TEHNOLOGIA REPARARII UTILAJELOR AGRICOLE

S. l. dr. ing. Băldean Doru

Structură disciplină• 1. Activitate didactică de predare/prelegere tip CURS• 2. Activitate didactică de aplicație tip Laborator• 3. Pregătirea și prezentarea unei lucrări de tip REFERAT de

către fiecare student în particular cu tematică specifică disciplinei – min. 10 pag. – max 30 pag., care să cuprindă:

• Copertă, subcopertă, cuprins cu paginație, • Fișa tehnică detaliata a unui utilaj sau automobil, • Introducere cu prezentarea sistemului studiat, • Analiza defecțiunilor frecvente ale sistemului studiat, • Tehnologia de reparație a defectelor, • Metode de prevenire și observații finale. Bibiografie min. 5 titluri

• 4. Evaluare Laborator NL (dosar, activitate și test)

• 5. Evaluare disciplină NFinala=20% NL + 70% Ncolocviu + 10%Nreferat

Bibliografie1. Erlicz, I., Brătucu, Gh., Tehnologia reparării utilajului agricol, Institutul

Politehnic Braşov, 1971.

2. Dumitrescu, C., Brătucu, Gh., Maşini agricole pentru lucrările solului, semănat şi întreţinerea culturilor, Institutul Politehnic Braşov, 1972.

3. Brătucu, Gh., Rădulescu, R., Fabricarea pieselor auto şi măsurări mecanice, Universitatea din Braşov, 1978.

4. Rădulescu, R., Brătucu, Gh., Popa, G., Fabricarea pieselor auto şi măsurări mecanice, E. D. P., Bucureşti, 1983.

5. Brătucu, Gh., Repararea şi fiabilitatea utilajelor agricole, Universitatea Transilvania din Braşov, 1992.

6. Brătucu, Gh., Tehnologie agricolă, Editura Universităţii Transilvania Braşov, 1999.

7. Brătucu, Gh., Management agricol, Editura Universităţii “Transilvania” Braşov, 1999.

8. Brătucu, Gh., Căpăţînă, I., Păunescu, C. G., Fabricarea echipamentelor tehnice pentru agricultură şi industria alimentară, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2009.

Bibliografie9. Brătucu, Gh., Păunescu, C. G., Căpăţînă, I., Marin, A. L., Canja, C. M. : Maşini de

ridicat şi transportat în industria alimentară şi agricultură, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2011.

10.Brătucu, Gh., Păunescu, C. G., Căpăţînă, I., Pirnă I., Calitatea echipamentelor pentru procesarea produselor alimentare, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2012.

11. Popescu, M., Gângu, V., Brătucu, Gh., Cojocaru, I., Aurel, M., Cercetări privind optimizarea indicilor calitativi de lucru ai maşinilor de stropit culturile de câmp, în revista INMATEH III/2007, nr. 21, Bucureşti, p. 63-68, ISSN 1583-1019.

12. Vasiliu, Gh., Lupașcu, N., Tehnologia reparării utilajului agricol, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968.

13. Brătucu, Gh., Repararea şi fiabilitatea utilajelor agricole, Universitatea “Transilvania” Braşov, 1992.

14. Rădulescu, R., Brătucu, Gh., Popa, M., Fabricarea pieselor auto şi măsurători mecanice, E. D. P., Bucureşti, 1983.

15. Ionuţ, V., Moldovan, Gh., Tehnologia reparării utilajului agricol, E. D. P., Bucureşti, 1986.

Tematica prelegerilor de curs• Stadiul actual și tendințele în domeniul reparării utilajelor/tractoarelor și

automobilelor• Importanța reparațiilor (utilajelor, tractoarelor și automobilelor)• Atribuțiile atelierelor și ale întreprinderilor de reparații• Metode şi sisteme de organizare a reparării utilajelor• Ciclul de reparatii• Procesul tehnologic de reparatii• Cauzele defecțiunilor• Studiul uzurilor• Criteriile de durabilitate a organelor de mașini• Rezistența materialelor din care sunt fabricate organele utilajelor,

tractoarelor și automobilelor

0. Stadiul actual i tendin eleș ț0. Stadiul actual şi tendinţe în domeniul construcţiei/reparării de tractoare și utilaje agricole• se prezintă rolul şi importanţa tractoarelor agricole, istoricul dezvoltării, structura generală şi tendinţele de evoluţie ale

acestora, toate aceste elemente fiind necesare pentru asigurarea unei mentenanţe capabile să confere tractoarelor o disponibilitate maximă pentru efectuarea lucrărilor agricole.

