terorismul si crima organizata - provocari majore ale secolului

8/6/2019 Terorismul Si Crima Organizata - Provocari Majore Ale Secolului

http://slidepdf.com/reader/full/terorismul-si-crima-organizata-provocari-majore-ale-secolului 1/6

TERORISMUL ŞI CRIMA ORGANIZATĂ – PROVOCĂRI MAJORE ALESECOLULUI

Tragicele evenimente din Statele Unite ale Americii, din 11 sept. 2001, au evidenţiat dimensiunea planetară a terorismului şi consecinţele sale dezastruoase. S-a conştientizat cu îngrijorare majoră pericolu

mondial pe care îl reprezintă terorismul internaţional, precum şi necesitatea imperioasă de a se iniţia luptaîmpotriva sa. Deciziile adoptate rapid la nivel naţional şi internaţional, în cadrul ONU şi al altor instituţiiinternaţionale, au demonstrat determinarea comunităţii internaţionale de a adopta urgent măsuri petermen lung pentru a putea face faţă provocării imense pe care o reprezintă terorismul. Comunitateainternaţională a reacţionat prompt şi cu realism faţă de necesitatea adoptării şi aplicării imediate de măsuricorespunzătoare împotriva terorismului, dovedind o schimbare netă de atitudine faţă de fenomenuterorismului internaţional. O dovadă elocventă şi convingătoare a acestei noi abordări o constituie adoptareaîn unanimitate a rezoluţiilor Consiliului de Securitate, de Adunarea Generală ONU şi de alte organizaţiiinternaţionale, inclusiv regionale, care au condamnat şi au cerut adoptarea de măsuri urgente.

Ce este terorismul?

Definirea fenomenului terorismului a devenit mai actuală ca oricând, fiind, totodată, nu uşor derealizat, uneori din motive subiective. Dificultăţile sunt de naturi diverse, de la cele politice, filozofice,ideologice şi până la cele juridice. De asemenea, e dificil de făcut diferenţa între actele teroriste şi altecrime. Astfel, problema rămâne deschisă, devenind o prioritate pentru a facilita identificarea actelor teroristeşi a putea lupta împotriva lor. Până la clarificarea semantică, comunitatea internaţională, confruntată cunumeroase alte probleme şi obstacole, apelează la soluţii pragmatice, combătând şi sancţionând pe măsură ceau loc, de la caz la caz, actele teroriste, chiar dacă nu are posibilitatea să utilizeze o definiţie universalacceptată.

Ca urmare a unor acte criminale, respectiv asasinarea unor personalităţi politice, s-a convenit, chiarînainte de al doilea război mondial, adoptarea “Convenţiei pentru prevenirea şi pedepsirea terorismului ”care apreciază drept act terorist “actele criminale îndreptate împotriva Statelor cu intenţia de a crea o stare

de teroare persoanelor particulare sau unor grupuri de persoane şi interesului public”. La aceasta s-aadăugat şi Convenţia pentru crearea Curţii Criminale Internaţionale, pentru judecarea persoaneloracuzate de acte teroriste.

Consiliul Europei a adoptat in iunie 2002 “ Decizia de combatere a terorismului”, care deşi nu conţineo definiţie specială a terorismului, ci doar prezentarea “ principiilor şi drepturilor în materie de acte teroristeare avantajul că stabileşte mai multe criterii de bază, între care:

a) atacul asupra unor persoane cauzator de moarte; b) atacul vizând integritatea fizică a persoanelor;c) răpirea şi luarea de ostatici;d)distrugerea facilităţilor fizice guvernamentale, a transporturilor, a proprietăţilor publice sau de stat, de

natură să pună în pericol vieţi umane sau să producă pierderi economice majore;e) sechestrarea avioanelor, vapoarelor sau altor mijloace publice de transport;

f) producerea, posesia, achiziţia, transportul, vânzarea sau utilizarea armelor, explozivilor convenţionalsau nucleari, biologici, precum şi desfăşurarea de cercetări pentru realizarea de asemenea arme;g) răspândirea de substanţe periculoase care pot cauza incendii, inundaţii sau explozii ce pun în pericol

vieţile umane;h) întreruperea aprovizionării cu apă, energie sau altor resurse naturale care ameninţă viaţa;i) ameninţarea cu realizarea actelor teroriste menţionate.

