Politica UE în domeniul TransporturilorRețelele de transport sunt esențiale și constituie baza economiei unei țări. Ele facilitează distribuirea

eficientă a produselor și ne permit să călătorim, să avem acces la anumite destinații, să ne apropiem unii de alții și să ne bucurăm de o calitate a vieții ridicată. Europa are nevoie de conexiuni de transport fiabile pentru a impulsiona comerțul și creșterea economică și pentru a crea locuri de muncă și prosperitate. Transporturile reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale procesului de integrare europeană. Transporturile se numără printre primele domenii de politică comună ale Uniunii Europene de astăzi și sunt esențiale pentru realizarea libertăților pieței comune, prevăzute de Tratatul de la Roma din 1957: libera circulație a persoanelor, serviciilor și mărfurilor. Iată de ce politica UE în domeniu a fost întotdeauna orientată către suprimarea obstacolelor dintre statele membre și crearea unui spațiu european unic al transporturilor, cu condiții concurențiale echitabile pentru și între diferitele tipuri de transport: rutier, feroviar, aerian și naval.

În UE, transporturile constituie un sector economic-cheie (cu o valoare adăugată brută de 4,8 % sau 548 de miliarde EUR pentru toate cele 28 de țări ale UE), care asigură peste 11 milioane de locuri de muncă în Europa.Comisia Europeană își propune să dezvolte și să promoveze politici de transport eficiente, sigure și durabile, să creeze condițiile necesare pentru o industrie competitivă, care să genereze locuri de muncă și prosperitate.

Astăzi, o familie cheltuie 13,5 % din venit pe bunuri și servicii de transport, cum ar fi bilete de tren sau de avion pentru deplasări în interes de serviciu sau în scopuri turistice, cheltuielile de transport ocupând cel mai important loc în buget, după cheltuielile domestice. Extinderea, modernizarea și raționalizarea infrastructurii la nivelul UE sunt, de asemenea, esențiale pentru crearea unor rețele transfrontaliere care să prezinte continuitate între diferitele tipuri de transport. Este motivul pentru care politica în materie de rețele transeuropene a fost înscrisă în Tratatul de la Maastricht din 1992. Pentru a contribui la finalizarea pieței interne, acesta a inclus, de asemenea, cerințe în materie de protecție a mediului pentru politica din domeniul transporturilor. Un alt obiectiv al politicii UE în domeniul transporturilor este să îi ajute și să îi protejeze pe cetățeni când călătoresc. Una dintre principalele sale realizări a constat în definirea și protejarea drepturilor pasagerilor. Uniunea Europeană este actualmente prima și singura regiune din lume în care pasagerii se bucură de drepturi de bază vaste și integrate pentru toate mijloacele de transport. Aceste drepturi se bazează pe diverse principii: nediscriminare, exactitate, promptitudine și accesibilitate a informațiilor, asistență imediată și proporțională.

Până în 1992, au fost puse bazele politicii comune în domeniul transporturilor, iar în 1992, Tratatul de la Maastricht instituie rețelele transeuropene de transport și include în politica din domeniul transporturilor cerințe referitoare la protecția mediului, care au fost ulterior consolidate în Cartea albă a Comisiei privind politica comună în domeniul transporturilor, publicată în același an. Aceasta pune accent pe principiul mobilității sustenabile, precum și pe obiectivul de a deschide concurenței piețele de transport.

Cel mai recent document de politică în domeniul transporturilor elaborat de Comisia Europeană este Cartea albă din 2011 intitulată „Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor”. Aceasta prezintă o viziune pentru viitorul transporturilor europene până în 2050, recomandând schimbări profunde la nivel de gândire politică și propune o serie de obiective și inițiative concrete. Principale sale puncte sunt:

•Cererea de transport va crește (se estimează că doar transportul de marfă va crește cu 80 % până în 2050), iar tendința de urbanizare se va menține.

• Sectorul european al transporturilor, în special cel rutier, depinde aproape total de petrol. Dată fiind volatilitatea piețelor petrolului și problemele de aprovizionare cu care ne vom confrunta probabil în viitor, trebuie găsiți combustibili alternativi fiabili.

• UE s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 80 % până în 2050. Transporturile (una dintre principalele surse de poluare, aflată la originea a circa un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din UE) vor trebui să contribuie semnificativ la atingerea acestui obiectiv.

•Congestionarea traficului, în special a celui rutier și aerian. Europa pierde anual, din acest motiv, circa 1 % din PIB și generează emisii foarte mari de carbon și alte substanțe nedorite. Această situație trebuie remediată.

