Download - Tranca Prim Ajutor Urgentele Legate de Mediu
PRIMUL AJUTOR ÎN URGENŢELE LEGATE DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
Dr. Trancă Sebastian
Primul ajutor reprezinta o serie de tehnici medicale simple pentru salvarea vieţii, pe care un om obişnuit , poate fi antrenat să le folosească în situaţii de urgenţă medico-chirurgicală.
Viaţa unei persoane accidentate depinde, într-o mare măsura, de momentul acordării primului ajutor şi de priceperea celui care intervine primul la locul accidentului.
Resursele necesare primului ajutor sunt aproape întodeauna păstrate într-o trusă de prim ajutor.
Lanţul supravieţuirii
Urgenţe legate de mediu
Hipotermia Degeraturile Insolaţia Şocul caloric Trăznetele Muşcătura de viperă
Înţepăturile de insecte Muşcăturile de animale sălbatice Avalanşele
HIPOTERMIA
HIPOTERMIA FORMA UŞOARA
temperatura centrala 35 - 32°C a)Simptome neuro-musculare
- frisoane - oboseala musculara - tulburari de comportament - halucinatii - obnubilare - excitatie nervoasa b)Semne cutanate - tegumente reci , marmorate la extremitati - hipersensibilitate cutanata c)Semne respiratorii - tahipnee d)Simptome cardiovasculare - tahicardie ( accelerarea ritmului cardiac ) - hipertensiune arteriala
HIPOTERMIA- forma medie 32-28C
a)Semne neurologice - disparitia frisoanelor - rigiditate , hipertonie musculara - abolirea reflexelor osteotendinoase - tulburari de constienta ( prostratie , disartrie , lentoarea ideatiei , somnolenta ) - pierderea constientei sub 31°C - coma apare sub 28°C b)Semne cutanate - tegumente reci , livide si cianotice - anestezie cutanata - uneori degeraturi c)Semne respiratorii - cianoza - bradipnee d)Semne cardiovasculare - colaps ( scaderea tensiunii arteriale, puls ) - creste riscul tulburarilor cardiace ( fibrilatie ventriculara stop cardiorespirator )
HIPOTERMIA SEVERĂ T sub 28°C
- bradicardie majora , puls carotidian si femural imperceptibile - hipoventilatie - midriaza bilaterală - comă
Poate părea mort
Elemente de gravitate
Vârsta , bolile asociate - Timpul scurs pâna la aplicarea ingrijirilor medicale - Durata expunerii la frig - Temperatura centrala sub 32°C - Factorii climaterici : umiditate , vant - Intoxicatii asociate : alcool , nicotina , cofeina - Stopul cardio respirator
TRATAMENT
Primul ajutor în aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific cazului este atentia deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea hipotermicului.
Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la stop cardiac. În cazul pacientilor aflati în stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.
HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PÂNA CE NU ESTE REÎNCALZIT.
scoaterea accidentatului de sub actiunea frigului ; - adapostirea accidentatului pâna la transport ; - schimbarea hainelor ude cu haine uscate si călduroase ; - învelirea cu pături şi folie termoizolanta
- in cazul stopului cardiorespirator se incepe resuscitarea
DEGERĂTURILE
DEGERĂTURILE
Reprezinta cea mai frecventă de leziune prin frig si se produce atunci cand tesuturile umane ating temperatura de minus 3 – minus 4 *C , printr-o expunere suficient de lunga la temperaturi sub minus 6 *C .
Mecanismele degeraturii :
1.Formarea cristalelor de gheata in spatiul extracelular , deshidratare extracelulara, denaturarea proteinelor, si moarte celulara 2.Tulburările vasculare : - Sunt punctul de atac - Initial are loc vasoconstrictie si apoi vasodilatatie rezultand edem si flictene locale.
Factori predispozanţi
Ateroscleroza Infecţiile Malnutriţia Diabetul zaharat Teren artozic Vărste extreme
Semne si simptome :
Senzatie de frig Scaderea motilitatii voluntare Durere locala Senzatia de arsura locala Eritem Parestezii Anestezie locala Paloarea regiunii Rigiditate Dupa dezghetarea regiunii : Edem local Flictene Escare negre dure uscate
Clasificarea degeraturilor :
1.Gradul I – hiperemie si edem ; dupa dezghetare , zona afectata este dureroasa si cianotica 2.Gradul II – edem , eritem , flictene cu continut clar sau laptos , nu se produc necroze profunde . 3.Gradul III – edem si flictene cu continut hemoragic, progreseaza spre escare negre in saptamani.
