tipuri de stocuri
TRANSCRIPT
Introducere
Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri
necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere),
pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare.
Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive
economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi
recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt
valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de
întreprindere.
1. Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere
Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru
întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp
mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate.
Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător,
singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este
rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie
comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata
imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri
de păstrare-depozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze
pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse
finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură
continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor.
Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi
celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de
depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului
stocurilor în cadrul întreprinderii.
Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează
în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi
o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii
şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului.
1
Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este
reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de
aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale
sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii,
în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii.
Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect
intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi
termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe
perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind
neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a
lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ
specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare
antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate.
Stocurile oferă siguranţă în următoarele situaţii:
1) Fluctuaţiile cerere/ofertă. Stocurile de siguranţă, stocurile tampon sau rezervele
sunt termeni foarte utilizaţi pentru a descrie situaţiile când acestea sunt necesare:
> incertitudinea performanţei fumizorului, determină intervale de timp mai mari
decât perioada care se acordă pentru a evita criza de resurse materiale şi produse;
> variaţiile cererii de vânzări, în timpul perioadei de reaprovizionare, care nu pot fi
întâmpinate prin reprogramare, astfel încât să fie menţinute nivelurile de servire a
clienţilor.
2)Anticiparea. Stocurile anticipatorii conţin bunuri destinate să acopere creşterea
sezonieră a cererii, vânzările promoţionale şi perioadele de concedii. Această metodă este
folosită pentru a evita apariţia unor schimbări de capacitate şi blocajele operaţionale
cauzate de aceste schimbări.
3)Transportul. Resursele materiale şi produsele traversează uneori distanţe mari
între furnizori, depozite, distribuitori şi clienţi. Ajungerea la destinaţie în timp util depindc
de viteza de deplasare a stocurilor, ceea ce implică un compromis între costurile de
transport şi nivelul activităţii întreprinderii.
4)Stocurile de protectectie împotriva riscului. Acumulările de stoc în avans pot fi
profitable dacă se fac achiziţii avantajoase, pentru a evita fluctuaţiile de preţ sau pentru a
2
profita de reducerile de preţ. Variaţia preţurilor şi a cantităţilor achiziţionate
este speculativă, de aceea este necesară o atenţie sporită înainte de finalizarea
angajamentelor.
5) Mărimea lotului. Existenţa stocurilor are de cele mai multe ori rolul de a
îmbunătăţi eficienţa operaţională prin separarea ritmurilor de achiziţie şi fabricaţie de
ritmul consumului. Asemenea compromisuri implică achiziţii în exces pentru cerinţele
imediate, pentru a reduce costurile de transport, cantităţile de produse şi costurile de
constituire a stocurilor.
2. Scurta prezentare a sociatatii comerciale SC MAGDOR SRL
Firma infiintata in 1996 specializata in producerea de ferestre si usi din lemn
stratificat pentru exterior si interior.
Materialul lemnos folosit este stejar, brad, frasin si meranti. Lacurile si grundurile
folosite sunt ecologice si au o rezistenta foarte mare la umezeala si la soare.
Firma lucreaza la comanda si poate executa orice forma si culoare dorita de client. Pentru
usi si ferestre exterioare productia se bazeaza pe doua tipuri de profile: 63x80 - 63x110 si
68x80 - 68x110. Feroneria folosita: maco-rotto.
Profilele din lemn stratificat se obtin din cherestea bine aleasa si cu o umiditate de 8-12%
in functie de zona unde va fi montata timplaria.
3. Tipuri de stocuri intalnite la SC MAGDOR SRL
Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific, de
producţie sau desfacere, evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. Constituirea unor
stocuri însemnate la nivelul agentului economic SC MAGDOR SRL poate avea influenţe
diverse: pozitive, în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al
obţinerii unor conditii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi
mari etc., şi negative, în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad,
modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime, apariţia unor înlocuitori calitativi,
pierderi din degradări fizice sau morale etc.
3
In general, la nivelul societatii comerciale SC MAGDOR SRL se constituie trei
categorii de stocuri:
a) stocuri de resurse materiale;
b) stocuri de producţie neterminată;
c) stocuri de distribuţie (de produse finite),
a) Stocuri de resurse materiale
Pentru desfăşurarea normală a activitaţii specifice, întreprinderea îşi constituie
diferite categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare, de natura resurselor
materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea structurală a
subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora, de strategia şi politica adoptate în
formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ.
