atasament si tulburari de personalitate (margareta dinca)

TEORIA ATAȘAMENTULUI

O BAZĂ EXPLICATIVĂ PENTRU UNELE TULBURĂRI DE PERSONALITATE LA ADULT

Prof. univ.dr. Margareta DincăUniversitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Psihologie

1. CE ESTE ATAȘAMENTUL

Termenul ”atașament” descrie un sentiment cu o alta încărcătură emoţională decât “iubire”. Atașamentul:• “legăturile afective” care se dezvoltă între

bebeluș/copil și adult (cel mai frecvent mama) • baza afectivă a relaţiilor interpersonale ale

adultului

2. POSTULATE FUNDAMENTALE Teoria atașamentului (John Bowlby, 1951) = teoria psihanalitică (S. Freud) + teoria darwinistă (Ch. Darwin) + teoria dezvoltării cognitive (J. Piaget). Bowlby, 1951 I. Atașamentul este o structură afectivă care se dezvoltă și satisface

trebuinţa de protecţie a copilului. II. Comportamentul de atașament se structurează în relaţia mamă-copil.

Analiza ulterioară:• validează postulatul I - atașamentul are rol de protecţie; • invalidează postulatul II - copilul se simte protejat în raport cu orice altă

persoană adultă care îi oferă dragoste și stabilitate = atașamentul se structurează în relaţia cu un adult.

2. POSTULATE FUNDAMENTALE Bowlby & Ainsworth, 1958I. Dacă bebelușul / copilul mic are certitudinea că este protejat

în orice moment (existenţa necondiţionate și constante a unui protector în imediata apropiere) va fi mai puţin înclinat să dezvolte sentimente de teamă (în relaţiile cu ceilalţi) => va avea mai multă încredere în ceilalţi și în sine.

II. Dezvoltarea încrederii se construiește în perioada copilăriei și a adolescenţei și orice expectanţă care se dezvoltă în acești ani tinde să persiste relativ neschimbată pe parcursul întregii vieţi.

III. Pattern-urile de atașament (experienţele actuale) ale adulţilor sunt reflectări (relativ identice) ale experienţelor afective din copilărie.

3. CÂND ȘI CUM SE FORMEAZĂ !

3.1 Sentimentele de atașament

• au o bază filogenetică cu scopuri biologice de supravieţuire;

• expectanţe/trebuinţe de protecţie și îngrijire;• se construiesc în perioada copilăriei și a adolescenţei; • căutarea, monitorizarea și încercarea de a menţine

figura de atașament în apropiere;• folosirea figurii de atașament ca bază de siguranţă, în

situaţii de pericol.


3.2 Personajele • bebelușul dispune de o serie de comportamente prin

care atrage atenţia adultului: zâmbet neonatal, miros, moliciune derma.

și • figura de atașament = adultul investit de copil cu

puterea/capacitatea de a-i satisface trebuinţa de protecţie.

Figura de atasament poate fi disponibilă fizic, dar indisponibilă afectiv (ex)


3.3.Evoluție (rezumativ)0 – 3 ani • progres rapid anatomo-fiziologic al creierului; • se dezvoltă tiparele psihologice care stau la baza

viitoarelor relaţii sociale, în special ale relaţiilor apropiate/intime;

• în absenţa limbajului, amintirile se formează la nivel subconştient prin utilizarea memoriei pre-verbală = memorie procedurala, afectivă prin excelență;

• secvenţele de evenimente interiorizate la nivel afectiv permit copilului să își adapteze comportamentele în raport de aceste experienţe. (ex.)


3.4. Modelele interne operante - MIO 2 – 6 luni se declanșează mecanismul “calm versus alarmă“ care fundamenteză și este efectul dimensiunii interne al atașamentului, denumit de Bowlby “modele interne operante“ (MIO).


