UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” IAŞI Facultatea de Psihologie, AsistenŃă Socială şi Sociologie

TEHNICI DE INTERVENłIE

ÎN ASISTENłA SOCIALĂ

READER Anul II AsistenŃă Socială

semestrul II

Titular de curs: Lect. Dr. Alina Hurubean

- 2006 -

2

PROGRAMĂ ANALITICĂ DISCIPLINA: TEHNICI ÎN ASISTENłA SOCIALĂ

ANUL DE STUDIU: II; semestrul: II

SPECIALIZAREA: asistenŃă socială

TITULAR DE CURS: Lect. Univ. Dr. Alina HURUBEAN

VOLUMUL ACTIVITĂłII: 56 ore de curs; 56 ore de seminar

CREDITE ALOCATE: 11

OBIECTIVELE DISCIPLINEI:

• familiarizarea studenŃilor cu principalele metode şi tehnici de investigare şi

intervenŃie utilizate în practica asistenŃei sociale;

• cunoaşterea noŃiunilor şi a teoriilor fundamentale care stau la baza modelelor de

investigare şi intervenŃie in asistenŃa socială;

• formarea deprinderilor de proiectare, aplicare şi evaluare a stategiilor de

cercetare-acŃiune/investigare-intervenŃie în domeniul social.

CONłINUTUL CURSULUI

DIAGNOZĂ ŞI INTERVENłIE SOCIALĂ 1. Evaluarea în asistenŃa socială – dinamica unui proces continuu

1.1. Definirea şi caracteristicile procesului de evaluare

1.2. Tipuri de evaluare utilizate în practica asistenŃei sociale

1.3. Diagnoza socială – evaluarea nevoilor şi problemelor populaŃiei Ńintă. Construirea

grilei de evaluare

2. Teoria şi practica intervenŃiei în asistenŃa socială

2.1. IntervenŃia socială ca proces de schimbare

2.1.1. Asistentul social – agent al schimbării

2.1.2. Tipuri de intervenŃie. Dimensiunea individuală şi colectivă a intervenŃiei în

asistenŃa socială

3

2.2. IntervenŃia socială personalizată (social case work)

2.2.1. Postulatele metodei case work

2.2.2. Etapele procesului de ajutorare. Managementul de caz

2.2.3. Tehnici de intervenŃie directă (tehnici de clarificare; tehnici de susŃinere; tehnici

de ghidare/consiliere)

2.2.4. Modele alternative de intervenŃie personalizată: modelul centrării pe client;

modelul rezolvării de probleme (problem-solving); modelul intervenŃiei în situaŃii

de criză

2.3. AsistenŃa socială a grupurilor (social group work)

2.3.1. ParticularităŃi ale investigării şi intervenŃiei la nivel de grup

2.3.2. Tipuri de grupuri în asistenŃa socială

2.3.3. Factori şi etape în organizarea grupurilor. Crearea structurilor de intervenŃie

2.4. AsistenŃa socială comunitară (community work)

2.4.1. Definirea şi analiza comunităŃii

2.4.2. Componente ale dezvoltării comunitare

2.4.3. Crearea serviciilor bazate pe comunitate

2.4.4. Strategii şi metode specifice de intervenŃie comunitară: advocacy; campanii de

informare şi conştientizare; influenŃarea politicilor publice; strategii de strângere a

fondurilor

2.5. Proiectarea intervenŃiei sociale

2.5.1. Delimitări conceptuale: proiect de intervenŃie, program, propunere de finanŃare

2.5.2. Design-ul proiectului de intervenŃie socială

2.5.3. Managementul proiectelor de intervenŃie în asistenŃa socială

TIPURI DE ACTIVITATE DIDACTICĂ (metode şi instrumente de lucru):

dezbaterea/problematizarea/argumentarea teoretică; prelegerea; simulări şi aplicaŃii ale

metodelor şi tehnicilor de investigare şi intervenŃie; utilizarea computerului pentru informare

(internet) şi prezentări (PowerPoint).

FORME DE EVALUARE: lucrări de seminar; examen scris; proiect de intervenŃie socială

(fiecare dintre aceste trei tipuri de activităŃi va primi o notă separată de la 1 la 10, apoi se va face

media).

4

TEMĂ PENTRU EXAMEN: realizaŃi un proiect de intervenŃie aplicând principiile teoretice şi metodologice din suportul de curs. Proiectul de intervenŃie poate fi realizat pe baza investigaŃiei psihosociale făcute în cadrul proiectului de cercetare din primul semestru.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

BOCANCEA, Cristian, NEAMłU, George, Elemente de asistenŃă socială, Editura Polirom, Iaşi,

1999.

COJOCARU, Ştefan, Designul propunerilor de finanŃare. Metodologie, modele de proiecte,

comentarii, Editura Lumen, Iasi, 2004.

COJOCARU, Ştefan, 2005, Metode apreciative în asistenŃa socială. Ancheta, supervizarea şi

managementul de caz, Editura Polirom.

COULSHED, Veronica, Practica asistenŃei sociale, Editura Alternative, Bucureşti, 1993.

DE PERETTI, Andre, LEGRAND, Jean-Andre, BONIFACE, Jean, Tehnici de comunicare,

Editura Polirom, 2002.

DE ROBERTIS, Cristina, Méthodologie de l'intervention en travail social, Bayard Editions,

Paris, 1995.

DE ROBERTIS, Cristina, PASCAL, Henri, L'intervention collective en travail social. Groupes

et territoires, Bayard Editions, Paris, 1987.

GÂRLEANU, Daniela-Tatiana, Consiliere în asistenta sociala, curs, Editura UniversităŃii “

Cuza”, Iaşi, 2002.

HURUBEAN, Alina, Asistentul social – agent al schimbării. Strategii active de asistenŃă

socială, in: "Anuarul FundaŃiei Academice «Petre Andrei»", Tomul VII – ŞtiinŃe socio-umane,

Editura Cantes, Iaşi, 1997.

IRIMESCU, Gabriela, Tehnici specifice în asistenŃa socială, curs, Editura UniversităŃii

« Alexandru Ioan Cuza », Iaşi, 2002.

IRIMESCU, Gabriela, AsistenŃa socială a familiei şi copilului, Editura UniversităŃii « Alexandru

Ioan Cuza » Iaşi, 2004.

JOHNSON, Louise C., Social Work Practice, Allyn & Bacon, Boston, 1983.

MIFTODE, Vasile (coord.), PopulaŃii vulnerabile şi fenomene de auto-marginalizare. Strategii

de interventie si efecte perverse, Editura Lumen, Iaşi, 2002.

NEAMłU, George (coord.), Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom, 2003.

NEAMłU, George, STAN, Dumitru (coord.), AsistenŃa Socială. Studii şi aplicaŃii, Editura

Polirom, 2005.

5

NEAMłU, Nicoleta, FABIAN, Andreea, Metode şi tehnici de asistenŃa socială a familiei,

Editura Word System, Cluj-Napoca, 2001.

NECULAU, Adrian (coord.), Analiza şi intervenŃia în grupuri şi organizaŃii, Editura Polirom,

2000.

NECULAU, Adrian, FERREOL, Gilles (coord.), Psihosociologia schimbării, Editura Polirom,

1998.

SANDU, Antonio, Tehnici în asistenŃa socială, Editura Lumen, Iaşi, 2005.

SANDU, Dumitru, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, Editura Polirom,

2005.

TUTTY, Leslie, ROTHERY, Michael, GRINNELL, Richard, Cercetarea calitativă în asistenŃa

socială. Faze, etape şi sarcini, Editura Polirom, 2005.

YIN, K. Robert, Studiul de caz. Designul, colectarea şi analiza datelor, Editura Polirom, 2005.

*** Ghiduri de bună practică în asistenŃa socială a copilului şi familiei, Editura Lumen, Iaşi,

2002.

***Revista de asistenŃă socială, Editura Polirom

***Revista de cercetare şi intervenŃie socială, Editura Lumen

pagini web: www.asistentasociala.ro

6

7

1. Evaluarea în asistenŃa socială - dinamica unui proces continuu

1.1. Caracteristicile procesului de evaluare

1.2. Tipuri de evaluare utilizate în practica asistenŃială

1.3. Principii şi tehnici de evaluare operaŃională. Construirea grilei de evaluare a

problemelor sociale

1.1. Caracteristicile procesului de evaluare

Investigarea psihosocială, diagnoza (evaluarea) şi intervenŃia sunt principalele etape ale

unei acŃiuni de tip asistenŃial. Aflate în strânsă interdependenŃă, aceste secvenŃe se realizează, în

practică, aproape simultan astfel încât nu se poate vorbi de o delimitare riguroasă a acestora

decât din considerente teoretice. În fapt, investigarea psihosocială apelează, implicit, la metode

de analiză şi interpretare cu scop evaluativ, marcând în acelaşi timp debutul intervenŃiei sociale.

Culegera datelor despre client şi despre situaŃia problematică a acestuia se realizează cu ajutorul

metodelor şi tehnicilor de cunoaştere a realităŃii socioumane, precum: observaŃia, interviul,

documentarea, studiul de caz, testele şi scalele de măsurare a atitudinilor, ancheta socială etc.

Materialul empiric rezultat în urma investigării psihosociale este analizat şi sintetizat,

efectuându-se astfel evaluarea preliminară şi operaŃională care furnizează baza de date pentru

demararea unui plan de acŃiune.

Evaluarea deŃine un loc important în practica asistenŃei sociale pentru faptul că

marchează întregul traseu al acŃiunii asistenŃiale de la începutul său (constând în culegerea

informaŃiilor, analiza şi interpretarea acestora, fixarea obiectivelor şi a strategiei de lucru cu

clientul), până la finalizarea intervenŃiei şi analiza rezultatelor produse. În literatura de

specialitate, termenii “evaluare” şi “diagnostic” sunt utilizaŃi, uneori, cu acelaşi sens, însă

termenul “evaluare”, deposedat de conotaŃia medicală, se dovedeşte a fi mai adecvat demersului

de tip asistenŃial. A evalua înseamnă a estima, a măsura şi a controla traseul parcurs, utilizând în

acest scop anumite criterii şi grile de analiză.

O evaluare realizată pe baze ştiinŃifice, sistematică şi eficientă reuneşte o serie de

caracteristici definitorii:

a. se centrează pe clarificarea problemei de rezolvat;

b. este un proces continuu, dinamic şi provizoriu;

c. este o construcŃie condiŃionată de subiectivitatea asistentului social, de contextul

teoretic şi ideologic la care acesta se raportează;

d. este confruntată cu perspectiva clientului asupra situaŃiei (C. De Robertis, 1995).

8

Evaluarea, ca demers operaŃional în funcŃie de care se proiectează intervenŃia socială,

trebuie să se centreze pe clarificarea problemei de rezolvat, mai exact, pe colectarea şi analiza

datelor necesare identificării şi formulării corecte a problemei sociale cu care se confruntă

clientul. Altfel, există riscul de a acumula un volum prea mare de informaŃii, nu totdeauna

relevante pentru cazul respectiv, ceea ce face dificilă elaborarea diagnosticului psihosocial.

În acelaşi timp, evaluarea este un proces continuu, dinamic şi provizoriu, adaptat la

dinamica realităŃii socioumane şi având statutul de ipoteză de lucru, fapt ce permite revizuirea şi

îmbogăŃirea ei constantă, în raport cu modificările ce apar în contextul vieŃii reale.

Procesul continuu de evaluare constă în a reconstitui, într-o manieră cât mai coerentă şi

comprehensibilă, o situaŃie particulară plasată în context social. Acest demers presupune

selectarea anumitor date considerate semnificative, capacitate empatică, invocarea unor referinŃe

teoretice şi perspective de analiză diferite, motiv pentru care evaluarea poartă amprenta

subiectivităŃii si a formaŃiei profesionale a asistentului social. De asemenea, evaluarea reflectă

sistemul normelor şi valorilor socialmente acceptate la un moment istoric dat, care transpar din

opŃiunea ideologică a asistentului social.

Având statutul de ipoteză de lucru, evaluarea va fi confirmată sau infirmată, fie prin

confruntarea sa cu faptele şi cu evoluŃia ulterioară a situaŃiei, fie prin raportarea sa la

perspectiva clientului asupra situaŃiei. Împărtăşind clientului propria evaluare, specialistul

urmăreşte două aspecte: să-şi verifice ipotezele de lucru şi, în acelaşi timp, să-l determine pe

client să reflecteze asupra propriei situaŃii. Partajarea evaluării cu clientul nu este un lucru simplu

şi nici nu este totdeauna posibilă. În anumite situaŃii se utilizează modele standard de evaluare

constând în completarea, de către clienŃi, a unor formulare de autoestimare.

Evaluarea în practica asistenŃei sociale este condiŃionată de un complex de variabile (tipul

problemei de rezolvat, dimensiunea clientului, competenŃa instituŃiei sau serviciului asistenŃial,

referinŃele teoretice etc.) care afectează neutralitatea şi obiectivitatea demersului evaluativ.

Pentru realizarea unor diagnoze riguroase, ştiinŃifice se impune respectarea anumitor reguli:

valorificarea datelor direct observabile; consemnarea fidelă a acestora şi evitarea reconstituirii

informaŃiilor din memorie; identificarea circumstanŃelor în care a apărut un anumit tip de

comportament; construirea corectă a instrumentelor de culegere a datelor şi de evaluare a

problemelor sociale (grile de evaluare).

9

1.2. Tipuri de evaluare utilizate în practica asistenŃială

Prezentând importanŃa şi semnificaŃia evaluarii în asistenŃa socială, literatura de

specialitate descrie mai multe tipuri de evaluare:

- în funcŃie conŃinut: evaluare dinamică, evaluare clinică şi evaluare etiologică;

- în funcŃie de poziŃia pe care o ocupă în cadrul acŃiunii asistenŃiale: evaluare preliminară,

evaluare operaŃională, evaluare secvenŃială şi evaluare finală (Cristina De Robertis,

1995).

Evaluarea dinamică, cunoscută şi sub denumirea de diagnostic descriptiv, se centrează

pe “dinamica prezentului”, având în atenŃie toŃi factorii implicaŃi în ecuaŃia persoana-problema-

situaŃia. Acest tip de evaluare este o sinteză descriptivă în care asistentul social corelează

elementele de care dispune (de ordin material, afectiv, social etc.), pentru a înŃelege dinamica lor.

Evaluarea clinică constă în punerea diagnosticului de către psihiatru, pornind de la

identificarea tulburărilor de personalitate şi a simtomatologiei specifice diferitelor maladii

psihice.

Evaluarea etiologică sau diagnosticul cauzal se centrează pe identificarea factorilor care

au cauzat situaŃia actuală a clientului ceea ce presupune o incursiune în istoria cazului respectiv.

Evaluarea preliminară este o evaluare imediată, rapidă, efectuată chiar de la prima

întâlnire cu clientul. Acest tip de evaluare, furnizând informaŃiile primare asupra situaŃiei

clientului, datorează mult impresiilor de moment şi "flerului profesional" al asistentului social.

