TrepteRevista studențiloR institutului

teologic adventist

InstItutul teologIc AdventIst aprilie 2012, 4 lei

pag. 19

Seris venit usus ab annispag. 6

V I I TORPrivind sprePrivind sprePrivind spre

pag. 4A ști sau a nu știpag. 29

Educațiaadventistă în

România

Educațiaadventistă în

România

Educațiaadventistă în

România

Educațiaadventistă în

România

Trepte aprilie 2012

2

Sumar

nr. 5/2012ediţie nouă

ISSN: 2068 - 2182

Redactor-șef:Costel GogoneațăRedactori:Cosmin Cocea; Levis Daniel NistorConsultant:Emanuel Adin SălăgeanCorectură:Lavinia GoranGrafică:Mircea Daniel ConstantinAdresa redacției:Institutul Teologic Adventiststr. Decebal, nr. 11-13, Cernica,jud. Ilfov, 077035trepte@institutadventist.ro

trepte.institutadventist.ro

PREZENT

4

12

22

3. I.T.A.- ește și tu!Costel GoGoneaţă

4. PRIVIND SPRE VIITORCOSMIN COCEA

6. seRis Venit usus aB annisCătălin BăRBulesCu

8. să GRăiM BineRoMina RotaRu

9. eu și eDuCaȚia MeaBeatRiCe DuMitRu

10. un DRuM CuRatBenJaMin stan

12. CEA MAI MARE și Mai uRGentă neVoie

oViDiu Minuș DasCălu

14. ÎnVăȚătuRă Peste ÎnVăȚătuRăCosMin neaCșu

16. știai Că ...seBastian GHenGHea

19. eDuCaȚia aDVentinstă În RoMÂniaGHeoRGHe MoDoRan

20. ColaJ De iMaGiniReDaCȚia tREPtE

22. PRoieCtele stuDenȚiloR institutului teoloGiC aDVentist

LEVIS DANIEL NISTOR

28. Mai MulȚi oaMeni, un sinGuR DuMneZeu

Manuela Vasile

29. a ști sau a nu știFloRin lăiu

33. CReaȚie PoetiCă – DRUM DE ȚARĂionuȚ PoP – CoMan

34. inteRViu Cu FlaVia C. iosuBCosMin CoCea și LEVIS DANIEL NISTOR

28

29

9

3

Trepte aprilie 2012

Indiferent dacă vrei să recunoști sau nu, ți-a trecut cel puțin o dată prin minte următoarea întrebare: „Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș mai face aceleași alegeri?” Aceasta reprezintă, cu siguranță, o introspecție delicată, căreia poate nu i-ai acordat

o importanță prea mare, însă, atunci când ea vine ca urmare a unor deziluzii sau visuri neîndeplinite, începi să realizezi cât de actuală și de provocatoare este. Nu doresc să mă împiedic de neîmpliniri, ci îți „arunc mănușa” pentru a încerca să abordăm acest subiect prin oglinda propriului destin intelectual, profesional și chiar vocațional.

Cu siguranță, pentru cei mai mulți dintre noi alegerea școlii pe care să o urmăm a reprezentat, și poate încă reprezintă, testul maturității cu privire la opțiunea de liber-ar-bitru cu care am fost creați. Pentru unii, acesta a început încă de când au ales liceul pe care să îl urmeze și profilul pe care să se specializeze, pentru alții, acest mare pas îl constituie atenta selecție a universității și implicit a facultății care să îi ofere o licență cu adevărat valoroasă. Însă cine sau ce ne determină să apreciem dacă am reușit sau vom izbuti să facem alegerea cu adevărat câștigătoare?

Pentru început, conștientizează faptul că în spatele unei alegeri bine făcute stau multe ore de relație deschisă cu Dumnezeu.1 Aceasta nu face altceva decât să fie temelia bine ancorată a unui ucenic autentic, care dorește cu adevărat să Îl urmeze pe Învățătorul lui. A fi un om umil, sincer și devotat este cheia unei veritabile opțiuni. Ca urmare, nu ezita –Afirmă credința!

În al doilea rând, fii un ascultător devotat al Cuvântului divin, regăsește-te printre cei mai „însetați” auditori ai Domnului Isus, dar, mai mult decât atât, fii printre cei binecuvântați care aplică tot ceea ce au „absorbit” cu nesaț, transformându-te, astfel, într-un caracter valoros. Devino un împlinitor al sfatului Divin transmis prin Mântuitorul de a-i ajuta și pe ceilalți să înțeleagă, să aprecieze și să beneficieze de Vestea Bună a mântuirii.2 Așadar, nu neglija – Transmite valori!

Și, nu în ultimul rând, fii dispus, deschis și dornic după înțelepciune. Rugăciunea ta să fie tot timpul asemenea celei a împăratului Solomon: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută”3 și, cu siguranță, asemenea Eclesiastului, vei avea parte de o inteligență sclipitoare, apreciată atât de Tatăl ceresc, cât și de cei mai bine văzuți dintre fiii oamenilor.4 Investește în cel mai de preț dar primit din partea Dumnezeirii – rațiunea - și, cu certitudine, vei fi un om după inima Lui. Deci, nu uita – Instruiește mintea!

Poate că răspunsul nu este complet, dar adevărata provocare abia acum începe: complează-l. Dar nu ezita, nu neglija și nu uita să I.T.A.-ești – Instruiește mintea! Transmite valori! Afirmă credința!

1. Vezi 1 Tesaloniceni 5:17.2. Vezi Matei 28:19.3. 1 Împărați 3:9.4. Vezi 1 Împărați 4:29-34.

I.T.A.-ește și tu!Costel Gogoneață

Teologie Pastorală, anul IV

Ed

itorial

Trepte aprilie 2012

44

V-ați gândit vreodată care ar putea fi elementul important din viața cuiva? Un element

care contează în buna dezvoltare a ca-racterului? Sunt sigur că ați putut obser-va în societatea noastră că sunt destul de multe persoane care pot fi etichetate drept needucate. De ce? Nu cred că ar tre-bui să faceți altceva decât să ieșiți în oraș, să mergeți printr-un parc, să așteptați la rând într-un magazin sau să mergeți cu mijloacele de transport în comun. Acestea sunt cadrele perfecte unde poate apărea cu ușurință acest gen de persoană care, spunem noi, se numește „needucat”. Ceea ce face ca situația să capete o gravitate și mai mare este faptul că majoritatea celor vizați sunt tineri. Nu știu cât de alarman-tă vi se pare situația. Persoanele în vârstă susțin faptul că tinerii din ziua de azi nu mai beneficiază de o educație aleasă. Poa-te că au dreptate, nu?

Educația este un aspect important din viața omului. Știm prea bine că cel puțin familia și mediul școlar contribuie la educarea copilului sau a tânărului. În lumea în care trăim, o lume a tehnologiei, avem nevoie să punem accent pe educație. Unul dintre cei mai mari lideri în război și un fost om politic britanic, Winston Churchill, spunea că „imperiile viitoare

sunt imperiile minții”. Ca să ai un „imperiu al minții” trebuie să ai dezvoltate însușiri morale, intelectuale și fizice, adică să pui accent pe educație.

Nu cred că sunt singurul care observ că tinerii printre care noi trăim nu mai au un mare interes pentru învățătură și educație. Cititul, studiul, scrisul sunt ele-mente pe cale de dispariție. Însă filme-le, distracția, internetul ocupă detașat

primele locuri în clasamentul vieții unui tânăr. Viitorul societății de-

pinde de educația dată co-piilor și tinerilor. Mulți

tineri apar la știri

PREZENT

V I I TORCosmin Cocea

Teologie Pastorală, anul III

VIITORPrivind sprePrivind sprePrivind spre

5

Trepte aprilie 2012

pentru furt, trafic de dro-

guri, violență. Dacă această educație aleasă,

pe care noi o dorim, ar putea să se întindă mai mult asupra lucrurilor

care influențează greșit tinerii, oare lu-crurile ar sta altfel? Cât de mult investim în educație? Dar cât de mult ne bazăm pe educația creștină? Ce am putea spune des-pre aceasta?

O influență sănătoasă se exercită asupra copiilor sau a tinerilor dintr-un mediu școlar creștin datorită educației creștine pe care se pune mare accent. Statisticile arată faptul că foarte puțini dintre cei care studiază în școli creștine ajung să fie implicați în afaceri ilegale, să fie dependenți de tutun sau de alcool ori să dețină arme. În Statele Unite, numai 12% dintre tinerii care se fac vinovați de diferite infracțiuni au studiat în școli sau univesități creștine. Unele școli sau universități de stat L-au exclus pe Dumnezeu din sistemul de învățământ. Benjamin Rush, unul dintre cei care au semnat aprobarea Constituţiei Statelor Unite, spunea: „Dacă vom permite îndepărtarea Bibliei din şcoli, vom constata o explozie a rebeliunii şi a crimei.”

Cred că nu ne dăm seama cât de importantă este Sfânta Scriptură în ca-drul educației unei persoane. Într-un me-diu creștin, noi suntem orientați să privim spre ceea ce dorește Dumnezeu din par-tea noastră. Viața Domnului Isus trebu-ie să fie un exemplu în educarea morală,

spirituală și intelectuală a fiecărui tânăr. Avem nevoie să înțelegem că trăim tim-puri în care lumea își urmărește propriul scop, fără să mai pună accent și pe partea educațională. Când alegi să înveți într-un mediu creștin, Îl alegi pe Dumnezeu. Și ce poate fi mai important decât să mergi pe acest drum care te duce la El? Unul dintre cei mai înțelepți oameni, împăratul Solo-mon, spunea următoarele cuvinte: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”(Proverbele 22:6). Dacă cel mai înțelept om a spus cuvintele acestea, înseamnă că ar trebui să ne dea de gândit.

Cea mai bună investiție și cea mai bună alegere pe care o poate face cineva este un mediu educațional creștin. Și aceasta nu doar pentru viața pământească, ci și pentru viața veșnică pe care Dumnezeu a promis-o celor care Îl iubesc și-L urmează necondiționat.

PREZENT

unde?

când?

de ce?cine sunt?

Cine ?

www.spretinta.ro

Te așteptăm să te alături și să susții proiectul de tineret SpreȚintă ...

Împreună vom urma drumul care ne duce ACASĂ!

Noi țintim spre cer ... Tu unde țintești?

spre care să te îndrepți?Dar o țintă

care sunt?Ai priorități în viață?

VIITOR

Trepte aprilie 2012

6

Seris venit usus ab annis

Şi uite-aşa a venit şi ultima zi ... de şcoală. Tocmai ai intrat în pose-sia preţioasei hârtii pentru care

ţi-ai lăsat rudele, ai „uitat” de părinţi, ai înghiţit scorțoşenia profesorilor, regulile „absurde” ale căminului. E ziua la care ai visat, pe care ai aşteptat-o, ziua „eliberă-rii” tale. Acum, pentru că ești o persoană titrată (dar nu tradusă), îţi imaginezi că eşti un mic geniu care va revoluționa do-meniul în care te-ai pregătit.

În sfârşit, eşti liber de orice constrân-gere şi, pentru că ai acumulat atâta grea-că, ebraică, dogmatică, sistematică, omile-tică şi multe altele ..., pare că în următorul secol ai atâtea de dat, încât e suficient să citeşti cel mult cuprinsul oricărei cărţi ca să fii convins că i-ai şi descifrat conţinu-tul ... (mă gândesc de ce scriu în aceste con-diţii, mizez însă ca măcar cei din anii mici să citească!).

Să revin. Te gândeşti că totul îţi va ieşi cu uşurinţă şi fără prea mult efort (doar viaţa ne-a fost dată pentru a ne bucura, nu pentru a o irosi în jurul literelor!). Pentru că şi eu am trecut pe aco-lo şi sunt multe şanse ca şi tu să gândeşti aşa (deşi ca şi Hazael poate spui – nu sunt eu acesta), dă-mi voie să îţi spun ce am descoperit oda-tă cu trecerea tim-pului:

Oamenii cu care vei conversa în mod obișnuit nu vorbesc nici greacă, nici ebrai-că, nici latină, nici vreo altă limbă moar-tă sau vie şi, deşi le vei vorbi în dulcele grai românesc, ceea ce spui s-ar putea să pară ... din chineză. Vei constata repede că greaca, ebraica & comp. sunt folosi-toare doar în faţa biroului tău de studiu. Te va cuprinde (poate) disperarea când vei constata că trebuie să vorbeşti într-o limbă „întotdeauna dreasă cu har, dreasă cu sare, ca să ridici pe cei căzuţi”. Şi ... ştii ceva? Această materie nu există în curri-culumul Institutului ...

Lumea e plină de reguli, iar majorita-tea gândeşte că regulile sunt făcute pen-tru a fi încălcate. Te va apuca disperarea când (sincer) te vei strădui să pui totul sub norme, să arăţi că totul trebuie să ră-mână neatins, compromisul fiind duşma-nul de moarte al normelor ... Vei agoniza văzând că, deşi în esenţă toţi suntem de acord cu doctrina, fiecare are particulari-tăţile născute din experienţa personală, din capacităţile lui de înţelegere şi expri-mare. Şi atunci ai nevoie să înveţi lecţii (pe care nu ţi le-a creditat nimeni pe diploma ta) despre „slova care ucide şi Duhul care dă viaţă”.

După cea mai sistematică prezentare pentru care ai muncit zile de-a rândul, ai

asudat pentru a găsi argumentele şi contraargumentele,

căreia i-ai schim-bat aranjarea de

mai multe ori pentru a o face

Pastor Cătălin BărbulescuConferința Muntenia

7

Trepte aprilie 2012

cât mai accesibilă ..., vor veni oameni să te întrebe ce ai vrut să spui. Şi ce vei face atunci? Cel mai uşor va fi să dai vina pe nepriceperea, pe amatorismul lor. În rea-litate însă ai ocazia să înveţi o altă materie în dreptul căreia nimeni nu te-a chestionat în şcoală – „iudeii cer minuni, grecii caută înţelepciune, dar slăbiciunea lui Dum-nezeu este mai tare” decât orice argument omenesc.

