Stroe Constantin

Stroe Constantin.pag 123.

Cultura

Inelegerea culturii presupune o analiz n legtur cu societatea. Cci ntreaga via social este dominat de cultur, c acea ambian pe care omul i-a creat-o, n care se proiecteaz, n care se recunoate pe sine i care i ofer imaginea sa proprie, msura lui ca om. De aceea pretutindeni unde triesc oameni ei creeaz cultura, neexistnd dup cum arat culturologul R. Linton,, societi aculturale i nici mcar indivizi lipsii de cultur. Orice societate are o cultur, orict de simpl ar fi ea i fiecare fiin uman este cultural in sensul ca participa la o anumita cultura.Cu toate ca viata omului este imposibila fara cultura, cultura nu cuprinde intreaga viata sociala, ci asa cum remarcau vechii greci si cu deosebire Platon, numai momentul de siguranta, de neclintire , de claritate. Cultura rezultatul viu, in continua miscare si transformare a activitatii indivizilor pe diferite trepte de dezvoltare a societatii, nu se confunda cu societatea. Daca tot ceea ce este cultura este, in acelasi timp si societate nu tot ceea ce este social este totodata si cultural. Desi istoria societatii este in primul rind istoria culturii ei, a efortului neincetat al oamenilor de a stapini fortele naturii si ale societatii, societatea nu se confunda cu cultura. Nu toate creatiile sociale si nu toate produsele obiectivitate ale constiintei colective intra insa in cultura, ci numai acele creatii ale activitatii umane pe care societatea, grupurile sociale, comunitatile le apreciaza ca valori.Prin cultura omul supune treptat lumea exterioara, o transforma intr-o lume a sa pe masura propriei sale esente . de aceea principala determinare distinctiva a culturii in raport cu natura este umanizarea. Pe scurt prin cultura omul umanizeaza natura.in aceasta idee Nietzche spune ca ,,cultura este viata, este mod de a cugeta si actiona. Este sntimentul coeziunii oricarei comunitati umane evoluate, raportul omului cu sine si cu lumea. Camil Petrescu la completat pe ginditorul german, afirmind ca in secolul nostru cultura este,, stilul care imprumuta universalului social o osatura spirituala, stapinind prin eroism si actiune fortele negative ale universului fizic.Comunicarea interculturala

A intelege propria noastra cultura si diferentele intre culturi. Pag 214

Oamenii nu sunt numai ei insisi; ei sint si mediul unde traiesc, in oras sau la ferma, unde au invatat sa faca primii pasi, jocurile care le-au inveselit copilaria, povestile ascultate de la batrine, hrana pe care au mincat-o, sporturile pe care le-au practicat, poietii pe care i-au citit, Dumnezeul pe care l-au adora( W.Somerset Maugham.)

Prima observatie care se impune este cea privind diferenta dintre culturi, pe de o parte si evolutia lor interna, pe de alta parte. Pentru ilustrare, vom analiza fazele evolutiei culturale din Romania( N. Radu. Prefaceri socio-economice in Romania secol.xx. p.253-255) Pina in 1989 se pot diferentia cinci faze distincte ale evolutiei noastre culturale.

1. o prima faza a evolutiei culturii s-a incheiat aproximativ in perioada primului razboi mondial. Este faza traditionala propriu-zisa: transmiterea culturii( predominant rurala) avea loc, in mod esential, in grupul familial si cel de munca.

2. faza a doua : sfirsitul primului razboi mondial. Pina la al II-lea Razboi mondial, cu o prelungire catre anii 1948-1950. Cultura rurala traditionala, cu caracter inchis. Se hibrideaza cu elemente urbane. Orasul devine un model si o tinta.3. Faza a treia, din 1948-1950, pina spre 1962. In aceasta perioada are loc cooperatizarea agriculturii, migratia masiva spre oras. Vechile forme culturale, rurale nu mai corespund noilor imprejurari si modului de viata al oamenilor. Vechile forme de participare la cultura( dans, cintec, sarbatori si obiceiuri traditionale) caracteristice unor moduri de existenta traditionala unei societati nominale, nu mai corespund , iar altele noi nu s-au putut crea imediat. Discontinuitatea economica si sociala a avut un reflex similar in cultura.

4. Faza a patra aduce schimbari apreciabile in continuitatea culturii. Pe terenul diminuarii traditiei, din pricina schimbarii conditiilor de viata, apar tendinte principial noi. Traditia culturala este consumata prin radio, televiziune, discuri , iar consumatorii sunt mai ales persoane in virsta. Tinerii preiau o cultura noua, de tip urban, caracterizata prin muzica, vestimentatie, comportament etc..

5. Faza a cincea a debutat odata cu initierea festivalului National ,, cintarea Romaniei, la mijlocul anilor 70 si a reprezentat o incercare de sinteza organica intre traditie si modernitate. Aceasta incercare a esuat insa.

Diferentele dintre culturi reflecta eforturile pe care fiecare societate trebuie sa le faca pentru a supravietui intr-o realitate specifica. Aceasta realitate implica:

1. caracteristicile geografice;

2. contextul social( celelalte grupuri umane cu care a intrat in contact si a avut legaturi)3. antecendentele metafizice( cautarea unui sens al vietii)

In cadrul aceleiasi culturi, gasim indivizi care nu se conformeaza normelor culturale obisnuite, acestia sunt identificati ca membri ai unei subculturi. Acestia sunt adesea victime ale intolerantei societatii( ex. Handicapatii, homosexualii,, anumite grupuri religioase , anumite subculturi ale tinerilor cu caracteristici ce tin de limbaj vestimentatie, muzica etc..

A invata propria cultura este un act la fel de natural ca cel de a respira. Cultura se invata inca din copilarie. Este ceea ce se numeste , socializarea omului. Fiecare societate transmite membrilor sai sistemele de valori pe care le vehiculeaza cultura. Copii invata semne si simboluri cu semnificatie uneori speciala de la o cultura la alta. Cei care realizeaza socializarea sunt parintii, scoala , mediul informal, televiziunea etc... Cultura este traita diferit de catre fiecare individ. Fiecare persoana este un amestec de cultura, de caracteristici proprii individuale si de experiente proprii. Acest proces se imbogateste prin contactul cu alte culturi. In societatile moderne, oamenii dobindesc caracteristici si disponibilitati culturale distincte de cele din societatile traditionale. Astfel:

1. Omul modern este mai pregtit pentru o nou experien de via, deschiderea spre inovaie i schimbare este mare. Este vorba despre o stare de pregtire a intelectului, de o dispoziie psihologic ,mai mult dect despre deprinderi specifice.2. Capacitatea de a avea opinii proprii n probleme care l privesc direct sau care nu au legtura direct cu propria existen. Aceasta nseamn c individul este contient de diversitatea atitudinilor i a opiniilor, cele tradiionale fiind mai uniforme i mai limitate.

3. Omul modern se orienteaz spre prezent i viitor, accept punctualitate, orele fixe, procedeaza dup reguli previzibile i este prompt n urmrirea intereselor sale.

4. Omul modern este eficient, crede n posibilitatea de a nva de a domina mediul nconjurator n scopul atingerii propriilor inte. El posed capacitatea de a calcula i de a prevedea, crede ntr-o lume guvernat de legi, n puterea omului de a le cunoate i de a se orienta pe baza lor. Este demn i transfer aceasta demnitate asupra altora, asupra femeilor i copiilor mai ales. Are mai mult ncredere n tiin i tehnologie etc...