• Transporturile trebuie eficientizate. În acest sens, pe lângă îmbunătățirea logisticii și favorizarea unui comportament „mai inteligent” din partea călătorilor, este nevoie și de o exploatare optimă a tehnologiilor moderne ale informației și comunicațiilor și a celor bazate pe sateliți. În loc să se limiteze la un singur mijloc de transport, călătorul european trebuie să învețe să combine toate modurile și rețelele de transport. Astfel, utilizarea și capacitatea acestora se vor îmbunătăți simțitor.

• Axarea pe cercetare și inovare va garanta competitivitatea transporturilor europene pe piața mondială și îi va permite Europei să se mențină în avangarda tehnologică.

• În ceea ce privește infrastructura, obiectivul este acela de a finaliza rețeaua transeuropeană de transport, de a integra mai bine transportul rutier, feroviar, aerian și pe apă (maritim și fluvial) pentru a crea un lanț logistic fără probleme de continuitate, de a elimina principalele blocaje și de a construi verigile lipsă, în special la nivel transfrontalier. Infrastructura de transport a Europei trebuie modernizată și întreținută, iar fondurile necesare trebuie asigurate atât din surse publice, cât și private.

• Deși s-au făcut progrese mari în direcția finalizării pieței interne a transporturilor, în sectoare precum cel rutier și feroviar mai sunt încă multe de făcut pentru a deschide piețele și pentru a asigura o concurență loială și deschisă.

În Uniunea Europeană, transporturile depind foarte mult de combustibilii fosili. Carburanții pe bază de petrol reprezintă circa 96 % din aprovizionarea totală cu energie a acestui sector, transportul rutier ocupând primul loc. Realizarea obiectivelor UE în materie de combatere a schimbărilor climatice va necesita reducerea drastică a emisiilor de CO2 asociate activităților de transport, acestea reprezentând cel puțin 20 % din cantitatea de gaze cu efect de seră emise în UE. Transportul rutier, principala modalitate de transport, este și principala sursă de poluare: potrivit celor mai recente date, traficul rutier generează aproximativ 71 % din totalul emisiilor de CO2 asociate activităților de transport (două treimi fiind generate de automobile). Alte tipuri de transport poluează mult mai puțin. Transportul maritim și cel aerian generează 14 % și respectiv 13 % din totalul emisiilor, iar navigația interioară, 2 %. Transportul feroviar poluează cel mai puțin, sub 1 %.

Calitatea infrastructurii variază de la o țară UE la alta. În prezent, infrastructura de transport nu este distribuită uniform în Europa. În multe țări care au aderat recent la UE nu există legături feroviare de mare viteză. În medie, rețelele de autostrăzi din aceste țări sunt mult mai puțin dezvoltate decât în celelalte state membre. Pe lângă necesitatea construirii verigilor care lipsesc, trebuie extinsă și îmbunătățită o mare parte

din infrastructura de transport a UE. Aici intervine Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T), un proiect ambițios și pe termen lung, vizând modernizarea și conectarea rețelelor naționale pentru a crea o rețea interconectată care să lege toate regiunile europene, prin utilizarea cât mai eficientă a diferite mijloace de transport. Cu ajutorul TEN-T, UE intenționează să formeze o rețea primară până în 2030, completând legăturile transfrontaliere care lipsesc pentru a realiza o rețea „mai inteligentă”, cu stabilirea unor termene clare, astfel încât toate proiectele să aibă prioritate. Scopul este ca treptat, până în 2050, cea mai mare parte a cetățenilor și a întreprinderilor din Europa să se afle la cel mult 30 de minute distanță, ca timp de deplasare, de această rețea globală. Deplasările se vor face nu doar mai ușor și mai rapid, ci și mai sigur și cu mai puține blocaje.

Realizările UE în domeniul transportului în ultimii 20 de ani un transport aerian, maritim și rutier mai sigur un program de lucru rezonabil pentru cei care lucrează în sectorul transporturilor mai multe posibilități de transport pentru pasageri și întreprinderi mai puțină poluare progrese tehnologice către un transport mai ecologic.

