Tulburarea de Personalitate - Evitanta

Ce este o tulburare de personalitate?Nefiind considerata boala, aceastea mai este denumita si structura de personalitate dizarmonica si este situata intre normalitate si patologie. Ea este observabila inca din copilarie, se cristalizeaza in adolescenta, odata cu structurarea personalitatii si urmareste individul pe tot parcursul vietii sale. Ca o definitie generala, dupa DSM-IV, tulburarea de personalitate e considerata un ansamblu caracteristic si persistent de trasaturi, predominant cognitive, dispozitionale si relationale, ilustrate printr-un comportament care deviaza in mod evident si invalidant de la expectatiile fata de persoana respectiva si de la normele grupului sau social.

Ce este tulburarea de personalitate evitanta?Tulburarea de personalitate evitanta este acea tulburare de personalitate care este ilustrata printr-un pattern pervasiv de inhibitie sociala, sentimente de inadecvare si hipersensibilitate la evaluarea negativa (critica), care incepe in perioada adult tanara si este prezent ntr-o varietate de contexte. (DSM-IV)Comportamentul evitant poate avea loc inca din perioada de sugar sau in copilarie cu timiditate, izolare, frica de straini si de situatii noi si evolueaza pana in adolescenta, cand se fixeaza in trasaturile de personalitate;Multi indivizi prezinta trasaturi de personalitate evitanta insa, numai cand aceste trasaturi sunt inflexibile, dezadaptative si persistente,cauzand deteriorare functionala sau detresa subiectiva si constituie tulburare de personalitate evitanta.

Tulburarea evitanta poate evolua cu depresie, anxietate, distimie asociate si mai ales fobie sociala.Persoanele cu acest tip de tulburare nu au prieteni confidenti sau au unul singur, excluzand rude de gradul I. Acestia se tem sa nu fie respinsi/umiliti atunci cand vor sa initieze o relatie. Nu stabilesc relatii cu altii, daca nu sunt siguri ca acestia au o parere buna despre ei. Devin retrasi, desi doresc implicarea sociala, ceea ce genereaza anxietate. Datorita nivelului scazut de stima pot dezvolta complexe de inferioritate si intr-un stadiu urmator, interpretari senzitive de relatie (ceilalti ma dispretuiesc, rad de mine etc.).

Evita activitatile sociale/profesionale care implica relatii interpersonale importante, refuza o promovare care in mod normal ar fi avantajoasa. Sunt jenati, anxiosi, plang, se inrosesc in fata altor oameni. Exagereaza pericolele potentiale, pot anula intalniri cu impact social important pentru ca anticipeaza ca vor fi depasiti, epuizati de efortul de a le face fata. Se coreleaza si cu teama de esec, conducand uneori la evitarea responsabilitatii in vederea atingerii unui obiectiv si amanarea sistematica in respectarea unor sarcini simple chiar, datorita temerii de a nu se autoevalua negativ.In general, cei cu personalitate de tip evitant isi monitorizeaza foarte atent reactiile interne atunci cand sunt implicati in interactiuni sociale. Din aceasta monitorizare rezulta o tensiune extrema, care duce la ezitari in vorbire si astfel multe asemenea persoane devin taciturne. Sunt atat de preocupate de sine incat este dificil sa vorbeasca coerent, dezvoltand atacuri de panica.

Cum se manifest?La persoanele cu tulburare de tip evitant se observa o serie de caracteristici mentionate in lista de mai jos:Hipersensibilitatea la critici sau rejectieIzolare sociala autoimpusaTimiditatea extrema in situatii sociale, desi se simte nevoia de relatii apropiateEvita relatiile interpersonaleSentimente de inadecvareStima de sine scazuta si lipsa de incredere in altii, de unde si sentimentele de inferioritate fata de altiiDistantare emotionala privitor la intimitateFoarte constienti de sineAuto-critici legat de problemele lor in relatie cu altii, cat si de performanteProbleme in functionarea ocupationalaPerceptia ca sunt singuriAbuz sau dependenta de diverse substanteInvestitia in fantezii fixeAutoevaluare negativaSe tem sa-si plaseze avutul in mainile altora;Sunt extrem de refractari in a-si asuma riscuri personale ori la a se angaja in activitati noi, deoarece acestea se pot demonstra a fi incomodantePot fi inclinati spre exagerarea eventualelor pericole ale situatiilor rutiniere, iar din necesitatea lor de certitudine si siguranta poate rezulta o restrangere a stilului de viata;Simptome somatice marginale ori alte probleme pot deveni motiv pentru a evita activitati noi Apreciaza adesea cu precautie miscarile si expresiile celor cu care vin in contactPana ce trec o serie de teste proband convingator contrariul, ceilalti oameni sunt considerati a fi critici si dezaprobatori Nu se vor alatura activitatilor de grup atat timp cat nu exista oferte generoase si repetate de suport si protectieDaca cineva este usor dezaprobator sau critic, ei se pot simti extrem de lezatiDevin foarte atasati si dependenti de cei cativa oameni cu care sunt amiciOfertele de promovare in serviciu pot fi declinate, deoarece noile responsabilitati pot duce la critici din partea colaboratorilor sau autocritica/autoevaluare negativa Incearca sa evite tipurile de situatii sociale care pot fi importante pentru satisfacerea cerintelor fundamentale ale serviciului ori pentru avansareIntimitatea interpersonala este adesea dificila pentru acesti indivizi, desi ei sunt capabili sa stabileasca relatii intime, cand exista asigurarea unei acceptari necriticePot actiona cu retinere, au dificultati in a vorbi despre ei insisi si isi retin sentimentele intime, de frica de a nu fi expusi, ridiculizati sau facuti de ras.De ce apare?Tulburarea de personalitate evitanta se observa, cel mai clar in perioada adulta, cand poate fi si diagnosticata, insa ea se formeaza inca din copilarie pe fond anxios. Prin urmare, o serie de cauze ar putea fi:Un pattern de atasament anxiosParinti hiperprotectiviPoate rezulta din problemele de aculturatie urmand imigrariiUn defect fizic instalat in copilarie

Ce poti sa faci? In tulburarea de personalitate este foarte importanta si utila psihoterapia individuala. Durata psihoterapiei este ns de relativ lung durat, timpul optim minim de ncheiere a sesiunii psihoterapeutice fiind dup aproximativ 8 luni. Daca va incadrati in simptomatologia de mai sus sau daca aveti pe cineva apropiat care se incadreaza este foarte important sa stiti ca putine persoane cu aceasta tulburare ajung in terapie, datorita comportamentelor de evitare specifice si nu reusesc sa se trateze din acest motiv. De aceea e bine sa va faceti curaj si sa incepeti un demers terapeutic sau sa sprijiniti o persoana in aceasta directie.Mult succes si apelati cu incredere la psiholog

Tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatiiAutor: Simona Stiuriuc Tulburarea anxioasa a personalitatii este o conditie caracterizata prin timiditate extrema, senzatia de inoportunitate si sensibilitate la respingere. Acesti indivizi se simt inferiori celorlalti. Tulburarea este diagnosticata cind aceste comportamente devin persistente si debilitante sau stresante. Diagnosticul este pus cu atentie la copii si adolescenti, la care un comportament evitant poate fi adecvat.

Respingerea poate fi atit de dureroasa incit individul cu aceasta tulburare va alege singuratatea decit riscul de a incerca sa relationeze cu altii. Individul cu aceasta tulburare are putini prieteni si frecvent este foarte dependent de ei. Sunt descrisi de catre altii ca fiind timizi, singuratici si izolati. Functia lor profesionala are deasemeni de suferit deoarece evita situatiile sociale care sunt importante pentru o avansare.

Tulburarea este cronica si se agraveaza timpuriu, ameliorindu-se la virsta mijlocie. Comportamentul evitant debuteaza in copilarie cu timiditate, rusine, izolare si frica de straini si situatii noi. Este egala ca frecventa la barbati si femei. Are o incidenta intre 0,5 si 1 % in populatia generala.

Cercetatorii nu cunosc inca ce determina personalitatea evitanta. Exista numeroase teorii totusi. Etiologia este considerata a fi determinata de un complex de factor genetici, sociali si biologici.

Tratamentul este de obicei psihoterapia ca in majoritatea tulburarilor de personalitate. Se prefera terapia individuala, totusi daca individul accepta sa adere la un grup de terapie si acesta poate fi util. indivizii cauta rar tratament din dorinta proprie. Medicatia este prescrisa doar pentru cazurile grave.

Cauze si factori de risc:Cauza personalitatii evitante nu este clar definita si poate fi influentata de o combinatie dintre factorii sociali, biologici si genetici. Acest model de personalitate apare in copilarie cu semne de timiditate excesiva si frica atunci cind copilul confrunta oameni si situatii noi. Aceste caracteristici sunt deasemeni emotii adecvate ale dezvoltarii copilului si nu inseamna ca acest model va continua si in perioada de adult. Cind timiditatea, teama nefondata fata de respingeri, hipersensibilitatea fata de critici si un model de evitare sociala persista si se intensifica si in adolescenta, se indica frecvent diagnosticul de tulburare evitant-anxioasa a personalitatii.

Multe persoane diagnosticate cu aceasta tulburare au avut experiente dureroase timpurii, produse de critici parentale cronice si respingere in familie. Necesitatea de a lega emotii pozitive cu parintii care i-au respins face persoana afectata sa doreasca relatii sociale, dar dezvoltind gradat o carapace defensiva de auto-protectie impotriva criticilor. Ridiculizarea sau respingerea de catre apropiati reimprospateaza modelul de izolare sociala a tinerei persoane si contribuie la frica de contactul social.

Semne si simptome:Tulburarea anxioasa a personalitatii este definita prin anxietate sociala extrema datorata unui sentiment extrem de inferioritate si lipsa de respect. Cei cu aceasta tulburare evita frecvent situatiile sociale si cauta locuri de munca care sa implice un contact minim cu alti oameni. Mersul la cursuri, acceptarea de noi prieteni si a unei promovari pot deasemeni fi evitate de frica a fi respins sau a se simti rusinat. Criticismul si dezaprobarea este perceput drept ridicol, rusinos si respingator. Astfel cei afectati vor interactiona numai cu persoanele de care sunt siguri ca le sunt placute.

Dificultatea potentiala a noilor situatii este exagerata, pentru a face logica evitarea lor. Aceste persoane frecvent nu au relatii intime in afara celor familiale. Frecvent isi creeaza lumi de fantezie si viseaza ziua la relatii ideale si relatii sociale. Ei formeaza relatii doar cu prietenii sau sotii care ii accepta neconditionat. Frecvent isi minimalizeaza importanta si capacitatile. Persoanele cu personalitate anxioasa sunt preocupate de relatiile cu altii doar daca cred ca nu vor fi respinsi. Pierderea si respingerile sunt atit de dureroase incit acesti indivizi vor alege sa fie singuri decit sa riste sa incerce sa se conecteze cu altii.

Manifestarile tulburarii anxioase a personalitatii mai cuprind:- hipersensibilitate la respingere- izolare sociala auto-impusa- timiditate extrema sau anxietate in situatiile sociale, desi persoana simte o dorinta puternica de a avea relatii apropiate- evita contactul fizic deoarece este asociat cu stimuli neplacuti sau durerosi- evita relatiile interpersonale, se simte inoportun- nu are stima de sine, nu are incredere in altii- se distanteaza emotional in intimitate- se auto-critica fata de problemele sale cu altii- are probleme in functionarea ocupationala- se auto-percepe in singuratate desi altii gasesc relatia cu individul importanta- se simte inferior altora- in unele cazuri extrem de severe dezvolta agorafobie- foloseste fanteziile ca forma de scapare si de intrerupere a gindurilor dureroase.

