the faith - mitropolia

Magazine 2A2Volume 70 No.4
2 October - December 2020
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii
i Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor dou Americi
Iubitului cler i dreptslvitorilor cretini, har, pace i bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhiereasc binecuvântare.
Acestea toate s-au fcut ca s se împlineasc ceea ce s-a zis prin proorocul care zice `Iat, Fecioara va avea în pântece i va nate fiu i vor chema numele Lui Emanuel,
care se tâlcuiete Cu noi este Dumnezeu`” (Matei 1, 22-23) Preacucernici Prini, Iubii Credincioi,
La acest praznic slvit v vestesc i eu împreun cu îngerul c Dumnezeu este cu noi, c Dumnezeu nu ne-a prsit, c Dumnezeu nu i-a uitat creaia i nu-i ignor suferina, c Dumnezeu ne trimite Mântuitor. Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria este izvorul ndejdii cretinului în pronia lui Dumnezeu pentru fiecare moment al vieuirii sale pmânteti ca pregtire pentru viaa cea venic.
Vestirea aceasta este cuprins în prezentarea evenimentului Naterii Domnului de Sf. Evanghelist Matei: ”Iar naterea lui Iisus Hristos aa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodit cu Iosif, fr s fi fost ei înainte împreun, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind i nevrând s-o vdeasc, a voit s-o lase în ascuns. i cugetând el acestea, iat îngerul Domnului i s-a artat în vis, grind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, c ce s-a zmislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va nate Fiu i vei chema numele Lui: Iisus, cci El va mântui poporul Su de pcatele lor. Acestea toate s-au fcut ca s se împlineasc ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iat, Fecioara va avea în pântece i va nate Fiu i vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiete: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 18-23). Este încredinarea Dreptului Iosif de ctre îngerul Domnului c cele ce s-au petrecut cu Fecioara Maria sunt rodul lucrrii lui Dumnezeu spre mântuirea neamului omenesc. Este vestirea deodat a lucrrii Fiului Întrupat prin numele Iisus i descoperirea planului lui Dumnezeu pentru omenire prin numele Emanuel.
Sf. Ioan Gur de Aur explic aceast legtur a numelor în textul mateian: ”A putea fi întrebat: Dar atunci pentru ce nu s-a numit Emanuel, ci Iisus Hristos? Îngerul nu a spus Vei chema ci Vor chema, adic mulimile de oameni i faptele svârite de Hristos. În acest text, numele Emanuel este dat de faptele svârite de Hristos... De aceea cuvintele Îl vor chema Emanuel nu înseamn altceva decât c vor vedea c Dumnezeu este cu oamenii. Totdeauna a fost Dumnezeu cu oamenii, dar niciodat atât de lmurit ca acum.”1 Iar Sf. Nicolae Velimirovici întrete aceast explicaie: ”i o chemare i cealalt d glas dintru adâncuri temeiului pentru care a venit Hristos în lume i lucrrii Lui întrânsa. El vine s ierte, s aib mil de oameni, s-i mântuiasc de pcatele lor i de aceea se va numi Mântuitor, Iisus. Cine poate s ierte pcatele, fr numai unul Dumnezeu?... Nimeni nu cunoate întreaga grozvie a pcatului decât numai Dumnezeu Care este fr de pcat. i nimeni nu poate ptrunde la inima lumii ca s scoat de acolo viermele (pcatului) i s-l arunce afar decât numai Dumnezeu.”2 Cei doi prini tâlcuiesc vestirea îngerului ctre Iosif i cele dou nume date pruncului ca descoperirea coborârii lui Dumnezeu pe pmânt pentru izbvirea omului de pcat i încredinarea lui de purtarea de grij a lui Dumnezeu.
Aceast vestire nu este una a istoriei trecute, nu este o amintire pioas a naterii unui înelept, ci este vestirea prezentului Naterii lui Hristos. În dimineaa Crciunului, la slujba Utreniei ne vestim cu bucurie: ”Hristos Se nate, mrii-L! Hristos din ceruri, întâmpinai-L! Hristos pe pmânt, înlai-v!” Împreun cu îngerii, cu pstorii i cu magii suntem martori ai Întruprii Cuvântului,
suntem mrturisitori ai vetii celei bune c Dumnezeu nu ne-a uitat i ne-a trimis Mântuitor. Hristos se nate în sufletul fiecruia dintre noi, druindu-ne ceea ce este mai de pre pe pmânt, credina i sperana în puterea rscumprrii Lui.
Aceast Natere acum ne revendic, ne cere s ne înlm i s-l întâmpinm pe Hristos cel din ceruri. Mântuirea noastr în Hristos nu este un proces pasiv, ci unul activ, unul de participare, de druire, de jertfire. Mântuirea este darul lui Hristos, dar se realizeaz prin Hristos. ”Hristos este împlinirea fiinei reale a omului – coroan a creaiei – pentru c în El omul e deplin unit cu Dumnezeu”, spune Printele Dumitru Stniloae.3 Hristos este inta înlrii noastre, dar El este i calea i ajutorul nostru spre aceast int: ”În Hristos ni s-a deschis calea spre inta deplinei umanizri i El e calea spre aceasta, cci este calea spre comuniunea cu Dumnezeu ca o comunitate de persoane... Prin Întruparea Sa ca om Hristos ne-a fcut accesibil comuniunea cu Sine ca Dumnezeu în form uman culminant, mai bine zis cu întreaga Sfânt Treime. Numai Iisus Hristos ne-a dat puterea s ieim deplin din egoismul pcatului, din închisoarea limitelor naturii (umane) i a coruptibilitii ce se încheie cu moartea.”4
Împlinirea mântuirii în Hristos i prin Hristos este descoperit tot de Printele Stniloae în cuvinte profunde i pline de speran: ”Omul devine prin Iisus Hristos fiul al lui Dumnezeu i semen al lui Iisus Hristos-Dumnezeu. E cea mai înalt demnitate i stare la care e ridicat. Dar ce altceva înseamn aceasta dac nu ridicarea la cea mai intim comuniune eu-Tu cu Dumnezeu? Iar cine st în comuniune cu Dumnezeu este venic, cci pe cine iubete Dumnezeu atât de mult încât îl primete în comuniune cu Sine, nu- l poate lsa s piar...”5
Iubii credincioi,
Întreaga lume se afl de mai multe luni cuprins de frica de boal i de moarte, de întrebri grave privind viitorul fiecruia, al familiei, al comunitii i al lumii. Cretinul poate afla rspuns la aceste întrebri mrturisind credina în Întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastr i privind spre Hristos ca int a vieuirii noastre. Dac dorim s aflm rspunsuri aductoare de pace, trebuie s ne întoarcem la Hristos, s ne punem ndejdea în El, cci El este reperul neschimbat al existenei noastre, El este acelai ”ieri i azi i în veci” (Evrei 13, 8). Sf. Sofronie Saharov, contemporan cu noi i cu problemele lumii noastre, ne încredineaz c numai în Hristos vom afla rspuns: ”Iisus Hristos este msura tuturor lucrurilor dumnezeieti i omeneti... În El gsim rspunsul la toate problemele noastre, care, fr El, ar fi de nerezolvat. El este cu adevrat axa mistic a universului.”6
Cu acest îndemn, îl rog pe Cel nscut în iesle s v druiasc sntate i spor în credin, ndejde statornic i împcare sufleteasc cci El ne este Mântuitor! V îmbriez frete în Hristos Domnul i v urez Srbtori fericite i La muli Ani!
Al vostru frate întru rugciune ctre Dumnezeu,
† Mitropolit NICOLAE Chicago, Praznicul Naterii Domnului, 2020
Note 1 Sf. Ioan Gur de Aur, Omilii la Matei, Omilia V, PSB 23, Bucureti, 1994, p. 68. 2 Sf. Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, Bucureti, p. 24. 3 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 2, Bucureti, 1997, p. 23. 4 Ibidem, p. 22. 5 Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Craiova, 1993, p. 90. 6 Arhim. Sofronie Saharov, Rugciunea – experiena vieii venice, Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 39.
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page 2
Revista Credina 3
FAITHTHE Credina
cover: Nativity icoN 2 PaStoraL La PraZNicUL Naterii DoMNULUi 2020
de iPS M itropo l it N ico lae 4 Parohia Sf. aNDrei, caLgary, ab
de gheorghe crian 6 aeZMiNte fiLaNtroPice cretiNe îN
ara roMâNeaSc de Pr. prof. univ. dr. Mihail Simion Ssujan
10 PaStoraia PriNiLor i coPiiLor (PaStoraia PriNiLor-Preoi, a PreoteSeLor i a coPiiLor Lor) de Pr. corneliu iulian Dragomir
12 ceL De-aL 3-Lea coNgreS aL ePiScoPiei ortoDoxe roMâNe a caNaDei de tefan athenagoras
14 SerbiaN Patriarch +iriNej (1930-2020) by bishop Longin of New gracanica- Midwestern america
17 the LorD’S Nativity - the reStoratioN of MaN’S DiaLogUe with goD by fr. george bazgan
18 SchiMbarea La fa – veNicia aScUNS îNtr-o cLiP – de Protos. hrisostom – Mnstirea Putna
20 hraMUL MNStirii SfâNtUL DiMitrie ceL NoU DiN MiDDLetowN, New york, 2020
de Protosinghel ieremia berbec 22 PaStoraL Letter at the feaSt of the LorD’S
Nativity, 2020 by hg bishop ioaN caSiaN
Opinions published in this magazine do not necessarily reflect the position of the Romanian Orthodox Metropolia of the Americas unless so stated.
AnnuAl SubScRiptiOn: uSA, $10.00 canada, $15.00 international, $25.00
the Faith Magazine is published quarterly by the Romanian Orthodox Metropolia of the Americas
postmaster send address changes to credina – the FAith, 5410 north newland Avenue, chicago il, 60656-2026, uSA
Editorial board: his Eminence Metropolitan nicolae his Grace bishop ioan casian V. Rev. Fr. Vasile Murean V. Rev. Fr. Daniel Ene V. Rev. Fr. George bazgan
Parohia Sf. Andrei Calgary AB
arohia ortodox român Sf Andrei din Calgary, Alberta, a fost înfiinat în noiembrie 2001 în jurul unui grup de 5 oameni, sub îndrumarea îneleapt a Printelui Protopop Mircea Panciuk. Dup prima Sfânt Liturghie, savârit de ctre Pr. Mircea la 21 decembrie 2001, numrul membrilor a sporit la 72, iar dup un an, era mai bine de 150, numrul cererilor de înscriere fiind în cretere în al doilea an. La dou duminici, printele Protopop cltorea de la Edmonton pentru Sfintele Slujbe.
