Tipuri de interventie

1) Interventia de tip suportiv se aplica in toate tipurile, indiferent de stadiul in care se afla clientul, insa este cu precadere vitala in stadiul de impact. Suportul oferit este fundamentat de principiul acceptarii neconditionate, clientul simtindu-se valorizat. Obiectivul acestei interventii vizeaza cresterea stimei de sine si formarea sentimentului de apartenenta (afilierea).2) Interventia de tip informativ consta in furnizarea de informatii in acord cu nevoile beneficiarului, resursele de care dispune, modalitatea in care se raporteaza la criza. Aplicarea acestei interventii este influentata considerabil de: sursa care emite informatia, corectitudinea informatiei in sensul ca aseasta poate fi verificata astfel incat obiectivul final consta in eliminarea rezistentei la schimbare.3) Interventia de tip catharsis va fi aplicata doar in situatia in care este formata relatia de empatie intre specialist si beneficiar. Nu e utilizata nicioadata singura, fiind dublata de interventia de tip suportiv. Vizeaza eliberarea emotiilor, obiectivul constand in deblocarea emotionala si confruntarea cu propriile temeri. Terapeutul trebuie sa aiba o formare interdisciplinara, pt ca in momentul in care obiectivul este atins, iar beneficiarul se confrunta cu propriile frici in momentul in care interactiunea cu terapeutul este incheiata trebuie restabilit echilibrul interior (acceptarea). Implica utilizarea unor tehnici specifice de comunicare.4) Interactiunea de tip prescriptiv vizeaza schimbarea schemei atitudinale si comportamentale a individului care a parcurs stadiile crizei intr-un mod maladaptiv (este blocat intr-o stare de frustrare si manifesta o stare de agresivitate). Vizeaza in special o abordare de tip cognitiv comportamentala. Obiectivul final consta in revizuirea mecanismelor de coping utilizate pana in prezent sau chiar formarea altor mecanisme. Specialistului ii trebuie neaparat formare interdisciplinara.5) Interventia de tip confruntativa se aplica in paralel cu cea suportiva, trebuie ales cu maxima atentie momentul, trebuie intarita relatia cu clientul, pentru ca obiectivul final consta in focalizarea aspectelor sau a problemelor pe care individul confruntativ nu doreste sa le abordeze. Implica tehnici de comunicare si motivarea intrinseca in raport cu problemele care vizeaza: control, dominare, comportament pasiv-agresiv.6) Interventia de tip catalitica se porneste de la punctele forte. Obiectivul final consta in: cresterea stimei de sine; autodeterminarea; activarea procesului decizional.

Analiza conceptului criza s-a realizat in 1944 in domeniul sanatatii mintale, initiatorul fiind psihiatrul Erik Lindemann in momentul in care a analizat reactia la situatia de doliu a apartinatorilor victimelor care au pierit in 1942 intr-un incendiu.1964: Gerard Kaplan impreuna cu echipa de cercetatori analizeaza conceptul de criza in contextul reactiilor avute de catre evreii care se intorc din Israel dupa cel de al doilea Razboi Mondial.Kaplan este cel care identifica cele 3 caracteristici pe care le implica situatia de criza: Dezorganizarea homeostaziei psihice (impact) stare de neacceptare, anxietate; Mecanismele de coping utilizate de individ nu mai sunt viabile (retragere) problematizarea caracter maladaptiv; individul analizeaza si reanalizeaza la nesfarsit trecutul, iar scenariile le proiecteaza in viitor fara a analiza situatia actuala. Etapa in care persoana care traverseaza criza are nevoie de suport informational, trebuie sa inteleaga de ce anume se confrunta. Daca nu se formeaza o perceptie corecta si obiectiva a situatiei, individul va interioriza o schema cognitiva gresita care va influenta ulterior capacitatea de adaptare la noua realitate. Acceptarea noii situatii este distorsionata din cauza negativismului care va influenta adaptarea la noua situatie (stadiul de ajustare si adaptare). Daca se ajunge in acet stadiu si este prezenta o conceptie cognitiva eronata in raport cu evenimentul care a declansat criza, functionarea sociala a individului poate di afectata in toate domeniile.1971: Talplin considera ca perspectiva lui Kaplan asupra crizei este limitata, pentru ca persoana aflata in situatie de criza este analizata numai din perspectiva reactiilor negative pe care le experimenteaza. Prin urmare, nu sunt luate in considerare acele dezechilibre care au un caracter de normalitate si prin care individul trebuie sa inceapa sa treaca pentru a ajunge la o stare de echilibru. In acest context, parerea este sustinuta si de afirmatia lui Eric Erikson, care definea criza ca reprezentand o etapa prin care indivizii trec pentru a ajunge la un anumit nivel de dezvoltare.1973: In analiza conceptului de criza este introdusa perspectiva cognitivista: criza reprezinta o perceptie si o interpretare eronata a evenimentului pe care il traverseaza individul in contextul atribuirii unor caracteristici negative -> capacitate de autosugestionare, astfel blocandu-si toate resursele (nu ma mai descurc, nu pot depasi situatia, viata mea s-a sfarsit). Criza are un caracter subiectiv.

Principiile pe care se fundamenteaza interventia in criza:1- Interventie rapida si limitata in timp2- Prim-obiectiv consta in reducerea simptomelor3- Cel care ofera suport are un rol activ4- Suportul acordat poate avea caracter informational, emotional, insa si instrumental5- Principalul obectiv al traversarii crizei consta in sustinerea clientului pt a avea o perceptie corecta asupra evenimentelor6- Este necesar ca specialistul sa realizeze diagnoza potentialului/resurselor pe care le are individul in vederea adaptarii la noua situatie7- Sustinerea beneficiarului in a identifica aspectele pozitive prin intermediul carora s-a produs schimbarea si transformarea -> formarea rezilienteiObiectivele fundamentale in momentul consilierii individului aflat in stare de criza postpartum (parcurgerea acelor etape de criza intr-un mod mai adaptativ):a) Analiza si intelegerea schemei cognitive pe care o are individul in raport cu situatia depasitab) Perceptia pe care o are persoana in raport cu resursele de care dispune pt a depasi crizaCriza poate sa aiba un caracter liniar (declansarea in contextul manifestarii unui singur eveniment), dar poate fi declansata si de un cumul de evenimente, iar declicul sa fie activat de ultimul eveniment care in mod uzual ar fi fost depasit relativ usor. Nu ultimul eveniment trebuie considerat a fi cauza, ci erodarea mecanismelor de adaptare ale individului.