0. 1. Rolul şi importanţa tractoarelor și utilajelor agricole• Agricultura modernă are la bază câteva „revoluţii” care s-au manifestat în principal în secolul al XX – lea, cele mai

importante dintre acestea referindu-se la aspectele biologice, de mecanizare a lucrărilor, de combatere a bolilor şi dăunătorilor, de perfecţionare a tehnologiilor de lucru etc., ale acesteia. Rezultatele superioare se obţin numai în contextul acţiunii simultane a aspectelor specificate, fapt care a permis creşterea spectaculoasă a recoltelor, înlăturarea în mare măsură a spectrului foametei pentru cei peste 7 miliard de locuitori ai Terrei şi îmbunătăţirea considerabilă a condiţiilor de muncă şi trai a lucrătorilor din agricultură [41], [86].

• Orice referire la mecanizarea lucrărilor agricole trebuie să înceapă de la tractor, ca sursă energetică principală pentru cea mai mare parte a utilajelor agricole. Trebuie înţeles faptul că tractorul separat de celelalte maşini agricole sau mijloace de transport nu prezintă interes, importanţa sa manifestându-se în cadrul sistemelor tehnice de o extremă diversitate, în a căror componenţă este inclus. În ferma tradiţională tractorul a preluat cu mult succes obligaţiile unui mare număr de oameni şi animale, ceea ce a făcut ca la nivel mondial forţa de muncă ocupată în agricultură să se reducă permanent, iar producţiile agricole să crească necontenit [60], [61].

• Dacă la începuturile sale tractorul era folosit pentru tractarea unor maşini agricole simple, ulterior misiunile sale s-au înmulţit şi au devenit tot mai complexe, în strictă corelaţie cu creşterea complexităţii maşinilor agricole. În momentul de faţă tractoarele sunt echipamentele tehnice principale din componenţa sistemelor pentru pregătirea patului germinativ, semănat, întreţinerea culturilor şi fertilizat şi sunt folosite tot mai puţin la lucrările de recoltat, unde maşinile autopropulsate câştigă tot mai mult teren [73], [122].

• Un rol deosebit îl au tractoarele agricole la transporturile primare din ferme, aderenţa mai bună cu solul, capacitatea de trecere mai mare şi alte caracteristici constructive impunându-l atunci când mijloacele de transport clasice nu se pot utiliza. Se consideră că circa 70% din transporturile agricole interne din perioadele de toamnă-iarnă-primăvară se execută cu sisteme de tip tractorremorcă, în diferite variante, în timp ce pe perioada de vară ponderea utilizării tractoarelor la transportul agricol se reduce la circa 30% [40].

0. Stadiul actual i tendin eleș ț• Nu trebuie neglijată sub nicio formă importanţa tractoarelor agricole şi la alte lucrări specifice fermelor şi gospodăriilor

din localităţile rurale. Este vorba de lucrările de aprovizionare cu materii prime şi materiale, unele lucrări de îmbunătăţiri funciare, majoritatea activităţilor din zootehnie etc. Chiar şi multe lucrări de pregătire şi întreţinere a spaţiilor verzi din localităţile urbane folosesc cu succes tractoare agricole [49], [81].

• Faţă de tractoarele existente la începutul secolului al XX-lea, tractoarele moderne au putut să-şi extindă gama de aplicaţii datorită adaptării permanente şi rapide la noile evoluţii socio-economice generale şi ale agriculturii şi mediului rural, în special [101], [121].