În 2003, Printele Vasile Ioan Moisi a fost numit paroh la parohia Sf. Andrei din Calgary. De acum, Sfânta Liturghie s-a svârit în fiecare duminic. De acum toate rânduielile Sfintelor Slujbe au intrat într-un program de normalitate liturgic i pastoral, avându-l pe Printele Vasile ca pstor al credincioilor din Calgary.
Un donator important pentru parohia noastr a fost doamna doctor Ana Adamache (Dumnezeu s o odihneasc!). Ea a susinut programe pentru atragerea tinerilor în Biseric.
Consiliul Parohial, mandatat de Adunarea General, a început s caute un loc de rugciune cât mai apropiat de ceea ce noi tim c este o biseric. Lipsii de fonduri pentru a cumpra o proprietate sau a închiria, primele Sfinte Liturghii s-au svârit în mansarda unuia dintre membrii fondatori. În câteva luni, bruma de bani adunat din donaiile initiale ale membrilor oferea acum posibilitatea
închirierii unei sli comunitare (community center), potrivit pentru participarea unui numr de credincioi în continu cretere. Din 2005 ne-am aezat la North Glenmore Park Community Association, care s-a dovedit a ne fi gazd bun pentru urmtorii 15 ani.
Între timp, Consiliul Parohial continua s caute proprieti, fie cu cldire existent, uor de a fi transformat în loca de rugciune adecvat, fie cu suficient teren pe care s putem ctitori o biseric ortodox dup tradiia româneasc. Majoritatea membrilor îns, optau pentru a doua variant: o biserica nou, ”o mic Românie” la aa mare deprtare de ar.
Cu binecuvântarea IPS Nicolae, Mitropolitul ortodox român al celor dou Americi, i sub îndrumarea Printelui Vasile, în perioada 2006 – 2008 am cumprat nite terenuri pentru construirea noii noastre biserici. N-am anticipat cât de dificil este s obii aprobrile necesare din partea autoritilor civile, care ne-au tot amânat vreme îndelungat, iar în cele din urm au dat un verdict negativ. Drept consecin, am fost nevoii s vindem terenurile respective i s ne orientm ctre zone de la marginea oraului, dar accesibile totui mai multor credincioi.
Astfel, în 2011 am cumprat un teren în micul ctun Shepard, alipit de curând oraului în continu dezvoltare. Aici s-a hotrât construirea noii biserici. În 2012 am cumprat terenul adiacent, care avea deja o cas în stare cât
P
de cât bun. Ambele terenuri aveau în total 0.8 acres. În 2013, dup aprobarea Adunrii Generale, aveam s obinem prima autorizaie de dezvoltare ca Centru Cultural al casei respective.
Dar, ctunul tocmai adugat la ora a trebuit s mai atepte câiva ani ca s fie cuprins i aliniat în planurile de urbanizare ale oraului. Astfel, noi înc nu tiam dac avem voie s construim biserica.
Aa stând lucrurile, am hotrât s ateptm începerea lucrrilor pân tim sigur c putem construi biserica. Între timp casa s-a deteriorat i costul renovrii/transformrii în Centru Cultural a crescut pân aproape de construirea unuia nou, de la fundaie. S-au refcut planurile pentru o construcie nou, cu 50% mai mare decât casa existent (pe care urma s o demolm) i s-a obinut un nou permis de dezvoltare, în 2015. Totui, nu aveam aprobarea pentru construirea bisericii pe terenul de la nord.
În mai 2017 s-a înfiinat Episcopia Ortodox Român a Canadei. Curând dup intronizare, Preasfinitul Printe Ioan Casian a fcut o vizit pastoral în Alberta i, însoit de Pr. Vicar George Bazgan, Pr. Protopop Mircea Panciuk i Pr. paroh Vasile Moisi, a svârit slujba de sfinire a celor dou terenuri.
Sub presiunea membrilor, care se împuinau de la an la an din cauza tergiversrilor, preedintele Sherban Comnescu, a început s conving membrii Consiliului Parohial s începem cât mai curând construcia Centrului Cultural. Pe de alt parte, Printele Vasile i Adunarea General doreau construirea Bisericii.
În cele din urm, planurile de urbanizare ale oraului au permis construcia de biserici în Shepard. Drept urmare, am început s lucrm la planurile Bisericii i am putut aplica pentru prima dat pentru obinerea permisului de dezvoltare în 2018. La sfatul arhitectului consultant din România, Silviu tefan Gogulescu (trecut la Domnul de un an de zile), am optat pentru stilul brâncovenesc pentru biseric. Dup un prim rspuns de la Primria din Calgary, cu 56 de condiii i numeroase întâlniri cu departamentele de la Primrie pentru rezolvarea acestor condiii, în ianuarie 2019 am depus în varianta final planurile pentru biseric, spre obinerea permisului de dezvoltare. Dorind s integrm i Centrul Cultural în acelai stil arhitectonic brâncovenesc, am depus un amendament la deja aprobatul permis pentru acesta, pentru modificarea exteriorului.
În iunie 2019, când la Edmonton IPS Mitropolit Nicolae, împreun cu PS Episcop Ioan Casian sfineau noile vitralii ale bisericii Sf. Constantin i Elena, noi aveam parte de alt bucurie, împrtit de altfel cu ierarhii nostri: primisem aprobarea pentru dezvoltarea bisericii din Shepard. Îns, bucuria nu a inut decât pân în august, când, la contestaia unuia dintre vecini, judectorii acestui caz au descoperit nite scpri/neatenii de proiectare, iar permisul pentru biseric nu s-a mai eliberat. Dar acum tiam c avem voie s o construim.
Primria a venit în întâmpinarea noastr i a elaborat un set de condiii ca s aplicm din nou, de aceast dat având ambele cldiri - Biserica i Centrul Cultural sub aceeai aplicaie, noi având posibilitatea s alegem pe care o construim întâi. Adunarea General din ianuarie 2020 a hotrât ca biserica s fie prima construcie.
Tot în ianuarie 2020, am aflat despre o biseric protestant scoas la vânzare de câteva luni. Micu (72 de locuri pe bnci), dar în ora i cu tot ce este necesar s
funcioneze ca biseric. Trezorierul nostru, Daniel Pantazi, a negociat termenii contractului de cumprare i inspeciile de rigoare, care au fost prezentate Adunrii Generale spre aprobare.
Printele Vasile a invitat pe Printele Protopop s viziteze aceast proprietate i s conduc edina Consiliului Parohial. Pr. Vasile i o majoritate a Consiliului Parohial i-au exprimat dorina de a cumpra aceast proprietate. Cumprarea urma s se fac fr a implica parohia în vreun împrumut bancar. Apoi, Pr. Vasile a cerut binecuvântare de la Preasfinitul Ioan Casian pentru cumprare.
Duminic 1 martie 2020, în încperea care avea s devin Biserica Ortodox Sf Andrei din Calgary, 50 de credincioi pezeni la AGM, între care 34 de membrii cu drept de vot, ardeau de nerbdare s pornim votul. Un vot împotriv, o abinere i 32 de voturi pentru, au decis s închinm aceast proprietate Sfântului Apostol Andrei. Dup un program de munc voluntar pentru amenajarea i pregtirea bisericii, Printele Vasile Moisi, împreun cu Vlad Tilihoi i NIKO Roofing Ltd., au adus iconostasul.
În Sâmbta lui Lazr s-a svârit prima Sfânt Liturghie i parastasul pentru cei adormii. Au urmat apoi frumoasele i înltoarele slujbe din Duminica Floriilor, Joia celor 12 Evanghelii i Vinerea Prohodului Domnului, culminând cu Sf. Liturghie a Învierii de la care 150 de credincioi, în deplin ordine i respectând strict hotrârile autoritilor sanitare, au primit Sfânta Lumin i Patile.
Sptmâna Stâlprilor i Învierea Domnului au aezat parohia noastr pe calea tradiional a Ortodoxiei de dou ori milenar. De acum suntem la noi acas!
Pentru durata pandemiei, Sfintele Liturghii ajung în casele credincioilor notri prin transmisiile directe pe Facebook i pe website-ul nostru. Accesul în Biseric, prin dragostea Printelui nostru paroh, este 24/7. Toi cei care vor s se roage oricând, s pun un pomelnic, sau s aprind o lumânare, pot intra în biseric cu o cheie care este la îndemâna oricrui credincios.
Duminic, 29 noiembrie 2020, în ajunul zilei de cinstire a Sf. Apostol Andrei, patronul parohiei noastre, dup 19 ani de la înfiinare, am srbtorit primul Hram în biserica noastr, în casa nou a Sfântului Apostol Andrei. Bucuria participrii am trit-o noi cei puini prezeni, împreun cu Printele nostru Vasile. Din cauza pandemiei, Preasfinitul Printe Ioan Casian nu a putut fi prezent în mijlocul parohienilor notri.
Acum, aducând prinos de mulumire Bunului i Milostivului Dumnezeu, ne rugm s ne ocroteasc de boli nprasnice i spunem împreun cu Proorocul de acum trei mii de ani: “De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o pzete” (Psalmul 126:1).
Slav Lui Dumnezeu pentru toate!
Gheorghe Crian Calgary, Alberta
The Faith Magazine 5
Conceptul de filantropie cretin
„Îngrijirea oamenilor bolnavi i a sracilor reprezint nu numai o datorie moral a cretinului ca manifestare a dragostei sale fa de aproapele, aa cum ne înva Mântuitorul Iisus Hristos în Pilda samarineanului milostiv, ci i o component a misiunii sociale a Bisericii în înelesul ei de comunitate. Întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a tmdui „orice boal i orice suferin în popor” (Matei 4, 23), Biserica întemeiat de Hristos, „Doctorul sufletelor i al trupurilor noastre”, i constituit de Duhul Sfânt la Cincizecime este i spital duhovnicesc pentru vindecarea de boli sufleteti sau patimi, dar i de boli trupeti, prin Taina ungerii bolnavilor (Sfântul Maslu) i prin îngrijirea lor”1.
Sfinii Prini ai Bisericii au evideniat în lucrrile i faptele lor, semnificaia filantropiei cretine. Pentru Sfântul Ioan Gur de Aur, a fi om i a tri înseamn a drui: „Viaa n-ar mai fi cu putin s se menin dac ai desfiina milostenia, iertarea i iubirea de oameni. Din pricina aceasta, Dumnezeu n-a lsat milostenia numai pe seama raiunii [...] Suntem înclinai din fire spre milostenie. Aceasta ne face s ne revoltm când oamenilor li se face nedreptate, s ni se zbat inima când vedem c un om este ucis, s plângem când vedem pe cineva îndurerat. Pentru c Dumnezeu vrea tare mult s se fac lucrul acesta, a poruncit naturii s contribuie i ea mult la svârirea milosteniei. Prin aceasta, Dumnezeu ne arat c ine nespus de mult la milostenie. Gândindu-ne, aadar, la toate acestea, s ne ducem noi înine la coala milosteniei i s ducem i pe copiii i cunoscuii notri. Înainte de alte lucruri, omul s învee s miluiasc. Pentru c a milui înseamn a fi om! […] S învm, dar, s fim milostivi pentru toate aceste pricini, dar, mai cu seam, pentru c i noi avem nevoie de mult mil. S nu socotim c trim cât vreme nu facem milostenie”2.
