Lucrare de laboratorTranchilizante minore, sedative: NaBr, KBr, Bromcamfora, Clozepid, Fenazepam, Diazepam

Proprietatea principală a tranchilizantelor este acţiunea lor calmantă (tranchilizantă), care ameliorează cele mai grave stări nevrotice (nevroze): tensiunea nervoasă, anxietatea (neliniştea), frica, iritabilitatea, etc. Din aceste considerente, tranchilizantele sint indicate în tratamentul nevrozelor, psihonevrozelor şi a altor boli, care decurg cu simptome neurotice. Din tranchilizante fac parte: diazepamul, clordiazepoxidul, meprotanul, amizilul, trioxazina, etc.

Derivaţi 1,4-benzodiazepiniciDerivaţii benzodiazepinici sînt o grupă de preparate medicinale, care conţin în structura sa un sistem

condensat format din inelul benzenic şi un ciclu format din 7 atomi – ciclul diazepinic:

În practica medicinală şi-au găsit întrebuinţare următorii derivaţi:

chlozepid (Clordiazepoxid, elenium, librium)

Nozepam (oxazepam, tazepam)

Fenazepam - Phenazepamum (descriere: pulbere cristalină albă sau cu nuanţă gălbuie, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool)

Nitrazepam (radedorm, eunoctin)

diazepam (Sibazonă, seduxen, apaurină, relanium)

Determinarea calităţii:1. topirea în prezenţa bazelor: toţi derivaţii 1,4-benzodiazepinici la topire cu cantităţi egele de baze (în

eprubetă) elimină vapori de amoniac, care colorază hîrtia de indicator în albastru: nozepamul mai formează pe pereţii eprubetei şi picături de culoare verde, iar clordiazepoxidul elimină miros înţepător de izonitril.

2. reacţia de formare a azocolorantului: preparatele care nua u substituienţi la atomul de azot din poziţia 1 (fenazepam, clordiazepoxid, nitrazepam, nozepam), după hidroliza acidă se diazotează si reacţionează cu fenolii, formînd azocoloranţi (de culoare roşie).

1

Mod de lucru: la 0,02 g preparat se adugă 2 ml soluţie diluată de HCl, se încălzeşte timp de 3 min. După răcire se adaugă 1 picătură soluţie nitrit de sodiu, se agită. La 2 ml soluţie astfel obţinută se adaugă 2 ml soluţie bazică de rezorcină 2% proaspăt preparată. Se obţine coloraţie roşie.

Roşu

3. prezenţa halogenului în molecula de clordiazepoxid, diazepam, nozepam şi fenazepam, se depistează prin arderea cristalelor pe o sîrmuliţă de Cu, flacăra arzătorului se colorează în verde. 4. reacţia nitrazepamului cu bazele: 0,001-0,002 g preparat se dizolvă în 1-2 ml etanol de 50%, se adaugă 0,5 ml soluţie NaOH, se agită, se formează coloraţie galbenă. Acest fapt e legat de prezenţa grupării nitrice şi a posibilităţii ei de a forma pseudosăruri. 5. reacţia fenazepamului cu acidul percloric: 0,02 g preparat se dizolvă în 2 ml cloroform, se adugă 2 ml alcool etilic 95%, 2 picături de acid percloric 42 sau 57% şi se agită. Soluţia se colorează în galben-verzui. În lumină UV, la λ-254 nm se depistează fluorescenţă verde-deschisă.

Determinare cantitativă: titrare în mediu anhidru. Masa exactă de preparat se dizolvă în acid formic (nozepamul), cloroform (fenazepamul) şi se adaugă anhidridă acetică; nitrazepamul se dizolvă în anhidridă. Se titrează cu soluţie 0,1 N acid percloric (indicator cristalin violet), sau nozepamul se determină potenţiometric.11 ml 0,1 N soluţie acid percloric corespunde la 0,02867 g nozepam, 0,03496 g fenazepam, 0,02813 g nitrazepam.Se mai utilizează metoda spectrofotometrică.

Clozepid: chlozepid (Clordiazepoxid, elenium, librium):

descriere: pulbere cristalină, albă sau galben-deschisă, practic insolubilă în apă, greu solubilă în alcool.

sinteza:

2

Identificare:1. maxim de absorbţie – 250, 260, 310 nm (în alcool)2. formarea coloranţilor azoici:

determinarea cantitativă: metoda acido-bazică HClO4 / Ac2O; indicator – cristalin violet

Diazepamum, diazepam (Sibazonă, seduxen, apaurină, relanium)- e un tranchilizant cu acţiune puternică. Acţiunea calmantă a diazepamului depinde de influienţa lui inhibantă asupra centrilor encefalici, care reglează funcţiile emoţionale ale sistemului nervos central. Pe lîngă faptul că e un medicament calmant (sedativ), diazepamul are proprietăţi anticonvulsivante şi hipnotice, potenţează efectul anestezic, hipnotic şi analgezic. Diazepamul scade tonusul muscular,acţionînd direct asupra măduvei spinării şi centrilor encefalici, care participă la reglarea tonusului musculaturii scheletale. Este indicat în special pentru tratamentul nevrozelor şi stărilor nevrotice de climacteriu, bolii hipertonice şi ulceroase, etc. Ca remediu anticonvulsivant s foloseşte în unele forme d epilepsie. În tulburarea somnului D. Poate fi prescris aparte sau împreună cu remediile hipnotice. În chirurgie D. Se întrebuinţează la pregătirea bolnavilor pentru operaţii şi pentru potenţarea efectului anestezic. Proprietăţile miorelaxante ale preparatului pot fi folosite pentru tratamentul bolilor SNC însoţite de ridicare tonusului muşchilor scheletali, precum şi în artrite, miozite şi alte boli, în care se observă rigiditatea muşchilor.Diazepamul este un preparat puţin toxic şi nu provoacă efecte secundare serioase. În timpul tratamentului cu D. se interzice folosirea băuturilor alcoolice, deoarce preparatul intensifică acţiunea alcoolului.