• S-a avut în vedere dotarea acestora cu cele mai moderne mecanisme şi sisteme utilizate în alte domenii ale tehnicii (controlul automat al reglajelor/reparațiilor, diagnosticarea unor situaţii neconforme etc. ),

• prin care indicatorii de bază ai tractoarelor să se poată situa în permanenţă la valorile optime [55]. • În acelaşi timp aspectele ergonomiei muncii tractoristului au fost în centrul preocupărilor proiectanţilor şi fabricanţilor

de tractoare, ceea ce face ca în prezent cabinele cestora să fie climatizate, scaunele să asigure confortul necesar unei activităţi desfăşurată zilnic pe toată durata anului, eforturile fizice şi psihice necesare diferitelor comenzi să fie minime etc. [80]. Trebuie remarcat şi faptul că preţurile tractoarelor moderne sunt foarte ridicate, ceea ce permite accesul la astfel de echipamente doar pentru o parte redusă a fermierilor din România, cei mai săraci dintre aceştia folosind încă tractoare uzate fizic şi moral, mai puţin economice şi fără pretenţii referitoare la confortul operatorului în timpul lucrului [1], [56].

• Un câştig de cea mai mare importanţă datorat tractoarelor se referă la posibilitatea încadrării tot mai precise a lucrărilor agricole în perioadele calendaristice optime, care uneori se reduc la numai câteva zile. Faptul că un singur tractorist poate asigura într-o campanie agricolă pregătirea patului germinativ pe suprafeţe care tind către 1000 hectare, semănarea acestora în câteva zile, fertilizarea şi combaterea dăunătorilor la momentele necesare etc. era de neconceput cu 50. . . 60 de ani în urmă [99], [105].

• Prin câştigul în domeniul productivităţii muncii şi calităţii lucrărilor agricole se anulează creşterea cheltuielilor acestora provocate de ponderea însemnată a amortismentului tractoarelor în totalul cheltuielilor aferente unei culturi agricole [116], [155], [159].

0. Stadiul actual i tendin eleș ț0. 1. Istoricul dezvoltării tractoarelor agricole• Înainte de a ajunge la perfecţionarea tehnică actuală, tractorul a parcurs un drum de dezvoltare lung şi complex, fiind

rezultatul unui întreg proces evolutiv al tehnicii. Momentul apariţiei tractorului este strâns legat de descoperirea şi perfecţionarea maşinii cu abur şi a motoarelor cu ardere internă. Primele tractoare pe roţi cu motor cu abur au apărut în Anglia şi Franţa, în deceniul al patrulea, al secolului al XIX-lea şi au fost folosite în armată şi transporturi [84].

• Momentul apariţiei tractorului este strâns legat de descoperirea şi perfecţionarea maşinii cu abur şi a motoarelor cu ardere internă.

• Primele tractoare pe roţi cu motor cu abur (fig. 1. 1) au apărut în Anglia şi Franţa, în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea şi au fost folosite în armată şi transporturi. La jumătatea acestui secol au început să se folosească în agricultură, mai întâi pentru antrenarea batozelor şi apoi, au trecut la înlocuirea tracţiunii cu animale a uneltelor de pregătire a solului, de semănat, de recoltat etc.

0. Stadiul actual i tendin eleș ț• Către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au început să se construiască tractoare cu motoare cu

combustie internă (de exemplu firma lui Hart Parr, în S.U.A., tractorul lui Mamin în Rusia). Astfel, în primăvara anului 1908 fermierii din S.U.A. posedau circa 300 tractoare agricole, în 1909 circa 600, iar în 1910 se utilizau peste 2000 de tractoare.

• Primele tipuri de tractoare erau foarte grele (cele cu motor cu abur aveau o greutate specifică de 3260. . . 4350 N/kW, iar cele cu motoare cu ardere internă 2180. . . 3260 N/kW). Diametrul roţilor motoare era adesea peste 2, 5 m. Se foloseau transmisii deschise (la început cu un singur raport de transmitere, apoi cu două), iar răcirea motorului se făcea cu turn de răcire (fig. 1. 2).