I. Instituionalizarea filantropiei cretine în cadrul Bisericii cretine primare i în Imperiul Bizantin. Transferul modelului bizantin în spaiul românesc medieval
Constituiile Apostolice au instituionalizat de timpuriu filantropia cretin, iar episcopul a fost investit cu responsabilitatea administrativ a operei caritabile a Bisericii. El trebuia „s ofere grij printeasc orfanilor, protecie vduvelor în locul defuncilor lor soi, compasiune invalizilor, adpost strinilor, hran celor înfometai, ap celor însetai, haine celor goi, îngrijire bolnavilor, ajutor prizonierilor. Orfanii, batrânii, cei bolnavi i familiile cu muli copii erau în special recomandai grijii episcopului”3.
În secolul al IV-lea, veacul de aur al cretinismului, Sfinii Prini au creat un cadru organizat de desfurare a lucrrii filantropice în Biseric. Dup modelul Apostolilor care identificau comunitile sau persoanele cu nevoi i organizau colecte pentru ajutorarea sau sprijinirea acestora, s-a purces i s-a ajuns de la caritatea individual la instituionalizarea filantropiei.
În Imperiul bizantin aezmintele caritabile, indiferent de fondator, erau administrate i deservite de clerici i puse, din chiar momentul fondrii lor, sub autoritatea episcopilor. Organizarea lor s-a definitivat în timpul împratului Justinian, odat cu stabilirea normelor de administrare a bunurilor ecleziastice. Foarte de timpuriu mnstirea a devenit o for în
viaa social a statului bizantin, iar filantropia, o practic cotidian în viaa multor aezminte monastice.
Vechiul drept românesc, situat într-o incontestabil descenden bizantin, a preluat de la acesta obligaiile pe care oamenii Bisericii le aveau fa de toi dezmoteniii soartei. Ele apar ca atare în codurile de legi din secolul al XVII-lea: „Arhiereul s fie iubitoriu de strini, iubitoriu de sraci, de miei”4, iar episcopul „s poarte grij cu adeverin [...] de lucrurile bisericii i s nu dea vreunele de acelea rudeloru-i, fr numai ce va hrzi ca unor sraci”5. Singurele griji mireneti îngduite episcopului, preotului sau diaconului erau supravegherea averii orfanilor sraci pân la majoratul acestora sau „ajutorarea vduvelor i purtarea de grij a mieilor i bolnavilor”6. „Episcopul s îndrzneasc i s mearg la împratul i la domn pentru sraci i vduve i pentru cei ce ptimesc în nevoi, s-i roage s le fie într-ajutoriu i mil de ei, s-i miluiasc”7.
Mnstirile româneti au funcionat i ele dup aceleai principii. În actele de danie apar uneori ca beneficiari explicii locul destinat bolnavilor (bolnia) sau adpostul pentru cltori (osptria). Beneficiare privilegiate ale generozitii tuturor celor care aveau ceva de druit, mnstirile au fost, la rândul lor, suportul operei caritabile pe care Biserica o îndeplinea, prin delegare, în contul întregii societi.
II. Filantropia cretin a domnitorilor rii Româneti întemeiat în concepia bizantin a monarhiei de drept divin
Actele de ctitorie, dar i de milostenie, ale domnitorilor români - mari voievozi, care-i legitima în faa istoriei i a veniciei trebuie analizate i apreciate pe fondul înelegerii funciei lor domnitoare i al relaiei acestora cu Biserica româneasc ortodox din rile Române. Doctrina clasic a absolutismului bizantin potrivit creia domnnitorul este „unsul” lui Dumnezeu, poate fi identificat i în concepia domnitoare a Evului Mediu românesc8. Concepia domnitoare medieval a fost bazat pe monarhia de drept divin, potrivit creia puterea domneasc nu vine de la boieri, ci de la Dumnezeu. Acesta l-a aezat peste oameni spre a-i conduce cu dreptate i cu blândee. Domnii rii Româneti, asemenea celor din Moldova, având grij de cele lumeti, de administrarea rii i de bunstarea supuilor lor, n-au uitat nicicând de cele dumnezeieti. Au fost cretini adevrai, dând lui Dumnezeu ce i se cuvine i ocrotind pe cei ce se rugau Lui.
Opera de excepie a secolului al XVI-lea, „Învturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie”, definete în mod articulat filantropia cretin ca o component constitutiv înelegerii funciei domnitoare. Lucrarea se refer la milostenie din dou unghiuri diferite, dar nu lipsite de complementaritate. Milostenia fcut „sracilor i mieilor i vduvelor de care n-au nimeni nici o grij” se transform pentru prinii care o practic în „avuia voastr în cer, unde vei s lcuii în veci, c acolo iaste împriia cea vecinic i bucuriia cea netrectoare”. Pentru a fi îns cu adevrat eficient, milostenia aceasta trebuie „împreunat” cu „curia, cu postul, cu ruga, cu oprirea i cu alte bunti curate”9. În plus ea trebuie fcut într-ascuns, altminteri transformându-se de fapt în laud i trufie, adic în pcate capitale10.
Revista Credina 7
Mila domneasc este un concept complex (pe linia filantropiei imperiale), care desemneaz, în egal msur, gestul obinuit al fiecrui cretin de a face poman sracilor, dar i o seam de atribute ale domniei (dragostea pentru supui, simul dreptii i al justei msuri) a cror punere în fapt definete buna guvernare. Ea are astfel, în acelai timp, valene morale i valene politice. „Acest raport strict dintre virtutea principelui i respectul ce-i este acordat asigur stabilitate domniei i societii, principele exersând în permanen o comunicare între pietatea sa, care-l pstreaz curat în faa lui Dumnezeu, i mila fa de supui (relaia semantic dintre piété i pitié, derivate din « piestas »). Un principe hrpre i avar nu poate fi demn i nu poate avea parte de cinste, ca atare loialitatea fa de el este precar: el va fi cu uurin prsit la nevoie, iar nevoia este mereu aproape”11.
Mnstirile ridicate de ctitori din credin i dragoste pentru Dumnezeu i semenii lor, i care, în ordine soteriologic, asigurau, prin înscrierea numelor în pomelnicul „oficial”, pomenirea acestora la Sfânta Liturghie, erau datoare, la rândul lor, a practica milostenia. Hrisovul de orânduiala mnstirilor din 10 septembrie 1798, din ara Româneasc, arat c acestea au fost înzestrate de ctitori cu averi, iar de domni cu orânduieli i canoane „ca, dup acelea iconomisindu-se i chivernisindu- se, s fie i s stee în veci la starea lor, pentru faceri de bine de-a pururea i ajutorul celor sraci întru politiceasca unire i pentru vecinic pomenirea lor”12.
III. Aezminte filantropice româneti din ara Româneasc în secolele XVI-XIX
III.1. Bolniele mnstireti
Literatura de specialitate înregistreaz puncte de vedere diferite referitoare la locul i rolul bolnielor mnstireti în perioada medieval i modern a istoriei României. Exist un punct de vedere potrivit cruia bolniele au fost locuri de retragere i de îngrijire exclusiv pentru clugrii bolnavi i btrâni13 i un alt punct de vedere potrivit cruia bolniele au fost locuri de retragere i de îngrijire nu doar pentru clugrii bolnavi i btrâni, ci i pentru persoanele laice care erau btrâni, fr mijloace de subzisten, bolnavi psihici, bolnavi incurabili, infirmi, cltori strini, etc14. Lucrrile scrise pe aceast tem se înscriu în rândul unuia din cele dou puncte de vedere menionate mai sus, prin evidenierea unor aspecte specifice.
În secolele XVI-XIX, bolniele au fost ridicate în preajma numeroaselor mnstiri româneti. Din rândul acestora pot fi menionate: bolnia de la mnstirea Bistria, Vâlcea - construit de Neagoe Basarab în anul 1508. Era foarte cutat pentru vindecare, mai ales datorit moatelor Sfântului Grigorie Decapolitul; bolnia Simidreni-Flmânzeti din Curtea de Arge. La 24 iulie 1524, Vladislav al III-lea druia „locului i lcaului numit bolnia de la Simidreni, unde este hramul Sfântului i slvitului Mucenic Dimitrie i a celor ce triesc în acest sfânt loc i înc altui loc de binefacere care este în faa porilor bisericeti de la Mnstirea Arge, numit locul primitor de cltori, toat cria ce se aduna pentru domnie din judeul Pdure, burdufe de brânz, cauri i orice venit, totul s fie al bolniei i adpostului de cltori”15. Acesta este documentul în care este menionat pentru prima dat termenul de bolni în spaiul românesc; bolnia de la mnstirea Cozia - construit de Radu Paisie în anul 1542; bolnia de la mnstirea ,,Dintr-un lemn“ - construit de Ancua, fiica doamnei Chiajna i a lui Mircea Ciobanul în anul 1559; bolnia de la mnstirea Sadova - construit de boierii
Craioveti în anul 1692; bolnia de la mnstirea Hurez - construit de doamna Maria, soia domnului Constantin Brâncoveanu în anul 1696. Din pisania ce se gsete deasupra uii de la intrare în bisericua-bolni reiese c soia domnului Constantin Brâncoveanu, „Doamna Marica Brâncoveanu a zidit aceast sfânt beserecu, bolni, întru slava de Dumnezeu Nsctoarei Fecioare i Stpânei noastre, fcându-o ca în veci bun pomenire strmoilor, moilor i prinilor s rmâie i al lor nemort nume”16; bolnia de la mnstirea Brâncoveni - construit de Constantin Brâncoveanu în jurul anului 1700; bolnia de la mnstirea Negru Vod de la Câmpulung Muscel - construit de nstavnicul Teofan în anul 1718; bolnia de la mnstirea Polovragi - construit de egumenul Lavrentie în anul 1736; bolnia de la Episcopia Râmnicului - construit de episcopul Climent în anul 1744; bolnia de la mnstirea igneti - construit de marele ban Radu Golescu în anul 1776; bolnia de la mnstirea Cldruani - construit în anul 1817; bolnia de la mnstirea Cernica – Ostrovul Sf. Gheorghe - construit de Sfântul Ierarh Calinic în perioada streiei sale la mnstirea Cernica (1818-1850).
