metodologie licenta atasament

7/27/2019 metodologie licenta atasament

http://slidepdf.com/reader/full/metodologie-licenta-atasament 1/15

COORDONATE PRINCIPALE

Prezenta lucrare îşi propune studierea modului în care se manifestă ataşamentul elevilor cu

deficienţe de auz, comparativ cu elevii de aceeaşi vârstă din învăţămâmtul de masă, precum şi

rolul ataşamentului în relaţiile interpersonale la această vârstă.

De-a lungul timpului, la nivel mondial , s-au realizat diverse studii, cercetări pe copiii

cu deficienţe de auz, comparativ cu copiii fără deficienţe. Atenţia multor cercetători s-a

îndreptat asupra inteligenţei copiilor surzi. Astăzi opinia predominantă (Pufan, Slama-

Cazacu, Herren, Ewing, Oleron, Şchiopu) este ca aceşti copii în dezvoltarea intelectuală

manifestă o inferioritate faţă de copiii auzitori de aceaşi vârstă, iar odata cu trecerea de la

copilărie la vârsta adultă declajul între auzitori si şi surzi se accentuează. Cercetările

efectuate de Smolenska şi Zorska, au demonstrat că marea majoritate a copiilor surzi (68%)

au nivel intelectual situat între limitele normale. Însă odata cu vârsta s -ar diminua numărul

elevilor cu nivel intelectual deasupra normalului. Trebuie menţionat că lipsa voorbirii îşi

pune amprenta asupra inteligenţei surzilor şi o influenţează în mod negativ, deoarce analiza,

sinteza, abstractizarea, generalizarea, evocarea şi învăţarea se realizează doar pe cale

senzorială şi intuitivă la copiii surzi (Stănică, Popa, 1997) .

Surditatea îi privează pe copii de însuşirea experienţei de tip auditiv şi a simbolurilor verbale,

are influenţă asupra dezvoltării mentale, mai ales asupra capacităţilor intelectuale. Asupra

acestor situaţii a atras atenţia Pinter(1982) prin cercetările sale încă de la începutul secolului

nostru.

Diacikov combate exagerările unor medici şi surdologi europeni precum Sclovski, Betzold,

Barczi, etc. cu privire la nedezvoltarea fizică a copiiilor cu deficienţe de auz. Dacă există

totuşi diferenţe în dezvoltarea fizică între copilul auzitor si cel cu deficienţe de auz, acestea

se datoresc izolării surzilor în societate, lipsa de antrenament sau a hranei insuficiente. La noi

în ţară, Fătu Z., în urma măsurarii efectuate, constată la deficientul de auz o dezvoltare fizică

apropiată de cel cea a auzitorului de aceeaşi vârstă. Totuşi, atât observaţiile, cât şimăsurătorile efectuate la unii copii deficienţi de auz (surzi sau hipoacuzici) la intrarea în

şcoală, au demonstrat uşoare deficienţe de coordonare, un echilibru static mai slab, indici

scăzuţi derezistenţă la eforturi de lungă durată şi ai capacităţii respiratorii etc.

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihică, părerile sunt împărţite. Astfel unii cercetători susţin

ideea căreia, structurile psihice ale deficienţilor de auz nu au o dezvoltare specifică ci sunt

numai retarde, în mod temporar, până îşi vor însuşi limba. Pe de altă parte, alţi autori

menţionează faptul ca structurile psihice ale surzilor prezintă dezvoltare specifică datorită particularităţilor instrumentale operaţionale determinate de prezenţa limbajului gestual,



specificitate ce se menţine într+o măsură mai mare sau mai mică pe tot parcursul vieţii.

Debesse (Franţa), consideră ca structurile psihice sunt „alterate” numai la niveluri înalte de

funcţionalitate, astfel la testele de raţionament abstract, rezultatele surzilor sunt vizibil

scăzute în comparaţie cu cele ale auzitorilor.

Erwinh si Herren(1987)au sesiyat întârzieri în domeniul motor, postural şi chiar afectiv. Ei

afirmă ca surzii fac primii paşi la un mic interval după auzitori datorită nestimulării şi

neîncurajarii verbale, de exemplu prin cuvinte „hai la mama”.

