texte pentru concursul cultura si spiritualitate

8/12/2019 Texte Pentru Concursul Cultura Si Spiritualitate

http://slidepdf.com/reader/full/texte-pentru-concursul-cultura-si-spiritualitate 1/30

REVELAŢIA NATURALĂ ŞI SUPRANATURALĂ

- Revelo, revelatio = a descoperi, descoperire;- Revelaţia este actiunea prin care Dumnezeu Se face cunoscut oamenilor,

arătându-le acestora voinţa şi planurile Sale în legătură cu lumea;- ără Revelaţie, cunoaşterea lui Dumnezeu este imposi!ilă;- "rin Revelaţie Dumnezeu Se pogoară în om, împărtăşindu-i acestuia pe

măsura posi!ilităţilor lui de înţelegere, cunoştinţe despre Sine;- Revelaţia este a!solut necesară omului, pentru că mântuirea depinde de

cunoaşterea lui Dumnezeu# Ioan 17,3: “Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască peTine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis!

1. Revelaţia naturală:

- ca fiinţă raţională, omul are posi!ilitatea să $udece şi să a$ungă la anumiteconcluzii asupra a tot ce se petrece în $urul său; "rin cugetare la sine şi laciclicitatea evenimentelor pancosmice, el concluzionează că toate acestea nusunt produsul întâmplării, ci opera unui %reator atotputernic;

Psalmi 18,1: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi "acerea m#inilor Lui o vesteştetăria!

Romani 1,19-20: “$entru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscutde către ei% pentru că Dumnezeu le-a arătat lor& Cele nevăzute ale Lui se văd de la "acerealumii 'nţeleg#ndu-se din "ăpturi adică veşnica Lui putere şi dumnezeire% aş ca ei să "ie "ărăcuv#nt de apărare!

- această Revelaţie e insuficientă, deoarece pe temeiul, omul poate şti doarcă Dumnezeu e&istă ca o fiinţă cu putere veşnică, despre a %ărui măreţievor!eşte întreaga Sa făptură;

2. Revelaţia supranaturală (poitivă!:- îi crează omului posi!ilitatea de a-' cunoaşte pe Dumnezeu din lucrările

Sale, dar numai atât cât îi este necesar omului pentru mântuire;- Revelaţia primordială făcută primilor oameni, desc(ide calea Revelaţiei

naturale, care culminează în )isus *ristos#

"vrei:1,1: “După ce Dumnezeu odinioară% 'n multe r#nduri şi 'n multe c(ipuri% a vor)it părinţilor noştri prin prooroci% *n zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin +iul% peCare L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a "ăcut şi veacurile, “

- Revelaţia supranaturală ni se comunică în c(ip supranatural şi e acceptatăde om prin credinţă; Se deose!eşte de cea naturală#

- . 'n privinţa conţinutului + cuprinde adevăruri mai numeroase şi maivariate cestea sunt primite prin credinţă;

- /. 'n privinţa "ormei + vine de la Dumnezeu în diferite c(ipuri;

000 1evelaţia supranaturală e de două "eluri:



a. e&ternă + se face prin îngeri şi prin profeţi şi e însoţită de semne e&terne#minuni, profeţii;

!. internă + se produce în suflet /n cazul în care organul Revelaţiei eîndemnat să scrie, avem de-a face cu inspiraţia divină;

- Revelaţia supranaturală s-a făcut în trepte sau etape care marc(ează odezvoltare a ei în timp, determinate de gri$a lui Dumnezeu de a Se descoperi;- 0&istă un progres în Revelaţia supranaturală însă caracteristica ei rămâne

unitatea, ea fiind e&presia vie a unităţii, imoa!ilităţii şi continuităţii planuluiiconomiei divine pentru oameni după păcatul adamic;

- 0a se înc(eie în )isus *ristos şi în Sf postoli prin care ni s-a transmis;

3. Posi#ilitatea Revelaţiei:- unii afirmă că Revelaţia nu e posi!ilă pe de o parte pentru că Dumnezeu,

c(iar dacă e&istă, nu se comunică oamenilor; 1amenii, în calitate de fiinţeli!ere, sunt lăsaţi să trăiască potrivit naturii şi voinţei lor; "e de altă parte, omuln-ar fi în stare să înţeleagă conţinutul Revelaţie, mai ales dacă aceasta cuprindeelemente de domeniul fantasticului;

R$%P&'%:-222Revelaţia e posi!ilă deoarece ea nu contrazice nici iinţa divină, ca

autoare, nici pe om ca primitor al adevărurilor descoperite;-222Dumnezeu în calitate de "roniator, tre!uie să-i facă omului descoperiri,

ca acesta să-' cunoască şi să-) facă voia;

-2221mul, c(ip şi asemănare a lui Dumnezeu tre!uie să stea în legătură cu%reatorul, deoarece atât omul cât şi Dumnezeu sunt fiinţe personale;Desăvârşirea spre care omul tre!uie să tindă, a fost cerută acestuia prinRevelaţie#

atei ),*8: “+iţi desăv#rşiţi precum şi Tatăl vostru cel din Ceruri desăv#rşit este!- prin 1evelaţie omul nu-şi pierde li)ertatea de cugetare şi acţiune% deoarece numai

aceasta 'i arată singura cale care-l duce spre scop: Psalmi 118,19: “2trăin sunt eu pe $ăm#nt% nu ascunde de la mine poruncile Tale!-222valorile spirituale ce derivă din adevărurile Revelaţiei i-ar rămâne

necunoscute omului; Revelaţia depăşeşte posi!ilităţile de cunoaştere raţională,

dar şi în acest caz raţiunea luminată de credinţă acceptă aceste adevăruri# "vrei 11,3: “$rin credinţă 'nţelegem că s-au 'ntemeiat Cerurile prin cuv#ntul lui Dumnezeu de s-au "ăcut din nimic cele ce se văd!

CRITERIILE REVELAŢIEI SUPRANATURALEMINUNILE ŞI PROFEŢIILE

- %aracterul primordial al creştinismului e acela de a fi religie revelată;

- /n sânul multor religii e&istă numeroase persoane care pretind că sunttrimise de Dumnezeu ceşti oameni sunt psi(opaţi, rătăciţi inconştienţi sau



înşelători conştienţi care urmăresc scopuri mesc(ine 0&emplu# Simon 3agul,3enandru, 3arcion, %erint, 4asilide, 4alentin, 3ontanus, rie, Sa!elie etc

- lături de Revelaţia adevărată au apărut false sau pretinse revelaţii, deaceea 5iserica a precizat anumite criterii de departa$are între Revelaţia adevărată

şi pseudo-revelaţia;

1. +riterii interne: - provin in nsui /onţinutuil Revelaţiei:a.pozitive + ce tre!uie să cuprindă Revelaţia# adevăruri religioase şi morale

incontesta!ile e&puse într-o formă clară şi precisă fără să fie în contrazicere cualte adevăruri revelate şi nici cu adevărurile sigure de provenienţă umană;

).negative + ceea ce nu e îngăduit să cuprindă Revelaţia adevărată# ideia!surde, contrare logicii şi !unului simţ; idei morale, anti-sociale, şi anti-umane;de asemenea e&primarea acestora să nu fie făcută în termeni o!scuri, ec(ivoci

sau cu multiple înţelesuri;2. +riterii eterne: - reultă in mpreurările n /are se a/e Revelaţia:a.naturale + se referă la organul sau persoana prin mi$locirea căreia se face

Revelaţia, la calităţile lui morale şi intelectuale şi la modul cum se faceRevelaţia;

).supranaturale + minunile şi profeţiile;

inunile# - sunt fenomene sau fapte sensi!ile care se petrec în lume şi care nu se pot e&plica pe temeiul

legilor naturii; utorul lor este Dumnezeu iar scopul lor este adeverirea Revelaţiei;

- oamenii lipsiţi de cultură socotesc minuni şi anumite semne cosmice,cataclismele, e&perienţe fizice sau c(imice cu urmări impresionante cestea nusunt minuni, deoarece se petrec potrivit legilor naturii şi implicit au cauzenaturale; 3inunile adevărate suspendă pentru un anumit timp şi într-un anumitloc legile fizice %(iar dacă s-ar produce un fenomen neo!işnuit şi ine&plica!ildin punct de vedere ştiinţific, acestuia nu i s-ar cădea numele de 6minune7 atâtatimp cât nu are un scop religios moral; Diletenţi şi pseudo-savanţi, au negat

posi!ilitatea minunilor afirmând că ele ar contraveni legilor naturii şi ordiniiuniversale;

R$%P&'%: - indiferent cum se e&plică e&istenţa acestor legi, dat fiind căordinea universală e asigurată şi menţinută prin ele, acestea stau la !aza tuturorfenomenelor din 8nivers şi e imposi!il ca prin minuni să fie suspendateuniversalitatea şi necesitatea lor; 3inunile sunt posi!ile deoarece utorul loreste Dumnezeu direct sau persoane înzestrate de 0l cu darul facerii de minuni şică prin ele nu se tul!ură ordinea universală şi nu se desfiinţează legile naturii, cinumai se suspendă;

34emplu: cei trei tineri în cuptorul de foc, "etru merge pe mare, învierea lui

'azăr;



- Din e&emplele date reiese faptul că nu s-a nimicit calitatea focului de aarde, nu s-a desfiinţat legea cufundării corpurilor, nu s-a nimicit puterea !olilorşi a morţii asupra oamenilor;

- Revelaţia divină a fost tot timpul însoţită de minuni 3inunile sunt dovada

cea mai grăitoare, mai convingătoare sau cea mai sigură despre originea divină areligiei creştine; Ioan 3:2& cesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: 1a)i% ştim că de la Dumnezeu ai venit

'nvăţător, că nimeni nu poate "ace aceste minuni% pe care le "aci Tu% dacă nu este Dumnezeucu el&

Ioan 10:38& Iar dacă le "ac% c(iar dacă nu credeţi 'n 5ine% credeţi 'n aceste lucrări% ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este 'n 5ine şi 3u 'n Tatăl&

Ioan 1):2*& De nu aş "i "ăcut 'ntre ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a "ăcut păcat nuar avea, dar acum 5-au şi văzut şi 5-au ur#t şi pe 5ine şi pe Tatăl 5eu&

000$ro"eţiile: - “proorao! 6 a vedea 'nainte, “pro"imi! 6 a prezice% a spune 'nainte,

- 6prooroc7 este cel ce vor!eşte în locul altuia# Ieire.7:1& 1ăspuns-a Domnul lui 5oise şi i-a zis: “Iată% 3u "ac din tine un dumnezeu

pentru +araon% iar aron% "ratele tău% 'ţi va "i prooroc

- 6prooroc7 este cel care conduce o 6şcoală profetică7 în care se studiază'egea /nvăţăceii se numeau 6fiii proorocilor7#

3 Re4i 20:2)& Şi să str#ngi at#ta oştire% c#tă oştire ai pierdut% şi cai at#ţia% c#ţi ai avut% şicare at#tea% c#te ai avut% şi să ne )atem cu ei şi 'n vale, şi atunci de )ună seamă vom "i maitari dec#t ei!& Şi a ascultat el cuv#ntul lor şi a "ăcut aşa&

- “ prooroc7 este compozitor sau interpret de cântece religioase#1 Re4i 10:10. Iar dacă au a7uns ei la 8(i)eea% iată i-a 'nt#mpinat o ceată de prooroci şia venit peste el Du(ul lui Dumnezeu şi a proorocit şi el 'n mi7locul lor&

- sensul fundamenal al cuvintelor 6prooroc7 şi 6profet7 e acela de văzătorînainte, prezicător al unui eveniment care se va petrece în viitor;

- profetul sau proorocul indică o persoană care are darul de a vor!i desprecele ce se vor petrece în viitor, dar nu ca o prevedere sau o prezicere datorită

perspicacităţii inteligenţei sale, ci drept urmare a unei descoperiri pe care i-afăcut-o Dumnezeu;

