Testarea în cazul nevralgii cervico-

brahiale. Metode de recuperare

Generalităţi şi definiţia bolii

� Nevralgia este o durere violentă în zona unor neuroni periferici,

frecvent intercostali, favorizată de expunerea la frig, poziţii

vicioase şi diferite manevre.

� Cauzele cele mai frecvente sunt: traumatismele, spondilordoze,

herniile de disc, poliradiculonevrite, etc.

� Definiţie

� Nevralgia cervico-brahială este definită ca un sindrom dureros

al regiunii cervicale şi al umărului survenind în teritoriul de

distribuţie ale rădăcinilor cervicale C5-C8.

Generalităţi şi definiţia bolii

� Inervaţia senzitivă şi motorie a membrului

superior este asigurată de plexul cervico

brahial, cu originea în nervii spinali de la

nivelul cervical. După ce părăsesc canalul

rahidian nervii spinali se împart în două

ramuri. Anterioară şi posterioară. Ramurile

anterioare se anastomozează şi formează

plexul brahial (C5-T1).

� Prin poziţia sa, între prima coastă-artera

subclaviculară şi apexul pulmonar, plexul

brahial participă la mişcările de translaţie

odată cu mişcările umărului şi braţului.

Etiologie

� Etiologic, se deosebesc două tipuri:

� Nevralgie cervico-brahială comună, prin artroza cervicală şi

� Nevralgie cervico-brahială simptomatică, care poate fi de cauză

rahidiană sau intrarahidiană.

� Alte cauze:

� Coastă cervicală congenitală;

� Zona Zoster;

� Intoxicaţie alcoolice;

� Calus vicios post-fractură de claviculară.

Indiferent de cauze se produce o hiperexcitabilitate la nivelul

protoneuronului senzitiv

Simptomatologie

Simptomatologia este dominată de prezenţa

durerii, ce are următoarele caracteristici:

�Debut brutal, dimineaţa la trezire sau instalată

progresiv;

�Precedată de o cervicalgie de intensitate

crescândă;

�Se acompaniază de o iradiere brahială din ce

în ce mai accentuată;

�Poate fi agravată de tuse, decubit, cu

exacerbare nocturnă;

�Durerile pot fi însoţite de parestezii (amorţeli).

Simptomatologie

Durerea respectă un teritoriu strict

monoarticular astfel:

� în radiculopatia C5 durerea iradiază în

umăr şi pe faţa externă a braţului până la

cot;

� în radiculopatia C6 durerea este descrisă

de pacient pe faţa antero-externă a

umărului, braţului, antebraţului până la

police;

� în afectarea C7 simptomatologia se

înregistrează pe faţa posterioară a braţului,

antebraţului, faţa dorsală a pumnului, index

şi medius;

� pentru C8 durerea este localizată pe faţa

antero-internă a braţului, pumnului şi

degetele 4 şi 5 (inelar şi auricular).

Metode de evaluare şi testare

Anterior evaluării clinice propriu-zise este necesară o anamneză,

cu punctarea celor mai importante aspecte:

� vârstă;

� sex;

� condiţiile de viaţă şi de muncă;

� antecedentele patologice;

� antecedentele heredo-colaterare;

� istoricul bolii.

De asemenea informaţiile subiective contribuie la conturarea

diagnosticului clinic cu impact funcţional, cum ar fi: momentul când a

apărut durerea, cauzele declanşatoare şi cele de ameliorare etc.

Metode de evaluare şi testare

Informaţiile obiective se obţin parcurgând etapele examenului

clinic, evaluări specifice segmentare şi globale, în care se evaluează

atât segmentul cervical cât şi cel brahial.

Rahisul cervical examinat în statică şi în dinamică, bolnavul

fiind în poziţie sezândă sau în decubit relevă:

� tulburări de atitudine de tipul redresării sau inversării curburii

fiziologice.

� palparea spinoaselor şi a masivelor articulare interapofizare este

dureroasă.

� modificări ale tonusului musculaturii paravertebrale, de intensitate

variabilă.

� mişcările rahisului sunt limitate, iar testările în hiperflexie şi

lateroflexie opusă brahialgiei accentuează simptomatologia.

Metode de evaluare şi testare

Examenul obiectiv continuă cu studiul sindromului radicular.

Probele de elongaţie a braţului devin pozitive.