Literatura de specialitate atestă faptul că, în ţara noastră Zenaide Andronic şi Ioan Andronic,

printre alte studii au efectuat o cercetare pe copiii surzi cu scopul de a scoate în evidenţă

potenţialele tulburari de natură pulsională (nevoie, un impuls spre o activitate). Astfel ei au

aplicat pe un lot de 25 de puberi surzi, cu vârste între 12 şi 16 ani o baterie de teste

proiective, printre care şi proba Syondi.

Printr-o serie de rezultate raportate la Eu, la impulsuri sexuale, vectorul pulsiunii de contact

scoate în evidenţă următoarele caracteristiciŞ nevoia de contaczt emoţional, nevoia de

afectivitate, de suport afectiv securizant, nevoia de ataşare faţă de cadrele didactice cu care

intră în contact, sentimentul de solitudine, senzaşia de abandon trăită cu depresie şi

sentimentul nerealizării, relaţii infantile cu lumea exterioară, proximitatea (Verzea, 1990)

În ceea ce priveşte studiile realizate cu privire la ataşamentul copilului nou -născut, este

suficient sa spun ca Institutul Pentru Centrarea intervenţiei precoce a Universităţii Utah, aşa

cum arată Castro şi Mastropieri (1986) indentificase mai mult de 450 de studii asupra

programelor de intervenţie adresate copilului de la naştere la 5 ani. În cercetările ulterioare,

Main şi Solomon (1986, 1990), au descris un al treilea tip de ataşament nesigur, cel

dezorganizat, legat de comportamentul specific al mamei, datorat unor traume şi disociere

(Main si Hesse 1990). Ataşamentul văzut ca o nevoie optimă de proximitate a fost studiat şi

cercetat de Main şi Cassidz (1988), Marvin (1977), Waters (1979),Wall (1972)

În ţara noastră, a relizat o serie de studii cu privire laataşamentul nou-născuţilor doamna

doctor Violeta Olivia Stan devenind expert la ataşament, realizatoare a unor proiecte de

cercetare- acţiune – formare precum”Casa cu ferestre deschise”şi „Universitatea părinţiolr”,

fondatoare , membră şi director al fundaţiei Ovidiu Timişoara.

OBIECTIVE ŞI IPOTEZE ALE STUDIULUI

Scopul prezentei lucrări este acela de a surprinde rolul ataşamentului în relaţiile

interpersonale la elev , printr-un studiu comparativ între copiii deficienţi de auz şi copiii

auzitori. O pentru aceasta îmi propun să surprind modul în care se manifestă



ataşamentul în cele doua situaţii, factorii care determină ataşamentul faţă de cadrul

didactic, faţă de familie şi faţa de colegii de clasă , precum şi tipul de ataşament specific

celor doua categorii de şcolari.

Obiective

1. Indentificarea tipului de ataşament la copiii deficienţi de auz comparativ cu copiii auzitori din

învăţământul de masă

2. Surprinderea impactului pe care îl are ataşamentul asupra relaţiilor interpersonale

Ipoteze

1) Ip. Generală - exista diferenşe privind tipurile de ataşament la copiii deficienţi de auz şi

copiii auzitori

Ip. Specifică – tipul de ataşament nesigur ambivalent predomină la copiii deficienţi de auz

2) Tipul de atasament se reflecta asupra relatiilor interpersonale dezvoltate de copil

Ip . specifică - copiii deficienti de auz isi manifesta comportamental atasamentul fata de

cadrele didactice mai pregnamt comparative cu elevii auzitori.

DESCRIEREA LOTURILOR EXPERIMENTALE

Experimentul a fost efectuat atat in clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, din cadrul C.S.E.I. „C-tin

Pufan” Timişoara cât şi în clasele V-a, a VI-a, a VII-a ale Şcolii generale nr 25 din

Timişoara. Loturile sunt alcătuite dintr -un număr de 33 de subiecţi proveninţi din

învăţământul special pe de-o parte, (lot I) şi 33 de subiecţi proveniţi din învăţământul de masă

(lot II)pe de altă parte.

