TRUNCHIUL CEREBRAL ESTE O CONTINUARE A MADUVEI SPINARII SI ESTE FORMAT DIN:

-BULB

-PUNTE

-MEZENCEFAL

**ESTE SITUAT FOSA CRANIANA

POSTERIOARA

**CELE TREI ETAJE ALE

TRUNCHIULUI CEREBRAL SUNT

DESPARTITE PRIN DOUA SANTURI

VIZIBILE PE FATA ANTERO-

LATERALA:

-SANTUL BULBO-PONTIN

-SANTUL PONTO-PEDUNCULAR

Bulbul rahidian -este limitat inferior de un plan orizontal sub decusatia

piramidelor, iar superior pe santul bulbopontin.

Puntea lui Varolio –situata transversal, delimitata inferior prin santul bulbopontin, superior prin santul pontopeduncunlar, se continua lateral cu pedunculii cerebelosi mijlocii.

Mezencefalul –este situat intre punte si diencefal legat de cerebel prin pedunculii cerebelosi superiori.

**LA NIVELUL TR.CEREBRAL SE AFLA NUCLEII NERVILOR CRANIENI III-XII

**ESTE LOCUL DE TRANZIT PENTRU NUMEROASE FASCICULE LUNGI ASCENDENTE SI DESCENDENTE CE TRANSMIT INFORMATIA SOMATOSENZORIALA DIN TOATE REGIUNILE CORPULUI SPRE CENTRII CORTICALI PRECUM SI IMPULSURILE MOTORII PENTRU MISCARILE VOLUNTARE

STRUCTURA TRUNCHIULUI CEREBRAL

Este constituita din formatiuni cenusii si albe, omoloage celor medulare sau proprii fiecarui etaj.

Substanta cenusie este situata la interior si fragmentata in numerosi nuclei, separati prin substanta alba care apare si la periferie

Nucleii bulbari :-motorii – contin neuroni de origine ai fibrelor motorii ale nervilor cranieni, glosofaringian(IX), vag (X), accesor (XI), hipoglos (XII).-senzitivi – nuclei ce contin deutoneuronii cu care fac sinapsa fibrele senzitive ale nervilor cranieni glosofaringian (IX), vag (X), trigement (V), facial (VII) si nucleii vestibulari (VIII).-vegetativi – nucleul salivar inferior si nucleul dorsal al vagului care, impreuna cu cei din substanta reticulara sunt centrii unor reflexe viscerale controlate prin nervii glosofaringieni si vagi .

-proprii – raspanditi in substanta reticulara sub sediul centrilor respiratorii, vasomotori si cardioinhibitori

Nucleii pontini :

-motori – ai nervilor cranieni trigemen (V), abducens (VI) si facial (VII)

-senzitivi – ai nervilor cranieni VIII si nucleul principal senzitiv al nervului trigemen (V) ;

-vegetativi – salivar, superior si lacrimal ;

-proprii – respiratori, cardiovasculari

Nucleii mezencefali :-motori –ai nervilor cranieni oculomotor (III), trohlear (IV)-senzitiv – al tracului mezencefalic al nervului V-vegetativ –accesori ai oculomotorului-nucleii proprii –reprezentati prin substanta neagra care coordoneaza motilitatea asociata, dar mai ales intervin, impreuna cu scoarta cerebrala si hipotalamusul, in mecanismul somn-veghe.-nucleul rosu – are rol inhibitor asupra tonusului muscular

FUNCTIA REFLEXA A TRUNCHIULUI CEREBRALSe realizeaza prin centrii din substanta cenusie, la acest nivel inchizandu-se o serie de reflexe de importanta vitala.In bulb –reflexele secretorii si motorii digestive, respiratorii si adaptive cardiovasculare, precum si cel de glutitie.In punte –reflexele salivare , lacrimal, respiratorii si cardiovasculare, precum si masticator, de clipire si mimica.In mezencefal –reflexele pupilar fotomotor si de acomodare la distanta, reflexele statice si statokinetice, legate de mentinerea pozitiei corpului prin caile motoare extrapiramidale cu origine la acest nivel.Coliculii cvadrigemeni –sunt legati de reflexele de orientare vizuala si orientativa si reflexele de echilibru.