-

proorocia 9profeţia. este vederea înainte, prezicerea şi anunţarea clară,lămurită a unor evenimente care se vor petrece în viitor;- multe religii au avut în slu$!a lor persoane care aveau pretenţia că sunt

inspirate "redicţiile lor se !azau e&clusiv pe calcule strict umane, fiind cu totulam!igue şi o!scure 0&emplu# ":t(ia din Delp(i, le&andra din 'icop(ron,si!ilele de la %umae;

- prezicerile !azate pe com!inaţii de numere şi calcule 6ştiinţifice79(oroscoapele., nu sunt profeţii De asemenea con$uncţia unor planete, eclipsele,cometele, cataclismele, epidemiile nu sunt minuni deoarece pot fi prezise deoamenii de ştinţă;



- profeţiile adevărate sunt făcute numai de oameni aleşi de Dumnezeucărora le descoperă voinţa şi planurile Sale;

+5'+6&I" # - potrivit criteriilor de care dispune, 5iserica este în măsurăsă se pronunţe dacă o revelaţie este adevărată sau falsă;

+&'5"R" 6&I ;&'""&

CUNOAŞTEREA NATURALĂ ŞI SUPRANATURALĂ

- cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilor Sale are la !ază !unăvoinţa Sa dea ni Se descoperi pe Sine ca iinţă spirituală, personală pe de o parte, iar pe dealtă parte, posi!ilitatea omului ca fiinţă personală de a intra în dialog cu

Dumnezeu;- cunoaşterea lui Dumnezeu este oviectivă şi sigură pentru că îşi are izvorul

în Dumnezeu, la ea putându-se a$unge prin credinţă# "vrei 11:3. $rin credinţă 'nţelegem că s-au 'ntemeiat veacurile prin cuv#ntul lui

Dumnezeu% de s-au "ăcut din nimic cele ce se văd&

- Dumnezeu este iinţă a!solută, e&istentă prin 0a /nsăşi; 0l posedă plenitudinea tuturor perfecţiunilor, /şi este 'uişi cauză, Se transcende până şi pe0l /nsuşi; Dumnezeu nu e un principiu a!stract, ci o iinţă personală, înzestratăcu atri!ute spirituale cestea sunt de la sine înţelese în numirea de Dumnezeu;

umai Dumnezeu e&istă cu necesitate şi tot ce este 6în afara7 'ui estecontingent, relativ; 9opusul contingentului este necesarul.;

- totul vine de la Dumnezeu, în afară de Rău, care este 6lipsa luiDumnezeu7;

- fiinţa lui Dumnezeu este pur spirituală, e&tratemporală şi e&traspaţială# Ioan ):2*. devărat% adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuv#ntul 5eu şi crede 'n Cel ce

5-a trimis are viaţă veşnică şi la 7udecată nu va veni% ci s-a mutat de la moarte la viaţă&

- /l putem cunoaşte pe Dumnezeu nu în esenţa 'ui, ci din lucrările Sale înmăsura în care 0l ni Se descoperă; %unoaşterea lui Dumnezeu şi a lucrărilorSale evidenţiază demnitatea noastră de făpturi raţionale De la cunoaştere se

a$unge la faptă, sinergie care asigură fericirea pământească şi mai ales ceacerească#

Ioan 17:3& Şi aceasta este viaţa veşnică: 2ă Te cunoască pe Tine% singurul Dumnezeuadevărat% şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis

1. +alea naturală:

- pleacă de la noi spre Dumnezeu, de la o!servarea naturii şi a desfăşurăriievenimentelor din ea, toate având drept cauză finală pe Dumnezeu

- e rezultat al strădaniilor raţiunii omeneşti, de aceea se mai numeşte şicunoaştere raţională;



- omul e creat după c(ipul şi asemănarea lui Dumnezeu, de aici şi impulsulde a-' cunoaşte pe Dumnezeu#

<a/ere.1:27 Şi a "ăcut Dumnezeu pe om după c(ipul 2ău, după c(ipul lui Dumnezeu l-a "ăcut, a "ăcut )ăr)at şi "emeie&

Psalmi .18:1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi "acerea m#inilor Lui o vesteşte tăria& Romani.1:20& Cele nevăzute ale Lui se văd de la "acerea lumii% 'nţeleg#ndu-se din "ăpturi%

adică veşnica Lui putere şi dumnezeire% aşa ca ei să "ie "ără cuv#nt de apărare%

- impulsul nativ spre transcendent cultivat ne duce la o cunoaştere reală alui Dumnezeu;

- <eri/itul u4ustin: “+ecisti nos ad Te% Domine% et in9uietum est cor meum donecre9uiescat in Te! “+ăcutu-ne-ai năzuitori spre Tine% Doamne% şi neliniştită e inima mea

p#nă se va odi(ni 'n Tine!.

2. +alea supranaturală:

- pleacă de la Dumnezeu spre noi; este o cunoaştere prin Revelaţie şi aînceput cu "rotoevang(elia, continuând prin "atriar(i şi "rooroci S-a desăvârşit

prin iul# "vrei .1:1-2: După ce Dumnezeu odinioară% 'n multe r#nduri şi 'n multe c(ipuri% a vor)it

părinţilor noştri prin prooroci% *n zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin +iul% peCare L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a "ăcut şi veacurile,

- între calea naturală şi cea supranaturală e&istă o armonică legătură %aleasupranaturală e superioară celei naturale după întindere şi conţinut;

- /unoaterea noastră espre ;umneeu este:a. nedeplină + pentru că puterea noastră de înţelegere şi intuiţie e

limitată# Ioan 1:18& $e Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, +iul cel ;nul-<ăscut% Care este'n s#nul Tatălui% cela L-a "ăcut cunoscut

I.+orinteni .13:9& $entru că 'n parte cunoaştem şi 'n parte proorocim& I.+orinteni.13:12. Căci vedem acum ca prin oglindă% 'n g(icitură% iar atunci% "aţă către

"aţă, acum cunosc 'n parte% dar atunci voi cunoaşte pe deplin% precum am "ost cunoscut şi eu& I.imotei =:12& Luptă-te lupta cea )ună a credinţei% cucereşte viaţa veşnică la care ai "ost

c(emat şi pentru care ai dat )ună mărturie 'naintea multor martori& I.Ioan 3:2& Iu)iţilor% acum suntem "ii ai lui Dumnezeu şi ce vom "i nu s-a arătat p#nă

acum& Ştim că dacă 3l 2e va arăta% noi vom "i asemenea Lui% "iindcă *l vom vedea cum este& I.Ioan *:12& $e Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată% dar de ne iu)im unul pe altul%

Dumnezeu răm#ne 'ntru noi şi dragostea Lui 'n noi este desăv#rşită&<eri/itul u4ustin: “5ărginitul nu poate cuprinde pe Cel nemărginit!). Indirectă: - numai plec#nd de la o)servarea lumii tragem concluzii cu privire la e4istenţa lui

Dumnezeu,

c.& nalogică comparativă . = compar#nd lucrurile din lume *l cugetăm pe Dumnezeu elimin#nd orice mărginire,

d.& 2im)olică: - prin sim)oluri doar% putem să "ormulăm idei şi cunoştiinţedespre Dumnezeu% Care răm#ne incognosci)il 'n 2ine:

I.imotei =:1= & Cel ce singur are nemurire şi locuieşte 'ntru lumină neapropiată, pe Carenu L-a văzut nimeni dintre oameni% nici nu poate să-L vadă, a Căruia este cinstea şi puterea

veşnică min& "vrei 12:29& Căci >Dumnezeul nostru este şi "oc mistuitor>&



+5'+6&I" # - aici, în viaţa aceasta, cunoaşterea religioasă deşi o!iectivă şisigură, întemeiată pe Revelaţie, rămâne cu aceste note# nedeplină, indirectă,analogică şi sim!olică;

3. +unoaterea lui ;umneeu n mpreurările /on/rete ale vieţii:- 6toţi oamenii /l cunosc pe Dumnezeu în împre$urările concrete ale vieţii,

datorită providen ei divine7 spune "r Dumitru Stăniloae;ț

- Sf 3a&im 3ărturisitorul foloseşte sintagma 6pronie şi $udecată7 pentru adefini acest mod de cunoaştere;

- /mpre$urări concrete ale vieţii# solicitările semenilor, încercări, necazuri,insuccese, !oli, mustrări de conştiinţă;

- ceastă cunoaştere ne sensi!ilizează şi ne facilitează găsirea celui maiscurt drum spre Dumnezeu; /n această cunoaştere se evidenţiază atri!utele lui

Dumnezeu şi mai ales "ronia;- /ncercările vieţii înno!ilează ră!darea şi potenţează năde$dea "salmii, în

general, e&primă acest adevăr# Psalmi . 119,1: “Către Domnul am strigat c#nd m-am necă7it şi m-a auzit&!

- /l cunoaştem deplin pe Dumnezeu dacă încercăm să aflăm ce greşeli staula !aza declanşării atacului încercărilor

%. %imeon etarastul: “Toate aceste 'ncercări ţi s-au 'nt#mplat din dreapta 7udecată a Iu)itorului de oameni Dumnezeu% pentru că te-ai arătat nerecunoscător "aţă de 3l% căci celece le-ai dat /ine"ăcătorului tău% acelea le-ai luat& Cu ce măsură ai măsurat% ţi s-a măsurat!

%. 'i/oim 4>ioritul: “Dumnezeu "oloseşte mi7loace de constr#ngere c#nd omul% peste

măsură% se 'ncrede 'n sine& tunci 'l aduce la cunoaşterea de sine& ;neori 'ngăduie ca omul să cadă 'n erori mai mari sau mai mici% 'n proporţie cu aprecierea ce o are despre sine!&- cunoaşterea noastră despre Dumnezeu e în acelaşi timp şi o cunoaştere a noastră înşine, a limitelor şi

neputinţelor noastre, de aceea necunoaşterea noastră este lipsă de smerenie "e Dumnezeu /l cunoaştem şi însolicitările semenilor noştri#

atei 2):3)-*)& Căci "lăm#nd am "ost şi 5i-aţi dat să măn#nc, 'nsetat am "ost şi 5i-aţidat să )eau, străin am "ost şi 5-aţi primit, 8ol am "ost şi 5-aţi 'm)răcat, )olnav am "ost şi

5-aţi cercetat, 'n temniţă am "ost şi aţi venit la 5ine& tunci drepţii *i vor răspunde% zic#nd: Doamne% c#nd Te-am văzut "lăm#nd şi Te-am (rănit? 2au 'nsetat şi @i-am dat să )ei? 2auc#nd Te-am văzut străin şi Te-am primit% sau gol şi Te-am 'm)răcat? 2au c#nd Te-am văzut)olnav sau 'n temniţă şi am venit la Tine? Iar *mpăratul% răspunz#nd% va zice către ei:

devărat zic vouă% 'ntruc#t aţi "ăcut unuia dintr-aceşti "raţi ai 5ei% prea mici% 5ie 5i-aţi "ăcut&tunci va zice şi celor de-a st#nga: Duceţi-vă de la 5ine% )lestemaţilor% 'n "ocul celveşnic% care este gătit diavolului şi 'ngerilor lui& Căci "lăm#nd am "ost şi nu 5i-aţi dat sămăn#nc, 'nsetat am "ost şi nu 5i-aţi dat să )eau, 2trăin am "ost şi nu 5-aţi primit, gol% şi nu

5-aţi 'm)răcat, )olnav şi 'n temniţă% şi nu 5-aţi cercetat&tunci vor răspunde şi ei% zic#nd: Doamne% c#nd Te-am văzut "lăm#nd% sau 'nsetat% sau străin% sau gol% sau )olnav% sau 'ntemniţă şi nu @i-am slu7it? & 3l 'nsă le va răspunde% zic#nd: devărat zic vouă: *ntruc#t nuaţi "ăcut unuia dintre aceşti prea mici% nici 5ie nu 5i-aţi "ăcut&

- cunoaşterea lui Dumnezeu în împre$urările concrete ale vieţii e unae&istenţială a lui Dumnezeu în raporturile 'ui directe cu noi în care e&periem

caracterul 'ui personal şi marea Sa iu!ire faţă de noi;ORIGINEA ATRIBUTELOR LUI DUMNEZEU.