Cea mai bună omi-letică nu este cea pre-dată pe băncile şcolii de către profesori (deşi ştiu că sunt profesori buni la omiletică). Vei descoperi că predica pe care o pregăteşti după toate regulile (introducere, cuprins, încheiere) cu elemente de legătură, prezentată după regulile oratoriei (accente, pauze semni-ficative, ton corespunzător) a mişcat mai degrabă scaunele decât oamenii. Şi te vei întreba atunci unde şi ce ai greşit, ce regu-lă ai încălcat şi ce ţi-a scăpat? Vrei să ştii? (Deja cred că te-ai prins.) Nici aceasta nu a fost în programul de studiu de la Institut – predica nu se întemeiază pe puterea oameni-lor, ci pe puterea lui Dumnezeu – şi nimeni nu îţi poate da din această putere pe băncile şcolii.

Vei învăţa rapid că şcoala, cu toate ri-gorile şi exigenţele ei, nu este o experien-ţă a trecutului, ci una a prezentului şi mai ales a viitorului. Diploma pe care o ai ar trebui să fie actul înrolării tale în Școala

lui Hristos care nu se va sfârşi niciodată, o şcoală pe care o vom continua zil-nic aici şi, apoi, o veşnicie dincolo.

Dacă te gândeşti că e cazul să arunci cărţile şi caietele, că a citi, a te dez-volta este o experienţă motivată de notele de la examen, atunci, dacă mai ai timp, schimbă şcoala. În

Școala lui Hristos indiferent de mulţimea diplomelor sau a

cursurilor frecventate/absolvite ... rămâ-nem ucenici care au nevoie să înveţe de la Maestru. Iar educaţia aceasta nu este mo-tivată de diplomă, recunoaştere sau grilă salarială, ci de dorinţa de a descoperi „fru-museţea Domnului”.

Ce faci? ... Te înscrii?

Trepte aprilie 2012

8

Nu știu cum v-ați simțit voi în vacanța de iarnă, dar eu am fost foarte fericită, deoarece am

avut lângă mine oameni care m-au făcut să renasc și să uit de griji ..., bineînțeles atât cât s-a putut. Dar haideți să trecem la oile noastre! V-am întrebat mai sus despre vacanță, deoarece am conving-erea că în perioada de iarnă ați folosit destul de des un „obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, care acoperă mâinile, protejându-le”. Probabil v-ați dat seama despre ce este vorba.

Foarte mulți spun că acest obiect este o mânușă, alții îi spun mănușă. Care variantă este cea corectă? Având în ve-dere că în limba română există unele cuvinte precum mâner, care este format prin adăugarea sufixului –ar, cu varianta -er, care este explicația în cazul cuvântu-lui mănușă? De ce nu se produce aceeași schimbare? Adică mână + -ușă = mânușă.

Dicționarul explicativ al limbii române, în dreptul cuvântului mânușă, notează: sin-gular, feminin, și oferă varianta mănușă. Însă, așa cum bine știm, pentru a cunoaște forma corectă trebuie să consultăm Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, cel care reglementează nor-ma actuală. Spre deosebire de explicația DEX-ului, DOOM-ul nu conține cuvân-tul mânușă, ci doar mănușă. Celor mai mulți oameni le este mai ușor să spună mânușă, tocmai datorită faptului că acesta

reprezintă un derivat de la sub-stantivul mână (plus sufixul –ușă;

așadar, mânușă). Cum s-a ajuns totuși de la mână la mănușă și nu mânușă?

În Cuvintele limbii române între corect și incorect, Mioara Avram sesizează proble-ma și notează următoarele: „O problemă particulară a acestui cuvânt privește rădăcina sa, în speță vocala din prima silabă: se pronunță și se scrie corect ă (deci nu mânușă, mânușa). Forma nearticulată de G.-D. sg. și de pl. este mănuși, pl. art. mănușile, G.-D. sg. art. mănușii.” Autoarea arată existența problemei, dar nu pro-pune și o explicație (explicarea greșelilor nu este unul dintre scopurile declarate ale lucrării).

În limba română este cunoscut fenom-enul alternanțelor, vocalice sau consonan-tice (fată – fete, scară – scări, brad – brazi etc.). În cazul cuvântului mănușă putem vorbi despre o asemenea alternanță î > ă, alternanță care nu este foarte frecventă. În limba română veche este întâlnit ter-menul vălcelușă, de exemplu, derivat de la vâlcea, termen în cazul căruia apare același tip de alternanță. Existența aces-tui derivat demonstrează totuși existența unui model în limba veche, model pe care să-l fi urmat și mănușa noastră.

Așadar, oricare ar fi explicația, un lu-cru rămâne cert: mâinile noastre sunt protejate de mănuși, nu de mânuși.

Să grăim bineRomina Rotaru

Limba și Literatura Română,Limba și Literatura Engleză, anul II

Să grăim bineSă grăim bine

9

Trepte aprilie 2012

Oare cȃnd începe această influență ex-ternă să ne modeleze mintea, com-portamentul, personalitatea? După

ce ne naştem sau poate chiar înainte? Dar oare când se termină? Ce contează cel mai mult în educația mea și ce rol am eu? Dar Dumnezeu?

Educația este un fenomen care ne însoțeşte în viață mai mult decȃt simțim şi conştienti-zăm. Poate îl şi definim într-un mod personal, care să reflecte propria părere despre acest concept. Definiții, cugetări teoretice şi filoso-fice se găsesc uşor în cărți, pe internet. Dar eu în ce poziție mă aflu față de educație?

Personal, nu cred că totul depinde numai de educație. Influența genetică are clar un rol semnificativ în viața noastră, dar nu unul de-cisiv, major. Educația este cea care modelează, așa cum olarul modelează lutul.

Dar cine este olarul? Ȋn primii ani de viață sunt părinții şi alți membri ai familiei, olari care ne însoțesc aproape pe tot parcursul vieții. Educatoarea, învățătoarea, profesorii sunt olari episodici de la grădiniță, şcoală, li-ceu, universitate. Influențe de mediu, cultu-rale, prietenii şi alte persoane, de asemenea, îşi pun amprente, ne marchează forma lutului. Toți aceşti olari ne modelează ori doar îşi lasă amprentele. Însă această modelare a lutului nu se termină niciodată.

Am citit într-o carte cu mesaj filosofic că pentru a fi filosof ai nevoie de o permanentă curiozitate, aceasta fiind condiția de bază. De asemenea, la începutul facultății, doi profesori ne-au explicat cȃt de importantă este curiozi-tatea în viața de student. Este important pen-tru noi să fim curioşi, să ne întrebăm, să desco-perim, să ne informăm, să cercetăm, căci omul este o ființă progresivă, chiar dacă societatea nu încurajează acest comportament.

Dar ce legătură are curiozitatea cu educa-ția? Cel mai concret exemplu este copilul în perioada „de ce-urilor” (3-5 ani), cȃnd înce-pe să pună întrebări precum: „Mami de ce nu zboară toate păsările?” sau „De ce băieții poar-tă pantaloni şi fetele fustițe?”. Întrebările au scopul nedeclarat de a descoperi lumea în care trăiește. Ca student, retrăieşti această perioa-dă a „de ce-urilor”.

Și totuşi, de ce este important să fim curioşi? Pentru că întrebările, curiozitățile sunt calea către cunoaştere şi pentru că în viață acestea ne modelează şi pun în valoare autoeducația. De la un anumit punct, începem să fim propriii olari, prin alegerile noastre, prin gȃndurile noastre, prin acceptările noastre, prin refuzuri, repetări, indulgențe, scuze, acțiuni și alte elemente care ne autoformează şi autodezvoltă. Autoeducația apare atȃt în plan personal, cȃt şi în plan profesional. Dar cel mai important este motivul pentru care suntem curioşi, scopul pe care vrem să îl atingem, deoarece orice pas, oricȃt de mic, orice mişcare îşi lasă amprenta, fie că vedem acum, fie că vom vedea în viitor.

Am învățat despre neuroplasticitate, care presupune capacitatea creierului de a-şi schimba structura şi de a se reorganiza în funcție de interacțiunea sa cu mediul. Este un termen foarte vast şi complex, dar presu-pune şi o „schimbare” în funcție de ceea ce gȃndim, de ceea ce simțim, de cum interpretăm evenimentele, în raport cu acțiunile noastre. Acest lucru m-a pus pe gȃnduri. Adică, tot ceea ce se petrece în mintea mea acum, mă modelează, îmi influențează comportamentul şi gȃndirea în viitor. Deci, trebuie să am grijă ce gȃndesc, cu ce îmi „alimentez” mintea, deoarece totul influențează dezvoltarea per-sonală.

Cu toții cunoaștem şi credem că Dumnezeu ştie ce este mai bine pentru noi. Și acestea nu sunt simple cuvinte, ci e clar că aşa stau lu-crurile. Cred cu adevărat acest fapt. Cred că eu și tu am fost creați cu un scop. Mai mult, cred că avem un rol cu adevărat important în această lume. Dar îmi indeplinesc eu partea la potențial maxim? Dumnezeu ne oferă tutu-ror oportunițăți cu privire la propriile alegeri – chiar și în privința educației – care să facă parte din planul Său cu noi. Alegem varianta Lui? Ȋl lăsăm pe Dumnezeu să fie Olarul care să modeleze lutul aparent fără valoare şi utilita-te?

Eu și educația meaEu și educația meaEu și educația meaEu și educația meaBeatrice Dumitru

Facultatea de Psihologie, Universitatea Babeș-Bolyai, anul I

Trepte aprilie 2012

10

Ce ai face dacă toate „piedicile” şi toate „zi-durile” din viaţa ta ar fi date la o parte? Cum ar fi dacă toţi cei care îţi „controlează” viaţa

ar fi departe de tine şi ai putea să faci ceea ce vrei? Cum te-ai purta dacă ai merge într-o ţară străină unde nu te cunoaşte nimeni?

În drumul fiecărui tânăr apare, la un moment dat, o răscruce de drumuri, unde va trebui să aleagă dacă în viitorul său se află şi împăcarea cu Dumnezeu. Nu ştiu cum a fost trecutul lui Daniel şi ce fel de tânăr era el în Ierusalim unde, fiind dintr-o familie de neam împărătesc, putea avea tot ce îi dorea inima. Ştiu doar atât, că drumul lung dintre Ierusalim şi Babilon a fost pentru el doar începutul unui alt drum care avea să îl ducă departe şi să aibă prieteni printre cei mai de sus. De fapt, Prieten „mai sus” nici că se putea.

Citeşte, te rog, capitolul 1 din cartea lui Daniel şi te provoc în următoarele zile să citeşti cartea întreagă, care, deşi este cunoscută în mare parte pentru puterea ei profetică, le oferă o mulţime de învăţături tinerilor ce sunt în căutare de răspunsuri.

Iată câteva idei care pot fi doar un început de meditaţie:

1. Dumnezeu la cârmă – Capitolul 1 din Daniel începe cu robia babiloniană, însă primele versete ale capitolu-lui impresionează prin faptul că Îl prezintă pe Dum-nezeu care îngăduie. Robia nu vine datorită faptului că babilonienii erau favoriţii Cerului, ci ca o mărturie împotriva păcatului. Biblia spune că Domnul i-a dat în mâna lui Nebucadneţar ... pentru că ei au nesocotit chemarea lui Dumnezeu de a se întoarce de la păcat, i-au îndepărtat pe cei care îi mustrau, au făcut totul ca Dumnezeu să se îndepărteze de ei şi El le-a ascultat cererea: S-a îndepărtat de ei, dar nu de la ei. Cuvântul Său îi căuta în continuare, cuvânt care are menirea de a ne întoarce spre El.

2. Dumnezeu pe drumul spre Babilon – Pentru ca mai târziu să apară patru oameni în cuptorul cu foc, înţeleg că, pe drumul robiei, împreună cu cei patru era şi Dumnezeu. Pe drumul acela, Dumnezeu li Se prezintă personal şi, chiar dacă toţi vedeau în drumul acela un semn clar că Dumnezeu a părăsit poporul, Daniel a înţeles că relaţia importantă nu era între Dumnezeu

Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. (Psalmii 119:9)

şi ţară, ci între Dum-nezeu şi individ.

Ce a învăţat? A învăţat că şi atunci când Dumne-

zeu părăseşte o naţiune, nu îl părăseşte pe individ. Pe

drum, Dumnezeu era cu Daniel. Pe drum, Daniel a înţeles că nu Dumnezeu Se desparte de noi, ci noi alegem să ne despărţim de El. Păcatul îl desparte pe om de Dumnezeu. Însă văd imaginea din Eden imediat după neascultare, atunci când omul se ascundea şi tremura în faţa prăpastiei tot mai mari, când lângă el apare Tatăl care Îşi vede fiul şi îl cheamă: „Unde eşti?” Şi atunci, şi astăzi, atât cu Adam şi cu Eva, cât şi cu tine, Dumnezeu este Cel care a făcut şi face primul pas pentru mântuire.