Alturi de bolnie, în perioada medieval au funcionat i azile: azilul sracilor de la Mu - construit de Neagoe Basarab; azilul de lâng Biserica Sfânta Vineri din Târgovite construit de domnia Blaa Brâncoveanu (fiica lui Constantin Brâncoveanu), ospicii: ospiciul Sfânta Vineri din Bucureti - construit de Nicolae Sptarul în anul 1645; ospiciul de la mnstirea Srindar – construit în anul 1786; ospiciul de la biserica Dudu din Craiova, orfelinate: orfelinatul pentru fetele orfane lâng Cotroceni - construit de doamna Elena Cuza în anul 1862, xenoane (case de primire a strinilor): xenonul de la Simidreni- Flmânzeti din Curtea de Arge (1524); xenonul de lâng biserica Domnia Blaa din Bucureti.
III.2. Proiectul social - filantropic al mitropolitului Antim Ivireanul (1708-1716)
Mnstirea Antim trebuia s aib, potrivit inteniei ctitorului, i o important menire filantropic. În prefaa
Aezmântului, ctitorul îi fcea cunoscut crezul c milostenia deschide credincioilor uile Împriei cerurilor: „Nici un lucru nu iaste atâta de primit înaintea lui Dumnezeu ca facerile de bine ce se fac la sraci i la sfintele beserici. i pentru aceasta vedem în Sfînta Evanghelie cum c Domnul nostru Iisus Hristos pre alii nu face moteni [motenitori] ceretii Sale Împrii, fr numai pre aceia ce au fcut faceri de bine întru aceast lume, adic pre cei ce au miluit pre cei sraci, au sturat pe cei flmânzi, au adpat pre cei setoi, au îmbrcat pe cei goi, au mângâiat pre cei strini i au cutat pe cei bolnavi i închii”17.
În mod firesc, milosteniile mnstirii fa de cei srmani ocup un spaiu important în Aezmânt. Ctitorul dispunea ca mnstirea s întrein, timp de patru ani, trei copii sraci dornici de învtur, angajându-le un dascl (unul dintre cei doi preoi de mir ai mnstirii) i oferindu-le hran, îmbrcminte i cri. Grija mnstirii pentru copiii care primeau învtur pe cheltuiala sa se manifesta i dup încheierea celor patru ani de coal, fiindu-le oferit un „ajutoriu la nunt” în valoare de 15 taleri, ali 13 taleri primind cei care aveau vocaie preoeasc în momentul hirotoniei (art. 6). De asemenea, ctitorul a îndatorat mnstirea s suporte cheltuiala înmormântrii rposailor sraci (art. 7), a prevzut sume pentru miluirea celor întemniai în toate sâmbetele anului i a srmanilor în fiecare duminic (art. 8-9), o sum destul de important – 15 taleri – era druit anual unei tinere srace la cstorie (art. 10), iar alte binefaceri fa de nevoiai erau stabilite în zilele de prznuire ale Sfinilor Antim, Nicolae, Agata i Alexie (art. 13). Totodat, ctitorul poruncea s fie gzduii în mnstire, timp de trei zile,
strinii (art. 11) i s fie cercetai bolnavii, chiar i igani, „c vor avea osând de nu-i vor cerceta, de vreme ce sunt i ei botezai în numele Sfintei Troie i sunt cretini ca i noi” (art. 22). Capitolul 31 specifica c în cazul în care veniturile mnstirii creteau, trebuia ca „aceast rânduial a milosteniei ce s-au hotrât, s se dea la sraci i la altele câte scriem într-aceste capete”18.
III.3. Spitalele pentru sraci bolnavi
Ca fapt de via urban, spitalul a aprut în spaiul extracarpatic, cel mai devreme, în prima jumtate a secolului al XVII-lea. Pân târziu, la începutul epocii moderne, el a fost perceput de o manier negativ i destinat numai celui aflat în afara comunitii tradiionale, familia. Obligaia familiei de a se îngriji de membrii ei bolnavi era codificat i în scris în Cartea româneasc de învtur i în Îndreptarea legii. Ambele legiuiri prevedeau decderea printelui din drepturile printeti dac-i va trimite fiul bolnav la spital, « la casa unde zac calicii i oamenii bolnavi »19. În situaia invers (fiul ce-i trimite tatl la spital), fiul va fi pedepsit ca un « ucigtoriu ce face
ucidere grabnic »20. Spitalul era considerat locul marilor mutilai lipsii de familie, iar mai târziu al contagioilor i, prin excelen, locul unde se sttea pân la sfâritul vieii sau locul unde se murea lipsit de mângâierea familiei, într-o societate în care familia va rmânea pentru mult vreme, înc, una din principalele forme de solidaritate uman21.
La început, spitalele erau mici, cu câteva încperi, gravitând în jurul unor mari mnstiri sau biserici închinate unor sfini tmduitori. Toate spitalele aveau îns obligatoriu un preot, care oficia cu regularitate slujbele religioase i citea rugciuni celor ce-l chemau.
Spitalul Colea din Bucureti a fost construit de sptarul Mihai Cantacuzino, în anul 1704, în curtea Mnstirii Colea, aflat în plin centru al oraului, în apropierea curii domneti i a vmii oraului.22. Spitalul cuprindea la înfiinare, 24 de paturi: 12 pentru brbai i 12 pentru femei i o spierie „cu felurite leacuri i feluri de buruieni tmduitoare”. Era destinat bolnavilor cu „rane”. Destinat „bolnavilor sraci” i „strinilor bolnavi”, spitalul era deservit de un personal compus dintr-un
DANIEL la Calendarul cretin ortodox - 2020 al Arhiepiscopiei Bucuretilor.
Anul omagial al pastoraiei prinilor i copiilor i Anul comemorativ al
filantropilor ortodoci români, p. 7.
2 SF. IOAN GUR DE AUR, „Omilia a LII-a la Matei”, IV, în: Scrieri
III, (Prini i Scriitori Bisericeti, 23), trad., introd., indici i note de Pr.
Dumitru Fecioru, Bucureti, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1994, pp. 607-608.
3 Demetrios J. CONSTANTELOS, Byzantine Philantropy and Social
Welfare, Rutgers University Press, 1968, p. 14-15 apud Ligia LIVAD -
CADESCHI, De la mil la filantropie. Instituii de asistare a sracilor din ara
Româneasc i Moldova în secolul al XVIII-lea, Ed. Nemira, 2001, p. 115.
4 Îndreptarea Legii (1652), Ed. Academiei, Bucureti, 1962 p. 79.
5 Îndreptarea Legii, p. 382.
6 Îndreptarea Legii, pp. 387-388.
7 Îndreptarea Legii, p. 450.
8 Titlul oficial al domnitorilor români arat în mod relevant,
întemeirea funciei domnitoare în conceptul monarhiei de drept divin. În
documentul mnstirii Vodia dat de Vlaicu Vod (1364-1377), gsim,
pentru prima dat, ideea c domnitorul stpânete prin harul i voia lui
Dumnezeu. Titlul sun astfel: „Eu cel întru Hristos Dumnezeul
binecredinciosul voievod Vladislav, cu mila lui Dumnezeu, domn a toat
Ungrovlahia”. C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, Ediie îngrijit de
Dinu C. Giurescu, Ed. All, Bucureti, 2007, p. 247.
9 Învturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Theodosie, ediie de
Florica MOISIL, Dan ZAMFIRESCU i G. MIHIL, Ed. Minerva, Bucureti
1970, p. 245.
10 Ligia LIVAD - CADESCHI, De la mil la filantropie, p. 129.
11 Alexandru DUU, Tradiia în gândirea politic româneasc, în
« Polis »,vol. 3, nr. 3-4, 1996, p. 89, apud Ligia LIVAD - CADESCHI, De
la mil la filantropie. p. 130.
12 V. A. Urechia, Istoria românilor, tom VII, Bucureti, 1895, p.
377. 13 „Se pare c în evul mediu, la bolniele mnstireti nu avem a face
- dei tradiia bizantin venit mai ales prin filiera balcanic, a fost
totdeauna vie în viaa noastr monahal - cu o perpetuare a marilor spitale
din Imperiul Bizantin […], ci de adoptarea unei instituii mai simple, mai
modeste, fr caracter propriu-zis spitalicesc, un loc de retragere i de
îngrijire exclusiv al clugrilor bolnavi i btrâni i c în aceste bolnie nu se
ddea o îngrijire medical calificat, ci numai una cu caracter casnic,
popular. În sfârit, pare tot mai evident c bolnavii laici nu erau primii
sistematic în bolnie. Altceva este ospitalitatea pe care orice mnstire o
acorda cltorului sau pelerinului srac, timp de câteva zile, pare-se
totdeauna în afar de bolni, act de caritate cretin, de omenie, nu îns
unul cu caracter medical”. Valeriu BOLOGA, „Semnificaia medico-sanitar
medic, un chirurg, un brbier, îngrijitori i un spier.
Spitalul Pantelimon din Bucureti a fost ctitorit de domnul Grigore Ghica al II-lea, între anii 1735-1752, pe lâng mnstirea cu hramul Sfântului tmduitor Pantelimon. În testamentul su, exprimându-i admiraia pentru înaintaii care au zidit mnstiri i s-au îngrijit de ele i de prinii clugri, socotete c, pe lâng aceasta, se cade a purta grija „mai mult i mai cu deadinsul pentru chiverniseala i odihna celor lipsii, sraci i ticloi bolnavi”. Motivarea scripturistic pe care o aduce domnitorul este categoric: „Spitalurile cu sraci covâresc toate celelalte faceri de bine, de vreme ce cu sracii i cu bolnavii se încheie i s svârec toate poruncile bisericeti i ale spsitorului nostru, Domnul Hristos”23. Spitalul avea 12 paturi i era destinat bolnavilor cu afeciuni cronice. Asistena bolnavilor era efectuat de un medic care vizita bolnavii de dou ori pe sptmân.
În apropierea acestui spital, acelai ctitor a ridicat Spitalul Visarion pentru izolarea bolnavilor de cium i lingoare, în jurul unei bisericue cu hramul Sfântul Visarion (unul dintre sfinii protectori împotriva ciumei).
Spitalul pentru ciumai de la Dudeti din apropierea Bucuretilor a fost ctitorit de ctre Alexandru Moruzi, în anul 1796. Cldirile spitalului erau construite, de asemenea, în jurul unei biserici cu hramul Sfinilor Haralambie, Alexandru, Visarion i Dimitrie Basarabov24.
Spitalul Filantropia din Bucureti a fost construit în anul 1811, la iniiativa doctorului Constantin Caraca. Hrisovul de organizare din anul 1813 aprecia o capacitate de 200 de paturi. Construit iniial în interiorul oraului, el a fost mutat ulterior afar din ora.
Spitalul brâncovenesc din Bucureti a fost construit de bneasa Safta Brâncoveanu, soia banului Grigore Basarab Brâncoveanu, în anii 1835-1838.