descriere: pulbere cristalină albă, fără miros, gust amar. Se dizolvă uşor în acetonă, benzen, cloroform, mai greu în acid acetic şi alcool, greu în eter, insolubil în apă. Ptop-130-1340C

identificarea:1. spectrul maxim 358, 284, 240 nm2. cu H2SO4 – dă fluoreascenţă galben-verzuie.

SEDATIVELE – sînt substanţe care scad excitabilitatea crescută a SNC, creînd un calm psihic. Acţiunea calmantă a remediilor sedative asupra bolnavilor cu nevrize se manifestă prin micşorarea excitabilităţii, iritabilităţii, ameliorarea dispoziţiei, normalizarea somnului şi atenuarea altor simptome, caracteristice pentru nevroze. În comparaţie cu tranchilizantele, sedativele au o acţiune mai slabă şi se extind într-o măsură mai mică asupra sferei emoţionale.Din grupul substanţelor sedative fac parte bromurile şi preparatele de valeriană.BROMURILE: din bromuri în medicină o întrebuinţare vastă au substanţele seative: KBr, NaBr şi bromcamfora. În organism bromurile se descompun, eliberînd ioni de brom, acre acţionează direct asupra SNC provocîînd efect sedativ. Bromurile au influienţ selectivă asupra proceselor inhibitorii din SNC şi în primul rînd din scoarţa

3

cerebrală. Sub influienţa bromurilor procesele inhibitorii din encefal se intensifică şi se concentrează, însă excitabilitatea celulelor nervoase în acest timp nu scade. Efectul curativ al bromurilor e mai exprimat în nevroze, care se caracterizează prin slăbirea proceselor inhibitorii din scoarţa cerebrală. Eficacitatea tratamentului cu bromuri depinde în mare măsură de alegerea justă a dozei preparatului în funcţie de tipul activităţii nervoase superioare a pacientului.Toxicitatea bromurilor e mică, însă din cauza că ele se elimină destul de lent din organism, ele se pot acumula, ceea ce provoacă fenomene toxice cronice, numite „bromism”. Tabloul clinic al intoxicaţiei cronice se caracterizează prin semne de inhibiţie ale activităţii SNC (apatie, somnolenţă, slăbirea memoriei, reducerea capacităţii intelectuale, erupţii acneiforme pe tegumente), fenomene catarale (conjuctivită, guturai, tusă). În cazul apariţie simptomelor de bromism, tratamentul cu bromuri se suspendă, se prescrie o alimentaţie bogată în NaCl şi mult lichid.

NaBr – Natrium bromatumKBr – Kalii bromidum

Obţinerea:

1.

2.

Descrierea: praf alb, cristalin, solubil în apă şi alcool, formează soluţii neutre, incolore, transparente, cu gust acru-sărat.

Identrificarea: 1. ionul de Na+ colorează flacăra în galben2. La0,1 ml soluţie NaBr se adaugă 1 ml apă distilată, 0,5 ml HCl dil, amestecul se agită. Apoi se adaugă

0,5 ml CH3Cl şi 0,5 mlsoluţie cloramină B. După agitare se lasă să se separe straturile, apoi se observă colorarea în brun a stratului cloroformic:

3. la 0,5 ml NaBr se adaugă 0, 3 ml AgNO3 se observă apariţia unui precipitat galbenpal. Se adaugă NH4OH – precipitatul dispare.

Bromcamfora - Bromcamphora, Camfor monobromat

Descriere: cristale prismatice sau aciculare, incolore, cu miros slab de camfor, gust slab amărui, amintind gustul camforei. La lumină se îngălbeneşte, Ptop – 74-760C, insolubilă în apă, solubilă în eter,cloroform, uleiuri grase.

4

Obţinerea:

Identificarea:

Determinare cantitativă:

Mod de lucru:Aproximativ 2 g preparat (masă exactă) se dizolvă în o colbă conică adăugîndu-se 10 ml soluţie 30% KOH, 2 picături soluţie sulfat de cupru şi 2 g Zn praf. Colba se uneşte cu refrigerent ascendent şi se fierbe 30 min. După răcire se filtrează şi se adaugă (la 10 ml filtrat) 5 ml soluţie diluată de acid azotic, 5 picături soluţie alauni Fe-NH4, 0,1 ml soluţie 0,1 N rodanură de amoniu şi se titrează cu soluţie 0, 1 N AgNO 3 pînă la dispariţia culorii roşii.Din volumul de AgNO3 de 0,1 N consumat la titrare, se scot 0,1 ml soluţie de rodanură de amoniu care s-au adăugat şi volumul rămas se recalculează după bromcamforă. 1 ml soluţie 0, 1 N AgNO3 corespunde la 0,02311 g preparat.

5