Diagnostic:OMS a caracterizat tulburarea anxioasa a personalitatii prin intrunirea a cel putin patru dintre urmatoarele manifestari:- sentimente persistente si patrunzatoare de tensiune- credinta ca individul este inapt social, neplacut social sau inferior altora- preocuparea excesiva fata de critici si respingerea sociala- absenta dorintei de a fi implicat in situatii sociale daca nu este sigur ca este placut- restrictii in viata datorita nevoii de securitate fizica- evitarea activitatilor sociale sau profesionale care implica contactul interpersonal semnificativ datorita fricii de criticism, dezaprobare sau respingere.

Subtipurile Millon:Psihologul Theodore Millon a identificat patru subtipuri ale tulburarii anxioase a personalitatii. Orice individ afectat poate prezenta nici unul sau unul din urmatoarele:Anxiosul conflictual - include manifestari negativiste; se simte ambivalent fata de el insusi si altii. Pot idealiza pe cei apropiati de el dar sub stres se simt subapreciati sau neintelesi si vor sa raneasca pe altii pentru a se razbuna. Anxiosul hipersensibil - cuprinde manifestari paranoide; acesta experimenteaza paranoia, frica si neincredere dar la un nivel mai mic fata de individul cu tulburare de personalitate paranoida. Anxiosul fobic - include manifestari de dependenta;Anxiosul depresiv - include manifestari depresive.

Cercetatorii sugereaza ca persoanele cu tulburare anxioasa de personalitate ca si cele care sufera de anxietate cronica sau fobie sociala isi monitorizeaza excesiv reactiile interne proprii cind sunt implicate in interactiuni sociale. Totusi, fata de fobia sociala, persoanele cu personalitate anxioasa-evitanta pot monitoriza excesiv si reactiile persoanelor cu care interactioneaza.

Tensiunea extrema create de aceasta monitorizare poate determina limbajul ezitant si evitant a multor persoane afectate, acestea sunt deasemeni preocupate cu monitorizarea lor si a altora, facind limbajul fluent dificil. Aceasta tulburare este raportata a fi prevalenta in special la persoanele cu tulburari anxioase, desi estimarile comorbiditatii variaza larg, datorita diferentelor in metodele de diagnostic. Cercetatorii sugereaza ca aproximativ 10 - 50 % dintre persoanele anxioase cu agorafobie au tulburare evitant-anxioasa a personalitatii precum si 20 - 40 % dintre persoanele cu fobie sociala. Unele studii arata prevalente de pina la 45 % printre persoanele cu tulburare generalizata anxioasa si pina la 56 % la cei cu tulburare obsesiv-compulsiva.

Tulburarile de personalitate sunt de obicei diagnosticate dupa un istoric medical complet si un interviu cu pacientul. Desi nu exista teste de laborator pentru aceste tulburari, doctor poate examina fizic pacientul pentru a exclude posibilitatea unei conditii medicale generale care sa afecteze comportamentul pacientului. De exemplu, persoanele cu tulburari ale tractului digestiv pot evita ocaziile sociale de frica unui atac brusc de diaree sau nevoia de a varsa.

Daca interviul cu pacientul sugereaza un diagnostic de tulburare evitant-anxioasa a personalitatii doctorul poate folosi un set de intrebari standard:- inventarul Minnesota al personalitatii multifazice- inventarul clinic multiaxial Millon- testul psihodiagnostic Rorschach- testul tematic al aperceptiei.

Tratament:Scopul general al tratamentului in acest tip de afectiune este ameliorarea stimei de sine si a increderii. Pe masura ce increderea si functiile sociale ale pacientului se vor ameliora acesta va deveni mai rezistent la criticile potentiale sau reale.

Terapiile orientate psihodinamic:Aceste aborduri sunt de obicei de sustinere; terapeutul empatizeaza cu senzatiile puternice ale pacientului de rusine si inoportunitate pentru a crea o relatie de incredere. Terapia este lenta la inceput deoarece aceste persoane nu au incredere in altii; tratamentul care interactioneaza cu statutul lor emotional prea rapid poate determina protectia excesiva a pacientului. Pe masura ce increderea este stabilita si pacientul se simte in siguranta discutind detaliile situatiei lor. Acesta poate lega conexiuni importante intre emotiile sale puternice de rusine si comportamentul in situatii sociale.

Terapia cognitiv-comportamentala:Aceasta poate ajuta in tratarea indivizilor cu personalitate evitanta. Abordul se face asupra modurilor de gindire care determina tulburarea de personalitate si incearca sa le modifice prin examinarea validitatii acestor considerente. Daca un pacient simte ca este inferior fata de apropiatii sai, neplacut si inacceptabil social un terapeut cognitiv va testa realitatea acestor presupuneri cerind pacientului sa numeasca persoane carora le place compania lui sau sa descrie intilnirile din trecut in care s-a simtit bine. Aratind pacientului ca alte persoane il iubesc si respecta compania si ca situatiile sociale pot fi placute se expune irealitatea fricilor si a insecuritatilor sale. Procesul este cunoscut drept restructurare cognitiva.

Terapia de grup:Poate aduce pacientilor experiente sociale pozitive in medii controlate si sigure. Pot fi greu de obtinut datorita fricii de respingere sociala. Un mediu social empatic in grup poate ajuta fiecare membru sa-si depaseasca anxietatile sociale. Antrenamentul aptitudinilor sociale poate deasemeni fi incorporat in terapia de grup pentru a ameliora raspunsurile sociale ale individului.

Terapia de familie si maritala:Terapia familiala sau de cuplu poate fi de ajutor pentru pacientul care vrea sa intrerupa un model familial care agraveaza comportamentul evitant. Aceasta va include incercarea de a rupe ciclul respingerii, a criticilor sau ridiculizarii care tipic caracterizeaza casatoriile evitante. Alte strategii cuprind ajutarea cuplului de a dezvolta moduri constructive de a relationa cu altii fara rusine.

Medicatia:Folosirea inhibitorilor de monoaminoxidaza s-a dovedit utila in a ajuta pacientii cu tulburare evitant-anxioasa a personalitatii de a-si controla simptomele. Cel mai mare dezavantaj al acestor medicamente este dieta alimentara impusa. Aceste persoane trebuie sa evite substanta cunoscuta drept tiramina care se gaseste in brinza, ficat, vin rosu, soia, seminte si carne.

Prognostic:Persoanele afectate care inca functioneaza bine in societate isi vor ameliora aptitudinile sociale intr-un anumit grad. Dar datorita fricii sociale semnificative si a sentimentelor de inferioritate profunde aceste modele nu se vor schimba semnificativ. Persoanele care nu functioneaza bine probabil vor renunta la tratament daca devin foarte anxiosi. Cum tulburarea origineaza de obicei in modul de comportament al familiei pacientului, singura masura de preventie cunoscuta este un mediu familial grijuliu, emotional pozitiv si expresivDebut si evolutie- elemente ale tulburarii sunt intalnite precoce in perioada adulta si sunt prezente in diverse contexte;- comportamentul evitant incepe adesea in perioada de sugar sau in copilarie cu timiditate, izolare si frica de straini si de situatii noi; - timiditatea din copilarie este un precursor comun al tulburarii de personalitate evitante, dar la cei mai multiindivizi ea tinde sa se disipeze progresiv, pe masura ce imbatranesc; - exista unele date, precum ca la adulti, tulburarea de personalitate evitanta tinde a deveni mai putin evidenta ori a se remite odata cu avansarea in etate.

Manifestare- pattern de inhibitie sociala, de sentimente de inadecvare si de hipersensibilitate la evaluarea negativa;- se tem sa-si plaseze avutul in mainile altora;- tind a fi timizi, tacuti, inhibati si invizibili" din cauza fricii ca vreo observatie sa nu fie degradanta sau rejectanta.- acesti indivizi se cred ei insisi inapti, inatractivi ca persoana ori inferiori altora;- sunt extrem de refractari la a-si asuma riscuri personale ori la a se angaja in activitati noi, deoarece acestea sepot demonstra a fi incomodante;- sunt inclinati spre exagerarea eventualelor pericole ale situatiilor rutiniere, iar din necesitatea lor de certitudine sisiguranta poate rezulta o restrangere a stilului de viata; - simptome somatice marginale ori alte probleme pot deveni motiv pentru a evita activitati noi; - apreciaza adesea cu precautie miscarile si expresiile celor cu care vin in contact; - frica si comportamentul lor tensionat pot provoca ridiculizare si deriziune din partea altora, ceea ce, in schimb,confirma dubiile lor; - sunt foarte tematori in legatura cu situatia ca ei sa reactioneze la critici prin roseala sau tipete; - sunt descrisi de ceilalti ca fiind rusinosi", timizi", singuratici" si izolati"; - stima de sine scazuta si hipersensibilitatea la rejectie sunt asociate cu restrangerea contactelor personale;- pot deveni relativ izolati si de regula nu au o retea larga de suport social care sa-i poata ajuta in timpul crizelor; - doresc afectiune si acceptare, si pot avea fantezii despre relatii idealizate cu altii; - alte tulburari care sunt diagnosticate in mod frecvent impreuna cu tulburarea de personalitate evitanta includ tulburarile afective si anxioase (in special fobia sociala de tip generalizat).

Relatii interpersonale- evita sa-si faca noi amici, in afara de cazul cand sunt siguri ca vor fi simpatizati si acceptati fara critica;- pana ce trec o serie de teste proband convingator contrariul, ceilalti oameni sunt considerati a fi critici si dezaprobatori; - nu se vor alatura activitatilor de grup atat timp cat nu exista oferte generoase si repetate de suport si protectie;- dubiile in legatura cu competenta sociala si atractia personala devin extrem de manifeste in situatiile care implica interactiuni cu strainii; - sunt inhibati in situatii interpersonale noi, deoarece ei se simt inadecvati si au o stima de sine scazuta;- sunt preocupati de faptul de a nu fi criticati sau rejectati in situatii sociale, astfel pot avea un prag considerabil de scazut pentru a detecta astfel de reactii;- daca cineva este usor dezaprobator sau critic, ei se pot simti extrem de lezati; - se asteapta la faptul ca, indiferent ce spun ei, ceilalti sa considere aceasta ca eronat", asa ca pot sa nu spuna nimic; - reactioneaza puternic la indicii subtile sugestive de batjocura sau deriziune, in dispretul dorintei lor de a fi participanti activi la viata sociala; - devin foarte atasati si dependenti de cei cativa oameni cu care sunt amici.

In plan profesional- evita munca sau activitatile scolare care implica un contact interpersonal semnificativ din cauza fricii decritica, dezaprobare sau rejectie;- ofertele de promovare in serviciu pot fi declinate, deoarece noile responsabilitati pot duce la critici din parteacolaboratorilor; - poate anula un interviu pentru angajare, de frica de a nu fi pus in dificultate de faptul ca nu este imbracat corespunzator; - incearca sa evite tipurile de situatii sociale care pot fi importante pentru satisfacerea cerintelor fundamentale ale serviciului ori pentru avansare;

Relatii de cuplu- intimitatea interpersonala este adesea dificila pentru acesti indivizi, desi ei sunt capabili sa stabileasca relatii intime, cand exista asigurarea unei acceptari necritice; - ei pot actiona cu retinere, au dificultati in a vorbi despre ei insisi si isi retin sentimentele intime, de frica de a nu fi expusi, ridiculizati sau facuti de ras.