La nivelul societatii comerciale SC MAGDOR SRL se prevede constituirea în mod
obişnuit a stocuiui curent şi cu titlu de excepţie a stocuiui de siguranţâ, de condiţionare, de
transport intern şi de iarnă. Aceste stocuri îndeplinesc aceeaşi funcţie dar pentru condiţii
diferite.
Formarea de stocuri optime, mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o
preocupare majoră pentru managerul întreprinderii. Imobilizarea unei părţi importante din
capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a disponibilităţilor proprii
sau împrumutate.
Stabilirea momentului în care este necesară lansarea unei noi comenzi de
aprovizionare, precum şi a mărimii comenzii reprezintă decizii fundamentale în
managementul stocurilor.
Determinarea punctului de reaprovizionare (momentul lansării unei noi comenzi)
reprezintă, de fapt, stabilirea mărimii stocuiui, la care se impune lansarea unei noi comenzi.
Punctul de reaprovizionare indică doar când anume trebuie lansată comanda, nu mărimea
comenzii.
In condiţii de certitudine, punctul de reaprovizionare se poate determina
utilizând următoarea relaţie:
P = D * T ,
unde
P- reprezintă punctul de reaprovizionare, exprimat în unităţi fizice;
4
D - cererea medie zilnică, exprimată în unităţi fizice;
T - mărimea intervalului de reaprovizionare, exprimat în zile.
In condiţii de incertitudine, pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în
calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ), relaţia fund următoarea:
P = D * T + SS
unde P, D şi T au aceeaşi seninificatie, iar SS este stocul de siguranţă exprimat in
unităti fizice.
In situaţii de incertitudine, gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de
apariţie a întârzierilor în aprovizionare. Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va
depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa
matematică a costului întârzierii aprovizionării).
Feg = Cd + Sm, unde
Fcg - funcţia costului global;
Cd - cost de depozitare ( stoc de siguranţă cost unitar de depozitare); Sm - speranţa
matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor lipsă ; costul lipsei
de materie primă; probabilitatea întârzierii).
b) Stocuri de producţie neterminată
Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost
finalizat. Printr-o dimensionare corectă, stocul de producţie neterminată asigură
desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie. Supradimensionarea stocurilor
de producţie neterminată duce la imobilizări de capital circulant, iar subdimensionarea
acestora conduce la întreruperea procesului de producţie.
In general, pentru producţia neterminată se constituie următoarele categorii de
stocuri:
de ciclu,
circulant,
de siguranţă.
c) Stocuri de distribuţie (de produse finite),
Stocurile de produse finite, denumite şi stocuri de distribuţie, reprezintă acumulări
de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a
activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor.
5
In general, existenţa şi eficienţa unei întreprinderi nu este compatibilă cu
menţinerea unor stocuri mari de produse finite. Dar vânzarea produselor nu este posibilă
imediat după încheierea procesului de fabricaţie, deşi din punct de vedere tehnologic s-a
încheiat procesul de transformare şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create.
Insă, pentru a deveni marfă, produsele trebuie supuse unui lanţ de operaţiuni în vederea
acceptârii şi vânzării lor pe piaţă. Astfel, produsele sunt reţinute în depozitele de desfacere
ale producătorilor sub denumirea de produse finite. Pe timpul stocării, produsele finite
constituie resurse neactive, care în limite iraţionale conduc la încetinirea vitezei de rotaţie a
capitalului circulant, la creşterea imobilizărilor şi a cheltuielilor de depozitare, la
diminuarea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii producătoare.
In concluzie, apar două situaţii contradictorii: pe de o parte, se impune staţionarea
temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele
consumatorilor, iar pe de altă parte, trecerea cat mai rapidă a acestora în consum, în
vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune
practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a
fi vândute clienţilor.
Operaţiile efectuate asupra produselor finite în timpul stocării sunt, în general,
următoarele: primirea şi recepţia produselor finite din secţiile de producţie; înregistrarea
acestora în evidenţă; sortarea; asamblarea, efectuarea unor operaţii de montaj;
condiţionarea produselor, asigurarea unor proprietăţi fizico-chimice cerute de clienţi;
etichetarea. marcarea; formarea loturilor de livrare; ambalarea pentru protecţie şi
prevenirea deteriorărîi pe timpul manipulării şi transportului; întocmirea formelor de
livrare; încărcarea în mijloacele de transport şi expedierea produselor.