Tabel 1. – Distribuirea loturilor în funcţie de sex

Sex Feminin Sex Masculin

Lot I 17 16

Lot II 19 14

Total 36 30



Datele privind situaţia familială a subiecţilor (mediul de provienienţă), au fost colectate prin

doua modalităţiŞ la lotul I, format din copii cu deficienţe de auy, au fost studiate fişele

psihopedagogice individuale, iar la lotul 2 format din copii auyitori din învăţământul de masă

am utilizat metoda interviului structurat aplicată cadrelor didactie de la clasele vizate

Tabel. 2. – Distribuirea loturilor în funcţie de situaţia familială

Situaţia familială Lot I (copii cu deficienţe de

auz)

Nr. de subiecţi

Lot II (copii auzitori)

Nr. de subiecţi

Părinţi auzitori

(climat familial armonios)

22 25

Părinţi divorţaţi 3 6

Unul din părinţi decedat 0 2

Ambii părinţi surzi 2 0

Oferiţi spre îngrijire

rudelor

4 0

Centru de plasament 2 0

Total 33 33

Din tabel se poate observa ca mediul si si situaţiile familiale din care provin copiii deficienţi

de auz sunt mai variate decât cele din care provin copiii auzitori din învăţământul de masă.

Astfel, există copii care provin din centre de plasament, oferiţi spre îngrujirie rudelor, părinţi

divorţaţi sau ambii părinţi surzi dar totuşi marea majoritate provin din familii cu parinţi

auzitori, care le oferă un mediu familial armonios. În ceea ce priveşte lotul II compus din

copii auzitori , aceştia provin din familii cu părinţi divorţaţi , presupuse familii dezorganizate,

(6 subiecţi), un numar relativ mare comparativ cu copii surzi, precum si familii cu un părinte

decedat, caz inexistent la lotul I, în lotul IIIi marea majoritatea a subiecţilor provin din

familii organizate, având parte de un climat armonios.

Trebuie precizat faptul că în cazul copiilor cu deficienţe de auz ( lotulI), un procent de 60% îl

constiuie copiii care au domiciliul în alte localităţi, drept urmare sunt cazaţi în inicinta

internatului din cadrul C.S.E.I. „C-tin. Pufan”



METODE PROBE SI PROCEDEE UTILIZATE

În vederea atingerii obiectivelor propuse ale studiului , am utilizat metoda testelor, metoda

anchetei pe baya de chestionar, observaţia.

În prezenta lucrare pentru a atinge obiectivele stabilite, am utilizat trei probe (teste) distincte:

1) Testul familiei;

2) Testul sociometric;

3) Chestionarul.

1) Pentru a indentifica tipul de ataşament specific celor două loturi conform

O1, am folosit datele rezultate în urma aplicării testului familiei sub

coordonarea psihologului şcolii C.S.E.I „C-tin. Pufan” Timişoara, la

ambele loturi experimentale.

TESTUL FAMILIEI - prezentare generală

Este derivat din testul persoanei umane a lui K. Machower, dar urmăreşte alte aspecte

decât acesta. Astfel se colectează informaţii în legătură cu structura familiei, cu climatul

familial, posibilităţile educative, relaţiile membrilor familiei faţă de copil, iar aceste date

se confruntă cu imaginea familiei din perspectiva copilului. Se poate observa astfel cum

resimte şi cum interpretează copilul în propria sa personalitate structura şi climatul

familiei, ce răsunet şi ce efecte au pe planul personalităţii sale dintre membri familiei şi

mai ales relaţiile sale diferiţi membri ai familiei.

Dintre mijloacele care oferă informaţii preţioase în legătură cu aspecte este testul familiei.

Elaborat de I. Ciorman care utilizează 2 variante:”familia mea” şi „” o familie cum aş dori

eu să fie”, testul constă în interpretarea desenului familiei. Dintre cele 2 variante ale

testului, eu am ales-o pe prima.

Desenul familiei traduce imaginea familiei aşa cum a fost ea construită de subiect.

Copilul desenează nu ceea vede sau ceea ce ştie, ci ceea ce este important pentru el.

Imaginea familiei este o creaţie subiectivă, purtând amprenta a tot ceea ce simte şigândeşte subiectul referitor la experienţele pozitive şi negative acumulate în interiorul

familiei sale.

Testul are o valoare simbolică în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare, tributară

concepţiei psihanalitice. Este desigură necesară cunoaşterea unor date privind mediul

familial pentru o interpretare corectă complectată de comentariile spontane sau provocate

ale subiectului examinat. Pentru interpretare se utiliyeayă o serie de indici exteriori care

să ajute prin semnificaţiile lor la descifrarea „imaginii subiective a familiei” aşa cum o arecopilul care desenează. Se interpreteayă proiectiv:



I. Aşezarea în pagină a desenului sau raportului fond – figură, din care se pot obţine

informaţii asupra unor trăsături psihice ale copiilor:

a) Partea stângă a paginii exprimă emotivitatea, anxietatea, imaturitatea afectivă;

b) Partea dreaptă a paginii exprimă adaptabilitate;

c) Partea superioară a paginii indică tendinţa de „idealizare a familiei”

d) Partea inferioară a paginii semnifică dificultăţi marcante în relaţiile familiale,

depresie.