Cauze- pattern de atasament anxios;- parinti hiperprotectivi;- comportamentul evitant poate fi rezultatul problemelor de aculturatie urmand imigrarii.

Asemanari cu alte tulburari de personalitate- sentimente de inadecvare, hipersensibilitate la critica si necesitatea de reasigurare intalnite si in tulburarea de personalitate dependenta;- izolarea sociala este intalnita si in tulburarile de personalitate schizoida si schizotipala;- ezitare in a se increde in altii intalnita si in tulburarea de personalitate paranoida.

Diferente fata de alte tulburari de personalitate- sentimentele de inadecvare sunt cauzate de temeri de respingere si umilire, ci nu de dorinta de protectie intalnita in tulburarea de personalitate dependenta;- exista dorinta de relatii sociale dar este incapacitata de teama de critica, ci nu de faptul ca s-ar simti mai bine cum se intampla in tulburarile de personalitate schizoida si schizotipala;- lipsa de incredere are la baza teama de a nu fi pus in dificultate, ci nu frica de intentii malitioase intalnita in tulburarea de personalitate paranoida.

Multi indivizi prezinta trasaturi de personalitate evitanta insa, numai cand aceste trasaturi sunt inflexibile, dezadaptative si persistente si cauzeaza deteriorare functionala sau detresa subiectiva, constituie tulburare de personalitate evitantaTulburarile de personalitate sunt o categorie a bolilor mintale, care afecteaza perceptia asupra unor situatii sau oameni - inclusiv asupra propriei persoane.

Exista mai multe tipuri de tulburari de personalitate, dar, in general, pacientul cu o tulburarea de personalitate are o gandire si un comportament rigid si nesanatos, indiferent de situatie in care se afla. Acest aspect cauzeaza probleme semnificative si influenteaza negativ relatia de cuplu, intalnirile sociale, la locul de munca sau la scoala. In unele cazuri, pacientul nu realizeaza ca sufera de o tulburare de personalitate, deoarece modul sau de gandire si comportamentul sunt naturale pentru ei insisi, si dau vina pe cei din jur de provocarile cu care se confrunta. Simptome generale ale tulburarilor de personalitate: Modificare frecvente de dispozitie False relatii interpersonale Izolare sociala Izbucniri nervoase Suspiciune si neincrederein altii Dificultate de a-si face prieteni Nevoie de gratificare Comportament necontrolat (impulsiv) Abuzul de alcool si substante

Tipuri de tulburari de personalitate Tulburarile de personalitate sunt grupate in 3 categorii, bazandu-se de caracteristici si simptome similare.

Categoria A - Neprevazut / Excentric Aceasta categorie este caracterizeaza prin gandire si comportament ciudata, excentrica.

1. Tulburare paranoida de personalitate: neincredere si suspicios fata de alte persoane, crede ca persoanele din jur vor sa ii faca rau, detasare emotionala si ostilitate.

2. Tulburare de personalitate schizoida: lipsa interesului fata de realtiile sociale, limitatea exprimarii emotionale, incapacitatea de a descifra indiciile sociale normale, indiferent sau plicticos fata de altii.

3. Tulburare schizotipala de personalitate: specificitate in ceea ce priveste modul de a se imbraca, de a gandi si de a se comporta, modificari perceptuale, disconfort in relatiile apropiate, emotivitate si raspunsuri emotionale nepotrivite, indiferenta fata de altii, "gandire magica" (crede ca poate influenta oamenii si evenimentele cu gandurile lor), crede ca in discursurile publice sau in afise sunt mesaje ascunse.

Categoria B - Dramatic / Eratic Aceasta categorie de tulburari de personalitate este caracterizata prin gandire si comportament dramatice si emotionale.

1. Tulburare de personalitate antisociala (sociopatica): nerespectarea altora, incurajeaza minciuna si furtul, incalcarea repetate a drepturilor altora, comportament agresiv (uneori violent), probleme repetate cu legea.

2. Tulburare de personalitate borderline: comportament impulsiv si riscant, relatii "volatile", stare de spirit instabila, comportament suicidar, teama de singuritate.

3. Tulburare de personalitate histrionica: doreste sa fie in centrul atentiei, comportament excesiv de emotional, stare de spirit instabila, preocupare excesiv pentru aspectul fizic, sensibilitate extrema la aprobarea altora.

4. Tulburare de personalitate narcisica (cred ca sunt mai buni, mai speciali decat altii): fantezii despre putere, succes si atractivitate, exagerarea realizarilor si talentelor personale, asteapta lauda si admiratia celorlalti, nerecunoasterea emotiilor si sentimentelor celorlalte persoane.

Categoria C - Anxios / Inhibat Acest tip de tulburari sunt caracterizate prin anxietate si teama in gandire si comportament.

1. Tulburare de personalitate evitanta: hipersensibilitate la critici sau respingeri, izolare sociala, timiditate, timiditate excesiva in medii sociale.

2. Tulburare de personalitate dependenta: dependenta excesiva de ceilalti, toleranta la tratamentul sarac sau abuziv, nevoia urgenta de a incepe o relatie noua cand cealalta a luat sfarsit, dorinta de a fi sunt protectia cuiva.

3. Tulburare de personalitate obsesiv-compulsiva: preocupare pentru oridine si norme, extrem de perfectionist, dorinta de a controla situatii, incapacitatea de a se debarasa de obiecte stricate sau fara valoarea, inflexibilitate. Nota: Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva nu este acelasi lucru cu boala obsesiv-compulsiva, un tip de boala anxioasa.

Cauze

Personalitatea este o combinatie de ganduri, emotii si comportamente care ofera unicitatea unui individ. Totodata, este modul de vizualizare, intelegere si relationare cu lumea exterioara, dar si cu modul in care te percepi te tine insuti.

Personalitatea incepe sa se formeze inca din copilatie prin interactiunea dintre 2 factori: 1. Genele mostenite. Acestea sunt aspecte ale personalitatii care au fost mostenite de la parinti, cum ar fi timiditatea sau perspectiva fericita. Deseori, acest factor se numeste temperament. 2. Mediul sau situatia de viata. Acest factor face referire la mediul de crestere, evenimentele care au avut loc si relatia cu membrii familiei sau cu alte persoane.

Se considera ca tulburarile de personalitate sunt determinare de combinatii genetice si sunt influentate de mediu. Exista posibilitatea ca o persoana sa detine o vulnerabilitate genetica de a dezvolta o anumita tulburare de personalitate, dar factorii de viata declanseaza dezvoltarea efectiva a unei tulburari de personalitate.

Factori de risc Desi cauzele exacte care determina aparitia unei tulburari de personalitate nu sunt cunoscute, exista anumiti factori care cresc riscul de a dezvolta sau de a declansa o tulburare de personalitate: Istoricul familia pentru o anumita tulburare psihica sau o anumita boala mintala Statutul scazut socio-economic Abuz fizic, verbal sau sexual in copilarie Neglijarea din partea parintilor in copilarie O viata de familie instabila, haotica Diagnosticarea cu o tulburare de comportament in copilarie Pierderea parintilor prin deces sau divort Adesea, tulburarile de personalitate incep sa se manifeste in copilarie sau la maturitate, care au trecut printr-o serie de experiente.

Complicatii Complicatii cauzate sau asociate tulburarilor de personalitate: Depresie Anxietate Tulburari de alimentatie Comportament suicidal Auto-vatamare Comportament nesabuit Comportament sexual riscant Abuz asupra copiilor Abuz de substante si alcool Comportament agresiv sau violent Inchisoare Dificultate in a avea o relatie Izolare sociala Probleme la scoala sau la locul de munca

Diagnosticare Daca medicul suspecteaza ca pacientul sufera de o tulburare de personalitate apeleaza la urmatoarele teste pentru a stabili diagnosticulo corect.

1. Examenul fizic - se verifica inaltimea, greutatea corporala, semnele vitale (pulsul, tensiunea arteriala si temperatura corpului) , se asculta plamanii si inima si intr-un final se examineaza intreg abdomenul. 2. Teste de laborator - include hemoleucograma completa, teste screening pentru alcool si droguri, se verifica functia glandei tiroide. 3. Evolutia psihologica - medicul este interesat de evolutia simptomelor, de modul in care acestea afecteaza viata cotidiana si daca aceastea s-au manifestat temporar si in trecut. De asemenea, medicul este interat sa afle daca pacientul are ganduri de sinucidere sau de auto-vatamare.

Tratament Tratamentul este stabilit in functie de tulburarea de personalitate diagnosticata, de severitatea acesteia si a situatia de viata a pacientului. Deoarece tulburarile de personalitate tind sa se cronicizeze, adesea, tratamentul trebuie administrat pe termen lung.

Echipa de specialisti care lucreaza pentru a stabili tratamentul optim este formata din: medic de familie, psihiatru, psihoterapeut, farmacist, membrii familiei, asistenti sociali.

Daca pacientul se confrunta cu simptome usoare, care pot fi controlate, tratamentul poate fi stabilit numai de medicul de familie, de psihiatru sau psihoterapeut.

Pentru tratarea tulburarii de personalitate se recomandata: psihoterapie, tratament medicamentos, spitalizare. Succesul tratamentului depinde de participarea activa a pacientului.

Psihoterapia Psihoterapia este principala modalitate de a trata tulburarile de personalitate. Psihoterapia este termenul general care defineste procesul de tratare a tulburarilor de personalitate prin diagolul cu pacientul despre starea de sanatate si factori de risc care au declansat tulburarea. In timpul psihoterapiei, pacientul afla mai mult informatii despre afectiunea de care sufera si despre starea de spirit, sentimente, ganduri si comportament.

Terapii utilizate de catre psihoterapeut pentru tratarea tulburarii de personalitate: 1. Terapia cognitiv - comportamentala Aceasta combina tehnici de terapie comportamentala cu tehnici de terapie cognitiva pentru a ajuta pacientul sa identifice convingerile si comportamentul negativ si sa le inlocuiasca cu cele pozitive.

2. Terapia comportamentala dialectica Prin intermediul acestui tip de terapie pacientul invata cum sa tolereze stresul, sastapaneasca emotiile si sa isi imbunatateasca relatiile sociale.

3. Psihoterapia psihodinamica Aceasta terapie se axeaza pe cresterea gradului de constientizare a gandurilor si comportamentelor inconstiente, prin dezvoltarea unor noi perspective asupra motivatiilor si rezolvarea conflictelor pentru imbunatatirea calitatii vietii.

4. Psihoeducatia Adesea aceasta terapie este indicata familiei si prietenilor pentru a afla mai multe informatii despre boala pacientului, inclusiv despre tratament si strategiile si abilitatile pentru rezolvarea problemelor. Psihoterapia poate fi realizata in sesiuni individuale, in terapie de grup sau in sesiuni care implica membrii familiei sau prietenii. Terapia recomandata depinde de starea de sanatate si de tulburarea de personalitate a pacientului.

Medicatia Nu exista medicamete specifice pentru tratarea tulburarilor de personalitate. Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor utilizate in psihiatrie ajuta la tratarea a diferite simptome ale tulburarilor de personalitate.

1. Antidepresive. Cu recomandate daca pacientul care o dispozitie de impulsivitate, furie, iritabilitate sau o stare negativista.

