tulburarea de atasament
TRANSCRIPT
TULBURARILE DE ATAŞAMENT
Ţăran Daniela
Prezentare generală a temei abordate în broşură
Atasamentul poate fi definit ca legatura emotionala de lunga durata cu un anumit individ.
Termenul de atasament este folosit pentru a descrie tendinta unui bebelus de a cauta
apropierea fata de anumite persoane si de a avea un sentiment mai mare de siguranta in
prezenta lor. Prima relatie pe care o formeaza copilul are o semnificatie particulara din
mai multe privinte. Aceasta relatie este in primul rand mai importanta pentru starea de
bine decat orice alta relatie urmatoare prin faptul ca determina protectie, iubire si
securitate si se raspandeste astfel asupra intregii functionari fizice si psihice a copilului.
In al doilea rand, este de obicei o legatura durabila, care continua sa joace un rol central
de-a lungul copilariei si care este o sursa de confort chiar si in adolescenta si dupa aceea.
Principalele caracteristici ale legaturilor afective sunt reprezentate de faptul ca sunt
selective, presupun cautarea proximitatii fizice, ofera confort si securitate si, foarte
important, produc suparare la separare.
Initial, s-a crezut ca atasamentul fata de mama s-a dezvoltat pentru ca ea este sursa de
hrana, dar datele contrazic acum aceasta ipoteza. De exemplu, ratustele si puii de gaina se
pot hrani singuri imediat dupa nastere si cu toate acestea ei isi urmeaza mama peste tot,
sentimentul de siguranta pe care il traiesc neputand fi explicat de rolul ei in hranirea lor.
Studiile facute de psihanalistul John Bowlby in anii 50 ,70 in cresele cu program
prelungit si in saloane de spital (deci separati de mamele lor) , l-au convins ca
incapacitatea unei legaturi afective stranse cu una sau mai multe persoane in timpul
primilor ani de viata este legata de incapacitatea de a dezvolta relatii apropiate la varsta
adulta(Bowlby, 1973).
Atasamentul functioneaza, dupa Bowlby, ca un sistem de control. El este facut pentru
mentinerea unei stari de echilibru, si anume ramanerea in proximitatea parintilor. Atunci
cand aceasta stare este atinsa comportamentul de atasament este silentios: copilul nu
trebuie sa planga sau sa se prinda si poate sa urmareasca alte scopuri, cum sunt jocul si
explorarea.
La nivel psihic, atasamentul stabileste o relatie interpersonala care are rol de reglare,
organizare, securizare a emotiilor copilului prin intermediul functiilor mult mai
dezvoltate ale adultului, fiind fundamentul pentru dezvoltarea mentala ulterioara si
protejand copilul de posibile pericole. Atasamentul incepe sa se formeze in jurul varstei
de opt luni si se manifesta prin frica de straini ca urmare a comportamentului de
discriminare, si se mentine si la adulti.
Detalierea categoriei de beneficiari căreia i se adresează broşura
Brosura se adreseaza parintilor si persoanelor care formeaza figuri de atasament stabile
pentru copii, incepand de la nasterea lor. Brosura este utila si profesorilor, educatorilor,
invatatorilor sau altor persoane care au contact aproape zilnic cu copii. Copii cu tulburari
de atasament au comportamente care trebuie recunoscute si asupra carora trebuie
actionat. Cei care pot sa sesizeze posibile tulburari de atasament, sunt in primul rand
parintii, insa in cazul in cazul in care acest lucru nu se intampla, persoanele din mediul
educational care iau contact cu copii au obligatia sa recunoasca comportamentele care
indica posibile tulburari de atasament.
Scopul broşurii
Scopul brosurii este acela de a-i informa pe parinti despre felul in care se formeaza
atasamentul si despre rolul pe care il au in dezvoltarea unui atasament sanatos la copii lor.
Intelegand modul in care se dezvolta atasamentul si modul in care se dezvolta tulburarile
de atasament, parintii isi pot modifica comportamentul evitand o posibila agravare sau
declansare a unei tulburari emotionale nediscriminativa sau evitanta la copil.
Adresata si celor din mediul educational, brosura are scopul de a-i informa pe acestia in
privinta comportamentului unui copil cu tulburare de atasament, in vederea trimiterii spre
persoane specializate in tratarea acestor tulburari. Fiind cunoscute aceste tulburari,
comportamentul neadecvat in relatie cu copilul poate fi impiedicat si adoptat un
comportament adecvat.