II. Dimensiunea desenului, ordinea şi raportul dintre mărimea personajelor, precum

şi plasarea copilului în contextul desenului, dau informaţii despre personajele

preferate şi despre cele pe care subiectul doreşte să le devalorizeze. Astfel, un

desen mare poate exprimă independenţa, autonomie în sânul familiei, dar şi

preocupări sexuale marcante. Un desen mic semnifică expresia unei anxietăţi,

inhibiţie. Un desen foarte mic în comparaţie cu dimensiunea paginii poate

semnifica o tendinţă spre izolare, introversie, imaturitate afectivă.

III. Omiterea unor membrii ai familiei semnifică dorinţa de a-i elimina.

IV. Adăugarea unor personaje neaşteptate semnifică admiraţia, ataşarea faţă de aceştia

cu tendinţa de a-i rejecta pe membrii importanţi ai familiei: mama, tata.

V. Anomaliile şi disproporţionalităţile în desenarea unor segmente ale corpului oferă

informaţii privind sentimentele de abandon, cupabilitate agresivitate.

VI. Caracteristicile expresiei grafice.

VII. Cadrul, evenimentele, situaţiile care pot exista în spatele personajelor ce compun

familia aduc în plus informaţii semnificative.

Evaluarea realţiilor intr a-familiale

Reprezentarea constelaţiei familiale a copilului prin intermediul desenului familiei

este considerat[ ca unul din cele mai bune teste proiective. Este motivul pentru

care mai multe studii efectuate cu acest test se refer[ la rela’iile familiale atuncicand legaturile cuplului parental sunt dizolvate. Cobla şi Brazelton (1994)

menţionează interesul utilizarii testului desenului familiei pentru descoperirea

percepţiilor copiilor asupra recăsătoririi păriţilor lor. Berger(1994) noteayă că

desenele reflectă ambianţa familială, natura relaţiilor, rolurile, alianţele şi factorii

de stres si descrie cum se simte copilul faţă de ceilalti membri ai familiei. Testele

desenului familiei permit copiilor să-şi exprime înttr -o maniera acceptabilă

percepţia lor asupra familiei. Obţinerea acestei informaţii permite şi planificarea



intervenţiilor pentru diminuarea conflictelor, creşterea sentimentului de

apartenenţă, la noua familie precum si ameliorarea calităţii vieţii acestor copii.

Comparaţia a douăzeci şi doi de copii de 6 până la 8 ani cu părinţi divorţaţi şi a

douăzeci şi doi de copii de aceeaşi vârstă din familii intacţe, le-a permis lui Cargo

şi Pestalozzi (1990)să arate că în funcţie de apartenenţa la o familie intactă sau

divorţată, conceptul de familie este perceput diferit. De exemplu, băieţii din

familii separate au mai frecvent tendinţa de a uita tatăl în desenele lor.

Cu ajutorul desenului familiei Morval (1975) a realizat trei studii asupra copiilor

fără tată . Prima concluzie reieşind din aceste studii este că aceşti copii asociază

tim pul ăn care cei doi părinţi trăiau împreună, unei perioade mai fericite în viaţa

lor. Cei ai căror părinţi s-au separat deovedesc o imagine de sine mai perturbată,

mai mult anxietate şi mai multă ambivalenţă faţă de tată. În fine, cei al căror tată

este mort relevă mai mult ambivalenţă faţă de mamă şi faţă de ei însăşi.

Lucrarea de doctorat realizată de Sindou şi publicată în 1991+1992, se referă

la imaginea de sine şi la reuşita şcolară a optzeci de copii între 9 şi 12 ani. Acest

studiu a fost efectuat cu ajotorul desenu7lui familiei, pe copii cu părinţi divorţaţi

sau nedivorţaţi. Rezultatele acestei cercetări arată despre copiii cu părinţă divorţaţi

că exprimă o reprezentare de sine mai slab valorizată în desenul familiei, numai

dacă au un eşec la şcoală.

