Tipuri de garantii

Ce reprezinta de fapt garantiile?

La modul general, aparitia unei garantii presupune existenta a trei parti: un creditor, un debitor si un garant. Relatia principala este cea de „creditare” si se desfasoara intre creditor si debitor, creditorul fiind cel care ofera debitorului spre folosinta un bun, drept etc. urmand ca debitorul sa achite creditorului o remuneratie. Ca urmare a acestei relatii, debitorul isi asuma anumite obligatii stipulate de regula in cadrul unui contract.

Simplu spus, garantia reprezinta o relatie accesorie celei de „creditare” si presupune existenta unui garant care isi asuma obligatia ca, in cazul in care debitorul nu isi mai poate indeplini obligatiile, sa-l remunereze pe creditor pentru prejudiciul cauzat. Pentru riscurile pe care si le asuma in baza relatiei de garantare, garantul este la randul sau remunerat de catre creditor printr-o suma de bani.

Potrivit practicilor comerciale internationale, pot exista mai multe tipuri de garantii, dintre care amintim: garantii aferente contractelor de imprumut, garantii aferente contractelor de leasing, garantii aferente livrarilor de bunuri, garantii aferente indeplinirii unor obligatii si termene contractuale (utilizate adesea in cadrul activitatilor de constructii) si asa mai departe.

Garantiile solicitate de finantatori pot fi de doua tipuri:

1) garantii reale, precum garantia reala mobiliara si ipotecile

2) garantii personale, precum fidejusiunea, scrisoarea de garantie, biletele la ordin si cec-urile avalizate de asociati/administrator

Garantiile reale constau in afectarea speciala a unui bun pentru garantarea obligatiei fata de creditor.

Garantiile personale constau in angajamentul pe care o terta parte, alta persoana decat debitorul principal, si-l asuma fata de creditor in vederea executarii obligatiei asumate a debitorului principal fata de creditor, in cazul in care debitorul nu o face.

a) Contractul de fidejusiune este un contract incheiat intre finantator si o terta parte (nu debitorul principal), prin care terta parte se obliga sa execute obligatia fata de finantator, in cazul in care debitorul principal nu o face.

Avand drept garantie acest contract, finantatorul are optiunea de a urmari intai debitorul pentru executarea obligatiei si apoi fidejusorul, sau are optiunea de a urmari direct fidejusorul pentru executarea obligatiei debitorului.

Fidejusorii au doua beneficii, respectiv beneficiul de diviziune (dreptul de a solicita finantatorului sa se indrepte intai impotriva debitorului si doar in masura in care nu isi recupereaza creanta sa se indrepte si impotriva fidejusorului) si beneficiul de discutiune (dreptul de a solicita finantatorului sa divida creanta proportional cu numarul de fidejusori, in masura in care sunt mai multi). Atentie insa! Majoritatea contractelor de fidejusiune incheiate de finantatori au drept clauza renuntarea fidejusorului la cele doua beneficii de mai sus, astfel incat optiunea privind modul de executare si ordinea executarii sa ramana tot la finantator.

b) Scrisoarea de garantie bancara este oferita de banca, iar obiectul este acelasi ca la contractul de fidejusiune: banca se obliga sa execute obligatia fata de finantator, in cazul in care debitorul nu o face.

Ca si la fidejusiune, finantatorul are optiunea de a urmari intai debitorul pentru executarea obligatiei sau de a urmari direct banca.

Scrisorile de garantie bancara pot fi de doua tipuri: neconditionate (cele cautate, in general, de finantatori) si conditionate. Conditionarea poate fi fie de executarea initiala a debitorului principal, fie de prezentarea unor dovezi de neindeplinire a obligatiilor debitorului. De asemenea, scrisoarea de garantie bancara poate stipula ca este valabila doar pentru o anumita perioada sau doar pentru o parte din suma finantata. Cu toate acestea, in general, sunt solicitate scrisori de garantie bancara neconditionate si care sa nu contina un termen extinctiv.

c) Biletele la ordin si CEC-urile reprezinta titluri comerciale de valoare pe baza carora posesorul legitim este indreptatit sa obtina la o anumita data, suma de bani inscrisa pe BO sau CEC. Ambele titluri pot fi avalizate de asociati/administratori, iar biletele la ordin pot fi avalizate si de o banca.

Avalul este un act juridic prin care o persoana (avalistul) garanteaza obligatia asumata de debitorul biletului la ordin. In mod practic, acest lucru inseamna ca avalistul garanteaza cu bunurile sale proprii si ca in cazul in care debitorul nu isi indeplineste obligatiile fata de finantator, acesta din urma il poate executa pe avalist pentru recuperarea creantelor.

In general, atat biletele la ordin cat si cec-urile se solicita “in alb” , adica fara suma inscrisa, urmand ca suma sa fie inscrisa in momentul introducerii titlului in banca. Principala justificare pentru care se solicita obtinerea acestor garantii “in alb” este volatilitatea cursului de schimb, deoarece majoritatea biletelor la ordin si cec-urilor garanteaza credite obtinute in alta valuta decat cea locala, iar titlurile se introduc la banca in general in RON...deci, pentru a putea executa suma corecta, finantatorul trebuie sa aplice cursul de schimb curent la sumele in valuta pe care le are de recuperat.