3. Dumnezeu printre tineri? – Aceasta poate că pare o întrebare pe care o pun cei care au uitat că odată erau şi ei tineri. Este, de fapt, şi o întrebare pe care şi-o pun fie deschis, fie în inima lor şi mulţi tineri, gândindu-se la relaţia lor cu Tatăl ceresc. E o întrebare pusă la răscruce de drumuri, când în faţă îţi stau doar două cărări, una largă şi una fără perspective ... imediate. Îţi pot spune ce au ales cei patru tineri când au ajuns la această răscruce. Ei au decis să rămână lângă Dum-nezeu, chiar dacă în faţa lor se afla libertatea de a face ce doreau. Acum, nu doar că nu îi vedea ni-meni, ci le era şi permis, ba chiar erau încurajaţi să facă anumite lucruri, dar ei au ales să-L creadă pe Dumnezeu. Şi El i-a răsplătit! Dar eu am scris destul despre ei. Ia hotărârea să se scrie şi despre tine! Decide pentru viaţă! Şi nu uita că, oriunde eşti, Tatăl tău e cu tine!

Un drum curatPastor Benjamin Stan,

Capelanul Institutului Teologic Adventist

11

Trepte aprilie 2012

11

creştină şi teologie pastorală la Universi-tatea Andrews. În 1999, a primit premiul de excelenţă în predare. Conferențiază la multe întâlniri ale bisericii, dar şi la întâl-niri teologice, ţinând seminare pe diferi-te teme: Duhul Sfânt, teologie spirituală, pregătire pastorală şi viaţă creştină. În prezent, lucrează la al doilea doctorat cu

tema: Duhul Sfânt în viaţa şi în scrierile lui Ellen Whi-te.

Cartea este împărţită în patru capitole mari, fiecare având mai multe secţiuni. Primele două dintre aces-tea, preponderent teoreti-ce, se ocupă de promisiu-nea şi de persoana Duhului Sfânt, iar ultimele două tratează probleme practi-ce: botezul cu Duhul Sfânt – o definiţie biblică, condi-ţii şi piedici în revărsarea Duhului Sfânt, puterea și revărsarea Duhului Sfânt în contextul evenimente-

lor finale. Atât prima, cât şi ultima par-te a cărţii sunt presărate cu experienţe ale lucrării Duhului în viaţa oamenilor. Aceste istorii adevărate oferă şi mai mult impact ideilor expuse de autor. La sfârşi-tul fiecărui capitol se găsesc întrebări de reflecție şi fixare a informaţiilor, pentru a facilita studiul acestei cărţi în grupe.

Cea mai mare și mai urgentă nevoie ...(recenzie)

Ovidiu Minuș Dascăluteologie Pastorală, anul iV

Cartea Adventism’s greatest need – The outpouring of the Holy Spirit (Cea mai mare nevoie a adven-

tismului - Revărsarea Duhului Sfânt) este scrisă de pastorul şi profesorul adventist Ron Clouzet și a fost lansată pe 18 aprilie 2011.1 Am ales această carte deoarece des-pre Duhul Sfânt și ploaia târzie se vorbește tot mai mult, atât în Biserica Adventistă, cât și în lumea creștină.

Îl cunosc pe autorul acestei cărți de aproxima-tiv trei ani prin interme-diul predicilor de pe inter-net. Subiectul lui preferat este lucrarea și revărsarea Duhului Sfânt. În profilul său de predicator și scri-itor, Ron Clouzet îmbină acurateţea unui cercetător cu inima caldă a unui duhovnic. După părerea mea, combinaţia perfectă pentru a putea expune un subiect ca lucrarea Duhului Sfânt.

De-a lungul vieţii, a lu-crat ca pastor în America de Nord, profesor şi decan la Universita-tea Southern, iar astăzi este directorul Institutului de Evanghelizare al Diviziu-nii America de Nord şi profesor de slujire 1. Pentru aceia dintre voi care doriți să citiți cartea trebuie să știți că nu este tradusă încă în limba română. Cei care doresc să o citească îmi pot scrie la adresa: ovidiudas@gmail.com.

Trepte aprilie 2012

12

Unul dintre punctele forte ale cărţii este o bună înţelegere a lucrării Duhului Sfânt în istoria Bisericii Adventiste, viziu-nea autorului este nouă și provocatoare. Dumnezeu a avut o misiune specială pen-tru mișcarea adventă după dezamăgirea din 1844. Duhul Sfânt a lucrat în interi-orul mișcării advente pentru ca prin ea să transmită ultima solie de avertizare; în același timp, Duhul Sfânt a lucrat și în celelalte confesiuni creștine, pregătind terenul pentru primirea soliei. În 1856, El-len White a trans-mis mesaje cu privire la nevoia de redeşteptare în Biserica Ad-ventistă şi de re-nunţare la spiri-tul laodiceean, însă biserica nu a îndeplinit lucrar-ea de pocăință la care era chemată. În timp ce lucra pentru redeșteptare în cadrul Bisericii Adventiste, Duhul Sfânt lucra și pentru pregătirea lumii creștine pentru primirea soliei și, dacă adventiștii au fost zăbavnici, în lumea creștină au apărut redeșteptări. În America, în anii 1857-1859, a avut loc o redeşteptare nemaiîntâlnită în rândul bisericilor prot-estante: a plecat de la 6 oameni care s-au hotărât să se roage în pauza de masă de la serviciu, s-a extins în tot oraşul New York, astfel încât fabricile ofereau o oră liberă la prânz pentru ca oamenii să poată să meargă la rugăciune. Această redeşteptare a fost resimţită în întreaga lume: Canada, Irlanda, Marea Britanie, China, Japonia, Scandinavia, Germania, Ucraina.

Lumea a fost pregătită prin această redeșteptare să primească solia adventă, însă biserica nu s-a pregătit ca să rosteas-că solia. Aceeași experiență a avut loc și după 1888, când biserica nu a primit pe deplin mesajul îndreptățirii prin credință care ar fi condus la redeșteptare și refor-

mă. Pe celălalt plan, Duhul Sfânt a pregă-tit o redeșteptare de proporții în lume, o redeșteptare care și-a avut originea în Irlanda, în anul 1904.

Descrierea de mai sus se găseşte în pri-mul capitol al cărţii, în care se prezintă promisiunea şi lucrarea Duhului Sfânt în biserica primară şi în Biserica Adventistă. Analiza lucrării Duhului Sfânt în istoria bisericii este un aspect care îndreptăţeşte titlul cărţii; revărsarea Duhului Sfânt este cea mai mare nevoie a adventismului, ne-

voie împlinită pentru un timp în biserică (după 1888, în urma lucrării lui Ellen Whi-te, a lui Jones şi Waggoner), dar, mai târ-ziu, s-a pierdut în istorie.

Al doilea capitol al cărţii se ocupă de personalitatea, divinitatea şi relaţia Du-hului Sfânt cu celelalte două Persoane ale Trinităţii. Autorul descrie în special relaţia dintre Duhul şi Isus; rolul Duhului Sfânt este de a-L înălţa pe Isus, de a pre-zenta lumii darul lui Dumnezeu în per-soana Fiului Său, pentru iertarea lumii (ispăşirea pedepsei), dar şi transformarea omenirii prin descoperirea vieţii curate a lui Isus. Astfel, revărsarea Duhului are de-a face cu descoperirea şi înălţarea îna-intea oamenilor a Mântuitorului. În acest fel, autorul menţionează că revărsarea Duhului Sfânt nu înseamnă neapărat ma-nifestare supranaturală, ci transformare a caracterului.

În următorul capitol se aduce în atenție preocuparea charismatică pen-tru Duhul Sfânt. Bisericile charismatice

„Dorința mea este ca oamenii să citească Adventism’s Greatest Need împreună în grupele Școlii de Sabat, în grupe mici – de tineri adulți, bătrâni – și în comitetele bisericii. Și, în timp ce aceasta se va întâmpla, eu cred că o revoluție spirituală semnificativă poate să înceapă la nivelul bisericii locale, o reînviorare va fi văzută în modul în care trăim și în povara pe care o avem pentru cei pierduți.”

Ron Clouzet

13

Trepte aprilie 2012

mă. Pe celălalt plan, Duhul Sfânt a pregă-tit o redeșteptare de proporții în lume, o redeșteptare care și-a avut originea în Irlanda, în anul 1904.

Descrierea de mai sus se găseşte în pri-mul capitol al cărţii, în care se prezintă promisiunea şi lucrarea Duhului Sfânt în biserica primară şi în Biserica Adventistă. Analiza lucrării Duhului Sfânt în istoria bisericii este un aspect care îndreptăţeşte titlul cărţii; revărsarea Duhului Sfânt este cea mai mare nevoie a adventismului, ne-

voie împlinită pentru un timp în biserică (după 1888, în urma lucrării lui Ellen Whi-te, a lui Jones şi Waggoner), dar, mai târ-ziu, s-a pierdut în istorie.

Al doilea capitol al cărţii se ocupă de personalitatea, divinitatea şi relaţia Du-hului Sfânt cu celelalte două Persoane ale Trinităţii. Autorul descrie în special relaţia dintre Duhul şi Isus; rolul Duhului Sfânt este de a-L înălţa pe Isus, de a pre-zenta lumii darul lui Dumnezeu în per-soana Fiului Său, pentru iertarea lumii (ispăşirea pedepsei), dar şi transformarea omenirii prin descoperirea vieţii curate a lui Isus. Astfel, revărsarea Duhului are de-a face cu descoperirea şi înălţarea îna-intea oamenilor a Mântuitorului. În acest fel, autorul menţionează că revărsarea Duhului Sfânt nu înseamnă neapărat ma-nifestare supranaturală, ci transformare a caracterului.

În următorul capitol se aduce în atenție preocuparea charismatică pen-tru Duhul Sfânt. Bisericile charismatice

au cunoscut o creştere uimitoare, consi-derată ca un rezultat al lucrării Duhului Sfânt. Ron Clouzet face o analiză teologi-că a preocupării pe care această mișcare o are pentru supranatural, iar, în final, formulează o concluzie biblică despre bo-tezul cu Duhul Sfânt. Potrivit teologiei carismatice, botezul cu Duhul Sfânt este o a doua lucrare a harului în viaţa credin-ciosului, care se manifestă supranatural (vorbirea în limbi). Cu evidenţe biblice, autorul descrie botezul cu Duhul Sfânt ca începând la convertire şi continuând prin consacrare zilnică în viaţa credinciosului. În ultima parte a capitolului al treilea, au-torul prezintă condiţiile pentru primirea Duhului Sfânt şi valoarea rugăciunii co-lective.

Ultimul capitol al cărţii are un ton pro-fetic. Începe prin a accentua lipsa puterii de sus de care are nevoie Biserica Adven-tistă pentru a vesti solia Evangheliei celor peste 3 miliarde de oameni de pe planetă care nu au auzit de Isus şi nu au văzut o Bi-blie. Urmează expunerea profetică a marii amăgiri de la final prin diverse miracole. Descrierea amăgirii și înșelătoriilor vii-toare îl ajută pe cititor să înțeleagă faptul că este foarte important să avem o con-cepţie sănătoasă despre lucrarea Duhului Sfânt. Sunt amintite mişcarea charismati-că, ecumenismul, vorbirea în limbi şi rolul lor la finalul istoriei.

Spre sfârșitul acestui capitol există o secţiune care se numeşte „Vocea Duhu-lui” (The voice of the Spirit). Autorul are o viziune echilibrată despre modul în care Dumnezeu îi vorbeşte omului, în loc de a încuraja într-un mod dăunător o experi-enţă subiectivă în care Duhul vorbeşte di-rect. Ecuaţia autorului poate fi rezumată astfel: pentru a fi femei şi bărbaţi ai Duhu-lui, trebuie să fim oameni ai Bibliei. Modul în care autorul accentuează importanţa Scripturii mi-a adus aminte de un capi-tol din cartea Tragedia veacurilor, şi anume „Scripturile, apărarea noastră”. În cartea amintită, acest capitol apare în contextul conflictelor și înșelăciunilor din ultimele zile, iar Ron Clouzet prezintă importanța cunoașterii Scripturii în același context.

Cu adevărat, cea mai mare nevoie a adventismului este revărsarea Duhului Sfânt. În istoria noastră, am ratat de mai multe ori uriaşa binecuvântare pe care Dumnezeu dorea să o reverse peste popo-rul Său. Astăzi, înaintea acestei promisi-uni, sunt eu şi ești tu, iar condiţiile pen-tru îndeplinirea promisiunii sunt partea pe care noi trebuie să o realizăm. Cartea de faţă va fi o binecuvântare pentru orice cititor pe cărarea experimentării puterii transformatoare a Duhului Sfânt.

„Dorința mea este ca oamenii să citească Adventism’s Greatest Need împreună în grupele Școlii de Sabat, în grupe mici – de tineri adulți, bătrâni – și în comitetele bisericii. Și, în timp ce aceasta se va întâmpla, eu cred că o revoluție spirituală semnificativă poate să înceapă la nivelul bisericii locale, o reînviorare va fi văzută în modul în care trăim și în povara pe care o avem pentru cei pierduți.”

Ron Clouzet

Trepte aprilie 2012

14

Şi, într-adevăr, viaţa de licean este foarte frumoasă, dar va re-

aliza lucrul acesta abia după ce va absolvi. Acum nu se poate bucura. În

faţa lui se află „cel mai mare obstacol al vieţii - bacalaureatul”, dar, speră într-

un viitor mai fericit – studenţia.Ca student, adolescentul şi-a ales deja

o cale mai îngustă a cunoaşterii unui anu-mit domeniu. A depăşit vârsta acumulării cunoştinţelor generale. Acum îşi doreşte o specializare. Şi, astfel, studentul călător porneşte pe calea cunoaşterii ca într-o junglă cu multe necunoscute, sperând că, într-un final, va răzbi la lumină.