Tot în cursul secolului al XVIII-lea au luat fiin o serie de spitale în oraele Craiova (1737), Slatina (1792), Buzu (1793), Roman (1797), Târgovite (1822).
Istoricul Nicolae Iorga considera c spitalele laice din secolul al XVIII-lea, reprezint continuarea, dup câteva secole de ateptare, a spitalelor bizantine vechi, manifestare fireasc a ceea ce marele istoric numea „instinctul bizantin” al poporului român25.
Analiza istoric prezentat demonstreaz originea domneasc a majoritii covâritoare a acestor iniiative filantropice. Ele se justific preponderent prin comandamentul religios al iubirii aproapelui sau prin grija pe care domnitorul, de Dumnezeu pus în scaunul rii, o datoreaz supuilor si26.
Odat cu trecerea timpului, lucrarea de asisten public a fost instituionalizat de stat. În anul 1775, domnul fanariot Alexandru Ipsilanti a înfiinat Epitropia obteasc, care prevedea i înfiinarea Casei de la Sfânta Mitropolie sau lada de milostenie care va constitui începutul fondului din care aveau s se distribuie ajutoare celor sraci, vduvelor, invalizilor i orfanilor. Aceast lad de milostenie era sub controlul unei epitropii formate din mitropolit, episcopi i Divan27.
În secolul al XIX-lea, Regulamentele organice (1831- 1832) i, ulterior, reformele bisericeti de stat ale lui Alexandru Ioan Cuza au adus modificri structurale în organizarea asistenei publice din Principatele Române.
Pr. prof. univ. dr. Mihail Simion SSUJAN Facultatea de Teologie Ortodox Justinian
Patriarhul, Universitatea din Bucureti
a bolnielor mnstireti. E necesar dezbaterea problemei bolnielor
mnstireti ?”, în Mitropolia Olteniei, an XXI, nr. 9–10, sept.–oct. 1969, p.
681. A se vedea i punctul de vedere al lui Nicolae Vtmanu: „Ne-am
format convingerea c bolniele mnstireti nu au fost „spitalul tuturor”, ci
doar o parte din mnstire, în incinta sau vecintatea locaului, rezervat
clugrilor btrâni i bolnavi, care erau trimii s triasc acolo separat,
bucurându-se de un regim mai comod în ce privea obligaiile rituale,
precum i alimentaia. În aceste bolnie deseori mici mnstioare - anex,
existau bisericue proprii i, firete, cimitire clugreti în jurul lor. Cu
vremea, acele chilii au disprut i au rmas numai cimitirele sau osuarele cu
bisericua ca s poarte mai departe numele de bolni. Existena bolnielor
era neaprat în raport cu numrul clugrilor; pentru mnstirile mari,
bolniele erau necesare, dar nu se poate spune acelai lucru i despre
mnstirile sau schiturile cu puini, clugri, ca la Vodia14, unde de altfel
se pare c presupusa existen a bolniei s-a datorat numai unei regretabile
erori de lectur a documentului respectiv. În bolnie, clugrii btrâni i
bolnavi primeau îngrijiri medicale din partea unui frate bolnicer, care
dispunea de oarecare cunotine, la nivelul medicinii casnice obinuite”,
Nicolae VTMANU, „Bolnia i vraceavnia”, în Mitropolia Olteniei, XXI
(1969), 11-12, p. 880. 15 Pompei Samarian, consider c pân la sfâritul secolului al XVII-
lea, bolnia a fost „spitalul specific românesc”, „spitalul celor muli, spitalul
tuturor” (Gh. SAMARIAN, Medicina i farmacia în trecutul românesc, vol. III,
Bucureti, 1938, p. 57.) Bolniele „au fost premergtoarele spitalelor de
astzi. Ctre ele alergau nu numai bolnavii comunitii mnstireti, ci toi
cei atrai de faima icoanei fctoare de minuni sau de faima vreunui clugr
iscusit în vindecarea bolilor [...] veneau aici s-i gseasc mântuirea
suferinelor trupeti i sufleteti”(Gh. SAMARIAN, Medicina i farmacia în
trecutul românesc, vol. I, Clrai, 1935. p. 8).
16 Documente privind istoria României, B. ara Româneasc, veac.
XVI (1501-1525), vol. I, Bucureti, Ed. Academiei, 1951, p. 181.
17 Lucian ROU, Mnstirea Hurez, Ed. Meridiane, Bucureti, 1978,
ed. a II-a, p. 24.
18 SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL, Scrieri. Ediie îngrijit de Arhim.
Mihail STANCIU i Acad. Gabriel TREMPEL, Ed. Basilica, Bucureti,
2011, pp. 78 -99.
20 Îndreptarea legii, p. 239.
21 Îndreptarea legii, p. 239.
23 N. VTMANU, „Contribuii la istoricul înfiinrii spitalului
Colea”, în: Din istoria medicinei româneti i universale, Bucureti, Ed.
Academiei, 1962, p. 145.
24 Al. GLECU, Eforia spitalelor civile, pp. 77, 188, apud Pr.
Constantin VOICESCU, „Mânstirea i aezmântul spitalicesc Sfântul
Pantelimon de lâng Bucureti”, în: Biserica Ortodox Român, XCI (1973),
11-12, p. 1297.
25 G. BARBU, „Spitalul de ciumai Dudeti” în: Din istoria medicinei
româneti i universale, Bucureti, Ed. Academiei, 1962, p. 213.
26 B. DUESCU, N. MARCU, „Bolnie i spitale româneti în secolul
al XVIII-lea”, în Mitropolia Olteniei, XXI (1969), 11-12, p. 887.
28 Pr. Ion VICOVAN, Dai-le voi s mnânce. Filantropia cretin -
Istorie i spiritualitate, Ed. Trinitas, Iai, 2001, p. 128.
pastoraia prinilor i copiilor (pastoraia prinilor-preoi, a preoteselor
i a copiilor lor) Am cunoscut aceast nou stare, odat cu începerea
anilor de preoie. De acum peste 35 de ani împlinii! Dup o sptmân de post i servicii la biseric, atât dimineaa cât i seara, iar peste zi pe la casele oamenilor; un bolnav, o binecuvântare, o cas de copii ce trebuiau griji pentru srbtori, dar care nu aveau hinue s ias în sat spre biseric, aa c, era datoria mea s-i spovedesc i împrtesc acas, alturi de bunica bolnav i s le scap câiva bnui, ca o mângâiere bineprimit de perechile de ochi migdalai i buclele de pr zbârlite.
Dup toat aceast sptmân, Sptmâna cea Mare, dinainte de Înviere, a urmat slujba cea mare, pân dimineaa, cu urrile pentru toi cretinii venii la slujb i, într-un târziu, am ajuns acas unde, mama preoteas, pregtise meticulos masa de srbtoare.
Am fcut rugciunea, printele Vasile a dat binecuvântarea i eram gata s începem. O btaie în stâlpul porii a întrerupt totul.
-Ce este?
Din poart, o mmic, purtând un prunc în brae i ali trei mai mricei agai de fust, a rugat pe mama preoteas s vorbeasc cu printele s mearg la biseric. Prins cu treburi i cu grija de gospodrie, de copii i
pregtiri, a lsat grija de biserica pentru când e totul gata i iat, e deja târziu! Printele Vasile s-a ridicat de la mas, a luat cheile bisericii i a plecat fr o vorb s împlineasc datoria. Noi, cei din cas, am rmas cumva suspendai pentru c nu mai puteam s continum pân nu ne adunam cu toii, iar eu, de curând intrat în “familie” eram ocat de o nou realitate. Printele a venit cam dup o or. Avusese grij s dea câte ceva fiecrui copil i s le ureze de bine pentru srbtori. Ne-am aezat i noi la mas i, încet, încet ne-am lsat învluii de srbtoare i buntile oferite cu drag de mama preoteas.
Pentru c se apropie de sfârit anul pastoraiei prinilor i copiilor, m simt îndatorat s v împrtesc câteva gânduri i experiene despre un anume grup de prini i copii despre care se vorbete mai rar i nu tiu dac întotdeauna în nota potrivit: prinii - preot i preoteas i copiii acestora. Oare ei, ce fel de pastoraie ofer?
Pe printele Gheorghe Calciu Dumitreasa l-am cunoscut înainte s ajung la Seminar. A venit într-o var la schit, unde începusem s petrec mai mult timp, a venit împreun cu studenii de la teologie i un sobor de starei, preoi, profesori care fuseser invitai la clugria
Revista Credina 11
prietenului meu. Când am ajuns la Bucureti, la Seminar, era deja în închisoare, iar noi circulam cuvintele pentru tineri i alte predici ale printelui Calciu, cu mult grij, printre cei socotii de încredere. L-am vzut dup ce a fost eliberat, înainte s plece în State; a venit într-o dup- amiaz s se închine în biseric i s ia ceva documente i lucruri pe care le avea în coal. Era tras la fa, cu ochii în fundul capului, dar avea o senintate i o lumin care contrasta izbitor cu negura i agitaia tuturor securitilor i oficialilor care fremtau pretutindeni. Mai târziu, am adugat la predicile printelui Calciu i povestea despre copilul dumnealui, care, de Crciun, pe lista de dorine ctre Mo Crciun, a adugat dorina de a fi bolnav. Desigur c printele a fost extrem de îngrijorat i, odat discutând cu copilul, a aflat c, de vreme ce tatl lui pleca mereu s îngrijeasc bolnavii i nu mai avea timp pentru el, singura soluie era s fie i el bolnav pentru ca tticul lui s- l îngrijeasc i pe el i s nu mai plece tot timpul de acas.
Printele Ionic venise de curând la parohie i edea împreun cu soia i copiii în gazd, într-o cas btrâneasc, rece i cu multe probleme. M-a primit cu bucurie pentru c dorea s vad icoanele pe care eu le pictam i despre care auzise de la un confrate. Din bucuria pe care a avut-o analizând icoanele mele, a avut un moment de deschidere i a scos dintr-un sertar btrânesc un caiet gros împnat cu foi ataate. Printele Ionic a început s- mi recite poeme minunate alctuite de dumnealui, multe pe patul spitalului i dintr-o dat casa aceea veche, btrâneasc s-a înclzit de parc era un palat cu ferestre uriae, deschise spre o lume magic, învluit în neguri misterioase. Bietul printele, era bolnav, o form perfid de diabet, cu complicaii, la fel i preoteasa. Umpleau biserica de glasurile lor calde i armonioase, dar printele rsufla uneori greu i obosea destul de repede. În rest erau numai inim i ajutor pentru toi cei care bteau la ua sau la poarta bisericii. i azi e un preot iubit, cei doi copii au crescut, iar eu tot mai tânjesc dup momentele magice, atât cântarea din biseric dar, mai ales acele poeme sensibile i pline de magie.