4.Gradul IV – profunde, afecteaza muschi, tendoane si oasele . cianoza intensa , flictene , edem ; gangrena apare la cateva ore de la accident,.
Primul ajutor :
Scoaterea accidentatului de sub actiunea frigului ; - Inlaturarea factorilor mecanici ce produc staza vasculara ( haine , incaltaminte stramta ) ; - Imbracarea accidentatului cu haine uscate si calduroase ; Încalzirea zonelor afectate cu apa calda 40 grade C
I - Evacuarea rapida pentu a evita ciclul degeratura – dezghet – degeratura ;
-Aplicarea unui pansament steril -Analgetice
AVALANŞELE
Avalanşele sunt deplasări bruşte şi rapide ale maselor de zăpadă din munţi, pe versanţii cu înclinare accentuată, în lungul unor culoare preexistente sau pe suprafeţe înclinate, nefragmentate.
Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui şi reprezintă un pericol pentru populaţia montană din numeroase ţări ale lumii. Extinderea activităţilor turistice şi, în special, practicarea sporturilor de iarnă determină o creştere a riscului impactului avalanşelor asupra societăţii.
Declanşarea avalanşelor este favorizată de următoarele condiţii şi factori: trăsăturile stratului de zăpadă, conformaţia versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zăpezii prin diferite activităţi.
Pentru evitarea pericolelor legate de avalanşe, este importantă cunoaşterea precisă a arealelor în care se produc. Cartografierea acestor areale şi realizarea hărţilor de risc permit luarea celor mai eficiente măsuri de atenuare a impactului acestora asupra activităţilor umane.
În dreptul culoarelor de avalanşă sunt construite tunele de protecţie, iar pe versanţi sunt amplasate ziduri de protecţie, gărduleţe sau plase de sârmă.
Plantarea unor perdele forestiere de protecţie s-a dovedit eficientă mai ales pentru protejarea drumurilor pe distanţe mari.
Comportarea celui prins in avalanşă
Daca, in ciuda masurilor preventive, am fost prinsi intr-o avalansa, sansele de supravietuire depind semnificativ si de atitudinea noastra.
Ne debarasam imediat de rucsac, bete, piolet Se "descalta" rapid schiurile, cu exceptia cazurilor
cand speram intr-o iesire rapida cu ele spre lateral. Cand avalansa se opreste, daca suntem sub zapada, ne
ghemuim pentru ca din aceasta pozitie - numai din aceasta spun specialistii ca e posibil - sa facem o detenta brusca pentru a ne crea cu bratele un spatiu cat mai mare de rezerva de aer in jurul capului.
Antrenarea in avalansa perturba simturile prin factori mecanici (rostogolirea), psihologici (stressul) etc., incat unii nu-si dau seama in ce pozitie sunt si unde e "susul" si "josul".
Zapada e destul de fonoizolanta. Dar gradul in care "absoarbe sunetele" e diferit si merita sa incercam a ne face auziti de salvatori. Pentru aceasta ni se recomanda sa strigam scurt si pe ton inalt sau - daca putem - sa utilizam un fluier!
Din cei antrenati in avalansa, o parte sunt ingropati.(Se considera ingropati/acoperiti, cei care au capul sub zapada!) Pentru ei, sansele de supravietuire - daca nu au murit prin tarumatisme- depind de mai multi factori: - rapiditatea degajarii- profunzimea acoperirii-calitatea zapezii acoperitoare si punga de aer pastrata
Cauzele decesului în avalanşă
Traumatismele Asfixia imediata Asfixia lenta - este cea mai frecventa cauza de
deces in avalanse, prin insuficienta oxigenului din aerul inspirat, care nu se reimprospateaza suficient si deci se viciaza treptat, in functie de rata de consum si mai ales si de factorii anterior amintiti (distanta fata de suprafata, "punga de aer" creata la oprire, continutul de aer al zapezii, permeabilitatea stratului de zapada acoperitor etc.).