Nu ştie ce-l aşteaptă pe parcursul călătoriei academice, dar, din când în când, câte un coleg „cu experienţă” îi mai prezice viitorul: „O să vezi tu când o să ajungi la greacă!” Şi, de cele mai multe ori, se întâmplă să aibă dreptate. Prima sesiune reprezintă doar începutul obsta-colelor pe care studentul urmează să le întâlnească pe „cărarea” academică pe care a pornit. Îşi va găsi, oare, împlinirea pe acest drum sau împlinirea este încă ceva ce se va realiza în viitor?

unul dintre motivele pen-tru care tinerii aleg să urmeze un anumit program

de studii academice îl constituie lipsa cunoaşterii. Atât lipsa cunoaşterii unor informaţii de care ei cred că au nevoie, cât, mai ales, lipsa cunoaşterii dificultăţilor cu care urmează să se confrunte imediat după ce s-au înrolat în aşa-numitul proces educaţional.

Încă din fragedă copilărie, începem să ne hrănim cu iluzia că fericirea şi împlini-rea sunt stări care ţin de realizarea unor lucruri în viitor. Un copil care merge la grădiniţă îl priveşte cu invidie pe frăţiorul său mai mare, care este la şcoală, şi ar dori parcă să se comprime timpul şi să ajungă şi el şcolar. Odată ajuns la şcoala generală, îşi dă seama că nu este chiar aşa cum şi-a imaginat şi din nou îşi proiectează ferici-rea în viitor, către timpul când va fi licean.

Învățătură peste ... învățătură

Cosmin NeacșuMaster of Arts in Religion

15

Trepte aprilie 2012

foarte sârguincios în a le face rău lui Hris-tos şi urmaşilor Lui. Biblia îl aseamănă cu un leu care dă târcoale şi răcneşte, căutând să-şi intimideze prada (1 Petru 5:8) şi este foar-te serios în munca lui.

Hristos, de asemenea, a fost şi este per-severent în lucrarea pe care o face pentru a salva omenirea. El Însuşi a ales drumul cu obstacole, drumul crucii, a ales greul şi a mers până la capăt „pentru bucuria care îi era pusă înainte”. Munca Lui a fost răsplătită prin „partea de moştenire” pe care a primit-o, adică noi, cei salvaţi ca re-zultat al perseverenţei Lui. Perseverenţa devine o trăsătură de caracter bună doar atunci când motivaţia este una bună, când, asemenea lui Isus, lucrăm cu scopul de a obţine rezultate foarte bune pentru slava lui Dumnezeu. Biblia ne sfătuieşte să facem totul „spre slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).

Împlinirea personală nu este o fata morgana. Ea poate fi găsită de fiecare elev sau student în împlinirea cu seriozitate a

lucrului încredinţat lui.

Obstacole precum cursul de lingvistică generală sau de metode de cercetare în so-ciologie, examenul la sociologia şi mana-gementul organizaţiilor școlare sau cel de la istoria bisericii universale par să-i spună într-un cor studentului că n-are nicio şansă. Poţi oare să fii fericit într-o astfel de situaţie? Îţi poţi găsi împlinirea în aşa ceva?

Chiar dacă pare surprinzător, răspun-sul este da. Adevărata împlinire nu poate fi găsită decât în îndeplinirea cu seriozi-tate a tuturor datoriilor vieţii, indiferent de etapa de viaţă la care te afli. Eforturile susţinute în muncă vor aduce după ele în mod invariabil rezultate pozitive. Dumne-zeu binecuvântează doar munca.

Dacă ar fi să aplicăm studenţilor ce spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 4:2, ar suna cam aşa: „Încolo, ce se cere de la studenţi este să fie consecvenţi şi perseverenţi în lucrul încredinţat lor.” Printr-o muncă perseverentă, informaţie după informaţie, învăţătură peste învăţătură se vor aduna şi vor face ca orizontul cunoaşterii să se lărgească mai mult şi tot mai mult, şi simţământul împlinirii va consta chiar în aceasta.

Orice obstacol, fie că se numeşte teza de licenţă, fie testul Michigan poate fi trecut doar prin stăruinţa în muncă. Orice altă metodă alternativă este necinstită şi, chiar dacă poate părea că este de ajutor, ea se va dovedi pe ter-men lung nefastă.

Perseverenţa este o trăsă-tură de caracter, dar se pune întrebarea: Este o trăsătură de carac-ter bună sau rea? Ea poate fi o trăsătură atât a caracterului christic, cât şi al celui de-monic. Dia-volul este

Trepte aprilie 2012

16

... la finalul anului 1999, biblioteca Institutului avea înregistrate 18 862 de titluri disponibile la raft, iar în decem-brie 2011 titlurile disponibile erau circa 26 060? Media creșterii anuale în perioada 1999 -2011 a fost de 654 de titluri pe an, iar între anii 2008 și 2011 media anuală a crescut la 807 titluri?

... bazinul de apă al Institutului acu-mulează o cantitate de 300 de metri cubi de apă, ceea ce asigură necesarul de apă pentru o săptămână atunci când locuri-le din campus sunt ocupate la capacitate maximă?

... stația de epurare, centrala termică și sistemul de alarmă pen-tru incendiu sunt supravegheate permanent, folosindu-se siste-mul de comunicații GSM și WCD-MA (via satelit). Orice defecțiune, eroare sau alarmă care apare este imediat anunțată prin SMS la trei persoane din administrația cam-pusului?

... mai demult, la I.T.A. prieteniile speciale dintre băieți și fete aveau un loc de manifestare publică bine stabilit, adi-că în fața căminului băieților? Cei ce erau surprinși singuri în alt perimetru trebuiau să ofere explicații pertinente.

... suprafața campusului I.T.A. este de 6,5 hectare, ceea ce înseamnă 66 881 de metri pătrați, echivalând cu suprafața a circa zece terenuri de fotbal regulamen-tare?

... personalul didactic al I.T.A. este compus din 44 de cadre didactice? Din-tre aceștia, 24 sunt membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, 20 nu sunt adventiști. Șase lucrează ca voluntari.

… din 1990 până în 2011 au absolvit 1 222 de studenți?

Specializarea Anulînființării ani Nr.

absolvențiTeologiePastorală 1920 1990 – 2011 856Litere 1998 1998 – 2011 157AsistențăSocială 1999 1999 – 2011 186

Pedagogia Înțământului Primar și Preșcolar

2008 2008 – 2011 23

ȘTIAI CĂ ...Sebastian Ghenghea

Master of Arts in Religion

17

Trepte aprilie 2012

Educația adventistăîn România

Educația adventistăîn România

Educația adventistăîn România

Educația adventistăîn România

Lect. univ. dr. Gheorghe Modoran

Deși au fost greutăți inerente ori-cărui început, dar și mentalități greșite legate de înțelegerea in-

struirii în vremea sfârșitului, educația ad-ventistă a câștigat în mod treptat un rol esențial în împlinirea misiunii bisericii lui Dumnezeu pentru generațiile de la încheie-rea istoriei lumii. Viziunea lui Ellen White din 1872 cu privire la educație a constitu-it fundamentul conceperii și a dezvoltării unui sistem de educație care avea în vedere omul ca întreg – educația holistică.

Cu toate că de-a lungul timpului s-a constatat că educația adventistă presupu-ne costuri mari atât pentru familii, cât și pentru biserică, s-a ajuns la concluzia că investiția în educarea creștină a copiilor și tinerilor merită din plin, fiind de valoare pentru destinul acestora și pentru misiunea bisericii. Pe baza unor astfel de înțelegeri, Biserica Adventistă a dezvoltat unul din-tre cele mai puternice sisteme de educație creștină din lume. Păstrând proporțiile în-tre mărimea bisericilor și numărul de școli, Biserica Adventistă are cel mai dezvoltat sistem de educație din lumea protestantă și ocupă locul al doilea în lumea creștină, după Biserica Romano-Catolică.

Primul centru de educație adventis-tă s-a dezvoltat după 1870 la Battle Creek, în SUA, iar în Europa a început în 1899, la Friedensau, Germania. În România, înce-puturile educației adventiste sunt legate de înființarea în 1924 a Seminarului de la Focșani. S-a ales această locație, întrucât în București nu era o clădire corespunzătoa-re. Până în 1924, tinerii care doreau să se

pregătească pentru a se dedica lucrării ad-ventiste își desăvârșeau instruirea în cadrul Seminarului din Friedensau. Aici, au urmat studiile aproape 30 de tineri din România, începând cu P. P. Paulini, Ștefan Demetres-cu, Constantin Popescu, Petre Păunescu, Mihail Manea, Gheorghe Indricău ș.a.m.d.

Primul curs de la Focșani a început în 1924 și a durat 6 luni, fiind înscriși 22 de elevi. Primul director a fost Peter Gaede, care a venit din SUA împreună cu soția. Se-diul școlii din Focșani, unde funcționau și birourile Conferinței Moldova și comunita-tea locală, a devenit, în curând, neîncăpător și școala a fost transferată la Diciosânmar-tin (azi Târnăveni, județul Mureș). Între timp durata cursurilor s-a mărit, stabilin-du-se la 4 ani.

După câțiva ani, s-a constatat că nici această locație nu mai corespundea, atât în urma creșterilor numărului de elevi, cât și a apei potabile care conținea prea mult calcar. Astfel, în iunie 1931, școala s-a mu-tat într-un sediu modern, nou–construit în centrul țării, la Stupini, Brașov. Pentru vremea aceea, clădirea era considerată una dintre cele mai frumoase și impunătoare construcții din zonă. Din 1932, când stră-inii care deținuseră funcții de conducere în biserica din România au lăsat locul li-derilor români, noul director care l-a înlo-cuit pe Peter Gaede a fost Dumitru Florea. Ales președinte al Uniunii Române în 1936, Dumitru Florea va fi urmat la conducerea școlii de Mihail Manea.

Seminarul a funcționat la Stupini până în 1949, cu o întrerupere în perioada

Trepte aprilie 2012

18interdicției antonesciene (1943-1944). În 1949, clădirea Semi-narului a fost confiscată și ocupată de o unitate de Securitate. Cursurile Seminarului au fost reluate după aproape un an în București, unde s-au desfășurat în toată perioada comunistă în diferite locații.

După 1940, în cadrul Bisericii Adventiste au mai funcționat Gimnaziul Industrial de Băieți, Stupini, cu profil de mecani-că și tâmplărie, Gimnaziul Industrial de Fete (ambele până în 1948) și o școală primară în Alexandria (1941).

În perioada comunistă, singura școală a bisericii a fost Seminarul Teologic din București, cu elevi din ce în ce mai puțini, până când s-a ajuns să se aprobe înscrierea a doar pa-tru elevi o dată la patru ani.

După 1990, a apărut posibilitatea și în România să se pună bazele unui sistem educațional adventist. Este regretabil că liderii bisericii din acea perioadă nu erau pregătiți pentru aceste timpuri de deschidere. În comitetul Uniunii, primul di-rector de educație a fost numit în 1994. Concentrarea bisericii, atât la nivelul Conferințelor, cât și al Uniunii, a fost în direcția construirii de comunități. Au fost construite sute și sute de biserici, dar nici o singură școală, deși Cuvântul inspirat a fost clar prezentat de responsabilul cu educația din acea vreme: „Construirea unei școli este tot atât de importantă ca și con-struirea unei biserici.” Și astăzi multe zeci dintre aceste bise-rici, construite în acea perioadă, își desfășoară serviciile reli-gioase în spațiile anexe ale comunităților. Ne întrebăm cum ar fi arătat biserica noastră astăzi dacă alături de cele peste o mie de biserici construite atunci, ar fi fost ridicate câteva zeci de școli în localitățile cu o prezență adventistă numeroasă.

Prima școală adventistă a fost înființată în 1991 dintr-o inițiativă pe deplin laică și locală, datorită viziunii unui om pasionat de sănătate și educație – doctor Ene Paulini. Era Școala Postliceală de Asistenți Medicali de la Brăila. Mento-rul și directorul acestei școli și sufletul ei a fost mai bine de zece ani dr. Ene Paulini care, ulterior, a obținut aprobarea unei a doua școli sanitare în sistemul învățământului de stat. El a condus nu numai deschiderea și funcționarea acestor școli, dar și realizarea unor construcții proprii, corespunzătoa-re pentru școală. A contribuit, de asemenea, la integrarea și recunoașterea acestei școli în sistemul școlilor adventiste de profil din SUA, încheind parteneriate cu profesori și școli de prestigiu de peste ocean.

În mod paradoxal, primele școli de cultură generală deschi-se în numele bisericii nu au fost nici grădinițe, nici școli prima-re, ci licee. Cum poate fi explicat acest lucru? Pentru că aceste licee au putut fi deschise în sistemul de stat, în clădiri puse

lta Maranatha

școala „Mihai ionescu”

l.t.a. – Craiova

Centrul de sănătate Herghelia institutul teologic adventist, Cernica

l.t.a. „Maranatha”

19

Trepte aprilie 2012

la dispoziție de Ministerul Educației, chel-tuielile de întreținere, salariile profesorilor și ale celorlalți angajați fiind suportate, de asemenea, de la bugetul de stat. Liceele teo-logice, incluzând și alte profiluri, sunt școli din rețeaua învățământului de stat, dar cu o subordonare și față de biserică. Conducerea liceelor, profesorii și angajații sunt selectați și propuși inspectoratului școlar de către biserică. De asemenea, biserica a contribuit financiar pentru îmbogățirea condițiilor de studii și a actului didactic.