Printele Paul era înalt i subirel, la fel i doamna preoteas. Nu ai fi crezut c au patru copii i al cincilea gata s se nasc. Printele avea o voce foarte frumoas i inea o predic inspirat. Gata s ajute pe oricine i tot mereu cu ochii pe copiii nzdrvani, care ajutau la slujba totdeauna, iar în timpul liber cutau cotloane mai linitite în demisolul bisericii s deseneze, s citeasc sau s pun împreun ceva jocuri, departe de ochii oamenilor. I-am vizitat cu prilejul unui Sf. Maslu i, pe când edeam la un ceai cu doamna preoteas i copiii, ua s-a deschis violent i o doamna a nvlit înuntru:
- Doamna preoteas, nu avei cumva detergent de vase, c al nostru s-a terminat?
Doamna preoteas a rspuns calm, i-a oferit detergentul i a zâmbit. Eu, care sunt mai nvalnic am remarcat:
- cum e posibil s nvleti în casa unui om, fie i temporar, fr s bai la u i s ceri voie? Am aflat c erau cu toii terorizai de imixtiunile continui ale oamenilor în viaa i chiar în lucrurile personale ale tuturor, ca i cum întreaga familie ar fi fost proprietatea neînsufleit a oricui are suficient tupeu în acea parohie.
Au botezat cel de-al cincilea copil, printele a încercat s mai lucreze ceva peste sptmân, s poat ajuta copiii i s mai ias din atmosfera îmbâxit din demisol, dar asta a
dus la un val de reclamaii i nemulumiri din partea celor care transformaser parohia într-un duh strin i viclean.
Nici ierarhul nu a trecut de hârtii i reclamaii, ocupat cu mree înfptuiri, nici nu a coborât în mijlocul familiei s îneleag durerile lor, aa c printele a trebuit s plece în Europa. E o bucurie s vd câte lucruri minunate face Printele Paul într-o biseric în Italia, într-o comunitate cu duh de credin cretin i ce zâmbete frumoase au copiii care cresc i înfloresc pe zi ce trece într-o biseric plin de copii i de împliniri.
Printele Valeric se strduia de ani de zile s renoveze i s restaureze biserica mândr, cu trecut istoric, legat de un prim ministru din perioada interbelic i pictat de un italian al crui nume nu l-am uitat: Umberto Marchetti. A venit s m vad, de mân cu biatul cel mic, Mitior. Cu ochii negri, migdalai, cu hainele i ghetuele alandala, cu mucii victorioi, gata s cucereasc obrjorii îmbujorai. L- a luat preoteasa mea în primire. L-a splat, l-a hrnit i i-a dat de joac, minunându-se de gropiele din obrjori i ochii inteligeni i jucui. Printele Valeric alerga zi i noapte s rânduiasc rosturile bisericii i de multe ori cra i copiii dup el, ori pentru c nu avea cine sta cu ei, preoteasa mergea la lucru, ori pentru c plângeau s mearg cu tati, iar printele, cu o inim de aur, nu mai putea pleca fr ei. Asta însemna c de multe ori dormeau pe bancheta din spate în main sau se mulumeau cu ceva eugenii i suc, pentru c nici printele nu avea timp de mas.
Odat, pe când tencuisem i terminasem culoarea în turla mare, cam 14 metri sus pe schel, am avut de pus foia de aur la aureole.
-Printe, nu am suficient schel în spaiul acesta s pot termina de pus foia i s conturez aureola!
-Nu e nici o problem, a spus deodat printele, o s stau eu acolo, pui piciorul pe umrul sau pe capul meu i stau aa pân termini ce e de fcut. A durat peste o jumtate de or, dar printele Valeric nu a abandonat stoicismul cu care m-a inut cu piciorul pe cap s termin aureola aceea. Cine, la ce servici poate spune c a fcut aa ceva?
Acum, bietul printele, cel cu inima mare, a avut câteva atacuri de inim i, dup câteva spitalizri, a fost scos la pensie i nimeni nu mai are treab cu el. Copiii sunt mari, unul este preot, altul inginer, îl iubesc i-l îngrijesc pe tticul lor, iar din partea bisericii pe care a slujit-o i iubit- o, nu tiu. M sun uneori s-mi mai spun câte o glum, aa a fost toat viaa i a rmas un optimist.
Am ales aceste mici întâmplri în încercarea de a v spune c în Biserica Ortodox este o categorie de oameni despre care se tie foarte puin i care nu este respectat i nicidecum preuit pe cât s-ar cuveni. Poate ar trebui s cunoatem i s preuim mai mult aceast comoar ascuns în vzul lumii.
Eram la o slujb mare, cu ierarhi, cu preoi, cu oficiali i lume mult. La sfârit preoteasa mea îmi spune:
- M-am aezat pe o banc, eu care nu prea vin în fa în biseric. A venit o doamn la mine i mi-a spus:
- V rog s v gsii alt loc. Aici este rezervat pentru doamnele preotese!
- M iertai, sunt doar o simpl preoteas, se pare c nu m încadrez în ateptrile dumneavoastr!
S-a ridicat i s-a aezat mai în spate, apoi a fost recunoscut de o doamn preoteas din zon i cu greu a acceptat s-i schimbe din nou locul.
Iat de ce, cred c ar trebui s ne aplecm i asupra acestui aspect al vieii Bisericii, al pastoraiei prinilor preoi.
Iat de ce ar trebui s începem s cunoatem druirea, rbdarea, renunrile i înc mai mult, preaplinul de talente i sensibiliti pe care îl ofer i îl are de oferit i printele i preoteasa i copiii preoilor notri.
Pân vom face ceva concret, dac vom face ceva, vreau s aduc omagiul meu preoilor, în special celor din diaspora, care lucreaz în diverse domenii, pe lâng parohiile i misiunile mici unde nu sunt resurse, s-i întrein familia, la fel i doamnele preotese, care doresc s ofere o via mai bun copiilor lor, la rând cu preoii din România, care adopt i ajut orfani, copii sraci i pe cei bolnavi i în nevoie, dincolo de limita posibilitilor, de foarte multe ori ignorai sau uitai de cei ce ar putea s sprijine la nivelul conducerii.
Vreau s ofer omagiu preoilor, preoteselor i copiilor de preoi cu talente i druire în domeniul muzical, care, doar din dragoste i druire, aduc frumosul i armonia în viaa bisericilor.
Vreau s ofer omagiu celor mai sus pomenii care au talent poetic, artistic, medical, culinar, organizatoric i care, în bisericile lor, ofer un plus de cldur i bine celor ce pesc pragul bisericilor.
Vreau s ofer omagiu copiilor de preoi care, acceptând sacrificiul prinilor lor i lipsurile misiunii au învat i au devenit oameni cu educaie i moral înalt i sunt o lumin la locurile de munc i în familiile lor.
Vreau s ofer rugciunile i suportul meu copiilor de preoi i preoteselor care se afl acum pe acest drum i s le spun c vor reui frumos. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu i cu suportul oamenilor de suflet din jurul bisericii, vor putea i ei oferi tot ce e mai bine i mai frumos i vor primi bucuria i mângâierea sufletului, dei multe din momentele de familie au fost i vor fi întrerupte de o alt familie care va veni, în ultimul moment s-L caute pe Hristos.
Pr. Corneliu Iulian Dragomir Vancouver
Cel de-al 3-lea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei
-Congres Virtual-
În conformitate cu Capitolul 4 din Statutul Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei, Preasfinitul Printe Episcop Ioan Casian a convocat cel de-al 3-lea Congres al Episcopiei, pentru zilele de vineri i sâmbt, 16 - 17 octombrie 2020. Datorit situaiei create de pandemia în curs, nefavorabil deplasrilor i adunrilor în numr mare, invitaia parohiei ortodoxe române Sf. Nicolae din Surrey, British Columbia de a gzdui Congresul din acest an nu a putut fi onorat. În consecin, Congresul s-a desfurat ”on line” pe platforma Zoom.
În dup-amiaza de vineri, 16 octombrie 2020, a avut loc conferina pastoral a preoilor avându-l ca invitat de onoare pe Preasfinitul Printe Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, care a inut conferina cu tema– “Cum s slujim lui Dumnezeu Cel Viu în duh i în adevr – lmuriri în vremuri de confuzie.” Conferina a fost urmrit cu mult interes i a urmat o serie de întrebri i rspunsuri.
Congresul a debutat sâmbt, 17 octombrie, cu oficierea Sfintei Liturghii de ctre Preasfinitul Printe Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei, alturi de slujitorii Catedralei Episcopale Sf. M. Mc. Gheorghe din Saint-Hubert. La sfâritul Sf. Liturghii a avut loc slujba de Tedeum, cu prilejul deschiderii lucrrilor Congresului Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei. Rspunsurile la stran au fost date de Protopsaltul Catedralei Episcopale, Dl. Valentin Botu. Ambele slujbe au fost transmise pe pagina oficial de Facebook a Episcopiei, fiind urmrit de preoi, delegai i de credincioi din întreaga Canad.
La orele dup-amiezii, Chiriarhul locului, PS Ioan Casian, a deschis lucrrile celui de-al 3-lea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei cu obinuita rugciune, dup care l-a prezentat pe cel de-al doilea invitat de onoare, Înaltpreasfinitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale i de Nord, care a susinut conferina cu titlul “Inima ca loc de întâlnire a omului cu Dumnezeu prin rugciune.” Vorbitorul a accentuat importana rugciunii lui Iisus, aducând exemple din experiena personal, spre edificarea asculttorilor.
Dup conferin, Preasfinitul Printe Ioan Casian a mulumit Înaltpreasfinitului Serafim pentru cuvântul duhovnicesc care a ptruns la inima tuturor participanilor, mulumiri la care a subscris i IPS Mitropolit Nicolae al celor dou Americi.
S-a fcut, apoi, apelul nominal i a fost aprobat Agenda de lucru.
A urmat mesajul IPS Printe Nicolae, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii i Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor dou Americi, adresat participanilor la Congresul Episcopiei noastre, urând participanilor succes la lucrrile Congresului i tuturor preoilor i parohiilor în împreuna- misiune de propovduire a Evangheliei în lumea nou, America de Nord.
Au fost numite comisiile de secretariat, acreditare, propuneri i de numire i s-a citit i aprobat Procesul- verbal al celui de al 2-lea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei care a avut loc în perioada, 29 iunie - 1 iulie 2018 în Windsor, Ontario.