FUNCTIA DE CONDUCERE A TRUNCHIULUI CEREBRALSe realizeaza prin substanta alba, alcatuita din fibre specifice ascendente, precum si din fibre descendente provenite din centrii nervosi superiori sau cu origine in trunchiul cerebral.

NERVII CRANIENI Nervii cranieni sunt in numar de 12, cu exceptia nervilor olfactivi (I) si optici (II), apartin trunchiului cerebral.

Nervii cranieni sunt :-motori;-senzitivi;-micsti.

I.Nervii olfactivi –senzitivi- conduc impulsuri declansate de miros la scoarta cerebrala.II.Nervii optici –conduc impulsuri declansate de stimului luminosi la scoarta cerebrala.III.Nervii oculomotori –pun in actiune, prin ramura somatica, o parte din muschii globilor oculari si ridica pleoapa superioara.IV.Nervii trohleari –sunt nervi motori ai muschiului oblic superior.V.Nervii trigemeni –sunt formati din trei ramuri :

oftalmica ;maxilara ;mandibulara.VI.Nervii abducenti- sunt nervi motori ai muschiului drept extern ai globului ocular.

VII.Nervii faciali- asigura sensibilitatea gustativa , interventia musculaturii mimicii , secretia glandelor salivare sublinguale si submaxilare si secretia glandelor lacrimare.VIII.Nervii vestibulo-cohleari – nervi senzitivi, sunt formati din doua componente:

cohleara ( acustica) – conduce impulsuri pentru auz de la urechea interna ; - vestibulara, care conduce, tot de la urechea interna, impulsuriin legatura cu echilibrul.

IX.Nervii glasofaringieni – asigura sensibilitatea gustativa, interventia muschilor faringelui, laringelui si secretia glandelor parotide

X.Nervii vagi –formati din fibre senzitive si motorii, ei controleaza activitatea muschilor faringelui, laringelui si a majoritatii organelor interne ( inima, plamani, si organe abdominale).

XI.Nervii accesori –nervi motori, inverseaza muschii sternocleidomastoidieni si trapezi

XII.Nervii hipoglosi – sunt nervi motori si inerveaza musculatura limbii.

Trunchiul cerebral delimiteaza, impreuna cu creierul mic, o cavitate umpluta cu lichid cefalorahidian, cel de al 4-lea ventricul. Centrii respiratori vitali se situeaza la nivelul sau.

Bulbul rahidian (medulla oblongata) este aşezat în etajul posterior al cutiei craniene şi în partea cranială a canalului rahidian. El este continuarea măduvei spinării, de aceea se mai numeşte şi măduva prelungită. Are forma unui trunchi de con cu baza mare aşezată cranial, o lungime de circa 3 cm şi o greutate de 6-7g.

Cranial, se termină la locul în care începe puntea lui Varolio, iar caudal limita este indicată de locul în care se încrucişează fibrele nervoase ce formează piramidele bulbare anterioare. Suprafaţa bulbului are o configuraţie asemănătoare configuraţiei externe a măduvei, în special în partea caudală.

Pe faţa anterioară este şanţul median ventral pe laturile căruia sunt două cordoane numite piramide bulbare (pyramidum medullae oblongata), care se găsesc în continuarea cordoanelor ventrale ale măduvei. Ele sunt mai groase în partea cranială a bulbului şi mai subţiri în partea lui caudală. Pe partea laterală a fiecărei piramide este şanţul colateral ventral.

Pe părţile laterale ale bulbului, lateral de şanţul colateral ventral, sunt cordoanele laterale ale bulbului (funiculi laterale medullae oblongata) mărginite posterior de şanţul colateral dorsal. Fiecare cordon lateral se termină cranial printr-o umflătură ovală cu axul mare dispus longitudinal, care se numeşte oliva bulbară.

Pe faţă posterioară, bulbul prezintă şanţul median dorsal. Pe laturile lui sunt cordoanele formate de fasciculele lui Goll (gracilis) şi Burdach (cuneatus), separate prin şanţul intermediar dorsal. În partea caudală a bulbului ele au aceeaşi dispoziţie ca în măduvă

În jumătatea cranială a bulbului, cordoanele formate din fasciculele lui Goll şi Burdach se depărtează de linia mediană orientându-se oblic în sus şi lateral şi determinând în prelungirea canalului ependimar formarea unei cavităţi care se numeşte ventriculul al IV-lea (ventriculus quartus).