Primul liceu teologic adventist a fost înființat în 1992, la Cluj, din inițiativa unui pastor, fost profesor – Beniamin Roșca. Înființarea acestui liceu a însemnat o pro-vocare pentru alte două Conferințe, Oltenia și Muntenia, unde s-au înființat în 1993 alte două licee, la Craiova și București. Deschi-derea liceului din București este legată de inițiativa unui membru laic, Alexandru Stroescu, care a fost și primul director al liceului. Acesta a depus eforturi conside-rabile pentru găsirea unei școli care să aibă bunăvoința de a ne pune la dispoziție spațiul necesar. Demersurile pentru apro-bările necesare din partea Inspectoratului Școlar și a Secretariatului de Stat pentru Culte au fost întreprinse de către doi mem-bri ai comitetului Conferinței – autorul acestor rânduri, director al Departamen-tului de Educație, și Leon Roman, director al Departamentului de Tineret, care au contat pe susținerea și implicarea totală a președintelui Conferinței din acea vreme, Petre Danci.

Înființarea liceului din Craiova este le-gată de implicarea și eforturile pastorului Constantin Popescu, care a fost mulți ani directorul acestui liceu. Înființarea acestor licee a fost un act dificil de pionierat pen-tru sistemul de educație adventist, având în vedere condițiile necorespunzătoare la începutul deschiderii acestor școli, lipsa de profesori calificați adventiști și conducători care să întrunească condițiile le-

gale și, mai ales, lipsa oricărei experiențe în acest domeniu.

În anii următori, odată cu deschiderea școlilor menționate mai sus, sistemul de educație adventist s-a dezvoltat an de an prin înființarea de unități școlare, având la bază inițiative locale, încurajate de Conferințe și Uniune. În prezent, conform datelor statistice din anul 2011, în sistemul de educație adventist funcționează un nu-măr de:

- 50 de grădinițe, în care sunt înscriși 1 134 de copii, cei mai mulți, 769, fiind neadventiști, cu un personal didactic de 100 de educatori (5 neadventiști);

- 8 școli primare, cu 600 de elevi (308 neadventiști) și 100 de învățători (21 neadventiști);

- 6 licee – 3 în sistemul de stat și 3 în sistem particular, cu 97 de profesori (25 neadventiști) și 807 elevi (104 neadventiști). În 2011, au absolvit liceul un număr de 159 de elevi.

3 școli superioare: - Institutul Teologic Adventist cu

patru facultăți acreditate sau autorizate; - Școala Sanitară de la Brăila, în

rețeaua de stat; - Școala Sanitară de la Brăila, în re-

gim particular. În aceste 3 școli superioare învață 356 de studenți (138 neadventiști) și predau 75 de profesori (25 neadventiști). În 2011, au fost 119 absolvenți ai acestor 3 instituții de învățământ.

Stimați tineri, vă invit călduros să deveniți parte a acestui sistem de educație adventist, atât de mult prețuit și binecu-vântat de Dumnezeu!

institutul teologic adventist, Cernica Centrul de sănătate Podiș l.t.a. – București școala „Mihai ionescu”

Trepte aprilie 2012

AFIRMĂ CREDINȚA

TRANSMITE VALORI

INSTRUIEȘTE MINTEA

Din calendarul evenimentelor pentru anul 2012 » 11 - 13 mai: Zilele Institutului Teologic Adventist » 9 iunie: Vizita preşedintelui Conferinţei Generale, Ted Wilson » 10 iunie: Festivitatea de absolvire a promoţiei 2012

Vă aşteptăm în campus și pe www.institutadventist.ro

INSTITUTUL TEOLOGIC ADVENTIST

Trepte aprilie 2012

AFIRMĂ CREDINȚA

TRANSMITE VALORI

INSTRUIEȘTE MINTEA

Din calendarul evenimentelor pentru anul 2012 » 11 - 13 mai: Zilele Institutului Teologic Adventist » 9 iunie: Vizita preşedintelui Conferinţei Generale, Ted Wilson » 10 iunie: Festivitatea de absolvire a promoţiei 2012

Vă aşteptăm în campus și pe www.institutadventist.ro

INSTITUTUL TEOLOGIC ADVENTIST

Trepte aprilie 2012

22

Școala Biblică de Vacanță

Emanuel Poteraș,Teologie Pastorală, anul I

În perioada 10-16 iulie 2011, am participat la o Școală biblică de vacanță la Biserica Adventistă de

Ziua a Șaptea din Liebling, județul Timiș. La începutul proiectului, am fost puțin descurajat la gândul că nu vor veni tineri, dar Îi mulțumesc mult lui Dumnezeu pentru faptul că au venit mai mulți decât mă așteptam. Am fost foarte bucuros când am văzut că au participat 25 de tineri. În

Printr-un proiect se înțelege și „prima formă a unui plan (economic, social, financi-ar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și pentru a fi pus în aplicare.”1

În ceea ce urmează, în cuvinte puține, opt dintre studenții I.T.A. vor prezenta câteva din-tre multele proiecte cu un caracter misionar la care au participat în cursul ultimei vacanțe de vară și nu numai.

Prezentarea este sumară, vorbele sunt puține, dar acestea prind glas, adresân-du-ți par-că întrebarea: Ce faci la vară? În sensul acesta, următoarele proiecte îți oferă o alternativă nobilă.

Ține minte un lucru: Dumnezeu te-a ales pe tine! TU ce alegi? 1. Dicționarul explicativ al limbii române.

P r o i e c t e l e s t u d e n ț i l o r i n s t i t u t u l u i t e o l o g i c

A d v e n t i s t

acea săptămână, am avut șansa de a învăța despre perfecțiunea creației lui Dumnezeu realizată în șapte zile.

Experiențele relatate de către cei 25 de tineri dădeau farmec momentului, iar învățarea noilor imnuri făcea ca întâlnirea să fie mai dinamică. Ziua începea întot-deauna cu un altar de dimineață: cântări, o rugăciune făcută de unul dintre tineri, iar pastorul organizator prezenta o scurtă meditație cu tema zilei respective.

Săptămâna s-a încheiat cu o frumoasă sărbătoare de Sabat în care fiecare tânăr a putut să prezinte impresiile sale despre activitatea desfășurată împreună, dar și propunerea de noi proiecte pentru cei prezenți.

23

Trepte aprilie 2012

Canada Youth Challenge

Emese Kun,Pedagogia Învățământului

Primar și Preșcolar, anul III

În vara anului 2011, am participat într-un program de colportaj – Canada Youth Challenge. Acesta

s-a desfășurat în Canada, unde am fost împreună cu 11 studenți de la Institutul Teologic Adventist și cu două persoane din afara acestuia. Eu am lucrat în partea de est a Canadei, în regiunile Maritimes și Ontario.

Acest program este în mod special destinat tinerilor și aduce multe beneficii. Dintre acestea aș putea aminti două. În primul rând, este o experiență

Proiectul Student Valdenz

Nicoleta Teodorovici,Licențiată în asistență socială

În perioada 5-25 august, am par-ticipat în proiectul Student valdenz desfășurat în București, alături de o

echipă deosebită de studenți și colportori. Acest proiect misionar este inițiat de Bise-rica Adventistă de Ziua a Șaptea cu ajuto-rul Asociației pentru Sănătate, Educație și Familie. A fost o experiență inedită!

Întâlnirea cu oamenii mi-a oferit satisfacție, mai ales când la standurile noastre, pe care le numeam simbolic „am-basade ale Cerului”, se opreau trecătorii, unii ne cereau soluții pentru problemele lor fizice sau sociale, alții deveneau vul-nerabili și se declarau căutători ai unei transformări spirituale.

Din programul nostru din fiecare dimi-neață nu au lipsit niciodată rugăciunea și studiul. Astfel, am reușit să-i întâm-pinăm pe oameni cu zâmbet și empatie, cu servicii de tip medical (măsurarea ten-siunii arteriale, măsurarea procentului de grăsime), dar și cu literatură de cali-tate din domeniile educației, psihologiei, sănătății și spiritualității.

Nu pot încheia decât oferindu-ți un sfat: Nu rămâne indiferent la nevoile celorlalți și nu mai întreba: „Doamne, când Te-am văzut noi (…) și nu Ți-am slu-jit?” (Matei 25: 44).

Dacă ești tânăr și ai oportunitatea de a-ți folosi vacanța într-un mod construc-tiv, slujindu-i pe alții, nu ezita să faci acest lucru!

P r o i e c t e l e s t u d e n ț i l o r i n s t i t u t u l u i t e o l o g i c

A d v e n t i s t

C o o r d o n at o r u l r u b r i c i i :Levis Daniel Nistor,

Master of Arts in REl ig ion

Trepte aprilie 2012

24

Pe urmele valdenzilorAndrei Eugen Pop,

Teologie Pastorală, anul I

Vara aceasta mi s-a împlinit un vis pe care îl aveam de mult timp. Am avut bucuria de a

merge într-o excursie pe urmele valden-zilor. De când am auzit prima dată despre valdenzi, de la mama mea, am fost fascinat. Mi-au rămas bine întipărite în mintea mea

de copil peisajele pe care mama

mi le descria cu drag.Urcând acei munți falnici, îmi imagi-

nam cum Dumnezeu Și-a format un popor căruia I-a făcut cunoscută Legea Sa pe muntele Sinai. Iar după mai multe veacuri, Dumnezeu Și-a păstrat Legea neîntinată pe crestele acelor munți pe care eu pășeam, prin acele văi cu apă cristalină care înviora natura.

Acolo, în mijlocul naturii, mi-am dat seama cât de aproape este Dumnezeu de mine, doar că de multe ori Îl caut a-colo unde nu este. Atunci, poate pentru pri-ma dată, am deschis coperțile naturii și am văzut cât de mare și de minunat este Dumnezeu.

TinServOana Badea,

Asistență Socială, anul III

În vara anului 2011, timp de o săp-tămână am participat împreună cu cincisprezece tineri din Pitești și

Alexandria la un program TinServ în loca-litatea Drăgănești-Vlașca, județul Teleor-man. Ca în orice TinServ, misiunea noas-tră a fost de a le oferi ajutor persoanelor în nevoie.

extraordinară cu Dumnezeu, iar în al doilea rând, lucrând cu pasiune și credință, poți câștiga o sumă de bani care îți este de mare folos pentru cheltuielile din anii de studiu.

Programul este unul de colportaj, în care fiecare persoană care lucrează e interesată de sănătatea fizică și spirituală a oamenilor. Unele dintre cărțile vândute au fost: Foods that heal (Mâncarea care vindecă), Plants that heal (Plante care vindecă), Healty power (Puterea vindecătoare), It’s all good (Toate sunt bune), 7 secrets (7 secrete), My best fiend (Cel mai bun prieten), Peace above the storm (Pace în furtună), The great controversy (Tragedia veacurilor).

Nu pot spune că a fost ușor, dar pot spune că a fost o experiență frumoasă. Dumnezeu m-a învățat multe lecții importante prin acest program. Doresc să vă împărtășesc câteva dintre ele. Mai întâi, am învățat să depind total de El. Apoi, am înțeles că nu trebuie să am prejudecăți față de ceilalți. De asemenea, am constatat că nevoile altora sunt mai mari decât ale mele. Și, nu în ultimul rând, m-am convins că pot fi foarte fericită atunci când îi ajut pe oameni.

Acolo sunt persoane care au nevoie de noi, de ajutorul nostru. Le recomand tu-turor acest program! Încearcă și tu și vei vedea rezultate frumoase în viața ta și în viața altora!

25

Trepte aprilie 2012

În fiecare zi, ne împărțeam în gru-pe și plecam la familiile sau persoanele singure care aveau nevoie de ajutorul nostru, familii foarte sărace cu mulți copii, persoane vârstnice singure și cu probleme de sănătate.

Într-una din zile, împreună cu gru-pa mea am mers să zugrăvim casa să-răcăcioasă a unei bătrâne care îl avea în grijă pe nepoțelul ei. Condițiile de locuit erau deplorabile și, de aseme-nea, veniturile lunare erau foarte

mici, astfel încât nu își puteau asigura traiul de zi cu zi.

Nu pot descrie în cuvinte sărăcia în care locuiau, însă pot să vă împărtășesc sentimentele pe care le-am trăit când am intrat în casă. Pe lângă milă și compasiu-ne față de bătrână, am avut și sentimentul de recunoștință față de Dumnezeu pentru condițiile bune în care trăiesc eu și pentru că întotdeauna S-a îngrijit de satisfacerea nevoilor mele. Bucuria de pe chipul bătrâ-nei, de pe tot parcursul activității noastre în casa ei, mi-a luminat sufletul și m-a mo-tivat să lucrez cu mai mult spor.

Satisfacția lăuntrică pe care o expe-rimentezi în urma unei activități de vo-luntariat nu se poate asemăna cu alte activități pentru care ești remunerat – îți oferă poftă de a trăi. Când trăiești pentru celălalt, când problema lui devine proble-ma ta, când îți dai seama că tu ești unealta prin care Dumnezeu lucrează pentru acea

Africa – Proiect misionar

Robert Costache,Teologie Pastorală, anul I

Între anii 2009 și 2011, am avut o-noarea să Îl slujesc

pe Dumnezeu în Africa, fiind misionar voluntar pentru Pilgrim Relief So-ciety. Proiectul umani-tar în care am lucrat a avut în vedere mai multe triburi izolate din Re-publica Democrată Con-go și Namibia, respectiv

persoană, realizezi că ai o valoare mai mare decât dacă ai fi avut cele mai scumpe haine sau foarte mulți bani. Și atunci simți că trăiești, pentru că a trăi înseamnă, de fapt, a te pune la dispoziția Lui, a-I fi de folos lui Dumnezeu și a-I servi.

O experiență TinServ este cel mai bun comentariu biblic la textul din Matei 25:40 – „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lu-cruri unuia din aceşti foarte neîn-semnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.”

