SUBIECTE-Kinetoterapia in traumatologia sportiva

I. 1.Recuperarea in traumatologia sportiva-definitie,generalitati. Definitia recuperarii: proces de utilizare dirijata a unor factori naturali sau artificiali cat de timpuriu si intensiv in scopul restabilirii anatamo-functionale a unui organ sau functie perturbate de efortul sportiv accidental sau in timp. :traumatismului:totalitatea fenomenelor patologice locale si generale pe care le prezinta organismul in urma actiunii violente a unor forte interne sau externe. Forta externa se mai numeste si agent traumatic sau agent vulnerant. Forta interna este data de mecanisme brutale ale propriului organism. Ca urmare a traumatismelor pot aprea:contuzii,plagi,entorse,luxatii,fracturi,etc. Def.- Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa de traumatismele ce survin in timpul practicarii diferitelor discipline sportive. - Traumatismul aparut in practica sportiva este definit ca fiind rezultatul fortelor externe reprezentate de agenti mecanici (lovituri, presiuni, tractiuni) care produc contuzii, plagi sau fracturi. -Traumatismul sportiv orice trauma intentionata sau neintentionata asupra corpului uman, rezultata in urma participarii la orice activitate care necesita efort fizic, efectuata in scop recreational sau competitional. Aspecte caracteristice ale Traumatologiei Sportive: cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt specifice practicarii sporturilor ,depinzand de sportivi de antrenor,de greselile de organizare a competitiilor, de carente alimentare, defecte de echipament sportiv s.a. scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrala anatomica si functionala a sportivului spre deosebire de indivizii nesportivi care pot ramane cu mici deficiente care sa se corecteze in timp. timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus ,avand in vedere ca orice intrerupere mai mare a pregatirii sportive scade simtitor potentialul si capacitatea de efort. repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale, folosindu-se frecvent repausul segmentar pentru a putea mentine un minimum de pregatire fizica. mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a medicamentelor trebuie sa fie eficiente ,cat mai putin traumatizante organic si mai ales psihic. stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exacta, complexa si rapida pentru a se putea aplica un tratament specific ,complex si intensiv in vederea recuperarii grabnice a sportivului. recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, acestea realizandu-se numai printr-o colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor. unele traumatisme sportive prezinta forme anatomo- clinice specifice numai sportivilor ,neintalnindu-se la alti indivizi. obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni traumatice in stadiul mai ales reversibil ci in special prevenirea producerii lor prin diagnosticarea si aplicarea tratamentului in stadiul preclinic.

2.Factorii determinanti ai leziunilor sportive.Sunt doua feluri de factori determinanti ai leziunilor sportive:-intrinseci(tin de sportiv): *factorul tisular-supraincarcarea si lipsa de elasticitate; *lipsa de incalzire; *marimea sportivului; *stilul sportivului; *motivatia.-extrinseci: *echipament defectuos; *conditiile meteo de joc; *suprafata de joc; *coechipierii; *metode de antrenament. 3.Obiectivele recuperarii in traumatologia sportiva.1.Controlul inflamatiei;2.Controlul durerii;3.Recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor moi;4.Recuperarea fortei si rezistentei musculare;5.Recuperarea rezistentei la efort;6.Revenirea la biomecanica anterioara;7.Intretinerea fitnessului cardiovascular;8.Dezvoltarea programelor kinetoterapeutice care dezvolta abilitatile sportivului.Programele de kinetoterapie pentru dezvoltarea abilitatilor sunt obligatoriu incluse in procesul de recuperare,conteaza foarte mult suportul psihologic si motivatia-trebuie sa fie aplicate de antrenor,de familie si de anturaj. 