De la acest nivel, fasciculul lui Burdach se continuă cu o formaţiune care se numeşte corpul restiform (corpus restiforme) cu pedunculul cerebelos inferior, iar fasciculul lui Goll se continuă cu o formaţiune numită piramida posterioară.

Structura bulbului rahidian are două caracteristici: existenţa ventriculului al IV-lea şi dispoziţia celor două feluri de substanţe.

În interiorul bulbului rahidian, canalul ependimar se lărgeşte mult şi formează partea bulbară a ventriculului al IV-lea, ventricul ce este o cavitate aşezată între bulb, punte şi creierul mic; el are o formă rombică – de aceea se mai numeşte fosa romboidală. Partea bulbară are forma unui triunghi cu baza în sus. Ventriculul al IV-lea este situat în partea dorsală a bulbului, iar masa de substanţă nervoasă formează planşeul (podeaua) lui, pe care se observă un şanţ longitudinal numit fisura mediană posterioară (fissura mediana medullae oblongata), de la care pornesc în ambele părţi nişte dungi numite strii medulare (striae medullares). Fisura mediană posterioară împreună cu striile medulare poartă numele de calamus scriptorius.

Ventriculul al IV-lea este acoperit dorsal, în porţiunea bulbară, cu o membrană epitelială foarte subţire.

Substanţele albă şi cenuşie care se găsesc în alcătuirea bulbului, sunt expuse într-un mod caracteristic. Se ştie că unele din fibrele nervoase care formează

piramidele anterioare se încrucişează la nivelul bulbului, adică trec dintr-o parte în cealaltă parte; această încrucişare se numeşte decusaţia piramidelor şi marchează limita caudală a bulbului. La nivelul bulbului rahidian se încrucişează şi unele fibre senzitive.

Din cauza acestor încrucişări, substanţa albă a bulbului străbate prin masa de substanţă cenuşie, pe care o fragmentează. Se formează astfel fragmente de substanţă cenuşie înconjurate de fascicule de substanţă albă. Aceste fragmente se numesc centri sau nuclei bulbari. Din fragmentarea coloanelor ventrale se formează nuclei motori, din fragmentarea coloanelor dorsale, nuclei senzitivi, iar din a celor laterale, nuclei vegetativi.

Bulbul îndeplineşte funcţia de conducere şi de centru nervos.

Funcţia de conducere este realizată prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la măduvă sau encefal, sau care pornesc din bulb spre măduvă sau encefal. Bulbul reprezintă locul de trecere al căilor senzitive şi motoare dintre măduvă şi restul encefalului. El conduce excitaţiile care vin din măduva spinării şi trec la diferite segmente ale encefalului; de asemenea conduce impulsurile motoare care iau naştere la diferite niveluri ale encefalului şi trec la măduva spinării pentru a ajunge la organele efectuare. Caracteristic în această conducere este faptul că ea se face încrucişat, adică trece dintr-o parte în alta. Aceasta se poate constata astfel: secţionând jumătatea dreaptă a bulbului, se produce paralizia muşchilor din jumătatea stângă a corpului.

Ca centru nervos, bulbul joacă un rol important în organism. El realizează, prin centrii săi, funcţiile principalelor organe ale corpului. Particularitatea acestor centri este automatismul sau capacitatea de a se excita în urma modificărilor care au loc în celula nervoasă însăşi.

Între centrii bulbari, cei mai importanţi sunt *centrii unor funcţii vitale (centrii respiratori, centrii

cardiaci, centrii vasomotori),* centrii unor funcţii digestive (centrul salivaţiei, centrul

deglutiţiei, centrul masticaţiei, centrul suptului),* centrii unor funcţii metabolice (centrul glicozuric), *centrii unor reflexe de apărare (centrul strănutului,

centrul tusei, centrul clipitului), *centrii tonusului muscular. Centrii respiratori coordonează mişcările

respiratoare. Se distinge un centru inspirator şi un centru expirator. Activitatea centrilor respiratori bulbari este reglată, atât prin excitaţiile primite pe calea nervilor centripeţi de la suprafaţă corpului sau din plămâni, cât şi pe calea umorală prin dioxidul de carbon adus de sânge. Centrii respiratori bulbari se găsesc în conexiune cu centrii din părţile superioare ale encefalului şi sunt influenţaţi de aceştia după cum şi ei ţin sub controlul lor centrii respiratori medulari.