Trepte aprilie 2012

26

O mărturie de care era nevoie

Ștefan BărbuceanuTeologie Pastorală, anul I

În vacanța dintre semestre, am par-ticipat la o acțiune de colportaj în cadrul proiectului „Student val-

denz pentru un an”, în Craiova. În fiecare zi, am întâlnit oameni care ne-au primit și oameni care ne-au respins, oameni cu care am avut discuții interesante și de care ne-am legat într-un anumit fel.

Printre persoanele care ne-au primit era și o tânără pe care o cheama Oana. Când ne-a deschis, fata cu care eram a spus motivul pentru care am venit, după care am fost invitați înăuntru. Încă de la început, am observat o urmă de tristețe pe fața Oanei.

După măsurarea tensiunii și a procen-tului de grăsime, colega mea i-a prezentat câteva cărți. Când a ajuns la cartea Adio, țigări!, fata a luat-o și a zis că se luptă cu acest viciu. I-am spus atunci să se roage, pentru că Dumnezeu are putere să o ajute să renunțe. Când a auzit lucrul acesta,

ne-a zis că e „certată” cu El. Am întrebat-o de ce și ne-a spus că mama ei, care e destul de tânără, are cancer. A început să plângă, spunându-ne că nu înțelege de ce i s-a întâmplat așa ceva.

M-am rugat ca Dum-nezeu să ne dea cuvinte potrivite ca s-o încurajăm. I-am spus că nu El e res-ponsabil pentru boala mamei ei și că, în ciuda aparențelor, Dumnezeu îi poate oferi ajutorul Său, că o înțelege și că îi poate da putere să treacă prin această încercare. Înainte de a pleca, i-am promis că ne vom ruga pentru ea și pentru mama ei și că vom păstra legătura.

Privind în urmă, îmi dau seama că am învățat cel puțin două lecții. În primul rând, oamenii din jurul nostru pot părea fericiți, dar sufletul lor e gol, nu neapărat din cauza vreunei boli, ci pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu. În al doilea rând, am văzut că vorbindu-le altora despre dragostea Sa noi înșine vom înțelege mai bine acest adevăr și ne vom bucura de o experiență vie în relația cu El. „Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el” (Proverbele 11:25).

Așadar, nu ezita niciodată să le spui oamenilor ce a făcut Dumnezeu în viața ta! Ei au mai mare nevoie de acest lucru decât ne dăm noi seama.

pentru pigmeii din jungla ecuatorială și pentru boșimanii din deșertul Kalahari. Proiectul a constat în oferirea de asistență umanitară: construirea de clinici, școli, bi-serici etc.

De acești ani mă leagă cele mai pro-funde experiențe și întâmplări care încă mă inspiră. Dacă aș avea ocazia să îmi arăt aprecierea pentru câtă dragoste a investit El în mine, aș lua totul de la capăt fără să îmi pese de unele probleme pe care le-am întâmpinat!

Numele meu este Robert Oliver Cos-tache și cred că El nu îi cheamă (neapă-rat) pe cei calificați, ci, dimpotrivă, îi califică pe cei chemați, de aceea am răs-puns invitației Lui! Tu ce faci în sen-sul acesta?

27

Trepte aprilie 2012

Proiectul Share HimCiprian Șandru

Master of Arts in Religion

Prin programul Share Him, care trimite studenți în toată lumea, un mic grup, format din Raluca

Rotaru, Dinu Bulboacă, Victor Ciobotaru, Robert Demeter, Alex Fudulea, Sebi Ghenghea și Ciprian Șandru, a pornit în lucrare. Am preluat entuziasmul și spiritul misionar de la profesorul nostru, Laurențiu Nistor, care ne-a fost îndrumător.

După un drum lung de aproape o săptămână, timp în care am schimbat patru avioane și două vapoare, am ajuns pe insula Sibuyan, una dintre cele 7 000 de insule din Filipine. Dacă privești harta acestei țări, vei observa niște pete aruncate la întâmplare. Dintre cei 80 de milioane de locuitori, aproximativ un milion sunt membri adventiști. Biserica Adventistă din Filipine a dezvoltat un sistem foarte bun de școli, universități și spitale.

Insula unde a avut loc evanghelizarea avea o lungime de 20 de kilometri. O mare parte

dintre localnici n-au plecat niciodată de pe insulă, iar limba sibuyanon nu se mai vorbește în altă parte. Adventiștii de aici aveau o școală și un liceu, iar 70% dintre elevii care le frecventau nu erau adventiști.

Seară de seară, în perioada 15-30 iulie, o profesoară de limba engleză, care nu era adventistă, participa la prelegeri, aducând cu ea și alți invitați. Predicile erau ținute fie în biserici, fie în corturi special amenajate.

La sfârșitul celor două săptămâni, au fost botezate 86 de persoane, dintre care și elevi catolici de la liceul adventist. Un tânăr care a supraviețuit unui accident de motocicletă, în timp ce prietenul lui a sfârșit tragic, L-a căutat pe Dumnezeu, fiind unul dintre cei care au încheiat legământ cu El.

Ne-am luat rămas-bun de la acei oameni care îți transmiteau mulțumire deși trăiau în colibe, aveau sufletul mare, deși erau scunzi, împărțeau zâmbete prin care-ți spuneau că sunt fericiți, deși erau îmbrăcați sărăcăcios.

Bananele cu gust de frăguță nu se uită ușor, iar de oamenii de acolo nu poți să nu-ți amintești cu atâta drag, pentru că misiunea din acel colț al lumii a avut pentru noi o altă aromă. Sunt sigur că pe Noul Pământ ne vom așeza în grupuri și vom depăna amintiri cu frații din Filipine.

Trepte aprilie 2012

28

În luna când se termină un sezon şi începe altul, când vara îşi intră în drepturi sau, cel mai bine zis, când vine vacanţa mare, odată cu terminarea şcolii, am de-

cis, împreună cu cei din comunitatea Floreşti să ne reamintim de acei studenţi practicanţi ce ne-au încântat cu prezenţa lor.

Am vrut să ne amintim cum Dumnezeu reuşeşte să Îşi tri-mită oamenii potriviţi în locul potrivit de fiecare dată. Cum, de-alungul perioadei de practică, Gabriel Ciocârlan, Cristian Răceală, Alexandru Badea şi Robert Demeter au reușit să pre-zinte atât de bine Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor.

A trecut destul de mult timp de când fraţii şi surorile din comunitate nu au mai auzit îndemnurile pline de speranţă date de Cristian de fiecare dată când avea ocazia. A ştiut să-şi facă simţită prezenţa prin atitudinea sa deschisă faţă de cola-borarea cu cei din jur. Atunci când era prea linişte la orele de tineret, ştiam că lipseşte cineva, energia lui plină de poziti-vism umplea întotdeauna camera, iar optimismul ce-l îmbră-ca îi molipsea şi pe ceilalţi. Cristian Raceală a fost ingredien-tul dărniciei şi al implicării totale necondiţionate.

Era un timp destul de urât afară, toamna îşi intra bine în drepturi, aşa că stăteam mai apropiaţi de sursa de caldură şi pregătiţi să ascultăm ce avea de spus cel nou-venit. Cine o fi? Să sperăm că nu ne plictisim, îmi şopti un gând prea comun. De cele mai multe ori, predicile la care oamenii nu se plicti-sesc sunt acelea care, pe lângă povestire, au și o învățătură. Dar ce se întâmplă când povestea se pare că este şi adevăra-tă? Impresionează ascultatorii. Ei bine, aşa a reuşit Gabriel să se prezinte, fără niciun fel de retuşuri aduse povestirii sau metafore ca ornamente, ci, pur şi simplu, cum Domnul a lu-crat în viaţa sa, i-a impresionat pe ceilalţi îndemnându-i la schimbare. Gabriel Ciocârlan a fost ca un susur blând pentru urechile noastre în plin război cu păcatul.

Alexandru a fost ca ultima piesă ce lipsea din puzzle. Ci-neva spunea că se pricepe să le atragă atenţia copiilor atunci când vorbeşte, altcineva era de părere că, atunci când urca la amvon, fiecare membru din biserică era pregătit pentru o predică motivatoare. Vorbea tare. „Un lucru bun – spunea tataie din spate – să auzim și noi cei mai în vârstă.” Cu zâmbe-tul ce-i umplea chipul, saluta pe toată lumea şi ştia să facă din ziua Domnului cu adevărat o zi de sărbătoare. Cânta cu toată

Câțiva oameni, un Dumnezeu

Manuela Vasilelicențiată în științe economice

inima, iar la Școala de Sabat adora să ia cuvântul. Alexandru Badea a fost roua dimineţii proaspătă ce se revarsă aproape Sabat de Sabat pes-te biserica noastră.

Ultimul om pe care Dumnezeu ni l-a trimis ne-a învăţat importan-ţa rugăciunii. O voce blândă ce des-chidea predica prin „Pacea Dom-nului” se auzea în sfânta zi. Robert este cel care s-a implicat cel mai mult în pregătirea tinerilor pentru veşnicie. A privit, s-a rugat şi i-a în-ţeles pe ceilalţi. Uneori, am spune că este uşor să priveşti oamenii cum se obişnuiesc cu lucrurile, aşa cum sunt ele rele şi cum au cam renun-ţat să le mai schimbe. Ei bine, el a ştiut că este greu şi nu a renunţat. A ştiut să privească oamenii mai mult, să-i simpatizeze, să-i protejeze, să-i încurajeze, pentru că poate nu în-totdeauna vedem ceea ce avem ne-voie. A reuşit să ne deschidă ochii. Robert Demeter a avut o şansă mai mare decât de a repara o simplă bi-cicletă, a reuşit, cu ajutorul divin, să repare suflete. Cineva spunea cândva că este atât de frumos când găsim lucrurile aşa cum ne-am do-rit. Eu sunt de părere că este şi mai plăcut când lăsăm lucrurile în urmă aşa cum ne-am dorit. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Cristian, Gabriel, Ale-xandru şi Robert au reuşit să lase în urmă bucuria şi pacea oamenilor înflorind, iar dragostea să prindă mai multă culoare. Dumnezeu să îi binecuvânteze!

29

Trepte aprilie 2012

voRbe maRi

Cunoaşterea este, cum zice înţeleptul, o „sarcină uricioasă şi ingrată, pe care a lăsat-o Dum-

nezeu fiilor lui Adam ca să-i umilească” (Eclesiastul 1:13). E rău să nu ştii, e rău că ai aflat. Adesea, cunoaşterea, inclusiv a dreptei credinţe, este sursă de orgolii (1 Corinteni 8:1) și motiv pentru a primi „multe lovituri” (Luca 12:47). Grave gra-vissimo, cunoaşterea aduce răspunderi cumplite. Mai bine să nu ştii nimic decât ca, după ce ai cunoscut, să părăseşti sfânta poruncă (2 Petru 2:21).

În sens biblic, cunoaşterea este mai degrabă un verb dinamic care „li se apleacă” în aceeaşi măsură ignoranţilor şi dreptştiutorilor (Proverbe 1:5). Este un har, un drum în viaţă, pe care Dumnezeu l-a hărăzit celor înzestraţi cu destulă curiozitate, inteligenţă şi modestie.

Dorinţa de a cunoaşte pare să fie generală, dar obiectele cunoaşterii diferă. Unii sunt pasionaţi de cunoaşterea experimentală şi le încearcă pe toate, de la cele mai naturale până la cele mai nefireşti. Aceştia nu sunt prea interesaţi de cunoaşterea intelectuală, de obicei,

evitând cartea şi creionul – „tocilăria”. Odihniţi şi hiperactivi, aceştia nu rareo-ri devin formatori de opinie, se simt lideri înnăscuţi, uneori având frustra-rea că mediocrităţile înconjurătoare nu le apreciază talentele.

Alţii preferă să beneficieze mai întâi de experienţa şi cunoştinţa înaintaşilor şi sunt interesaţi de o educaţie spirituală şi intelectuală. Este cazul celor interesaţi de cursuri universitare. Dar şi aici se despart drumurile, pentru că unii preferă magistralele bătătorite de maeştrii cu experienţă, informaţia de calibru acade-mic, ştiinţific, iar alţii preferă scurtăturile pseudointelectuale, înfulecarea de pagini web (sau print) senzaţionale şi de mate-riale video ale culturii de scandal.

metodologia lui belzebut

În Grădina Raiului, căderea în „cu-noaştere” a început cu o revelaţie conspiraţionistă. Heruvimul sclipitor le-a dezvăluit, în esenţă, că versiunea oficială şi bine cunoscută nu este adevărată, re-alitatea este complet diferită. Belzebut nu le-a spus că el este de fapt păpuşarul adevăratei conspiraţii, ci a aruncat vina în mod perfid asupra Guvernului legitim.

A ști sau a nu ști

Lect. univ. drd. Florin Lăiu

Trepte aprilie 2012

30

Odată intrată în lume minciuna, în numele cunoaşterii, oamenii au devenit foarte înclinaţi să creadă mai degrabă teoriile conspiranoice ale lui Sarsailă decât ver-siunea îngerilor cuminţi. Este o înclinaţie congenitală şi preferenţială. Fugim de minciunile albastre tocmai pentru că le preferăm pe cele verzi.

La o căutare simplă pe Google, cu dorinţa de a cunoaşte anumite subiecte, poţi găsi mai multe surse conspiranoice decât academice. Dar nu atât proporţia contează, cât fap-tul că apetitul celor cu minte puţină şi bogaţi în duh este avid de senzaţie şi de scandal. Această lege a prostiei omeneşti funcţionează în toate domeniile spaţiului public, pe tărâm secular şi religios: politică şi ştiinţe, biserică şi teologie. Acest peri-col îi paşte nu doar pe dependenţii inter-nectuali şi e-vertebraţi, ci şi pe cei care se alimentează pe la colţurile bisericii sau în întruniri rezervate sfinţilor, eventual din foi publicate de anumite „ministere” ale dreptei cunoaşteri.