Evaluarea preliminară stă la baza deciziei instituŃiei sau serviciului specializat cu privire la

începutul procesului de asistare.

Evaluarea operaŃională se realizează după ce asistentul social are toate informaŃiile

necesare despre cazul vizat, putând astfel să stabilească tipul problemelor existente, cauzele

acestora, persoanele implicate, resursele disponibile, obiectivele schimbării şi strategia de

acŃiune. Evaluarea operaŃională, numită diagnostic (bilanŃ) psihosocial, oferă o imagine completă

asupra situaŃiei clientului şi formulează principalele ipoteze de lucru. Diagnosticul psihosocial

este flexibil, permiŃând revizuiri şi ajustări ori de câte ori intervin modificări ale situaŃiei date.

Evaluarea secvenŃială desemnează evaluările periodice efectuate pe parcursul derulării

programului de intervenŃie. Acestea punctează realizarea unor obiective şi sarcini specifice, care

marchează încheierea anumitor etape de lucru.

Evaluarea finală se centrează pe analiza rezultatelor intervenŃiei şi se realizează din trei

perspective: perspectiva clientului se centrează pe analiza îndeplinirii obiectivelor propuse şi

10

ameliorarea sau depăşirea situaŃiei problematice; perspectiva instituŃiei asistenŃiale are în vedere

raportul costuri-rezultate; perspectiva asistentului social analizează calitatea demersului său într-

o manieră tehnică, strict profesională, având în atenŃie perfecŃionarea strategiilor de acŃiune.

Această autoanaliză constituie punctul de plecare pentru elaborarea unor lucrări ştiinŃifice cu

conŃinut teoretic, metodologic sau aplicativ.

Evaluarea sau diagnoza psihosocială este procesul complex de cunoaştere, înŃelegere,

individualizare şi clarificare a situaŃiei problematice a clientului, demers care condiŃionează

natura, direcŃia şi scopul intervenŃiilor asistenŃiale. Practica asistenŃei sociale abordează arii

problematice complexe, situate la intersecŃia mai multor subsisteme sociale şi având o cauzalitate

multiplă, fapt care impune depăşirea perspectivei lineare de tipul cauză-efect în evaluarea

cazurilor şi aplicarea analizei sistemice. Aplicând această perspectivă teoretico-metodologică,

“asistentul social trebuie să identifice configuraŃia rolurilor pe care le joacă asistatul în mediul

său familial şi profesional, în cadrul grupurilor din care face parte şi la nivelul comunităŃii.

ReŃeaua de drepturi şi îndatoriri în care este prins individul face ca intervenŃia socială să fie

supusă totdeauna unor condiŃionări multiple. Mai exact, asistenŃa socială operează în contexte

sistemice (întrucât clienŃii ei sunt “prinşi” în Ńesătura socială), fiind ea însăşi, ca activitate, parte

a sistemului social” (C.Bocancea & G.NeamŃu, 1999).

1.3. Principii şi tehnici de evaluare operaŃională. Construirea grilei de

evaluare a problemelor sociale

Demersul evaluativ pregăteşte intervenŃia socială prin faptul că furnizează acesteia datele

necesare şi indică principalele direcŃii de acŃiune. În acest scop, evaluarea se centrează pe

răspunsul la următoarele întrebări: Care este problema? Cine este clientul? Ce posibilităŃi există

pentru a schimba situaŃia? Cum se va proceda? (Cristina De Robertis, 1995: ).

Evaluarea operaŃională presupune selectarea, organizarea şi sintetizarea datelor despre

situaŃia clientului având ca rezultat imediat identificarea şi formularea problemei sociale.

Referitor la acestă etapă, asistentul social trebuie să aibă în atenŃie următoarele aspecte: de la

cine provine cererea de ajutor; care probleme sunt prioritare pentru client şi cum le defineşte

acesta; ce priorităŃi identifică asistentul social şi dacă acestea coincid sau nu cu cele ale

clientului; care este natura problemei, dacă este o “problemă externă” persoanei, familiei sau

grupului, dacă este o disfuncŃie care Ńine de contextul social şi care afectează o categorie de

populaŃie (de exemplu, şomajul) sau este o “problemă internă”, care vizează direct persoana,

familia sau grupul care solicită sprijin (de exemplu: probleme relaŃionale, afective, probleme de

11

cuplu, de educaŃie, forme de dependenŃă, conduite asociale ca delincvenŃa, prostituŃia etc.); ce

raport există între aceste tipuri de probleme; care sunt datele semnificative ce semnalează

existenŃa problemei respective; în această categorie intră date obiective (indubitabile): vârsta,

componenŃa familiei, veniturile, locuinŃa, locul de muncă etc. şi date obiectivabile: conduite,

acŃiuni, gesturi, declaraŃii, observate şi interpretate de asistentul social, care vor fi sau nu

confirmate pe parcursul investigării.

De asemenea, perspectiva teoretică invocată de asistentul social pentru definirea

problemei sociale a clientului va avea un rol major în analiza şi evaluarea ei. În literatura de

specialitate există mai multe perspective de analiză şi definire, unele dintre acestea identifică

factorii explicativi la nivelul mediului social, altele îi localizează la nivelul personalităŃii sau la

intersecŃia acestor două variabile.

O altă secvenŃă importantă în realizarea evaluării operaŃionale constă în reperarea şi

descrierea clientului care are nevoie de ajutor. În acest sens, se vor urmări aspecte precum:

dimensiunea clientului (individul, familia, grupul sau o categorie de populaŃie: adolescenŃi;

persoane de vârsta a treia; persoane cu dizabilităŃi etc.); date de identificare; percepŃia clientului

asupra propriei situaŃii; atitudinea şi aşteptările sale faŃă de procesul de asistare; nivelul de

motivaŃie în raport cu schimbarea situaŃiei sale; cum se mobilizează în acestă direcŃie;

dificultăŃile întâmpinate; reacŃia faŃă de acestea (descurajare, fatalism, depresie sau reacŃii

pozitive); capacităŃile fizice, intelectuale, afective, culturale necesare clientului pentru a face faŃă

situaŃiei; aprecierea potenŃialului său de dezvoltare; identificarea factorilor defavorizanŃi. Toate

aceste informaŃii sunt necesare pentru a evalua resursele şi posibilităŃile clientului care pot fi

mobilizate pentru schimbarea situaŃiei. Resursele pe care clientul le poate activa şi valorifica

pot fi : resurse interne (capacităŃi proprii, motivaŃii) şi resurse externe (identificarea unei reŃele

de sprijin formate din membrii familiei nucleare şi a familiei lărgite, prieteni, vecini, grupuri,

instituŃii, servicii; reperarea resurselor materiale disponibile - pensie, alocaŃie, bunuri etc.). În

paralel cu identificarea resurselor, asistentul social trebuie să repereze factorii de rezistenŃă şi de

blocaj la nivelul clientului sau al mediului social.

Sinteza datelor şi ordonarea lor în categoriile menŃionate permite descrierea (elaborarea

diagnosticului descriptiv) şi explicarea (formularea diagnosticului etiologic) situaŃiei

problematice investigate, inventarierea resurselor şi proiectarea unui plan de acŃiune (stabilirea

obiectivelor schimbării şi a tipului de intervenŃie). Toate aceste repere, traduse în indicatori

observabili şi măsurabili, formează conŃinutul grilei de evaluare. Cele mai multe dintre grilele de

culegere a datelor şi de evaluare, utilizate în practica asistenŃei sociale, se rezumă la date de

ordin formal şi factual (date de identificare; caracteristici demografice: sociale, familiale,

12

financiare, medicale etc.). Pentru a surprinde, însă, complexitatea problemelor sociale şi pentru a

le rezolva eficient se impune construirea unor grile de evaluare care să includă indicatori variaŃi

şi care să corespundă exigenŃelor ştiinŃifice. În acest sens, literatura de specialitate menŃionează

trei categorii de indicatori:

- indicatori formali (corespund informaŃiilor obiective despre client): vârstă, sex, statut

profesional, stare civilă, apartenenŃa de grup etc.

- indicatori factuali (aspecte observabile): comportamente, acŃiuni, demersuri

administrativ-juridice, calitatea relaŃiei asistent-asistat etc.

- indicatori subiectivi: opinii, credinŃe, atitudini, sentimente, motivaŃii, nivelul de

aspiraŃii, imaginea de sine, percepŃia propriei situaŃii etc. (Pascal Desrumaux-

Zagrodnicki, 1998: 132).

Indicatorii trebuie să aibă următoarele calităŃi: validitatea (să măsoare ceea ce trebuie să

măsoare), fiabilitatea (să fie verificabili şi observabili), pertinenŃa în raport cu obiectivele

investigării, rentabilitatea. (testele psihologice sunt grile standard de evaluare a personalităŃii!!!!)

Evaluarea situaŃiei clientului sau faza de diagnostic psihosocial constă în construirea unui

model explicativ al realităŃii în care urmează să se deruleze intervenŃia. Din punct de vedere

metodologic, această etapă utilizează tehnici specifice de analiză şi sistematizare a datelor

empirice, tehnici de descriere, clasificare şi teoretizare. Abordând aspecte referitoare la percepŃia

clientului asupra situaŃiei, la scopurile şi aşteptările acestuia, identificând cauzele care au

determinat apariŃia problemei clientului precum şi factorii care favorizează sau frânează

rezolvarea ei, diagnosticul psihosocial este o evaluare a problemei din perspectiva personalităŃii

clientului şi a mediului său social, proiectând o strategie realistă de rezolvare a acesteia.

APLICAłIE: Evaluarea nevoilor şi a dinamicii familiei

a) evaluarea transversală (spaŃială/ecologică/"dinamica prezentului"); ecomapa;

b) evaluarea longitudinală (temporală) – istoricul familiei; genograma; istoria familiei;

c) evaluarea funcŃională - funcŃiile familiei; sociograma; ciclul vieŃii familiale.

Familie – în sens restrîns – grup primar bazat pe rudenie de sânge, adopŃie şi căsătorie; în

sens larg, grup compus din doi sau mai mulŃi indivizi care se definesc pe ei înşişi ca fiind o

familie şi care îşi asumă unii faŃă de alŃii responsabilităŃile şi obligaŃiile specifice exercitării

funcŃiilor familiei: biologică (reproducere, igienă, sănătate, dezvoltare, nevoi fundamentale);

formativ-educativă (socializare); securitate economică şi afectivă....

13

Evaluarea transversală (instrumente: interviul şi harta ecologică)

Orice formă de evaluare a familiei necesită, în primul rând, identificarea şi formularea

problemei:

- ce nevoi şi/sau probleme au condus la contactarea familiei?

- cine recunoaşte aceste nevoi/probleme?

- cine a formulat cererea de ajutor?

- cum definesc problema membrii familiei?

- cum definesc problema alte persoane?

- care sunt impresiile generale?

Probleme specifice familiei: probleme maritale (probleme de cuplu), relaŃii părinŃi-copii,

funcŃionarea psihosomatică a familiei, îngrijirea bolilor cronice etc. ApariŃia neînŃelegerilor, a

conflictelor, degradarea şi dezagregarea relaŃiilor familiale pot fi provocate de factori multipli

precum: nepotrivire fizică, inconsecvenŃă afectivă, gelozie, apariŃia unei boli, aspecte de ordin

economic (sursele de venit; administrarea bugetului), creşterea şi educaŃia copiilor, nepotrivire

între concepŃiile despre viaŃă, nepotrivire între temperamentele şi caracterele celor doi soŃi,

presiuni externe, evenimente neprevăzute etc.

Evaluarea nevoilor fundamentale: materiale (venituri, locuinŃă, bunuri, hrană, îngrijire

medicală; transport; mijloace de telecomunicaŃie); afectiv-relaŃionale (exprimarea sentimentelor,

nevoia de apartenenŃă, securitate afectivă); culturale (accesul la valorile culturale, religioase,

etnice; coerenŃă/convergenŃă/conflict de valori).

Dinamica familiei:

GraniŃele interne – raporturile dintre soŃi, părinŃi-copii, bunici; structura de putere a

familiei (= capacitatea unui membru de a produce schimbări în opiniile şi comportamentele altor

membri ai familiei; este îndreptată spre menŃinerea coeziunii familiei şi gestionarea problemelor

cotidiene); stilul de comunicare; procesul de decizie; stilul educaŃional (autoritar; democratic;

laissez-faire; modern/tradiŃional); rolurile în familie (asumarea lor, îndeplinirea lor, refuz sau

conflict de rol); prejudecăŃi şi mituri; surse de stres sau conflict; „puncte tari”/”puncte

nevralgice”.

GraniŃa familie-mediu (graniŃe externe): sistem deschis, închis, aleator (absenŃa

graniŃelor; lipsa unităŃii familiei); reŃeaua de relaŃii (aspectul cantitativ şi calitativ al relaŃiilor;

raportul familie-asistent social); resursele interne şi externe pe care familia le poate activa;

mobilitatea familiei.

Ecomapa (harta ecologică) este un instrument cu ajutorul căruia asistentul social

reprezintă grafic locul individului şi al familiei în contextul social, evidenŃiind natura relaŃiilor

14

existente şi intensitatea acestora. Ca şi genograma, ecomapa se realizează cu ajutorul unor coduri

şi simboluri care exprimă diversitatea raporturilor sociale ale subiecŃilor analizaŃi.

InstrucŃiuni privind construcŃia ecomapei:

- în centrul diagramei se figurează sistemul client (individ; familie);

- în interiorul cercului se înscriu prenumele şi vârsta clientului;

- se trasează celelalte sisteme din mediul înconjurător cu care interacŃionează clientul;

- se simbolizează natura tranzacŃiilor dintre client şi sistemele din mediul extern: puternice (o

linie îngroşată), slabe (o linie punctată), tensionate (o linie haşurată), normală (o linie

dreaptă);

- se vizualizează sensul fluxului de influenŃe sau resurse cu ajutorul săgeŃilor; acestea pot fi

dinspre sistemul client înspre sistemele din mediu sau invers;

- trasarea legăturilor existente între sistemele exterioare clientului (Nicoleta NeamŃu, Andrea

Fabian, 2001: 4-5).

Evaluarea intergeneraŃională (temporală/longitudinală) a familiei (metode şi tehnici de

investigare/evaluare: interviul, analiza documentelor, genograma)

Dimensiuni ale evaluării familiei în timp:

- structura familiei (modelul familial): familia nucleară, familia extinsă, familia

monoparentală, familia cu dublă carieră, uniunea liberă etc.;

- identitatea familiei (imaginea de sine; aprecierea celorlalŃi);

- identităŃi individuale;

- relaŃii cu familia de origine;

- surse de dificultate;

15

2. Teoria şi practica intervenŃiei în asistenŃa socială

2.1. Dimensiunea individuală şi colectivă a intervenŃiei asistenŃiale

2.2. IntervenŃia socială personalizată (casework)

2.2.1. Postulatele metodei casework

2.2.2. Etapele procesului de ajutorare

2.2.3. Tehnici de intervenŃie

2.3. Modelul intervenŃiei în sensul schimbării

2.3.1. Asistentul social - agent al schimbării

2.3.2. Construirea proiectului de intervenŃie

2.1. Dimensiunea individuală şi colectivă a intervenŃiei asistenŃiale

Termenul “intervenŃie”, inserat în ultimele trei decenii în limbajul de specialitate al

ştiinŃelor sociale şi al practicii asistenŃiale, vizează în principal o acŃiune de schimbare

planificată, destinată să modifice cursul unor evenimente, să modeleze comportamente şi

atitudini, să refacă sistemul relaŃiilor interpersonale, să gestioneze crize şi conflicte sociale, să

reformeze instituŃii, să impună o altă ordine valorică şi normativă. În sens larg, “noŃiunea de

intervenŃie implică deci cel puŃin trei accepŃiuni: a) acordarea unui ajutor; b) organizarea unui

câmp de securitate socială; c) coerciŃie, adesea prin violenŃă. Scopul intervenŃiei este să

schimbe, să modifice, să restructureze, să refacă structuri, organisme, grupuri” (Adrian

Neculau, 2000: 7).