Manevrele de elongaţie pentru rădăcinile C5-C8 (pozitive în

NCB) sunt reprezentate de:

� • manevra Lasegue a membrului superior – abducţia maximă a

braţului cu antebraţul în extensie,

� • manevra Lasegue a gâtului – înclinarea şi rotarea capului spre

partea sănătoasă.

� Etapele urmăroare fiind de prelucarare a datelor şi concluziile

lucrative în urma cărora se stabileşte restantul funcţional, deficitul

motor şi se stabilesc obiectivele programului de recuperare,

mijloacele kinetice şi fizicale folosite.

Tratamentul nevralgii cervico brahiale

Cuprinde:

� Tratament igieno-dietetic

� Repaus total al membrului superior ;

� Corectarea tulburărilor de statică cervicală;

� Reducerea durerii, a iritaţiei radiculare şi a contracturii;

� Tonifierea musculaturii vertebrale posterioare;

� Zăvorârea segmentară;

� Controlul mişcărilor ;

Corectarea tulburărilor de statică cervicală

� Exerciţiul 1 - culcat pe sol, cu genunchii flectaţi; gâtul este întins în

ax, bărbia în unghi drept cu gâtul; se caută aplatizarea curburii

cervicale: umerii mereu în contact cu solul; se menţine această

postură;

� Exerciţiul 2 - din postura de la exerciţiul 1 se rotează la maximum

posibil capul spre unul din umeri: se menţine această postură, apoi

se rotează în sens invers; tot timpul se caută întinderea gâtului în

ax, cu ştergerea lordozei cervicale.

� Exerciţiul 3 - decubit ventral, cu braţele pe lângă corp, faţa

,,privind" în jos: se ridică apoi capul cu câţiva centimetri de la sol şi

se execută întinderea axială a gâtului; se rotează capul din această

poziţie spre unul din umeri, continuindu-se întinderea axială; se

lasă capul în jos, să atingă solul cu bărbia; se revine la poziţia

iniţială (cu faţa în jos) cu relaxare;

Corectarea tulburărilor de statică

cervicală

� Exerciţiul 4 - din şezând, cu genunchii flectaţi, mâinile prind

genunchii: se relaxează trunchiul şi gâtul, care iau forma literei

,,C”; capul flectat în piept, cu fruntea spre genunchi;

� Exerciţiul 5 - în ortostatism, cu mâinile împreunate pe creştetul

capului, toracele şi lomba drepte: se realizează întinderea în ax

contra uşoarei presiuni date de mâini; se merge prin cameră în

această poziţie ; coatele sunt trase înapoi, dar fără să determine

creşterea lordozei.

Reducerea durerii, a iritaţiei radiculare şi a

contracturii

Se folosesc :

� Masaj cu gheaţă ;

� Posturarea antalgică;

� Electroterapia;

� Tracţiune continuă/discontinuă(a

coloanei cervicale), efectuată

manual sau cu ajutorul scripeto-

terapiei;

� Iar repausul nocturn se face pe

pernă ortopedică.

Tonifierea musculaturii vertebrale

posterioare

� Exerciţiul 1 – decubit ventral, extensia simultană a membrelor

superioare(3x3);

� Exerciţiul 2 – decubit ventral, cu mâinile sprijinite la nivelul

pieptului, uşoară extensie a trunchiului(3x3);

� Exerciţiul 3 – decubit ventral, cu mâinile la nivelul feţei, punera

alternativă a frunţii şi bărbii pe palme (3x3);

� Exerciţiul 4 – şezând pe un scaun cu un baston în mâini, ridicare

braţelor sus şi revenire (3x3);

� Exerciţiul 5 – şezând cu mâinile pe şold, ridicarea şi coborârea,

proiecţia înainte şi înapoi şi circumducţia umerilor;

Tonifierea musculaturii vertebrale

posterioare

� Exerciţii izometice (flectări, extensi,

înclinare stânga-dreapta a gâtului cu

contrarezistenţa pacientului sau a

kinetoterapeutului);

� Exerciţiul 6 - Stând cu mâinile pe

şolduri: rotări ale umerilor executate în

ambele sensuri, de câte 10-15 ori în

fiecare sens.

� Exerciţiul 7 – Şezând pe scaun cu

spatele rezemat de spătar şi mâinile pe

şolduri; îndoierea trunchiului şi a gâtului

spre stânga şi inspiraţie, revenire în

poziţia iniţială cu expiraţie şi apoi spre

dreapta. Se execută de 10-12 ori.

