma noastr ,ă ţ ă ă nemaifiind o cale de ieşire, ci una de întoarcere, un tip de poart cuă des vârşire aparte. ă

— E ca şi cum s-ar încheia o istorie şi ar începe o alta, a continuat Ina. En n-a fost de acord. — Nu, a declarat el, solemn, aplecându-se în vânt, de parc ar fiă

desluşit viitorul ce ni se aşternea înainte. Istoria începe abia când punem piciorul pe uscat.

Mul umiri ţ

346

În Turbion, am inventat dou boli, de dragul efectului dramatic. SCCVă este o boal imaginar , f r nici un corespondent în realitate, având dreptă ă ă ă purt tori bovinele. Şi SMA este pe de-a-ntregul imaginar , dar simptomeleă ă sale le imit pe cele ale sclerozei multiple, o afec iune din nefericire extremă ţ de real . Deşi SM nu este înc tratabil , exist o serie de terapiiă ă ă ă promi toare, care se aplic deja sau se întrez resc la orizont. Totuşi,ţă ă ă romanele science-fiction nu trebuie confundate cu revistele medicale. Pentru cititorii preocupa i de SM, una dintre cele mai demne de încredereţ surse web este www.nationalmssociety.org.

Viitorul pe care l-am extrapolat pentru Sumatra şi popula iaţ minangkabau este, de asemenea, în mare parte, o n scocire, îns culturaă ă minangkabau, bazat pe descenden a pe linie matern , precum şi –ă ţ ăcoexisten a sa cu islamul modern au atras aten ia antropologilor – conformţ ţ studiului lui Peggy Reeves Sanday, Women at the Center: Life in a Modern Matriarchy (Femeile ca figuri centrale: Via a în matriarhatul modern). ţ

Cititorii interesa i de actuala concep ie ştiin ific asupra evolu iei şi aţ ţ ţ ă ţ viitorului sistemului solar ar putea fi dornici s studieze ă The Life and Death of Planet Earth (Via a şi moartea planetei P mânt)ţ ă , de Peter D. Ward şi Donald Brownlee, sau Our Cosmic Origins (Originile noastre cosmice), de Armand Delsemme, pentru a afla informa ii nedeformate prin lentileleţ literaturii science-fiction.

Şi, înc o dat , dintre to i oamenii care m-au ajutat, f când posibilă ă ţ ă ă scrierea acestei c r i (şi le mul umesc tuturor), marele premiu îi revineă ţ ţ so iei mele, Sharry.ţ

Sfârşit

347