2. Medicamente pentru stabilizarea starii de spirit. Dupa cum sugereaza si denumirea acestora, aceste medicamente determina schimbarea brusca a dispozitiei prin ameliorarea iritabilitatii, impulsivitatii si agresiunii.

3. Medicamente anti-anxietate. Aceste medicamente sunt recomandate daca pacientul sufera de anxietate, aginatie sau insomnie. In unele situatii, aceste medicamente stimuleaza caracterul impulsiv.

4. Medicamente antipsihotice. Acest tip de medicamente se mai numesc si neuroleptice si sunt indicate pentru tratarea urmatoarelor simptome: psihoza, anxietate sau furie.

Spitalizarea si programele de tratament In anumite cazuri, tulburarile de personalitate sunt atat de grave incat tratarea acestora impune spitalizare intr-un centru de psihiatrie. De regula, spitalizarea este recomandata atunci cand pacientul nu isi pot purta de grija sau este un pericol pentru el insusi si pentru persoanele din jur. Spitalele de psihiatrie ingrijesc bolnavii 24 ore

Auto-ingrijirea Pacientul trebuie sa se implice activ in recuperarea terapeutica. Prin cooperarea cu medicul curant, acesta poate decide catre este cea mai eficienta optiune de tratament, tinand cont desigur si de tipul de tulburare de personalitate, de simptomele manifestate si de gravitatea acestora, de preferintele pacientului, efectele secundare ale tratamentului si alti factori.

Exista situatii cand tulburarea de personalitate este atat de severa incat pacientul intra in grija unui medic, unui tutore si a unei persoane apropiate pana cand pacientul va fi suficient de lucid pentru a lua cele mai bune decizii.

Stil de viata Exista cateva lucruri pe care pacientul trebuie sa le respecte in timpul administrarii tratamentului profsional deoarece acestea eficientizeaza tratamentul si imbunatateste calitatea vietii: 1. Respectati chema tratamentului. Nu lipsiti de la nicio sedinta de psihoterapie, chiar daca nu simtiti ca va avea efecte.

2. Medicamentele vor fi administrate in conformitate cu prescriptia medicului. Intreruperea tratamentului determina reaparitia simptomelor, de asemenea se poate instala sindromul de sevraj, daca medicamentul intrerupt brusc a fost administrat pe o perioada lunga de timp.

3. Aflati cand mai multe informatii despre afectiunea de care suferiti. Educatia va ofera putere si motivatie sa urmati planul de tratament si sa mergeti mai departe.

4. Incercati sa identificati simptomele de avertizare. Interactionati cu medicul sau terapeutul pentru a afla care sunt factorii de risc in cazul simptomelor manifestate de Dvs. Realizati un plan pentru a sti ce anume sa faceti daca simptomele reapar. De asemenea, se recomanda sa contactati medicul curant daca observati o modificare a simptomelor sau a modului in care va simtiti.

5. Fiti o persoana activa! Activitatea fizica si exercitiile fizice pot contribui la controlarea sau ameliorarea simtpomelor, precum: stresul, depresia si anxietatea. De asemenea, programul de excercitii fizice poate contracara efectele medicamentelor care pot determina cresterea in greutate. Astfel, practicati orice activitate care va face placere si de care va bucurati de fiecare data.

6. Evitati consumul de droguri si alcool. Alcoolul si drogurile ilegale pot agrava simptomele cauzate de tulburarile de personalitate sau pot interaciona cu medicamentele, reducand eficienta acestora.

7. Controlul medical de rutina. Nu neglijati controalele medicale de rutina sau vizitele la medicul de familie, daca ales daca observati modificari ale simptomelor

Clasificarea tulburrilor de personalitate a fost fcut n ICD-10 diferit de DSM-IV. Astfel, n DSM-IV, clasificarea se realizeaz pe baza mpririi n trei mari grupe: grupa A tulburri de personalitate: paranoid, schizoid i schizotipal. Ele au n comun excentricitatea i bizareria. grupa B tulburri de personalitate: antisocial, borderline, histrionic i narcisic. Au n comun aparena de teatralitate, extravagan i emoionalitate. grupa C tulburri de personalitate: evitant, dependent, obsesiv-compulsiv. Acestea au n comun prezena unui nivel destul de crescut de anxietate i de fric. ICD-10 clasific tulburrile de personalitate n clustere: 1) tulburri specifice de personalitate: paranoid, schizoid, disociat, emoional-instabil, histrionic, anankast, anxioas (evitant) i dependent; 2) tulburri mixte de personalitate; 3) alte tulburri de personalitate; 4) tulburri de personalitate nespecificat.