Hipotermia
Prim ajutor
dupa cum a reiesit anterior, cautarea si degajarea din avalansa trebuie organizata si executata rapid, sansele de supravietuire scazand odata cu trecerea timpului. Se constata cati lipsesc la apel. Daca exista mai multi supravietiutori valizi, 1-2 dintre ei pleaca sa dea alarma si sa aduca ajutoare, in caz ca nu exista o metoda mai rapida: radio - telefon, telefon celular, semnale vizuale.
cei ingropati partial trebuie degajati rapid, cel putin capul (cu grija, sa nu-l miscam, fiind posibila existenta unei fracturi de coloana cervicala!), dar de dorit si toracele.
Nu se mobilizeaza! (nu-l punem sa mearga "pentru a se incalzi"). Nu se fac frectii! In timpul transportului trebuie supravegheat continuu. Transportul e de dorit a se face rapid, de preferat cu elicopterul, mai ales daca e hipoterm, Daca nu, cu sanie Akija. In unele cazuri se face adapost in zăpadă pâna vin salvatorii
Perfectionarea aparaturii si metodelor de cautare, cresterea operativitatii echipelor de salvare au ridicat procentul celor degajati vii din avalanse, ceea ce nu inseamna ca avalansele au devenit mai putin periculoase.
INSOLAŢIA şi ŞOCUL CALORIC
Insolatia şi socul termic pot fi provocate de expunerea indelungata la razele Soarelui pe timp de arsita; temperatura ridicata a mediului, combinata cu umiditate ridicata; lucru fizic solicitant, intr-un mediu cu o temperatura ridicata.
Vârstnicii si nou născuţii sunt mai expusi la riscul de şoc caloric.
Insolaţia - simptome
Debut insidios Cefalee Greţuri Vărsaturi Mialgii Iritabilitate Oboseala Crampe musculare Somnolenţă tahicardie
Şocul caloric
Temperatura centrala peste 41 ˚C
Disfuncţia SNC cu apariţie brusca
Halucinaţii Confuzie Dezorientare Comă Tahicardie
Midriază Hematurie Tahipnee Convulsii
Prim Ajutor
victima trebuie dusa intr-o camera racoroasa si bine aerisita, i se dau bauturi reci ( de preferat apa minerala sau apa plata cu o lingurita de sare in ea
persoana trebuie dezbracata si infasurata intr-un cearsaf imbibat cu apa rece, la cap i se pune o punga cu gheata, la gat i se pun comprese reci
Nu trebuie sa-i administrezi niciun medicament pentru scaderea febrei, deoarece ii va face mai mult rau
MUSCATURA DE VIPERĂ
Vipera berus
Vipera ammodytes - cu corn
Vipera cu corn
Coluber jugularis Balurul
Şarpele de casă
Şarpele de apă
Vipera este destul de usor de deosebit de ceilalti serpi, pentru ca are corpul scurt si gros, coada se termina brusc, si pe langa acestea, exista zig - zagul caracteristic de pe spate; insa nu toti indivizii au acest zig - zag: unii pot fi colorati uniform, in brun sau negru
Viperele nu aud in acceptiunea perceptiei zgomotelor, in schimb simt extrem de bine vibratiile - deci nu strigati sau vorbiti tare ca nu e cazul:).
Cel mai bine e atunci cand traversati zone cu risc (busteni, stanci in balarii etc) sa aveti un bat in mana cu care sa bateti in jur pentru a va face simtita prezenta.
Ca orice animal salbatic din tara asta, vipera nu ataca omul - doar se apara.
Cand sta in repaus, la soare, simtindu-se in siguranta, sta incovrigata de obicei.
Daca o vedeti asa incercati sa ocoliti caci se cheama ca nu v-a simtit si e posibil sa o speriati.
Pozitia de atac seamana cu cea de “mars”, luand forma tipica de “S”, pregatindu-si saltul.
Nu subestimati niciodata distanta la care poate ataca!
Sub nici o forma nu va apucati sa o zgandariti cu un bat sau ceva asemanator.
viperele si scorpionii nu sufera culoarea alba. E bine sa avem jambiere de panza alba in zonele stiute,viperele nu vor musca.
De aceea au vanatorii de munte ciorapeii aceia albi peste bocanci.Si asta ca nu ca sa-i vada inamicii repede si frumos cum alearga prin padure.