Spigelman, Spigelman şi Engelson (1992) au studiat desenele familiei a 54 de

copii din familii divorţate şi tot atâţia copii din familii intacte. Băieţii cu părinţi

divorţaţi omit fratriile mai frecvent decât fetele sau băieţii cu părinţi nedivorţaţi.

Pentru toţi copiii, tatăl are un rol important. Exprimarea problemelor familiale ale

copiilor care au trăit experienţa divorţului se realizeayă prin omisiunea de membri

ai familiei, prin separarea unuia sau mai multor membri de restul familiei, prin

disimularea sau absenţa de mâini sau picioare. La o sută treizeci şi şase de copii din clasele a doua, a patra, a şasea şi a opta a fost

administrată o baterie de teste pentru evaluarea sentimentului de singurătate (

două chestionare şi trei desene ale familiei) Copiii cu un sentijment redus de

solititudine faţă de părinţi au obţinut scoruri mai ridicate în termeni de integrare a

propriei lor reprezentări în desenul familiei decât cei cu scoruri ridicate de

solititudine faţă de părinţii lor (Halvorsen, 1996). Aceste rezultate confirmă ca

desenul familiei în acţiune se dovedeşte o măsură utilă pentru evaluarea



proximităţii figurilor parentale faţă de repreyentarea de sine (Holtz, Moran şi

Branningan, 1986).

O cercetare condusă la Universitatea Tulane, de Koening în 1979, arată că în

comparaţie cu bărbaţii heterosexuali8, cei homosexuali au desenat o figură

maternă mai mare decât cea a tatălui în cadrul familiei. Acest rezultat arată că în

anumite cayuri de homosexualitate, indentificarea cu mama, structura familială şi

socializarea pot fi importante.

Deja evocate în partea precedentă, anumite studii aparţin unui nou curent de

cercetare centrat pe ataşamentul evaluat prin desenul familiei, curent ce pare a se

concretiza în cursul ultimilor ani. Cercetarea realizată de Pianta, Longmaid şi

Ferguson ( 19999) pe 200 de copii americani de 5 până la 7 ani cu diverse origini

rasiale şi socio-economice, permite punerea în relaţie a sistemului de clasificare

bazat pe teoria ataşamentului pentru interpretarea desenului familiei şi

clasamentului reaşlizat de învăţătoare referitor la funcţionarea socioafectivă şi

comportamentală a copilului.

Kaplan şi Main (1986) sugerează că organizarea ataşamentului se reflectă în

reprezentările relaţiilor familiale în desenul familiei prin intermediul a opt

dimensiuni” sau constructe: gradul de mişcare prezent în personaje,

individualizarea personajelor, plenititudinea formei umane, calitatea surâsului

dimensiunea personajelor, centrarea în cadrul foii, impresia globală de

vulnerabililitate sau de invulnerabilitate. Impresia globală a desenelor familiei

realizate de copii clasificaţi ca având un ataşament ce dovedeşte securitate este că

familia reprezentată (sau copilul) este în mod esenţial fericită. Aceste desene

conţin elemente trealiste şi descriu adesea persoane în interacţiune unele cu

celelate, în mod contrar, desenekle copiilor clasificaţi ca având un ataşament ce

dovedeşte o lipsă de securitate şi evitant, lasă o impresie generală de fericireirealistă cu personaje nediferenţiate (aceeaşi dimensiune, aceeaşi aparenţă,acelaşi

surâs exagerat)şi fără o legătură. Dimpotrivă , desenele copiilor dovedind lipsă de

securitate şi ambivalenţă dau o impresie generală de vulnerabilitate, copilul

putând apărea ca izoolat de grupul familial sau speriat, neliniştit.Desenele

neinterpretabiele sau sinistre, cu elemente de presiune cum ar fi nori sau sânge,

sau copilul absent, relevă reprezentări dezorganizate.



Evaluarea diferitelor populaţii

În descrierea lor asupra testului în acţiune, Knoff şi Prout (1985) citează cinci

populaţii pe care au utilizat testul desenului familiei în acţiune:

Copii şi adolescenţi „normali”

Copii şi adolescenţi având tulburări afective sau comportamentale;

Populaţii cu nevoi educaţionale speciale (deficienţi mintali, copii cu tulburări de

înţelegere sau cu retard perceptivo-motor);

Copii diabetici;

Copii maltrataţi.