Centrii cardiaci au acţiune asupra ritmului şi intensităţii contracţiilor cardiace. A fost identificat un centru cardioinhibitor şi un centru cardioaccelerator. Aceşti centri funcţionează prin acţiunea unor excitanţi foarte variaţi. O mare importanţă o are în funcţia lor excitarea unor receptori din sinusul carotidian; excitarea se poate face, fie prin variaţiile presiunii sângelui, fie prin variaţia compoziţiei lui chimice. Activitatea centrilor cardiaci bulbari se găseşte sub dependenţa unor centri encefalici şi în special a unor centri corticali.

Centrii vasomotori au rolul de a provoca vasoconstricţia sau vasodilataţia şi prin aceasta de a produce variaţii în presiunea sanguină şi în distribuirea sângelui la organe. Centrii vasomotori funcţionează sub acţiunea impulsurilor care vin din z onele reflexogene ale sistemului cardio-vascular, adică din sinusul carotidian şi arcul aortic.

Activitatea acestor centri se găseşte sub influenţa unor centri vasomotori diencefalici şi corticali şi influenţează funcţionarea centrilor vasomotori medulari.

Centrul salivaţiei determină salivaţia. El intră în funcţiune prin excitaţiile primite la nivelul mucoasei bucale – este calea reflex-necondiţionată – dar poate fi pus în funcţiune şi prin activitatea unor centri corticali – pe calea reflex-condiţionată.

Centrul deglutiţiei coordonează deglutiţia. Ea este declanşată de excitaţiile primite la nivelul faringelui şi la baza limbii. Centrul deglutiţiei coordonează contracţia muşchilor faringieni şi esofagieni. Lezarea centrului bulbar al deglutiţiei provoacă accidente grave, bolul alimentar putând să ia drumul căilor respiratoare provocând asfixia.

Masticaţia, mişcările de supt, vărsăturile se desfăşoară de asemenea prin activitatea centrilor bulbari.

Centrul glicozuric reglează metabolismul glucidic. Dacă se înţeapă acest centru bulbar apare hiperglicemie şi glicozurie. Experienţa de mai sus dovedeşte că bulbul conduce metabolismul glucidic. Activitatea acestui centru este influenţată însă de centrii encefalici.

Bulbul rahidian provoacă şi unele reflexe de apărare, cum sunt strănutul, tusea, clipitul. Aceste reflexe sunt conduse de centrii bulbari care funcţionează prin acţiunea unor excitanţi care acţionează la periferie. Aceste reflexe bulbare au o mare importanţă în viaţa organismului. Şi aceşti centri sunt sub acţiunea unor centri encefalici şi mai ales corticali. Aceasta rezultă din faptul că noi putem să le oprim declanşarea prin intervenţia voinţei.

Centrii bulbari ai tonusului muscular au un rol important în repartizarea tonusului muscular. Această funcţie are o mare importanţă în menţinerea poziţiei corpului, atât în timpul echilibrului static, cât şi în timpul echilibrului dinamic (în timpul mişcărilor). În această funcţie, centrii bulbari ai tonusului muscular ţin sub influenţa lor centrii medulari ai tonusului muscular şi sunt influenţaţi de centrii din părţile superioare ale encefalului. În funcţionarea acestor centri, o mare importanţă o au excitaţiile care vin din organele de mişcare şi din aparatul vestibular al urechii interne.

Din cele arătate rezultă că bulbul rahidian are o activitate reflexă de importanţă capitală pentru organism. Reflexele bulbare sunt legate de funcţiile fundamentale ale corpului. Lezarea bulbului tulbură aceste reflexe şi pune în primejdie viaţa organismului. Trebuie însă subliniat că activitatea de centru nervos a bulbului se desfăşoară în legătură, atât cu activitatea centrilor medulari, cât şi sub controlul centrilor encefalici în special cei corticali.