Tulburarea de personalitate dependent Dependena este o stare particular, caracterizat printr-o regresiune sau o imaturitate, de regul emoional-afectiv, a persoanei i care duce la instalarea unui tip de comportament subordonat altei persoane. Fenomenul apare frecvent n cursul strilor de boal, de convalescen sau de handicap, ca o consecin a slbirii Eului sau ca expresie a mecanismelor de aprare ale Eului, legate de teama de boal sau de o stare de anxietate difuz i permanent. Dependena este o stare de handicap afectiv i intelectual pasager, care se remite odat cu stingerea evoluiei procesului morbid sau a compensrii strii de handicap[5]. Din punct de vedere psihanalitic acest gen de tulburare a personalitii este asociat cu stadiul oral al dezvoltrii psihismului, n sensul c, persoana cu acest gen de tulburare a parcurs n mod distorsionat acest moment trit n primii ani ai existenei. K. Abraham explica geneza i conturarea personalitii dependente astfel: n existena sa, persoana dependent are nevoie de o alt persoan care s-i poarte de grij i s-i ofere tot ceea ce are nevoie, n felul acesta fiind condamnat la inactivitate. O. Fenichel spunea despre persoanele dependente c acestea acioneaz ca i cum nite mame ar putea fi gsite n toate relaiile lor obiectuale. Tulburarea de personalitate dependent se caracterizeaz prin stim de sine redus, nencredere n posibilitile proprii, nevoia excesiv de ocrotire i ngrijire, incapacitatea de a lua decizii n probleme curente i tendin continu de a acorda altuia girul propriilor responsabiliti[6]. Printre factorii favorizani se menioneaz existena unei tulburri anxioase de separare la vrsta copilriei sau o boal somatic ndelungat. Tulburarea este mai prevalent la femei dect la brbai, cu o frecven de 2,5 % din totalul cazurilor de tulburare de personalitate[7]. Debutul acestui tip de tulburare are loc la vrsta adult tnr, ea nefiind sinonim cu dependena ntlnit la muli copii i mai ales la copiii unici. Este posibil ca aceasta confuzie s influeneze i datele de prevalen a tulburrii dependente, care sunt att de variate, chiar divergente[8]. Caracteristicile tulburrii de personalitate dependente[9] Persoana care sufer de o astfel de tulburare manifest nencredere fa de propriile sale posibiliti de a executa anumite aciuni. Aceast nencredere se poate extinde i asupra propriilor opinii pe care cel n cauz nu i le susine, nu le argumenteaz i nici nu se ghideaz conform acestora. Avnd o slab stim de sine i ncredere n sine, persoana triete nu numai nevoia aprobrii, ci i pe cea a acceptrii de ctre ceilali, mai ales cnd acetia sunt oameni influeni. Mai mult dect att, individul prezint o continu cutare a suportului unei persoane investite (din punct de vedere moral, profesional, social) fr de care se simte ameninat i invalidat. Cel investit cu for i influenta nu numai ca este cutat dar, odat gsit, este asaltat de ctre persoana eu tulburare dependent spre a-i capacita atenia, acceptarea i sprijinul. Pentru a-i atinge scopul, personalitile dependente investesc timp i energie considerabile, ofer dovezi de loialitate i i pun la dispoziie ntreaga lor disponibilitate i deplin fidelitate nu numai pentru a-i dovedi ataamentul fa de cel investit, ci i pentru c are nevoie ca alii s-i asume responsabilitatea problemelor i aciunilor pe care le ntreprinde. Persoana dependent prezint o chinuitoare nehotrre, nu numai n privina unor decizii eseniale, ci i n probleme curente, uneori banale, cotidiene. Trebuie fcut precizarea c aici nu este vorba numai de pruden i team de a nu grei (manifestri ntlnite la obsesiv), ci de o incapacitate deliberativa per se, ca o trstur valid a personalitii dependentului i nu ca o consecin logic a altor trsturi. Reducerea sau anularea iniiativelor, nu este consecina energiei reduse sau a slabei motivaii, ci a lipsei de ncredere n abilitile proprii i n judecata proprie. Pe lng nevoia de ocrotire, persoanele care sufer de aceast tulburare, dezvolt o puternic tendin de ataare nu att de persoana care prezint opinii asemntoare (ntruct el nu ine la opiniile sale), ci de o persoan care s-i accepte ataamentul. Astfel se explic faptul c dependentul este regsit deseori ca pereche a diadei descris de clasici ca folie deux, el fiind, evident, partenerul submisiv care preia sistemul delirant al pacientului princeps. Tot prin aviditatea de ataament a dependentului se explic i faptul c, atunci cnd relaia sa submisiv (din diverse motive) nu mai poate continua, el cut struitor o alt persoan care s-i asigure nevoia de ngrijire i suport. Preocuparea de a nu fi abandonat de ctre cel fa de care este ataat poate conduce chiar la anxietate pentru c cel n cauz nu poate accepta ori suporta ideea c ar putea ajunge n situaia de a-i purta singur de grij, de a decide i aciona din proprie iniiativ. Prin aceast team de abandon se explic toleran dependentului fa de comportamentul inadecvat, abuziv sau despotic al celui acreditat ca protector. Astfel, un so infidel, agresiv sau etilic este tolerat de ctre partenerul dependent, care i duce existena ntre concesie continu i resemnare fatalist. Odat obinut sigurana proteciei, dependentul i limiteaz relaiile sociale pe care nu le mai consider necesare. Investiia afectiv fa de persoana protectoare este aa de mare, nct disponibilitile sale afectiv-relaionale sunt epuizate. Persoana cu tulburare dependent de personalitate evit orice responsabilitate, acesta fiind motivul pentru care el refuz promovarea, avansarea, ncredinarea unei sarcini, a unei responsabiliti, ntruct tie c aceasta implic iniiativ, decizie, deliberare, de care nu se simte n stare. Totui, el este capabil s ndeplineasc rugmintea, recomandarea sau ordinul celui care poart responsabilitatea aciunii. Altfel spus, persoana dependent este invalidat n privina iniiativei i deciziei, dar nu sub aspectul efecturii sau executrii atribuiilor sau ordinelor. Foarte rar ntlnim tendina de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresie a nencrederii sau incapacitrii sale. Aceasta se datoreaz faptului c persoana dependent nu i exprim opoziia de team s nu-i piard acceptarea interlocutorului. Totui, observaii negative de principiu sunt extrapolate i univoc apreciate ca manifestare a lipsei de ncredere n posibilitile sale. Diagnosticul de tulburare de personalitate dependent trebuie pus cu pruden, n cazul acelor grupuri sociale, etnice sau rasiale care se disting prin trsturi de personalitate ilustrate prin pasivitate, printr-o redus i strict necesar activitate, politee, toleran, tendin la dependen. n astfel de situaii, diagnosticul se atribuie aceluia care se abate de la normele culturale ale grupului. Tulburarea de personalitate dependenta este rareori diagnosticat singular. Adesea se asociaza cu tulburare distimica, depresie si anxietate. Deasemenea este frecvent diagnosticata impreuna cu alte tulburari de personalitate ca borderline, histrionica si evitanta. n ceea ce privete orientarea profesional a persoanei care sufer de tulburare de personalitate dependent, aceasta se orienteaz ctre domenii i profesii care nu impun iniiativ i decizii, partenerul conjugal jucnd un rol esenial n evoluia socio-profesional a dependentului. Criterii de diagnostic pentru tulburarea de personalitate dependent[10] Pentru ncadrarea unui individ n aceast categorie de tulburare de personalitate, DSM-IV indic identificarea prezenei a cinci (sau mai multe) criterii din urmtoarele: (1) are dificulti n a lua decizii comune fr o cantitate excesiv de consilii i reasigurri din partea altora; (2) necesit ca alii s-i asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale vieii lui; (3) are dificulti n a-i exprima dezacordul fa de alii din cauza fricii de a nu pierde suportul sau aprobarea. Nota: Nu implic frica real de retribuie; (4) are dificulti n a iniia proiecte ori a face ceva singur (din cauza lipsei de ncredere n judecata sau capacitile sale, mai curnd dect din cauza lipsei de motivaie sau de energie); (5) merge foarte departe spre a obine solicitudine i suport de la alii, pn la punctul de a se oferi voluntar s fac lucruri care sunt neplcute; (6) se simte incomodat sau lipsit de ajutor cnd rmne singur din cauza fricii exagerate de a nu fi n stare s aib grij de sine; (7)caut urgent alt relaie drept surs de solicitudine i suport cnd o relaie strns se termin; (8) este exagerat de preocupat de frica de a nu fi lsat s aib grija de sine. Intervenia n cazul tulburrii de personalitate dependent n ceea ce privete abordarea indivizilor care sufer de tulburare de personalitate dependent Lelord Franois [11] face cteva recomandri: a) S-i ludm mai mult iniiativele dect izbnzile i s l ajutm s banalizeze eecurile. b) Dac ne cere sfatul, nainte de a-i rspunde, s l cerem punctul de vedere. De obicei se afl deja n posesia soluiei, dar nu are exerciiul de a o exprima. c) S i cerem noi nine sfatul, atunci cnd avem ndoieli i slbiciuni. d) S l ajutm s i multiplice activitile. e) S l facem s neleag c sunt o serie de activiti pe care le putem face fr el, dar aceasta nu nseamn c l respingem. De asemenea este de nerecomandat: a) S lum decizii n locul lui, chiar dac ne-o cere. E ru s alergm s-l ajutm imediat ce se afl ntr-un impas. b) S-i criticm iniiativele (chiar dac sunt deficitare). c) S-l abandonm cu desvrire ca s l nvm, chipurile, s se descurce singur. (Nu va nva, va crede n schimb c l subestimm i c nu i nelegem necazurile. Va suferi mai mult i i va adnci convingerile nerealiste.) d) S-i ngduim s plteasc preul dependenei, s ne fac cadouri sau s l punem la munci murdare etc. e) S le permitem s ne invadeze. Dac ne e patron: s i fim mna dreapt i s i cerem mrirea de salariu. Dac ne e so/soie: s nvm cum s facem fa plictiselii de a lua numai noi deciziile importante. Dac ne e coleg: va avea tendina s ne invadeze dar l putem trimite, frumos, napoi la treburile lui. n situaiile n care trsturile tulburrii dependente devin dezadaptative i ocazioneaz o disfuncie socio-profesional, tratamentul poate ameliora n mod semnificativ starea pacientului. Personalitile de tip dependent pot fi uor integrate unor relaii terapeutice i respect cu rigurozitate programul reabilitativ. Abordarea terapeutic d rezultate foarte bune prin psihoterapie individual. Ulterior se poate face un antrenament al abilitilor de relaionare social prin psihoterapie de grup. Oricare ar fi abordarea psihoterapeutic trebuie avut n vedere faptul c personalitile dependente prezint o mare rezisten la schimbri generat de teama c vor fi abandonate. Se poate trece ns peste acest impediment prin nelegere i acceptare. Indiferent de forma de psihoterapie abordat (individual sau de grup), n vederea reuitei acesteia, psihoterapeutul trebuie s aib n vedere trei aspecte legate de lucrul cu personalitile dependente[12]: - contientizarea i clarificarea semnificaiei relaiilor de dependen; - abinerea de a ncuraja pacientul s-i modifice dinamica relaiei sale n pofida caracterului patologic al acesteia, ntruct o ntrerupere prematur sau intempestiv poate genera anxietate i noncomplian la tratament; - s acorde respect pentru sentimentele de ataament ale pacientului indiferent de caracterul distorsionat al acestora. Aceste sugestii se bazeaz pe faptul c s-a constatat c muli dintre pacienii cu personalitate dependent au crescut n familii n care prinii le-au comunicat ntr-un fel sau altul ca independena este periculoas i au avut adesea mama supraprotective i prea intruzive. Pacienii cu personalitate dependent au un istoric de recompense subtile pentru pstrarea loialitii fa de prini i de respingere subtil n cazul tentativelor de separare i independen. Trsturile de tip dependent se dezvolt pe terenul vicierii ataamentului, n sensul dificultilor de separare att fa de figurile parentale, ct i fa de imaginile internalizate ale acestora. Comportamentul dependent poate fi i un fel de a evita repetarea unor experiene traumatice din trecut. Personalitile dependente nu sunt ostile i nu pot ntreine o relaie. Adesea, acestea au nevoie de un tratament de durat pentru a nelege c sursa simptomelor este frica, care anuleaz pedeapsa, neatenia cu sine i abuzurile. n cea mai mare parte a timpului aceste persoane sunt depresive, i, pentru a-i uura anxietatea i stresul recurg la consumul de alcool i urmeaz tratament medicamentos. Mai mult, aceste persoane sunt pasive, nu sunt capabile s se apere, le este fric s nu fie respinse i se tem de pedeaps. Dependentul - de o pasivitate extrem - este incapabil s decid separarea de figurile parentale. Atunci cnd n relaia cu partenerul de via nu gsete dragostea i sprijinul dorit, personalitatea dependent se refugiaz n sine, trind anxios i fobie roluri existeniale prezente sau trecute. Comorbiditatea cu tulburrile Axei I este, n aceste condiii, cel mai bine reprezentat prin tulburrile de personalitate de cluster C. Pe lng intervenia psihoterapeutic, se mai apeleaz i la psihofarmacologie, aceasta avnd un rol adjuvant i o utilizare situaional, fiind justificat n cazurile n care pacientul dezvolt anxietate, atacuri de panic sau depresie. n astfel de situaii sunt indicate antidepresive cu aciune serotoninergic. Pe de alt parte, numeroase studii efectuate n ultimii ani au evideniat aciunea Hydiphen-ului (Clomipraminei) n aria patologiei obsesivo-compulsive i a crizelor de panic, aceste rezultate completnd aciunea sa antidepresiv. Cum toate aceste fenomene clinice sunt nscrise n textura tulburrii dependente de personalitate, Hydiphen-ul poate fi recomandat cu prioritate sub o posologie de 25+25 mg. cu administrare vesperal. n situaiile n care fenomenologia clinic este dominat de anxietate se recomanda un neuroleptic sedativ (Levomepromazin tablete 25+25 mg. sau Tioridazin drajeuri 50 mg. vesperal) sau un antidepresiv care este n egal msur anxiolitic i sedativ: Herphonal (Trimipramin) n doze de 25+50 mg. pe zi[13].11.TULBURRI DE PERSONALITATE11.1. Prezentare general Tulburarea de personalitate se definete ca pattern stabil de triri afective icomportamente, ce deviaz semnificativ de la standardul culturii de apartenen arespectivului individ, este generalizat i inflexibil, are debutul n adolescen sau prima parte a vieii adulte, este stabil n timp i genereaz distres sau dizabilitate.- Tulburrile de personalitate sunt abordate sub aspectul modelului trsturilor, vzute cafiind relativ stabile transsituaional;- Tulburrile de personalitate apar atunci cnd trsturile de personalitate devin foarteinflexibile, dezadaptative i genereaz dizabilitate i distres;- Aceste tulburri pot fi egodistonice (persoana triete o stare de distres) sauegosintonice (nu apare distresul legat de boal); de reinut c, n primul caz trireaafectiv negativ apare legat de prezena bolii i reaciile celorlali la aceasta, n timp cen cel de-al doilea caz, individul nu accept c are o tulburare de personalitate, dar poatetri stri de distres datorit faptului c cei din jur nu-l accept aa cum este;Tulburrile de personalitate sunt grupate pe baza similitudinilor descriptive:Grupa A include tulburrile de personalitate de tip paranoid, schizoid i schizotipal.Trstura comun a acestora este excentricitatea.Grupa B include tulburrile de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionici narcisist. Trsturile comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea, extravagana.Grupa C include tulburrile de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-compulsiv. Trsturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.Tulburrile de personalitate nespecificate anterior reprezint o categorie utilizat ndou situaii:(a)simptomele indic o tulburare de personalitate, cu trsturi aparinnd maimultor tulburri din aceast grup diagnostic, ns nu sunt ndeplinitecriteriile pentru a diagnostica o anumit tulburare de personalitate;(b)simptomele indic o tulburare de personalitate, dar trsturile sugereaz otulburare neinclus n categorizarea DSM IV ( ex., personalitate pasiv-agresiv). 11.2. Epidemiologie / III. Diagnostic DSM IVEpidemiologie -n populaia general, prevalena este de 0,5%-1%;-Apare la 10% dintre pacienii cu tulburri psihice tratai ambulatoriu;-Apare cu aceeai frecven la brbai i femei. Trstura caracteristicDiagnostic DSM IV - Criterii diagnostice Inhibiie social,sentiment deinadecvare,hipersensibilitatela evalurinegative;debuteaz lanceputul vrsteiadulte i semanifest ntr-ovarietate decontexte.Inhibiia social, sentimentul de inadecvare i hipersensibilitatea laevaluri negative se manifest n patru sau mai multe dintreurmtoarele modaliti:(a)evit profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, deteama criticelor, a dezaprobrii sau respingerii;(b)nu se implic n relaii dac nu are sigurana c cellalt l place;(c)este reinut n relaiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;(d)l ngrijoreaz ideea de a fi criticat sau respins n situaiilesociale;(e)este inhibat n situaii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de inadecvare;(f)se vede pe sine ca fiind incapabil s se descurce n relaii sociale,neatractiv i inferior celorlali;(g)este extrem de precaut cnd trebuie s-i asume riscuri personalesau s se implice n activiti noi de teama de a nu se face de rsA. Noiunea de boal psihicRecurgnd, din nou, la Dicionarul Explicativ al Limbii Romne, la cuvntul boal gsim urmtoarele: "modificare organic sau funcional a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaz organismul; maladie, afeciune, beteug." Nu gsim explicat integral noiunea de boal psihic. Ct despre psihic gsim: "form specific de reflectare a realitii, produs de activitatea sistemului nervos i prezent la animalele superioare; totalitatea fenomenelor i proceselor proprii acestei reflectri; structur sufleteasc proprie unui individ". Compilnd cele dou definiii am putea conchide c boala psihic este o modificare organic sau funcional prin care se deformeaz forma specific de reflectare a realitii produs de activitatea sistemului nervos i, prin care, se deformeaz structura sufleteasc proprie unui individ. Nu tim ct de cuprinztoare este aceast definiie, cer este faptul c mult mai cunoscut dect aceste termen este termenul de nebun, termen cuprinztor i cu deosebit de multe sensuri i semnificaii. Iat cum reflect dicionarul acest termen: "om care sufer de o boal mintal; alienat; dement" sau "om lipsit de judecat dreapt, de raiune; nesocotit, necugetat, nechibzuit; care nu are limit, margini, msur", "mscrici, bufon". Din cele dou noiuni (bolnav psihic i nebun), sfera pe care o cuprinde boala psihic devine foarte larg, cci, echivalnd termenii, bolnav psihic este i necugetatul, sau cel fr msur, sau cel nesocotit etc. cci toate acestea sunt determinate de o modificare organic sau funcional ce deformeaz structura psihic normal a individului. Ori aceste aspecte nu sunt cuprinse n noiunea de boal psihic tocmai pentru c, aa cum am vzut n capitolul precedent, nu e bine delimitat noiunea de normal. Astfel c, i noiunea de nebunie, are o latur static i una dinamic pstrnd caracteristica antonimic. Ca latur dinamic nu ncape ndoial c ceea ce e considerat nebunie ntr-o anumit perioad de timp i spaiu, nu e considerat n alta etc.Ct despre "structura sufleteasc proprie unui individ", aceasta este echivalent cu ceea ce tiina accept sub denumirea de "personalitate" sau, aa cum tot dicionarul ne lmurete "ceea ce este propriu, caracteristic fiecrei persoane i o distinge ca individualitate; ansamblu de trsturi morale sau intelectuale prin care se remarc o persoan; felul propriu de a fi al cuiva". Toate acestea au o trimitere precis i anume la noiunea de persoan definit de dicionar ca "individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea nsuirilor sale fizice i psihice; fiin omeneasc, ins". n acest moment, dac persoana este privit n sine, nu se poate defini noiunea de boal psihic ci doar aceea de personalitate. Dar nsi aceast definiie laic, trimite la alte categorii fr de care persoana nu ar putea exista: "individ al speciei umane", "fiin omeneasc", trimite la natura uman. De aici si concluzia c boala psihic este legat de persoana privit ca relaie.Deci boala psihic deformeaz persoana uman n totalitatea nsuirilor fizice i psihice. Boala psihic nu numai c deformeaz dar trebuie vzut n legtur cu totalitatea nsuirilor fizice i psihice ale persoanei, este complex i ncadreaz natura uman ca atare.De aici complexitatea, diversitatea i greutatea precizrii ei. Singurul mod echitabil este raportarea la normal, cci fr acest normal nu se poate determina starea de boal.