• Primul război mondial a avut un efect foarte pronunţat asupra dezvoltării şi utilizării tractoarelor agricole. Pe de o parte, se manifesta o criză serioasă de forţă de muncă, iar pe de altă parte se impunea o creştere considerabilă a producţiei agricole. Ca urmare, un număr foarte mare de fabricanţi au produs între 200. . . 300 de tipuri de tractoare (tractorul cel mai important avea puterea medie de 7...11 kW la bara de tracţiune şi de 15. . . 22 kW la roata de curea).

• Construcţia de tractoare, ca ramură a industriei există din anul 1917, când uzinele Ford din S. U. A. au început producţia de masă a acestora. În anul 1920, în S. U. A. se foloseau peste 25000 tractoare, iar cinci ani mai târziu peste 500000. S-au introdus transmisiile de tip închis şi multe alte perfecţionări tehnice.

• În jurul anului 1930 începe utilizarea roţilor cu pneuri la tractoare, devenind astfel posibilă folosirea lui la un număr mai mare de lucrări agricole, precum şi la transport. În 1932 pneurile se utilizau, de exemplu, la tractorul U 1929 al firmei Allis Chalmers. Ideea folosirii pneurilor la tractoare a avut un deosebit răsunet. Astfel, în 1935 14% din producţia mondială de tractoare era echipată cu asemenea roţi. În 1940 acestea reprezentau 85%, iar din 1950 s-au fabricat numai tractoare pe roţi cu pneuri.

• Deceniul al patrulea al secolului al XX-lea se caracterizează printr-o perfecţionare continuă a construcţiei tractoarelor, a tuturor ansamblurilor, mecanismelor şi echipamentelor de lucru (roata de curea, priza de putere, ridicătorul hidraulic etc. ).

• Apariţia ridicătorului hidraulic (în jurul anului 1935) şi extinderea utilizării maşinilor şi uneltelor purtate au influenţat într-o măsură considerabilă construcţia tractorului modern. În prezent, tractorul este considerată a fi o maşină universală, având multiple întrebuinţări.

• În anul 1938, agricultura României dispunea doar de 4039 de tractoare fizice de diferite mărci şi tipuri. Producţia tractoarelor a început la Braşov, în fosta uzină de avioane IAR, înfiinţată în anul 1925, unde s-au realizat până în anul 1945, 19 tipuri de avioane, dintre care şase de concepţie proprie.

• Uzina, fiind reconstituită şi utilată ulterior, a realizat în anul 1946 primul tractor românesc IAR-22. Era un tractor pe roţi metalice cu pinteni sau (opţional) cu pneuri, echipat cu motor diesel în patru timpi, cu patru cilindri, cu puterea de 27, 9 kW (38 CP), la turaţia de 1100 rot/min (fig. 1. 3).

0. Stadiul actual i tendin eleș ț

• În anul 1947, primul an de fabricaţie în serie a tractoarelor în România, producţia a fost de 280 tractoare. Această remarcabilă realizare a fost urmată la intervale scurte de noi tipuri de tractoare. Ca urmare a creşterii producţiei, s-a impus necesitatea profilării şi specializării în construcţia de tractoare şi a altor întreprinderi, ca de exemplu, a acelora de la Craiova, Miercurea Ciuc, Codlea şi Timişoara, care realizau diferite tipuri de tractoare în cooperare cu uzina Tractorul Braşov [87].

• Creşterea continuă a parcului de tractoare s-a făcut simultan cu îmbunătăţirea performanţelor şi calităţii acestora, ducând la rezolvarea problemelor de bază ale mecanizării complexe a producţiei agricole. În al patrulea deceniu al secolului al XX-lea tractorul se caracterizează printr-o perfecţionare continuă a tuturor ansamblurilor, mecanismelor şi echipamentelor de lucru (roata de curea, priza de putere, ridicătorul hidraulic etc. ).