FORMULAREA ŞI ÎMPĂRŢIREA ATRIBUTELOR DUMNEZEIEŞTI

1. 5ri4inea atri#utelor lui ;umneeu:

- atri!utele sunt proprietăţi reale ale iinţei divine prin care Dumnezeu Se manifestă comunicându-Se potrivit posi!ilităţilor omeneşti de cunoaştere în lucrările divine# creaţie, pronie, mântuire, sfinţire, $udecată,desăvârşire;

- Dumnezeu rămâne cu fiinţa în trnscendenţa a!solută %ăile şi cugetele 'ui sunt deose!ite de căile şicugetele oamenilor, totuşi, teologia după modelul izvoarelor Revelaţiei, poate să între!uinţeze numiri de funcţiişi de atri!ute omeneşti pentru a descrie şi e&plica atri!ute proprii lui Dumnezeu, pornind de la faptul că omul ecreat după c(ipul şi asemănarea lui Dumnezeu, fără a se cădea în antropomorfism;

- oi cunoaştem doar acele atri!ut care ne-au fost descoperite, fiinţa lui Dumnezeu rămânândnemărginită şi nepătrunsă;

- tri!utele nu sunt deose!ite de iinţa divină Sunt una cu ea deoarece Dumnezeu e unitatea a!solută

umim pe Dumnezeu nu numai !un, înţelept etc, ci şi afirmăm că 0l e însăşi !unătatea, înţelepciunea etc, lamodul a!solut;- tri!utele divine constituie o unitate perfectă 'e numim diferit după c(ipul manifestărilor energiilor

divine necreate şi după modalitatea umană de cunoaştere şi e&primare;

2. ?mpărţirea atri#utelor:

a. principale# - spiritualitatea, infinitatea; !. speciale: - intelectuale# atotştiinţa şi înţelepciunea- morale# li!ertatatea, sfinţenia, !unătatea, dreptatea, veracitatea, fidelitatea

- fizice# aseitatea, u!icvitatea 9omniprezenţa., eternitatea, atotputernicia, unitatea fiinţială;

- atri!utele naturale sunt specifice naturii sau firii dumnezeieşti a!solute;- atri!utele intelectuale sunt specifice cunoaşterii divine a!solute;- atri!utele morale sunt specifice voinţei divine;



- 8 -ATRIBUTELE NATURALE

- atri!utele divine naturale pun în evidenţă unicitatea şi puterea lui Dumnezeu;

1. %"I":

- 6a se7 = de la sine; 6ens a se7 = e&istenţa de la sine;- această însuşire arată că Dumnezeu nu e condiţionat de nimeni şi de nimic e&terior 'ui 9în sens

negativ., iar în sens pozitiv că are în Sine /nsuşi cauza şi totul pentru a e&ista, cu tot ce implică a!solutul 'ui;- Dumnezeu e iinţa a!solut perfectă, e plinătatea, perfecţiunea întregii e&istenţe 0l condiţionează totul

având în Sine totul dimpreună cu principiul sau cauzza propriei Sale iinţe, fără început şi fără sfârşit; /nconcepte omeneşti am zice că Dumnezeu nu poate să nu e&iste;

Ieire 3:1*. tunci Dumnezeu a răspuns lui 5oise: “3u sunt Cel ce sunt!& poi i-a zis:“şa să spui "iilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!

Ieire 3:1). poi a zis Dumnezeu iarăşi către 5oise: “şa să spui "iilor lui Israel:“Domnul Dumnezeul părinţilor noştri% Dumnezeul lui vraam% Dumnezeul lui Isaac şi

Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi& cesta este numele 5eu pe veci, aceasta este pomenirea 5ea din neam 'n neam!

Romani 11:3)& 2au cine mai 'nainte I-a dat Lui şi va lua 'napoi de la 3l? Romani 11:3=. $entru că de la 3l şi prin 3l şi 'ntru 3l sunt toate& Lui să "ie mărirea 'n

veci& min po/alipsă 1:8. 3u sunt l"a şi Amega% zice Domnul Dumnezeu% Cel ce este% Cel ce era şi

Cel ce vine% totţiitorul& po/alipsă 22:13& 3u sunt l"a şi Amega% cel dint#i şi cel de pe urmă% 'nceputul şi

s"#rşitul&



Dovezi patristice:

%. @ri4orie e 'aians: “Dumnezeu era şi va "i de-a pururi sau% mai cur#nd% este de-a

pururi&&&căci cuprinz#nd totul 'n 3l% are +iinţa "ără de 'nceput şi "ără de s"#rşit% ca un ocean

in"init!

+lement leanrinul : “<umele BCel Ce este arată 'ntr-adevăr că 3l e4istă% că a "ost

totdeauna% că este şi va "i!

%. Ioan ;amas/>in: “Dintre toate numele ce se dau lui Dumnezeu% cel mai )un pare să

"ie BCel Ce este pentru că el cuprinde 'ntreaga e4istenţă% ca o mare nes"#rşită şi

nemărginită!

2. %PIRI&6I":- Dumnezeu e Du(, spirit, simplu, nevăzut, perfect, raţional, li!er în analogie cu sufletul omenesc;- Spiritualitatea e uşor de afirmat întrucât constituie nota specifică a o!iectului credinţei; "rin credinţă,

Dumnezeu ca iinţă spirituală personală este o evidenţă /n evidenţa aceasta se afirmă cu putere unicitateaspirituală a lui Dumnezeu#

Ioan *:2*& Du( este Dumnezeu şi cei ce I se 'nc(ină tre)uie să i se 'nc(ine 'n du( şi 'n

adevăr&

II.+orinteni .3:17 & Domnul este Du(% şi unde este Du(ul Domnului% acolo este li)ertate&

"vrei 11:1&Iar credinţa este 'ncredinţarea celor nădă7duite%dovedirea lucrurilor celor

nevăzute&

3. 5PR""'A ( omnipreenţa, u#i/vitatea !- prin acest atri!ut se e&primă negativ independenţa lui Dumnezeu în raport cu spaţiul, iar pozitiv,

prezenţa Sa în toate cele mărginite;- atotprezenţa este su!ânţeleasă în a!solutittatea şi infinitatea lui Dumnezeu Spaţiul ca şi timpul e o

dimensiune a materiei şi e a!solut necesar celor create Dumnezeu e în afara timpului şi spaţiului 0l Setranscende şi pe 0l /nsuşi, e&istă în toate fără a Se confunda cu nimic#

3 Re4i.8:27 & Aare adevărat să "ie că Domnul va locui cu oamenii pe păm#nt? Cerul şicerul cerurilor nu Te 'ncap% cu at#t mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău,

Psalmi 138:= & 5inunată este ştiinţa Ta% mai presus de mine, este 'naltă şi n-o pot a7unge& Psalmi 138:7 & ;nde mă voi duce de la Du(ul Tău şi de la "aţa Ta unde voi "ugi? Psalmi 138:8& De mă voi sui 'n cer% Tu acolo eşti& De mă voi co)or' 'n iad% de "aţă eşti&



Psalmi 138:9& De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării Isaia ==:1 şa zice Domnul: >Cerul este scaunul 5eu şi păm#ntul aşternut picioarelor

5ele Ce "el de casă *mi veţi zidi voi şi ce loc de odi(nă pentru 5ine?> Isaia ==:2 >Toate acestea m#na 5ea le-a "ăcut şi sunt ale 5ele% zice Domnul& 2pre unii

ca aceştia *mi 'ndrept privirea 5ea: spre cei smeriţi% cu du(ul umilit şi care tremură la

cuv#ntul 5eu Ieremia 23:23& u doară 3u numai de aproape sunt Dumnezeu% zice Domnul% iar dedeparte nu mai sunt Dumnezeu?

Ieremia 23:2*& $oate oare omul să se ascundă 'n loc tainic% unde să nu-l văd 3u% zice

Domnul? u nu umplu 3u cerul şi păm#ntul% zice Domnul?

<apte 17:2*. Dumnezeu% Care a "ăcut lumea şi toate cele ce sunt 'n ea% cesta "iind Domnul cerului şi al păm#ntului% nu locuieşte 'n temple "ăcute de m#ini%

%. Ioan @ură e ur: “Tu% Doamne% toate le umpli% tuturor le esti de "aţă% nu cu vreo

parte% ci deodată% 'ntreg tuturor!

- e&presiile !i!lice “Dumnezeu este lumină! (I Ioan 1,)! şi “Dumnezeu locuieşte 'nlumină neapropiată! (I imotei =,1=!, au înţeles metaforic;

- atotprezenţa lui Dumnezeu este reală şi su!stanţială, adică nu numai prin energii 0a rămâne nepătrunsăde raţiunea umană, deşi pe temeie de credinţă, cugetarea omenească poate afirma cu certitudine că prezenţa luiDumnezeu este diferită ca mod# altfel în %er, în lumea îngerească, altfel pe "ământ, în oameni !uni şi răi, şi cutotul altfel în )isus *ristos, în 5iserică, în Sf <aine şi mai ales în dumnezeiasca 0u(aristie;

*. B"'I+I (""R'I"!

- se afirmă independenţa a!solută a lui Dumnezeu faţă de orice limită sau succesiune temporalăDumnezeu nu e supus timpului 0&istenţele create se găsesc după voia %reatorului, încadrate în timp, avândînceput şi sfârşit Dumnezeu este supratemporal#

Psalmi 89:2& 5ai 'nainte de ce s-au "ăcut munţii şi s-a zidit păm#ntul şi lumea% din veac şi

p#nă 'n veac eşti Tu&

Psalmi 89:*& Că o mie de ani 'naintea oc(ilor Tăi sunt ca ziua de ieri% care a trecut şi ca stra7a nopţii&

II.Petru 2:8& $entru că dreptul acesta% locuind 'ntre ei% prin ce vedea şi auzea% zi de zi%c(inuia su"letul său cel drept% din pricina "aptelor lor nelegiuite&

po/alipsă 1:*& Ioan% celor şapte /iserici% care sunt 'n sia: Har vouă şi pace de la Cel

ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine şi de la cele şapte du(uri% care sunt 'naintea scaunului Lui%

<eri/itul u4ustin: “eşnicia este un prezent continuu!

). '"%+CIDDI6I" ( imua#ilitatea !



- e&primă permanenţa neîntreruptă, imua!ilă şi veşnică a iinţei şi (otărârii lui Dumnezeu 0&istă ocorelaţie între veşnicie şi nesc(im!a!ilitate, astfel că noi, cugetându-' pe Dumnezeu ca veşnic celaşi, /'cugetăm ca imua!il#

Ieire .3:1*& tunci Dumnezeu a răspuns lui 5oise: “3u sunt Cel ce sunt!& poi i-a zis:“şa să spui "iilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!