Locuri tipice in care avem sanse sa ne intalnim cu vipera comuna
- stancarii si grohotisuri expuse insolatiei dar napadite de vegetatie
- liziere de padure cu tufisuri; zone de taieturi mai ales cele necuratate
- aglomerari de pietre pe sol sau un bustean doborat; cu expozitie la soare dar cu vegetatie abundenta (obisnuitele balarii de exemplu)
- zone care pot pastra un caracter mai umed
Veninul de vipera poate produce reacţii locale sau sistemice care pot duce la deces la 6 -40 ore de la muscatură, in special la copii sau vârstnici.
Perioada critica este reprezentată de primele 12 ore de la muscătură
Cazurile de deces sunt rare
Semne şi simptome
Durere Edem la nivelul muscaturii Efectele generale ale
muscăturii apar in primele 20 minute
Greţuri si vărsături Diaree Colici abdominale Incontinenţă urinară
Transpiraţii Bronhospasm Tahicardie BAV gr 2 IMA Angioedem Hemoragii spontane Convulsii Coma
Prim ajutor
Liniştirea victimei Sunaţi la AMBULANŢĂ Imobilizarea membrului muscat Toaleta plagii cu apa oxigenată Indepărtaţi ceasul, braţarile, inelele. NU faceţi incizii la nivelul plagii NU puneţi gheaţă pe locul muscăturii Tranportati victima la spital Serul antiviperin se administreaza in spital
MUŞCĂTURILE DE ANIMALE SĂLBATICE
Lupul
Râsul
Pisica sălbatică
Ursul brun
Vulpea
Turbarea
Rabia este o boală infecţioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, un virus neurotrop, care se găseşte în saliva animalelor infectate. Este o encefalo-mielită cu evoluţie rapidă şi invariabil duce la deces.
Transmiterea este de obicei prin muşcătură. Rabia este în zilele noastre o maladie complet incurabilă, care se caracterizează prin leziuni ale sistemului nervos central, urmate de paralizie şi moarte.
Rabia
Muşcăturile care afectează faţa, capul, gâtul sau mâinile sunt considerate cu risc crescut.
Incubaţia: variază între 8 zile şi 2 ani, în medie 20-60 de zile.
Prodromul caracterizat prin modificări de caracter, indispoziţie, cefalee, depresie sau agitaţie, sensibilitate crescută la lumină şi zgomot, hiperestezie cutanată, disfonie, disfazie, hipersecreţie salivară. Local sunt prezente dureri intermitente, iritaţie sau senzaţie de arsură.
Perioada de stare forma furioasă manifestată prin hidrofobie (spasm
hidrofobic prin contractura dureroasă a musculaturii faringiene), aerofobie, agitaţie extremă, furie, hiperacuzie, halucinaţii, dispnee, tahicardie, febră (38-39°C); decesul survine în general la 2-3 zile de la debut (cel mult 7 zile).
forma paralitică, cu parestezii, paralizii somnolenţă, fără hidrofobie, cu starea de conştienţă păstrată, decesul survenind în 8 zile prin insuficienţă respiratorie acută şi şoc.
Boala se mai manifesta prin accese de febra, tremuraturi, contracturi, prin aparitia unor spasme dureroase la cea mai mica excitatie, printr-o modificare a vocii si printr-o salivatie intensa.
Rabia animala se traduce prin modificari ale comportamentului obisnuit al animalului: daca este un animal domestic, el devine agresiv in mod anormal si fara motiv; daca este un animal salbatic se indreapta spre om in loc sa se indeparteze. Astfel de modificari comportamentale trebuie sa atraga atentia, mai ales cand sunt insotite de tulburari ale mersului si de hipersalivatie.
Prim ajutor
Toaleta plagilor Pansament Prezentarea la Centrul Antirabic pt
vaccinarea de urgenţă.
Înţepaturile de insecte
Albina
Viespea
Aproximativ 4% din populaţie este însă alergică la veninul de albină şi viespe. La aceste persoane, chiar şi o singură înşepătură poate provoca o reacţie periculoasă, numită şoc anafilactic.
Probabilitatea înţepării scade prin unele măsuri simple:
- Aduceţi la cunoştinţa familiei, prietenilor şi colegilor că sunteţi alergic la înţepături de insecte.