Pentru că intervenŃia, ca exercitare a unei competenŃe, se produce în spaŃiul de

interacŃiuni şi interdependenŃe ce caracterizează sistemul social, teoreticienii au construit un

model sistemic al intervenŃiei format din cinci subsisteme:

- intervenientul social (persoana, grupul, instituŃia specializată care, în baza unui contract de

asistenŃă, îşi oferă serviciile);

- situaŃia (vizează contextul în care se realizează intervenŃia, ansamblul factorilor implicaŃi,

respectiv resursele umane şi materiale disponibile);

- clientul (sau beneficiarul poate fi o persoană, un grup, o organizaŃie, o comunitate);

- sistemul-Ńintă (aspectele ce urmează să fie schimbate: condiŃii de viaŃă, comportamente,

atitudini, reprezentări etc.);

- acŃiunea (strategia prin care se reconfigurează sistemul-Ńintă impunându-se un nou model

funcŃional) (A. Neculau, 2000: 10).

16

Punerea în ecuaŃie a acestor elemente presupune o acŃiune organizată metodic de către

specialişti în cadrul unor proiecte de intervenŃie având ca etape: identificarea problemei sociale,

culegerea datelor, evaluarea preliminară şi operaŃională, planificarea intervenŃiei, realizarea

acesteea, analiza şi evaluarea rezultatelor.

Teoria şi practica intervenŃiei psihosociale au ca precursori pe sociologii americani Kurt

Lewin şi J.L. Moreno care, impunând ca deziderat al ştiinŃelor sociale demersul cercetare-

acŃiune, marchează, deopotrivă, implicarea teoreticienilor în rezolvarea problemelor societăŃii, în

previziunea şi controlul proceselor de schimbare socială şi ridicarea gradului de profesionalism

al practicienilor. Această configuraŃie epistemologică are consecinŃe pozitive asupra domeniului

asistenŃei sociale determinând, pe parcursul deceniului şapte al secolului XX, redefinirea rolul

asistentului social conceput nu doar în ipostaza de normalizare şi control social ci, mai ales, ca

agent al schimbării, iniŃiind strategii creative de intervenŃie privind clientul individual, grupul şi

comunitatea.

Racordarea asistentului social la o “ideologie a schimbării” pune în valoare dimensiunea

militantă a profesiei, menirea acesteia de a face operă de educaŃie, de conştientizare şi evaluare a

problemelor sociale, de a acŃiona în vederea obŃinerii unor drepturi pentru categoriile

defavorizate şi a depăşirii situaŃiilor de criză. Rolul asistentului social de agent al schimbării se

concretizează în identificarea unor strategii active de adaptare şi integrare socială, bazate pe o

logică a responsabilizării şi contractului, în virtutea cărora beneficiarul devine actor şi partener în

gestionarea propriilor probleme. În teoria şi practica asistenŃei sociale din ultimele decenii, se

remarcă prin eficienŃă şi flexibilitate modelul intervenŃiei în sensul schimbării, care nu se

limitează la un tip sau altul de ajutorare, ci proiectează strategii combinate şi integrale (Cristina

De Robertis, 1995: 82). Aceste strategii de intervenŃie marchează trecerea de la o logică

asistenŃială, specifică metodei casework, la o logică a responsabilizării care are un impact pozitiv

asupra dinamicii relaŃiei asistent-asistat. Chiar dacă în practica asistenŃei sociale se aplică forme

de intervenŃie combinate, acestea pot fi totuşi delimitate şi analizate în funcŃie de anumite criterii

precum: natura problemei vizate (economică; administrativ-juridică; psihosocială), dimensiunea

clientului (intervenŃia socială personalizată sau casework; groupwork; community work),

perspectiva teoretico-metodologică pe care se bazează intervenŃia (abordarea psihosocială;

asistenŃa socială comportamentală; analiza sistemică, aşadar teorii psihologice, sociologice şi

psihosociologice), gradul de libertate al acŃiunii (strategii executorii şi strategii creative).

OpŃiunea pentru o formă sau alta de intervenŃie depinde de mai multe variabile dintre care

decisive sunt: obiectivul schimbării propuse, evaluarea situaŃiei clientului, experienŃa şi formaŃia

profesională a practicianului.

17

Metodologia asistenŃei sociale, incluzând metode şi tehnici de investigare şi de

intervenŃie psihosocială, a evoluat şi s-a perfecŃionat pe parcursul secolului XX ca urmare a

achiziŃiilor făcute din ştiinŃele socioumane şi a sistematizării experienŃei practicienilor.

Metodologia asistenŃială debutează cu metoda casework centrată pe sprijinul psihosocial

personalizat, pe ajutorarea clientului individual şi a grupului familial. Această strategie de

intervenŃie este valabilă şi astăzi într-o formă considerabil îmbogăŃită prin acumulările teoretice

din perimetrul psihologiei şi sociologiei. În paralel cu metodologia casework, mai ales din anii

’60, se dezvoltă metode şi tehnici de intervenŃie specifice colectivităŃilor (grupuri şi comunităŃi).

Dimensiunea individuală şi colectivă a intervenŃiei în asistenŃa socială marchează traiectoria

ascendentă a acŃiunii asistenŃiale şi racordarea acesteia la solicitările societăŃii contemporane.

Complementară asistenŃei individualizate, intervenŃia la nivelul colectivităŃii se concretizează în

acŃiuni preventive sau curative ce abordează situaŃii problematice raportate la o amplă

condiŃionare socială. Identificarea şi “tratarea” unor disfuncŃii care apar la nivel individual sau

comunitar situează profesia asistenŃială în ipostaza unei ecologii sociale care mobilizează resurse

umane şi materiale în cadrul unor acŃiuni cu implicaŃii educative şi cu efecte durabile.

Complementaritatea dintre intervenŃia individualizată şi cea colectivă este pusă în

evidenŃă, pe de o parte, prin implicaŃiile sociale ale asistării clientului individual şi, pe de altă

parte, prin dimensiunea individuală a intervenŃiei la nivelul colectivităŃii. Primul aspect relevă

condiŃionarea socială a problemelor personale, faptul că fiecare individ se situează într-un

context relaŃional favorabil sau ostil dezvoltării proprii. Al doilea aspect sublinează faptul că

orice acŃiune colectivă este susŃinută de motivaŃia şi capacităŃile indivizilor, de mobilizarea

cărora depinde realizarea intereselor comune.

Teoretizarea modalităŃilor de planificare şi control a schimbării la nivel micro- şi

macrosocial are în atenŃie găsirea unor repere normative şi valorice care să menŃină echilibrul

dinamic al sistemului social. Perspectiva acestui deziderat relevă, deopotrivă, importanŃa şi

dificultatea acŃiunii asistenŃiale, situată la intersecŃia dintre libertatea de iniŃiativă şi

constrângerile instituŃionale, dintre funcŃia de conservare şi reproducere a normelor şi modelelor

de comportament socialmente acceptate şi funcŃia de schimbare socială, de promovare şi

stimulare a autonomiei clienŃilor.

18

2.2. IntervenŃia socială personalizată (metoda casework)

Elaborată în primele decenii ale secolului XX în S.U.A. şi importată în Europa în anii

“50, metoda casework a marcat decisiv statutul şi rolul profesiei de asistent social. Metoda

intervenŃiei psihosociale sau serviciul social individualizat a însemnat adoptarea unei

metodologii proprii domeniului asistenŃei sociale în baza căreia se reconsideră câmpul de acŃiune

al acesteia limitat, până la acea dată, la o serie de acte administrative şi la acordarea unor

ajutoare financiare sau medicale. Metoda casework este rezultatul influienŃelor primite de

asistenŃa socială, la început de secol XX, dinspre medicină şi, ulterior, dinspre curentele

psihanalitice şi psihoterapeutice care şi-au pus amprenta asupra configuraŃiei teoretice şi

metodologice a asistenŃei sociale. Din acest motiv, casework este numit modelul medical în

cuprinsul căruia se vorbeşte frecvent despre terapie socială, psihoterapie, terapie de sprijin etc.

(Cristian Bocancea & George NeamŃu, 1999: 105). Aşadar, asistenŃa socială şi-a construit

identitatea în raport cu alte profesii în momentul în care şi-a definit o metodologie proprie în

forma intervenŃiei sociale personalizate sau casework.

2.2.1. Postulatele metodei casework

Prima sistematizare teoretică a metodei casework aparŃine autoarei americane Mary

Richmond care, în lucrările Social Diagnosis (1915) şi What is social casework? (1930), prezintă

postulatele intervenŃiei sociale individualizate astfel:

- fiecare individ sau familie reprezintă un caz unic, de aceea ajutorul acordat trebuie să fie

personalizat şi adaptat la particularităŃile situaŃiei clientului;

- investigarea cazului trebuie să aibă în atenŃie cunoaşterea aspectelor obiective şi subiective

ale problemei cu care se confruntă clientul;

- stabilirea diagnosticului psihosocial şi a planului de intervenŃie trebuie să se centreze pe

interacŃiunea persoană-situaŃie-problemă, în sensul valorificării resurselor de care dispune

clientul şi cele aparŃinând mediului social;

- acŃiunea de intervenŃie se bazează pe dinamica relaŃiei asistent-client construită din

perspectiva următoarelor principii: autenticitate, acceptare necondiŃionată, empatie,

respectarea autonomiei clientului, nondirectivitate, confidenŃialitate;

- cadrul teoretic al intervenŃiei psihosociale este reprezentat, în principal, de psihologia

freudiană şi post-freudiană a personalităŃii şi se centrează pe cunoaşterea şi dezvoltarea

capacităŃilor de adaptare şi rezolvare de probleme ale ego-ului (apud. Andree Menthonnex,

1995: 67-70).

19

Aşadar, intervenŃia psihosocială se centrează pe persoana clientului, pe adaptarea acestuia

la situaŃie şi rezolvarea problemelor rezultate din interacŃiunea persoană-situaŃie. Metoda

casework are ca obiectiv principal sprijinirea clientului în planul vieŃii personale şi al

funcŃionării sociale. Având în atenŃie clientul individual şi mediul micro-social (familie, grupul

de apartenenŃă) la care acesta se raportează, metoda se bazează pe construirea unei relaŃii

asistent-asistat de la persoană la persoană, o relaŃie pozitivă, empatică şi competentă profesional,

presupunând de asemenea implicarea, în relaŃia de ajutorare, a persoanelor din proximitatea

clientului. Aceste idei le regăsim, în variante mai elaborate, şi la teoreticienii de mai târziu ai

abordării psihosociale precum Gordon Hamilton (anii ’40) şi Florence Hollis (anii ’60).

2.2.2. Etapele procesului de ajutorare

Aplicarea în practica asistenŃială a metodei casework presupune parcurgerea traseului

investigaŃie-diagnoză-tratament, concretizat în următoarele cinci etape:

1. Faza de întâlnire este prima interacŃiune dintre asistentul social şi potenŃialul

client, moment care marchează decizia începerii procesului de ajutorare şi care pune bazele

relaŃiei de încredere. Această primă întâlnire se realizează fie din iniŃiativa asistentului social, fie

la solicitarea unei autorităŃi civile sau penale, fie la cererea clientului. Aceste situaŃii vor

influienŃa diferit evoluŃia relaŃiei asistent-client.

2. Faza studiului psihosocial este etapa cunoaşterii persoanei sau/şi a grupului

familial, a situaŃiei-problemă şi a interacŃiunii lor. Studiul psihosocial nu este o simplă colecŃie

de date, ci presupune, implicit, utilizarea unor tehnici de intervenŃie precum: ventilaŃia,

clarificarea, motivarea, autocunoaşterea clientului etc. Alături de acestea, asistentul social

apelează la metodele şi tehnicile clasice de investigare (observaŃia, interviul, documentarea, teste

şi scale de măsurare a atitudinilor etc.) cu ajutorul cărora culege date referitoare la: situaŃia

familială, materială şi de habitat; activitatea profesională şi pregătirea şcolară; factorii bio-

psihosociali (sănătate, experienŃe trăite, atitudini, aspiraŃii, roluri sociale etc.); elementele

semnificative ale istoriei individuale; relaŃii interpersonale fundamentale şi secundare; factorii de

presiune şi cauzele lor probabile; experienŃele problematice anterioare şi modul lor de

soluŃionare, resursele şi limitele (constrângerile) clientului; identificarea problemei actuale şi

evaluarea preliminară a cauzelor ei (C. Bocancea & G.NeamŃu, 1999: 108).

3. Faza diagnosticului psihosocial sau evaluarea situaŃiei clientului se bazează pe

datele culese în faza studiului psihosocial şi presupune sintetizarea, organizarea şi interpretarea

acestora cu scopul de a formula corect (realist) problema socială, obiectivele intervenŃiei şi

20

mijloacele adecvate pentru soluŃionarea lor. Aspectele metodologice legate de forma şi

conŃinutul unui diagnostic psihosocial au fost multă vreme controversate. Astăzi, este aproape

unanim acceptat faptul că un diagnostic descriptiv (prezentarea factorilor implicaŃi şi a

simptomelor specifice) trebuie dublat de formularea unui diagnostic etiologic (cauzal) care,

având statut de ipoteză de lucru, corelează elementele semnificative ale interacŃiunii persoană-

situaŃie-problemă. Aşadar, diagnosticul psihosocial presupune atât descrierea situaŃiei clientului

cât şi analiza şi interpretarea problemei acestuia, antrenând în acest sens operaŃionalizarea unor

concepte şi teorii. Stabilirea diagnosticului este un demers evaluativ cu caracter ipotetic, flexibil

care admite reformulări şi evită etichetarea sau stigmatizarea clientului.

În etapa diagnozei psihosociale, specialistul trebuie să aibă un răspuns clar la următoarele

întrebări: cine este clientul? ce tip de persoană/familie/grup sau comunitate este? care sunt

problemele? De când au apărut? Care sunt condiŃiile (factorii) care au determinat, au favorizat

sau au precipitat apariŃia şi evoluŃia lor? Care este natura şi gravitatea disfuncŃiei identificate?