4.Controlul inflamatiei in trumatologia sportiva.Inflamatia incepe odata cu leziunea si trebuie tratata rapid,altfel poate duce la o reparatie celulara mult prelungita si o intarziere a recuperarii. Imediat, la nivelul leziunii se aplica compresie tisulara locala; se aplica rece (crioterapie) in primele 48 de ore de 3-4 ori /zi cam 15-30 min. In cazul in care leziunea este foarte puternica (edem profund si echimoze) se poate pune gheata 10-20 min la fiecare ora. Niciodata gheata nu se pune direct pe piele, mai ales daca se face masaj cu gheata. Se recomanda repaos segmentar, daca se preteaza, pozitie antidecliva. Se administreaza medicatie antiinflamatori nesteroidiene,iar in cazurile grave si cu steroizi. Se pot da antiinflamatorii mai ales tegumentar local. 5.Controlul durerii in traumatologia sportiva.Durerea incepe o data cu leziunea, sau uneori poate aparea inaintea producerii leziunii.In general in primele 48 de ore poate sa creasca in intensitate. Durerea este proportionala cu gradul leziunii. Netratata, durerea poateduce la o limitare prelungita a miscarii. Durerea scade o data cu inflamatia. Se recomanda repaos segmentar, crioterapie (care produce anestezie tegumentara, vasoconstrictie si hipertonie musculara). Se mai indica fizioterapia, laserterapia, proceduri balneare, stimulare transcutanata, etc. Durerea este strans legata de inflamatie, controlul acestora facandu-se primul,abia apoi urmand celelalte obiective. Se pot prescrie medicamente (antialgice) dar cu mare atentie la antidoping. Recuperarea dupa un puseu dureros se face individualizat, progresiv si gradat.6.Recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor moi.Sunt primele exercitii de KT care se fac dupa controlul durerii si al inflamatiei. Obligatoriu se fac inainte ex legate de forta si rezistenta musculara. Scopul acestor ex este in primul rand revenirea la mobilitatea anterioara traumatismului si apoi pentru prevenirea redorilor si a anchilozelor articulare. Daca nu se face corect acest obiectiv se poate ajunge la erori mari de biomecanica care predispun la aparitia altor leziuni. Se incepecu mobilizari pasive, apoi pasivo-active, si se continua cu cele active. Obligatoriu se fac la inceput asistate de Kt, dupa care se pot continua individual. Esentiala este miscarea pasiva la inceput, deoarece nu necesita contractie musculara, iar in anumite cazuri poate reduce edemul. Se poate utiliza precoce, imediat dupa leziune, si este mai putin dureroasa. De asemenea da incredere pacientului si dorinta de a continua. 7.Recuperarea fortei si rezistentei musculare.Se incepe obligatoriu dupa ce se obtine recuperarea totala si nedureroasa a mobilitatii articulare. Se incepe cu ex isometrice, se continua cu cele isotonice si apoi cu cele contrarezistive. Exercitiile izomertice protejaza articulatia (pentru ca nu produc miscare) si de asemenea protejaza musculatura antagonista.Uneori se pot incepe chiar inainte de recuperarea 100% a articulatiei. Ex isotonice se fac obligatoriu sub indicatia si supravegherea kt. Acestea se fac si pentru muschii adiacenti zonei lezate. Intai se incerca cresterea rezistentei musculare si apoi a fortei musculare. 8.Recuperarea rezistentei la efort.Acest obiectiv se realizeaza numai odata cu recuperarea musculara (tonifierea). Se obtine prin ex izotonice, repetitive, cu rezistenta scazuta, sau prin seturi prelungite de ex isometrice. Rezistenta la efort se obtine rapid si bine prin ex in apa (hidrokinetoterapie). Se mai pot folosii echipamente speciale aerobice cu rezistenta variabila. 9.Recuperarea si revenirea la biomecanica anterioara. Este foarte importanta la sportivi, deoarece este obligatorie pentru repetarea miscarilor specifice. Numai asa se ajunge la o tehnica corecta in executarea miscarilor specifice. La sfarsitul recuperarii, sportivul poate devenii chiar mai performant, in conditii de siguranta. Nerevenirea la biomecanica anterioara, poate conduce la anumite stari cronice, sau la leziuni si traumatisme noi.10.Intretinerea fitnessului cardiovascular. Se incepe numai dupa atingerea celorlalte obiective. Daca este posibil, se recomanda sa se inceapa precoce (daca zona respectiva poate fi protejata, sau daca nu incarca excesiv cordul). Si in anumite boli netraumatice, conditionarea la efort este bine sa se inceapa precoce.11.Recuperarea sportiva in faza acuta.Obiectivele tratamentului in faza acuta sunt : controlul durerii ; controlul semnelor si a simptomelor acute ale unei leziuni. In faza acuta se face controlul durerii si a inflamatiei. Faza acuta poate fi la leziunile acute sau la leziunile cronice. Se indica crioterapia, protejarea regiunii,pozitiile antideclive, medicatia, fizioterapia. Faza acuta este bine sa fie tratata cat mai repede si cat mai intens. 