De aceea aş dori să pun în discuţie aici anumite capcane ale pseudocunoaşterii, în care se prind cei fără experienţă, dar, uneori, şi intelectuali cu diplomă.

cunoaşteRea caRe stRică mintea

Vrei să ştii adevărul despre un stat, un guvern, un politician? Numai WikiLeaks sau o anumită antenă te poate ajuta, nu-mai nenea Deşteptu’ care află dedesub-turile neoficiale te poate lumina. Doar pe calea aceasta ai unica şansă de a-i afla pe adevăraţii terorişti care au implodat Ge-menii, doar astfel poţi intui următoarea mutare a papei.

Vrei să afli adevărul ştiinţific despre sursele de energie, despre forma şi poziţia pământului, despre originea unei limbi sau despre arheologie? Nimic mai sim-plu: există pe web genii pustii care îţi vor demonstra că motorul cu apă este mai

eficient, că teoria pământului rotund este un hoax, că ajun-gerea omului pe lună este o şmecherie

americană filmată în Nevada, că limba română nu provine din latină, ci este strămoaşa limbii

latine, că leagănul civilizaţiei nu a fost Sumerul, ci Tărtăria. Subiectele pot fi altele, dar metodologia este aceeaşi: evită-i pe oficiali, pe profesionişti, evită Academia, pentru că acestea sunt surse „vândute”.

Vrei să ştii realitatea cu privire la viaţa şi învăţătura bisericii? Atunci fereşte-te de surse oficiale, nu face o cercetare deschisă, ci consultă cârcotaşii de profesie şi spiritele ultraspirituale care dezvăluie conspiraţia lui Bafomet, toate intrigile şi intricaţiile. Dacă n-ai aflat deja, aceşti soli smeriţi îţi vor explica ce se petrece în lume, cum a fost şi este manevrată de sataniştii iezuiţi, masoni şi bildeberci,care formează o conspiraţie globală cu scopul de a distruge lumea; cum în fruntea aces-tei conspiraţii se află însuşi papa sau, după alţii, evreii.

„Informaţiile” de acest gen nu sunt o noutate. Unele au început să circule odată cu literatura antisemită care agita spiritele în preajma celui de-al Doi-lea Război Mondial, pregătind lagărele de exterminare. Altele au fost puse în circulaţie de scr-ieri fundamentaliste protes-tante, catolice sau ortodoxe care au priză în mănăstiri, printre radicalii de dreapta şi printre pocăiţi. Între aceştia din urmă se numără şi câţiva adventişti radicali (puţini, dar vo-

31

Trepte aprilie 2012

cali), isterizaţi de orice sce-nariu care poate „explica” profeţiile Apocalipsei.

Se întâmplă uneori ca oameni cu mare influenţă, talentaţi şi cu pregătire academică să cadă în acelaşi laţ al preacunoaşterii. Poţi fi ex-pert într-o anumită ştiinţă în care te-ai pregătit, dar eşti diletant în alta. Este normal aşa. Dar, când vrei să le dai lecţii experţilor din poziţia de diletant zelot, să avem pardon!

Aceşti mari iniţiaţi care au făcut din deconspirare virtutea supremă şi viciul absolut te vor lămuri cum este cu biserica ta, cum tu crezi că este condusă de Dum-nezeu, dar, de fapt, este condusă de farisei şi cărturari, infiltrată de iezuiţi şi masoni; cum aceasta explică de ce aleşii noştri dau mâna cu papa şi îşi permit un dialog cu neazeşiştii; cum cărturarii noştri ne-au adus în punctul mort Omega, departe de înţelesul pionieresc originar.

Cu privire la acest punct mort, cuvioşii despre care vorbeam te vor lumina prin câteva răspunsuri perfect divergente. Al-lan Stump şi echipa lui de aerieni îţi vor spune că Omega este adoptarea „doctrinei papale” a Trinităţii în biserica noastră. Jeff Pippinger şi apocalipţii care gravitează în jurul lui îţi vor spune că Omega este aban-

donarea interpretărilor originale despre

„ n e c u r m a t ă ” , despre vaiurile islamice şi de-spre cele şapte

vremi ale lui Nabucodonosor.

Emisarii diferite-lor „ministere” in-

dependente şi „supor-tive” îţi vor spune că Omega

a început odată cu publicarea Questions On Doctrine în care Conferința Generală a negociat şi vândut doctrinele despre na-tura umană a lui Iisus şi despre ispăşire de dragul evanghelicilor şi, prin urmare, nu Omega trebuie să fie susţinută din ba-nii noştri, ci credincioşii „istorici” care au rămas la vechile hotare. Iarăşi să avem pardon!

Este adevărat că nu întotdeauna ver-siunile oficiale sau ştiinţifice sunt cele credibile. O instituţie poate fi mai puţin transparentă. O teologie poate fi prea înţepenită sau evoluată într-un sens ires-ponsabil. Odată la un secol se întâmplă ca baba doftoroaia să aibă succes acolo unde expertiza lui Hipocrat a dat greş. Un laic are dreptul şi capacitatea de a propune idei valoroase. Un critic onest merită apreciat şi nu demonizat. Da, teoriile con-spiranoice au adesea elemente adevărate. Dar problema este că ele sunt rezultatul unor spirite neliniştite care, de la câteva fapte, mai mult sau mai puţin impor-tante, construiesc prin intuiţii, suspiciuni, extrapolări şi multă credinţă un edificiu speculativ care, se înţelege, este mult mai interesant decât platitudinile oficiale.

Pe uRmele stRigoiloR

Acum treizeci de ani, am aflat de existenţa formidabilei cărţi a lui Alexan-der Hislop, The Two Babylons. Am făcut ceva investigaţii, dar nu am găsit-o. Preocupându-mă însă de istorie, ca sim-plu amator, dar critic, am „descoperit”

ceea ce specialiştii ştiu de mult, că sim-

Trepte aprilie 2012

3232

bolurile creştinismului tradiţional nu au o origine singulară; că religia romanilor avea rădăcini diverse; că ritualul, sim-bolurile şi credinţele babiloniene s-au transmis prin unde culturale la popoarele vecine, într-o oarecare măsură, dar nu într-un mod special la eleni şi romani.

După ce a apărut inter-netul, am găsit şi cartea lui Hislop pe web. Respectabilă şi bogată la prima vedere. Dar, la o cercetare mai atentă, se dovedeşte a fi un manifest antipapist, care expune o teo-rie conspiraţionistă, forţând evidenţa, pentru a descrie cultul romano-catolic ca pe o continuitate neîntreruptă a mitologiei şi simbolisticii babiloniene prin interme-diul Pergamului şi al Romei păgâne.

Multe dintre dovezile pe care le aduce sunt interesante şi utile cunoaşterii. Putem fi de acord cu ideea generală că anumite credinţe şi practici nebiblice au fost îm-prumutate din afara bisericii. Dar nu nu-mai din tradiţia romană şi pergameniană, ci şi din alte surse: egiptene, anatoliene, siriene, celtice, chiar evreieşti şi chiar inovaţii creştine. În ce priveşte simbol-urile, atitudinea împotriva lor este uneori la fel de superstiţioasă ca şi cultul sim-bolurilor. Un nevinovat triunghi, un biet cerc sau o cruce devin probe în favoarea continuităţii dintre cele două

Babiloane. Un tânăr

american care ne-a vizitat prin

anii 2000 îmi spunea că ve-nise în Europa pentru cercetări de-

spre bogomilii păzitori ai Sabatului. O excursie nu strică niciodată, dar pentru atâta lucru nu avea nevoie să se depla-seze. Se ştie că teologia bogomililor era maniheică şi marcionită în esenţă, aşa

că nimeni nu i-a acuzat sau suspectat vreodată de ţinerea sâmbetei. În timp ce ne plimbam prin campus, tânărul mi-a arătat anumite ornamente arhitectonice, forme geometrice, care în cutare context

şi cultură aveau o semnificaţie mistică.

Sursa unor asemenea informaţii şi valoarea aces-tei cunoaşteri? Acest mod de a învăţa are la bază un caracter iniţiatic. Doi din-tre evangheliştii străini care ne-au vizitat ţara, oameni talentaţi şi cu rezultate bune, ne-au expus şi asemenea dezvăluiri despre modul în care simbolurile păgâne au intrat în biserică. Pentru un simplu cuvios nu contează dacă asemenea afirmaţii tre-buie sau pot fi verificate: dacă

sunt împotriva celorlalţi, atunci e corect. Dar unui student, unui pastor (intelec-tual!) i se cere mai multă exigenţă şi mai mult echilibru.

În cele din urmă, când nu ştii sigur, este foarte înţelept să eviţi subiectul sau, dacă eşti silit, să recunoşti că nu ştii. Concluzia mea, după decenii de experienţă, este că deşi am învăţat multe o mare parte dintre ele reprezintă descoperirea că o bună par-te din descoperirile mele sclipicioase de altădată trebuie îngropate cu prohod.

33

Trepte martie 2012

33

Cântec de mamă, de fecioară, Şi-atâtea dimineţi tăcute pe afarăAu creionat frumosul care-a-nceput

din nou să mă doară …

Aşa că am pornit ca un mezin, desculţ, pe drum de ţară

Să caut urmele copilăriei pierduteîntr-o vară

Ca să le strâng cum strângea tata snopii de secară,

Apoi să-i duc pe rând cu pătura labătrânelul de la moară

Şi, drept răsplată, să primesc un colţde turtă dulce fermecată din cămară …

Cât de frumos era odinioară!

***

Şi azi, acelaşi cântec mai cheamă înspremoară

Cu tălpile durute, încă pribeag pe-acelaşidrum de ţară,

Vrăjit de turta din cămară şi furat deurmele culese-n prag de seară.

Aleg o vară în care să colind odaia meauitată de la ţară,

Să aflu plugul tatei rupt de boii care aubrăzdat ultima oară;

Până şi pâinea tare cu secară, prăjită-ndorul mamei de fecioară;

Şi apoi … să bat în cuie uşa la cămară casă păstrez acordul ultim de vioară.

Neîntinat. Oprit de seară.Oprit de–ntoarcerea celui mai tânăr pui

de căprioară!

Drum de țară

Ionuț Pop - ComanTeologie Pastorală, anul I

Trepte aprilie 2012

3434

cu asist. univ. dr.

Flavia C. IosubManager program de studii pentru specializarea

Asistenţă Socială

Doamna profesoară, pentru început, vă rugăm să ne spuneţi unde v-aţi născut şi când.

M-am născut pe 28 august 1983 în Ro-man, un mic oraș din județul Neamț, unde mi-am petrecut și primii șapte ani de viață. Trei ani mai târziu, sora mea a com-pletat familia noastră.

Unde aţi copilărit? Descrieţi, în câte-va cuvinte, copilăria dvs. (loc, timp, mo-mente funny etc.).

Această primă perioadă a coincis cu ultimii ani în care România s-a aflat sub regimul comu-nist, însă amintirile referitoare la ace-le vremuri nu sunt foarte bogate în de-talii. Părinții îmi po-vestesc un episod din vremea când împli-nisem, cred, doi ani.

Tatăl meu a reușit, după un îndemânatic „balet” cu aprobările și interogările de atunci, să plece într-o scurtă vizită în afa-ra țării și a telefonat acasă, așteptând să afle ce îmi doresc în dar. Bineînțeles, am cerut o „păpușă mare”... Am considerat, așadar, că așteptările mele de copil au fost puțin înșelate când am primit un set de fi-gurine Lego, compus din șase păpuși-elev și o profesoară, cu accesoriile necesare (ghiozdane aurii și o geantă tip diplomat, destul de asemănătoare cu cea pe care o folosesc acum). Dezamăgirea nu a durat mult, căci „piticii” au devenit însoțitori tăcuți ai copilăriei mele, chiar dacă unii dintre ei au mai căzut victimă intemperii-lor vremii sau îndemânării noastre ...

Cu aceeași ocazie, am primit și un alt set – cărțile în limba germană Menschen in Gottes Hand, zece volume ilustrate, care

parcurgeau întrea-ga istorie bibli-că. Răsfoirea lor a devenit un obicei aproape zilnic, iar imaginile asociate fiecărui episod mi s-au lipit de suflet. Până astăzi, unele evenimente bibli-ce mi le reprezint încă prin prisma acelor desene. Ală-turi de cărți, tatăl

I nterv iuInterv iuInterv iuO maximă spune că Viața este prea

scurtă ca să faci alegeri greșite. De acord! Cunosc atâtea vieți ratate în

urma alegerilor greșite. În ceea ce urmează, asist. univ. dr. Flavia C. Iosub, prin răspunsurile acordate interviului nostru, arată faptul că a ales bine: luptând cu sine, sfidând banalul și mediocritatea, promovând valorile educației creștine și atingând țintele pe care și le-a propus prin perseverență și seriozitate.

35

Trepte aprilie 2012

35

meu a reușit să-mi aducă și câteva plicuri cu flanelografe – destul de inovatoare pentru țara noastră atunci. Printre cele care ilustrau diverse scene biblice erau și unele aparte – capete de copii din toate colțurile lumii, alături de Isus, în mărime naturală. Acestea erau favo-ritele mele. Din nefericire, după scurt timp, am primit o „vizită” de la câteva persoane care aveau datoria să verifice tot ce se afla în casă și care au decis că nici cărțile, nici flanelografele nu puteau rămâne la noi. Am fost foarte necăjită, mai ales de pierderea „copiilor”, așa că, după câteva zile, tatăl meu m-a luat de mână și am mers împreună la cei „în drept” și i-am rugat, în neștiința mea, să mi-L înapoieze măcar pe Isus, alături de copii. Nu știu cum a judecat acel „milițian”, însă ce știu este că am plecat acasă fericită.