Care este percepŃia clientului asupra problemei? Cum este perceput de anturajul său? Care sunt

aşteptările, obiectivele şi resursele sale? Care sunt presiunile sociale exercitate asupra clientului?

Ce tip de schimbare este posibilă? Care sunt obiectivele imediate şi cele de perspectivă? Care

sunt mijloacele realizării lor? Care este pronosticul asistentului social asupra reuşitei intervenŃiei

psihosociale, apreciate în funcŃie de gravitatea problemei, de resursele clientului, ale anturajului

său şi ale serviciului social? (Andree Menthonnex, 1995: 106-108).

4. Elaborarea planului de intervenŃie se bazează pe informaŃiile detaliate cuprinse în

raportul de diagnostic şi constă în precizarea a trei elemente principale: etapele, obiectivele şi

mijloacele intervenŃiei. Procesul de asistare este eşalonat pe etape planificate pe anumite

segmente temporale şi este ghidat de obiective operaŃionale (exprimate în termenii unor acŃiuni

concrete). Mijloacele intervenŃiei vizează atât resursele umane, materiale şi instituŃionale

implicate, cât şi opŃiunile metodologice ale asistentului social.

5. Faza de realizare a planului sau intervenŃia psihosocială propriu-zisă constă în

derularea acŃiunilor programate şi aplicarea tehnicilor de intervenŃie adecvate, menŃionând

reacŃiile clientului, modificările care au apărut, rezultatele obŃinute etc. Modul de a acŃiona este

la fel de important ca şi conŃinutul acŃiunii, cel dintâi aspect determinând calitatea relaŃiei

asistent-client. Asistentul social trebuie să aprecieze realist ce poate să facă pentru client şi cum

să acŃioneze, în acest sens alegând tehnici de intervenŃie directă şi indirectă.

IntervenŃia psihosocială (casework) a fost, la un moment dat, un subiect controversat al

gîndirii şi practicii asistenŃei sociale, mai ales în spaŃiul britanic. Principala acuză adusă

asistenŃilor sociali, care practicau acest tip de intervenŃie, era faptul că, în loc să ofere servicii şi

21

soluŃii practice la solicitările clienŃilor, ei se erijau în rolul unor mini-psihanalişti sondând zonele

“obscure” ale psihicului uman. Mai mult decât atât, noŃiunile de relaŃii terapeutice, introspecŃie,

autoconştientizare veneau în contradicŃie cu nevoile presante ale clienŃilor, prea puŃin dispuşi să-

şi dezvăluie frământările interioare. IntervenŃia psihosocială nu îşi asumă, totuşi, valenŃe

psihoterapeutice pentru că asistentul social nu are nici timpul, nici pregătirea şi nici acceptul

clienŃilor să facă acest lucru. Scopul principal al acestei strategii de intervenŃie constă în

dezvoltarea capacităŃilor clientului de autocunoaştere şi dezvoltare personală, de adaptare şi

integrare socială. IntervenŃia psihosocială este preocupată mai curând de problemele legate de

bunăstarea personală şi de funcŃionarea socială a clienŃilor. Prin bunăstare personală se înŃelege

concordanŃa dintre capacităŃile, resursele, potenŃialul persoanei şi nevoile, exigenŃele, aspiraŃiile

acesteia proiectate într-un context de viaŃă realist şi rezonabil. FuncŃionarea socială se defineşte

prin dubla raportare a trebuinŃelor şi expectanŃelor la resursele şi potenŃialităŃile personale şi cele

ale societăŃii. Se afirmă despre un actor social (individual sau multipersonal) că are o funcŃionare

socială adecvată dacă reuşeşte să satisfacă deopotrivă exigenŃele şi trebuinŃele personale şi pe

cele ale comunităŃii din care face parte, datorită capacităŃilor proprii şi datorită resurselor

societăŃii (Andree Menthonnex, 1995: 84-85).

2.2.3. Tehnici de intervenŃie directă şi indirectă

Urmărind să redea clientului bunăstarea personală şi funcŃionarea socială, metodologia

casework se dezvoltă ca strategie de intervenŃie la nivel micro-social (vizând individul, familia şi

grupurile mici) şi pune în aplicare două tipuri de intervenŃie:

a) intervenŃia directă se centrează pe client, acordându-i sprijin psihologic şi

dezvoltându-i capacitatea înŃelegerii de sine, ca premisă a refacerii capacităŃii de

funcŃionare socială normală;

b) intervenŃia indirectă se centrază pe mediul exterior clientului (familia, anturajul,

grupul de apartenenŃă, instituŃii şi servicii sociale) vizând construirea unor reŃele de

sprijin, rezolvarea de probleme, intervenŃii la nivelul organismelor sociale etc.

IntervenŃia directă, numită iniŃial tratamentul direct sau psihoterapia, pune în aplicare

cunoştinŃele oferite de teoriile dezvoltării personalităŃii şi ale învăŃării sociale, de curentele

psihanalitice şi psihoterapeutice care au avut o influenŃat semnificativ metodologia asistenŃei

sociale. Psihologia freudiană a fost prima teorie psihologică de interes pentru practica

asistenŃială, atrăgând atenŃia asupra necesităŃii cunoaşterii forŃelor ego-ului, a etapelor dezvoltării

psihosexuale, a mecanismelor de apărare, de transfer şi contra-transfer, oferind asistentului social

22

instrumente de analiză pentru realizarea unor investigaŃii şi diagnoze de profunzime. Psihanaliza

ia ajutat pe asistenŃii sociali să înŃeleagă personalitatea şi comportamentul uman, fapt ce a condus

la perfecŃionarea activităŃii practice în acest domeniu. Deşi tratamentele psihanalitice nu fac parte

din “apele teritoriale ale asistenŃei sociale”, totuşi, dacă asistentul social este adeptul teoriilor

psihanalitice, această opŃiune teoretică îşi va pune amprenta asupra practicii sale care se va

centra pe client pentru a-l ajuta să se maturizeze, să fie mai puŃin vulnerabil emoŃional şi pentru

a-i reda capacitatea de funcŃionare socială normală. Unul dintre cele mai importante mijloace

folosite pentru atingerea acestor scopuri este construirea binomului asistent-client, o relaŃie de

lungă durată şi cu o dinamică specifică (David Howe, 2001: 65). IntervenŃia psihosocială

(casework) preia o parte dintre aceste obiective şi mijloace de acŃiune, însă le regândeşte dintr-o

perspectivă sistemică prin care îmbină dimensiunile sociale şi psihologice ale intervenŃiei,

“abordarea centrată pe client” şi “abordarea centrată pe rezolvarea de probleme”.

În acest sens, intervenŃia psihosocială directă se realizează aplicând următoarele categorii

de tehnici de intervenŃie: tehnici de clarificare (ventilarea; confruntarea; înŃelegerea de sine;

discuŃia logică; reformularea etc.); tehnici de susŃinere (construirea binomului asistent-client;

asigurarea; medierea relaŃiilor; construirea reŃelelor de sprijin); tehnici de ghidare şi orientare

(informarea; educarea; consilierea; influenŃarea/persuasiunea; monitorizarea/controlul) (adaptare

după C. De Robertis; V. Coulshed; A. Menthonnex). Această clasificare a tehnicilor nu

echivalează cu o ierarhizare a lor.

Tehnici de clarificare: ventilarea; confruntarea; înŃelegerea de sine;

discuŃia logică; reformularea

Tehnicile din această categorie îndeplinesc un dublu obiectiv: pe de o parte, asistentul

social utilizează tehnicile de clarificare pentru a înŃelege natura problemei clientului, implicaŃiile

sociale şi personale ale acesteia, pe de altă parte, clarificarea este necesară clientului pentru a

ajunge la o mai bună înŃelegere a lui însuşi, a celorlalŃi şi a situaŃiei în care se găseşte.

Clarificarea constă în solicitarea clientului de a-şi exprima gândurile, atitudinile şi problemele

pentru a ajunge la o mai bună coerenŃă şi pentru a sesiza raporturile dinamice şi contradictorii

dintre diferitele aspecte analizate. Clarificarea urmăreşte să elucideze atât aspectele obiective ale

situaŃiei date, cât şi sentimentele, trăirile, reacŃiile clientului faŃă de ceilalŃi şi faŃă de situaŃia

respectivă. Clarificarea este utilizată atât în fazele incipiente ale intervenŃiei, cât şi pe parcursul

sau în finalul acesteia. Tehnicile de clarificare (în special ventilarea, confruntarea, înŃelegerea de

sine) fac apel la instrumentele teoretice şi metodologice ale psihanalizei şi psihoterapiei,

23

urmărind să modifice acele comportamente care provin din utilizarea unui mecanism de apărare

inadecvat şi care îl împiedică pe client să funcŃioneze normal. Această perspectivă explicativă

consideră că eşecurile dezvoltării personalităŃii îşi au originea în copilărie, iar problemele de

adaptare rezultă din utilizarea inadecvată a mecanismelor de apărare ale ego-ului (reprimarea,

negarea, regresia, raŃionalizarea, transferul). “Scopul urmărit şi explicat clientului este acela ca,

prin conştientizare, să-şi poată recunoaşte atitudinile şi să le poată corija, pentru a le face mai

puŃin dăunătoare pentru sine” (Menthonnex, 1995: 123-124). Tehnicile de clarificare pot fi

aplicate numai în situaŃia în care clientul îndeplineşte următoarele condiŃii: a) are un Eu suficient

de puternic pentru a suporta introspecŃia; b) posedă capacităŃi intelectuale reale care să-i permită

analiza şi verbalizarea trăirilor şi problemelor; c) poate relaŃiona adecvat cu asistentul social (C.

Bocancea & G. NeamŃu, 1999: 111). Aplicarea tehnicilor de clarificare presupune, de asemenea,

respectarea principiilor comunicării autentice şi a regulilor de intervievare precum: ascultarea

activă, chestionarea pertinentă, relansarea dicuŃiei, observarea limbajului non-verbal.

Ventilarea: tehnică ce constă în facilitarea exteriorizării emoŃiilor, sentimentelor şi

experienŃelor, în scopul eliberării (defulării) clientului şi al reorientării energiilor către rezolvarea

problemelor. Dezvăluirea “intimităŃii psihice” a clientului echivalează cu o reconstituire şi o

reconstrucŃie a experienŃei sale de viaŃă şi a propriei personalităŃi, demers ce declanşează

fenomene de transfer/contra-transfer şi care produce adesea temeri şi anxietate. Ventilarea este o

secvenŃă importantă în procesul complex şi de durată al cunoaşterii şi acceptării de sine.

Sentimentele verbalizate şi exteriorizate devenind mai puŃin ameninŃătoare pot fi analizate de pe

o bază reală şi nu de pe una fantezistă. După aplicarea acestei tehnici nu mai este necesară

apărarea împotriva sentimentelor "rele", persoana diminuându-şi tendinŃele de autoculpabilizare,

rigiditatea, ruşinea de a avea o problemă.

Confruntarea: este o tehnică de “modelare comportamentală” ce constă în revelarea

unor conduite şi atitudini repetitive din viaŃa clientului, care au produs efecte negative. Prin

confruntare nu se caută cauzele comportamentelor inadecvate, ci doar conştientizarea lor şi

găsirea unor alternative comportamental-atitudinale. Acest tip de intervenŃie contribuie la

întărirea conştiinŃei de sine a clientului, la formarea “simŃului realităŃii” şi asumarea

responsabilităŃii actelor sale. Confruntarea poate arăta clienŃilor că utilizează moduri stereotipe

de comportament care le alterează relaŃiile cu ceilalŃi. În acest sens, asistentul poate folosi ca

exemplu o situaŃie apărută chiar în relaŃia de asistare. (Asistentul social către client: “Ai spus, la

un moment dat, că simŃi o anumită aversiune faŃă de femeile care au funcŃii de conducere, iar tu

le eşti subordonat. Mă întreb ce gândeşti acum despre faptul că o femeie-asistent social îŃi spune

ce să faci?”).

24

ÎnŃelegerea/cunoaşterea de sine permite clientului conştientizarea propriei existenŃe cu

implicaŃiile ei afective, intelectuale, relaŃionale. Cunoaşterea de sine este un proces dinamic,

permanent care poate fi uneori dificil şi dureros pentru că implică recunoaşterea şi acceptarea

acelor aspecte ale personalităŃii pe care am prefera să le ascundem sau să le ignorăm. Sub

influenŃa curentelor psihanalitice, asistenŃa socială a dezvoltat această formă de intervenŃie mai

ales în cadrul strategiei casework.

Cunoaşterea de sine înseamnă, în acelaşi timp, un mai bun control de sine şi un ego mai

puternic. Atunci când specialiştii vorbesc despre întărirea forŃelor ego-ului nu se referă la o

condiŃie fixă, câştigată odată pentru totdeauna, ci la “o capacitate mereu în schimbare de a face

faŃă frustării, de a controla impulsurile, de a construi relaŃii mature şi de a utiliza adecvat

mecanismele de apărare” (V.Coulshed, 1993: 94).

Acest tip de intervenŃie se poate realiza pe două nivele:

- comprehensiunea dinamică a trecutului, a dezvoltării personalităŃii proprii presupune

examinarea experienŃelor trecute şi, mai ales, a relaŃiilor stabilite în perioada copilăriei cu

părinŃii şi alte persoane semnificative. Acest nivel este mai aproape de intervenŃia

psihoterapeutică decât de cea asistenŃială, de aceea atunci când există probleme grave legate

de dezvoltarea personalităŃii este necesar ajutorul psihoterapeutului. În practica asistenŃei

sociale se întâlnesc, destul de frecvent, clienŃi care se confruntă cu conflicte din trecut

nerezolvate, care afectează capacitatea lor de relaŃionare şi adaptare socială.

- comprehensiunea de sine axată pe dinamica prezentului, pe problematica actuală, pe situaŃia

trăită “aici şi acum” ca aspect revelator al comportamentului propriu şi al celorlalŃi. Acest

tip de intervenŃie face apel la capacităŃile de identificare şi de empatie ale persoanelor aflate

în relaŃie, presupunând în acelaşi timp capacitate de verbalizare şi autoanaliză, supleŃea

personalităŃii, recunoaşterea şi respectul diferenŃelor umane.

În funcŃie de tipul de client şi de problematica acestuia, asistentul social va decide dacă şi

în ce formă va opta pentru acest tip de intervenŃie, cunoaşterea de sine nefiind necesară şi nici

indicată în orice situaŃie (C.De Robertis, 1995: 176-178).

DiscuŃia logică: tehnică ce solicită şi dezvoltă capacitatea clientului de a raŃiona în sensul

unei mai bune percepŃii asupra realităŃii, al descoperirii alternativelor de acŃiune, al înŃelegerii

priorităŃilor etc. Scopul principal al acestei tehnici îl constituie formarea capacităŃii clientului de

a analiza corect situaŃiile problematice în termeni de cauze/efecte, aspiraŃii/posibilităŃi,

exigenŃe/resurse. DiscuŃia logică oferă asistentului social posibilitatea de a forma şi evalua

abilitatea clientului de a raŃiona şi de a înfrunta realitatea fără nevoia de a se retrage în fantezii,

pesimism, simptome de afecŃiuni fizice etc.