Segment mijlociu al trunchiului crebral, asezat intre bulb si pedunculii cerebrali. Puntea are forma unei benzi de substanta nervoasa lata de 3 cm, dispusa transversal de la o emisfera cerebeloasa la alta. Indeplineste 2 functii principale: de conducere si de cetru reflex.

Configuraţia externă: Puntea lui Varolio prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară. La nivelul feţei posterioare se obervă continuarea ventriculului 4 de pe bulbul rahidian. Structura internă Puntea lui Varolio este alcătuită din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie se află la interior, formând grămezi de celule nervoase care formează nucleii punţii. La fel ca şi în cazul bulbuli, nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi şi proprii. Substanţa albă predomină din punct de vedere cantitativ. E formată din fibre longitudinale şi transversale. Fibrele longitudinale pot fi ascendente şi descendente. Fibrele transversale alcătuiesc pedunculii cerebeloşi mijlocii, leagând puntea de cerebel.

IN PARTEA POSTERIOARA A PUNTII SE LOCALIZEAZA FORMATIUNEA RETICULARA,NUCLEII NERV CRANIENI 5,6,7,8,FIBRELE ASCENDENTE CE REPREZINTA PRELUNGIREA CAILOR CONDUCTOARE SENZITIVE ALE BULBULUI RAHIDIAN.

Puntea lui Varolio are functia de conducere a centrilor nervosi si este sediul centrilor reflecsi pentru reflexul lacrimal, de clipire, auditivo-oculogir, de salivatie, masticatie si supt. Manifestarea cea mai frecventa este hemiplegia fetei (paralizia n. faciaL), strabismul intern (paralizia n. oculomotor interN) si reducerea tonusului maseterian (paralizia n. trigemeN), toate pe aceeasi parte (homolateraL) si hemiplegie pe partea opusa (heterolateralA) a trunchiului.

MEZENCEFALUL este cea mai scurta parte a trunchiului cerebral.

Anterior se prezinta ca doua cordoane de substanta nervoasa alba—pedunculii cerebrali

Posterior ca patru coliculi---tectul(lama cvadrigemina)

ESTE SITUAT INTRE PUNTE-INFERIOR

SI DIENCEFAL-SUPERIOR,FIIND UNIT CU CEREBELUL PRIN PEDUNCULII CEREBELOSI SUPERIORI

ESTE STRABATUT DE APEDUCTUL SYLVIUS CARE FACE COMUNICARE INTRE VENTR 4 SI 3.

Se compune din pedunculii cerebrali şi tuberculii cvadrigemeni. Mezencefalul este situat între punte şi un plan care uneşte comisura posterioară cu marginea posterioară a corpilor mamilari. Mezencefalul porneşte din protuberanţă şi pătrunde în emisferele cerebrale. El are o faţă anterioară, una posterioară şi două feţe laterale.

Faţa anterioară. Între pedunculii cerebeloşi se află o scobitură triunghiulară, numită fosă interpedunculară, în care se găseşte substanţa perforată posterioară şi care are vîrful îndreptat spre punte.Faţa posterioară a mezencefalului este ascunsă vederii şi poate fi văzută numai după ridicarea lobilor occipitali. Aici întîlnim lama cvadrigeminală a tractului mezencefalic, unde se află tuberculii (coliculii) cvadrigemeni anteriori (în număr de doi) şi posteriori (tot doi). Braţele tuberculilor cvadrigemeni superiori ajung la corpii geniculaţi laterali. De la coliculii cvadrigemeni inferiori pleacă braţele la corpii geniculaţi mediali. Sub coliculii cvadrigemeni inferiori iese nervul trohlear (IV) care inervează muşchiul oblic superior al ochiului. Lateral apar pedunculii cerebeloşi superiori, care pătrund în mezencefal sub coliculii cvadrigemeni inferiori.