MIO :• se formează in jur de 5 luni (vezi “conduita sforii“) și se

stabilizează treptat până la 3 ani;• includ simultan imaginea de sine a bebelușului +

imaginea a figurii de atașament (a adultului cu modalităţile sale de a satisface trebuinţa de protecţie);

• sunt dinamice, ghidează percepţiile sociale ale bebelușului și rămân stabile la vârsta adultă;

• structurate sub forma de “amintiri episodice“ = informaţii factuale (experienţe) + afecte asociate (versus amintiri semantice/memorie semantică) (ex.)

3. CÂND ȘI CUM SE FORMEAZĂ !MODEL OPERAŢIONAL INTERN

POZITIVMODEL OPERAŢIONAL INTERN

NEGATIV

Ce gândeşte copilul:

Despre el însuși1. sunt dorit2. sunt în siguranţă3. sunt capabil

1. nu sunt dorit2. nu sunt în siguranţă3. sunt incapabil

Despre părinții lui sau despre alte persoane afective de referință1. sunt disponibili2. mă înţeleg3. răspund nevoilor mele

1. nu sunt de încredere2. nu mă înţeleg3. sunt ameninţători/ mă resping /sunt

periculoşi/


3.5. Excluderea defensivă = mecanismul prin care informaţiile

conflictuale raportate la pattern-ul de atașament constituit (MIO) sunt

neprelucrate și excluse din sistemul de reprezentări.

Copii / adulții nu percep trăirile și expectanțele celorlalți =>

proiectează trăirile personale. (mecanism de apărare)

4. PATERN-URILE DE ATAȘAMENT

Pattern-ul de atașament al copilului este determinat de calitatea dragostei/protecţiei pe care o primește de la adult.

4. PATERN-URILE DE ATAȘAMENT 1. Dacă pe parcursul primilor ani de viaţă copilul se simte

securizat de răspunsurile/reacţiile adulţilor la comportamentele pe care le dezvoltă => se structurează un tip de atașament securizat.

2. Dacă pe parcursul primilor ani de viaţă copilul nu se simte securizat de răspunsurile/reacţiile adulţilor la comportamentele pe care le dezvoltă => se structurează un tip de atașament anxios.

Bowlby & Ainsworth (1982) 4 pattern-uri de atașament: 1 funcţional + 3 disfuncţionale


1. Atasamentul securizat - sentimente pozitive despre sine și ceilalţi și confort în intimitate și apropiere.

– Pattern-ul securizat (sigur) caracterizat prin încredere în persoana care îl îngrijește și îl susţine în activităţile sale, ceea ce se reflectă în comportamentul său prin autonomie, siguranţă și încredere în relaţiile cu alţii.


2. Atașamentul dezorganizat - sentimente negative despre sine si faţă de ceilalţi; frica combinată cu dorinţa de apropiere și intimitate.

– Pattern-ul anxios–dezorganizat caracterizat prin comportamente de explorare, non-implicare afectivă și acceptarea cu ușurinţă a separării și în același timp, acceptare a persoanelor necunoscute.

4. PATERN-URILE DE ATAȘAMENT 3. Atașamentul evitant - sentimente negative despre sine și sentimente pozitive faţă de ceilalţi; dorinţa intensă de apropiere și frica de abandon.

– Pattern-ul anxios evitant este caracterizat prin încredere în persoana care protejează, de care este dependent; comportamente ezitante, teamă în relaţiile noi, aparent lipsă de curiozitate, în fapt teamă de separare de adultul/părinte.


4. Atașamentul ambivalent – sentimente pozitive despre sine și negative despre ceilalţi; sentimente de disconfort în intimitate.

– Pattern-ul anxios – ambivalent este caracterizat prin comportamente și atitudini conflictuale și contradictorii, care pot fi secvenţiale (bucurie alternată cu furie) sau simultane a două trăiri contradictorii (zâmbet asociat cu agresivitate).

5. TRANSMITERE TRANSGENERAŢIONALĂ

Pattern-urile nu se transmit mutatis mutandis de la figura de atașament la copil; copilul dispune de o zestre genetică care modelează relaţia.