Măsuri internaţionalevizând combaterea terorismului



După cel de al doilea război mondial, problematica terorismului nu a fost între priorităţile NaţiunilorUnite, nefiind inclusă pe agenda Adunării Generale sau a Consiliului de Securitate. Totuşi, a fost chiar şitangenţial prezentă în unele documente adoptate de aceste organisme. Abia în 1965 Adunarea Generală ONUa adoptat “ Declaraţia interzicerii Intervenţiei în Afacerile Interne ale Statelor şi Protecţia Independenţei şi Suveranităţii lor ” . S-a acceptat unanim ca “ statele să se abţină de la a organiza, asista, finanţa, incita sau

tolera activităţi subversive, teroriste ori acţiuni armate cu scopul răsturnării prin violenţă a regimuluialtor state”. Un alt document important este şi “ Declaraţia Întăririi Securităţii Internaţionale,” adoptat deAdunarea Generală ONU, în 1970, care reiterează obligaţia statelor “de a se abţine de la organizarea,instigarea, sprijinirea sau participarea la acte teroriste împotriva altor state”. Naţiunile Unite au creat unsistem legal de acţiune pentru a combate actele teroriste şi au elaborat numeroase convenţii internaţionale,conţinând reglementări specifice privind:

- deturnarea avioanelor şi vapoarelor, ca şi atacul asupra acestor;- prevenirea şi pedepsirea crimelor împotriva personalităţilor protejate internaţional, în specia

agenţilor diplomatici şi personalului ONU;- luarea de ostatici;- folosirea substanţelor toxice şi explozivilor în scopuri teroriste;- finanţarea terorismului.

La rândul lor, organizaţiile regionale au adoptat convenţii juridice cu caracter local limitat, de natură săcompleteze cadrul legal internaţional.

Rolul major al ONU în combaterea terorismului

Este evident că, în faţa acestui flagel, se impun acţiuni ferme, eforturi hotărâte, convergente ale tuturorstatelor, ale comunităţii internaţionale în ansamblu pentru combaterea eficientă a terorismului. Este unobiectiv provocator care se poate realiza numai prin implementarea de către state a convenţiilor şideciziilor în materie adoptate de instituţiile internaţionale vizând prevenirea şi eliminarea actelor teroriste.

Viata internaţională a demonstrat că ameninţarea păcii mondiale şi, în mod special, succesul lupteiîmpotriva terorismului pot fi realizate numai prin intensificarea cooperării şi coordonării internaţionale aeforturilor şi acţiunilor statelor. In acest context, trebuie menţionat rolul central al ONU – caredatoriă[componenţei sale universale şi puterilor conferite prin Cartă - are atribuţii esenţiale şi trebuie să-şasume responsabilităţi în coordonarea eforturilor şi combaterea terorismului. Acest rol a fost recunoscut şiclar evidenţiat în Rezoluţia Consiliului de Securitate 1268 din 1999, care, între altele, subliniază rolul vitalal Naţiunilor Unite în întărirea cooperării internaţionale şi evidenţiază importanţa coordonării eforturilorstatelor, a organizaţiilor internaţionale şi regionale în combaterea terorismului. Concomitent, în scopuasigurării cooperării, Consiliul de Securitate a făcut apel la toate statele sa ia o serie de măsuri adecvate caresa ducă la:

- o mai bună cooperare între state prin încheierea de acorduri şi aranjamente bi şi multilaterale care să prevină terorismul, să protejeze cetăţenii de atacurile teroriste şi să aducă în faţa justiţiei pe cei vinovaţi deasemenea acte;

- prevenirea şi împiedicarea pe cale legală a pregătirii şi finanţării oricăror acte de terorism peteritoriile lor;

- contracararea intenţiilor de planificare, finanţare, comitere de acte teroriste prin măsuri dedepistare şi pedepsire sau extrădare;



- aplicarea de măsuri adecvate în conformitate cu prevederile relevante ale legislaţiilor naţionale şiinternaţionale, ţinându-se cont şi de standardele internaţionale ale drepturilor umane, înainte de eliberareastatutului de refugiat, toate acestea având ca scop asigurarea neparticipării la acte teroriste a refugiaţilor;

- un bun schimb de informaţii în conformitate cu legislaţia internă şi internaţională şi o mai bunăcooperare în probleme administrative şi legale care să asigure prevenirea săvârşirii de acte de terorism.