Cu siguranță, am depășit cele „câte-va cuvinte” solicitate, însă nu pot să nu amintesc, cu drag, și vacanțele de vară petrecute la bunicii de la Bacău, sub cireș, sau „serbările” organizate cu verișoarele în casa bunicilor de la Bodești.

La scurt timp după ce am înce-put școala, familia noastră s-a mutat la Focșani, unde am locuit până am termi-nat gimnaziul. Acei ani plini de provocări pentru părinți rămân în amintirea mea unii dintre cei mai frumoși. Pentru mult timp după plecarea de acolo, Focșaniul era încă „acasă”.

Aţi putea să ne relataţi o întâmplare haioasă din studenţie?

Anii studenției mele sunt foarte strâns legați de AMiCUS Iași. Așa că „întâmplarea haioasă” de acolo va veni. Eram în primii ani de facultate și participam la promo-varea unui proiect AMiCUS. Mai concret, făceam parte din echipa care avea drept responsabilitate lipitul afișelor în zona centrală a orașului. Era noaptea destul de târziu, iar noi ne plimbam din loc în loc într-o mașină mică, ținând în portbagaj teancul de afișe și găleata de adeziv în-cropit cu făină. Doi dintre noi coborau,

mânjeau repe-de spatele afișului și îl presau de un zid din apropiere. Pe o stradă îngustă, cu restricții de circulație, am fost nevoiți să lăsăm mașina și să mergem pe jos. În timp ce munceam plini de râvnă, cineva a observat jandarmii, așa că am rupt-o cu toții la fugă. Jandarmul – și el, după noi. După ceva timp, a fost mai înțelept să ne oprim, iar jandarmul, aproape fără suflu, ne-a întins sulul de afișe rămase nelipite, uitat la „locul faptei”, năruind și impresia noastră de „ilegalitate”...

Cum v-ați caracteriza în cateva cu-vinte și ce ați putea să ne spuneți despre principalele dvs. trăsături de caracter?

Mă caracterizează, cu siguranță, perseverența, în momentul în care mă identific cu un anume scop. Sunt o per-soană destul de creativă și optimistă, însă cei din jurul meu cred uneori că văd doar „partea goală a paharului”, deoarece am tendința de a atrage – poate prea mult – atenția asupra piedicilor care se pot ivi pe parcurs. Însă consumul de energie în această direcție are la bază dorința de a preveni, într-o măsură cât mai mare, in-succesul. Cred că uneori sunt prea aple-cată asupra detaliilor, evitând să lucrez în grabă, chiar dacă sunt în întârziere, și aici există mereu pericolul pierderii ima-ginii de ansamblu. Cu siguranță un aspect demn de perfecționat este planificarea corectă a tuturor activităților, deși am funcționat – eficient de cele mai multe ori – destulă vreme alergând pe ultima sută de metri ...

Trepte aprilie 2012

3636

Descrieţi o zi obişnuită de lucru din activitatea dvs. academică.

Nu știu dacă există o zi pe care să o putem denumi „zi obișnuită de lucru”, deoarece totul variază destul de mult, în funcție de momentele de predare și alte aspecte din program. Însă m-aș putea referi cu siguranță la activitățile acestor zile – contactarea organizațiilor sau instituțiilor în cadrul cărora vor efectua practica de specialitate colegii voștri de la Asistență Socială anul I și II, pentru a ne-gocia încheierea protocoalelor de colabo-rare, predare la anul III, pregătirea semi-narelor și cursurilor, ședințe, consultații individuale pentru studenții care se pre-gătesc pentru susținerea tezei de licență în vara aceasta ș.a.m.d. Suficiente cât să nu intervină rutina ...

De ce asistență socială şi nu altceva?Personal, am regăsit asistența socia-

lă la intersecția dintre mai multe dome-nii. Întâlnești aici câte puțin din fiecare – psihologie, sociologie, științe juridice, chiar și pedagogie, medicină sau manage-ment. În plus, asistența socială îți oferă, dacă îți dorești acest lucru, oportunita-tea de a te „adresa” unora dintre cei mai dezavantajați sau neînțeleși oameni, în-tregind misiunea de creștin.

Oferiți o definiție proprie asistenței sociale.

Asistența socială este o muncă de echi-pă, care are drept scop oferirea unor șanse de reintegrare socială diverselor categorii de persoane cu probleme. Cel puțin așa îmi place mie să cred ...

Care credeți că a fost principala problemă cu care v-ați confruntat în trecerea de la viața de student la mediul profesoral?

Totul a fost destul de brusc, în sensul că am ajuns la I.T.A. și imediat am „ateri-zat” la catedră, cu responsabilitatea de a pregăti singură un curs-laborator, pe lân-gă organizarea practicii de specialitate. Mă așteptam poate să merg mai treptat, să mă obișnuiesc cu atmosfera, să mă ocup

mai degrabă de seminare, sub oblăduirea unui alt profesor etc., însă „botezul în apă rece” mi-a prins bine și pe mai târziu, pe lângă faptul că m-a ținut mai mereu în alertă. Combinată cu drumurile frecven-te la Iași, această situație m-a determinat să realizez, în ritm rapid și aproape fără să-mi dau seama, suficient de multe într-o perioadă scurtă.

Oricum, de dragul corectitudinii, tre-buie să menționez că adevărata „părăsi-re” a vieții de student s-a petrecut după sosirea la Cernica, pentru că anii de studiu au continuat în paralel cu viața la catedră.

Care sunt pasiuniile şi hobby-urile dvs.? Ce alte activităţi faceţi în timpul liber?

Recuperez acum lecturile pierdute în ultimii doi ani, dedicați în special doc-toratului. Nu foarte departe de preocu-pările profesionale, m-a fascinat mereu „lumea dreptății” și revin frecvent la materiale de natură juridică.

Îmi place să călătoresc și am trecut, treptat, de la excursiile în ritm galo-pant, în care încercam să acoperim cât mai mult „teren” în cât mai scurt timp, la vacanțe puțin mai line, care oferă, pe lângă informație, și relaxare în compania celor dragi.

Care este povestea dvs. de dragoste?Întâlnirea cu Cosmin s-a petrecut tot

pe „tărâmul AMiCUS”. Am fost o vreme, fără să știm, membri ai aceluiași departa-ment-grupă de rugăciune, condus de Li-via Ivașcu – Departamentul Administra-tiv. Pe lângă întâlnirile devoționale săp-tămânale, activitatea AMiCUS în cadrul departamentelor avea și aspecte foarte

37

Trepte aprilie 2012

37

practice – implicarea în proiecte sociale, ocazii de tip recreativ, deplasări de Sabat în alte comunități etc. Încă descoperim fotografii sau evenimente la care am par-ticipat împreună fără să fi știut. Privind înapoi, ne dăm acum seama acum că ma-joritatea prietenilor noștri au fost și ei, cel puțin o vreme, membrii în aceeași grupă. Acest mediu ne-a „construit” atât individual, cât și ca pereche.

Cosmin a fost cel care a preluat cel mai adesea inițiativa în privința viitoru-lui nostru. După ce mi-am început activi-tatea la I.T.A., combinând-o săptămânal cu două zile de lucru la Iași, la fostul job, am realizat împreună că această situație este o provocare atât pentru sănătate și eficiență în muncă, cât și pentru relația noastră. Am trecut „testul” și ne-am sur-prins pe rând părinții cu stabilirea rapi-dă a datei nunții și a detaliilor necesare.

Îmi place foarte mult să particip, din umbră, la organizarea diverselor eveni-mente și probabil unul dintre cele mai dificile lucruri pentru mine a fost să știu că la nunta noastră voi fi nevoită să rămân în față și nu voi putea să pun la punct toate detaliile, urmărind listele, undeva, prin spatele sălii. De altfel, soțul meu a avut și un coșmar pe tema aceas-ta, în care m-a „văzut” ridicându-mă de pe scaun, în timpul ceremoniei, pentru a rezolva un ultim aspect ... Bineînțeles că totul a mers însă foarte bine, prin grija celor dragi, pe care am fost încântați să-i avem alături. Cred că unul dintre cele mai emoționante momente ale nunții a fost cel în care am deschis ochii după ru-găciunea de binecuvântare și am putut să ne privim în „noua noastră calitate”.

Consideraţi că aveţi o familie fericită? De ce? Care credeți că este secretul unei familii împlinite?

Chiar dacă au trecut aproape doi ani, încărcați cu destul stres, provocări, schim-bări de diverse tipuri, simțim că parcă a fost ieri. Sincer, nu știu dacă și când va dispărea acest sentiment ... Așa că mi-e

cumva dificil să fac o evaluare a unei perioade atât de „scurte”. Însă pot să afirm că, în viziunea mea, avem o familie fericită. Motivul este, bineînțeles, El și ... el. Prin micile detalii sau „coincidențe”, cum ar spune unii, am simțit că Dumnezeu este alături de noi, iar Cosmin este darul Lui pentru mine, pen-tru că știe de fiecare dată să mă încuraje-ze, să mă protejeze, să mă ajute să urc mai sus sau, pur și simplu, să îmi aducă zâm-betul pe buze.

Secretul unei familii împlinite? Celă-lalt. Dacă fiecare Îl va ruga pe Dumnezeu să îl ajute să se pună pe sine pe locul doi, să știe să renunțe în favoarea celuilalt, indiferent cât de obosit sau supărat ar fi, este puțin probabil să nu meargă totul foarte bine..

Ați plâns vreodată la un film? Dacă da, la care?

Am lucrat timp de doi ani cu un copil diagnosticat cu autism, de care sunt în continuare foarte atașată, așa că am de-venit mult mai sensibilă la provocările cu care se confruntă cei care suferă de ase-menea boli. Cel mai adesea mă impresio-nează, așadar, filme, imagini sau relatări care conțin referiri la copii sau persoane „stigmatizate” de afecțiuni de acest gen.

Trepte aprilie 2012

38

Interviu realizat de:Cosmin Cocea

Teologie Pastorală, anul IIIși Levis Daniel Nistor

Master of Arts in Religion

de calitate este una dintre sursele esențiale de valori utile atât pentru orientarea profesională, cât și pen-tru cea personală.

Ce planuri de viitor aveţi? Ce obiective personale v-aţi propus?

Mi-am tras sufletul puțin după finalizarea – destul de accelerată – și susținerea tezei de doctorat, însă drumul este abia la început ... Urmează, cu siguranță, publicarea acesteia. Pe un alt plan, îmi doresc

să reușim să diversificăm oferta de proiec-te sociale pe care să le organizăm sau să le susținem prin I.T.A.

În încheiere, adresaţi un scurt mesaj studenţilor de la I.T.A.

Suntem cu toții prizonierii unei lumi pragmatice și e normal să privim cu îngri-jorare înainte. Însă nu vă lăsați absorbiți cu totul de viitor – bucurați-vă și de drum, nu doar destinația contează! Acești ani deosebit de frumoși, anii facultății, vor trece mai repede decât vă imaginați și abia la final veți realiza că regretați ziua în care nu ați răspuns invitației colegilor de a merge împreună în parc sau veți ofta privind înapoi la alte gânduri mari rămase doar în stadiul de proiect. Profitați de ori-ce moment liber pentru a fi împreună, dar să știți că acele clipe sunt „dulci” numai dacă alternează cu muncă serioasă.

Pentru final, am să răstorn, așadar, primul îndemn. Nu uitați că nu contează doar cum ați călătorit, ci și unde ajungeți! Investiția de timp și energie – pentru vi-itorul vostru pământesc și, mai ales, cel veșnic – este cea mai eficientă tot acum. Mult succes!

Care a fost persoana care v-a influențat cel mai mult?

Este greu să alegi. Cred că oricine cade puțin pe gânduri după o asemenea între-bare ... Gândurile aleargă spre prima mea învățătoare, cu blândețea ei nesfârșită, spre bunica mea, în aceeași măsură răb-dătoare, inteligentă și diplomată sau spre profesoara de biologie din gimnaziu. Însă cred că nu greșesc cu nimic dacă modific puțin întrebarea și mă refer la persoanele care m-au influențat cel mai mult – este vorba, negreșit, de părinții mei. Puțini co-pii reușesc să „ghicească” înainte de ma-turitate realitatea sacrificiilor părinților în favoarea lor, însă cred că am început să înțeleg măcar o parte ... Un prieten drag spunea: „Cu cât copiii mei cresc, cu atât eu încep să devin din ce în ce mai inteligent. Încep să am și eu dreptate!”.

Care este pasajul dvs. preferat din scriptură?

Cred că voi menționa o făgăduință re-centă, care a sosit la momentul oportun. Proverbele 4,13: „Ține învățătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viața ta.” Cred că e un verset potrivit pentru mediul academic, atât pentru studenți, cât și pen-tru cadrele didactice, iar dacă l-am crede și ne-am comporta ca atare am avea parte numai de „premianți”.

Ce rol credeți că ocupă educația (în special cea creștină) pentru omul seco-lului al XXI-lea?

Mai mult decât oricând, cred că ne pu-tem prăbuși fără reale repere, iar educația

Trepte aprilie 2012

unde?

când?

de ce?cine sunt?

Cine ?

www.spretinta.ro

Te așteptăm să te alături și să susții proiectul de tineret SpreȚintă ...

Împreună vom urma drumul care ne duce ACASĂ!

Noi țintim spre cer ... Tu unde țintești?

spre care să te îndrepți? de ce?Dar o țintă

Care sunt?cine sunt?

Dar o țintă

Ai priorități în viață?

Ted Wilson, Președintele

Conferinței

Generale.

9 iunie 2012

Institu

tul Te

ologic

Adve

ntist

A D M I T E R E 2 0 1 2