Dar calitatea ataşamentului unui copil este în funcţie de calitatea relaţiei pe care acesta o dezvoltă cu figura investită cu rol protector şi nu o caracteristică a copilului. (cf. Grossmann, Grossmann, Waters 2005)

5. TRANSMITERE TRANSGENERAŢIONALĂ 5.1. Comportamente specifice pattern-urilor de atașament

Comportament securizat părinte/figura de atașament posibil atașament securizat copil

Comportament părinte Intervenție1. Este independent, autonom;2. Asimilează experienţele în mod coerent și adaptabil;3. Poate descrie experienţele proprii de atașament, chiar daca sunt dureroase;4. Poate descrie dificultăţile prezente în relaţia cu părinţii; diferite traume sau un

abandon;5. Flexibilitate în interacţiune;6. Procesele de atașare/detașare le face cu ușurinţă;7. Echilibru în integrarea trecutului cu experienţele actuale;8. Încrezător în unicitatea și forţa unei relaţii de cuplu, capabil de intimitate;9. Încrezător în capacităţile fiecărui partener de a reface echilibrul temporar

pierdut;10. Calmează si reconfortează partenerul (copilul etc.) intr-o relaţie de plăcere

împărtășită, imprimând copilului un atașament sigur, iar partenerului adult, securitate;

11. În relaţia cu copilul prezintă încredere in sine și empatie; 12. Creativ și flexibil în relaţia cu copilul;13. Părintele oferă protecție.


Comportament anxios dezorganizat părinte/figura de atașament posibil atașament dezorganizat/copil

Comportament părinte Intervenție1. Doliu și traume nerezolvate în mica copilărie;2. Impredictibil și dezorganizat în relaţii; 3. Expectanţe nerealiste, speculaţii fără suport, dezadaptare;4. Se poate afla în imposibilitatea de a-și asuma rolul de partener de

cuplu sau parental;5. Frica combinată cu dorinţa de apropiere si intimitate se asociază cu

non-implicare afectivă în relaţia de cuplu și cu proprii copii;6. În mod predictibil se poate afirma ca își expune copilul la abuz sau

neglijare; poate fi baza unui atașament dezorganizat si la copil; 7. Părintele provoacă teamă.

Necesită în mod special sprijin, consiliere și psihoterapie;


Comportament anxios evitant părinte/figura de atașament posibil atașament anxios evitant /copil

Comportament părinte Intervenție1. Se structurează pe experienţe amprentate de anxietate; sentimente negative

faţă sine;2. Idealizează relaţia cu părinţii; dependenţă de figura de atașament;3. Dorinţă intensă de apropiere și frică de abandon;4. Este evitant (decât sa se rănească din nou, mai bine pretinde ca nu e interesat

de acea relaţie, in care este sigur ca va eșua din nou si acest lucru i se pare de nesuportat !);

5. Contractat și inflexibil;6. Persistă obsesiv in afirmaţiile standard pozitive despre rolurile parentale;7. Incoerent si inconsistent in relatarea amintirilor despre copilărie;8. Tinde sa idealizeze copilăria, descriind-o ca sigura, minunata, dar imaginile

evocate nu constituie suportul pentru protecţie si îngrijire, care, de fapt, reprezintă portretul actual idealizat al persoanei in cauză;

9. Nu se atașează și nu reacţionează empatic;10. Nu identifică trăirile celorlalţi, ale copilului etc, reacţionează la propriile

proiecţii;11. Părintele este inhibat.

Are nevoie de consiliere și suport terapeutic;


Comportament anxios ambivalent părinte/figura de atașament posibil atașament anxios ambivalent/copil

Comportament părinte Intervenție1. Invadat de amintiri dureroase, supradimensionate, în care relatează drama

inconstanţei, incoerenţa experienţelor micii copilării;2. Sentimente pozitive despre sine și negative despre ceilalţi;3. Interacţionează imprevizibil la stări de frustrare, cu agresivitate, manie;4. Comportamente și atitudini conflictuale și contradictorii;5. Sentimente de disconfort in intimitate;6. Demonstrativ, suspicios, patetic, gelos pe orice alt tip real sau imaginar de

relaţie al persoanei iubite;7. Se chinuie pe sine si pe alţii căutând dovezi, niciodată suficiente;8. Posibil abuziv în relaţiile de intimitate; 9. Posibil imită modelul propriilor părinţi, transmiţând in acest fel un sistem de

atașament nesigur anxios copilului;10. Părintele este confuz.