Apoi, Preasfinitul Ioan Casian a prezentat raportul activitilor Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei de la ultimul congres pân în prezent. Raportul Preasfiniei Sale a avut ca moto cuvintele lui Avva Isaia Pustnicul: “Împrejurrile cer de la noi rugciune, precum valurile, vijeliile i furtunile cer cârmaci. Cci suntem supui la atacul gândurilor, atât ale virtuii, cât i ale pcatului. Iar stpân peste patimi este gândul cel evlavios i iubitor de Dumnezeu,”
iar ca titlu: ”Biserica – o corabie a mântuirii i mijloc al comuniunii cu Dumnezeu i între oameni.” Preasfinia Sa a vorbit despre: elul i scopurile misiunii noastre; Corabia ca imagine a Bisericii; Premisele unei viziuni mai ‘eficiente i pragmatice;’ Spaiul geografic i demografic al responsabilitii noastre; Susinere teologico - pastoral (înfiinarea unui Institut de teologie – Sf. Maxim Mrturisitorul – cu profesori din România i din Canada); Misiunea; O schimbare care vine doar printr-o educare în credin/a credinei; Publicaii i media – un departament suport; Slujirea sfinitoare – parte a consolidrii noastre spirituale; Administraia – o reflectare a disciplinei spirituale; Ameliorarea situaiei financiare i a beneficiilor de sntate ale clerului. În concluzie, a mulumit “tuturor celor care au participat la coordonarea i susinerea financiar a activitilor Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei – membrilor Consiliului Eparhial, preoilor i diaconilor din Episcopie, cântreilor, paraclisierilor i “altar boys” din bisericile noastre, membrilor Consiliilor parohiale, profesoarelor(rilor) colilor duminicale din cuprinsul Eparhiei, organizaiilor AROLA, ROYA, taberelor Sf. Veronica, Sf. Teodora, Sf. Ap. Andrei, departamentul de comunicare, precum i tuturor membrilor parohiilor, misiunilor i mnstirii, – pentru efortul fcut, pentru perseveren, spirit de sacrificiu i pentru înelegere. Nu uitai c tot ce facem acum sdim smâna credinei în sufletul tinerilor notri pentru ca mai târziu, generaiile care ne vor urma s culeag roadele, aa cum
am cules i noi roadele înaintailor notri.” Chiriarhul a îndemnat membrii clerici i laici s “continue s intensifice activitatea misionar în rândul comunitilor româneti din Canada.”
Preasfinitul Printe Ioan Casian a pus, de asemenea, la dispoziia participanilor Itinerarul Pastoral i activitatea Preasfiniei Sale pentru perioada iulie 2018 - octombrie 2020, sistematizat în 3 sub-capitole: Activitatea sacramental – liturgic; Activitatea cultural – educaional i Activitatea administrativ – bisericeasc.
Dup raportul Preasfiniyului Ioan Casian, Pr. Vicar- administrativ George Bazgan a mulumit din partea tuturor preoilor i mirenilor Preasfiniei Sale pentru toat grija printeasc pe care o are pentru turma care i-a fost încredinat.
Au fost prezentate i aprobate i celelalte rapoarte de activitate ale membrilor Consiliului Eparhial: Pr. Vicar- administrativ George Bazgan, Pr. George Chic, Protopop de Est, Pr. Viorel encaliuc, Protopop de Centru, Pr. Mircea Panciuk, Protopop de Vest, Pr. Olimpiu Mrginean, Secretar Eparhial i Pr. Petre Busuioc, Inspector Eparhial. D-na Claudia Aileni, preedinta AROLA, a prezentat raportul de activitate al asociaiei pentru ultima perioad, iar tânrul Pompiliu Gîrlona, reprezentantul preedintelui ROYA, Rare Rducu a dat citire Raportului ROYA. De asemenea, s-a prezentat activitatea taberelor tinerilor din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei a cror coordonatori sunt: Pr. Corneliu Iulian Dragomir - tabra Sf. Veronica, Pr. Vasile Aileni i Dna Carmen Ognean - tabra Sf. Cuv. Teodora de la Sihla i doamnele Corina Goleac i Anca Coza - tabra Sf. Ap. Andrei.
A fost, de asemenea, prezentat activitatea caritabil de la Catedrala Episcopal, având drept coordonator pe Dna Otilia Postolache. Activitatea departamentului de
Serbian Patriarch +Irinej (1930-2020)
His Holiness Serbian Patriarch Irinej (Gavrilovic) fell asleep in the Lord on the eve of the feast of the Synaxis of the Holy Archangel Michael and all the Bodiless Powers in the Military Covid Hospital in Belgrade, Serbia, on Friday, November 20, 2020. The 45th successor on the throne of St. Sava, the first Archbishop and Enlightener of the Serbs, became yet another victim of the COVID-19 virus, which has caused much pain and suffering to many, tragically bringing havoc to the entire planet. Prior to being hospitalized, His Holiness celebrated his last Divine Liturgy at the Holy Resurrection Cathedral in Podgorica, Montenegro, attending the funeral of Metropolitan Amfilohije, one of the most prominent hierarchs and theologians of our time.
His pious parents, Zdravko and Milijana Gavrilovic from the village of Vidova near Cacak, and together with them the entire Serbian family, were blessed by the Lord, on August 28, 1930, with the birth of their first child, a son, whose baptismal name was Miroslav. At the age of six, his father reposed in the Lord, and it was his mother who raised him, his brother and sister. His eyes would always light up as he would speak about his mother who was a very pious, courageous and hard-working woman. After tragically losing her husband, she never re-married. Instead, she labored extremely hard to raise her children in a Christian manner. Frequently she took them to the Monastery Jovanje, one of ten monasteries in the Ovcar-Kablar region, located on both sides of the Morava river, also known as the “Serbian Holy Mountain”. In the Blagovestenje (Annunciation) Monastery, located on this holy mountain, is where he first met our late Patriarch +Pavle of blessed memory, before he even became a monk. Their paths would later cross many times in their dedicated service to our Holy Church. He finished elementary school in his native village, high school in Cacak and Seminary in Prizren, in Kosovo
and Metohija. Thereafter, he graduated from the Faculty of Theology in Belgrade.
After completing the compulsory military service, he was appointed professor of Sts Cyril and Methodius Seminary in Prizren. Prior to accepting this appointment, in October of 1959, he received monastic tonsure in the monastery of Rakovica, near Belgrade, by Serbian Patriarch German, receiving the monastic name Irinej. In the same month, on the day of St. Petka, in the church of Ruzica on Kalemegdan, Belgrade, he was ordained a hieromonk. As professor at the Prizren Seminary, he spent one year in postgraduate theological studies in Athens, Greece. In 1969, he was appointed principal of the Monastic School in Ostrog Monastery in Montenegro. Later, he returned again to Prizren, to the position of Principal of this well-known Seminary. In the old royal city of Prizren, he became even closer to his predecessor, Patriarch Pavle, who was then bishop of the Diocese of Kosovo and Metohija for 33 years.
According to his own words, the years spent in Kosovo and Metohija were the best years of his life. Bishop Pavle, a strict and dedicated monk and ascetic, made a profound influence on his life. For a year, Bishop Pavle was his professor at the Seminary, and now after becoming the principal of the Seminary, they both again resided in the same city.
In 1974, he was elected Vicar Bishop of the Serbian Patriarch, given the title of Bishop of Moravica. His parting with Kosovo and Metohija was very difficult and emotional. Reminiscing about those days, Patriarch remembered both the students and him crying. It was not just the students that he was leaving behind, but his colleagues, friends, the city and his spiritual teacher and guide, Bishop Pavle, a confessor and a walking saint. Most of all, it was the sacred land of Kosovo and Metohija, home of 1500 Orthodox holy monasteries, churches and shrines. Since then, and until his last breath, Kosovo and Metohija was to him a Serbian Holy
comunicare (Publicaii i media) a Episcopiei a fost prezentat de PS Ioan Casian, care a mulumit Pr. Vicar administrativ George Bazgan (Revista i Almanahul Credina), coordonatorului Dl. tefan Athenagoras, domnilor Alexandru Popovici (website design), Valentin Botu i Marius Constantin Popa (technic transmisii video/audio pe facebook i youtube).
Dl. Adrian Ptru, asistat de Dl. Luca Lazr au prezentat Raportul financiar al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei, pentru perioada 2018-2020, precum i bugetul Eparhiei pentru perioada 2020-2021, care au fost aprobate.
S-a aprobat moiunea special de a se prelungi mandatele, pentru înc doi ani, ale Consiliului Eparhial, Consistoriului Mitropolitan i Consistoriul Eparhial: ”inând seama de circumstanele speciale create de aceast Pandemie mondial, care ne-a împiedicat s organizm cel de-al 3-lea Congresul al Eparhiei noastre în condiii normale, Consiliul Eparhial recomand Congresului PRELUNGIREA MANDATULUI persoanelor care sunt în funcie în prezent în Consiliul Eparhial, în
Consistoriul mitropolitan i eparhial pentru înc un mandat de doi ani sau pân la Congresul viitor care se va ine în persoan. Prin urmare, printele George Bazgan, în calitate de Vicar administrativ, PROPUNE Congresului adoptarea acestei moiuni.”
Spre final, Pr. Vicar-administrativ George Bazgan a dat citire mesajelor oficiale adresate Preafericitului Printe Patriarh Daniel, IPS Mitropolit Nicolae, precum i autoritilor locale, provinciale i federale canadiene.
Lucrrile celui de-al treilea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei s-au încheiat cu cuvântul Eparhiotului Episcopiei, Preasfinitul Printe Ioan Casian, care a multumit tuturor participanilor, îndemnând la sporirea eforturilor de slujire lui Dumnezeu i oamenilor.
A urmat rugciunea final, ”Cuvine-se cu adevrat,” cântat de toi cei prezeni i binecuvântarea arhiereasc.
Slav lui Dumnezeu pentru toate!
tefan Athenagoras New York
Revista Credina 15
Land and a sacred cradle of our culture and national identity. He never ceased praying, protecting and helping our holy shrines and people there.
After serving as a Vicar Bishop for only a year, in 1975 he was elected Bishop of the Diocese of Nis. Bearing in mind that the communist regime in the former Yugoslavia was at its peak at that time, it was not an easy endeavor to be a Bishop of a church that was in every possible way marginalized and persecuted. However, Bishop Irinej’s virtues of wisdom, patience and humility helped him not only preserve what he inherited from his predecessors, but also enhance the spiritual life of his flock. In fact, through his tireless acts of labor and missionary work, he prepared the path for the church to blossom, following the fall of communism.