B. Noiunea de boal psihic din perspectiva psihiatriei1. Noiunean psihiatrie boala se raporteaz la normalul mediu iar aceast stare include limite superioare i inferioare, fr ca subiectul s ias din categoria normalului i s intre n categoria patologicului. ntre aceste limite se cuprinde multitudinea de forme pe care o mbrac personalitatea uman. Nu putem fundamenta personalitatea uman pe persoan deoarece n psihiatrie conceptul de persoan este slab pus n eviden, i nu ndeajuns de bine studiat. Astfel Dicionarul Enciclopedic de Psihiatrie definete persoana ca "ansamblu de manifestri care conin, disimulat, o parte a psihismului colectiv i, n acelai timp , se constituie n iluzie a unei individualiti."[footnoteRef:1][1] Avem de-a face cu disimulri i iluzii, definiia fiind atribuit lui Jung. La fel, n continuare, se afirm c "persoana nu are o realitate proprie"[footnoteRef:2][2], c este "o formaiune de compromis ntre societate i individ" c n comparaie cu realitatea fiinei este "o realitate secundar, un artificiu, o aparen construit nu att prin angajarea individului n cauz, ct prin participarea i exigenele celorlali"[footnoteRef:3][3]. Persoana este mai mult negat sau voalat dect studiat. [1: ] [2: ] [3: ]

Fiind o realitate secundar i o disimulare a psihismului colectiv, psihiatria nu uziteaz frecvent cu aceast noiune, dar se concentreaz asupra alteia, mai empiric, i anume asupra personalitii. Orice deformare a personalitii printr-o caracteristic ce depete limitele normalitii, ntr n zona patologicului, i deci, n atribuiile psihiatrie.2. Personalitatea umanPersonalitatea se prefigureaz ca noiune empiric, care se ncadreaz clasificrii i avnd un rol deosebit n prevenirea situaiilor de criz a psihicului uman. Iat cum definete Dicionarul enciclopedic de Psihiatrie noiunea de personalitate: "ansamblu de trsturi morale i intelectuale, de nsuiri i aptitudini sau defecte care caracterizeaz modul propriu de a fi al unei persoane, individualitatea ei comparativ cu alte persoane."[footnoteRef:4][4] Problemele ncep nc de aici, cci corelnd definiia personalitii cu cea a persoanei care, aa cum am vzut nu are realitate proprie, este o iluzie a individualitii, c este o parte a psihismului colectiv nu duce altundeva dect la confuzii sau liberti nengrdite lucru recunoscut chiar de psihiatrie astfel: "ncercrile de definire a personalitii, ca i cel de circumscriere a conceptului, s-au lovit ntotdeauna de dificulti insurmontabile generate, pe de o parte, de complexitatea problemei, pe de alta, de insuficiena instrumentelor necesare abordrii unui subiect care comport o infinitate de unghiuri din care poate fi privit",[footnoteRef:5][5] i, am zice noi, de prea puin axarea acesteia pe noiunea de persoan. [4: ] [5: ]

Ne afl, aadar, ntr-un stufri de definiii i concepte. Vom ncerca doar o mic trecere n revist a acestora cci scopul lucrrii noastre nu este cesta. Aadar, personalitatea este privit ca mod particular de manifestare a tendinelor i sentimentelor unui om (K. Jaspers), ca un ansamblu de sentimente, de aprecieri valorice, de tendine i acte voluntare (K. Schneider), ca organizare dinamic a sistemelor psihice i individuale, care permit i determin adaptarea subiectului la condiiile sociale ntr-un mod propriu (G. W. Allport), ca eu intim nconjurat de eul social i, la periferie, de eul public (K. Lewin), ca o structur ipotetic a minii care constituie viaa persoanei i care include actele desfurrii interne (sentimente, fantezii etc.) sau externe (adaptare la mediu) (A. Murray), ca organizare dinamic a aspectelor cognitive, conative, afective, fiziologice i morfologice a individului (Scheldon), ca o sintez a tuturor elementelor ce concur la conformaia mintal a subiectului pentru a-i da o fizionomie proprie (A. Porot) etc.Din cele artate, n mare i sumar, mai sus, plaja de frecven merge de la organic, social pn la iluzie. Lucrul acesta e recunoscut chiar de psihiatrie. Totui din toate aceste teorii se desprind trei caracteristici fundamentale ale personalitii:1. 1. Un anumit grad de permanen, nici un fapt psihic nu poate fi descris ca strin sau n afara personalitii1. 2. O dinamicitate cci personalitatea este o continu i necesar transformare1. 3. O economie proprie cci n dezvoltarea sa, personalitatea este supus n permanen unei continue determinri exterioare.La fel, n general se accept faptul c personalitatea este compus din elemente a cror natur este diferit i c este rezultatul unui proces genetic, nefiind un dat ci reprezint procesul modelrii n timp, corespunde mai mult unei organizri afective, c are o parte contient i una incontient. Astfel n anul 1910 Klages cita "4000 de termeni care puteau contribui la descrierea personalitii"[footnoteRef:6][6], iar n 1951 se nregistreaz peste 100 de definiii ale noiunii. [6: ]

n funcie de cele trei caracteristici puse n eviden, la ora actual exist mai multe teorii cu privire la personalitate:1. 1. Teorii obiectiviste (neobehavioriste) care "ncearc s explice fenomenele psihologice prin extrapolarea rezultatelor psihologiei experimentale i psihofiziologice".[footnoteRef:7][7] Dezvoltarea personalitii se pune pe seama reflexelor specifice nvrii: pulsiunea, semnul, rspunsul i recompensa, accentund rolul determinant al nvrii precoce i al frustrrilor secundare. [7: ]

1. 2. Teorii psihodinamice care "analizeaz personalitatea ca o istorie a pulsiunilor primare, obinnd o viziune longitudinal a individului, coerent n dinamica ei."[footnoteRef:8][8] Avem de-a face aici cu coala lui Freud, Jung, Lucan etc. Avem de-a face cu Id-ul, ego-ul i super-ego-ul. "funcionarea corect a ego-ului care-i utilizeaz energia pentru controlul id-ului i super-ego-ului este asigurat de o serie de mecanisme de aprare care l ajut s evite angoasa generat de diferite conflicte. Aceste mecanisme ar fi: introjecia, proiecia, refularea, sublimarea, condensarea, fantezia."[footnoteRef:9][9] [8: ] [9: ]

1. 3. Teorii sociale care consider mediul social i cultural ca factori predominani ai organizrii personalitii. Aici se vorbete de "personalitate de baz" ca funcie a factorilor sociali, economici, axiologici, etico-morali, juridici iar acest fond psihologic comun ar cuprinde: tehnici comune de a gndi, explica i nelege realitatea, sisteme de securitate i n plus un sistem comun de credine, rituri, mituri.nc din nceput vzndu-se multitudinea numrului de forme pe care le poate mbrca personalitatea uman, s-a ncercat clasificarea lor pe anumite caracteristici predominante comune. Astfel au luat natere psihotipurile ca "ansamblu al nsuirilor psihocomportamentale care definesc un individ"[footnoteRef:10][10] [10: ]

