PRIMUL AJUTOR ÎN URGENŢELE LEGATE DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Dr. Trancă Sebastian

Primul ajutor reprezinta o serie de tehnici medicale simple pentru salvarea vieţii, pe care un om obişnuit , poate fi antrenat să le folosească în situaţii de urgenţă medico-chirurgicală.

Viaţa unei persoane accidentate depinde, într-o mare măsura, de momentul acordării primului ajutor şi de priceperea celui care intervine primul la locul accidentului.

Resursele necesare primului ajutor sunt aproape întodeauna păstrate într-o trusă de prim ajutor.

Lanţul supravieţuirii

Urgenţe legate de mediu

Hipotermia Degeraturile Insolaţia Şocul caloric Trăznetele Muşcătura de viperă

Înţepăturile de insecte Muşcăturile de animale sălbatice Avalanşele

HIPOTERMIA

HIPOTERMIA FORMA UŞOARA

temperatura centrala 35 - 32°C   a)Simptome neuro-musculare

        - frisoane         - oboseala musculara         - tulburari de comportament         - halucinatii         - obnubilare         - excitatie nervoasa   b)Semne cutanate         - tegumente reci , marmorate la extremitati         - hipersensibilitate cutanata   c)Semne respiratorii         - tahipnee   d)Simptome cardiovasculare         - tahicardie ( accelerarea ritmului cardiac )        - hipertensiune arteriala

HIPOTERMIA- forma medie 32-28C

a)Semne neurologice         - disparitia frisoanelor         - rigiditate , hipertonie musculara         - abolirea reflexelor osteotendinoase         - tulburari de constienta ( prostratie , disartrie , lentoarea ideatiei , somnolenta )         - pierderea constientei sub 31°C         - coma apare sub 28°C   b)Semne cutanate         - tegumente reci , livide si cianotice         - anestezie cutanata         - uneori degeraturi   c)Semne respiratorii         - cianoza         - bradipnee   d)Semne cardiovasculare         - colaps ( scaderea tensiunii arteriale, puls )         - creste riscul tulburarilor cardiace ( fibrilatie ventriculara stop cardiorespirator )

HIPOTERMIA SEVERĂ T sub 28°C

        - bradicardie majora , puls carotidian si femural imperceptibile         - hipoventilatie         - midriaza bilaterală         - comă

Poate părea mort

Elemente de gravitate

Vârsta , bolile asociate         - Timpul scurs pâna la aplicarea ingrijirilor medicale         - Durata expunerii la frig         - Temperatura centrala sub 32°C         - Factorii climaterici : umiditate , vant         - Intoxicatii asociate : alcool , nicotina , cofeina         - Stopul cardio respirator

TRATAMENT

Primul ajutor în aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific cazului este atentia deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea hipotermicului.

Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la stop cardiac. În cazul pacientilor aflati în stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.

HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PÂNA CE NU ESTE REÎNCALZIT.

scoaterea accidentatului de sub actiunea frigului ;         - adapostirea accidentatului pâna la transport ;         - schimbarea hainelor ude cu haine uscate si călduroase ;         - învelirea cu pături şi folie termoizolanta     

   - in cazul stopului cardiorespirator se incepe resuscitarea

DEGERĂTURILE

DEGERĂTURILE

Reprezinta cea mai frecventă de leziune prin frig si se produce atunci cand tesuturile umane ating temperatura de minus 3 – minus 4 *C , printr-o expunere suficient de lunga la temperaturi sub minus 6 *C .

Mecanismele degeraturii :

1.Formarea cristalelor de gheata in spatiul extracelular , deshidratare extracelulara, denaturarea proteinelor, si moarte celulara  2.Tulburările vasculare :           - Sunt punctul de atac           - Initial are loc vasoconstrictie si apoi vasodilatatie rezultand edem si flictene locale.

Factori predispozanţi

Ateroscleroza Infecţiile Malnutriţia Diabetul zaharat Teren artozic Vărste extreme

Semne si simptome :

Senzatie de frig   Scaderea motilitatii voluntare   Durere locala   Senzatia de arsura locala   Eritem   Parestezii   Anestezie locala   Paloarea regiunii   Rigiditate          Dupa dezghetarea regiunii :   Edem local   Flictene   Escare negre dure uscate

Clasificarea degeraturilor :

1.Gradul I – hiperemie si edem ; dupa dezghetare , zona afectata este dureroasa si cianotica      2.Gradul II – edem , eritem , flictene cu continut clar sau laptos , nu se produc necroze profunde .      3.Gradul III – edem si flictene cu continut hemoragic, progreseaza spre escare negre in saptamani.