25

Reformularea: este o tehnică folosită frecvent în intervievare prin care asistentul social

expune clientului povestirea acestuia, reconstruită logic în termeni cât mai clari, pentru a se

convinge că a înŃeles bine problema clientului şi pentru a-l ajuta pe acesta să pună ordine în

mecanismele cunoaşterii de sine.

Tehnici de susŃinere: construcŃia binomului asistent-client; asigurarea;

medierea relaŃiilor; construirea reŃelelor de sprijin; asistenŃa materială

ConstrucŃia binomului asistent-client

IntervenŃiile directe se bazează pe construirea relaŃiei asistent-client, o interacŃiune

reciproc pozitivă, în cadrul căreia se remarcă personalitatea puternică şi activă a asistentului

social în calitate de profesionist, capabil să accepte clientul fără al critica, ridiculiza sau

culpabiliza. De asemenea, asistentul trebuie să respecte codul deontologic al profesiei, să inspire

încredere şi credibilitate, să adopte un stil de lucru flexibil pentru a reda clienŃilor săi sensul

ascendent al dezvoltării personalităŃii. În acest context, însăşi relaŃia de asistare devine un mijloc

privilegiat de intervenŃie, având rolul de a activa potenŃialul latent al clientului şi de a acŃiona ca

“motor al schimbării”. De calitatea acestei relaŃii depinde reuşita celorlalte tehnici de intervenŃie.

ConstrucŃia binomului asistent-client înseamnă structurarea unei relaŃii de lucru cu

clientul având în atenŃie trei aspecte ale acesteia: structurarea în timp, utilizarea spaŃiului şi

focalizarea pe obiective precise.

Structurarea în timp constă în stabilirea, prin negociere cu clientul şi încheierea unui

contract cu acesta, cadenŃei întâlnirilor, a duratei acestora şi a duratei totale a acŃiunii

întreprinse. Toate acestea depind de situaŃia clientului, de tipul intervenŃiei, de posibilităŃile şi

limitele serviciilor sociale implicate, astfel încât aceste planificări trebuie să fie flexibile

evitându-se fixarea unor limite prea rigide sau prelungirea la nesfârşit a intervenŃiei.

Utilizarea spaŃiului sau alegerea locului de întâlnire cu clientul are o influenŃă directă

asupra relaŃiei între asistent-asistat şi poate influenŃa benefic sau împieta construirea acesteia.

SpaŃiul de întâlnire poate fi situat fie pe "teritoriul" clientului (la domiciliul acestuia), fie în

cadrul instituŃiilor asistenŃiale, fie pe un teren neutru (cafenea, parc, alt loc public).

Focalizarea pe obiective precise reprezintă un alt aspect important al structurării unei

relaŃii de lucru între asistent şi client. Această secvenŃă constă în definirea scopurilor de urmat şi

stabilirea sarcinilor, presupunând mobilizarea energiei comune asistent-client, pentru realizarea

graduală a schimbării vizate.

26

Asigurarea sau intervenŃia de sprijin are ca obiectiv fortificarea clientului ca persoană,

diminuarea efectelor paralizante ale anxietăŃii sale, eliberarea forŃelor capabile să-l mobilizeze

pentru a-şi schimba situaŃia. A sprijini înseamnă a reda speranŃa, a întări sentimentul de încredere

în sine al clientului, a-i reda auto-stima şi a construi o imagine de sine pozitivă. Pentru a realiza

aceste obiective, asistentul social poate încadra problema personală într-un context social global

care să-i permită clientului eliberarea clientului de sentimentele de culpabilitate şi neputinŃă,

pentru a putea să privească mai obiectiv propria situaŃie. Faptul de aşti că şi alŃi oameni sunt în

aceeaşi situaŃie, au aceleeaşi probleme poate să-l ajute pe client să fie mai puŃin îngrijorat şi să

găsească soluŃii cu mai multă uşurinŃă. Generalizarea problemei, fără a rezolva total situaŃia

particulară a clientului, ajută la deculpabilizarea şi mobilizarea lui.

Utilizarea tehnicii asigurării nu înseamnă minimalizarea dificultăŃii şi gravităŃii problemei

clientului şi nici nu se rezumă la invocarea unor formule banale de tipul: "VeŃi vedea totul se va

aranja (rezolva) cu timpul"; "MulŃi oameni trec prin asta" etc. Prin tehnica asigurării, asistentul

social arată clientului că îi cunoaşte şi îi recunoaşte calităŃile, capacităŃile, dar şi limitele şi

trebuinŃele; prin această atitudine îi întăreşte încrederea în propriile forŃe şi îl asigură că este

capabil să depăşească situaŃia problematică, beneficiind de un ajutor specializat (C.Bocancea,

G.NeamŃu, 1999: 109).

Construirea reŃelei de sprijin a clientului creează noi oportunităŃi constând în lărgirea

orizontului relaŃional al acestuia, amplificarea cadrului său de viaŃă, accesul la noi experienŃe,

inserŃia sau reinserŃia socială. ExistenŃa fiecărui individ se derulează într-un sistem de relaŃii

sociale, culturale sau afective, care facilitează sau, dimpotrivă, blochează dezvoltarea personală

normală. ÎntreŃinerea sau refacerea reŃelelor benefice şi dizolvarea celor "toxice" necesită uneori

ajutor specializat. Construirea de reŃele de sprijin este o practică frecventă în asistenŃa socială şi

vizează ajutorarea familiilor aflate în criză, ajutorarea bătrânilor de către comunitate, asistarea

persoanelor cu dizabilităŃi, reinserŃia socială a delincvenŃilor juvenili, realizarea unor acŃiuni

preventive de către echipe multidisciplinare etc. Prin intermediul reŃelei de ajutorare ("efectul de

reŃea") se realizează mobilizarea resurselor umane şi materiale existente la nivelul clientului sau

al mediului social, concretizate în găsirea unei locuinŃe, a unui loc de muncă, menaj, asistenŃă

medicală sau juridică, suport afectiv. Integrarea clientului într-o reŃea de sprijin nou creată sau

refacerea reŃelei de origine (familie, vecinătate, grup de prieteni) contribuie la satisfacerea nevoii

acestuia de apartenenŃă şi ataşament, de participare şi recunoaştere socială, cu efecte

semnificative privind construirea unei imagini de sine pozitive, dinamizarea capacităŃilor

personale şi rezolvarea problemelor.

27

Imaginea reŃelei poate fi vizualizată cu ajutorul unor instrumente diverse precum:

sociograma, organigrama, ecomapa, prin intermediul cărora se precizează atât natura relaŃiilor

(rudenie, prietenie, sprijin, putere, negociere, comunicare, formale, informale), cât şi intensitatea

lor (legături puternice, slabe, tensionate). Pentru construirea şi estimarea reŃelelor de

ajutor/intervenŃie se utilizează instrumentarul de analiză oferit de teoria reŃelelor sociale

(V.Miftode, 1999: 146-188).

Constituirea reŃelelor de intervenŃie sau de ajutor presupune parcurgerea mai multor etape

care combină elementele structurale cu cele funcŃionale: reperarea membrilor (persoane sau

instituŃii), conectarea lor, reunirea reŃelei, distribuirea responsabilităŃilor. Trei forme de

intervenŃie pot fi utilizate în acest cadru:

- punerea în legătură implică facilitarea creării de noi legături/relaŃii/prietenii sau refacerea

celor vechi, cu scopul ameliorării capacităŃii de comunicare cu persoane sau instituŃii;

- deschiderea şi descoperirea vizează stimularea clientului către explorarea unor noi

posibilităŃi pentru descoperirea unor capacităŃi latente (creative, artistice, organizatorice);

- utilizarea şi/sau crearea unor structuri sociale şi participarea la acestea presupune

stimularea unei implicări active în viaŃa socială (cluburi, centre sportive şi de agrement etc.)

sau crearea de noi structuri (grupuri de informare, creative, grupuri de presiune) care să

răspundă nevoilor, intereselor, solicitărilor clientului.

AsistenŃa materială este acel tip de intervenŃie care permite clientului aflat în situaŃie

financiară precară să beneficieze de servicii speciale destinate subvenŃionării nevoilor umane

fundamentale. AsistenŃa materială este rezervată, în principiu, persoanelor şi familiilor care

traversează o perioadă de carenŃă materială gravă (prioritate având grupele de vârstă extreme:

copii şi bătrâni) şi se acordă ca urmare a întocmirii unor cereri scrise şi dosare, analizate de

comisii speciale având putere de decizie. Medierea între client şi organismele abilitate să ofere

sprijin financiar este asigurată de către asistentul social, care are competenŃa necesară pentru

evaluarea situaŃiei clientului, întocmirea raportului şi informarea asupra soluŃionării corecte a

dosarului. Aşadar, asistenŃa materială este o formă de intervenŃie directă constând în rezolvarea

unor probleme practice şi acordarea unui ajutor imediat clientului (locuinŃă, loc de muncă, sprijin

material).

28

Tehnici de ghidare şi orientare: informarea-educarea; consilierea;

influenŃarea/persuasiunea; monitorizarea/controlul

Informarea: intervenŃiile de acest tip se bazează pe cunoştinŃele asistentului social şi pe

abilitatea acestuia de a se adapta nevoilor clientului, încercând să-i ofere informaŃii din cele mai

diverse domenii: drept, sănătate, învăŃământ, menaj, alimentaŃie etc. Informarea are ca obiectiv

înarmarea clientului cu acele cunoştinŃe necesare conştientizării drepturilor şi îndatoririlor ce

decurg din rolurile sociale pe care le cumulează. Asistentul social trebuie să ofere informaŃia

corespunzătoare cererii şi titipului de problemă cu care se confruntă clientul. Informarea cu

privire la aspectele şi resursele ce Ńin de "interioritatea" persoanei, respectiv cele situate în zona

"exteriorităŃii" stimulează încrederea şi motivaŃia clientului de a-şi rezolva problemele.

În general, informaŃia poate fi de două tipuri: legislativ-administrativă şi cu privire la

instituŃii sociale şi resurse. Difuzarea acestor informaŃii în rândul unui public mai larg se poate

realiza şi prin mijloacele mass-mediei sau prin organizarea unor reuniuni, conferinŃe cu scop

instructiv-educativ.

Educarea, alături de acŃiunile curative (adresate persoanelor şi famililor deja afectate de

disfuncŃii sociale şi psihosociale) şi cele preventive (centrate pe clienŃii aflaŃi în situaŃii de risc),

este o componentă importantă a profesiei asistenŃiale existând şi o specializare în acest sens:

puericultori, consilieri în economie socială şi familială, educatori, animatori socio-culturali,

logopezi etc. Profesiile sociale cu dominantă educativă diferă şi în funcŃie de publicul Ńintă:

copii, adolescenŃi, vârsta a III-a, persoane cu dizabilităŃi, astfel încât se conturează un câmp vast

al intervenŃiei asistenŃiale educative.

IntervenŃia educativă în asistenŃa socială urmăreşte, în principal, două obiective:

- achiziŃia de cunoştinŃe şi abilităŃi;

- socializarea/resocializarea (favorizarea interiorizării normelor şi rolurilor sociale,

achiziŃionarea comportamentelor socialmente acceptate, reeducare, reinserŃie socială).

În funcŃie de specificul problemei clientului, de obiectivele şi de cadrul teoretic al intervenŃiei

propuse pot fi aplicate tehnici educative diferite. În cadrul strategiei casework sunt invocate

adesea două tehnici de ghidare şi orientare cu scop educativ: demonstraŃia prin exemplu şi

tehnica tipurilor obişnuite de comportament.

DemonstraŃia prin exemplu constă în invocarea unor experienŃe de viaŃă exemplare care

să-i faciliteze clientului descoperirea unor tipuri de comportamente şi strategii de acŃiune eficace,

pe care nu le-a experimentat până în prezent, dar care i-ar permite să reintre în normalitate.

29

Tehnica tipurilor obişnuite de comportament se referă la învăŃarea de către client a unor

modele acŃionale imediat utilizabile, care nu comportă eforturi mari de asimilare, întrucât sunt

practici cotidiene, comportamente "normale" şi uzuale (de exemplu: a se îngriji de aspectul

exterior al propriei persoane, a pune ordine în lucruri şi în activităŃi, a folosi maniere de

comunicare socialmente consacrate etc.).

Tehnicile aplicate în intervenŃia psihosocială individualizată se centrează pe susŃinerea şi

dezvoltarea atuurilor clientului, stimulând autocunoaşterea şi autodeterminarea acestuia,

considerate premise esenŃiale pentru refacerea funcŃionării sociale normale. În paralel cu acest tip

de practică, s-a dezvoltat asistenŃa socială comportamentală care se centrează pe latura cognitiv-

comportamentală a intervenŃiei şi propune strategii de acŃiune alternative abordării psihosociale.

ComparaŃiile dintre cele două tipuri de practici, realizate pe criteriul rapidităŃii şi eficienŃei în

realizarea schimbării, evidenŃiază utilitatea tehnicilor comportamentale considerate mai active şi

mai accesibile practicienilor în asistenŃa socială.

Consilierea reprezintă o tehnică de orientare-învăŃare ce constă în exprimarea de către

asistentul social a unui sfat competent în legătură cu situaŃia clientului, în formularea unei

recomandări motivate de comportament sau în sugerarea unei decizii, oferindu-i clientului

informaŃiile necesare în acest sens. Prin consiliere se acordă clientului sprijin şi orientare în

rezolvarea problemelor, în reperarea resurselor şi restabilirea echilibrului existenŃial. Consilierea

poate avea deopotrivă un rol informativ-educativ şi terapeutic. Deşi face parte din sfera

tehnicilor terapeutice ca şi psihoterapia, având unele aspecte comune cu aceasta, consilierea are

însă caracteristici şi forme de susŃinere psihologică proprii. Cele două metode se întâlnesc în

ceea ce se numeşte “zona de dificultate” existenŃială a persoanei care se confruntă cu probleme

de tip relaŃional-extern sau probleme de echilibru psihologic-intern, pentru rezolvarea cărora

psihoterapia şi consilierea propun tipuri de intervenŃie diferite (Constantin Enăchescu, 1999:

285).

Psihoterapia are anumite caracteristici definitoriidintre care amintim:

- se adresează cazurilor cu probleme psihologice de natură patologică;

- se realizează de către psihiatri şi psihologi, specializaŃi în acest sens;

- se derulează pe termen lung;

- se remarcă prin profunzimea şi gravitatea problemelor pe care le abordează şi prin

intensitatea tratamentului;

- este o metodă de restaurare a echilibrului psihic al individului, acŃionând atât asupra Eu-lui

conştient, cât şi asupra sferei inconştientului;

30

- se centrează pe rezolvarea conflictelor nevrotice şi a altor probleme severe de ordin

emoŃional.