- Dacă se apropie o albină sau viespe, prima regulă este să staţi nemişcat.
Niciodată să nu atingeţi sau loviţi aceste insecte. Dacă nu le speriaţi, nu înţeapă.
- Aveţi grijă când îmbrăcaţi hainele lăsate pe iarbă, deoarece în ele pot rămâne viespi şi alte insecte înşepătoare.
- Nu umblaţi niciodată desculţ în aer liber, iar în grădină folosiţi haine strâmte care vă acoperă în întregime, purtaţi mănuşi şi pantofi închişi (nu sandale).
- >Evitaţi utilizarea cosmeticelor. Acestea atrag insectele. - Evitaţi livezile înflorite, cîmpurile cu trifoi şi orice loc cu
multe flori. - Inspectaţi cu atenţie toate obiectele pe care intenţionaţi
să le prindeţi; este de preferat să nu strângeţi fructe sau flori.
- Nu cosiţi şi nu tundeţi copaci sau gard viu în perioada de înflorire.
Este utilă instalarea la fereastra bucătăriei şi dormitorului a unei plase dense care să oprească intrarea insectelor.
- Fiţi atent când duceţi la gură răcoritoare, bere, prăjituri sau alte dulciuri; acestea trebuie să fie acoperite.
- Nu conduceţi maşina cu geamul deschis. Dacă a intrat o insectă, opriţi şi deschideţi geamul pentru ca să poată ieşi. Puteţi folosi şi un insecticid, dar reţineţi că nu are efect imediat. Înainte de a intra în maşină deschideţi geamul pentru a permite ieşirea eventualului intrus sau folosiţi preventiv spray-ul insecticid.
Tratamentul de urgenţă
Dacă acul şi punga cu venin sunt încă în piele, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori la înşepătura de albină, acesta trebuie extras cu atenţie cu unghia, o lamă subţire sau pensă fără a-l comprima, altfel cantitatea de venin injectată este mai mare.
Un antihistaminic poate fi util, dar tratamentul cel mai eficient este injectarea de adrenalină. Pacienţii hipersensibili trebuie să-şi prescrie un autoinjector care poate fi folosit de pacient imediat după înţepare pentru a preveni şocul anafilactic, până când ajunge într-un serviciu medical.
AnaPen este un autoinjector de adrenalină, uşor de mânuit, care asigură rapiditatea administrării, care poate fi salvatoare de viaşă. Asigură un prim ajutor strict necesar până ce bolnavul ajunge la un serviciu medical de urgenţă.
Paianjenul cu cruce
Văduva neagră
Văduva neagră
Trăieşte în zone temperate şi tropicale, în jurul grămezilor de lemne, sub streşini şi în locaţii exterioare izolate.
2500 muşcături in SUA , anul 2006Văduva neagră nu este agresivă, dar
muşcă instinctiv, dacă este atinsă sau ameninţată.
SIMPTOMATOLOGIE
Durere la nivelul muşcăturii
În mai puţin de o oră efecte sistemice
Rigiditatea muşchilor abdominali
Crampe musculare
Greturi Vărsături anxietate Hipertensiune Tahicardie
Prim ajutor
ABC Aplicare de gheaţă la nivelul muscăturii Transportul de urgenţă la Spital
Scorpionul carpatic
Căpuşa
Capuşele trăiesc de obicei în solul umbrit, umed şi adesea se prind de de iarba înaltă, de tufişuri, arbuşti şi crengile joase ale copacilor. Pajiştile şi grădinile pot adăposti capuşe, mai ales cele de la marginile pădurilor .
Borelioza Boala Lyme
Faza primara se manifesta printr-o leziune numita eritem cronic migrator, survenind intre trei zile si o luna dupa intepatura capusei. Acesta este o roseata cutanata initial papuloasa si inflamatorie, centrata pe punctul de intepatura, care se intinde in mod concentric, formand un inel. Eritemul este insotit de o febra de mica intensitate, de dureri articulare si musculare. Leziunea cutanata dispare in trei saptamani.
Borelioza
Faza secundară se exprima prin pusee de eritem, prin manifestari neurologice, prin manifestari cardiace si prin dureri articulare de origine inflamatorie. Ea dureaza de la cateva saptamani pana la cateva luni.