Coordonarea mobilităţii coloanei cervicale cu a

membrului superior şi integrarea segmentului în

ansamblul general al rahisului

� Metoda Kabat:

� Diagonala I – “Mişcarea de jos în

sus”: se pleacă din extnsie – abducţie

– rotaţie internă – extensia degerelor

şi mâinilor – abducţia degetelor, capul

răsucit de partea membrului superior

respectiv; se ajunge în flexie –

adducţie – rotaţie internă – flexia

mâinii şi degetelor- adducţia

degetelor, capul răsucindu-se

urmărind mişcarea.

� “Mişcarea de sus în jos”: este inversul

mişcării anterioare

Coordonarea mobilităţii coloanei cervicale cu a

membrului superior şi integrarea segmentului în

ansamblul general al rahisului

Metoda Kabat :

� Diagonala II – “Mişcarea de sus în jos”:

se pleacă din flexie – abducţie – rotaţie

externă – extensia mâinii – extensia şi

abducţia degetelor; se ajunge în

extensie – adducţie – rotaţie internă –

flexia mâinii – flexia si adducţia

degetelor – flexia şi opoziţia policelui;

� “Mişcarea de jos în sus”: este inversul

celei anterioare.

Coordonarea mobilităţii coloanei cervicale cu a

membrului superior şi integrarea segmentului în

ansamblul general al rahisului

Metoda Kabat:

�Pentru cap şi gât:

Pacientul în decubit dorsal, cu capul în

afara mesei. Kinetoterapeutul pe scaun, la

capul pacientului, cu palma mâinii drepte

susţine ceafa pacientului, mâna stângă se

aplică sub bărbia acestuia. Se efectuează

flexia şi extensia capului, cu rezistenţă,

asociind acestor mişcări şi rotarea capului

astfel: se pleacă din extensie şi rotare

dreaptă şi se ajunge în flexie şi rotare srângă

şi invers.

Masajul în nevralgia cervico

brahială

� Masajul coloanei vertebrale cervicale trebuie considerat ca un

tratament de fond prin care se acţionează atât împotriva

dezordinii posturale (aflată de foarte multe ori la baza

dezvoltării suferinţei bolnavului), cât şi împortiva consecinţelor

induse de urzura morfologică a structurii musculo-ligamentare.

� Tehnici folosite sunt:

� Netezirea superficială;

� Fricţiunile aplicate difuz pe toată zona dureroasă;

� Presiunile sunt tehnici specifice pentru masajul nervilor

periferici;

� Bătătoritul sau tocatul cu intensitate mică, pe zone cu

ţesut abundent;

� Vibraţiile manuale, sunt bine tolerate.

Masajul în nevralgia cervico brahială

Efectele fiziologice :

�Manevrele de masaj acţioneză asupra terminaţiilor

nervoase periferice. Executate energic, ele produc

efecte stimulatoare, care cresc sensibilitatea şi

conductibilitatea nervoasă; executate lent şi

superficial au efect sedative, diminuând

sensibilitatea.

�Efect antialgic atât la nivelul nervului periferic, cât

şi reflex la distanţă cu reducerea sensibilităţii

dureroase până la dispariţie.

�Efectul biotrofic. Prin activarea circulaţiei este

ameliorată nutriţia nervului cu favorizarea

activităţii sale fiziologice.

Bibliografie Baciu Clement – Programe de gimnastică medicală, Ed. Stadic, 1974;

� Badiu Gheorghe – Fiziologia şi fiziopatologia sistemului nervos, Ed.

Medicală, Bucureşti, 1978;

� Kiss Iaroslav – Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală în afecţiunile

aparatului locomotor, Ed. Medicală, Bucureşti, 1990;

� Moca Olimpia – Masoterapia în recuperarea medicală, Ed. Treira,

Oradea, 2002;

� Ochiană Gabriela – Kinetoterapia în afecţiunile neurologice, Ed. Pim, Iaşi,

2006;

� Popescu Roxana – Ghid de evaluare clinică şi funsţională în recuperarea

medicală, Ed. Medicală Universitară, Craiova, “004;

� Rusu Ligia – Intervenţia kinetică în afecţiunile sistemului

neuromioartrokinetic, Ed. Universitaria, Craiova, 2007;

� Sbenghe Tudor – Kinetoterapia profilactică, terapeutică şi de recuperare,

Ed. Medicală, bucureşti, 1987;

� Ulmeanu Dan – Anatomia topografică şi imagistică a membrelor, Ed. Ex

Ponto, Constanţa, 2000.