Are nevoie de consiliere și de suport psiho-social

6. ATAȘAMENTUL – STRUCTURĂ FUNCŢIONALĂ SAU DISFUNCŢIONALĂ

6.1. Maturitate versus imaturitate (afectivă)

• Dacă figura primară de ataşament răspunde trebuinţelor de protecţie ale copilului => model intern operant sigur = atașament funcţional: – imagine de sine și a altora pozitive. – echilibru și deschidere în relaţiile sociale

Atașament funcţional - nevoia de protecţie satisfacută = maturitate afectivă.


Maturitatea afectivă:

1. Continuitate – sentimentul stabilităţii, evoluţiei;2. Coerenţă internă și diversitate - articularea identităţilor multiple (femeie,

mama, psiholog, etc.);3. Originalitate și identitate – reprezentare corectă a propriei individualităţi

cu calităţi și defecte, afirmarea acesteia prin comportamente adaptate/adecvate;

4. Autonomie și afirmare – diferenţiere afectivă și acceptarea intimităţii;5. Autovalorizare si valorizare – nevoie de valorizare, de schimbare, de

recunoaștere socială/prin atitudini și comportamente.


• Dacă figura primară de atașament nu răspunde trebuinţelor de protecţie ale copilului => model intern operant nesigur/anxios = atașament disfuncţional.– imagine de sine și a altora discordante pozitiv/negativ sau concordante

negativ/negativ;– dezechilibru și deschidere în relaţiile sociale.

Atașament disfuncţional - nevoia de protecţie nesatisfacută/activă = imaturitate afectivă.


Imaturitatea afectivă:

1. Continuitatea – absenţa sentimentului stabilităţii și a evoluţiei;2. Coerenţa internă și diversitate – sentimente de straniu și neadecvare

ruptură între diferite identităţi (femeie, mama, psiholog, etc.) multiple;3. Originalitate și identitate – stimă de sine redusă, neîncredere, ruptură

între trăiri și comportamente;4. Autonomie și afirmare – nediferenţiere afectivă și/sau teama de

intimitate;5. Autovalorizare si valorizarea – absenţa nevoii de valorizare, de schimbare,

de recunoaștere socială prin atitudini și comportamente.


6.2. Anxietatea de separare

1. În timpul primelor luni de viaţă, bebelușii învaţă să distingă între cunoscuţi și necunoscuţi și dezvoltă reacţii diferenţiate faţă de diferiţi oameni. Între 6-9 luni copii pot sa se supere foarte tare dacă un străin încearcă să-i ia în braţe. Aceasta reprezintă anxietatea fata de străini;

2. Copii care abia încep să meargă se simt mult mai încrezători atunci când sunt acasă și în locuri cunoscute, dar sunt temători atunci când se află în necunoscut. Aceasta este anxietatea asociată locurilor nefamiliare;

3. În jur de 3 ani când figura de atașament nu se găsește în proximitate copii se simt pierduţi și disconfortul lor crește cu fiecare minut în care ei sunt separaţi de adult. Aceasta este anxietatea de separare.


6.2. Anxietatea de separare

4. Dacă aceasta persistă peste 3 ani – nu se depășește etapa normală de dezvoltare se structurează anxietate de separare patologică.

Anxietatea de separare patologică = îngrijorări legate de faptul că cei apropiaţi ar putea păţi ceva sau că ar putea fi departe de ei. (DSM -IV)

7. ATAȘAMENT & TULBURĂRI DE PERSONALITATE

7.1 Studii:

Bifulco et all. (2002) nivelul sentimentelor de nesiguranţă din relaţia de atașament este predictivă pentru tulburări depresive la vârsta adultă. West & George (2002) un pattern de atașament ambivalent generează tulburări distimice; Eng et all. (2001) & Vertue (2003) pattern-urile de atașament anxios se asociază cu fobia socială și anxietatea socială. Fossaty et al. (2003) dimensiunea evitantă se asociază cu tulburări de personalitate evitantă, paranoidă, schizotipală și în egală măsură cu cele dependentă, histrionică, borderline, adicţii.