nc din antichitate Hipocrate descrie 4 tipuri temperamentale: sanguin, melancolic, coleric i apatic. Astzi exist o sumedenie de psihotipuri n funcie de mediu, de datele biometriei, de datele antropometrice, de activitatea nervoas superioar etc. Cert este c psihotipurile nu pot fi mprite n pozitive i negative, n superioare i inferioare, i, tot att de cert este c, psihiatria nu ncearc schimbarea temperamentului lucru pe care l consider imposibil, lucru tributar gndirii ei organico-deterministe.3. Etiologie i semiologiePsihiatria caut s ajung la cauzele care determin declanarea bolii. Este simplu principiu n virtutea cruia suprimnd cauza, suprimm efectele. Numai c atunci cnd ai de-a face cu psihicul uman, cnd nu cunoti cu certitudine modelul la care s te raportezi, cnd nu ti norma responsiv a naturii umane, acest lucru devine foarte dificil. De ici i multitudinea teoriilor privitoare la etiologia bolii psihice.Manualul de psihiatrie al lui H. Ey, P. Bernard i C. Brisset trec n revist 4 tipuri de teorii etiologice:1. 1. Teorii organo-mecaniciste n cadrul creia se caut cauza bolii psihice la nivelul organicului. Se cunosc o serie de boli psihice ce au cauz genetic, sau organic survenit pe parcursul vieii prin accidente la nivelul creierului i nu numai.1. 2. Teorii psiho-dinamice ale incontientului patogen n cadrul creia se caut cauza bolii la nivelul incontientului, sau cnd organismul nu are bine puse la punct mecanismele de aprare cum ar fi: refularea, proiecia sublimare etc.1. 3. Teorii socio-psihogene ale factorilor de mediu n care se caut cauza bolii n neputina psihicului de a face fa reaciilor factorilor de mediu, n neputina de a suporta i genera tensiuni generate de social, boala fiind de natur pur psihologic.1. 4. Teorii organogene dinamiste n care se consider c boala psihic este generat de o destructurare a fiinei psihice, aceast destructurare fiind condiionat de factori organici.Desigur c nici una dintre aceste teorii etiologice nu i acord titlul de general i exhaustiv. De altfel n practica psihiatric de investigare a bolnavului se regsesc toate aceste teorii. Astfel la capitolul Metode de investigaie din "Vademecum n psihiatrie" a lui C. Gordos, C. Tudose i F. Tudose gsim urmtoarele investigaii:1. 1. Examen psihiatric n cadrul cruia se evalueaz starea de contien, starea emoional, activitatea perceptiv, funciile cognitive, conduitele instinctuale, voina, conduitele psihomotorii i nivelul de comunicare.1. 2. Examenul somatic examinndu-se aparatele i organele somatice precum i tratamentele medicamentoase pe care bolnavul le-a folosit la tratarea altor tipuri de boli somatice, precum i efectele acestora asupra psihicului.1. 3. Examen neurologic examinndu-se atitudinea, tonusul, motilitatea, sensibilitatea, afaziile (tulburri de limbaj), apraxiile (tulburri motorii), agnoziile (tulburri de percepie) i nervii cranieni.1. 4. Examenul oftalmologic examen ce poate evidenia o seam de date importante.1. 5. Examen radiologic fcndu-se radiografii craniene, encefalografii, scintigrafii i tomografii.1. 6. Explorri electrodiagnostice ca electroencefalograme, electromiografii etc.1. 7. Explorri genetice i biologice fcndu-se examene citogenetice, morfologice, ancheta familial a arborelui genealogic, examene de genetic prin metode biochimice, examenul lichidului cefalo-rahidian etc.1. 8. Examenul psihologic n care se observ, investigheaz, se testeaz1. 9. Ancheta social se urmrete mediul habitual, a grupului profesional etc.Toate aceste investigaii au ca scop descoperirea, ndeprtarea i ameliorarea cauzei(lor) declanatoare a bolii psihice. Totui complexitatea i nlnuirea mai multor cauze fac acest proces dificil i chiar cnd cauza e depistat, totui puintatea mijloacelor actuale precum i neputina explicrii tuturor mecanismelor bolii, fac ca eficacitatea n remiterea acesteia s fie probabil. De multe ori tratarea bolnavului are n vedere readucerea acestuia la starea iniial dinaintea bolii, uitndu-se c aceasta a fost, poate, cea care a generat boala, potenialul pstrndu-se. Mijloacele de intervenie ale psihiatriei sunt limitative i nu ndeajuns susinute de alte ramuri sociale.Semiologic toate aceste cauze duc la tulburri ale personalitii. n cadrul acestor tulburri se numr tulburarea contiinei, a afectivitii, a comportamentului instinctual, a percepiei, a ateniei, a memoriei, a gndirii, a voinei, a comunicrii i a conduitei motorii.Exist, de asemenea, o clasificare n delimitarea tulburrilor de personalitate pe criterii evolutive i etiologice stabilindu-se trei moduri n care poate fi afectat echilibrul personalitii:1. 1. Tulburri tranzitorii (tulburri de comportament)1. 2. Tulburri n modul de structurare a personalitii (psihopatii)1. 3. Tulburri n evoluia personalitii cu etiologie precizat.Desigur c nu toate aceste tulburri ajung n forme clinice, dar n general psihiatria se ocup mai mult de formele clinice, cu toate c, mai nou i din ce n ce mai susinut apare necesitatea crerii unor instituii de prevenire a bolii psihice, o asisten ambulatorie sau a unor complexe multifuncionale.4. TerapieUltimele decenii au adus un veritabil arsenal terapeutic, cu toate c relaia medic bolnav este perturbat, bolnavul fiind deseori incapabil de a-i formula nevoile sau neexprimndu-i dorina de a fi vindecat. n plus micarea antipsihiatric care s-a dezvoltat n anii 60 au condamnat psihiatria c uziteaz de mijloace coercitive, c chimioterapia nu ar fi altceva dect o form chimic a cmii de for, c multe din teoriile etiologice se contrazic, c se merge pe bjbite fcndu-se experiene pe oameni n aplicarea dozelor de medicamente etc.Cu toate acestea un lucru este cert: tot mai muli oameni apeleaz la serviciul psihiatric i muli gsesc alinarea suferinelor dac nu chiar vindecarea. Nu se poate contesta acest lucru. Poate c totui vina pentru imaginea defavorizant pe care o are nc n anumite medii i culturi o are nsi psihiatria prin caracterul ei autonom n care se pare c s-a nchis.ncercnd s grupm principalele terapii acestea ar fi:1. 1. Chimioterapia care uziteaz de: psiholeptice (sedative) care au drept factor comun inhibarea activitii sistemului nervos, diminuarea activitii mintale determinnd scderea vigilitii, a activitii intelectuale i emoionale. Din rndul psiholepticelor fac parte sedativele, anticonvulsionantele, neurolepticele, tranchilizantele; de psihoanaleptice (stimulente) care au scopul de a stimula activitatea sistemului nervos central. Din rndul acestora fac parte timolepticele (stimuleaz dispoziia), timoanalepticele (antidepresive), nooanalepticele (stimulente ale vigilenei); de psihoizoleptice (stabilizatoare) ca srurile de litiu; de psihodisleptice (perturbatoare).1. 2. Terapii speciale a cror aciune nu este pe deplin cunoscut sau explicat dar care au o eficacitate uimitoare. Dintre aceste amintim electroterapia, insulinoterapia i chiar psihochirurgia.1. 3. Psihoterapii care sunt individuale (dialectice, hipnoz, sugestive, comportamentale, ale creativitii) i colective (de grup, psihodram, familial etc. )Desigur c n tratarea unui caz se pot aplica, i se aplic, toate cele trei categorii de terapie, n funcie de necesiti. Dar asta nu nseamn c psihiatria poate vindeca toate formele de boal psihic. Exist multe forme incurabile unde chimioterapia amelioreaz doar efectele, neexistnd la ora actual un sublimat de voin, voin de vindecare de care bolnavul ar trebui s dea dovad, chiar dac prin hipnoz se ncearc aducerea de aport energetic exterior care s susin voina bolnavului. Nu toi pacienii rspund bine la hipnoz, sau nu n toate gradele de evoluie a bolii se poate face apel la acest procedeu terapeutic.Nu exist de asemenea un ideal, un scop pentru care bolnavul s vrea s se vindece. De cele mai multe ori, vindecarea l arunc n acelai mediu patogen ce i-a provocat boala. De aici nu rezult altceva dect refuzul vindecrii, ruperea de realitate etc. Cert este un lucru: n cutarea psihoterapiei de noi terapii, ieirea din autonomie, renunarea la concepia materialist i organicist-exclusivist, precizarea termenilor i stabilirea normalitii i a scopului fiinei umane sunt hotrtoareTULBURRI DE PERSONALITATETulburarile de personalitate sunt pattern-uri deformate de comportament, care deviaza de la perceptul de normalitate in cultura din care individul face parte, si, in plus, sunt stabile, inflexibile si conduc la multiple dificultati in viata personala si profesionala.Tulburarile de personalitate sunt:A. Tulburari de personalitate din grupa A (bizar-excentrice):1. Tulburarea de personalitate paranoida2. Tulburarea de personalitate schizoida3. Tulburarea de personalitate schizotipalaB. Tulburari de personalitate din grupa B (dramatic-emotionale):1. Tulburarea de personalitate antisociala2. Tulburarea de personalitate borderline3. Tulburarea de personalitate histrionica4. Tulburarea de personalitate narcisisticaC. Tulburari de personalitate din grupul B (anxios-tematoare):1. Tulburarea de personalitate evitanta2. Tulburarea de personalitate dependenta3. Tulburarea obsesiv-compulsiva4. Tulburarea de personalitate fara alta specificatie (tulburarea de personalitate depresiva, pasiv-agresiva, mixta, etc) Istoric Cu mai mult de doua mii de ani in urma, Hippocrate a identificat existenta a patru temperamente: coleric ce corespunde excesului de bila galbena, melancolic, in legatura cu bila neagra, sanguinic, dat de predominenta sangelui si flegmatic, asociat cu flegma. Galen a asociat aceste temperamente astfel: temperamentul coleric cu irascibilitatea, cel melancolic cu tristetea, sanguinicul cu optimismul, flegmaticul cu apatia. Kretschmer (1922) a stabilit o corelatie intre tipul morfologic al individului si predispozitia catre o anumita boala psihica. Astfel, picnicul este susceptibil de a dezvolta psihoza maniaco-depresiva, in timp ce astenicul, leptosomul este predispus sa dezvolte schizofrenie. Psihiatru englez Pritchard in 1935, a accentuat tulburarile din sfera etico-sociala a acestor indivizi si le-a atribuit temenul de "nebunie morala". Freud si-a adus contributia prin teoria asupra dezvoltarii personalitatii si prin descrierea personalitatii histrionice. Kraepelin a creat termenul de psihopatie si a observat legatura dintre tulburarile de personalitate si anumite boli psihice. Scheineider a descris zece tipuri de personalitati patologice, multe dintre ele regasindu-se printre tulburarile de personalitate descrise astazi (depresiva, hipertima, senzitiva, isterica, fanatica, exploziva, labila, fara afectiune, nesigura, anankasta).In decursul timpului si chiar in zilele noastre se fac numeroase confuzii intre temperament, caracter si personalitate, termeni care pe alocuri au elemente comune, iar unele caracteristici ale lor se completeaza sau se integreaza in cadrul unor caracteristici mai complexe. Temperamentul Temperamentul se refera la caracteristicile umane, in mare parte innascute, de ordin emotional primar si comportamental inconstient, automat. Trasaturile de temperament se definitiveaza in al treilea an de viata si raman relativ stabile pe parcursul vietii. Cu alte cuvinte, temperamentul reprezinta nucleul emotional al personalitatii. Exista patru tipuri de temperament ale caror trasaturi se gasesc in grade diferite la fiecare persoana. Atunci cand la o persoana se gasesc extremele unui anumit tip de comportament si acestea nu sunt completate cu elemente caracteriale corectoare apare tulburarea de personalitate. Evitant, in care sentimentul principal este de teama, se caracterizeaza prin inhibitie sociala, timiditate in relatiile cu semenii, fatigabilitate, anxietate de anticipare a unor situatii neplacute. Acest tip de temperament se coreleaza in plan cerebral, in principal cu modificari biochimice ale GABA si serotoninei. Explorator, avand ca si caracteritica principala, agresivitatea si ca trasaturi aditionale dinamismul, ca raspuns la stimulii ambientali, impulsivitatea si evitarea sistematica a frustrarii. Se asociaza cu modificari ale sistemului dopaminergic. Dependent, caracterizat in primul rand prin atasament, dar si prin sensibilitate, bunatate, sociabilitate. Anomaliile biochimice adiacente apartin sistemului noradrenergic si serotoninergic. Persistent care are ca trasatura principala perfectionismul, dar se remarca si prin harnicie, determinare, ambitie. S-au observat anomalii ale sistemului glutamatergic. Caracterul Caracterul reprezinta trasaturile umane de ordin cognitiv, insusite ca urmare a valorilor sociale si culturale accesibile individului si evenimentelor unice in viata fiecaruia. Exista trei trasaturi de caracter, a caror dezvoltare completa se traduce prin atingerea maturitatii individului. Autodeterminarea consta in responsabilitate, seriozitate, siguranta de sine, motivarea de sine. Cooperativitatea ce include empatia, toleranta, compasiunea, ajutorarea, principialitatea. Transcendentalismul se refera la spiritualitate, modestie, implinire. Personalitatea Personalitatea reprezinta particularitatile psihice individuale rezultate din interactiunea factorilor constitutionali, temperamentali cu cei ambientali sociali si culturali, rezultand din aceasta un anumit comportament ce permite adaptarea individului la conditiile date.