Psalmi .101:2=. Dintru 'nceput Tu% Doamne% păm#ntul l-ai 'ntemeiat şi lucrul m#inilorTale% sunt cerurile&

Psalmi 101:27. celea vor pieri% iar Tu vei răm#ne şi toţi ca o (aină se vor 'nvec(i şi caun veşm#nt 'i vei sc(im)a şi se vor sc(im)a&

Psalmi 101:28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor 'mpuţina& Ia/ov.1:17. Toată darea cea )ună şi tot darul desăv#rşit de sus este% pogor#ndu-se de la

$ărintele luminilor% la Care nu este sc(im)are sau um)ră de mutare

- la Dumnezeu nu e&istă sc(im!are, dezvoltare sau progres în fiinţa şi (otărârile Sale Dacă aparsc(im!ări în acţiunile divine în lume, deci în cele e&terioare, ele nu se referă la iinţa lui Dumnzeu ci la creaturi

Dacă Dumnezeu se arată răsplătitor faţă de cei !uni, şi aspru cu cei răi, asta înseamnă că în faţa dreptăţii divinecei răi sunt vrednici de pedeapsă, iar cei !uni de cinstire u e vor!a de vreo sc(im!are în iinţa lui Dumnezeu%el 8nul şi celaşi; De o sc(im!are se poate vor!i în privinţa păcătoşilor care se îndreaptă

- Dumnzeu Se căieşte (I Re4i 1),10!. ceasta se referă la nevoia de căinţă din partea celui care a

greşit, nu la căinţă din partea lui Dumnezeu, căci “3l nu e ca omul să 2e căiască! (I Re4i 1),29E 'umeri 23,19!E

- 'a (Ioan 3,*,10!, se arată sc(im!area (otărârii lui Dumnezeu cu privire la cetatea inive care s-a

pocăit /nţelesul corect al acestui te&t este: “Dacă cei din <inive nu se pocăiesc% cetatea va "idistrusă!

- tunci când ) se atri!uie lui Dumnezeu mădulare sau însuşiri omeneşti, tre!uie să le înţelegem ca penişte analogii, asemănări frecvente în lim!a$ul nostru %ăinţa şi părerea de rău ca şi aparente sc(im!ări de(otărâri, atri!uite uneori, cu totul greşit lui Dumnezeu, sunt tot analogii;

- %eea ce spune Dumnezeu este şi rămâne adevăr, deoarece 6nu poate să se tăgăduiască pe Sine /nsuşi7(II imotei 2,13!E

1. 5P&"R'I+I:- se e&primă nemărginirea puterii lui Dumnezeu, în comparaţie cu lumea dependentă#<a/ere .17:1& Iar c#nd era vram de nouăzeci şi nouă de ani% i 2-a arătat Domnul şi i-a

zis: “3u sunt Dumnezeul cel totputernic, "ă ce-i plăcut 'naintea 5ea şi "ii "ără pri(ană,<a/ere .28:3. Şi Dumnezeul cel totputernic să te )inecuv#nteze% să te crească şi să te

'nmulţească şi să lăsară din tine popoare multe,

<a/ere .3):11. poi Dumnezeu 'i mai zise: “3u sunt Dumnezeul cel totputernic2poreşte şi te 'nmulţeşte $opoare şi mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi regi vorrăsări din coapsele tale&

atei 19:2=. Dar Iisus% privind la ei% le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă% la Dumnezeu 'nsă toate sunt cu putinţă&

6u/a 1:37. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă& "vrei.1:3& Care% "iind strălucirea slavei şi c(ipul "iinţei Lui şi Care ţine toate cu cuv#ntul

puterii 2ale% după ce a săv#rşit% prin 3l 'nsuşi% curăţirea păcatelor noastre% a şezut de-a

dreapta slavei% 'ntru cele prea 'nalte%



<eri/itul u4ustin: “Dumnezeu este Dumnezeu prin puterea 2a!

- atotputernicia lucrează comform voinţei lui Dumnezeu Dumnezeu face numai !inele "rin a!surd dacăam crede că Dumnezeu n-ar putea face ceva, e să săvârşească răul#

%. Ioan ;amas/>in: “Dumnezeu poate c#te vrea dar nu vrea c#te poate $oate pierde

lumea dar nu vrea!

- pentru a înţelege legătura dintre atotputernicia şi voinţa lui Dumnezeu, afirmăm că în Dumnezeu nu edeose!ire esenţială între iinţă şi atri!ute şi nici între atri!ute ca atare "uterea lui Dumnezeu acţioneazăcomform voinţei Sale Deşi între voinţă şi putere finţial nu este deose!ire, voinţa e una cu puterea 'ui;

2. &'I"- e&primă e&istenţa unică a inţei divine Dpdv logic, nu se concepe e&istenţa mai multor fiinţe divine

egale în putere 8nitatea fiinţei este unicitatea ei, căci în raport cu atri!utul infinităţii, e&istenţa a mai multor

fiinţe divine e de neconceput- 8nicitatea iinţei divine stă în legătură şi cu alte atri!ute# atotputernicia, veşnicia, imua!ilitatea,

atotprezenţa;- Dogma despre unicitatea iinţei divine e specifivă mozaismului, islamului şi creştinismului;- Deşi în păgânism erau adorate ma multe divinităţi, unii filosofi, pe !aza reminescenţelor din Revelaţia

primordială, au conceput pe Dumnezeu ca o iinţă unică# Ieire 20:2. “3u sunt Domnul Dumnezeul tău% Care te-a scos din păm#ntul 3giptului şi

din casa ro)iei& Ieire 20:3. 2ă nu ai alţi dumnezei a"ară de 5ine

;euteronom =:E& scultă% Israele% Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn&

;euteronom 32:FG& edeţi% vedeţi% dar% că 3u sunt şi nu este alt Dumnezeu a"ară de

5ine: 3u omor şi 'nviez% 3u rănesc şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din m#na 5ea

Isaia **:= şa zise Domnul% 1egele lui Israel şi Iz)ăvitorul său% Domnul 2avaot: >3u sunt Cel dint#i şi Cel de pe urmă şi nu este alt dumnezeu a"ară de 5ine

ar/u 12:29& Iisus i-a răspuns că 'nt#ia este: >scultă Israele% Domnul Dumnezeul

nostru este singurul Domn>&

Ioan 17:3. Şi aceasta este viaţa veşnică: 2ă Te cunoască pe Tine% singurul Dumnezeu

adevărat% şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis&

ertulian: “Dacă este Dumnezeu% e necesar să "ie unic&&&dacă nu este unic% nu este!

%. tanasie /el are: “Ardinea şi armonia din lume arată lămurit că e4istă un

8uvernator şi Ar#nduitor% iar nu mai mulţi, pentru că dacă ar "i mai mulţi% nu s-ar putea



păstra această ordine% ci totul s-ar tul)ura şi nimici% căci "iecare ar r#ndui după )unul plac şi

ar lupta 'mpotriva celuilalt!



- 9 -ATRIBUTELE INTELECTUALE ŞI MORALE

- la !aza lor stă caracterul personal al lui Dumnezeu umai o fiinţă personală are conştiinţă, cugetare şili!ertate de (otărâre;

. tri#utele intele/tuale:1. 5II'A:



- este cunoaşterea totală şi desăvârşită a lui Dumnezeu 0l Se cunoaşte pe Sine şi totul peste limita detimp şi de spaţiu %unoaşterea e desăvârşită după formă pentru că e o cunoaştere veşnică, atemporală, înneîntrerupt prezent, nu în etape, ci deodată, prin intuiţie directă, nemi$locită#

Iov 28:2*. C#nd 3l privea p#nă la marginile păm#ntului şi 'm)răţişa cu oc(ii tot ce se

a"lă su) ceruri%

Psalmi 93:9& Cel ce a sădit urec(ea% oare% nu aude? Cel ce a zidit oc(iul% oare% nu

priveşte?

I.Ioan 3:20& +iindcă% dacă ne os#ndeşte inima noastră% Dumnezeu este mai mare dec#tinima noastră şi ştie toate

- Dumnezeu este Du( a!solut şi atotştiinţa Sa este o evidenţă;- %ugetând asupra raportului atotştiinţei lui Dumnezeu cu li!ertatea omului, în special asupra preştiinţei,

avem dificultăţi de înţelegere Dacă Dumnezeu ştie şi cele viitoare, acestea nepetrecându-se şi neputându-se

petrece decât aşa cum le ştie sau le prevede Dumnezeu, înseamnă că li!ertatea omului nu e posi!ilă şi de aicilipsa responsa!ilităţii omului;

R$%P&'%:

- cunoaşterea de dinainte a unui lucru nu e totodată şi cauza lui Dumnezeu ştie ce vom face, însă faptelenoastre nu-şi au cauza în Dumnezeu ci în voinţa noastră li!eră 9Sf )oan Damasc(in.;

- una e preştiinţa şi alta e cauza a ceea ce s-a ştiut dinainte; cunoaşterea lui Dumnezeu nu e dependentă detimp; 0l vede faptele noastre viitoare derulându-se în prezent; e&istenţa faptelor omeneşti nu depinde decunoaşterea lor din partea lui Dumnezeu Dacă ar depinde, ele s-ar petrece mecanic, inevita!il, fatal ceastădeterminare a preştiinţei divine de către li!ertatea omului, contrariază cugetarea omenească asupra li!ertăţii luiDumnezeu, dar să nu se uite că li!ertatea omului e un dar de la Dumnezeu; Dacă Dumnezeu ar nesocoti putereaomului de a se determina pe sine, atunci /nsuşi Dumnezeu i-ar altera c(ipul Său în om;

- orice idee de lărgire a li!ertăţii umane peste limitele firescului, tre!uie respinsă, pentru că voinţa umanănu poate în nici un c(ip să se sc(im!e sau să împiedice atingerea scopului ultim al creaţiei, sta!ilit deDumnezeu;

- Dumnezeu cunoaşte răul ca produs al li!ertăţii omeneşti, nu ca efect al cunoaşterii Sale anterioareapariţiei Răului Dacă Răul ar proveni din cunoaşterea lui Dumnezeu care precedează apariţia Răului, atunciRăul ar fi necesar ş Dumnezeu S-ar manifesta ca utor al Răului;

2. 5?'A"6"P+I&'":

- Dumnezeu cunoaşte cele mai !une mi$loace în vederea atingerii celor mai !une scopuri;- totînţelepciunea e un atri!ut intelectual, între el şi înfăptuire e&istând interacţiune;- /ndeplinirea celor plănuite de înţelepciune e opera şi a voinţei şi a puterii;- totînţelepciunea apare ca premiză logică a atotputerniciei ceasta este aspectul practic al

atotînţelepciunii, al intelectului divin# Psalmi.103:2*& Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa p#nă seara&

Psalmi.103:27 & colo coră)iile um)lă, )alaurul acesta pe care l-ai zidit% ca să se 7oace 'nea&

Psalmi .103:28& Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor (rană la )ună vreme& Psalmi .103:29& D#ndu-le Tu lor% vor aduna% desc(iz#nd Tu m#na Ta% toate se vor umple

de )unătăţi,

Ieremia .10:12. Iar Domnul a "ăcut cerul cu puterea 2a% a 'ntărit lumea cu 'nţelepciunea2a şi cu priceperea 2a a 'ntins cerurile&



Romani .11:33. A% ad#ncul )ogăţiei şi al 'nţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu C#t sunt de necercetate 7udecăţile Lui şi c#t sunt de nepătrunse căile Lui

I.+orinteni .1:20. ;nde este 'nţeleptul? ;nde e cărturarul? ;nde e cercetătorul acestui

veac? u n-a dovedit Dumnezeu ne)ună 'nţelepciunea lumii acesteia?