     4.Gradul IV – profunde, afecteaza muschi, tendoane si oasele . cianoza intensa , flictene , edem ; gangrena apare la cateva ore de la accident,.

Primul ajutor :

Scoaterea accidentatului de sub actiunea frigului ;          - Inlaturarea factorilor mecanici ce produc staza vasculara ( haine , incaltaminte stramta ) ;          - Imbracarea accidentatului cu haine uscate si calduroase ; Încalzirea zonelor afectate cu apa calda 40 grade C

I        - Evacuarea rapida pentu a evita ciclul degeratura – dezghet – degeratura ;

-Aplicarea unui pansament steril -Analgetice

AVALANŞELE

Avalanşele sunt deplasări bruşte şi rapide ale maselor de zăpadă din munţi, pe versanţii cu înclinare accentuată, în lungul unor culoare preexistente sau pe suprafeţe înclinate, nefragmentate.

Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui şi reprezintă un pericol pentru populaţia montană din numeroase ţări ale lumii. Extinderea activităţilor turistice şi, în special, practicarea sporturilor de iarnă determină o creştere a riscului impactului avalanşelor asupra societăţii.

Declanşarea avalanşelor este favorizată de următoarele condiţii şi factori: trăsăturile stratului de zăpadă, conformaţia versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zăpezii prin diferite activităţi.

Pentru evitarea pericolelor legate de avalanşe, este importantă cunoaşterea precisă a arealelor în care se produc. Cartografierea acestor areale şi realizarea hărţilor de risc permit luarea celor mai eficiente măsuri de atenuare a impactului acestora asupra activităţilor umane.

În dreptul culoarelor de avalanşă sunt construite tunele de protecţie, iar pe versanţi sunt amplasate ziduri de protecţie, gărduleţe sau plase de sârmă.

Plantarea unor perdele forestiere de protecţie s-a dovedit eficientă mai ales pentru protejarea drumurilor pe distanţe mari.

Comportarea celui prins in avalanşă

Daca, in ciuda masurilor preventive, am fost prinsi intr-o avalansa, sansele de supravietuire depind semnificativ si de atitudinea noastra.

Ne debarasam imediat de rucsac, bete, piolet Se "descalta" rapid schiurile, cu exceptia cazurilor

cand speram intr-o iesire rapida cu ele spre lateral. Cand avalansa se opreste, daca suntem sub zapada, ne

ghemuim pentru ca din aceasta pozitie - numai din aceasta spun specialistii ca e posibil - sa facem o detenta brusca pentru a ne crea cu bratele un spatiu cat mai mare de rezerva de aer in jurul capului.

Antrenarea in avalansa perturba simturile prin factori mecanici (rostogolirea), psihologici (stressul) etc., incat unii nu-si dau seama in ce pozitie sunt si unde e "susul" si "josul".

Zapada e destul de fonoizolanta. Dar gradul in care "absoarbe sunetele" e diferit si merita sa incercam a ne face auziti de salvatori. Pentru aceasta ni se recomanda sa strigam scurt si pe ton inalt sau - daca putem - sa utilizam un fluier!

Din cei antrenati in avalansa, o parte sunt ingropati.(Se considera ingropati/acoperiti, cei care au capul sub zapada!) Pentru ei, sansele de supravietuire - daca nu au murit prin tarumatisme- depind de mai multi factori: - rapiditatea degajarii- profunzimea acoperirii-calitatea zapezii acoperitoare si punga de aer pastrata

Cauzele decesului în avalanşă

Traumatismele Asfixia imediata Asfixia lenta - este cea mai frecventa cauza de

deces in avalanse, prin insuficienta oxigenului din aerul inspirat, care nu se reimprospateaza suficient si deci se viciaza treptat, in functie de rata de consum si mai ales si de factorii anterior amintiti (distanta fata de suprafata, "punga de aer" creata la oprire, continutul de aer al zapezii, permeabilitatea stratului de zapada acoperitor etc.).