Feţele laterale corespund tegmentului mezencefalic şi picioarelor pedunculilor cerebrali. Între picior şi tegment apare şanţul lateral al mezencefalului. Feţele laterale vin în raport cu girusul hipocampic. O secţiune transversală prin mezencefal relevă o porţiune anterioară mult dezvoltată şi lărgită, iar între treimea posterioară şi cea mijlocie a mezencefalului se găseşte apeductul lui Sylvius, care leagă ventriculul 3 de ventriculul 4. Limita dintre tegment şi picior o formează substanţa neagră.Picioarele pedunculilor cerebrali sunt alcătuite exclusiv din substanţă albă, cu fibre lungi descendente cortico-fugale. Aici vom întîlni:

- tractul corticospinal (piramidal) care ocupă cele trei cincimi mijlocii din piciorul peduncular. Fibrele sale ajung la neuronii motori din coarnele anterioare ale măduvei spinării situate de partea opusă.- tractul cortico-bulbar (fasciculul geniculat), care trece prin genunchiul capsulei interne şi are fibre pentru nucleii motori ai nervilor cranieni din bulb şi punte;- tractul cortico-nuclear ajunge la nivelul nucleilor motori ai globilor oculari;- tractul cortico-pontin este format din fibre fronto-pontine situate în cincimea laterală a piciorului peduncular, şi fibre temporo-pontine în cincimea medială.

Fibrele acestor tracturi fac sinapsă în nucleii punţii, iar de acolo merg spre cerebel. Lezarea fibrelor corticofugale în piciorul peduncular dă deficit motor (hemiplegie) de partea opusă leziunii, precum şi paralizie de nerv oculomotor comun, al cărui nucleu se află la nivelul mezencefalului.

Tegmentul mezencefalic (calota)Este cuprins în etajul mijlociu. Între tegment şi piciorul pedunculilor cerebrali se află substanţa neagră (foarte importantă în Parkinson, deoarece aici se secretă dopamina). În etajul inferior, tegmentul mezencefalic se continuă cu tegmentul pontin, iar anterior el ajunge pînă la nivelul diencefalului.Substanţa cenuşie a tegmentului mezencefalic. Întîlnim aici substanţa cenuşie centrală peri-apeductală (în jurul apeductului lui Sylvius), formată din nişte mase celulare specifice mezencefalului. Un nucleu foarte important este nucleul trohlearului (perechea IV de nervi cranieni şi singurul nerv cranian a cărui origine aparentă se află pe partea posterioară a trunchiului cerebral), situat în partea anterioară a substanţei cenuşii centrale. Apoi mai este nucleul oculomotorului (perechea III), situat anterior de apeduct, care inervează motor toţi muşchii globului ocular, cu excepţia muşchiului drept extern (inervat de perechea VI) şi a oblicului superior (perechea IV)

Legătura nervilor motori oculari III, IV şi VI cu nucleii vestibulari şi corpii cvadrigemeni superiori, dar şi cu fascicului longitudinal medial, precum şi conexiunea nucleilor vestibulari cu coarnele anterioare ale măduvei spinării, contribuie la coordonarea mişcărilor globilor oculari cu cele ale capului, trunchiului şi membrelor.Prin tractul mezencefalic, nucleii motori oculari se leagă funcţional de calea optică şi auditivă. Mişcările voluntare ale globilor oculari se datorează legăturii acestora cu ariile corticale 6, 8 şi 19. Reflexul vegetativ la lumină se datorează unor fibre aflate la nivelul nervului oculomotor.

Alt nucleu foarte important este nucleul roşu, care se află deasupra substanţei negre; la nivelul lui se termină fibrele care pornesc din nucleul dinţat al cerebelului. Nucleul roşu are un rol foarte important în distribuirea normală a tonusului muscular. Activitatea nucleului roşu este controlată de centrii superiori extrapiramidali, dar şi de scoarţa cerebrală.În substanţa cenuşie a tegmentului se mai află şi alţi centri, mai puţin importanţi.

Substanţa neagră a tegmentuluiEste cea mai mare masă nucleară a tegmentului, are formă semilunară şi se întinde de la şanţul medial al mezencefalului la cel lateral. Activitatea substanţei negre este controlată de către nucleii de la baza creierului, dar şi de scoarţa cerebrală. Substanţa neagră are rol foarte important în controlarea tonusului muscular şi a mişcărilor involuntare. La acest nivel se secretă dopamina. Degenerarea substanţei negre duce la apariţia bolii Parkinson.