Fonagy (2000) Persoanele cu diagnostic borderline au probleme de atașament și de mentalizare asociate cu experienţa unei traume în copilarie. Cei care au suferit traume timpurii și-au inhibat în mod defensiv capacitatea de mentalizare, de reflectare a celuilalt, pentru că altfel ar fi însemnat să se gândească la figura de atașament abuzatoare. Inhibiţia este o patologie de dezvoltare și duce la structurarea unor caracteristici ale tulburarii de personalitate borderline.


Melges et all. (1994), West et all. (1993) patru criterii generate de pattern-urile disfuncţionale semnificative pentru tulburările de personalitate:

• frica de pierdere + • căutarea unei baze de securitate + • căutare compulsivă de protecţie + • retrageri cu furie.


7.2. În concluzie:

Pattern-urile funcţionale => – trăiri pozitive raportate la alţii și la sine = NON-ANXIETATE – trebuinţă de protecţie satisfăcută = MATURITATE

Pattern-urile disfuncţionale =>– trăiri negative raportate la alţii și/sau la sine = ANXIETATE – trebuinţă de protecţie nesatisfăcută = IMATURITATE


7.3 TULBURĂRI DE ANXIETATE ȘI DE ADAPTARE (cf. DSM IV)

1. TULBURAREA REACTIVĂ DE ATAȘAMENT Debutul după 5 ani - simptome

1. Incapacitatea de a iniţia sau de a răspunde în mod adecvat contactelor sociale;

2. Copilul răspunde solicitărilor celorlalţi, fie excesiv de reticent, inhibat sau ambivalent, contradictoriu;

3. În prezenţa persoanelor care-l îngrijesc copilul poate exprima afecţiune sau evitare, rezistenţă la supunere sau atenţie anxioasă;

4. Atașament nediscriminat, exprimat printr-o sociabilitate neselectivă, copilul are o familiaritate excesivă faţă de străini.



2. TULBURĂRILE DE ANXIETATE

1. Sentimente de teamă, catastrofă imediată, neputinţă, groază;2. Procesările și conţinuturile informaţionale dezadaptative duc la

prelucrarea preferenţială din mediu a stimulilor anxiogeni, ignorând stimulii neutri sau pozitivi din punct de vedere afectiv;

3. Discrepanţe între ce-și dorește, sau ce trebuie să facă, persoana și ce crede aceasta că poate face;

4. Comportamente de evitare a situaţiilor anxiogene;5. Modificări induse de dezechilibrul sistemului nervos vegetativ, cu

predominanţa simpaticului = somatizări.



3. TULBURĂRILE DE ADAPTARESimptomele pot persista dacă sunt stresori cronici cum ar fi o trebuinţă primară nesatisfăcută. Simptome clinice:

1. dispoziţie depresivă;2. anxietate;3. tulburări de comportament;4. tulburări emoţionale (anxietate, depresie);5. tulburări nespecificate (somatizări, izolare socială, dificultăţi școlare,

dificultăţi de inserţie socială etc.).


7.4. TULBURĂRILE DE PERSONALITATE (cf. DSM IV)

Grupate pe baza similitudinilor descriptive:

Cluster A – include tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid și schizotipal. Trăsătura comună a acestora este excentricitatea. Cluster B – include tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic și narcisist. Trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea, extravaganţa. Cluster C – include tulburările de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-compulsiv. Trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.