Following the repose of Patriarch Pavle of blessed memory and the end of a very painful time for the Serbian people, by the will of the Holy Spirit and the Assembly of Bishops of the Serbian Orthodox Church, Bishop Irinej of Nis was elected Archbishop of Pec, Metropolitan of Belgrade- Karlovci and Serbian Patriarch. The Holy Assembly was held on January 22, 2010, in Belgrade, while the enthronement of His Holiness took place the next day, January 23, 2010, during the Holy Hierarchical Liturgy in Belgrade’s Cathedral of St. Archangel Michael. The solemn Liturgy was officiated by the elected Serbian Patriarch Irinej with the concelebration of his brother Bishops, priests and deacons, as well as representatives of the Russian and Greek Orthodox Churches. Patriarch Irinej was formally enthroned to the ancient throne of the Serbian Patriarchs in the Patriarchate of Pec Monastery on October 3, 2010, with the participation of the representatives of all sister Orthodox Churches. All the members of the Holy Assembly of Bishops remember the day of the election and the fact that Bishop Irinej humbly refused to accept the nomination. However, following a sincere plea and encouragement from all, and being a monk at heart, he obediently accepted.
Being the Patriarch of the Serbian Orthodox Church is not an easy calling by any means. For a long time, there has not been ease and peace, if any, for the Serbian Orthodox Church, its shepherds, as well as for the entire Serbian people. Patriarch Irinej succeeded Patriarch Pavle, a unique and saintly person who earned a very special reputation and love beyond the church and the faithful. The burden he took on was not at all light, since the wounds from the wars were still fresh and bleeding amongst the Serbian people. Nevertheless, a new time had come, a time for swords to be replaced by plows, and a completely different attitude of the state and society towards religion in general, from which the Serbian Orthodox Church was not excluded. During the time of Patriarch German, the Church survived on the
margins of the state, and during the time of Patriarch Pavle the Church was among the refugees and in the shelters with its people. The era of Patriarch Irinej was not during wartime, but it was by no means a peaceful time. That is why he often said that the ship of the Serbian Orthodox Church historically sailed between Scylla and Charybdis, and the time of his patriarchate was not any easier.
Patriarch Irinej was a very gifted person, decorated with many Christian virtues, especially the virtue of peace. Etymologically, both his names, the one obtained at baptism and his monastic name, mean peace. Indeed, he was a man of Christ’s peace, a peacemaker among people, among Christians and among nations, and above all among his own people, to whom he was a spiritual father for the past ten years. During very difficult times, from the very beginning
of His Patriarchal service, His Holiness advocated for peace and dialogue within the boundaries of our Holy Orthodox Church and beyond. The unity of the Orthodox Church on a Pan-Orthodox level was of the utmost importance to him. He always wanted disagreements to be resolved in the spirit of conciliarity at councils, as in the first centuries of Christianity. He wanted the primacy in the Church to be the primacy in service and love, and not in the demonstration of power and authority. As such, all the leaders of the local Orthodox Churches knew him, and with his innate wisdom, he always stood on the side of truth, standing above internal church frictions. He was a man of peace and dialogue, but also a man of principle. That is why, within the Orthodox Church as a whole, he enjoyed the trust, respect and love of the primates of all autocephalous Orthodox Churches. And, in his relationship
with others, non-Orthodox Christians and non-Christians, during every dialogue, at every meeting, he was open, honest, and sincere. With the same kindness and love he received Orthodox, he embraced all other people as well. Very often, in many of his sermons and lectures, he would repeatedly state we are all children of God, created in His image and likeness. In October of 2014, His Holiness Serbian Patriarch Irinej hosted the Pan-Orthodox celebration of the 1700th anniversary of the Edict of Milan in Nis, Serbia, the birth-place of Emperor Constantine.
As a good shepherd, Patriarch Irinej traveled tirelessly and visited many countries where his flock settled, especially in Europe, Canada, USA, South Africa and Australia. He visited our faithful in the United States of America on numerous occasions, both as a Bishop and Patriarch. On two different occasions, he served as locum tenens of the Midwestern American Diocese, profoundly working on bringing peace, harmony and unity to his faithful. He had deep knowledge and understanding of the challenges the Orthodox Church in the diaspora was facing, and using his wisdom and experience, he helped resolve even those problems that seemed to be unsurmountable. He often said there was no obstacle that could not be resolved through
open, honest and sincere dialogue. He fatherly pleaded with his faithful, although far away from their homeland, that they should keep the Orthodox faith, preserve their language, identity and opulent culture, and live in peace and harmony with all, respecting the laws of the countries of where they now live.
At the beginning of May 2017, the incorrupt relics of St. Mardarije, first Serbian Bishop in the USA and Canada, were discovered at St. Sava Monastery in Libertyville, Illinois. This brought great spiritual joy and comfort to the Orthodox faithful all over the world. Immediately upon hearing this, overwhelmed with gladness, His Holiness began preaching and spreading this great news to the flock in our homeland. Two months later, in the middle of July, he came to America and took part in the festive glorification of St. Mardarije of Libertyville. This glorious liturgical celebration was indeed a true manifestation of brotherly love and unity of all Orthodox Christians in America, as all of them prayerfully participated in these splendid festivities. Truly, as king David said long ago, God is wonderful in His saints! Seeing a great multitude of faithful and rejoicing in the presence of all Orthodox jurisdictions in America, His Holiness proclaimed, “No one can unite the people as the Saints of God can!”. These were the holy words of a true shepherd who loves all and desires the salvation of all!
Patriarch Irinej’s service to our Holy Church includes sixty years of monastic life, thirty-five years as a diocesan Bishop and ten years as Patriarch. Under his leadership, the Serbian Patriarchate has published an exceptional number of theological, academic, liturgical, as well as popular books for education and the spiritual uplifting of the faithful. His Holiness is well known as a great preacher who uses every opportunity to teach the Word of God to all people. Most recently, the Diocese of Nis published a collection of his sermons delivered in the Diocese of Nis while he was its Diocesan Bishop. During his decades of dedicated and fruitful service to the Church, His Holiness acquired a wealth of wisdom and experience, which was combined with the virtues of humility, meekness and compassion, making him a firm and unshakable pillar of our Church.
Following his repose, one prominent Serbian Orthodox intellectual succinctly described his personality: His softness was his strength, and his restraint was his wisdom. Another dedicated believer, summarizing all his life and all the dimensions of his personality, in one sentence stated: The peaceful hand of Patriarch Irinej, without rhetoric and pomp, firmly held the rudder of our Church, making sure that we never forget the Serbian state and never give up the Serbian people and our holy Kosovo and Metohija. Our late Patriarch exemplified these ideals continuously, with the full support and consent of all the hierarchs, all the clergy and monastics, and all the fullness of the faithful of God of our Holy Church. He always emphasized that Kosovo and Metohija is the most difficult and painful Serbian wound. He considered his years of service in Prizren to be the most precious period for his spiritual and national maturity. There he developed a profound awareness of the irreplaceable metaphysical dimension that Kosovo and Metohija has in the existence of the Serbian national being. In addition, he always provided paternal care for the suffering Serbian people in Kosovo and Metohija and did everything in his power to help them survive and remain in their centuries old monasteries, churches and homes. Truly, his heart ached every day
because of Kosovo and Metohija. To him, as well as to all our faithful, Kosovo and Metohija is more than just a territory and land. It is our Holy Land and the cradle of our cultural and national identity.
The past few decades have been a time of spiritual rebirth and renewal of Orthodox spirituality and faith in all Orthodox countries, especially in Eastern Europe. Alongside the spiritual renewal, there was also a revival of monastic life and communities and charitable activities of the Church. Hundreds of ruined and neglected monasteries, churches and shrines have been renovated and even more new ones have been built. In all these activities, the role of Patriarch Irinej was vital. Upon the invitation of the local hierarchs, he consecrated many holy places of worship, teaching the faithful and proclaiming the word of peace, hope and love. Neither his age nor various daily responsibilities and duties prevented him from visiting his flock in Montenegro, Republic of Srpska, Croatia, Slovenia, and many other places. He was not only the spiritual father and Patriarch of our church, but also the unifier of the Serbian people. The crown of his patriarchate was the completion of one of the largest and most beautiful Orthodox churches in the world – the Cathedral of St. Sava on Vracar, in Belgrade. The project, which began in 1935, was completed during the time of his Patriarchate. Although he did not live to take part in the consecration of this glorious church, he was the first Patriarch to be buried in its crypt. Thus, like in the early Christian Church, he built himself into the very foundation of the house of God.
His Holiness never made quick or rushed decisions, rather, in the matter of all important subjects, in the spirit of conciliarity, he would first hear the opinion of the other members of the Holy Synod or the Holy Assembly and then proceed. The fundamental principles in his life were his monastic vows of obedience and humility. On one hand, he was obedient to God and His Holy Church, on the other, he was a servant to all. Patriarch Irinej was a godly man, who knew when and how to speak, and when to be silent and to listen. His beloved saint was St. John Climacus, who said: Obedience is an abandonment of discernment in a wealth of discernment. Nevertheless, when he was silent, his words traveled further and reached deeper. Through silence and calm, he prepared himself for the life of the world to come. As St. Issac the Syrian said: Words are an organ of the present life, and silence is an instrument of the life which is to come.
In this temporary and transient world, Patriarch Irinej of blessed memory lived a life worthy of the calling for which he was called and thus prepared himself a building from God, a house not made with hands, eternal in the heavens (II Cor 5: 1). His entire earthly life was dedicated to the service of God and His Holy Church, from the moment he was born and taken to the church by his loving mother, until the moment he was taken by the angels to the eternal bosom of his Mother Church. Having been a faithful servant of the Lord and good steward to his flock, he rejoices in the words of our Lord: “Well done, good and faithful servant; you have been faithful over a few things, I will make you ruler over many things. Enter into the joy of your Lord.” (Mt. 25: 21)
Bishop Longin of New Gracanica-
Midwestern America
The Lord’s Nativity - the restoration of man’s dialogue with God
“And the Word became flesh
and dwelt among us” (John 1:14).
In detailing the act of God’s creation, the book of Genesis is telling us that of all the creatures made by the Almighty God, man was the only one endowed with reason and the ability to speak. If we equate reason with intelligence, then we can say that man was created with the gift of intelligible speech. This means that he was able to make himself understood (to make sense) and at the same time, capable to understand (process) when (what) someone else spoke with him. Since in the very beginning the only one who could speak with man was God Himself, we can say that man was created as a partner of dialogue with God, his Creator. In fact, the book of Genesis relates to us the pre and post fall dialogue between God and man. The same book of Genesis tells us that the creation of man came as a consequence of God’s dialogue (decision) among the three persons of the Holy Trinity: Father, Son and Holy Spirit: “Let us make man…”, and that he was created “in Our image, according to Our likeness” (1:26).
Having been created in the image of God, man is capable of perceiving God’s word and of preserving it. The word of God can be expressed adequately in the language of man. The word of God is not diminished while it resounds in human language. The fact is that the Bible is the Word of God in the language of man.
When you have a dialogue with somebody, you communicate back and forth with your partner. The question is: how could m

the faith - mitropolia

Documents