12.Recuperarea sportiva in faza subacuta.Ca obiective ale tratamentului avem recuperarea functionala. Se face prin : mobilitate articulara si extensibilitatea tesuturilor moi ; recuperarea fortei si a rezistentei musculare ; recuperarea rezistentei la efort. Acestea se realizeaza prin : intai mobilizare articulara, apoi cresterea si rezistenta musculara, apoi cresterea rezistentei la efort. Aceasta faza este facuta sa pregateasca tesuturile pentru o functionare corecta intr-o sarcina specifica. 13.Recuperarea sportiva in faza de reintegrare.Reprezinta o trecere treptata spre o functionalitate normala. Cand sarcina sportiva este indeplinita corect, intai se creste numarul de repetari si apoi viteza de executie. Ulterior se trece la mai multe sedinte pe zi. Antrenamentul se incepe numai in conditii de siguranta si eficacitate. El trebuie sa fie individualizat, gradat si in conexiune cu sportul practicat. Se pune atentie crescanda pe fitnesul cardiovascular. Exercitiile trebuie sa recupereze ce sa pierdut si mai ales sa previna aparitia unor leziuni sau traumatisme ulterioare. Tratamentul in aceasta faza are ca obiective dezvoltarea functionala si a abilitatilor sportive. Se face prin : revenirea la biomecanica anterioara ; fitnesul cardiovascular ; programele fizicale.14.Antecedentele patologice sportive.Antecedentele pot fi :Fiziologice (istoricul normal al sportivului) ; Heterolaterale (bolile rudelor) ; si Patologice (bolile sportivului, atat asemanatoare cu cea pe care o are acum, cat si altele fara asemanare aparenta). Cele mai frecvente leziuni legate de activitatea sportivului: -alergare:aponevrozita plantara,durere lombara,luxatia gleznei,tendinita ahiliana,intinderea muschilor ischiogambieri,fracturi de stres.-sporturi cu racheta:intinderi musculare,epicondilita laterala,ruptura coafei rotatorilor.-fotbal:leziuni ale extremitatii cefalice,intinderi musculare,luxatii si fracturi,entorse,leziuni la nivelul genunchiului.-baschet:entorse si luxatii de glezna,intinderi musculare,tendinita patelara.-sporturi cu miscari de aruncare:instabilitate de umar,ruptura coafei rotatorilor,epicondilita laterala.-schi:leziuni traumatice de la foarte usoare pana la foarte grave:fracturi de clavicula,luxatii de umar,leziuni ligamentare la nivelul genunchiului,fracturi ale membrelor inferioare. Se urmaresc si alte semne care au insotit instalarea durerii.Se verifica ce miscari exagereaza durerea.Leziunile sunt in majoritatea cazurilor dependente de alte leziuni anterioare sau de alte activitati.15.Examenul fizic al sportivului traumatizat.Se incepe cu inspectia posturii, notand starea scheletului axial,apoi se inspecteaza zona lezata unde se pot observa : asimetria, deformarea, edemul, etc. Apoi se compara cu zona simetrica sanatoasa. Se palpeaza apoi cu blandete pentru a obtine informatii obiective si subiective. Daca nu se obtin rezultate semnificative se palpeaza in profunzime. Se face testing muscular, articular si anumite semne neurologice simple. Ultima faza este punerea in tensiune activ sau pasiv a segmentului lezat.16.Generalitati despre tratamentul recuperator in traumatologia sportiva.Tratamentul kt este stabilit de catre medic si executat de catre kt. Pe langa kt se recomanda sa se faca si terapie ocupationala specifica activitatii cotidiene, precum si a sportului practicat. Prescriptia Kt-ica trebuie sa stabileasca 3 linii : -momentul inceperii kt-ei si succesiunea etapelor ; -frecventa sedintelor si durata lor ; -principalele contraindicatii si modificari ale kt-ei. Trebuie etapizat foarte bine modul de reintegrare in activitatea sportiva specifica. In tratamentul recuperator se foloseste recele si caldul, medicatia specifica (antialgice, antiinflamatorii, etc), fizioterapia (laser, acupunctura, proceduri de kinetoterapie, masaj, in cazurile mai grave chirurgie, ortopedie.