D. tri#ute morale:1. 6ID"R" D%56&$:

- e o formă de manifestare a aseităţii, a independenţei a!solute divine faţă de tot ce e&istă;- Dumnezeu Se determină e&clusiv, de la Sine şi prin Sine în toate lucrările Sale;- 'i!ertatea a!solută are temei drept !unătatea lui Dumnezeu, 5inele Suprem, pe care îl e&primă prin

independenţa faţă de tot ce se c(eamă ispită şi prin voinţa de a face numai ceea ce corespunde iinţei 'ui# Psalmi .113:11& Dar Dumnezeul nostru e 'n cer, 'n cer şi pe păm#nt toate c#te a voit a

"ăcut

"eseni .1:11. *ntru Care şi moştenire am primit% r#nduiţi "iind mai 'nainte - după

r#nduiala Celui ce toate le lucrează% potrivit s"atului voii 2ale% -

2. %<I'A"'I:- e acordul desăvârşit al voinţei lui Dumnezeu cu iinţa 'ui;- Sfinţenia divină este sfinţenie fiinţială şi-' deose!eşte pe Dumnezeu de tot ceea ce nu este 0l- rmonia deplină dintre !ine şi voia divină nu e ceva e&tern în raport cu iinţa lui Dumnezeu, ca şi când

s-ar referi la realităţi deose!ite una de alta, !inele considerându-se ca e&tern faţă de Dumnezeu;- 8n astfel de înţeles dat sfinţeniei lui Dumnezeu ar desfiinţa caracterul a!solut al lui Dumnezeu Sensul

adevărat al sfinţeniei lui Dumnezeu se referă la identificarea internă desăvârşită a voii lui Dumnezeu cu !inele,cu 0l /nsuşi;

- Sfinţenia divină e originea şi ţinta supremă a 'egii 3orale;- urma calea sfinţeniei înseamnă a fi “următori lui Dumnezeu ca nişte "ii iu)iţi! 90feseni >,?.#

6eviti/ .11:**& Că 3u sunt Domnul Dumnezeul vostru& 2"inţiţi-vă şi veţi "i s"inţi% că 3u%

Domnul Dumnezeul vostru% s"#nt sunt, să nu vă p#ngăriţi su"letele voastre cu vreo vietate din

cele ce se t#răsc pe păm#nt%

6eviti/ .19:& “or)eşte la toată o)ştea "iilor lui Israel şi le zi, +iţi s"inţi% că 3u% Domnul Dumnezeul vostru% sunt s"#nt&

atei ):*8 +iţi% dar% voi desăv#rşiţi% precum Tatăl vostru Cel ceresc desăv#rşit este& I.Petru 1:1=. Că scris este: >+iţi s"inţi% pentru că 3u sunt 2"#nt>&

3. I&DIR":

- revărsarea !unătăţilor asupra oamenilor cu scopul desăvârşirii acestora;



- conceptual, ca noţiune, iu!irea înseamnă dăruire, !unătate Dacă aceasta are în vedere pe cineva însuferinţă, ea se numeşte milă 0goismul este opusul iu!irii;

- iu!irea se manifestă doar între persoane; iu!irea desăvârşită, dăruirea totală în comuniune personală,este cea din comuniunea intratrinitară, deoarece 6 Dumnezeu este iu)ireF (I Ioan *,8!E

- faţă de oameni, iu!irea se manifestă în diferite forme, purtând numiri felurite# dar, milostenie,milostivire, milă, ră!dare, îndurare, !lândeţe;

- celor care aleg calea credinţei, Dumnezeu le împărtăşeşte !unuri spirituale# Ioan 1):10& Dacă păziţi poruncile 5ele% veţi răm#ne 'ntru iu)irea 5ea după cum şi 3u

am păzit poruncile Tatălui 5eu şi răm#n 'ntru iu)irea Lui&- în iu!ire se cuprind 'egea şi "roorocii#

atei 22:3= & *nvăţătorule% care poruncă este mai mare 'n Lege? atei 22:37 & 3l i-a răspuns: 2ă iu)eşti pe Domnul Dumnezeul tău% cu toată inima ta% cu

tot su"letul tău şi cu tot cugetul tău& atei 22:38. ceasta este marea şi 'nt#ia poruncă& atei 22:39. Iar a doua% la "el ca aceasta: 2ă iu)eşti pe aproapele tău ca pe tine 'nsuţi

*. ;R"P":

- se referă la perfecta conformitate în toate lucrurile lui Dumnezeu cu voinţa Sa sfântă;- în înţeles $uridic, dreptatea este voinţa permanentă de a da fiecăruia ceea ce i se cuvine;- dreptatea şi sfinţenia lui Dumnezeu stau în strânsă legătură fără a se confunda sau despărţi;- Dumnezeu, ca şi %reator al ordinii morale, /şi manifestă sfinţenia, iar ca /ndrumător al acestei ordini, /şi

arată dreptatea, însuşirea de @udecător nepărtinitor;- %a activitate $udecătorească, dreptatea divină are două aspecte#a. e răsplată: - recompensarea virtuţilor celor vrednici; !. e peeapsă: - sancţionarea după gravitatea faptei#

Psalmi .7:12. De nu vă veţi 'ntoarce% sa)ia 2a o va luci% arcul 2ău l-a 'ncordat şi l-a pregătit

<. p. 10:3*& Iar $etru% desc(iz#ndu-şi gura% a zis: Cu adevărat 'nţeleg că Dumnezeu nueste părtinitor&

Romani 2:11& Căci nu este părtinire la DumnezeuEf!"# $:9. )ar voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei, lăsând la o parte ameninţarea,

ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la 0l nu încape părtinire

+oloseni 3:2). Iar cel ce "ace nedreptate 'şi va lua plata nedreptăţii% 'ntruc#t la Dumnezeu nu este părtinire&

I.Petru 1:17. Şi dacă c(emaţi Tată pe Cel ce 7udecă cu nepărtinire% după lucrul "iecăruia%

petreceţi 'n "rică zilele vremelniciei voastre%

). B"R+I":- Dumnezeu Se arată Descoperitor şi /mpărtăşitor al adevărului către

creaturile Sale, neputând e&ista nimic care să-' a!ată de la adevăr, 0l fiinddevărul a!solut;

- %a temei direct al veracităţii, sunt atotştiinţa şi sfinţenia a!solute;

=. <I;"6I" (+R";I'+I5I!:

- e&primă statornicia sau consecvenţa nezdruncina!ilă a voinţei divine de a-şi împlini nestrămutat (otărârile şi făgăduinţele#



'um.23:19. Dumnezeu nu este ca omul% ca să-L minţi% nici ca "iul omului% ca să-I parărău& u zice-va 3l şi nu va "ace? 2au va grăi şi nu va 'mplini?

ar/u 13:31. Cerul şi păm#ntul vor trece% dar cuvintele 5ele nu vor trece&

1. ?nvăţătura /retină espre /rearea lumii:a. 'umea e creată din nimic prin cuvântul atotputerniciei lui Dumnezeu; are un început şi un sfârşit#

Psalmi.1*8:& 2ă laude numele Domnului% că 3l a zis şi s-au "ăcut% 3l a poruncit şi s-au zidit&

- e creată o dată cu timpul#<a/ere 1:J “La 'nceput a "ăcut Dumnezeu cerul şi păm#ntul!&

Psalmi 101: 2=-28& “Dintru 'nceput Tu% Doamne% păm#ntul l-ai 'ntemeiat şi lucrulm#inilor Tale% sunt cerurile& celea vor pieri% iar Tu vei răm#ne şi toţi ca o (aină se vor'nvec(i şi ca un veşm#nt 'i vei sc(im)a şi se vor sc(im)a& Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu sevor 'mpuţina!&

- numai Dumnezeu este veşnic# Psalmi 89:2. 5ai 'nainte de ce s-au "ăcut munţii şi s-a zidit păm#ntul şi lumea% din veac şi

p#nă 'n veac eşti Tu& Ioan 17:)& Şi acum% preaslăveşte-5ă Tu% $ărinte% la Tine *nsuţi% cu slava pe care am

avut-o la Tine% mai 'nainte de a "i lumea&

- planul de creare a lumii se află la Dumnezeu din veşnicie;

). $lanului din veşnicie cu privire la crearea lumii 'i corespunde şi scopulcreării& cest scop poate "i privit din două puncte de vedere:

•

dpdv al %reatorului, lumea a fost creată pentru ca Dumnezeu să-şimanifeste perfecţiunile Sale;• dpdv al creaturii, Dumnezeu a dorit să-i împărtăşească acesteia !unătăţile

Sale %reaturile, cunoscând perfecţiunile lui Dumnezeu, /i aduc cestuia slavă şirămân încrezătoare în făgăduinţele Sale#

Psalmi 118:1)= & “*ndurările Tale multe sunt Doamne, după 7udecata Ta mă viază& “ Psalmi 1*8:*. “Lăudaţi-L pe 3l cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri%! Ioan 3:1= & “Căci Dumnezeu aşa a iu)it lumea% 'nc#t pe +iul 2ău Cel ;nul-<ăscut L-a dat

ca oricine crede 'n 3l să nu piară% ci să ai)ă viaţă veşnică!

- preamărirea lui Dumnezeu şi fericirea creaturii formează un singur scop,

ele fiind complementare în sensul că preamărirea lui Dumnezeu aduce fericirea,iar do!ândirea fericirii îl face pe om să aducă slavă lui Dumnezeu#

atei ):1= şa să lumineze lumina voastră 'naintea oamenilor% aşa 'nc#t să vadă "aptelevoastre cele )une şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri

c. Dumnezeu a creat lumea )ună:<a/ere .1:31 “Şi a privit Dumnezeu toate c#te a "ăcut şi iată erau )une "oarte& Şi a "ost

seară şi a "ost dimineaţă: ziua a şasea&!- Răul a fost (ipostaziat, personalizat de Satan prin mândrie 0l îşi are

sorgintea în li!ertate Răul nu are e&istenţă prin sine 0 un altoi pe tulpina



!inelui; 0ste “privatio )oni! A lipsă a )inelui., cum spune er ugustin; Răulfizic e urmare a păcatului strămoşesc#

Romani .8:20& Căci "ăptura a "ost supusă deşertăciunii - nu din voia ei% ci din cauzaaceluia care a supus-o - cu năde7de%

2. +rearea lumii nevăute:- prin lumea nevăzută înţelegem lumea spirituală, lumea îngerilor;- cuvântul “ang(elos! 6 sol% trimis, crainic, vestitor;- îngerii sunt fiinţe spirituale, mărginite, superioare oamenilor, create de

Dumnezeu spre a-) fi 6du(uri slu$itoare7 şi de a-i a$uta pe oameni să semântuiască;

- saduc(eii au tăgăduit e&istenţa îngerilor#<apte.23:8. Căci saduc(eii zic că nu este 'nviere% nici 'nger% nici du(% iar "ariseii

mărturisesc şi una şi alta&

- azi, raţionaliştii susţin că iudeii ar fi împrumutat credinţa în e&istenţaîngerilor de la perşi;

R$%P&'%: - în "entateu( sunt menţionate numeroase ang(elofanii;

a. originea 'ngerilor: - gnosticii susţin că îngerii sunt emanaţi dinDumnezeu sau creaţi dintr-o materie pree&istentă;

- 5iserica învaţă că îngerii sunt creaţi din nimic: <a/ere.1:1 “La 'nceput a "ăcut Dumnezeu cerul şi păm#ntul&!Cuv#ntul “cer! indică lumea 'ngerilor.,

- 3oise evită să vor!ească prea mult despre îngeri deoarece e&ista pericolul

idololatriei;- /ngerii au fost creaţi înaintea lumii văzute; 9învăţătură întărită de Sf

4asilie cel 3are şi Sf Dionisie reopagitul.;- %. Ioan ;amas/>in: “2e cădea să "ie "ăcută mai 'nt#i "irea raţională% după aceea

cea simţuală şi la urmă cea mi4tă adică omul!,

). natura şi "uncţiunea 'ngerilor:

- îngeii sunt de natură spirituală# Psalmi 103:*& Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce um)li peste aripile v#nturilor, "vrei 1:1*. *ngerii oare nu sunt toţi du(uri slu7itoare% trimise ca să slu7ească% pentru cei

ce vor "i moştenitorii m#ntuirii?- au raţiune, voinţă şi simţire# Psalmi 102:20& “/inecuv#ntaţi pe Domnul toţi

'ngerii Lui% cei tari la v#rtute% care +aceţi cuv#ntul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui&!