Hipotermia

Prim ajutor

dupa cum a reiesit anterior, cautarea si degajarea din avalansa trebuie organizata si executata rapid, sansele de supravietuire scazand odata cu trecerea timpului. Se constata cati lipsesc la apel. Daca exista mai multi supravietiutori valizi, 1-2 dintre ei pleaca sa dea alarma si sa aduca ajutoare, in caz ca nu exista o metoda mai rapida: radio - telefon, telefon celular, semnale vizuale.

cei ingropati partial trebuie degajati rapid, cel putin capul (cu grija, sa nu-l miscam, fiind posibila existenta unei fracturi de coloana cervicala!), dar de dorit si toracele.

Nu se mobilizeaza! (nu-l punem sa mearga "pentru a se incalzi"). Nu se fac frectii! In timpul transportului trebuie supravegheat continuu. Transportul e de dorit a se face rapid, de preferat cu elicopterul, mai ales daca e hipoterm, Daca nu, cu sanie Akija. In unele cazuri se face adapost in zăpadă pâna vin salvatorii

Perfectionarea aparaturii si metodelor de cautare, cresterea operativitatii echipelor de salvare au ridicat procentul celor degajati vii din avalanse, ceea ce nu inseamna ca avalansele au devenit mai putin periculoase.

INSOLAŢIA şi ŞOCUL CALORIC

Insolatia şi socul termic pot fi provocate de expunerea indelungata la razele Soarelui pe timp de arsita; temperatura ridicata a mediului, combinata cu umiditate ridicata; lucru fizic solicitant, intr-un mediu cu o temperatura ridicata.

Vârstnicii si nou născuţii sunt mai expusi la riscul de şoc caloric.

Insolaţia - simptome

Debut insidios Cefalee Greţuri Vărsaturi Mialgii Iritabilitate Oboseala Crampe musculare Somnolenţă tahicardie

Şocul caloric

Temperatura centrala peste 41 ˚C

Disfuncţia SNC cu apariţie brusca

Halucinaţii Confuzie Dezorientare Comă Tahicardie

Midriază Hematurie Tahipnee Convulsii

Prim Ajutor

victima trebuie dusa intr-o camera racoroasa si bine aerisita, i se dau bauturi reci ( de preferat apa minerala sau apa plata cu o lingurita de sare in ea

persoana trebuie dezbracata si infasurata intr-un cearsaf imbibat cu apa rece, la cap i se pune o punga cu gheata, la gat i se pun comprese reci

Nu trebuie sa-i administrezi niciun medicament pentru scaderea febrei, deoarece ii va face mai mult rau

MUSCATURA DE VIPERĂ

Vipera berus

Vipera ammodytes - cu corn

Vipera cu corn

Coluber jugularis Balurul

Şarpele de casă

Şarpele de apă

Vipera este destul de usor de deosebit de ceilalti serpi, pentru ca are corpul scurt si gros, coada se termina brusc, si pe langa acestea, exista zig - zagul caracteristic de pe spate; insa nu toti indivizii au acest zig - zag: unii pot fi colorati uniform, in brun sau negru

Viperele nu aud in acceptiunea perceptiei zgomotelor, in schimb simt extrem de bine vibratiile - deci nu strigati sau vorbiti tare ca nu e cazul:).

Cel mai bine e atunci cand traversati zone cu risc (busteni, stanci in balarii etc) sa aveti un bat in mana cu care sa bateti in jur pentru a va face simtita prezenta.

Ca orice animal salbatic din tara asta, vipera nu ataca omul - doar se apara.

Cand sta in repaus, la soare, simtindu-se in siguranta, sta incovrigata de obicei.

Daca o vedeti asa incercati sa ocoliti caci se cheama ca nu v-a simtit si e posibil sa o speriati.

Pozitia de atac seamana cu cea de “mars”, luand forma tipica de “S”, pregatindu-si saltul.

Nu subestimati niciodata distanta la care poate ataca!

Sub nici o forma nu va apucati sa o zgandariti cu un bat sau ceva asemanator.

viperele si scorpionii nu sufera culoarea alba. E bine sa avem jambiere de panza alba in zonele stiute,viperele nu vor musca.

De aceea au vanatorii de munte ciorapeii aceia albi peste bocanci.Si asta ca nu ca sa-i vada inamicii repede si frumos cum alearga prin padure.