Cluster A

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID

Simptome:1. Suspiciuni neîntemeiate și neîncredere în loialitatea prietenilor și

asociaţilor;2. Ezită să se destăinuie celorlalţi de teama (nejustificată) ca aceștia să nu

utilizeze Informaţiile împotriva lui;3. Consideră că în spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde

ameninţări la adresa sa;4. Ranchiunos; nu uită insultele, injuriile;5. Simte, fără motiv întemeiat, că îi este puse la îndoială reputaţia și

caracterul și reacţionează agresiv;6. Suspiciuni neîntemeiate legate de fidelitatea partenerului de viaţă.

Cluster B

1. BORDERLINESimptome:2. Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;3. Relaţii interpersonale instabile și intense, alternând între idealizare și

depreciere;4. Tulburări de identitate; imagine de sine și sentiment de sine instabile;5. Impulsivitate în cel puţin două domenii cu potenţial autodistructiv (ex.,

comportament sexual, consum de substanţe, alimentare compulsivă etc.);6. Comportament suicidal recurent, gesturi, ameninţări, automutilare;7. Instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi accentuate (schimbări

frecvente în dispoziţie);8. Sentiment cronic de “gol sufletesc”;9. Izbucniri de furie intense și inadecvate sau dificultăţi de a-și controla furia;10. Ideaţie paranoidă tranzitorie, asociată cu stresul sau simptome disociative

severe

Cluster B

2. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP HISTRIONICSimptome:3. Se simte inconfortabil în situaţii în care nu e centrul atenţiei;4. Interacţiunea cu ceilalţi este caracterizată prin comportament inadecvat,

provocator, cu accentuate tente sexuale;5. Expresivitatea emoţională este superficială și fluctuează rapid;6. Utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenţia celorlalţi;7. Vorbirea are tente dramatice și este săracă în detalii;8. Manifestări de teatralitate și expresivitate emoţională exagerată;9. Sugestibilitate accentuată; 10. Percepe relaţiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.

Cluster C

1. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP EVITANTSimptome:2. Nu se implică în relaţii dacă nu are siguranţa că celălalt îl place;3. Este reţinut în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;4. Îl îngrijorează ideea de a fi criticat sau respins în situaţiile sociale;5. Este inhibat în situaţii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de

inadecvare;6. Se vede pe sine ca fiind incapabil să se descurce în relaţii sociale,

neatractiv și inferior celorlalţi;7. Este extrem de precaut când trebuie să-și asume riscuri personale sau să

se implice în activităţi noi de teama de a nu se face de râs; 8. Evită profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, de teama

criticelor, a dezaprobării sau respingerii;

Cluster C

2. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP DEPENDENTSimptome:3. Întâmpină dificultăţi în luarea deciziilor curente în lipsa sfaturilor și susţinerii

celorlalţi;4. Are nevoie ca ceilalţi să-și asume responsabilitatea pentru aspectele importante

ale vieţii sale (submisiv);5. Îi este greu să-și exprime dezacordul în relaţie cu ceilalţi, de teama de abandon;6. Îi este greu să iniţieze proiecte sau să facă lucruri de unul singur (autoeficienţă

scăzută);7. Ar face aproape orice pentru a-și asigura susţinerea și protecţia celorlalţi,

mergând până la a se oferi voluntar să facă lucruri neplăcute;8. Se simte inconfortabil și neajutorat când este singur de teamă că nu va fi în stare

să se descurce;9. Când o relaţie apropiată se destramă, caută imediat o alta în care să găsească

protecţie și susţinere;10. Este excesiv de îngrijorat vis a vis de posibilitatea de a fi lăsat să se descurce

singur.

8. EVALUAREA TIPULUI DE ATAȘAMENT

8.1 EVALUAREA TIPULUI DE ATAȘAMENT LA VÎRSTELE MICI Procedura situaţiei necunoscute.

12 luni - 20 luni: Copilul este lăsat cu o persoană necunoscută, în absenţa figurii de ataşament, pentru aproximativ un minut într-o cameră nefamiliară, plină cu jucării. Se observă comportamentul copilului la revenirea figurii de ataşament.