Conţinutul broşurii
Tipurile de atasament se disting cel mai usor prin crearea unei situatii pentru a putea
urmari comportamentul copiilor in diferite contexte. Proedura a fost numita situatia
neobisnuita si contine o serie de episoade in care sunt observate reactiile copilului la
plecarea si sosirea mamei in camera (sau a persoanei care il ingrieste si petrece cel mai
mult timp cu el). In functie de comportamentul lor, bebelusii sunt inscrisi in una din
categoriile urmatoare:
Atasament securizant : indiferent daca au fost sau nu suparati la plecarea mamei,
bebelusii care sunt clasificati ca avand un atasament securizant incearca sa
interactioneze cu ea cand aceasta se intoarce; unii se multumesc sa ii recunoasca
prezenta de la distanta , continuand sa se joace mai departe iar altii cauta contactul
fizic cu ea. Cei mai multi sunt complet absorbiti de mama in tot timpul
experimentului manifestand o suparare profunda cand aceasta pleaca.
Atasament insecurizant (comportamentul evitant): acesti bebelusi evita
interactiunile cu mama cand aceasta revine . Unii copii o ignora aproape complet
iar altii au tentative combinate de a intra in interactiune si apoi de a evita
contactul. Copii evitanti acorda putina atentie mamei cand este prezenta si de
multe ori nu par suparati cand paraseste camera. Daca se supara, sunt foarte usor
de calmat atat de o persoana straina cat si de mama.
Atasamentul insecurizant (comportamentul ambivalent): bebelusii sunt clasificati
ca ambivalenti daca sunt rezistenti fata de mama atunci cand ea revine in camera.
Acestia sunt atrasi atat sa caute cantactul cat si sa il refuze. De multe ori plang ca
sa fie luati in brate dupa care se misca furiosi pentru ca vor lasati jos. Unii plang
dupa mama, dar cand aceasta se intoarce nu se indreapta spre ea ca sa fie luati in
brate ci opun rezistenta cand aceasta se apropie de ei.
Atasament dezorganizat (Main si Solomon,1986): bebelusii din aceasta categorie
manifesta deseori comportamente contradictorii . De exemplu, se pot apropia de
mama avand grija sa nu se uite la ea; ajuns langa ea, o evita surprins sau incepe
subit sa planga dupa ce se linistisera. Unii par dezorientati, lipsiti de orice emotie
sau deprimati. Acest tip de atasament este deseori prezent la copii care au fost
maltratati sau ai caror parinti sunt tratati pentru tulburari mentale.
Ca sa explice diferentele in atasamentul bebelusilor cercetatorii si-au indreptat atentia
mai ales asupra comportamentului persoanei care ii ingrijeste in cea mai mare parte din
timp, in general mama. S-a demonstrat ca reactia prompta si adecvata la nevoile
exprimate de copil duc la atasament securizant. Mamele bebelusilor care manifesta un
atasament securizant, de obicei reactioneaza prompt la plansul bebelusului si au un
comportament afectuos cand il iau in brate. Deasemenea, isi adapteaza raspunsurile la
nevoile bebelusului (Clarke-Stewart, 1973).
Mamele bebelusilor care nu au un atasament securizant raspund la nevoile copilului in
functie de nevoile lor personale sau de nevoia lor sufleteasca si mai putin in functie de
nevoile copilului. De exemplu, raspund copilului atunci cand isi doresc sa il ia in brate,
dar il ignora cand nu isi doresc acest lucru ( Stayton, 1973).
Un rol important il are si temperamentul cu care se naste copilul. Mama unui copil cu
temperment dificil tinde sa petreaca mai putin timp jucandu-se cu el ( Green, Fox si
Lewis,1983) astfel formandu-se un cerc vicios, atat mama cat si copilul fiind intariti
negativ si rezultand comportamente care duc la un atasament inadecvat. De cele mai
multe ori, comportamntul mamei este cel mai important factor in crearea unui atasament
securizant sau insecurizant la copil ( Isabella si Belsky, 1991).
Cum recunoastem tulburarea de atasament?.
1. Se opune afectiunii parentale.
2. Doreste să obtină controlul oricarei situatii, iar dacă nu se intampla asta, devine furios.
3. Contactul vizual cu parintii este redus.
4. Stie să manipuleze.
5. Are relatii slabe cu cei de varsta lui, preferand compania celor mai mari.
6. Face mici furturi sau minte si nu da inapoi nici daca e prins.
7. Nu are remuscari.
8. Are comportament distructiv.
9. Nu isi poate controla impulsurile. E foarte vigilent, chiar hiperactiv.
10. Poate avea probleme de limbaj.
11. Are cerinte extrem de insistente şi cateodata nepotrivite, care sunt dovada manifesta a
nevoii de iubire.