Locuri tipice in care avem sanse sa ne intalnim cu vipera comuna

- stancarii si grohotisuri expuse insolatiei dar napadite de vegetatie

- liziere de padure cu tufisuri; zone de taieturi mai ales cele necuratate

- aglomerari de pietre pe sol sau un bustean doborat; cu expozitie la soare dar cu vegetatie abundenta (obisnuitele balarii de exemplu)

- zone care pot pastra un caracter mai umed

Veninul de vipera poate produce reacţii locale sau sistemice care pot duce la deces la 6 -40 ore de la muscatură, in special la copii sau vârstnici.

Perioada critica este reprezentată de primele 12 ore de la muscătură

Cazurile de deces sunt rare

Semne şi simptome

Durere Edem la nivelul muscaturii Efectele generale ale

muscăturii apar in primele 20 minute

Greţuri si vărsături Diaree Colici abdominale Incontinenţă urinară

Transpiraţii Bronhospasm Tahicardie BAV gr 2 IMA Angioedem Hemoragii spontane Convulsii Coma

Prim ajutor

Liniştirea victimei Sunaţi la AMBULANŢĂ Imobilizarea membrului muscat Toaleta plagii cu apa oxigenată Indepărtaţi ceasul, braţarile, inelele. NU faceţi incizii la nivelul plagii NU puneţi gheaţă pe locul muscăturii Tranportati victima la spital Serul antiviperin se administreaza in spital

MUŞCĂTURILE DE ANIMALE SĂLBATICE

Lupul

Râsul

Pisica sălbatică

Ursul brun

Vulpea

Turbarea

Rabia este o boală infecţioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, un virus neurotrop, care se găseşte în saliva animalelor infectate. Este o encefalo-mielită cu evoluţie rapidă şi invariabil duce la deces.

Transmiterea este de obicei prin muşcătură. Rabia este în zilele noastre o maladie complet incurabilă, care se caracterizează prin leziuni ale sistemului nervos central, urmate de paralizie şi moarte.

Rabia

Muşcăturile care afectează faţa, capul, gâtul sau mâinile sunt considerate cu risc crescut.

   Incubaţia: variază între 8 zile şi 2 ani, în medie 20-60 de zile.

   Prodromul caracterizat prin modificări de caracter, indispoziţie, cefalee, depresie sau agitaţie, sensibilitate crescută la lumină şi zgomot, hiperestezie cutanată, disfonie, disfazie, hipersecreţie salivară. Local sunt prezente dureri intermitente, iritaţie sau senzaţie de arsură.

Perioada de stare    forma furioasă manifestată prin hidrofobie (spasm

hidrofobic prin contractura dureroasă a musculaturii faringiene), aerofobie, agitaţie extremă, furie, hiperacuzie, halucinaţii, dispnee, tahicardie, febră (38-39°C); decesul survine în general la 2-3 zile de la debut (cel mult 7 zile).

   forma paralitică, cu parestezii, paralizii somnolenţă, fără hidrofobie, cu starea de conştienţă păstrată, decesul survenind în 8 zile prin insuficienţă respiratorie acută şi şoc.

Boala se mai manifesta prin accese de febra, tremuraturi, contracturi, prin aparitia unor spasme dureroase la cea mai mica excitatie, printr-o modificare a vocii si printr-o salivatie intensa.

Rabia animala se traduce prin modificari ale comportamentului obisnuit al animalului: daca este un animal domestic, el devine agresiv in mod anormal si fara motiv; daca este un animal salbatic se indreapta spre om in loc sa se indeparteze. Astfel de modificari comportamentale trebuie sa atraga atentia, mai ales cand sunt insotite de tulburari ale mersului si de hipersalivatie.

Prim ajutor

Toaleta plagilor Pansament Prezentarea la Centrul Antirabic pt

vaccinarea de urgenţă.

Înţepaturile de insecte

Albina

Viespea

Aproximativ 4% din populaţie este însă alergică la veninul de albină şi viespe. La aceste persoane, chiar şi o singură înşepătură poate provoca o reacţie periculoasă, numită şoc anafilactic.

Probabilitatea înţepării scade prin unele măsuri simple:

 - Aduceţi la cunoştinţa familiei, prietenilor şi colegilor că sunteţi alergic la înţepături de insecte.