8. EVALUAREA TIPULUI DE ATAȘAMENT 8.2 EVALUAREA TIPULUI DE ATAȘAMENT LA ADULTAAI (Adult Attachment Inventory) - interviu semistructurat care se axează pe descrierile individuale permiţând evaluarea celor mai importante experienţe de atașament din copilărie si modurile in care aceste experienţe afectează modul de funcţionare (relaţiile din prezent).

AAI este alcătuit din 20 de întrebări - teme de discuţie.

• Experienţe din copilărie legate de persoanele care i-au îngrijit; • Sentimentele generate de aceste experienţe;• Posibilele motive pentru care s-au comportat într-un anumit mod;• Caracteristicile relaţiilor actuale cu figurile de atașament;• Experienţe majore de pierdere, sau traumatice, trăite pe parcursul

vieţii;• Expectanţe raportate la proprii copii sau la unii imaginari.

Pattern-urile de atașament se formează în mica copilărie, până la 3 ani, structurile modelelor interne operante și sunt stabile pentru întreaga viață.

Caracteristicile principale sunt anxietatea și imaturitatea (afectivă).

Pattern-urilor de atașament disfuncționale, formate ân mica copilărie pot fi cauza sau se pot structura, la vârsta adultă în tulburări de tip nevrotic sau psihopat.

Ele reprezintă o posibilă cauza și nu unica!

Bibliografie

Grossmann, Grossmann, Waters (2005) Attachment from infancy to adulthood. The major longitudinal studies, the Guildford Press, New York),

Fonagy, P. ( 2000) "Attachment and Borderline Personality Disorder" , Journal of the American Psychoanalytic Association http://apa.sagepub.com

Guedenay, N., Guedeney, A. (2002) L’Attachement, Concepts et applications, Masson, Paris

http://apa.sagepub.com/

http://apa.sagepub.com/

Exercițiu: print simptome anxietate & maturitate/imaturitate = identificarea acestor caracteristici la nivelul tulburărilor de personalitate!


Maturitatea afectivă:

1. Continuitate – sentimentul stabilităţii, evoluţiei;2. Coerenţă internă și diversitate - articularea identităţilor multiple (femeie,

mama, psiholog, etc) 3. Originalitate și identitate – reprezentare corectă a propriei individualităţi

cu calităţi și defecte , afirmarea acesteia prin comportamente adaptate/adecvate

4. Autonomie și afirmare – diferenţiere afectivă și acceptarea intimităţii5. Auto valorizare si valorizarea – nevoie de valorizare, de schimbare, de

recunoaștere socială/prin atitudini și comportamente.


Imaturitatea afectivă:

1. Continuitatea – absenţa sentimentului stabilităţii și a evoluţiei;2. Coerenţa internă și diversitate – sentimente de straniu și neadecvare

ruptură între diferite identităţi (femeie, mama, psiholog, etc.) multiple3. Originalitate și identitate –stimă de sine redusă, neîncredere, ruptură

între trăiri și comportamente 4. Autonomie și afirmare –nediferenţiere afectivă și /sau teama de

intimitate5. Auto valorizare si valorizarea – absenţa nevoii de valorizare, de

schimbare, de recunoaștere socială/ prin atitudini și comportamente.


Melges et all. (1994), West et all. (1993) patru criterii generate de pattern-urile disfuncţionale semnificative pentru tulburările de personalitate:

• frica de pierdere + • căutarea unei baze de securitate + • căutare compulsivă de protecţie + • retrageri cu furie



2. TULBURĂRILE DE ANXIETATE

1. Sentimente de teamă, catastrofă imediată, neputinţă, groază;2. Procesările și conţinuturile informaţionale dezadaptative duc la

prelucrarea preferenţială din mediu a stimulilor anxiogeni, ignorând stimulii neutri sau pozitivi din punct de vedere afectiv;

3. Discrepanţe între ce-și dorește, sau ce trebuie să facă, persoana și ce crede aceasta că poate face;

4. Comportamente de evitare a situaţiilor anxiogene;5. Modificări induse de dezechilibrul sistemului nervos vegetativ, cu

predominanţa simpaticului = somatizări.

atasament si tulburari de personalitate (margareta dinca)

Documents