17.Tratamentul recuperator in contuzii.Contuzia este cea mai frecventa afectiune traumatica (aprox. 35%). Contuzia reprezinta strivirea prin lovire sau lezare a partilor moi (piele, tesut adipos,muschi). Tablou clinic : durere destul de intensa, incapacitate functionala musculara foarte grava, deseori apare echimoza, nu curge sange, rareori necesita intreruperea activitatii sportive.Tratament : mecanic (protejarea zonei respective) , medicamentos (antialgice, antiinflamatoare / orale sau topice locale). In cazurile grave se poate intervenii chirurgical pentru excizia hematomului. Se mai poate efectua masaj sau kt-ie in zonele de deasupra si dedesuptul leziunii.18.Tratamentul recuperator in plagi. Plagile reprezinta traumatismele acute, sangerande, in care leziunile sunt insotite de intreruperea continuitatii pielii. Factorii producerii plagilor sunt mecanici,chimici sau termici. Clasificare:- in functie de modul de producere : accidentale, chirurgicale, intentionate

- in functie de agentul cauzator : plagi taiate, intepa, abrazive - in functie de profunzime : superficiale, profunde, transfixiante - in functie de timpul scurs de la producerea : recente (sub 5-6 ore) , vechii (peste 5-6 ore) Semne clinice:durerile (care depind se sediul leziunii) , impotenta functionala (care depinde deplaga) , tumefactia regionala. Tratament:Daca este prezenta hemoragia se aplica metode de hemostaza.-Combaterea durerii.-Aplicarea pansamentelor.-Combaterea infectii.-Protectia mecanica si mai ales termica.-Pozitie procliva.-Repaus sportiv-pana la detasarea crustei zonei.-Prevenirea tetanosului.19.Tratamentul recuperator in leziuni musculare. Definitie:Leziunile musculare sunt macrotraumatisme de origina interna produse de o contractie brusca a unui muschi,in anumite situatii favorizante si predispozante. Cauze predispozante:spasmofilie :circulatie sanvina locala deficitara :deficienta biologice,umorale,ce tin de un metabolism modificat al mucozaharidelor,acidul sialic,in hipovitaminoze,etc. Factori favorizanti:efort brusc,violent fara incalzire prealabila,in conditiile unui climat rece si umed. Clasificare:leziunea musculara:fibrilara :fasciculara :fibrofascicularaPentru leziunile fibrilare si fasciculare se descriu urmatoarele:SEMNE CLINICE:durere vie cu caracter de arsura brusca,atitudinea antalgica,punct dureros la palapare,echimoza locala,hematom. :totala-leziunea intereseaza o buna parte sau in totalitate corpul muscular.In leziunea musculara totala se descriu ca si semne clinice:durere vie,ca o taietura de cutit,impreuna cu denivelarea muschiului. Tratament:crioterapie in primele 48 de ore :calmante,medicatie relaxanta,antiflogistica. :dupa primele 48 de ore se efectueaza ecomiografie,se recomanda repaus segmentar cu sau fara aparat gipsat,continuarea medicatiei antiflogistice pana in ziua a 7a,mentinerea medicatiei relaxante 8-10 zile,aplicarea din ziua a 4a unguentelor cu enzime proteolitice si introducerea medicatiei trofostimulenta. :fizioterapia,laserterapia in primele zile,dupa ziua a 8a curenti diadinamici. :nu se face masaj in primele 15 zile.20.Tratamentul recuperator in miozite. Definitie:Miozitele sunt afectiuni provocate de suprasolicitare,care afecteaza de cele mai multe ori grupe musculare,mai rar un singur muschi. Tablou clinic:durerea instalata lent,creste intensitatea ei si persista uneori dupa incetarea efortului; :la palpare,durerea este difuza si intereseaza mai multe corpuri musculare,este