Substanţa albă a tegmentuluiPrintre nucleii substanţei cenuşii şi reticulate se află mănunchiuri de fibre corticale sau fibre care vin din etajele inferioare ale nevraxului, precum şi altele, din centrii mezencefalici. Aici se găsesc următoarele tracturi: spinotalamic (dorsal faţă de lemniscul medial), însoţit de tractul spinotectal şi nucleo-tectal. Lemniscul lateral vine din punte, de la nucleii cohleari de partea opusă. Pedunculii cerebeloşi superiori se opresc la nucleul roşu, iar o parte din fibrele acestuia se duc la talamus şi la nucleii subtalamici. Se mai găsesc tractul rugro-spinal şi tractul tectospinal, care porneşte din tuberculii cvadrigemeni şi ajunge la nucleii motori ai globilor oculari şi la coarnele anterioare ale măduvei spinării.

Tectul (acoperişul) mezencefalic ocupă treimea posterioară a acestuia. Se află situat posterior de apeductul lui Sylvius şi este format din lama cvadrigeminală, care conţine tuberculii (coliculii) cvadrigemeni anteriori (în număr de doi) care au un rol în coordonarea reflexelor vizuale, şi tuberculii cvadrigemeni inferiori, cu rol în realizarea reflexelor acustice.

Coliculii cvadrigemeni superiori, fiind centri de integrare, sunt alcătuiţi din mai multe straturi de substanţă albă şi cenuşie dispuse alternativ. Ei au un important rol funcţional în reglarea automată a mişcărilor oculare, precum şi a celor implicate în realizarea reflexului de orientare la stimuli vizuali şi a fixării obiectului în zona perceptibilităţii optime. Au un rol important şi în urmărirea obiectelor în mişcare.

Tuberculii cvadrigemeni inferiori sunt mai mici; ei au substanţă cenuşie la interior şi albă la exterior. Funcţional, ei se leagă de realizarea reflexelor motorii necondiţionate la stimulii acustici, a reflexului de orientare pentru obţinerea unei percepţii auditive maxime, rol în clipire şi în apariţia mişcărilor reflexe ale trunchiului şi membrelor.În general, formaţiunile mezencefalice îndeplinesc funcţii foarte importante în distribuirea normală a tonusului muscular, în reglarea reflexelor de redresare şi a celor de orientare.

DECI,TRUNCHIUL CEREBRAL,FIIND PRIMUL COMPONENT AL ENCEFALULUI,INDEPLINESTE NUMEROASE FUNCTII DINTRE CARE UNELE SUNT DE IMPORTANTA VITALA.IN PRIMUL RIND,PRIN EL TREC TOATE CAILE CE LEAGA MADUVA SPINARII DE ETAJELE SUPERIOARE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL,PRECUM SI CAI PROPRII TRUNCHIULUI CEREBRAL CE CONECTEAZA DIFERITELE SALE ETAJE.

LA NIVELUL TRUNCHIULUI SE AFLA NUCLEII DE RELEU AI CAILOR ASCENDENTE SI DESCENDENTE,PRECUM SI NUCLEII DE RELEU CU CEREBELUL.

TOT AICI SE INCHID O SERIE DE REFLEXE,DEOARECE SE CONTIN NUCLEII SENZITIVI SI MOTORI CARE AU ACELEASI FUNCTII SENZITIVE SI MOTORII PENTRU REGIUNILE FETEI SI A CAPULUI

LA NIVELUL TR.CER. SE AFLA FORMATIUNEA RETICULARA,CU ROL IN REGLAREA TONUSULUI MUSCULAR,AL CELUI CORTICAL SI IN CONTROLUL REFLEXELOR SPINALE,AL ECHILIBRULUI SI AL POSTURII.

EL CONTINE CENTRII SUBCORTICALI VIZUALI AUDITIVI SI CENTRI DE REGLARE AI UNOR FUNCTII VITALE,CUM SUNT ACTIVITATEA CARDIOVASCULARA,RESPIRATORIE SI DIGESTIVA.