    - Dacă se apropie o albină sau viespe, prima regulă este să staţi nemişcat.

Niciodată să nu atingeţi sau loviţi aceste insecte. Dacă nu le speriaţi, nu înţeapă.

    - Aveţi grijă când îmbrăcaţi hainele lăsate pe iarbă, deoarece în ele pot rămâne viespi şi alte insecte înşepătoare.

- Nu umblaţi niciodată desculţ în aer liber, iar în grădină folosiţi haine strâmte care vă acoperă în întregime, purtaţi mănuşi şi pantofi închişi (nu sandale).

    - >Evitaţi utilizarea cosmeticelor. Acestea atrag insectele.     - Evitaţi livezile înflorite, cîmpurile cu trifoi şi orice loc cu

multe flori.     - Inspectaţi cu atenţie toate obiectele pe care intenţionaţi

să le prindeţi; este de preferat să nu strângeţi fructe sau flori.

    - Nu cosiţi şi nu tundeţi copaci sau gard viu în perioada de înflorire.

Este utilă instalarea la fereastra bucătăriei şi dormitorului a unei plase dense care să oprească intrarea insectelor.

    - Fiţi atent când duceţi la gură răcoritoare, bere, prăjituri sau alte dulciuri; acestea trebuie să fie acoperite.

    - Nu conduceţi maşina cu geamul deschis. Dacă a intrat o insectă, opriţi şi deschideţi geamul pentru ca să poată ieşi. Puteţi folosi şi un insecticid, dar reţineţi că nu are efect imediat. Înainte de a intra în maşină deschideţi geamul pentru a permite ieşirea eventualului intrus sau folosiţi preventiv spray-ul insecticid.

Tratamentul de urgenţă

Dacă acul şi punga cu venin sunt încă în piele, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori la înşepătura de albină, acesta trebuie extras cu atenţie cu unghia, o lamă subţire sau pensă fără a-l comprima, altfel cantitatea de venin injectată este mai mare.

Un antihistaminic poate fi util, dar tratamentul cel mai eficient este injectarea de adrenalină. Pacienţii hipersensibili trebuie să-şi prescrie un autoinjector care poate fi folosit de pacient imediat după înţepare pentru a preveni şocul anafilactic, până când ajunge într-un serviciu medical.

AnaPen este un autoinjector de adrenalină, uşor de mânuit, care asigură rapiditatea administrării, care poate fi salvatoare de viaşă. Asigură un prim ajutor strict necesar până ce bolnavul ajunge la un serviciu medical de urgenţă.

Paianjenul cu cruce

Văduva neagră

Văduva neagră

Trăieşte în zone temperate şi tropicale, în jurul grămezilor de lemne, sub streşini şi în locaţii exterioare izolate.

2500 muşcături in SUA , anul 2006Văduva neagră nu este agresivă, dar

muşcă instinctiv, dacă este atinsă sau ameninţată.

SIMPTOMATOLOGIE

Durere la nivelul muşcăturii

În mai puţin de o oră efecte sistemice

Rigiditatea muşchilor abdominali

Crampe musculare

Greturi Vărsături anxietate Hipertensiune Tahicardie

Prim ajutor

ABC Aplicare de gheaţă la nivelul muscăturii Transportul de urgenţă la Spital

Scorpionul carpatic

Căpuşa

Capuşele trăiesc de obicei în solul umbrit, umed şi adesea se prind de de iarba înaltă, de tufişuri, arbuşti şi crengile joase ale copacilor. Pajiştile şi grădinile pot adăposti capuşe, mai ales cele de la marginile pădurilor .

Borelioza Boala Lyme

Faza primara se manifesta printr-o leziune numita eritem cronic migrator, survenind intre trei zile si o luna dupa intepatura capusei. Acesta este o roseata cutanata initial papuloasa si inflamatorie, centrata pe punctul de intepatura, care se intinde in mod concentric, formand un inel. Eritemul este insotit de o febra de mica intensitate, de dureri articulare si musculare. Leziunea cutanata dispare in trei saptamani.

Borelioza

Faza secundară se exprima prin pusee de eritem, prin manifestari neurologice, prin manifestari cardiace si prin dureri articulare de origine inflamatorie. Ea dureaza de la cateva saptamani pana la cateva luni.