Cunoaşterea concretâ a operaţiilor care delermină staţionarea produselor în depozitele
producătorilor, a timpului necesar efectuării acestora, permite aplicarea unor măsuri care să
ducă la reducerea perioadei de stocare, cum ar fi: comasarca unor activităţi care se pot
efectua în aeeeaşi perioadă de timp (etichetarea şi marcarea concomitent cu formarea
loturilor de livrare; mecanizarea, automatizarea şi robotizarea operaţiilor; simplificarea şi
automatizarea evidenţei tehnico-operative).
Tehnologia de fabricatie, programul de lansare în producţie, utilizarea optima a
capacităţilor de producţie nu permit, totdeauna, realizarea simultană a sortimentelor sau
6
produselor care urmează să fie livrate unui client la un moment dat. Astfel, unele produse
sau sortimente vor trebui stocate un timp, până când sunt realizate şi celelalte, pentru a
forma un lot complet, care să fie livrat câtre client.
Există anumite produse, la care, alături de stocurile obişnuite, din care se livrează în
mod curent, se constituie şi
stocuri de siguranţă - Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de
siguranţă în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc
nivelul previzionat
sezoniere - Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al
producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare
pentru servirea clienţilor, fie pe întregul an, fie pe perioade mai scurte.
anticipate - De asemenea, pot fi constituite stocuri anticipate de produse
finite în scopul satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei
(remont, retehnologizare, schimbarea profilului de fabricaţie, asimilarea în
fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele).
de conjunctură- In funcţie de natura produsului, de potenţialul de producţie,
de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare,
unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le
plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ.
Formarea acestor categorii de stocuri este condiţionată de strategia pe care o adoptă
producătorul cu piaţa. La baza elaborării unei astfel de strategii trebuie să stea volumul
previzional al vânzărilor pentai satisfacerea cerinţelor clienţilor şi realizarea unui profit
maxim, dar este necesară şi analiza atentă a următoarelor aspecte:
a) care sunt costurile şi riscurile unor stocuri mai mari decât cererea, faţă de
pierderile de încăsări datorate lipsei produselor în stoc;
b) care sunt costurile legate de modificarea volumului de producţie în funcţie de
sezonalitatea cererii, în comparaţie cu cele aferente păstrării în perioadele cu cerere
scăzută a unor stocuri egale cu cele din perioadele cu cerere mare;
c) care sunt costurile legate de sistarea unor vânzări datorită reduceni unor capacităţi
de producţie, comparativ cu extinderea acestora.
7
Concluzii:
Stocurile sunt bunuri deţinute de o întreprindere în vederea unei vânzări viitoare.
Intr-o întreprindere industrială, ele regrupează trei categorii de bunuri: materii prime,
producţie neterminată şi produse finite. în întreprinderile comerciale stocurile sunt în
principal constitute din mărfuri. Deţinerea stocurilor permite unei înrreprinderi posibili-
tatea de a disocia operaţiile de aprovizionare, de producţie şi de vânzare.
Stocajul permite, de asemenea, desfăşurarea nestânjenită a vânzărilor,
neîntreruperea producţiei, reducerea costurilor comenzilor de reaprovizionare.
Gestiunea stocurilor este foarte importantă în întreprindere, deoarece stocurile
reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii. Se pot distinge:
-materii prime
-producţia neterminată- produse finite
Nivelul stocurilor de materii prime depinde de:
-de previziunile producţiei întreprinderii;
- de posibilităţile de aprovizionare şi de fiabilitatea ţărilor producătoare, atunci când
e vorba de produse precum petrolul etc;
- de preţul materiilor prime. Dacă cursurile sunt scăzute, întreprinderea va cumpăra
cantităţi suplimentare.
Nivelul stocurilor de productie neterminată depinde în principal de durata proceselor de
producţie. în plus, procesul de producţie este îndelungat şi, de asemenea, stocurile de
producţie neterminată sunt ridicate.
Nivelul stocurilor de produse finite depinde de coordonarea între producţie şi vânzări.
Este posibil să se diminueze stocurile de produse finite, pe calea supleţei condiţiilor de
credit, dar această politică comportă limite
Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă
din deţinerea de stocuri;
- pe de o parte, o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare; chel-tuieli de
antrepozit, asigurarea de stocuri, rise de deteriorare;
- pe de altă parte, o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a
producţiei.
8