Trecerea în revistă a acestei probleme pe care am realizat-o referitor la desenul

familiei permite relevarea de studii efectuate despre: Ataşamentul copiilor faţă de animale (Kidd şi Kidd, 1995)

Copii bilingvi (Hamilton, 1984)

Copii cu tulburări afective (McPhee şi Wegner, 1976; Myers, 1978; Feuer 19889);

Copii astmatici (Pechanha, 1997)

Copii cu dificultăţi de înţelegere (Pellettieri, 1971;Raskin şi Pitcher -baker,

1997;Raskin şi Bloom, !979);

Indentificarea copiilor abuzaţi sexual (Hackbarth, Murphy şi McQuraz, 1991);

Kaplan, 1991; 1992; Bristow, 1994) sau a impactului asupra adulţilor care au fost

abuzaţi sexual în copilărie (Glaister, 1994);

Copii în situaţia de doliu (Forest şi Thomas, 1991);

Impactul cancerului asupra copilului şi asupra fratriei (Sourkes, 1991) sau asupra

familiei (Cormman, 1993);

Adolescenţi cu tulburări comportmentale (răspunsuri ale mamelor la desenele

familiei în acţiune realizate de copii, Goldschimidt, 1991), adolescenţi psihotici(Carneiro, 1988);

Femei alcoolice (Soulestrowska, Bienicka şi Arendarska, 1987), copii proveniţi

din familii alcoolice (matejcek şi Strohbachova, 1981; Gardano, 1988);

2) Pentru a surprinde impactul pe care îl are ataşamentul asupra relaţiilr

interpersonale conform O2, şi modul în care subiecţii îşi manifesta



ataşamentul între ei, la nivel de grup (clasa de elevi), am utilizat metoda

sociometrică, aplicată la ambele loturi experimentale.

TESTUL SOCIOMETRIC – prezentate generală

În investigarea şi cercetarea grupurilor sociale mici (şcolare, de muncă, de creaţie etc.)

pot fi utilizate o multitudine de metode şi tehnici. Un loc aparte printre acestea îl ocupă

aşanumitele tehnici sociometrice propuse de psihosociologul american, de origine

română, J.L. Moreno, care îşi propun măsurarea relaţiilor afectiv – simpatetice dintre

membrii grupurilor sociale. Se adresează întrebări de tipulŞ „Cu cine ţi-ar place să stai în

bancă”?; „Cu cine ai dori să petreci timpul liber?”; (pentru a surprinde relaţiile afective de

preferinţă ) „ Cu cine nu ţi-ar place să stai în bancă?” „ Cu cine n-ai vrea să-ţi petreci

timpul liber?” (pentru sondarea relaţiilor afective de respingere). Se poate formula o

întrebare suplimentară („de ce tocmai cu acest coleg ai dori să stai în bancă?” sau „ De ce

tocmai cu acest coleg nu doreşti să stai în bancă?”) pentru a obţine şi motivaşia alegerilor

şi repingerilor. Acest test poartă denumirea de Test sociometric.

Să presupuine, că am aplicat un test sociometric pe şapte elevi care lucrează la orele

de chimie la aceeaşi masă. Pentru a cunoaşte mai bine relaţiile dintre membrii grupului

trebuie să parcurgem următoarele etapeŞ

Întocmirea sociomatricei (un tabel cu dublă intrare, în care membrii grupului sunt

notaţi atât pe verticală, cât şi pe orizontală cu relaţiile dintre ei). În fig 1.

Prezentam sociomatricea reieşită în urma notării cu + (plus) a relaţiilor de

preferinţă şi cu – (minus) a celor de respingere. Sociomatricea se citeşte astfel:

elevul A a preferat pe E şi F şi a respins pe C şi G; elevul B a preferat pe A şi C

etc.

