Test nr.3

Subiectul I: Principiul neintervenţei în afacerile interne

1.1 Definiţi principiul neîntervenţiei în afacerile interne

Principiu fundamental care constitue o garantie a suveranitatii si independentei fiecarui stat in parte.Mijloc de limitare si consacrare in DI si in relatiile interantionale,a suveranitatii si independentei participantilor la relatiile internationale. Acest principiu semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si externe ale statelor.

1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului

In doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui Grotius De iure belli ac pacis.Revolutia franceza ,aflinduse in fata unei amenintari cu interventia armata contrarecolutionare din partea statelor europene,a declarat principiul neinterventiei in afacerile interne ale statelor-natiuni.Astfel constitutia 1791 prevede ca natiunea franceza nu recunoaste interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si nici intrun caz nu va indrepta fortele sale armate impotriva libertatii oricarui popor.Acest principiu a fost sprijinit si de Doctrina Monroe,Presedinte SUA care a declarat ca SUA nu va interveni in treburile interne ale unui stat.O alta doctrina care a consacrat acest principiu este Doctrina Drago,ministrul afacerilor externe Argentina.La fel si conventia de la Monte Video 1933,consacra acest principiu si spune ca noco in stat nu are dreptul dea interveni in afacerile interne si externe ale altor state.Pactul Ligii Natiunilor,la fel contine principiul dat.Dupa al 2-lea Razboi mondial acest principiu este consacrat in Carta ONU.,precum si in statutele altor org internationale cum ar fi Pactul Ligii Arabe;Carta OSA,Carta OUA,conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice 1967.Declaratia Adunarii generale a ONU din70 si Actul Final de la Helsinki 75,la fel prevad ca statele trebuie sa se abtina de la spprijinirea directa sau indirecta a activitatilor teroriste,indreptate impotriva regimului altui stat.

1.3 Evaluaţi conţinutul juridic al principiului

Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte consacra principiul dat.Astfel conform prevederilor Actului Final de la Helsinki*75,statele participante se vor abtine de la orice interventie directa sau indirecta,individuala sau colectiva,in treburile interne sau externe care intra in copetenta nationala a altui stat participant,oricare ar fi relatiile lor recirpoce.Ele se vor abtine in consecinta de la orice forma de interventie,de la orice act de constringere militara sau politica,economica ori de alta natura ,tinzind sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt stat participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin aceasta sa obtina un avantaj oarecare.In consecinta ele se vor abtine intre altele,de la sprijinirea,directa sau indirecta,a activitatilor teroriste sau a activitatilor subversive,sau altele indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui stat participant.Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si externe ale unu stat,de a nu le impune regimul sau de stat si ideologia sa.Interventia la rindul sau poate fi:armata;economica,diplomatica,ideologica.Ca si toate celelalte principii fundamentale DIP,principiul dat reprezinta o norma jus cogens,de la care nu se poate face nici o abatere.

Subiectul II: Populaţia în Dreptul Internaţional

2.1. Definiţi noţiunea populaţieiConform doctrinei,populatie reprezinta totalitatea locuitorilor acelui stat,si totodata reprezinta element fundamental,precum si o conditie pentru existenta statului.Populatia la rindul ei este constituita din:Cetateni-persoanele care au o legatura juridica cu statul in care se afla,si care dispun de plenitudinea de drepturi oferite de acel stat.Strainii-persoanele care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui stat.Bipatrizii sau pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua sau mai multe state.Apatrizii-persoane care nu au cetatenia nici unui stat.Refugiati-persoane care apartin unor minoritati etnice,religioase etc,si care sunt cetatenii cetatenii statului respectiv,dar care se bucura de o protectie internationala.

2.2 Analizaţi aspectele legate de apatridie Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii proprii si a drepturilor egale si inalienabile a tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii,justitiei si pacii in lume.Conf art 15 DUDO,toti au dreptul la cetatenie.Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia lui sau i se va refuza dreptul de asi schimba cetatenia.Conventiile din 1961 si 1954 sunt tratatele specializate care reglementeaza problemele in domeniul apatridiei.Pactul international privind Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea fara discriminare,dreptul la acele masuri de protectie pe care le cere statutul sau de minor din partea familiei,societatii, si statului.Fiecare copil are dreptul sa obtina o cetatenie.Conventia din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale barbatilor sa obtina skimbe,sau sa pastreze cetatenia lor.La fel si conventia europeana asupra cetateniei 1997, reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei.Cele mai recente progrese cu privire la aspecte legate de cetatenie si evitarea apatridiei au fost reflectate in Conventia Europeana 2006 cu privire la prevenirea apatridiei in legatura cu succesiunea statelor.Ea elaboreaza niste norme mai detaliate ce ar putea fi aplicate de catre state in contextul succesiunii statale cu privire la prevenirea sau reducerea cazurilor de apatridie.Cadrul juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine printre altele ca drepturile si libertatile fiintei umane reprezinta valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea cetateniei RM,se bazeaza pe principiile:dreptui la o cetatenie a fiecarui om si evitarea apatridiei.

2.3 Formulaţi soluţii privind evitarea apatridiei

1) Necesitatea ratidicării Convenţiei privind statul apatridului 1954 şi Convenţiei privind reducerea cazurilor de Apatridie 1961

2) Informarea în masă a persoanelor ce nu deţin nici o cetăţenie privind dobîndirea ei

3) Colaborarea autoritaţilor cu UNHCR pentru prevenirea apatridiei.