• În anul 1951 a început fabricaţia în serie a tractorului pe şenile KD-35 cu destinaţie generală, care realiza cinci viteze pentru mersul înainte cuprinse între 3, 81. . . 9, 11 km/h şi era echipat cu un motor Diesel în patru timpi cu puterea de 27 kW (37 CP), la 1400 rot/min. În anul 1955 a început fabricaţia tractorului Universal-2 (U-2) pe roţi, echipat cu acelaşi motor D-35 al tractoarelor KD-35 (fig. 1. 4), care realiza cinci viteze de mers înainte, cuprinse între 4, 56. . . 12, 95 km/h, având un domeniu de utilizare mai larg.

0. Stadiul actual i tendin eleș ț• Ulterior, s-a trecut la fabricarea tractoarelor U-26, U-27, U-29, U-450, cu priză de putere semi-independentă şi instalaţie

hidraulică pentru acţionarea diferitelor maşini agricole purtate şi remorcate. Aceste tractoare realizau 10 viteze de mers înainte, cuprinse în intervalul 2, 83. . . 22, 40 km/h şi erau echipate cu motor Diesel de 33 kW (45 CP) la turaţia de 1500 rot/min [90].

• Un pas important în dezvoltarea industriei româneşti de tractoare l-a constituit trecerea în anul 1963 la fabricarea în serie a tractoarelor pe roţi U-650, cu varianta U-651 (cu patru roţi motoare), destinate executării majorităţii lucrărilor agricole, inclusiv lucrările de întreţinere a culturilor prăşitoare, precum şi lucrările de transport.

• Aceste tractoare au fost echipate cu motor Diesel (D-103) cu injecţie directă şi pornire electrică, cu puterea de 47, 5 kW (65CP), la turaţia de 1800 rot/min, dezvoltând 10 viteze de mers înainte, cuprinse între 2, 58. . . 26, 94 km/h şi două viteze de mers înapoi. Au fost produse în variante modernizate U-650M (fig. 1. 5), U-651M, U-650 super şi U-650 DT super, cu motor Diesel D-110.

• În perioada 1963. . . 1968 s-a început fabricaţia altor tipuri de tractoare cum ar fi: S-1300-tractor pe şenile cu puterea de 95 kW (130 CP, anul 1963); S-650-tractor pe şenile echipat cu motor D-104 (anul 1965). În anul 1969 a început construcţia tractoarelor pe roţi şi şenile din familia U-445 (fig. 1. 6), cu motor de 33 kW (45 CP) în variantele Universal (U-445, U- 445 DT, U-445 DTE, U-445 SD, U-445 DTSD, S-445), legumicol (U-445 L), viticol (U-445 V, SV-445, U-445 HCV), pomicol (U-445 HCP), pentru lucrări în pante (SM-4 4 5) şi pentru lucrări multiple (U-445 TIH), cu performanţe la nivelul tehnicii mondiale [96], [102].

0. Stadiul actual i tendin eleș ț• În anul 1970 a început fabricația tractorului S -1500, echipat cu motor Diesel supraalimentat, cu puterea de 110 kW (150 CP), ulterior

construindu-se tractoarele S-1800IF şi S-1800 LS pentru lucrări în construcţii şi industriale, echipate cu motoare de 132 kW ( 180• CP). • Ulterior, au fost realizate noi tipuri de tractoare agricole cu performanţe îmb u n ăt ăţ i t e (U-350, U-500 cu diverse variante, U-530 cu

variante, U-550 cu 6 variante, A-1800 A)(f ig. 1. 7), p r e cum ş i n o i t i p u r i d e t r act o a r e i n d u s t r i al e cu t r a n smi s i i hidrostatice şi ramă articulată (A-1801 IF, A-1801 L, A-3602 IF).

• Fabricarea unora dintre tipurile de tractoare precizate a fost transferată către alte unităţi economice din ţară. După anul 1990 producţia de tractoare româneşti a scăzut continuu, tot mai mulţi fermieri procurându-şi tractoare noi sau second-hand din import. În momentul de faţă se poate aprecia că industria românească producătoare de tractoare a fost practic desfiinţată, puţinele tractoare care se mai realizează la MAT- Craiova având o pondere nesemnificativă în totalul vânzărilor anuale de tractoare.