12. Poate manifesta probleme de alimentatie (poate manca prea mult sau prea putin sau
poate ascunde mancarea).
Tulburarile de atasament sunt definite prin pattern-uri specifice si anormale de
comportament social in context de ingrijire patogena, existand doua subtipuri: un pattern
emotional de tip inhibat/retragere si un un pattern de socializare nediscriminata. Evaluare
se realizeaza prin observarea directa a copilului in contextul relatiilor cu ingrijitorii
primari iar tratamentul consta in stabilirea unei relatii de atasament pentru copil atunci
cand aceasta nu a existat si ameliorarea relatiilor de atasament peturbate cu ingrijitorii
cand acestia exista.
Clasificarile atasamentului din situatia straina nu sunt diagnostice clinice si nici indicatori
de psihopatologie; atasamentul rezistent sau evitant este un factor de risc, iar atasamentul
securizant este un factor protectiv pentru psihopatologie(Sroufe,1981); cel dezorganizat
este legat de psihopatologie si simptome de tip externalizare, internalizare si simptome
disociative. Zeanah, 1993 spune ca tulburarile de atasament devin clinice când „emotiile
si problemele de comportament prezentate in relatia de atasament sunt atat de
perturbatoare incat indica substantial o crestere a riscului de determinare a unei tulburari
persistente sau a unei dizabilitati pentru copil.
Spre deosebire de factorii de risc, factorii de protectie sunt cei care reduc probabilitatea
unei tulburari in conditii de risc. Factorii de protectie sunt:
- caracteristicile individuale
- calitatea relatiilor
- factorii de mediu
Atasamentul securizant intra la categoria calitatii relatiilor si se exprima fie direct, prin
descresterea disfunctionalitatii, fie indirect prin prevenirea dezadaptarii.
In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram asupra nevoilor copilului iar acestea sa
devina o prioritate pentru noi. Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se poate
transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu sunt vazute si satisfacute.
Copilul isi mai poate de altfel manifesta nevoile si prin contactul cu ochii, atingerile,
zambetul, miscarile. Increderea pe care copilul o prinde in noi este de folos la dezvoltarea
constiintei, care il va ajuta sa aleaga binele si raul, sa inteleaga si sa tina cont de
sentimentele altor persoane.
Studiile au aratat ca o schemă de atasament odata formata, probabil ca va persista. S-a
constatat de asemenea ca tipul de atasament al adultului influenteaza comportamentul de
atasament al copilului.
In concluzie, viata afectiva joacă un rol important in tot ceea ce facem, deoarece emotiile
sunt cele care vor determina, pe termen lung, starea de bine, satisfatia si implinirea
individului. Afectivitatea este procesul reglator care reflecteaza relatiile dintre subiect si
obiect sub forma unor trairi subiective, rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea unor
trebuinte. Suntem fiinte sociale si avem sentimente, de aceea trebuie să fim constienti ca
atasamentul este crucial in dezvoltarea noastră.
Intre calitatea atasamentului stabilit in copilarie si viata adultului exista o stransă legatură
dar, totusi, există o considerabila posibilitate de schimbare a tipului de atasament prin
experiente pozitive, fericite, care favorizează aparitia figurilor de atasament compatibile
si potrivite.
Bibliografie
� Main, M., Solomon,M.,(1986). Discovery of an insecure-disorganized/dizoriented
attachement pattern: Procedures, findings and implications for the classification
of behavior. In I.B. Brazelton, & M. Yogman.AFFECTIVE DEVELOPMENT IN
INFANCY,pp 95-142, Notwood.N:Ablex.
� Clarke-Stewart,K.A.(1973).Interactions between mothers and their young
children: Caracteristics and consequences. Monographs of the society for
research in child development,36.153.
� Stayton,D.J.(1973).Infant responses to brief everyday separations : Distress,
following, and greeting. Society for Reserch in Child Development.
� Egeland, B., & Sroufe, L. A. (1981). Attachment and early maltreatment. Child
Development, 52, 44-52.
� Isabella,R.A., Belsky,J.(1991). Interactional synchrony and the origins of infant-
mother attachment: Areplication study. Child Development, 62, 373-384.
� Green,J.G., Fox,N.A., Lewis,M.(1983). The relationship between neonatal
caracteristics and three-month mother-infant interaction in highrisk infants. Child
Development, 54, 1286-1296.