Isaia =:3 “Şi strigau unul către altul% zic#nd: >2"#nt% s"#nt% s"#nt este Domnul 2avaot% plin este tot păm#ntul de slava Lui>

atei 18:10 “edeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici% că zic vouă: Că 'ngeriilor% 'n ceruri% pururea văd "aţa Tatălui 5eu% Care este 'n ceruri!&

ar/u 1):10& “+iindcă ştia că ar(iereii *l dăduseră 'n m#na lui din invidie&!<. p. 23:9& “Şi s-a "ăcut mare strigare% şi% ridic#ndu-se unii cărturari din partea

"ariseilor% se certau zic#nd: <ici un rău nu găsim 'n acest om, iar dacă i-a vor)it lui un du(

sau 'nger% să nu ne 'mpotrivim lui Dumnezeu!&



"eseni 3:10. “$entru ca 'nţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe "eluri să se "acăcunoscută acum% prin /iserică% 'ncepătoriilor şi stăp#niilor% 'n ceruri%!

- îngerii sunt superiori oamenilor# Ps.102:20& “/inecuv#ntaţi pe Domnul toţi'ngerii Lui% cei tari la v#rtute% care +aceţi cuv#ntul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui!&

"vrei 2:= & “Iar cineva a mărturisit undeva% zic#nd: >Ce este omul% că-l pomeneşti pe el%

sau "iul omului% că-l cercetezi pe el? “ "vrei 2:7 & “L-ai micşorat pe el cu puţin "aţă de 'ngeri, şi cu mărire şi cu cinste l-ai

'ncununat şi l-ai pus peste lucrurile m#inilor Tale!& po/alipsă ):2&! Şi am văzut un 'nger puternic% care striga cu glas mare: Cine este

vrednic să desc(idă cartea şi să des"acă toate peceţile ei?!

- nu sunt supuşi ispitelor# atei 22:30. “Căci la 'nviere% nici nu se 'nsoară% nici nu se mărită% ci sunt ca 'ngerii lui Dumnezeu 'n cer&!

- s-au materializat prin voia lui Dumnezeu spre acomunica cu oamenii;- Sf "ărinţi au folosit antropomorfismul, atri!uind îngerilor organe ale

trupului omenesc;-

- îngerii sunt fiinţe mărginite neavând omniprezenţă şi atotştiinţă#

atei 2*:3=. “Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie% nici 'ngerii din ceruri% nici +iul% ci numai Tatăl!

- în raport cu oamenii, slu$irea lor e de aface cunoscută voia lui Dumnezeu;fiecare om are îngerul său păzitor# atei 18:10 “edeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici%

că zic vouă: Că 'ngerii lor% 'n ceruri% pururea văd "aţa Tatălui 5eu% Care este 'n ceruri&!

c. numărul şi ierar(ia 'ngerilor:

- Sf Scriptură nu precizează numărul îngerilor, în sc(im! foloseşte e&presii care arată că numărul lor efoarte mare# legiuni, ta!ere, mii de mii, mulţime de oaste, oştire a lui Dumnezeu; ;aniel 7:10. “;n r#u de "oc se vărsa şi ieşea din el, mii de mii *i slu7eau şi miriade de

miriade stăteau 'naintea Lui Kudecătorul 2-a aşezat şi cărţile au "ost desc(ise!&<a/ere 32:1. “După aceea Iacov s-a dus 'n calea sa& Şi căut#nd% el a văzut oştirea lui

Dumnezeu tă)ăr#tă% căci l-au 'nt#mpinat 'ngerii lui Dumnezeu!& atei 2=:)3& “2au ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl 5eu şi să-5i trimită acum mai

mult de douăsprezece legiuni de 'ngeri?! 6u/a 2:13. “Şi deodată s-a văzut% 'mpreună cu 'ngerul% mulţime de oaste cerească%

lăud#nd pe Dumnezeu şi zic#nd:! po/alipsă 20:9. “Şi s-au suit pe "aţa păm#ntului% şi au 'ncon7urat ta)ăra s"inţilor şi

cetatea cea iu)ită& Dar s-a pogor#t "oc din cer şi i-a mistuit!&- Sf )oan Aură de ur şi %lement le&andrinul spun că e&istă un număr infinit de îngeri şi că numărul

lor rămâne acelaşi;- Sf Dionisie reopagitul, în cartea sa 6Despre numirile divine7, împarte pe îngeri în nouă cete# -

2caune% Heruvimi% 2era"imi- Domnii% 2tăp#nii% $uteri

- *ncepătorii% r(ang(eli% *ngeri;

d. starea morală a 'ngerilor:- au fost înzestraţi cu li!ertate#- Satan a păcătuit dintr-o răutate conştientă, printr-o (otărâre li!eră, deplină, irevoca!ilă şi definitivă;



- %onsecinţele căderii au fost foarte grave# condamnarea veşnică în )ad, întunecarea Raţiunii, împietrireainimii, aplecarea voinţei spre Rău şi moartea spirituală veşnică, transformarea în demoni, statornicirea în rău;

- Aravitatea păcatului rezultă din două motive#• le era uşor să nu păcătuiască deoarece gândirea lor e intuitivă şi nu discursivă;• păcatul lor e numai al răutăţii şi nu al slă!iciunii, deoarece ei n-au trup şi pofte trupeşti;

e. 'ngerii răi:- numiri# demoni, diavoli, draci, du(uri necurate, du(uri rele#

5 atei *:1 G tunci Iisus a "ost dus de Du(ul 'n pustiu% ca să "ie ispitit de către diavolul&! atei 8:31 “Iar demonii *l rugau% zic#nd: Dacă ne scoţi a"ară% trimite-ne 'n turma de

porci&! 5 atei 10:1 G C(em#nd la 2ine pe cei doisprezece ucenici ai 2ăi% le-a dat lor putere asupra

du(urilor celor necurate% ca să le scoată şi să tămăduiască orice )oală şi orice neputinţă&! atei 11:18 “Căci a venit Ioan% nici m#nc#nd% nici )#nd% şi spun: re demon&! po/alipsă 1=:1*&! Căci sunt du(uri diavoleşti% "ăcătoare de semne şi care se duc la

'mpăraţii lumii 'ntregi% să-i adune la răz)oiul zilei celei mari a lui Dumnezeu% totţiitorul&!- căpetenia lor se numeşte# Satan, 5elze!ul, 'ucifer, 4eliar#

atei 10:2) “Destul este ucenicului să "ie ca 'nvăţătorul şi slugii ca stăp#nul& Dacă pe stăp#nul casei l-au numit /eelze)ul% cu c#t mai mult pe casnicii lui?!

atei 12:2= “Dacă satana scoate pe satana% s-a dez)inat 'n sine, dar atunci cum vadăinui 'mpărăţia lui?!

- diavolul este o e&istenţă reală şi incontesta!ilă, nu o iluzie, un produs al timpurilor revolute sau o personificare a răului ce izvorăşte din om;

- diavolul e numit “ispititorul! şi 6 stăp#nitorul acestei lumi!: atei *:F Şi apropiindu-se% ispititorul a zis către 3l: De eşti Tu +iul lui Dumnezeu% zi ca

pietrele acestea să se "acă p#ini& Ioan 12:31. cum este 7udecata acestei lumi, acum stăp#nitorul lumii acesteia va "i

aruncat a"ară&- îngerii răi au căzut din starea originară puţin după crearea lor şi înainte de crearea omului#

Ioan 8:**& oi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să "aceţi po"tele tatălui vostru& 3l%de la 'nceput% a "ost ucigător de oameni şi nu a stat 'ntru adevăr% pentru că nu este adevăr'ntru el& C#nd grăieşte minciuna% grăieşte dintru ale sale% căci este mincinos şi tatălminciunii&

- anumite e&presii !i!lice arată numărul lor foarte mare#

CREAREA OMULUI. NATURA OMULUI.

OMUL CA PROTOPĂRINTE

1. +rearea omului:

- ntropologia creştină e învăţătura despre om !azată pe Revelaţia divină- <emele antropologiei creştine sunt# originea omului, constituţia fiinţei omeneşti, menirea lui;- 1mul e preotul 8niversului 9"aol 0vdoBimov., corolarul, coroana creaţiei; el este o dualitate psi(ico-

somatică /n persoana sa coa!itează cele două elemente fundamental distincte# ţărâna şi spiritul 9trupul şisufletul.;

- 1mul este numit un microcosmos "rin 5otez el devine un 63icrot(eos7 9mic dumnezeu.;- 0l a apărut nu din necesitate ci din iu!ire, în urma sfatului "ersoanelor Sf <reimi#



<a/ere 1:2= “Şi a zis Dumnezeu: “2ă "acem om după c(ipul şi după asemănarea <oastră% ca să stăp#nească peştii mării% păsările cerului% animalele domestice% toate vietăţilece se t#răsc pe păm#nt şi tot păm#ntul!

<a/ere 1:27 “Şi a "ăcut Dumnezeu pe om după c(ipul 2ău, după c(ipul lui Dumnezeu l-a "ăcut, a "ăcut )ăr)at şi "emeie!&

- omul a fost creat în urma unui 6efort7 din partea lui Dumnezeu# Iov 10:8. “5#inile Tale m-au "ăcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti 'n 'ntregime&! "//lesiast 12:7 &! Şi ca pul)erea să se 'ntoarcă 'n păm#nt cum a "ost% iar su"letul să se

'ntoarcă la Dumnezeu% Care l-a dat!& atei 19:*.F 1ăspunz#nd% 3l a zis: <-aţi citit că Cel ce i-a "ăcut de la 'nceput i-a "ăcut

)ăr)at şi "emeie? “ atei 19:)& “Şi a zis: $entru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi

de "emeia sa şi vor "i am#ndoi un trup!& ar/u 10:=-8:. “Dar de la 'nceputul "ăpturii% )ăr)at şi "emeie i-a "ăcut Dumnezeu& De

aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de "emeia sa& Şi vor "i am#ndoi untrup, aşa că nu mai sunt doi% ci un trup!&

I.+orinteni 11:8& “$entru că nu )ăr)atul este din "emeie% ci "emeia din)ăr)at& I&Cor&11:G& Şi pentru că n-a "ost zidit )ăr)atul pentru "emeie% ci "emeia pentru)ăr)at!&

I.+orinteni 1):*7. “Amul cel dint#i este din păm#nt% păm#ntesc, omul cel de-al doileaeste din cer!

I.imotei 2:13. “Căci dam a "ost zidit 'nt#i% apoi 3va& 6 %. Ioan ;amas/>in: “Dumnzeu crează pe om cu m#inile 2ale din natura văzută şi

nevăzută după c(ipul şi asemănarea 2a, "ăcut trupul din păm#nt iar su"let raţional şi

g#nditor 'i dădu prin su"larea 2a proprie!

- omul a apărut a şasea zi din două motive#a. e punctul de 'nt#lnire a lumii materiale cu cea spirituală,). ca stăp#n al naturii% era )ine ca mai 'mt#i să se organizeze păm#ntul% ca loc de des"ăşurare a vieţii

omeneşti,

2. 'atura omului:

- omul e o fiinţă duală, constituită din trup şi suflet;- trupul e compus din elementele materiale 96ţărână7., de aceea pe parcursul vieţii pământeşti e în strânsă

legătură cu tot ceea ce e pământesc;- trupul e muritor# "//lesiast.2:7 & “m cumpărat ro)i şi roa)e şi am avut "eciori născuţi 'n

casă% asemenea şi turme de vite% şi oi "ără de număr% mai mult dec#t toţi cei care au "ost'naintea mea 'n Ierusalim!&

- Sufletul e de esenţă spirituală, e creat de Dumnezeu şi nu emanat din 0l Sufletul se întoarce laDumnezeu# "//lesiast.2:7 & “m cumpărat ro)i şi roa)e şi am avut "eciori născuţi 'n casă%asemenea şi turme de vite% şi oi "ără de număr% mai mult dec#t toţi cei care au "ost 'nainteamea 'n Ierusalim&!