În acelaşi scop, Rezoluţia Consiliului de Securitate 1368 din 12 septembrie 2001, după ce a condamnat"în termeni duri" atacurile teroriste inumane ce au avut loc în SUA pe data de 11 septembrie 2001, a făcutapel la toate statele să-şi unească forţele în lupta împotriva celor ce pregătesc, organizează sau sprijinăcomiterea de astfel de acte de terorism. Consiliul de Securitate a făcut apel şi la comunitatea internaţională să-şi intensifice eforturile de prevenire şi împiedicare a terorismului prin creşterea cooperării şi implementareaîn totalitate a celor mai relevante convenţii internaţionale antiterorism cât şi a rezoluţiilor sale. În conformitatecu cele specificate în rezoluţie, Consiliul de Securitate a decis că toate statele ar trebui să participe atât la prevenirea şi împiedecarea finanţării terorismului prin orice mijloace, direct sau indirect, cât şi laincriminarea furnizării sau strângerii de fonduri în acest scop.

O secţiune importantă din rezoluţie face referire la necesitatea schimbului şi transmiterii de informaţiiîn ce priveşte acţiunile teroriste. Toate statele ar trebui să-şi intensifice şi să accelereze comunicarea de

informaţii care fac referire la falsificarea de documente, trafic de arme şi folosirea reţelelor de comunicaţii şi tehnologiilor de către grupări teroriste.

Terorismul - o provocare globală

Statele membre ale Consiliului de Securitate au exprimat profunda preocupare faţă de conexiuniletot mai pronunţate între terorismul internaţional şi crima organizată, traficul de droguri, spălarea de bani, precum şi transferul ilegal de materiale nucleare, chimice, biologice şi de distrugere în masă, conexiuniextinse la scară planetară.

Una din preocupările majore ale recentelor dezvoltări ale domeniului politic şi studiilor internaţionale oconstituie riscul în creştere, la nivel global, a ameninţărilor teroriste care impune cu necesitate identificarea de

soluţii de combatere eficace, prin măsuri internaţionale coordonate. Drept urmare, este general acceptat că numai este posibilă stabilitatea internaţională fără să se acorde prioritate combaterii terorismului care a căpătat odimensiune globală. Punerea în aplicare a reglementarilor internaţionale antiteroriste menţionate nu poate fi realizată fără să se asigure îndeplinirea următoarelor criterii:

a) acceptarea de către toate statele a principiilor şi normelor internaţional statuate; b) consultarea, negocierea şi convenirea de mecanisme corespunzătoare;c) convenirea de noi acorduri bi şi multilaterale;d) întărirea instrumentelor internaţionale menite să asigure aplicarea legilor.

Evaluarea acestor criterii esenţiale conduce la concluzia că importantul potenţial al reglementărilorinternaţionale nu poate fi implementat cu succes, la nivel global, fără adoptarea de către comunitatea

internaţională următoarele măsuri:

• elaborarea de norme comune privind condamnarea persoanelor suspecte de acte teroriste;

• finalizarea unei convenţii antiteroriste globale şi cuprinzătoare, incluzând şi mijloacele de punere înaplicare a acesteia;

• adoptarea unei definiţii general acceptate care să cuprindă şi lista cu toate actele teroriste precum şi pedepsele corespunzătoare acestora;



• stabilirea responsabilităţii internaţionale a statelor , precum şi obligaţia lor de a împiedicaorganizarea, instigarea sau participarea la acte teroriste pe teritoriul altor state;

• clarificarea problemei dreptului folosirii forţei în afara teritoriului naţional ca răspuns la atacurileteroriste, ţinând seama de prevederile Cartei ONU şi de alte norme şi principii ale reglementărilointernaţionale încă în vigoare.

Eradicarea terorismului este, aşa cum rezultă din evaluările tuturor organizaţiilor internaţionale,complexă, extrem de dificilă şi de lungă durată. De aceea, este necesar să fie identificate cauzele economice politice si sociale care generează sau facilitează proliferarea fenomenului terorist în diversele sale forme demanifestare. Apare evident că numai pornind de la cunoaşterea acestora pot fi adoptate şi implementate programe şi măsuri adecvate la nivel naţional şi global având ca ţintă prevenirea şi eliminarea terorismuluiFără soluţii globale, radicale, viabile, care să vizeze înlăturarea cauzelor terorismului nu se poate concepeeradicarea acestuia.