Tipurile de transport: Transportul rutier - camioanele pot opera acum și în alte țări decât cea de origine, nefiind nevoite întotdeauna să se întoarcă din cursele internaționale fără încărcătură. Această nouă flexibilitate stimulează concurența, sporește calitatea serviciilor de transport de mărfuri și călători. A fost nevoie de circa un deceniu, începând de la jumătatea anilor ’80, pentru ca Europa să-și deschidă piața transporturilor internaționale de mărfuri și să înlăture obstacolele din calea concurenței. Un alt aspect delicat care s-a făcut simțit, de-a lungul anilor, în sectorul transportului rutier, au fost taxele de drum și de trecere. În acest domeniu, politica UE are două obiective. În primul rând, șoferii străini nu trebuie să plătească taxe excesive sau discriminatorii prin comparație cu cei provenind din statele membre în cauză. În al doilea rând, taxele trebuie să respecte principiile „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește” și să contribuie la întreținerea și dezvoltarea infrastructurii de transport. Siguranța transportului rutier, care face parte integrantă din politica UE, s-a ameliorat simțitor pe parcursul anilor. În ultimii zece ani, numărul deceselor cauzate de accidente rutiere a scăzut cu 43 %, în 2012 înregistrându-se cele mai scăzute niveluri. Programul de acțiune al Comisiei privind siguranța rutieră își propune să înjumătățească, până în 2020, numărul deceselor cauzate de accidente rutiere. Printre obiectivele strategice se numără adoptarea de măsuri de siguranță mai eficiente pentru camioane și automobile, o mai bună aplicare a codului rutier, acordarea unei mai mari atenții motocicliștilor, promovarea tehnologiei moderne pentru creșterea siguranței rutiere și îmbunătățirea eficienței serviciilor de urgență și post-traumatice.Transportul aerian - zborurile se efectuează mai ușor și mai ieftin, numărul companiilor aeriene și al rutelor a crescut și există sute de servicii care leagă numeroase aeroporturi din Europa. Cu ajutorul inițiativei „Cerul unic european” , UE va menține această tendință. Acordurile „cer deschis" le permit companiilor aeriene europene să opereze zboruri cu plecarea de pe orice aeroport din UE și sosirea în orice oraș din alte țări. UE a semnat acest tip de acord și cu SUA, Canada, Israel, țări din Balcani, Maroc, Iordania, Georgia și Moldova, lista rămânând deschisă. Sectorul aerian este important din punct de vedere strategic,generând direct și indirect, 5,1 milioane de locuri de muncă și contribuind cu 365 de miliarde de euro la PIB-ul european (2,4 %). După semnarea Tratatului de la Roma, transportul aerian era reglementat de normele publice naționale în materie de concurență, și nu de piața liberă. Transportul aerian se baza pe acorduri bilaterale între statele membre. În 1992, doar 93 de rute europene erau deservite de mai mult de două

companii aeriene. În 2011, numărul acestora era de 482. Datorită politicii europene în domeniul transporturilor, călătorii beneficiază astăzi de mai multe oferte decât în urmă cu 20 de ani și plătesc prețuri mai mici. Aviația civilă rămâne una dintre principalele ținte ale teroriștilor, care recurg la diverse stratageme pentru a organiza atacuri. Iată de ce politica de securitate a UE trebuie să se adapteze constant la noile amenințări și la noua tehnologie. După atacurile din 11 septembrie din Statele Unite, teroriștii au devenit tot mai inventivi: teroristul cu explozibil în pantof în 2001, lichidele explozive în 2006, explozibilii ascunși în lenjeria intimă în 2009 și cele două bombe artizanale transportate ca mărfuri în 2010. UE a reacționat rapid la aceste noi amenințări. Au intrat în vigoare restricții cu privire la transportul lichidelor, al aerosolilor și gelurilor. Datorită eficienței noilor norme adoptate, transportul aerian în UE a devenit unul dintre cele mai sigure din lume. Pentru a îmbunătăți și mai mult condițiile de siguranță aeriană din Europa, Comisia, în consultare cu autoritățile competente în materie de siguranță aeriană din statele membre, a hotărât să impună o interdicție de exploatare pe teritoriul european a companiilor aeriene care nu corespund standardelor de siguranță. Transportul feroviar - orice companie de transport feroviar care dispune de o licență poate presta acum servicii pe tot teritoriul UE. Rețeaua feroviară de mare viteză s-a extins rapid în ultimii ani, permițându-le pasagerilor să economisească timp și bani. Sunt prevăzute îmbunătățiri suplimentare. Sistemul feroviar este astfel unul fragmentat, deoarece țările aplică norme tehnice, sisteme de semnalizare, circuite de alimentare și ecartamente diferite. Toate aceste obstacole împiedică buna desfășurare a operațiunilor feroviare transfrontaliere și fabricarea de trenuri care să poată fi utilizate în toată Europa. După mulți ani de stagnare și declin, începând cu anul 2001 sectorul feroviar european a reușit să determine o creștere a numărului de pasageri și a volumului de mărfuri și să își stabilizeze cota de piață, printre alte modalități de transport. Căile ferate europene sunt printre cele mai sigure din lume. UE intenționează să mențină standarde ridicate de siguranță și să alinieze cerințele în toată Europa. Deși este mult mai ecologic și mai sigur din punct de vedere statistic decât transportul rutier, transportul feroviar face eforturi pentru a fi competitiv pe piețele transportului de călători și mărfuri. Până în acest moment, căile ferate europene nu și-au atins încă întregul potențial.