- /n Sf Scriptură, sufletul e numit când “$si(i! spirit.% când “pnevma! du(., 0 vor!a despre di(otomieşi nu tri(otomie;

- 3ântuitorul foloseşte am!ele e&presii spre a defini sufletul#

6u/a 23:*=. “Şi Iisus% strig#nd cu glas tare% a zis: $ărinte% 'n m#inile Tale 'ncredinţezdu(ul 5eu& Şi acestea zic#nd% Şi-a dat du(ul!&



Ioan 10:1)& “$recum 5ă cunoaşte Tatăl şi 3u cunosc pe Tatăl& Şi su"letul *mi pun pentruoi!&

- 0reticii apolinarişti pornind de la filosofia platonică şi spri$inindu-se greşit pe te&tele#

I.esaloni/eni ):23. “*nsuşi Dumnezeul păcii să vă s"inţească pe voi desăv#rşit% şi 'ntregdu(ul vostru% şi su"letul% şi trupul să se păzească% "ără de pri(ană% 'ntru venirea Domnului

nostru Iisus Hristos!& "vrei *:12. “Căci cuv#ntul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit dec#t orice sa)ie

cu două tăişuri% şi pătrunde p#nă la despărţitura su"letului şi du(ului% dintre 'nc(eieturi şimăduvă% şi destoinic este să 7udece simţirile şi cugetările inimii%!

au afirmat tri(otomia;- cele două te&te invocate de eretici nu susţin tri(otomia Sf p "avel

utilizează “psi(i! şi “pnevma! unul în locul altuia# I.+orinteni ):3&! Ci eu% deşi departe cu trupul% 'nsă de "aţă cu du(ul% am şi 7udecat% ca şi

cum aş "i de "aţă% pe cel ce a "ăcut una ca aceasta!:

- sufletul este puterea vieţii organice la nivel inferior, iar du(ul e puterea

vieţii spirituale la nivel superior;- di(otomismul naturii omului rezultă şi din înţelesul moral al afirmaţiior

paoline în sensul că omul supus patimilor, rămâne 6trupesc7, iar cele ce se ridicăla o viaţă religios-morală superioară este om spiritual, du(ovnicesc;

- psi(icul se numeşte 6suflet7 dacă în viaţă nu depăşeşte naturalul, strictultrupesc; Sufletul se numeşe 6du(7 dacă se ridică prin (ar la o viaţădu(ovnicească "rin aceasta se arată e&istenţa unei opoziţii între omulnedu(ovnicesc şi cel du(ovnicesc; opoziţia nu e fiinţială sau structurală şi nu arela !ază două principii deose!ite, ci două c(ipuri de vieţuire ale sufletului#

I.+orinteni 2:1*-1)&! Amul "iresc nu primeşte cele ale Du(ului lui Dumnezeu% căci pentru el sunt ne)unie şi nu poate să le 'nţeleagă% "iindcă ele se 7udecă du(ovniceşt& Daromul du(ovnicesc toate le 7udecă% pe el 'nsă nu-l 7udecă nimeni,!

I.+orinteni 1):*)-*= “$recum şi este scris: >+ăcutu-s-a omul cel dint#i% dam% cu su"letviu, iar dam cel de pe urmă cu du( dătător de viaţă& Dar nu este 'nt#i cel du(ovnicesc% cicel "iresc% apoi cel du(ovnicesc&!

@alateni ):1=-17 “ic dar: *n Du(ul să um)laţi şi să nu 'mpliniţi po"ta trupului&Căcitrupul po"teşte 'mpotriva du(ului% iar du(ul 'mpotriva trupului, căci acestea se 'mpotrivescunul altuia% ca să nu "aceţi cele ce aţi voi!&

3. 5mul /a protopărinte:- potrivit Revelaţiei, întreg neamul omenesc descinde din dam şi 0va;- întreaga omenire formează o unitate de origine şi fiinţială#<.p. 17:2=. “Şi a "ăcut dintr-un s#nge tot neamul omenesc% ca să locuiască peste toată

"aţa păm#ntului% aşez#nd vremile cele de mai 'nainte r#nduite şi (otarele locuirii lor!%- dam e “părintele neamului omenesc! 9/nţelepciunea lui Solomon ?C,?., iar

0va e “mama tuturor celor vii! @eneă 3:20: Şi a pus dam "emeii sale numele 3va% adicăviaţă% pentru că ea era să "ie mama tuturor celor vii& .

- concepţia monogenistă 9singură femeie. are mare importanţă pentru căunitatea de origine şi fiinţială a omenirii constituie condiţia de !ază a mântuirii,

a universalităţii mântuirii în )isus *ristos;- dacă lumea n-ar fi una, )isus *ristos n-ar fi 3ântuitorul ei



- % -FIINŢA OMULUI: TRUP ŞI SUFLET.SUFLETUL & UNITATEA' FUNCŢIILE ŞI

SPIRITUALITATEA LUI

- 1mul este o dualitate psi(ico-somatică <rupul este din pământ şi econdiţia vieţuirii omului în timp şi în spaţiu; Sufletul vine de la Dumnezeu princreaţie şi nu prin emanaţie#

<a/ere 2:7 “tunci% lu#nd Domnul Dumnezeu ţăr#nă din păm#nt% a "ăcut pe om şi a

su"lat 'n "aţa lui su"lare de viaţă şi s-a "ăcut omul "iinţă vie!& I.+orinteni 1):*)& “$recum şi este scris: >+ăcutu-s-a omul cel dint#i% dam% cu su"letviu, iar dam cel de pe urmă cu du( dătător de viaţă>,

- sufletul este o su!stanţă vie, reală, imaterială şi nemuritoare 0l transcendematerialitatea trupului;

- 1mul e o fiinţă, are un nume şi e 6cineva7- %e-i material are un număr şi e 6ceva7;- %eea ce îl face pe om 6cineva7 este conştiinţa de sine 0l e unic şi

irepeta!il;-

"rin suflet, omul se află într-un continuu dialog cu Dumnezeu; Sufletul nu poate fi definit în esenţa lui, ci doar în manifestările lui

1. "istenţa i realitatea suletului:- su"letul este real şi superior : "//lesiast 12:7. “Şi ca pul)erea să se 'ntoarcă 'n

păm#nt cum a "ost% iar su"letul să se 'ntoarcă la Dumnezeu% Care l-a dat!&- nu poate "i ucis o dată cu trupul # atei 10:28 “<u vă temeţi de cei ce ucid

trupul% iar su"letul nu pot să-l ucidă, temeţi-vă mai cur#nd de acela care poate şi su"letul şitrupul să le piardă 'n g(eena!&

- e os#rduitor # atei 2=:*1. “$riveg(eaţi şi vă rugaţi% ca să nu intraţi 'n ispită& Căci

du(ul este os#rduitor% dar trupul este neputincios& - e imaterial% nemuritor% insu"lat de Dumnezeu# <a/ere 2:7 “tunci% lu#nd Domnul Dumnezeu ţăr#nă din păm#nt% a "ăcut pe om şi a su"lat 'n "aţa lui su"lare de viaţă şi s-a "ăcut omul "iinţă vie&!

a! suletul e nestrat /u raţiune:<a/ere 1:28 “Şi Dumnezeu i-a )inecuv#ntat% zic#nd: “Creşteţi şi vă 'nmulţiţi şi umpleţi

păm#ntul şi-l supuneţi, şi stăp#niri peste peştii mării% peste păsările cerului% peste toateanimalele% peste toate vietăţile ce se mişcă pe păm#nt şi peste tot păm#ntul!

%. tanasie /el are: “;n semn că su"letul oamenilor este raţional e deose)irea lui de "ăpturile neraţionale&& numai omul cugetă cele dina"ară de sine şi g#ndeşte la cele ce nu suntde "aţă şi revine la cugetarea lor& $rin 7udecată alege ceea ce e mai )un dintre cele

cugetate! “Cuv#nt 'mpotriva elinilor cap FJ!.



!. suletul e nestrat /u sentimentE cest lucru arată facultatea omului de afi sensi!il faţă de tot ce-l încon$oară şi faţă de tot ce se petrece în propria-i fiinţă;

%. Ioan ;amas/>in: “2imţirea este o "acultate a su"letului care percepe sau cunoaştelucrurile materiale& 2imţurile sunt instrumente prin care simţim& 2ensi)ile sunt o)iectele carecad su) simţuri& 2unt cinci simţuri şi cinci simţiri&&& tre)uie să se ştie că iditorul a zidit du)le

pe "iecare din organele simţurilor% pentru ca atunci c#nd se vatămă unul% să 'ndeplineascăcelălalt "uncţiunea sa!

- prin simţire, omul ia cunoştiinţă e prezenţa o!iectivă a lucrurilor;

/! suletul e nestrat /u voinţă li#eră:- voinţa li!eră o are prin creaţie#<a/ere 1:27-28 “Şi a "ăcut Dumnezeu pe om după c(ipul 2ău, după c(ipul lui Dumnezeu

l-a "ăcut, a "ăcut )ăr)at şi "emeie& Şi Dumnezeu i-a )inecuv#ntat% zic#nd: “Creşteţi şi vă'nmulţiţi şi umpleţi păm#ntul şi-l supuneţi, şi stăp#niri peste peştii mării% peste păsărilecerului% peste toate animalele% peste toate vietăţile ce se mişcă pe păm#nt şi peste tot

păm#ntul! - puterea de a stăpâni creaţia implică o li!ertate a voinţei, însă nu (aotică,

fără margini#<a/ere 2:1= “ dat apoi Domnul Dumnezeu lui dam poruncă şi ' zis: “Din toţi pomii

din rai poţi să măn#nci%!<a/ere 2:17 “Iar din pomul cunoştinţei )inelui şi răului să nu măn#nci% căci% 'n ziua 'n

care vei m#nca din el% vei muri negreşit! %. Ioan ;amas/>in: “Tre)uie să se ştie că 'n su"let a "ost sădită o putere care doreşte

ceea ce e con"orm naturii&&& această putere se numeşte voinţă& +inţa doreşte să e4iste% sătrăiască şi să se mişte spiritual şi senzual& Dorinţa "ăpturilor neraţionale se numeşte voire%

adică doriţă naturală şi raţională a unui lucru& $uterea de a dori 'n mod raţional se a"lă 'n su"letul omului&&& su"letul e o su)stanţă vie% simplă% necorporală prin natura sa% invizi)ilă%nemuritoare% raţională şi spirituală& 2e serveşte de un corp organic% d#ndu-i acestuia putereade reştere şi de simţire& 2u"letul e li)er% activ% sc(im)ător prin voinţă pentru că e zidit& $etoate acestea le-a primit 'n c(ip natural prin (arul Celui Ce l-a creat!