EtiopatogenieFactori genetici Factorii genetici sunt implicati in etiopatogenia acestor tulburari, in masura in care ei sunt responsabili de anumite trasaturi temperamentale ce predispun la formarea unei personalitati deviante. Astfel, dau nastere la unele anomalii biochimice care predispun la expresia unui anumit tip de emotii si comportamente automate. Factori psihodinamici Conceptia psihodinamica a formarii trasaturilor de caracter are la baza mecanismele de aparare ce apar ca reactie inconstienta la anxietatea determinata de conflictul intrapsihic dintre nevoi si conditiile externe. Exista anumite mecanisme de aparare (sublimarea, anticiparea, altruismul, umorul) care duc la formarea trasaturilor de caracter mature (de exemplu, altruismul conduce la cooperativitate, anticiparea la transcedentalism).In schimb, in tulburarile de personalitate, se formeaza trasaturi de caracter imature, consecinta a unei varietati de mecanisme de aparare. Acestea sunt: Proiectia (tulburarea de personalitate paranoida) consta in atribuirea unei alte persoane a gandurilor si sentimentelor proprii, neacceptabile de propria persoana, si anume a ideilor de neincredere, suspiciune, prejudiciu, inselaciune. Fantezia (tulburarea de personalitate schizoida) reprezinta crearea unei vieti imaginare in care individul se refugiaza. Disocierea (tulburarea de personalitate histrionica) implica inlocuirea afectelor negative, neplacute cu cele placute, pozitive. Negarea (tulburarea de personalitate histrionica) este in relatie cu disocierea, fiind un mecanism prin care evenimentele neplacute sunt eliminate din constiinta. Scindarea (tulburarea de personalitate borderline) se refera la divizarea indivizilor in "buni" si "rai", la fel se intampla si cu propria propria imagine, ceea ce inseamna ca pacientul nu poate experimenta ambivalenta. Acting-out-ul (tulburarea de personalitate antisociala) reprezinta efectuareaunor actiuni menite sa inlature ganduri si sentimente intolerabile pentru pacient. Izolarea (tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva) apare atunci cand o idee sau sentiment neacceptabil de pacient este separat de emotia ce il insoteste.

Teoria psihodinamica de formare a personalitatii In primii ani a dezvoltarii, copilul internalizeaza, in general, concepte pozitive despre sine si lumea inconjuratoare. Mai tarziu, cand iau nastere sentimentele de furie si anxietate, copilul a ajuns la un anumit stadiu de dezvoltare ce ii permite sa elaboreze mecanisme de aparare mature impotriva sentimentelor pe care nu le poate accepta. In cazul existentei unor factori constitutionali - genetici (agresivitate crescuta, slaba toleranta a anxietatii) sau factori traumatici ambientali (pierderea unui parinte, abuz fizic sau mental, neglijare) ce actioneaza devreme in dezvoltare, copilul reactioneaza prin mecanisme de aparare imature (de exemplu, disocierea, scindarea) care vor conduce la tulburarile de personalitate. Asadar, exista un nucleu de trasaturi de personalitate prezent in toate tulburarile de personalitate, fiecare entitate nosologica formandu-si tabloul clinic specific, in functie de factori interni (teama extrema duce la comportamente evitante) sau de factori externi (clasa sociala precara induce comportamente antisociale).

Criterii de diagnostic pentru o tulburare de personalitate (DSM IV):A. Un pattern durabil de experienta interna si de comportament care deviaza considerabil de la expectantiile culturii individului. Acest pattern se manifesta in doua (sau mai multe) din urmatoarele criterii:1) cunoastere (adica modurile de a percepe si interpreta pe sine, alte persoane si evenimentele);2) afectivitate (adica, gama, intensitatea, labilitatea si adecvarea raspunsului emotional);3) functionarea interpersonala;4) controlul impulsului.B. Patternul durabil este inflexibil si pervaziv visavi de o gama larga de situatii personale si sociale.C. Patternul durabil duce la o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.D. Patternul este stabil si de lunga durata, iar debutul sau poate fi trasat retrospectiv cel putin pana in adolescenta sau la inceputul perioadei adulte.E. Patternul durabil nu este explicat mai bine ca manifestare sau consecinta a unei tulburari mentale.F. Patternul durabil nu se datoreaza efectelor fiziologice directe al eunei substante (de ex, un drog, medicament) ori ale unei conditii medicale generale (de ex, un traumatism cranian).

Principii de tratamentCa urmare a multiplelor fatete clinice ale fiecarei tulburari de personalitate si a afectiunilor comorbide este dificil a se trasa un protocol de tratament specific fiecarei tulburari de personalitate. Se recomanda asocierea tratamentului psihoterapeutic cu cel farmacologic. Tratament psihoterapeuticAre ca obiectiv optimizarea adaptarii trasaturilor temperamentale extreme la conditiile de mediu, prin maturizarea trasaturilor de caracter. Terapiile psihodinamice se adreseaza lumii interioare a pacientului, a conflictelor intrapsihice care conduc la manifestarile exterioare, observabile. Terapia comportamentala se concentreaza asupra manifestarilor externe si urmareste fie schimbarea comportamentului, fie controlul mai eficient al acestuia. Terapia cognitiva are drept scop indreptarea distorsiunilor cognitive ce stau la baza diferitelor comportamente. Terapiile umaniste urmareasc maturizarea caracteriala. Terapia eclectica promoveaza desfiintarea barierelor ideologice dintre diferitele terapii si utilizarea unei metode sintetice ale tututor acestor tehnici.

Tratament farmacologic Se adreseaza trasaturilor de temperament ce traduc modificari neurobiologice ale principalelor sisteme de neurotransmitatori. Este indicat mai ales in scop simptomatic, ca urmare a heterogenitatii simptomelor tulburarilor de personalitate si a asocierii acestora cu alte entitati clinice. 1. Agresivitatea Agresivitatea persoanelelor impulsive provocata de diferite amenintari sau frustari, este cea mai frecventa forma de agresivitate si se coreleaza cu o transmisie serotoninergica deficitara. Raspunde la: Li; anticonvulsivante (carbamazepina, valproat); SSRI; antipsihotice (tioridazin, haloperidol). Agresivitatea cruda, implicand razbunare violenta si placere in victimizarea altora, ce se intalneste indeosebi in tulburarea de personalitate antisociala si borderline, raspunde la: antipsihotice (tioridazin, haloperidol); Li; blocante.2. Tulburarile afective Instabilitatea emotionala ce se regaseste in clusterul B de tulburari de personalitate are un raspuns bun la: Li; anticonvulsivante (carbamazepina, valproat); antipsihotice (haloperidol). Depresia, prezenta in numeroase tulburari de personalitate raspunde la: SSRI; antidepresive ciclice; antidepresive atipice. Depresia atipica si disforia, des intalnite in tulburarea de personalitate borderlineraspund la: SSRI; antipsihotice (tipice si atipice). Detasarea emotionala, specifica tulburarilor de personalitate schizoida si schizotipala este sanctionata de: antipsihotice serotononin-dopamin antagoniste (risperidona, olanzapina, quetiapina);3. Anxietatea Anxietatea cognitiva (anticipatorie) necesita: SSRI; benzodiazepine. Anxietatea somatica (cu predilectia simptomelor focalizate asupra reactiilor organismului ) este cupata de : antagonisti adrenergici. Anxietatea severa raspunde numai la : antipsihotice atipice.4. Distorsiuni cognitiv-perceptuale Acestea sunt reprezentate de tulburari ale gandirii (idei de referinta, suspiciozitate, gandire magica), tulburari perceptuale (iluzii, derealizare, depersonalizare) si sunt caracteristice mai ales tulburarilor de personalitate schizotipala si borderline. Se recomanda: antipsihotice tipice si atipice.

Tulburarea de personalitate evitantaTulburarea de personalitate evitanta este reprezentata de un comportament caracterizat prin anxietate, inhibitie sociala, respect de sine scazut si sensibilitate la critica, caracteristici ce conduc la retragere sociala. Epidemiologie S-au gasit rate de prevalenta de 0,5-1% la populatia generala si de aproximativ 10% la pacientii psihiatrici nespitalizati. Prevalenta este distribuita in mod egal la sexul masculin si feminin. Etiologie Sunt incriminati factorii genetici care prefigureaza sentimente de frica excesiva si conditiile ambientale ce exacerbeaza aceste sentimente.Diagnostic pozitivCriterii de diagnostic pentru tulburarea de personalitate evitanta (DSM IV):Un pattern pervasiv de inhibitie sociala, sentimente de insuficienta si hipersensibilitate la evaluare negativa, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:1) evita activitatile profesionale care implica un contact interpersonal semnificativ, din cauza fricii de critica, dezaprobare sau rejectie;2) nu doreste sa se asocieze cu alti oameni decat daca este sigur ca este apreciat;3) manifesta retinere in relatiile intime din cauza fricii de a nu se face de ras ori de a nu fi ridiculizat;4) este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat in situatii sociale;5) este inhibat in situatii interpersonale noi din cauza sentimentelor de inedecvare;6) se vede pe sine ca inapt social, inatractiv personal ori inferior altora;7) este extrem de ezitant in a-si asuma riscuri personale ori de a se angaja in activitati noi pentru ca acestea pot evidentia punerea in dificultate.Elemente asociate Se afla intr-o permanenta stare de tensiune si manifesta o nevoie crescuta de securizare. Au tendinta de a exagera aspectele negative ale evenimentelor cotidiene. Sunt persoane excesiv de introspecte, psihicul lor fiind dominat de conflictul intre nevoia de afectiune si neincredere. Au putini prieteni, desi isi doresc cu ardoare sa aiba relatii mult mai multe si stranse.

Diagnostic diferential Fobia sociala de tip generalizat - sunt multiple asemanari si cateodata se suprapun in totalitate. Panica cu agorafobie - evitarea in aceasta tulburare incepe de regula dupa debutul atacurilor de panica. Tulburarea de personalitate schizoida si schizotipala - relatiile sunt sarace ca urmare a saraciei sentimentelor, in tulburarea de personalitate evitanta, relatiile restranse reprezinta un motiv de suferinta. Tulburarea de personalitate dependenta - preocuparea de baza este aceea de a fi sub protectia cuiva, in timp ce in tulburarea de personalitate evitanta preocuparea are ca punct central evitarea umilirii si rejectiei. Tulburarea de personalitate paranoida - restrangerea relatiilor sociale se datoreaza neincrederii, suspiciunii, in tulburarea de personalitate evitanta exista teama de a nu face fata solicitarilor. Tulburarea de personalitate datorata unei conditii medicale generale - trasaturile apar din cauza efectelor unei conditii medicale generale asupra sistemului nervos central. Tulburarea de personalitate in legatura