Faza terţiară survine la mai multi ani dupa intepatura; ea asociaza o acrodermatita cronica atrofianta, un pseudolimfom, reumatism cronic al uneia sau mai multor articulatii si atingeri cerebrale.
Prim ajutor
Se picura pe căpuşă ulei sau alcool sanitar Se extrage insecta cu o penseta , se execută
o mişcare în sens invers acelor de ceas Se aplica pansament Anunţarea medicului de familie , prescrierea
unui antibiotic in vederea profilaxiei Bolii Lyme.
TRĂZNETUL
Frontul rece
Trăsnetul este o descarcare electrica in scanteie care se produce in atmosfera terestra, fie intre doi nori, fie intre un nor si scoarţa terestră . Norii de furtuna se incarca in partea lor inferioara, in special, cu sarcina negativa, iar suprafata pamantului cu sarcina pozitiva.
Fenomenul luminos care insoteste trasnetul se numeste fulger, iar fenomenul acustic poarta denumirea de tunet.
Protecţia împotriva consecinţelor dăunătoare ale trăsnetului se realizează cu ajutorul paratrăsnetului, un dispozitiv inventat la jumătatea secolului al 18-lea de către Benjamin Franklin.
10 % din trăsnete ating scoarţa terestră Mai puţim de 1/3 din victime prezintă arsuri,
care sunt superficiale din cauza contactului f scurt
240,000 victime / an din care 24,000 decedati
Mortalitatea este de 8-10 %
În caz de furtună, trebuie să căutaţi, pentru a vă adăposti, o clădire sau o structură în întregime metalică, sau echipată cu un sistem de protecţie contra trăsnetului. Majoritatea pagubelor suferite de oameni se datorează focului provocat de trăsnet. Restul, sunt cauzate de descărcările prin conducte metalice (de aer, gaz, etc.) sau prin liniile electrice şi telefonice. În timpul unei furtuni, este recomandat să se deconecteze antena de televizor şi să nu se utilizeze telefoanele fixe. Pentru portabile, există anumite măsuri de precauţie care se pot lua. Pe de altă parte, nu este recomandat să se atingă obiecte metalice ca ferestre sau garduri, etc.
Totuşi, cum s-a menţionat, orice clădire reprezintă o mai bună protecţie decât un teren deschis. Interiorul unei maşini este de asemenea un loc protejat, dacă nu este vorba de o decapotabilă. Trebuie ca în acest caz ferestrele să fie bine închise. Automobilul fiind complet metalic, va avea comportamentul unei cutii Faraday, salvând persoanele din interiorul lui. Este bine să se oprească vehicolul, deoarece în drumul său spre pământ, trăsnetul ar putea distruge un pneu, cauzând astfel un accident.
Pe un teren deschis, obiectele metalice, oricare ar fi forma lor, sunt foarte periculoase. A ţine în mână un baston de golf, o umbrelă, o unealtă metalică sau o undiţă poate fi mortal. Într-un loc fără copaci, oamenii reprezintă un punct mai înalt decât celelalte componente ale mediului, şi în consecinţă sunt punctul cu cea mai mare probabilitate de a primi impactul trăsnetului.
In plus, pe un teren descoperit, oamenii pot suferi răni dacă se află în apropierea locului unde cade un trăsnet, ştiind că curentul acestuia se disipă în pământ producând diferenţe de tensiune enorme între puncte apropiate, de exemplu între cele două picioare ale unei persoane.
Posibilitatea mare a descărcării trăsnetelor în copaci face ca aceştia din urmă să fie un refugiu nerecomandabil în timpul furtunii. Aceştia din urmă conduc curentul fulgerului şi pot cauza pagube prin tensiunea de trecere.
Pe un teren accidentat, trebuie să se evite locurile înalte. Văile, râpele şi prăpăstiile s-au dovedit a fi mai sigure. Este periculoasă deplasarea cu bicicleta sau călăritul, precum şi înotul. Nu este permis jocul cu zmee: experienţa lui Franklin ar fi putut fi mortală. În cazul în care nu există refugiu apropiat, trebuie să reduceţi din înălţimea dv. (să vă aşezaţi pe vine) şi din suprafaţa de contact cu solul (uniţi-vă picioarele), şi să nu atingeţi nici un obiect conectat la pământ.