2. 5mul H iinţă spirituală n trup:- omul a fost creat printr-un act special de Dumnezeu 0 o fiinţă persoanlă#<a/ere 2:7 “tunci% lu#nd Domnul Dumnezeu ţăr#nă din păm#nt% a "ăcut pe om şi a

su"lat 'n "aţa lui su"lare de viaţă şi s-a "ăcut omul "iinţă vie!&

- trupul nu e o um!ră, un rfle& al sufletului, ca în monismul spiritualist şi

nici o temniţă a sufletului ca în platonism sau în asctismul fundamentalist, cielementul esenţial al naturii omeneşti, organul de manifestare a sufletului;

- între viaţa trupului şi viaţa sufletului se află o relaţie strânsă 9coa!itare,si!ioză.;

- trupul e adaptat continuu sufletului,participând la viaţa sufletului şidepăşind planul !iologic şi fizico-c(imic al acestuia

- 4iaţa trupului face parte cinstructivă din viaţa sufletului nostru, într-olucrare sinergică; 4iaţa aceasta este este primul o!iect contingent al li!etrtăţiispiritului;

- "rin trup se e&ercită asupra lumii li!ertatea spiritului, lumea fiind ridicatăde spirit spre scopul ei + unirea cu Dumnezeu;



- fără trup, spiritul n-ar putea imprima lumii mişcarea spre transcendent,spre Dumnezeu;

- trupul omului nu e numai materie sau numai raţionalitateplasticizată, palpa!ilă, ci materie su!iectivizată, participând la viaţa spiriutlui care devine

su!iect al ei;- în materialitatea trupului e&istă ceva care transcende condiţia materială,

materialitatea însăşi cel 6ceva7 e prezenţa lui Dumnezeu; sunt energiile Saleseminale, sădite şi în materia din care e conceput omul; 3ateria nu seorganizează decât în prezenţa spiritului şi de aceea trupul nu se poate înţelegefără e&istenţa sufletului;

- fără trup, posi!ilităţile spiritului nu s-ar putea actualiza; simţurile trupuluisunt şi ale sufletului;

- prin simţuri lucrează atât sufletul cât şi trupul; Sufletul are raţiune, voinţă

şi sentiment;- fiecare om îşi are sufletul şi trupul său, şi fiecare dintre noi este e&istenţă

persoanlă, unică, nerepetată şi nerepeta!ilă;- după moarte, sufletul se întoarce la Dumnezeu şi nu se supune unor

e&istenţe succsive 9metempsi(oză, reîncarnare. ca în *induism şi 5ud(ism;- la zămislire, sufletul e creat de Dumnezeu şi nu provine din sufletul

părinţilor 9traducianism. u e creat înainte de zămislire ci în clipa formăriizigotului 9celula ou.

- ( -NEMURIREA SUFLETULUI. ARGUMENTE

- emurirea şi spiritualitatea sufletului sunt unul din elementele esenţialeale religiei creştine;

- Religia creştină se întemeiază pe credinţa în e&istenţa unui singur

Dumnezeu şi pe e&istenţa sufletului uman spiritual şi nemuritor, aflat în dialogcu Dumnezeu;

- emurirea sufletului implică originea spirituală a sa şi faptul că dincolode moartea sa !iologică el va e&ista în alt plan, păstrându-şi facultăţile salespiritulae, identitatea sa, amintirea trecutului şi sentimentul responsa!ilităţii sale;

1. r4umentele raţionale privin nemurirea suletului:a. rgumentul ontologic:- sufletul e imaterial, simplu, spiritual şi necompus, în comparaţie cu trupul;

- natura sufletului nu poate fi împărţită, descompusă şi nimicită;



- sufletul transcende materialitatea trupului şi deci nu poate fi ucis;- sufletul nu e pree&istent şi nici veşnic; 0l nu co!oară dintr-o lume a

prototipurilor şi esenţelor universale cum spune "laton; 0l nu e un principiua!solut şi nemurirea sa nu e egală cu atotputernicia şi veşnicia lui Dumnezeu; 0

creat de Dumnezeu cu capacitatea de a fi nemuritor;). rgumentul teleologic:- se leagă de aspiraţiile infinite ale sufletului omenesc care nu pot fi

împlinite în viaţa pământească; ceste neîmpliniri sunt cauzate de mărginirile şineputinţele trupului pe de o parte, iar pe de altă parte de no!leţea sufletuluiomenesc care prin însăşi fiinţa lui e mereu osârduitor;

c. rgumentul moral:- porneşte de la necesitatea respectării ordinii morale care cere ca faptele

morale să fie evaluate la $usta lor valoare cestei ordini morale, rigorilor ei nu i

se poate sustrage nimeni iinţa noastră morală postulează nemurirea sufletuluişi e&istenţa altei vieţi, după moarte, în care faptele să fie evaluate cu dreptate;d. rgumentul istoric:- se !azează pe credinţa universală, dintotdeauna, în nemurire;- e&emplu# cultul morţilor la popoarele antice, piramidele, megaliţii de la

Stone(enge, picturile rupestre, poziţia c(ircită a cadavrelor, îm!ălsămarea,mumificarea, necropolele, 6%artea eg:pteană a morţilor7, 6%artea ti!etană amorţilor7, credinţa geţilor în nemurire, $ertfele, o!iceiurile (itiţilor care aduceauofrande la mormânt

ristotel: “Ceea ce toţi oamenii ţin instinctiv ca adevărat% este un adevăr natural!e. rgumentul teologic:

- Revelaţia divină confirmă nemurirea sufletului;- emurirea sufletului nu se întemeiază pe o indestructi!ilitate pe care ar

avea-o sufletul în sine, fără voia lui Dumnezeu, ci pe credinţa că Dumnezeudoreşte ca sufletul să fie nemuritor;

- "entru Dumnezeu, nici o persoană cu care stă în relaţie nu mai înceteazăde a e&ista, deoarece Dumnezeu a creat-o pentru o relaţie veşnică cu 0l;

- Dumnezeu a înzestrat sufletul cu memoria faptelor Sale, cu conştiinţămorală, ca să regrete faptele contrare lui Dumnezeu /n acest scop, de la început,Dumnezeu a înzestrat sufletul cu (arul Său, iar după 5otez, l-a sălăşluit în el pe*ristos#

II.+orinteni ):1& “Căci ştim că% dacă acest cort% locuinţa noastră păm#ntească% se va strica% avem zidire de la Dumnezeu% casă ne"ăcută de m#nă% veşnică% 'n ceruri&!

II.+orinteni ):2. “Căci de aceea şi suspinăm% 'n acest trup% dorind să ne 'm)răcăm culocuinţa noastră cea din cer%!

PROVIDENŢA DIVINĂ ŞI ASPECTELE EI.

OBIECŢII ÎMPOTRIVA PROVIDENŢEI



- "rovidenţa divină 9"ronia. este purtatrea de gri$ă pe care Dumnezeu o manifestă în mod permanent faţăde întreaga creaţie şi în mod special faţă de om;

• omentele Provienţei:). +onservarea lumii H lucrarea divină prin care creaţia e păstrată în forma ei originară; aceasta nu

înseamnă că Dumnezeu veg(ează numai ca lumea să nu se distrugă, ci mai ales, în pofida inerentelortransformări, să a$ungă la ţinta finală + desăvârşirea;

- teologii scolastici au numit această lucrare divină 6%reaţie continuă7

*. +ooperarea (/onlu/rarea, asistenţa! + Dumnezeu acordă creaţiei a$utorul Său pentru ca aceasta să-şiatingă scopul; %onlucrarea cu creaţia, deşi e constantă, nu e identică sau uniformă; 0 în funcţie de condiţiilesu!iective %u creatura neînsufleţită, Dumnezeu conlucrează în sensul că veg(ează ca aceasta să se mişteconform legilor specifice#

Psalmi 103:M& +ăcut-ai luna spre vremi% soarele şi-a cunoscut apusul său& Psalmi 103:J& $us-ai 'ntuneric şi s-a "ăcut noapte% c#nd vor ieşi toate "iarele pădurii,

- conlucrarea lui Dumnezeu cu omul, fiinţă conştientă şi li!eră, se realizează în mod diferit stfel, dacăomul îşi propune să-şi depăşească specificul său, condiţia sa, Dumnezeu îl a$ută să-şi realizeze visul, facilitându-i găsirea mi$loacelor, depăşirea greutăţilor, menţinându-i entuziasmul; Dacă în mod involuntar sau inconştient,omul se îndreaptă spre un alt scop, Dumnezeu îi luminează mintea spre a înţelege consecinţele atitudinii sale iciodată Dumnezeu nu îngrădeşte li!ertatea omului, decizia finală aparţinându-i omului#

Romani.1:2=. $entru aceea% Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară% căci şi "emeile lorau sc(im)at "ireasca r#nduială cu cea 'mpotriva "irii,

Romani .=:*. Deci ne-am 'ngropat cu 3l% 'n moarte% prin )otez% pentru ca% precum Hristos

a 'nviat din morţi% prin slava Tatălui% aşa să um)lăm şi noi 'ntru 'nnoirea vieţii, atei ):*8 +iţi% dar% voi desăv#rşiţi% precum Tatăl vostru Cel ceresc desăv#rşit este&

3. @uvernarea (/onu/erea, /rmuirea!:- Dumnezeu conduce creatura spre înfăptuirea scopului ei; %reaturile neînsufleţite sunt conduse prin legile

pe care Dumnezeu le-a sădit în ele# Psalmi .103:G& 2e suie munţi şi se co)oară văi% 'n locul 'n care le-ai 'ntemeiat pe ele&- omul e condus printr-o lucrare sinergică, prin 6împreună-lucrare7;

• ?mpărţirea Provienţei:a. 8enerală - specială). Ardinară = e4traordinară

• Realitatea Provienţei:- este dovedită de Revelaţie 9Sf Scriptură şi Sf <radiţie.; 0&emplu# 2"& $ărinţi: “'ntreaga 2"&

2criptură cuprinde cea mai vie% cea mai populară şi cea mai poetică e4presie a ideii de $rovidenţă divină 34: $salmul JMF.!

- acţiunea "rovidenţei e comună "ersoanelor Sf <reimi# atei =:31 Deci% nu duceţi gri7ă% spun#nd: Ce vom m#nca% ori ce vom )ea% ori cu ce ne

vom 'm)răca?



atei =:32 Că după toate acestea se străduiesc neamurile, ştie doar Tatăl vostru Celceresc că aveţi nevoie de ele&

Ioan ):17 & Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl 5eu p#nă acum lucrează, şi 3u lucrez& Psalmi 103:J& /inecuvintează% su"lete al meu% pe Domnul Doamne% Dumnezeul meu%

măritu-Te-ai "oarte&

• 5#ie/ţii mpotriva Provienţei:1!. ;umneeu /a @uvernator al lumii , nimiceşte, anulează sau cel puţin restrânge li!ertatea omului; cesta

nu este stăpânul acţiunilor sale 'i!ertatea lui morală e diminuată; De aici rezultă pentru om o serie de consecinţe

negative cu privire la responsa!ilitate, o!ligaţie, merit şi vină; Se spri$ină astfel predestinaţia a!solută;

R$%P&'%: - Dumnezeu nu forţează nici nu anulează li!ertatea omului deoarece 0l /nsuşi e li!ertatea

desăvârşită#

II.+orinteni .3:17 & Domnul este Du(% şi unde este Du(ul Domnului% acolo este li)ertate- li!ertatea lui Dumnezeu e garanţia li!ertăţii omului;- prin împreună-lucrarea Sa cu omul, Dumnezeu vrea să-l eli!ereze pe acesta de tot ce-i mărgineşte

li!ertatea Dumnezeu îl c(eamă pe om la adevărata li!ertate#@alateni.):1. 2taţi deci tari 'n li)ertatea cu care Hristos ne-a "ăcut li)eri şi nu vă prindeţi

iarăşi 'n 7ugul ro)iei- omul e dator să cola!oreze cu (arul divin#

Romani .8:21. $entru că şi "ăptura 'nsăşi se va iz)ăvi din ro)ia stricăciunii% ca să "ie părtaşă la li)ertatea măririi "iilor lui Dumnezeu&

- sunt e&emple în viaţa cotidiană# oameni care sunt pericol pu!lic Dacă Dumnezeu n-ar respectali!ertatea, i-ar ucide, însă prezenţa acestora e dovada că Dumnezeu respectă li!ertatea omului# Romani .1:2*. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei% după po"tele inimilor lor% ca să-şi

p#ngărească trupurile lor 'ntre ei% II.Petru.2:9. Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi% iar pe cei nedrepţi să-i

păstreze% ca să "ie pedepsiţi 'n ziua 7udecăţii%

texte pentru concursul cultura si spiritualitate

Documents