0. Stadiul actual i tendin eleș ț0. 2. Stadiul actual în domeniul construcţiei şi indicatorii tehnico-economici ai utilajelor și tractoarelor• Folosirea pe scară tot mai largă a tractoarelor și utilajelor în agricultură a determinat apariţia unei mari diversităţi de

tipuri de astfel de utilaje. • Tractorul/utilajul se compune din mai multe ansambluri şi mecanisme care pot fi împărţite în următoarele grupe:

• - transmisia;• - motorul (sursa de energie);• - sistemul de rulare (de propulsie);• - utilajul de lucru şi auxiliar.

• Transmisiile mecanice în trepte au obţinut cea mai largă răspândire în construcţia de tractoare, având următoarele avantaje: construcţie simplă şi tehnologică, greutate specifică mică, randament mare, fiabilitate ridicată, întreţinere şi reparaţie uşoară.

• Principalele ansambluri ale unei transmisii mecanice în trepte sunt: ambreiajul principal, cutia de viteze, transmisia centrală, diferenţialul (la tractoarele pe roţi) sau mecanismul de direcţie (la tractoarele pe şenile) şi transmisia finală[6].

• Schema transmisiei depinde de tipul tractorului (pe roţi 4 x 2, 4 x 4, pe şenile), numărul treptelor de viteze şi plasarea arborilor în cutia de viteze (longitudinal sau transversal), plasarea transmisiei finale (lângă diferenţial sau lângă roţile motoare), tipul prizei de putere şi de modul de acţionare al altor organe de lucru [30], [33].

• Numărul de trepte al transmisiilor mecanice a crescut necontenit, atingând la unele tractoare 16. . . 20 trepte, iar în câteva cazuri, chiar 36. Prin aceasta, transmisia mecanică în trepte se apropie de cea progresivă [93].

• Motorul – este sursa de energie a tractorului; la tractoarele moderne se folosesc aproape exclusiv, motoarele cu combustie internă (fig. 1. 19).

Fig. 1. 8. Motorul utilajului agricol

0. Stadiul actual i tendin eleș ț• Ambreiajul principal serveşte pentru cuplarea şi decuplarea motorului de transmisie, în vederea opririi şi pornirii tractorului, precum şi la

schimbarea treptelor de viteze. Este intercalat între motor si cutia de viteze, în scopul compensării principalelor dezavantaje ale motorului cu ardere internă (imposibilitatea pornirii în sarcină şi existenţa unei zone de funcţionare).

• Ambreiajele se clasifică după mai multe criterii:• după principiul de funcţionare: ambreiaje mecanice (cu fricţiune) (fig. 1. 20), hidrodinamice (fig. 1. 21), combinate şi electromagnetice;• după tipul mecanismului de acţionare: cu acţionare mecanică, hidraulică, pneumatică şi electrică;• după posibilităţile de utilizare: ambreiaje simple şi ambreiaje duble.

Fig. 1. 9. Tipuri de ambreiaje mecanice si hidraulice și cutii de viteze• Cutia de viteze serveşte pentru

modificarea vitezelor de deplasare a tractorului, ceea ce atrage după sine şi modificarea forţelor de tracţiune. Ea permite deplasarea înapoi şi staţionarea îndelungată a tractorului cu motorul în funcţiune. Are rolul să permită deplasarea tractorului cu o gamă variată de viteze, la o aceeaşi turaţie a arborelui motor, obţinerea unui cuplu mărit de pornire, schimbarea sensului de mers şi oprirea tractorului cu motorul pornit [85].

0. Stadiul actual i tendin eleș ț

Fig. 1. 10. Tipuri de transmisii pentru automobile, tractoare și utilaje

Cutia de viteze (fig. 1. 10) are rolul de obține variații a vitezei de deplasare atât la mersul înainte cât şi la mersul înapoi.

a.

b.

c.