Consilierea are următoarele caracteristici de bază:

- oferă suport psihologic pentru problemele vieŃii curente, fără implicaŃii patologice;

- se adresează dificultăŃilor de adaptare ale individului la realităŃile vieŃii cotidiene, ajutându-l

să înŃeleagă şi să evalueze corect situaŃiile, să prevină sau să depăşească momentele critice

restabilind o evoluŃie personală ascendentă;

- este o metodă protectivă şi de susŃinere raportată la starea de normalitate a indivizilor,

înrudită cu igiena mintală pe care o completează;

- se realizează pe termen scurt;

- obiective: ridicarea gradului de conştientizare ("priză de conştiinŃă" sau "actualizare"),

clarificarea problemelor, autodeterminare, construcŃia identităŃii persoanei, echilibru psihic,

îmbunătăŃirea relaŃiilor interpersonale, informare, identificarea resurselor, susŃinerea

capacităŃilor de acŃiune etc.;

- aplicaŃii: orientare şcolară şi profesională, alegerea partenerului de viaŃă (consiliere

premaritală), rezolvarea problemelor de cuplu (consiliere familială), rezolvarea problemelor

relaŃionale şi emoŃionale (adaptare după Constantin Enăchescu, 1999: 285-293);

Procesul de consiliere se prezintă ca un tip aparte de relaŃie interpersonală în contextul

căreia se pun în acŃiune mecanisme psihologice de influenŃare şi transfer care afectează subiecŃii

implicaŃi. De aceea, consilierea nu poate fi aplicată de oricine, în orice situaŃie problematică şi la

orice categorie de clienŃi (cum ar fi: persoanele "rezistente" la consiliere, persoanele cu

deficienŃe intelectuale, bolnavii psihici, toxicomani, psihopaŃi etc.). Referitor la abilităŃile

necesare consilierului importante sunt abilităŃile de comunicare, relaŃionale, manageriale precum:

empatia, autenticitatea, autocontrolul, respectul, promtitudinea etc. De asemenea, consilierul

trebuie să aibă cunoştinŃe de psihologie şi psihoterapie, să aibă experienŃă în domeniu, “să

dispună de un tact deosebit în relaŃiile interpersonale, să aibă capacitatea de «a intra în

interioritatea clientului», de a fi apt să-l dirijeze pe interlocutor într-o manieră persuasivă pozitiv-

constructivă, să fie permanent alături de client, fără însă a-l domina evitând dependenŃa acestuia,

să fie clar, concis, promt”.

Există anumite aspecte care au un impact negativ asupra consilierii şi, ca atare, trebuie

evitate: moralizarea, judecarea, excesul de zel, falsa asigurare, asumarea rezolvării problemelor

clientului, manipularea, contra-transferul.

31

RelaŃia de consiliere se construieşte pe parcursul traseului descris de următoarele

secvenŃe: întrebare/transfer proiectiv – explicare/consiliere – acceptare/interiorizare –

exteriorizare/decizie – identitate/independenŃă. Derularea acestor secvenŃe presupune aplicarea

tehnicilor de ascultare şi intervievare, de clarificare, conştientizare, confruntare, evaluare şi

activizare. Consilierea are ca finalitate realizarea, la nivelul clientului, a unor deprinderi/valori

precum:

- independenŃa subiectului (autodeterminarea) faŃă de evenimentele vieŃii trăite şi faŃă de

mediul extern;

- încrederea în sine, în propriile posibilităŃi, ca garanŃie a autorealizării;

- autenticitatea constă în afirmarea propriei identităŃi (“a fi tu însuŃi”);

- actualizarea sau raportarea la prezent (“a trăi aici şi acum”);

- conştientizarea propriei condiŃii înseamnă evaluarea realistă a situaŃiei şi a posibilităŃilor de

care dispune subiectul pentru a acŃiona în cunoştinŃă de cauză;

- responsabilitatea afirmaŃiilor şi comportamentelor exteriorizate în spaŃiul public sau privat;

- eficienŃa propriei activităŃi estimată prin raportarea rezultatelor la eforturile şi “investiŃiile”

făcute (adaptare după C. Enăchescu, 1999: 288).

Realizarea şi interiorizarea acestor deprinderi/valori, prin consilierea clientului, constituie

garanŃia unei stări de sănătate mintală şi de integrare socială concretizate prin “modul de a fi” şi

de a acŃiona în lume şi în relaŃiile interpersonale.

În acŃiunea de consiliere, asistentul social se raportează la o anumită perspectivă

teoretico-metodologică (psihanaliza, behaviorismul, psihologia umanistă, analiza tranzacŃională,

terapia raŃional-emotivă, terapia realităŃii etc.) sau poate opta pentru modele de sinteză în funcŃie

de situaŃiile cu care se confruntă. Aşadar, practicile de consiliere se clasifică (se deosebesc) în

funcŃie de opŃiunea teoretică a consilierului, existând în acest sens mai multe şcoli de consiliere

psihologică (behavioristă, psihodinamică, umanistă etc.), şi în funcŃie de tipul problemelor

abordate. Unele practici de consiliere vizează clarificarea şi rezolvarea problemelor legate de

dezvoltarea personalităŃii şi restabilirea echilibrului psihic intern, alte practici de consiliere sunt

specializate în abordarea problemelor cognitiv-comportamentale şi relaŃiile interpersonale. În

această categorie se includ mai multe tipuri de consiliere dintre care se remarcă două modele de

consiliere frecvent utilizate în asistenŃa socială: consilierea centrată pe client (dezvoltată în 1980

de psihologul american Carl Rogers) şi consilierea centrată pe rezolvarea de probleme (1981,

Gerard Egan).

32

Consilierea centrată pe client face parte din categoria terapiilor umanist-existenŃiale şi

non-directive dezvoltate în anii ’70-’80 (?) ca alternativă la abordările psihanalitice şi

behavioriste. Acest tip de consiliere se bazează pe următoarele presupoziŃii teoretice: clienŃii sunt

persoane responsabile care pot fi ajutate să-şi descopere şi să-şi dezvolte potenŃialul de

autorealizare; clienŃii care solicită ajutor sunt într-o stare de incongruenŃă între sinele real şi

sinele ideal; motivaŃia clienŃilor de autodeterminare şi autocontrol, precum şi nivelul lor de

aspiraŃii au un rol important în procesul de asistare; rolul clientului este să-şi valorizeze

capacităŃile, să-şi asume alegerile şi deciziile, să nu trăiască numai în funcŃie de aşteptările

celorlalŃi; rolul asistentului social se centrează pe construirea unei relaŃii de asistare bazată pe

acceptare, înŃelegere, respect şi empatie; scopul urmărit constă în facilitarea dezvoltării corecte a

personalităŃii; se aplică în rezolvarea problemelor de personalitate (construcŃia identităŃii, conflict

interior, imagine şi respect de sine).

Consilierea centrată pe rezolvarea de probleme (G. Egan) propune un model de

intervenŃie în patru etape: explorarea problemelor clientului, înŃelegerea situaŃiei, planificarea

acŃiunii, realizarea sarcinilor, evaluarea.

CONSILIEREA ÎN ASISTENłA SOCIALĂ

1. Prezentare generală (definire; obiective; domenii ale consilierii)

2. Consilierea ca proces de schimbare

3. Şcoli de consiliere

4. Specificul consilierii în asistenŃa socială

5. Forme de consiliere în asistenŃa socială

6. AbilităŃile/competenŃele consilierului în asistenŃa socială

33

1. Prezentare generală (definire; obiective; domenii ale consilierii)

DefiniŃie: consilierea este activitatea profesionalizată care acordă clientului sprijin şi

orientare, facilitând dezvoltarea personală, rezolvarea problemelor, reperarea resurselor şi

restabilirea echilibrului existenŃial.

Obiective:

- dezvoltarea conştiinŃei de sine (perceperea de sine prin comparaŃie cu ceilalŃi; opusă

negării);

- autoacceptarea (atitudine pozitivă faŃă de sine, acceptarea criticilor, a respingerilor);

- autodezvoltarea/autodeterminarea (împlinirea potenŃialităŃilor/construcŃia identităŃii

persoanei/dezvoltarea încrederii în sine);

- clarificarea problemelor;

- rezolvarea de probleme (învăŃarea căutării/găsirii de soluŃii/susŃinerea capacităŃilor de

acŃiune/identificarea resurselor);

- educaŃia psihologică (achiziŃionarea de tehnici pentru înŃelegerea şi controlul

emoŃional/comportamental; conştientizarea sentimentelor/trăirilor şi exprimarea lor);

- schimbare cognitiv-comportamentală (schimbarea modelelor cognitive şi

comportamentale distructive);

- informarea;

- îmbunătăŃirea relaŃiilor interpersonale etc.

Consilierea reprezintă, aşadar, o tehnică de orientare-învăŃare ce constă în exprimarea de

către asistentul social a unui sfat competent în legătură cu situaŃia clientului, în formularea unei

recomandări motivate de comportament sau în sugerarea unei decizii, oferindu-i clientului

informaŃiile necesare în acest sens. Prin consiliere se acordă clientului sprijin şi orientare în

rezolvarea problemelor, în reperarea resurselor şi restabilirea echilibrului existenŃial. Consilierea

poate avea deopotrivă un rol informativ-educativ şi terapeutic. Deşi face parte din sfera

tehnicilor terapeutice ca şi psihoterapia, având unele aspecte comune cu aceasta, consilierea are

însă caracteristici şi forme de susŃinere psihologică proprii. Cele două metode se întâlnesc în

ceea ce se numeşte “zona de dificultate” existenŃială a persoanei care se confruntă cu probleme

de tip relaŃional-extern sau probleme de echilibru psihologic-intern, pentru rezolvarea cărora

psihoterapia şi consilierea propun tipuri de intervenŃie diferite (Constantin Enăchescu, 1999).

34

Psihoterapia are anumite caracteristici definitoriidintre care amintim:

- se adresează cazurilor cu probleme psihologice de natură patologică;

- se realizează de către psihiatri şi psihologi, specializaŃi în acest sens;

- se derulează pe termen lung;

- se remarcă prin profunzimea şi gravitatea problemelor pe care le abordează şi prin

intensitatea tratamentului;

- este o metodă de restaurare a echilibrului psihic al individului, acŃionând atât asupra Eu-lui

conştient, cât şi asupra sferei inconştientului;

- se centrează pe rezolvarea conflictelor nevrotice şi a altor probleme severe de ordin

emoŃional.

Consilierea are următoarele caracteristici de bază:

- oferă suport psihologic pentru problemele vieŃii curente, fără implicaŃii patologice;

- se adresează dificultăŃilor de adaptare ale individului la realităŃile vieŃii cotidiene, ajutându-l

să înŃeleagă şi să evalueze corect situaŃiile, să prevină sau să depăşească momentele critice

restabilind o evoluŃie personală ascendentă;

- este o metodă protectivă şi de susŃinere raportată la starea de normalitate a indivizilor,

înrudită cu igiena mintală pe care o completează;

- se realizează pe termen scurt;

- obiective: ridicarea gradului de conştientizare ("priză de conştiinŃă" sau "actualizare"),

clarificarea problemelor, autodeterminare, construcŃia identităŃii persoanei, echilibru psihic,

îmbunătăŃirea relaŃiilor interpersonale, informare, identificarea resurselor, susŃinerea

capacităŃilor de acŃiune etc.;

- aplicaŃii: orientare şcolară şi profesională, alegerea partenerului de viaŃă (consiliere

premaritală), rezolvarea problemelor de cuplu (consiliere familială), rezolvarea problemelor

relaŃionale şi emoŃionale (adaptare după Constantin Enăchescu, 1999: 285-293);

Procesul de consiliere se prezintă ca un tip aparte de relaŃie interpersonală în contextul

căreia se pun în acŃiune mecanisme psihologice de influenŃare şi transfer care afectează subiecŃii

implicaŃi. De aceea, consilierea nu poate fi aplicată de oricine, în orice situaŃie problematică şi la

orice categorie de clienŃi (cum ar fi: persoanele "rezistente" la consiliere, persoanele cu

deficienŃe intelectuale, bolnavii psihici, toxicomani, psihopaŃi etc.). Referitor la abilităŃile

necesare consilierului importante sunt abilităŃile de comunicare, relaŃionale, manageriale precum:

empatia, autenticitatea, autocontrolul, respectul, promtitudinea etc. De asemenea, consilierul

35

trebuie să aibă cunoştinŃe de psihologie şi psihoterapie, să aibă experienŃă în domeniu, “să

dispună de un tact deosebit în relaŃiile interpersonale, să aibă capacitatea de «a intra în

interioritatea clientului», de a fi apt să-l dirijeze pe interlocutor într-o manieră persuasivă pozitiv-

constructivă, să fie permanent alături de client, fără însă a-l domina evitând dependenŃa acestuia,

să fie clar, concis, promt”.

Există anumite aspecte care au un impact negativ asupra consilierii şi, ca atare, trebuie

evitate: moralizarea, judecarea, excesul de zel, falsa asigurare, asumarea rezolvării problemelor

clientului, manipularea, contra-transferul.

RelaŃia de consiliere se construieşte pe parcursul traseului descris de următoarele

secvenŃe: întrebare/transfer proiectiv – explicare/consiliere – acceptare/interiorizare –

exteriorizare/decizie – identitate/independenŃă. Derularea acestor secvenŃe presupune aplicarea

tehnicilor de ascultare şi intervievare, de clarificare, conştientizare, confruntare, evaluare şi

activizare. Consilierea are ca finalitate realizarea, la nivelul clientului, a unor deprinderi/valori

precum:

- independenŃa subiectului (autodeterminarea) faŃă de evenimentele vieŃii trăite şi faŃă de

mediul extern;

- încrederea în sine, în propriile posibilităŃi, ca garanŃie a autorealizării;

- autenticitatea constă în afirmarea propriei identităŃi (“a fi tu însuŃi”);

- actualizarea sau raportarea la prezent (“a trăi aici şi acum”);

- conştientizarea propriei condiŃii înseamnă evaluarea realistă a situaŃiei şi a posibilităŃilor de

care dispune subiectul pentru a acŃiona în cunoştinŃă de cauză;

- responsabilitatea afirmaŃiilor şi comportamentelor exteriorizate în spaŃiul public sau privat;

- eficienŃa propriei activităŃi estimată prin raportarea rezultatelor la eforturile şi “investiŃiile”

făcute (adaptare după C. Enăchescu, 1999: 288).

Realizarea şi interiorizarea acestor deprinderi/valori, prin consilierea clientului, constituie

garanŃia unei stări de sănătate mintală şi de integrare socială concretizate prin “modul de a fi” şi

de a acŃiona în lume şi în relaŃiile interpersonale.

Domenii ale consilierii: a) învăŃământ/educaŃie; b) sfera muncii (orientare/reconversie

profesională/rezolvarea conflictelor de muncă); c) asistenŃa socială.

36

2. Consilierea ca proces de schimbare:

Consilierea (în accepŃiunea actuală) este o tehnică de intervenŃie psihosocială centrată

pe schimbare, fie că este vorba de: schimbarea unei situaŃii de fapt; adaptarea la noua situaŃie sau

ieşirea din situaŃie. Consilierea ca proces de schimbare presupune parcurgerea mai multor etape:

a) Etapa iniŃială a consilierii; b) Etapa centrală; c) Etapa finală (adaptare după Daniela-Tatiana

Gârleanu, Consiliere în asistenŃa socială, Editura Univ. ”Al. I. Cuza”, 2002).