Fig. 1

A B C D E F G

A X - + + -

B + X +

C - X + - +

D - + X - +

E + X +

F - - + X -

G - + + - X

Isp 0 0 0,33 0,16 0,16 +0,16 0



Calcularea indicilor sociometrici pentru a cunoaşte care este locul, poziţia

ocupată de fiecare individ în grup. Însumând pe orizontală numărul alegerilor şi

respingerilor emise de fiecre elev, aflăm indicele de expansivitate afectivă. Dacă

însumăm pe verticală alegerile şi respingerile primite de fiecare elev şi aplicăm

formula :

(în care N este numărul subiecţior din cadrul grupului

aflăm indicele de statut preferenţial al subiecţiolr.Statutele pot fi:pozitive,

negative, zero, ceea ce indică existenţa unor subiecţi populari, respinşi sau izolaţi

afectiv în cadrul grupului;

întocmirea sociogramei, adică a unei figuri grafice care să redea tipul şi sensul

relaţiilor existente între membrii grupului ( preferinţe unilaterale sau reciproce;

respingeri unilaterale sau reciproce; preferinţe întâmpinate de respingeri). Citindsociograma întocmită (fig.2), pornind de la datele înscrise în sociomatricea de mai

sus desprindem următoarele fenomene psihosociale existente în grupul celor 7

elevi; împărţirea ( dividerea) grupului în două subgrupuri; tendinţa subgrupurilor

de a-şi promova proprii lor lideri; necoincidenţa dintre liderul formal ( care este

subiectul A) şi liderul informal (subiectul) C; preuenţa unor relaţii de respingere

reciprocă dintre care cei doi lideri; poziţia de „indecis” sau de „veriga de legătură”

a lui B în raport cu cele două subgrupuri create, dar ignorarea lui de ambele;(I.Radu- Psihologie socială – Cluj-Napoca, 1977)

B

A C

F D

E G

Fig. 2 - Sociogramă

A B - Preferinţe unilaterale

A B - Preferinţe reciproce

A B - Respingeri unilaterale

A B - Respingeri reciproce



CHESTIONARUL

3) Pentru a surprinde modul în care se manifestă ataşamentul elevilor faţă de

cadrele didactice de la clasă - raportat la O2 al lucrării - , am utilizat metoda anchetei pe bayă

de chestionar, aplicată cadrelor didactice care predau atât în învăţământul de masă cât şi în

cel special. Am ales acestă metodă, deoarce prin avantajale chestionarului, se numără şi faptu

că, subiecţii se manifestă natural, îşi păstreaya anonimatul, iar eu pot obţine o multitudine de

informaţii într-o perioada relativ scurtă de timp.

Chestionarul aplicat este compus din două părţi astfel: prima parte cuprinde întrebări

referitoare la subiecţi – date personalşe( iniţiale,sex vârstă, profesie, vechime, precum si

tipul de învăţământ în care profesează), iar în a doua parte cuprinde întrebările propriu-

zise raportate strict la tema cercetării.

Chestionarul cuprinde un total de 5 întrebări dintre care 3 sunt întrebări deschise, unde

subiecţii îşi pot exprima liber opţiunile şi două întrebări cu variante de răspuns (evantai).

PREZENTAREA , ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR TESTULUI

FAMILIEI

Ambelor loturi li s-a cerut să-şi deseneze propria familie, pe coli de hârtie format A4

cu creioane colorate, iar în dreptul fiecărui membru să scrie iniţialele şi statutul în cadrul

familiei (tata, mama, sora, etc). Testul a fost aplicat ăntr+un interval de timp prestabilit pentru

fiecare subgrupă ( clasele V-a, VI-a, VII-a- - surzi şi auzitori) respectiv 60 de minute.

Rezultatele au fost interpretate atât cantitativ cât şi calitativ de către psiholog.

Folosind metoda observaţiei, pe parcursul aplicării testelor, am constat faptul ca cei doi

subiecţi din cadrul lotului I (deficienţi de auz ) care provin din centre de plasament, au refuzat

în primă fază să răspundă cerinţei testării, ceea ce a adus la retestare ulterioară. În cazul

lotului Ii (auzitori), nu s-au semnalat incidente.



Evaluarea relaţiilor intrafamiliale

Testul familiei

Tipul de ataşament dezvoltat LotI

(deficienţi de auz) Lot II

(copii din şcoala de masă)

SIGUR 6 15NESIGUR-EVITANT 10 7

NESIGUR-AMBIVALENT 10 6DEZORGANIZAT 7 5

Total 33 33

În urma interpretării testelor atât cantitativ (vezi tabelul de mai sus) cât şi calificativ sub

coordonarea psihologului, am sintetizat următoarele observaţiiŞ

Copiii care dezvoltă un ataşament sigur, ce dovedeştesecuritate au desenat o familie

#fericită”, personajele fiind în interacşiune unele cu altele, mobile.