asociata cu o crestere a temperaturii locale,precum si o hipotonie sau chiar o contractura. :in formele clinice corpul muscular este transformat intr-un cordon fibros,dureros,cicatrice musculara,care reduce elasticitatea si contractilitatea muschiului. Tratament:Repaus segmentar; :Tratament medicamentos; :Fizioterapie.21.Tratamentul recuperator in mioentezite. Definitie:Mioentezitele sunt leziuni la nivelul insertiilor muschilor pe os sau cel a jonctiunii musculotendinoase sau musculoaponevrotice,cele mai frecvente:drept abdominal. Semne clinice:dureri persistente la nivelul regiunii suprasimifizare la miscarile de alergare,sutarea balonului si mai ales la flexia membrului inferior pe trunchi. Tratament:tratament medicamentos:antiinflamator,antialgic si miorelaxant. :fizioterapie:laserterapie,ionizari cu novocaina asociate ulterior cu diapuls si menajare a musculaturii abdominale.22.Tratamentul recuperator in entezite. Definitie:Entezitele sunt suferintele zonei terminale musculotendinoase. Cauze declansatoare:prin suprasolicitare se pot produce microleziuni in portiunea miotendinoasa sau tendinoperiostala a formatiunilor de insertie. Semne clinice:durere,edem,discrete semne inflamatorii. Tratament:masaj cu gheata in primele 48 de ore :antiinflamatoare :sedative :ionizari cu novocaina :repaus segmentar,cura recuperatorie balneofizioterapica.23.Tratamentul recuperator in tendinite. Definitie:Tendinita este afectiunea tendonului,ce se exprima clinic prin acuze subiective dureroase si obiectiv prin modificari de forma si consistenta. Cauze declansatoare:poate surveni brusc,in urma unui traumatism initial sau lent in urma producerii unor modificari metabolice locale,printr-o suprasolicitare a segmentului respectiv. Factori favorizanti:tulburarile circulatorii :deprinderile biomecanice gresite :tulburari endocrine :greselile metodice de pregatire,oboseala,supraantrenamentul :carente alimentare Semne clinice:deformare a regiunii sub forma unei tumefactii de diferite marimi :zona impastata,dura,dureroasa insotita de crepitatii,precizand locul leziunii. Tratament:masaje cu gheata in primele 48 ore :repaus segmentar(in cazuri acute-imobilizare gipsata in poz de relaxare 10-15 zile). :rontgenterapie,antiinflamatoare,trofostimulente,in perioada recuperatorie curenti dinamici si solux.24.Tratamentul recuperator in tenosinovite. Definitie:Tenosinovita este o afectiune de tip inflamator nespecific si metabolic,aparuta la nivelul unui tendon si al tecii sinoviale a acestuia. Forme clinice:acuta-zona tendonului afectat este tumefiata,dureroasa la miscarile active,pasive si active cu rezistenta,hipertermie cutanata regionala. O data cu evolutia bolii si in functie de tratament,lichidul se resoarbe,ramanand numai straturile semigelatinoase de fibrina,care fac trecerea la forma croncia(uscata). :cronica:tumefactie locala,mica si dura,se percep crepitatii la miscari. Tratament:forma acuta:crioterapia se asociaza cu rontgenterapia,medicatie antiinflamatoare si trofostimulenta,imobilizare gipsata a regiunii pt. 10-15 zile.25.Tratamentul recuperator in aponevrozita plantara. Este determinata de suprasolicitarea acesteia,care,suferind incarcari sau tensionari mari,se poate rupe sau dezinsera partial. Semne clinice:durere si noduli la nivelul aponevrozitei plantare,in special pe partea interna. Tratament:Masaj cu gheata 48 ore,laserterapie,antiinflamatoare,miorelaxante,menajare segmentara,imobilizare gipsata 7-10 zile.