Faza terţiară survine la mai multi ani dupa intepatura; ea asociaza o acrodermatita cronica atrofianta, un pseudolimfom, reumatism cronic al uneia sau mai multor articulatii si atingeri cerebrale.

Prim ajutor

Se picura pe căpuşă ulei sau alcool sanitar Se extrage insecta cu o penseta , se execută

o mişcare în sens invers acelor de ceas Se aplica pansament Anunţarea medicului de familie , prescrierea

unui antibiotic in vederea profilaxiei Bolii Lyme.

TRĂZNETUL

Frontul rece

Trăsnetul este o descarcare electrica in scanteie care se produce in atmosfera terestra, fie intre doi nori, fie intre un nor si scoarţa terestră . Norii de furtuna se incarca in partea lor inferioara, in special, cu sarcina negativa, iar suprafata pamantului cu sarcina pozitiva.

Fenomenul luminos care insoteste trasnetul se numeste fulger, iar fenomenul acustic poarta denumirea de tunet.

Protecţia împotriva consecinţelor dăunătoare ale trăsnetului se realizează cu ajutorul paratrăsnetului, un dispozitiv inventat la jumătatea secolului al 18-lea de către Benjamin Franklin.

10 % din trăsnete ating scoarţa terestră Mai puţim de 1/3 din victime prezintă arsuri,

care sunt superficiale din cauza contactului f scurt

240,000 victime / an din care 24,000 decedati

Mortalitatea este de 8-10 %

În caz de furtună, trebuie să căutaţi, pentru a vă adăposti, o clădire sau o structură în întregime metalică, sau echipată cu un sistem de protecţie contra trăsnetului. Majoritatea pagubelor suferite de oameni se datorează focului provocat de trăsnet. Restul, sunt cauzate de descărcările prin conducte metalice (de aer, gaz, etc.) sau prin liniile electrice şi telefonice. În timpul unei furtuni, este recomandat să se deconecteze antena de televizor şi să nu se utilizeze telefoanele fixe. Pentru portabile, există anumite măsuri de precauţie care se pot lua. Pe de altă parte, nu este recomandat să se atingă obiecte metalice ca ferestre sau garduri, etc.

Totuşi, cum s-a menţionat, orice clădire reprezintă o mai bună protecţie decât un teren deschis. Interiorul unei maşini este de asemenea un loc protejat, dacă nu este vorba de o decapotabilă. Trebuie ca în acest caz ferestrele să fie bine închise. Automobilul fiind complet metalic, va avea comportamentul unei cutii Faraday, salvând persoanele din interiorul lui. Este bine să se oprească vehicolul, deoarece în drumul său spre pământ, trăsnetul ar putea distruge un pneu, cauzând astfel un accident.

Pe un teren deschis, obiectele metalice, oricare ar fi forma lor, sunt foarte periculoase. A ţine în mână un baston de golf, o umbrelă, o unealtă metalică sau o undiţă poate fi mortal. Într-un loc fără copaci, oamenii reprezintă un punct mai înalt decât celelalte componente ale mediului, şi în consecinţă sunt punctul cu cea mai mare probabilitate de a primi impactul trăsnetului.

In plus, pe un teren descoperit, oamenii pot suferi răni dacă se află în apropierea locului unde cade un trăsnet, ştiind că curentul acestuia se disipă în pământ producând diferenţe de tensiune enorme între puncte apropiate, de exemplu între cele două picioare ale unei persoane.

Posibilitatea mare a descărcării trăsnetelor în copaci face ca aceştia din urmă să fie un refugiu nerecomandabil în timpul furtunii. Aceştia din urmă conduc curentul fulgerului şi pot cauza pagube prin tensiunea de trecere.

Pe un teren accidentat, trebuie să se evite locurile înalte. Văile, râpele şi prăpăstiile s-au dovedit a fi mai sigure. Este periculoasă deplasarea cu bicicleta sau călăritul, precum şi înotul. Nu este permis jocul cu zmee: experienţa lui Franklin ar fi putut fi mortală. În cazul în care nu există refugiu apropiat, trebuie să reduceţi din înălţimea dv. (să vă aşezaţi pe vine) şi din suprafaţa de contact cu solul (uniţi-vă picioarele), şi să nu atingeţi nici un obiect conectat la pământ.