Desenele în cere familia reprezentată dă impresia generală de vulnerabilitate, iar copilul apare

izolat de grupul familial sau separat, neliniştit pun în evidenţă un ataşament nesigur

ambivalent.

Trăsăturile psihice rezultate din testul familiei evidenţiază tipul de ataşament dezvoltat de

copil. Astfel o anxietate mărită, tendinţa de izolare a copilului, lipsa de securitate, nesiguranţă

şi vulnerabilitate crescută a copilului relevă un ataşament nesigur, ambivalent.

Desenele în care familia reprezentată exprimă agresivitate, iar personajele sunt nediferenţiate,

aşezate fără o legătură între ele, reliefează dificultăţi marcante în relaţiile familiale, o

atmosferă tensionată în familie cu dificultăţi în stabilirea de relaţii normale – determinând

dezvoltarea unuiataşament evitant.

În urma interpretării calitative laborioase a testului, s-au constat şi trăsăturile psihice

specifice celor doua loturi experimentale. Aceste rezultate sunt ilustrate în tabelul de mai jos

astfel:

Trăsături psihice rezultate din testul familiei

Trăsături psihice Lot I Lot II

Anxietate (inhibiţie,timiditate)

19 13

Agresivitate 7 4

Tendinţă de idealizare afmiliei

4 3

Tendinţă de izolare 8 5



La copiii cu deficienţă de auz se reliefeayă tendinţa de izolare, inhibiţie , titmiditate,

sentimente de frustrare şi sentimente de inferioritate, vulnerabilitate, imaturitate afectivă cu

dificultăţi de relaţionare în familia de origine, lipsa de securitate, atmosfera tensionată în

familie.

O explicaţie ar fi lipsa de comunicare dintre familie şi copilul deficient de auz, mai ales la cei

care proivin din familii de auzitori. Relaţionarea cu familia este calitativ mai bună la copii

deficienţi de auz ce provin din familii de surzi.

Datele obţinute prin aplicare probelor(testelor) au fost supuse unei inzterpretări cantitative şi

calittive.

Loturile şi subgrupele acestora au fost comparate între ele în funcţie de ipotezele urmărite,

utilizând următorii indici statisticiŞ (reprezentând frecvrenţa), indici de corelaţie (

reprezentând datele parametrice), R ( reprezentând variantele de răspuns), gragicele. Trebuie

precizat faptul ca prelucrarea statistică a datelor rezultate în urma cercetării, s-au realizat, în

funcţie de aceleaşi variabile, comune fiecărei probe aplicate; şi anume tipul de ataşament

specific fiecărui lor experimental ( S E A D), analiza cantitativă/calitativă a datelor,

răspunsuri, graficele rezultate, aflarea frecvenţei şi sociomatrice) calcularea indicelui de

expansivitate afectivă)

Pentru a atinge O1 al lucrtării mekle şi a confitrma sau infirma ipoteza generală 1,

conform căreia diferenţe privind tipurile de ataşament la copii deficienţi de auz şi copiii

auzitor i, am aplicat, din punct de vedere statistic metoda calculării frecvenţei ,tipurilor de

ataşament specific fiecărui lot experimental.

Numărul subiecţilor incluşi în prelucrarea statistică

Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Precent N Precent N Precent

VAROOOO1*VAR00002 66 100.0% 0 0% 66 100.0%

Tabel1

În tabelul 1 este prezentat numărul total de subiecţi testaţi, subiecţi constitutivi ai

ambelor loturi experimentale, în număr de 66, cotaţi în procent de 100%.



Tabelul frecvenţelor obţinut la tipurile de ataşament

VAR00001* VAR00002 Crosstabulation

Count

Tabel 2

După cum se poate observa, în tabelul 2, sunt prezentate tipurile de atsaşament specifice atât lotului 1 şi

lotului 2 (date brute, cuantificate per total) după cum urmează : A= nesigur -ambivalent =16 subiecţi; D=

dezorganizat =12 subiecţi; E = nesigur -evitant =17 subiecţi; S =sigur = 21 subiecţi.

Total1.00 2.00 1.00 2.00

VAR00001 A

D

E

S

Total

10

4

10

6

30

5

7

15

27

3

3

1

5

6

16

12

17

21

66

metodologie licenta atasament

Documents