Transportul maritim - 75% din schimburile comerciale dintre Europa și alte țări se realizează pe mare, iar pe continentul european 40% din mărfuri sunt transportate cu vaporul. De asemenea, 400 de milioane de pasageri utilizează anual căile navigabile europene. Deschiderea pieței maritime le-a permis companiilor de transport să opereze și să circule liber și în alte țări decât cea de origine. În 2014, Consiliul UE și Parlamentul European au convenit să promoveze dezvoltarea, până în 2025, a unei rețele centrale de puncte de alimentare cu gaz natural lichefiat situate în porturile maritime principale (rețeaua transeuropeană), precum și a unor puncte de alimentare cu energie electrică la mal. Ca și în cazul celorlalte modalități de transport, siguranța și condițiile de lucru și de formare a personalului navigant s-au aflat întotdeauna pe primul plan. Pentru a garanta siguranța și calitatea serviciilor, echipajele trebuie să fie competente. Din nefericire, în anii ’90 s-au produs o serie accidente maritime – Aegean Sea în 1992, Braer în 1993 și Estonia în 1994. Au urmat Erika în 1999 și Prestige în 2002, ambele soldate cu victime și scurgeri de petrol. Aceste accidente au creat climatul politic favorabil înăspririi normelor și standardelor UE în materie de prevenire a accidentelor maritime, în special a celor care implică feriboturi și petroliere Așa-numita legislație Erika I și Erika II a condus la eliminarea treptată a vaselor cu cocă simplă, a introdus o listă neagră pentru a împiedica acostarea, în porturile UE, a navelor declarate a fi în stare proastă și a instituit un sistem paneuropean de

control al traficului. Abordarea Comisiei în ceea ce privește siguranța navelor de pasageri are trei obiective principale: • asigurarea îmbunătățirii continue a legislației existente pentru protejarea pasagerilor, cu accent pe definirea unor norme globale la nivelul Organizației Maritime Internaționale (IMO); • respectarea normelor în materie de siguranță pentru a garanta aplicarea corectă a instrumentelor juridice ale UE și IMO; • încurajarea sectorului să acționeze voluntar în direcția îmbunătățirii constante a operațiunilor. Un alt obiectiv al UE este acela de a garanta calitatea și inovarea pentru a menține flota în pas cu noile evoluții în materie de proiectare, tehnologie și proceduri operaționale.

Cetățenii europeni care călătoresc în UE sunt protejați de cele mai bune drepturi ale pasagerilor din lume, acestea acoperind toate mijloacele de transport: avion, tren, vapor și autobuz sau autocar.

Politica transporturilor are ca obiectiv siguranța călătoriilor, atingînd în ultimii ani indicatori semnificativi:

Între 1992 și 2010, numărul accidentelor rutiere mortale survenite în Europa s-a înjumătățit, scăzând de la 70 000 la 31 000. Între 2010 și 2013, cifrele au scăzut cu încă 17%. Aceasta înseamnă că UE își va putea atinge, cel mai probabil, obiectivul strategic pe care și l-a stabilit pentru anul 2020, acela de a reduce cu încă 50% numărul deceselor cauzate de accidente rutiere.

Au fost introduse norme mai riguroase în materie de siguranță maritimă, printre care controale mai stricte ale ambarcațiunilor, penalizări pentru poluarea cauzată de neglijență și scoaterea progresivă din circuit a petrolierelor cu cocă simplă.

UE stabilește standarde de siguranță și securitate și finanțează doar proiectele noi de infrastructură care respectă aceste standarde.

UE colaborează cu organizații precum Organizația Aviației Civile Internaționale și Organizația Maritimă Internațională (OMI)  pentru a promova standardele de siguranță și securitate în restul lumii.

Uniunea Europeană sprijină cercetarea și inovarea și introducerea unor noi tehnologii ecologice de transport.De exemplu, există o serie de noi norme care obligă țările din UE să promoveze tehnologii curate (automobile care funcționează pe bază de electricitate/hidrogen, camioane/barje/nave care utilizează drept combustibil gazul) prin crearea unui număr minim de stații de alimentare.

Din ianuarie 2014, UE dispune de o nouă politică privind infrastructura de transport, care va conecta continentul de la est la vest și de la nord la sud. Această politică urmărește să reducă decalajele existente la nivelul rețelelor de transport naționale, să elimine blocajele care împiedică buna funcționare a pieței unice și să depășească bariere precum normele tehnice feroviare incompatibile.Această politică este finanțată prin Mecanismul pentru interconectarea Europei și dispune de un buget de 26 miliarde EUR până în 2020. De asemenea, va beneficia și de planul de investiții pe trei ani al Comisiei, menit să deblocheze investiții publice și private în valoare de cel puțin 315 miliarde EUR, până în 2017.