Alegerea dintre CEC si BO este usor disputata, intrucat pe de o parte se sustine ca CEC-urile ar fi garantii mai “solide”, care responsabilizeaza debitorul mai mult, deci ar fi de preferat, dar pe de alta parte sunt mai greu de executat, pe cand biletele la ordin sunt mult mai usor de executat, facandu-le pe acestea din urma de preferat. De cele mai multe ori, in cazul institutiilor financiare, este de preferat o garantie mai slaba, dar “lichida”, in detrimentul unei garantii ceva mai solide, dar care este dificil de executat. Ratiunea este simpla: executarea garantiilor costa bani, timpul prelungit de executare al unei garantii costa bani, orice tergiversare costa bani, deci, rapiditatea este generatoare de economii.

d) Contractul de Garantie Reala Mobiliara este contractul in baza caruia debitorul constituie o garantie reala in favoarea finantatorului asupra unor bunuri mobile sau asupra unor drepturi, in scopul asigurarii executarii obligatiei asumate.

Se pot constitui garantii reale mobiliare asupra unor bunuri mobile determinate, asupra unor conturi speciale de tip “cash collateral”, asupra unor creante, bunuri viitoare, stocuri de marfa sau solduri creditoare ale unor conturi.

Aceasta garantie este foarte eficienta, fiind usor de executat. Acesta este si motivul pentru care este un tip de garantie foarte des utilizat atat in garantarea contractelor de credit, cat si a celor de leasing.

Dreptul real al finantatorului asupra bunului ce face obiectul contractului de garantie reala mobiliara este opozabil tertilor numai dupa inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (AEGRM).

Inainte de semnarea contractelor, finantatorii verifica inscrierile din AEGRM pentru respectivul debitor si pentru bunul oferit drept garantie, pentru a vedea daca bunul respectiv a mai fost constituit garantie si catre alti finantatori. In general sunt solicitate/acceptate numai garantiile de rang I (adica bunul sa nu mai fi fost oferit drept garantie si altui finantator). Inscrierile in Arhiva sunt valabile pentru o perioada de 5 ani, deci in cazul in care contractul de leasing/credit are o astfel de garantie are o durata mai mare de 5 ani, inscrierea in AEGRM se va reinnoi la fiecare 5 ani.

e) Ipoteca este prin definitie o garantie reala imobiliara, intrucat bunul supus ipotecii este mereu un imobil. Intrucat ipoteci se pun numai pe bunuri imobile, cu valori in general mari, acest tip de garantie este, sau era considerat a fi cel mai solid si cel mai dorit de catre finantatori. Am mentionat si “era” considerat, deoarece multi finantatori au avut de suferit in perioada crizei financiare pe baza garantiilor de tip ipoteca, intrucat inainte de criza imobilele au fost evaluate la preturile astronomice care guvernau piata imobiliara la momentul respectiv, iar cand s-a ajuns la momentul efectiv al

executarii, piata imobiliara fiind la pamant, unele imobile nu au mai valorat nici macar jumatate din suma initiala.

Cu toate acestea, insa, in conditiile unei economii normale, ipoteca este o garantie solida si este in general solicitata in cazul finantarilor cu valori mari.

La fel ca si la garantia reala mobiliara, ipoteca poate fi de rang I, II, III, etc, in functie de cate obligatii acopera respectivul imobil. In mod evident, toti finantatorii doresc sa primeasca ipoteca de rang I pentru finantarile lor, dar, in practica, se accepta in anumite situatii si ipoteci de rang superior.

Subiectul garantiilor este unul complex, dar consider ca acest articol contine suficiente informatii pentru a va putea face o idee clara asupra tipurilor de garantii solicitate de finantatori si pentru a intelege mai bine ce anume va asumati atunci cand acceptati sa oferiti un anumit tip de garantie.

Fiecare garantie trebuie sa fie corelata tipului de finantare solicitat si valorii solicitarii, in sensul ca nu se va solicita drept garantie ipoteca pe un apartament pentru acordarea unui credit de nevoi personale de cateva mii de euro, sau nu se va acorda un credit de cateva milioane de euro, avand drept garantie numai bilete la ordin. Exista o corelatie directa intre solicitarea de finantare a clientului si solicitarea de garantii a creditorului.

Cu mentiunea ca fiecare finantator are propriile sale strategii si norme privind garantiile din portofoliu si, deci, clasamentul prezentat nu este unul general valabil sau aplicabil tuturor finantatorilor, in practica, un clasament al importantei garantiilor, ar fi urmatorul: ipoteca, garantia reala mobiliara, scrisoarea de garantie bancara, contractul de fidejusiune, cec-urile si biletele la ordin avalizate, cec-urile si biletele la ordin simple.

Principalele tipuri de scrisori de garanţie sunt:

Garanţie pentru participare la licitaţie – este solicitată de companiile care participă la licitaţii publice şi urmează a fi prezentată împreună cu oferta.

Garanţie de bună execuţie – banca emitentă îşi ia angajamentul, la solicitarea vânzătorului de marfă sau prestatorului de servicii, să plătească beneficiarului scrisorii de garanţie suma garantată în cazul în care clientul său nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit insuficient obligaţiile sale contractuale.

Garanţie pentru restituirea avansului – este emisă în scopul de a asigura rambursarea avansului primit de către vânzător de la cumpărător în cazul nonperformanţei obligaţiei sale contractuale de livrare.

Garanţie de plată – este folosită ca element de confort pentru plata integrală sau parţială a livrării mărfurilor sau furnizării serviciilor.

Acreditiv stand-by – are practic o funcţionalitate similară oricărei scrisori de garanţie, cu excepţia faptului că acest instrument se foloseşte în cazurile în care mărfurile sau serviciile nu sunt livrate (furnizate) sau plăţile nu sunt efectuate conform contractului; o declaraţie a beneficiarului acreditivului stand-by este suficientă drept dovadă a nonperformanţei în cadrul unui contract.