Etapa iniŃială a consilierii: ajutorarea clienŃilor în identificarea şi clarificarea situaŃiilor

problematice. Această etapă presupune:

- negocierea expectanŃelor

- evaluarea situaŃiei clientului

- construirea relaŃiei consilier-client

- acordul asupra unui contract

- ajutorarea clientului să-şi spună povestea.

Evaluarea vizează: stabilirea scopurilor, a programului şi a costurilor. Unii consilieri

utilizează teste privind variabilele psihologice, alŃii utilizează chestionare cu întrebări deschise.

ConŃinutul evaluării depinde de modelul teoretic utilizat de consilier, în funcŃie de carepoate fi

identificat un spectru larg de practici. Uneori rezultatele evaluării pot conduce la trimiterea

clientului spre o altă instituŃie.

Construirea relaŃiei consilier-client în termenii unei alianŃe de lucru sau terapeutice

productive. Aceasta presupune: a) acordul asupra scopurilor consilierii; b) înŃelegerea mutuală a

sarcinilor; c) existenŃa unei bune relaŃii interpersonale între consilier şi client. Pentru a reuşi să

stabilească o relaŃie profesională adecvată cu un potenŃial client, consilierul trebuie să aibă în

vedere o serie de întrebări cheie: Are nevoie acel client de consiliere? Cunosc clientul? Sunt

competent să lucrez la acest caz? Care sunt reacŃiile mele faŃă de client? Clientul se simte

confortabil cu mine? Îşi poate permite clientul asistenŃa acordată de mine? Etc.

Parcurgerea secvenŃelor etapei iniŃiale a consilierii conduc către principala fază ”de

lucru” a consilierii în care clientul şi consilierul vor lucra împreună pentru o învăŃare productivă,

pentru o schimbare interioară sau comportamentală.

Etapa centrală a consilierii: derularea programului pentru o schimbare constructivă şi

realizarea scopurilor propuse. Schimbarea este esenŃială pentru majoritatea tipurilor de

consiliere. Fiecare perspectivă asupra procesului de consiliere se construieşte în jurul unui set de

37

idei privind modul cum se petrece schimbarea, care este deontologia intervenŃiei de acest tip şi

cine sunt profesioniştii care o pot realiza.

O viziune particulară asupra schimbării oferă modelul asimilării, dezvoltat în spaŃiul

american (Stiles, 1991), bazat pe psihologia dezvoltării a lui Piaget. Ideea de bază a modelului

este aceea că fiecare persoană îşi construieşte propria imagine/reprezentare asupra lumii care îi

ghidează comportamentul. În această schemă cognitivă se impun a fi asimilate noi experienŃe

(problematice). Rolul consilierului este să faciliteze clientului această asimilare. Procese

semnificative de asimilare se petrec în raport cu experienŃele problematice: clientul reclamă o

experienŃă dureroasă, iar sarcina consilierului este de a-l ajuta să o preia, să o transpună în

modelul propriu despre lume, să-i devină confortabilă ideea/sentimentul care, iniŃial, au fost

problematice.

Stadiile asimilării sunt:

- stadiul 0: ignorarea problemei – clientul nu este marcat de problemă; poate fi afectat

în mică măsură, reflectînd la evitarea ei.

- stadiul 1: apariŃia gândurilor nedorite – clientul preferă să nu se gândească la respectiva

experienŃă. Problema este „declanşată” de consilier sau de circumstanŃe externe; se manifestă

sentimente puternice, dar nefocalizate, iar conexiunea lor cu conŃinutul poate fi neclară.

- stadiul 2: conştientizarea vagă – clientul este conştient de existenŃa unei situaŃii

problematice, dar nu o poate formula clar; se poate manifesta o trăire dureroasă acută sau panică,

asociate cu experienŃa problematică.

- stadiul 3: clarificarea problemei – se formulează clar problema, ca ceva care poate fi sau

chiar există; se lasă răgazul unei reflecŃii/decantări, clientul fiind afectat negativ, dar nu sub

formă de panică.

- stadiul 4: înŃelegerea psihologică – experienŃa problematică este formulată sau înŃeleasă;

clientul poate fi afectat de recunoaşteri neplăcute, dar şi de surprize plăcute de genul „aha!”.

- stadiul 5: investigarea problemei – se apelează la înŃelegere pentru gestionarea

problemei; tonusul este pozitiv, optimist.

- stadiul 6: soluŃionarea problemei – clientul întrevede o soluŃie de succes; starea de spirit

este pozitivă, iar clientul este mulŃumit de stadiul în care a ajuns.

- stadiul 7: stăpânirea problemei – clientul generează automat soluŃii; starea de spirit este

pozitivă sau neutră, problema nu mai reprezintă ceva care să-l deranjeze.

Aşadar, la începutul procesului, problema este ignorată, iar clientul nu reclamă vreo

emoŃie puternică. Când problema începe să intre în atenŃie, prin intermediul unor gânduri vag

conştientizate, clientul pare să aibă sentimente foarte puternice. Cum procesul continuă spre

38

clarificare, interiorizare şi rezolvare, stările provocate de probleme devin mai puŃin intense (vezi

raportul raŃiune/raŃionalizare – sentimente/emoŃii). Un client poate intra în acest sistem cu o vagă

conştientizare a ceea ce i se întâmplă sau poate ajunge deja în stadiul formulării problemei. De

asemenea, clientul poate părăsi consilierea, dintr-un motiv sau altul, înainte de a ajunge la o

stăpânire a problemei.

AtracŃia modelului asimilării pentru practicieni constă în faptul că permite o bună

„vizualizare” a stadiului în care se află clientul şi unde trebuie să ajungă.

Etapa finală a consilierii: consolidarea a ceea ce s-a acumulat în beneficiul maxim al

clientului; generalizarea celor învăŃate de către consilier în situaŃii similare. Cele mai dezvoltate

strategii sunt cele referitoare la prevenirea recăderii (promovate de şcoala cognitiv-

comportamentală) şi aplicarea principiilor teoriei ataşamentului, ale pierderii (asociate consilierii

dinamice de scurtă durată).

Răspunsul la întrebarea: când este gata clientul să încheie consilierea? Constituie încă un

subiect de analiză. Răspunsul depinde de criteriile care stau la baza deciziei de încheiere

(administratove; scopuri...). În multe cazuri întâlnite în practica de consiliere, încheierea este

neplanificată sau relativ hazardată, determinată de motive ce Ńin de client sau de consilier.

3. Şcoli de consiliere

În acŃiunea de consiliere, asistentul social se raportează la o anumită perspectivă

teoretico-metodologică (psihanaliza, behaviorismul, psihologia umanistă, analiza tranzacŃională,

terapia raŃional-emotivă, terapia realităŃii etc.) sau poate opta pentru modele de sinteză în funcŃie

de situaŃiile cu care se confruntă. Aşadar, practicile de consiliere se clasifică (se deosebesc) în

funcŃie de opŃiunea teoretică a consilierului, existând în acest sens mai multe şcoli de consiliere

psihologică (behavioristă, psihodinamică, umanistă etc.), şi în funcŃie de tipul problemelor

abordate. Unele practici de consiliere vizează clarificarea şi rezolvarea problemelor legate de

dezvoltarea personalităŃii şi restabilirea echilibrului psihic intern, alte practici de consiliere sunt

specializate în abordarea problemelor cognitiv-comportamentale, ameliorarea relaŃiilor

interpersonale sau rezolvarea unor sarcini concrete.

39

Şcoli de consiliere:

a) şcoala psihanalitică

- este prima şcoală de psihoterapie/consiliere;

- se concentrează asupra trecutului clientului, asupra înŃelegerii dinamicii interioare a

psihicului şi a relaŃiei dintre terapeut şi client;

- reprezentanŃi: Freud, Jung, Adler, Fromm, Ericson.

b) abordarea centrată pe client (terapia nondirectivă a lui Carl Rogers)

- se dezvoltă ca reacŃie la psihanaliză;

- se centrează pe dezvoltarea încrederii şi responsabilizarea clientului;

- valorifică perspectiva subiectivă asupra experienŃei umane.

c) abordările comportamentale

- aplică principiile teoriilor învăŃării pentru rezolvarea unor abateri comportamentale;

- reprezentanŃi: Wolpe, Eysenck, Lazarus, Bandura ş.a.

d) abordările cognitive

- au la bază ipoteza că problemele oamenilor sunt create de modul în care ei îşi reprezintă

lumea;

- variante:

- terapia cognitivă (A. Beck);

- terapia raŃional-emotivă (Ellis);

- terapia raŃional-comportamentală (Maultsby);

- analiza tranzacŃională (Berne);

- terapia realităŃii (Glasser) etc.

e) abordările afective

- presupoziŃia de la care pornesc aceste abordări este că stresul şi tensiunile acumulate

trebuie ”descărcate” într-un anume fel pentru ca persoana să-şi regăsească echilibrul şi să

gândească din nou clar;

- variante:

- terapia gestaltistă (Perls);

- terapia primară (Janov);

- consilierea de reevaluare (Jackins);

40

- abordarea bioenergetică (Lowen).

f) alte orientări

- şcoala existenŃialistă (May, Maslow ş.a.);

- psihoterapia eclectică (Thorne);

- programarea neuro-lingvistică etc.

Consilierea centrată pe client

Modelul de consiliere cel mai frecvent utilizat în practica asistenŃei sociale este modelul

rogersian (aparŃinând lui Carl Rogers (1902-1987)) sau consilierea centrată pe client.

Atractivitatea acestui model se datorează bazei sale empirice, orientării pozitive şi accentuării

potenŃialului de creştere şi dezvoltare al oamenilor.

• cadrul teoretic

• scopuri

• tehnici

• rolul consilierului

• aspecte pozitive şi limite

Cadrul teoretic

Consilierea centrată pe client face parte din categoria terapiilor umanist-existenŃiale şi

non-directive dezvoltate în anii ’50 ca alternativă la abordările psihanalitice şi behavioriste.

Acest tip de consiliere se bazează pe următoarele presupoziŃii teoretice: clienŃii sunt persoane

responsabile care pot fi ajutate să-şi descopere şi să-şi dezvolte potenŃialul de autorealizare;

clienŃii care solicită ajutor sunt într-o stare de incongruenŃă între sinele real (ceea ce reprezintă

persoana) şi sinele ideal (ceea ce persoana vrea să devină); cu cât mai îndepărtat este sinele ideal

de cel real, cu atât mai alienată şi mai inadaptată devine persoana; motivaŃia clienŃilor de

autodeterminare şi autocontrol, precum şi nivelul lor de aspiraŃii au un rol important în procesul

de asistare; rolul clientului este să-şi valorizeze capacităŃile, să-şi asume alegerile şi deciziile, să

nu trăiască numai în funcŃie de aşteptările celorlalŃi; rolul asistentului social se centrează pe

construirea unei relaŃii de asistare bazată pe acceptare, înŃelegere, respect şi empatie; scopul

urmărit constă în facilitarea dezvoltării corecte a personalităŃii; se aplică în rezolvarea

problemelor de personalitate (construcŃia identităŃii, conflict interior, imagine şi respect de sine).

41

Abordarea centrată pe client propune strategie de intervenŃie nondirectivă bazată pe ideea

că gândurile/sentimentele/acŃiunile oamenilor nu trebuie să fie subiecte pentru sfaturi,

interpretări, critici, ci doar pentru încurajări. Pentru o dezvoltare psihică sănătoasă, individul are

nevoie de atenŃie pozitivă (iubire, căldură, grijă, respect şi acceptare).

Scopuri

Această abordare nu se focalizează asupra problemei, ci a clientului ca persoană, Rogers

pornind de la ideea că oamenii trebuie ajutaŃi să înveŃe cum să facă faŃă situaŃiilor. Consilierea

centrată pe client îşi propune: să ajute clientul să identifice şi să utilizeze propriile resurse; să

devină mai realist în proiectarea propriilor acŃiuni; să fie mai încrezător şi cu iniŃiativă; să fie o

persoană care se valorizează pozitiv pe sine, mai matur, mai socializat, adaptabil la schimbare şi

dezvoltare, deschis experienŃelor, angajat în autoexplorare şi evaluare, evitând să-şi reprime

anumite aspecte ale propriei existenŃe, angajat în recuperarea din astfel de stări; clientul este

ajutat să devină o persoană care funcŃionează plenar, dezvoltă o mai puternică acceptare de sine

şi a altora, are o eficientă capacitate de a lua decizii, este ancorată în prezent, se manifestă ca o

persoană cu structuri sănătoase ale personalităŃii.

Aşadar, această metodă se distinge prin următoarele aspecte (C. Rogers, La relation

d’aide et la psychotherapie, 1974): se centrează asupra individului şi nu asupra rezolvării unei

probleme, scopul urmărit fiind ajutorarea clientului să-şi desăvârşească maturizarea şi

dezvoltarea normală; pune accentul pe elementul trăit, pe aspectul afectiv al situaŃiei decât pe

aspectul intelectiv; pune accentul pe situaŃia actuală mai mult decât pe trecutul individului

(apud, Ion Dafinoiu, Personalitatea. Metode de abordare clinică, 2002: 191).

Tehnici

După 1980, abordarea rogersiană s-a îmbogăŃit cu noi tehnici incluzând:

- ascultarea activă şi reflecsivă;

- clarificarea;

- rezumarea;

- confruntarea;

- discuŃii generale sau cu final deschis etc.

În aplicarea acestei abordări se acordă o atenŃie minimă tehnicilor (utilizate şi în alte

abordări), focalizându-se pe relaŃia de consiliere. Se consideră că relaŃiile interpersonale sunt

”cheia dezvoltării individului”, de aceea abordarea rogersiană oferă o relaŃie care este astfel

structurată încât va facilita dezvoltarea şi maturizarea clientului. În acest sens, Rogers enunŃa

42

şase condiŃii care descriu o bună relaŃie de consiliere şi care sunt importante în inducerea

schimbării şi a învăŃării: două persoane sunt într-un contact psihologic; prima persoană, clientul,

se află într-o stare de incongruenŃă, este vulnerabil şi anxios; a doua persoană, consilierul, este

congruent sau integrat în relaŃie; consilierul are o atitudine pozitivă necondiŃionată faŃă de client;

consilierul este empatic – abilitatea consilierului de a simŃi cu clientul şi de a transmite această

înŃelegere; clientul are disponibilitatea de a accepta mesajul consilierului.

Aşadar, caracteristicile relaŃiei de consiliere sunt: congruenŃa, atenŃia pozitivă

necondiŃionată şi empatia.

Rolul consilierului

Abordarea centrată pe client presupune, din parte consilierului, o poziŃie nedirectivă,

solicitându-i acestuia să nu ofere sfaturi, interpretări, să nu critice, să nu provoace, deoarece

aceste comportamente ar putea contraveni abilităŃii înnăscute a oamenilor de a fi agenŃii propriei

lor schimbări. Rolul consilierului este unul holistic şi de facilitare – stabileşte şi promovează un

climat în care clientul se simte liber şi încurajat să exploreze toate aspectele sinelui. Atmosfera

se centrează pe relaŃia consilier-client care are rol dinamizator şi terapeutic.