26.Tratamentul recuperator in ruptura de tendon. Ruptura de tendon reprezinta episodul terminal al unui proces degenerativ progresiv,ruptura survine apararent din senin.In plin efort fizic,la o miscare brusca se aude un zgomot insotit imediat de o durere violenta si impotenta functionala. Tratament:chirurgical :imobilizare:30 de zile,dupa se imobilizeaza in unghi drept,de mers,tot 30 de zile :recuperare kinetoterapeutica si fizioterapeutica energica.27.Tratamentul recuperator in lombalgie prin suprasolicitare. Definitie:spate dureros Evolutie:perioade de acutizare ritmate,in efort fizic intens,intrerupte in perioada de remisiune cand efortul devine minim. Semne clinice:durere Modificari morfologice(microlezionale) pot apartine fibrelor musculare,insertiilor musculare,microleziunilor,multiplelor formatiuni capsulare sau ligamentare. Tratament:repaus segmentar 5-7 zile,aplicatii locale cu unguente si miorelaxante si antalgice,medicatie decontracturanta si antiinflamatoare si mijloace fizioterapeutice cu efect sedativ si decongestionat.28.Tratamentul recuperator in entorse. Definitie:Leziuni traumatice produse sub actiunea unor forte divergente fara a se modifica raportul anatomic. Apar mai ales la barbatii tineri,puternici,in special la sportivi.Apar rareori la copii pentru ca au ligamentele foarte suple si rareori la femei care au greutatea mai mica si elasticitatea mai buna. Cele mai frecvente sunt la glezna,apoi la genunchi. Clasificare:gradul I:intinderi ligamentare,examen radiologic normal. :gradul II:rupere partiala a ligamentelor,scaderea stabilitatii articulare,radiologic-se observa marirea spatiului articular. :gradul III:rupere totala a ligamentelor,uneori chiar cu smulgerea insertiei osoase a ligamentelor.Instabilitatea articulara este completa,iar la radiologie se observa marirea accentuata a spatiului articular si eventual fragmente osoase intraarticular. Semne clinice:1.Durere foarte intensa dupa traumatism,scade in timp,dupa care se accentueaza,dupa devenind cronica. :2.Tumefierea articulara(se umfla)-articulatia este calda ,marire de volum si o culoare modificata. :3.Echimozele-apar cam la 1,2 zile dupa traumatism,de intensitate medie dupa care se deplaseaza. *daca echimozele sunt foarte mari,poate fi semn de fractura. Tratament:-Repaus articular:imobilizare provizorie sau totala.-Combaterea durerii:crioterapie,pozitie procliva,nu se face masaj.-Tratamentul trebuie sa respecte fiecare etapa pentru a nu deveni entorsa cronica.-Se tonifica musculatura supra si sub-articular si se asuplizeaza ligamentele.29.Tratamentul recuperator in luxatii. Definitie:Leziuni traumatice,produse sub actiunea unor forte care duc la dislocarea capetelor osoase.(se pierde anatomia normala a articulatiei). Semne clinice:durere intensa si continua :impotenta functionala :deformare regionala-se poate modifica lungimea segmentului Denumiri specifice:semnul epoletului-luxatie scapulo-humerala :semnul clapei de pian-luxatie acromio-claviculara Tratament: - reducerea luxatiei ; - imobilizarea segmentului ; - combaterea durerii ; -combaterea edemului ; -tratamentul sa fie facut de persoane specializate, daca nu , trebuie facut transportul la spital30.Tratamentul recuperator in fracturi. Definitie:Leziuni traumatice osoase caracterizate prin ruperea osului sub actiunea unui factor traumatic produse direct sau la distanta. Semne clinice:durere foarte intensa si se accentueaza ori de cate ori incercam sa miscam-valoare de diagnostic prin apasare :impotenta functionala :tumefactie :echimoze :crepitatii osoase-smn de certitudine,sunt zgomote care se aud datorita frecarii capetelor osoase. :lipsa transmisibilitatii miscarii. Tratament:imobilizare provizorie,toate metodele de precautie necesare. :imobilizarea trebuie facuta cu tot ce este la indemana.E bine sa se prinda art. de deasupra si dedesubtul articulatiei,atelele folosite trebuiesc mai lungi cu cativa cm.