0. Stadiul actual i tendin eleș ț

Fig. 1. 11. Diferentialul pentru automobile, tractoare și utilaje

Diferenţialul asigură rotirea cu turaţii diferite a roţilor motoare ale tractorului agricol pe roţi, lucru necesar la deplasarea acestuia în viraj. La tractoarele pe şenile, în locul diferenţialului se montează mecanismul de direcţie, cu ajutorul căruia se realizează virajul. Acest mecanism se compune din două ambreiaje de direcţie. Diferenţialul este mecanismul ce permite ca roţile motoare ale aceleiaşi punţi să se rotească cu unghiuri diferite, dând astfel posibilitatea ca la deplasarea tractorului/utilajului agricol în viraje să parcurgă spaţii de lungimi diferite.

0. Stadiul actual i tendin eleș ț

Fig. 1. 12. Tipuri de sisteme de rulare pentru automobile, tractoare și utilaje

Sistemul de rulare transformă mişcarea de rotaţie a roţilor motoare în mişcare de translaţie a tractorului agricol şi cu ajutorul lui se sprijină pe sol. La tractoarele cu două roţi motoare, sistemul de rulare se compune din roţile de direcţie faţă şi roţile motoare din spate. La tractoarele pe şenilesistemul de rulare se compune din două mecanisme ale şenilelor, plasate de o parte şi de alta a tractorului.

0. Stadiul actual i tendin eleș țUtilajele de lucru auxiliare servesc la multiplicarea prestaţiilor tractoarelor agricole moderne. Din utilajele de lucru şi

auxiliare al tractorului fac parte: priza de putere; roata de curea; ridicătorul hidraulic; dispozitivul de remorcare. Tractoarele agricole moderne trebuie să îndeplinească o mulţime de cerinţe, cele mai importante dintre acestea

referindu-se la: să corespundă complet setului de maşini şi unelte cu care formează sisteme pentru executarea lucrărilor agricole,

cu respectarea condiţiilor agrotehnice; să aibă o universalitate suficientă, care să-i permită să formeze sisteme de lucru cu un număr cât mai mare de

maşini şi unelte de exploatare; să posede calităţi de tracţiune ridicate şi să poată fi exploatat în condiţii de securitate; să poată fi folosit în diferite zone pedo-climatice şi de relief; să asigure agregatelor agricole o capacitate de lucru şi economicitate ridicată; să existe posibilitatea de deservire a agregatelor de către o singură persoană; să fie asigurate condiţii optime de muncă pentru operator; să aibă o fiabilitate şi durabilitate înaltă, cu cheltuieli minime aferente mentenanţei pe toată durata de utilizare; să fie folosită la maximum tipizarea şi unificarea ansamblurilor diferitelor tipuri de tractoare agricole [11], [18],

[158]. Calităţile tractoarelor agricole pot fi clasificate în trei grupe principale: agrotehnice, tehnico-economice şi cu caracter

tehnic general. ●Calităţile agrotehnice caracterizează cu prioritate gradul de adaptare a tractorului agricol la cerinţele producţiei

agricole. Celelalte calităţi ale tractorului agricol, care nu influenţează direct indicatorii agrotehnici, capacitatea de producţie şi economicitatea, intră în categoria calităţilor cu caracter tehnic general.

●Capacitatea de lucru a tractorului agricol în agregat cu o maşină sau unealtă agricolă reprezintă suprafaţa sau volumul producţiei care poate fi prelucrată de tractor în unitatea de timp, cu respectarea indicatorilor de calitate impuşi.

●Economicitatea tractorului agricol caracterizează cheltuielile ocazionate de folosirea lui în cadrul unui anumit agregat, raportate la unitatea de suprafaţă prelucrată sau la unitatea de producţie realizată [51].

Indicatorii care au un caracter tehnic general, caracterizează condiţiile de igienă şi tehnică a securităţii muncii ale personalului de deservire. Ei au o influenţă indirectă asupra calităţii lucrărilor şi asupra capacităţii de lucru şi economicităţii tractorului. Este necesar să se menţioneze că, între grupele calităţilor de exploatare, nu există întotdeauna delimitări precise. De exemplu, ecartamentul influenţează calitatea lucrărilor agricole, fiind deci un indice tehnic, însă, totodată, influenţează şi stabilitatea tractorului agricol, care este un indicator care are un caracter tehnic general [59], [94].