Dacă principiul fundamental al terapiei/consilierii centrate pe client este cel al non-

directivităŃii, atunci ce fel de ajutor îi oferă consilierul clientului său? El doar reflectă

sentimentele şi propune reformulări a ceea ce clientul tocmai a spus. Tipul de influenŃă pe care

psihologul/asistentul social îl exercită astfel este numit facilitare. Reformularea facilitează

evoluŃia, deoarece permite conştientizarea treptată a ceea ce se produce, ea fiind un factor

stimulativ (un feedback pozitiv) (Dafinoiu, 2002: 193).

Aspecte pozitive şi limite

Aspectele pozitive ale abordării centrate pe client sunt:

- a revoluŃionat domeniile intervenŃiei sociale fiind o abordare adecvată pentru soluŃionarea

unei varietăŃi de probleme umane: schimbări instituŃionale, managementul relaŃiilor de

muncă, dezvoltarea abilităŃilor de conducere etc. Rogers considera strategia propusă de el

ca fiind o filosofie – nu o psihoterapie – o abordare a vieŃii, un mod de a fi, care se

potriveşte oricărei situaŃii în care creşterea/dezvoltarea/perfecŃionarea – ca persoană, grup

sau comunitate este parte a unui scop;

- poate fi verificată empiric;

- este eficientă, ajutând la descreşterea mecanismelor defensive, îmbunătăŃirea adaptării

psihologice, a învăŃării şi a toleranŃei la frustrare. Este adecvată tratării stărilor medii de

43

anxietate, tulburărilor de adaptare, situaŃiilor de însingurare şi relaŃiilor interpersonale

defectuoase;

- abordarea se centrează pe o relaŃie deschisă, acceptată de consilier şi client;

- se derulează pe termen scurt,

- susŃine un punct de vedere pozitiv asupra naturii umane, asupra dorinŃei de schimbare,

spre deosebire de alte abordări, preponderent deterministe şi pesimiste.

Limitele abordării centrate pe client:

- se aplică unor clienŃi integri şi inteligenŃi, capabili de interiorizare; nu poate fi utilizată în

cazul copiilor sau a persoanelor cu handicap mintal sever;

- ignoră diagnosticele, sondarea subconştientului, limitându-se la analiza problemelor

”exterioare”, fără să provoace clientului explorarea unor domenii mai profunde;

- dificultatea adoptării ”atitudinii pozitive” faŃă de clienŃi care au probat comportamente

intolerabile.

Datorită accesibilităŃii şi flexibilităŃii ca teorie şi practică, această perspectivă se bucură

de succes în practica asistenŃei sociale, dar, în aceeaşi măsură, este una dintre cele mai

vulnerabile în privinŃa interpretărilor şi aplicărilor incorecte.

44

Modelul cognitiv-comportamental de consiliere

• cadrul teoretic

• scopuri

• tehnici

• rolul consilierului

• aspecte pozitive şi limite

• interviul de evaluare cognitiv-comportamentală (Ion Dafinoiu, Personalitatea..,

2002: 200-208).

Cadrul teoretic

Abordarea cognitiv-comportamentală utilizată în psihoterapie şi consiliere se bazează pe

teoriile învăŃării şi pe descoperirile psihopatologiei cognitive. Aplicarea şi dezvoltarea modelului

cognitiv-comportamental sunt legate de numele lui: George Kelly (1955), Albert Ellis (1962),

Aaron Back (1970) ş.a. Această strategie de intervenŃie psiho-asistenŃială se aplică la rezolvarea

unor probleme precum: fobii, obsesii, anxietate, depresii, deficienŃe comportamentale.

Dincolo de diversitatea abordărilor care se circumscriu acestui model, există câteva

caracteristici comune acestora:

- orice comportament (adaptativ sau neadaptativ) este învăŃat;

- comportamentele neadaptative pot fi modificate prin învăŃare;

- modul de gândire al oamenilor le influenŃează trăirile şi comportamentul;

- dispoziŃiile şi reacŃiile noastre emoŃionale nu sunt direct condiŃionate de evenimentele

vieŃii, ci de analiza pe care o facem asupra lor;

- comportamentul uman se structurează după următoarea schemă (ABC–ul

comportamentului; terapia raŃional-emotivă/Albert Ellis):

- experienŃa persoanei/evenimente trăite (A) – modul de gândire/”by-pass cognitiv” (B) –

reacŃia emoŃională la B (C);

- Ellis enumeră 11 scheme cognitive disfuncŃionale care perturbă comportamentul:

1. Este esenŃial să fii iubit/acceptat de orice persoană semnificativă din viaŃa ta.

2. Pentru a fi meritorie, o persoană trebuie să fie competentă, să-şi atingă toate

scopurile.

3. Unii sunt slabi, răi şi ticăloşi, motiv pentru care trebuie blamaŃi şi pedepsiŃi.

45

4. Finalul nedorit de cineva este catastrofal.

5. Nefericirea este rezultatul evenimentelor exterioare.

6. Dacă se întrevede un lucru periculos, toată atenŃia trebuie îndreptată spre el.

7. Să fugi din faŃa dificultăŃilor şi a responsabilităŃilor decât să le faci faŃă.

8. Orice om trebuie să depindă de un altul şi să aibă pe cineva puternic pe care să se

poată bizui.

9. Comportamentul prezent este determinat de trecut, astfel că nu poate fi schimbat.

10. Pe orice om ar trebui să-l supere (să-l intereseze) dificultăŃile/problemele altora.

11. Există întotdeauna un răspuns corect la orice problemă, iar eşecul în găsirea

acestuia reprezintă o catastrofă.

Scopuri

Strategiile cognitiv-comportamentale învaŃă clienŃii să înŃeleagă într-o manieră concretă

evenimentele vieŃii; să identifice gândurile disfuncŃionale; să gândească raŃional/pozitiv şi

productiv pentru a-şi schimba astfel comportamentul defensiv şi a aborda noi modalităŃi de

acŃiune; îi ajută să înŃeleagă ”anatomia emoŃională”, legătura dintre sentimente şi gânduri; să fie

toleranŃi cu ei înşişi şi cu ceilalŃi; să preia responsabilitatea pentru propriile trăiri, fără a-i blama

pe alŃii; să analizeze/evalueze comportamentele şi nu persoanele; să nu eticheteze; îi ajută pe

clienŃi să se adapteze mai bine la circumstanŃele vieŃii şi să-şi atingă obiectivele personale şi

profesionale; să elimine comportamentele inadecvate şi să dobândească modalităŃi constructive

de acŃiune; să formuleze scopuri realiste etc.

Tehnici

Restructurarea cognitivă (învăŃarea cognitivă) este o tehnică prin care clientul este

învăŃat să identifice, să evalueze şi să schimbe gândurile autodefensive sau iraŃionale care

influenŃează negativ comportamentul. Un astfel de proces se realizează prin îndrumarea

clientului spre exteriorizarea discursului interior şi schimbarea gândurilor

negative/disfuncŃionale în unele pozitive sau neutre. Gîndurile raportate la o anumită experienŃă

pot fi: pozitive, negative, neutre şi mixte. De exemplu, dacă o gazdă îi spune unui oaspete, la o

petrecere, că a băut prea mult, persoana atenŃionată poate aprecia grija gazdei pentru sănătatea

invitaŃilor, având, astfel, emoŃii pozitive. Dar poate avea şi sentimente negative – dacă va

considera că gazda este critică – ori neutre, dacă doar va lua act de acŃiunea gazdei şi îşi va

46

schimba comportamentul. Gândurile mixte apar în situaŃii în care persoana are gânduri pozitive

şi negative cu privire la acelaşi eveniment, sentimentele rezultate fiind ambivalente.

Distorsiunile cognitive cu care ne confruntăm cel mai frecvent sunt: radicalizarea (a

vedea totul în alb/negru); suprageneralizarea (“totdeauna/niciodată”); deformarea selectivă

(minimalizarea pozitivului); autodeprecierea; etichetarea (a identifica persoanele cu acŃiunile şi

comportamentele lor); personalizarea (a pune întreaga răspundere pe seama unei singure

persoane); “imperativul categoric” (folosirea excesivă a verbului “trebuie”, considerând că viaŃa

trebuie să răspundî unor norme foarte precise). Identificarea distorsiunilor cognitive trebuie

urmată de reformularea discursului interior şi găsirea unei alternative cognitive raŃionale, toate

acestea contribuind la reducerea intensităŃii sentimentelor negative.

Stoparea gândurilor este o tehnică prin care sunt ajutaŃi clienŃii care au gânduri iraŃionale

ori sunt preocupaŃi într-o prea mare măsură de trecut, să înceteze acest comportament

autodefensiv şi să trăiască mai productiv. Consilierul îi solicită iniŃial clientului să gândească

într-o manieră autodefensivă, iar pe parcursul exprimării acestor gînduri, îi va spune la un

moment dat: “Stop!”. Practic, această tehnică învaŃă clientul să progreseze de la un control

extern spre unul intern şi să asimileze scheme degândire pozitivă.

Controlul emoŃional este o altă tehnică utilizată în consilierea cognitiv-comportamentală.

Se consideră că există patru categorii emoŃionale, frecvent întâlnite, precum: furia, autocritica,

anxietatea şi depresia, cărora le corespunde o listă a sentimentelor nepotrivite sau autodistructive

şi o listă paralelă a sentimentelor potrivite sau nedefensive. Într-o posibilă situaŃie neplăcută,

clientul poate să revadă acest “card al controlului emoŃional” şi să-şi schimbe calitatea

sentimentelor. La următoarea întâlnire cu consilierul, clientul discută despre utilizarea cardului în

restructurarea gândurilor, pentru a le face raŃionale (vezi anexa).

Desensibilizarea sistematică este o tehnică utilizată în asistenŃa socială

comportamentalistă pentru tratarea stărilor de teamă şi anxietate prin aplicarea principiului

răspunsului condiŃionat: orice stimul produce un răspuns; se poate interveni pentru a elimina

răspunsurile condiŃionate (învăŃare/dezvăŃare) care au efecte negative asupra clienŃilor şi/sau

mediului social. Prin tehnicile de desensibilizare se încearcă să se desfacă legătura/asocierea

dintre stimul şi răspunsul nedorit, concomitent cu introducerea unui răsuns nou, dezirabil (exp.

Cazul agorafobicului; D. Howe, 2001: 68).

Există şi alte tehnici specifice acestei abordări precum: condiŃionarea operantă

(recompense/sancŃiuni şi întărirea comportamentului dezirabil), învăŃarea socială (modelarea),

formarea asertivităŃii, confruntarea etc.

47

Etapele consilierii/terapiei cognitiv-comportamentale:

- angajarea: se explorează expectanŃele clientului; ascultare activă; întrebări deschise;

- identificarea problemelor şi stabilirea priorităŃilor;

- evaluarea CC: clientului i se cere să descrie un eveniment, precum şi gândurile,

sentimentele şi comportamentul faŃă de eveniment;

- familiarizarea clientului cu principiile modelului CC: învăŃarea clientului să identifice

distorsiunile cognitive;

- restructurarea cognitivă: demararea schimbării;

- stabilirea “temelor pentru acasă”;

- încheierea consilierii/terapiei: continuarea auto-terapiei.

Aşadar, terapiile cognitiv-comportamentale pornesc de la ipoteza că reacŃiile noastre

emoŃionale şi comportamentale sunt în cea mai mare parte determinate de reprezentarea pe care

ne-o facem despre lumea exterioară (cogniŃii; “harta lumii”). Reprezentările mentale deformate

asupra lumii şi asupra propriei persoane provoacă stări de indispoziŃie, insatisfacŃie, disconfort

psihic, anxietate, depresie. Cu alte cuvinte, limbajul nostru interior ne condiŃionează în

permanenŃă dispoziŃiile bune sau proaste. Modul în care vorbim cu noi înşine, “vorbirea

interioară”, ne afectează comportamentul. Astfel, dacă ne spunem permanent nouă înşine că nu

ne vom descurca, există o probabilitate ridicată ca aşa să se şi întâmple. Gândurile negative cu

privire la noi înşine, la prezentul şi viitorul nostru reprezintă cauzele dezechilibrelor emoŃionale.

A acŃiona asupra acestor gânduri înseamnă a acŃiona direct asupra stărilor sufleteşti şi a

comportamentelor care decurg din acestea. Dacă nu avem nici o posibilitate de a controla

scenariul evenimentelor care ne afectează, în schimb, a controla şi modifica gândurile despre noi

şi despre evenimentele trăite stă în puterea noastră. Cele mai mari victorii pe care le putem

repurta sunt victoriile asupra noastă înşine.

Rolul consilierului

Spre deosebire de relaŃia de consiliere specifică abordării centrate pe client, unde

predomină caracterul non-directiv al acesteia, în cazul consilierii CC, avem de-a face cu o relaŃie

directivă în care consilierul oferă: orientare, ghidare, colaborare, parteneriat. Consilierul este

activ şi direct, este asemeni unui instructor care predă şi corectează cogniŃiile clientului,

ascultând atent afirmaŃiile ilogice sau greşite. Consilierul/terapeutul ajută la clarificarea şi

diferenŃierea problemelor, reducând astfel dificultăŃile la proporŃii abordabile, fapt cu importante

consecinŃe asupra implicării clientului în procesul de schimbare. Metodele de evaluare CC

48

utilizate sunt: interviul, autoobservarea, completarea de chestionare şi rapoarte, obŃinerea de

informaŃii de la persoane din proximitatea clientului, observarea directă a comportamentului etc.

Aspecte pozitive:

- este apreciată ca una dintre cele mai economice şi mai eficiente abordări;

- se utilizează pe termen scurt (10-15 sesiuni), clienŃii putând continua să utilizeze această

abordare singuri;

- a acumulat numeroase cercetări teoretice, continuând să evolueze şi să se adapteze;

- este adecvată pentru tratarea tulburărilor afective, a anxietăŃii şi a celor de adaptare;

- este clară şi adecvată pentru diferite tipuri de persoane, inclusiv pentru adolescenŃi;

- este centrată asupra prezentului;

- le oferă clienŃilor posibilitatea de a se evalua şi în situaŃii din afara consilierii.

Limite:

- nu se poate utiliza pentru clienŃii cu probleme mintale;

- ignoră trecutul clientului şi forŃele subconştiente ale acestuia;

- oferă perspective limitate consilierilor care uită să combine tehnicile cognitive cu cele

comportamentale.

Bibliografie thematică (consilierea):

Dafinoiu, Ion, Personalitatea. Metode de abordare clinică, Politom, 2002.

Coulshed, Veronica, Practica asistenŃei sociale, Ed. Alternative, 1993.

Gîrleanu, Daniela-Tatiana, Consiliere în asistenŃa socială, curs, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi,

2002.

Holdevici, Irina, Psihoterapia tulburărilor anxioase, 1998.

Howe, David, Introducere în teoria asistenŃei sociale, 2001.