Analiştii politici şi organizaţiile internaţionale conştientizează necesitatea acordării uneiatenţii speciale combaterii sărăciei şi mizeriei care afectează viaţa unei mari părţi a omenirii, înmod deosebit din ţările Asiei, Africii şi Americii Latine. Această realitate a determinat exprimareade poziţii încurajate, atât de Consiliul Europei cât şi de Uniunea Europeană.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat în 2001 rezoluţia " Democraţia şi terorismul"

care menţionează "Prevenirea terorismului pe termen lung impune înţelegerea corectă a originilor sociale, politice, economice şi religioase ale acestuia, care - dacă nu sunt corespunzător abordate - împiedicăeliminarea elementelor de sprijin pe care se bazează reţeaua de recrutare teroristă.

Pentru tot mai mulţi oameni politici sau cetăţeni obişnuiţi a devenit clar că, în secolul 21, progresul şi prosperitatea naţiunilor, pacea generală, stabilitatea şi securitatea generală nu pot fi realizate fără solidaritateumană. Se conturează convingerea necesităţii unei constante şi proactive solidarităţi orientate permanent spre prevenirea pericolelor potenţiale. Toate evaluările guvernelor şi instituţiilor internaţionale conduc la aprecierconvergente privind natura şi globalismul fenomenului terorismului:

- Actele terorismului internaţional constituie una din ameninţările cele mai serioase la adresa păcii şi securităţii internaţionale în secolul XXI , lupta împotriva terorismului depăşind diferenţele politiceculturale şi religioase ale naţiunilor din întreaga lume;

- Pentru a ieşi victorioasă, lupta împotriva terorismului trebuie să se bazeze pe poziţii şi eforturicomune ale întregii umanităţi, numai astfel măsurile concertate ale comunităţii internaţionale putândconduce la eradicarea tuturor formelor şi manifestărilor teroriste de pe glob;

- Politica comună a combaterii terorismului trebuie să se bazeze pe o strategie globală pe termenlung, având în vedere asigurarea întăririi capacităţii de prevenire şi eradicare a acestuia, necesitatea îngrădiriiaccesului teroriştilor la toate tipurile de arme, în special la cele nucleare, chimice şi biologice de distrugere înmasă;

- Lupta împotriva terorismului nu poate fi concepută fără luarea în considerare a contextului politic, economic şi social la nivel naţional, regional şi mondial;

- Integrarea tuturor ţărilor într-un sistem mondial just al prosperităţii, securităţii şi al dezvoltării învederea întăririi solidarităţii şi subminării cauzelor terorismului;

- Asocierea combaterii terorismului de lupta împotriva crimei organizate ca şi a altor ameninţări laadresa păcii şi securităţii mondiale pentru a elimina conexiunile existente între acestea;

- Adoptarea de către Naţiunile Unite a unei platforme globale de luptă împotriva terorismului,crimei organizate şi a altor ameninţări vizând securitatea umană, pacea lumii şi supravieţuirea civilizaţiei;

- Asigurarea de noi progrese pentru întărirea multilateralismului, care poate aborda cu mai multăforţă şi eficacitate noile ameninţări şi provocări cu care se confruntă secolul XXI.



Aşa cum menţionează rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU, este esenţială pentru combatereaterorismului internaţional cooperarea solidară şi participarea hotărâtă a tuturor statelor membre, a Naţiunilor Unite şi a tuturor organizaţiilor şi instituţiilor din întreaga lume, între care NATO, ce pare săse impună ca structura de securitate cea mai eficientă. Pe de altă parte, se remarcă, în contextul intensificăriactelor teroriste, în tot mai multe ţări, întărirea cooperării dintre NATO şi Rusia. Este semnificativă, în acestsens, hotărârea adoptată de cele două părţi, la reuniunea Consiliului NATO – Rusia din octombrie 2004, de la

Poiana Braşov, care vizează intensificarea cooperării. După încheierea reuniunii, ministrul rus al apărării adeclarat că “ avem dreptul la orice acţiune pentru exterminarea teroriştilor”.

Reuniunea Consiliului NATO – Rusia a avut ca obiectiv prioritar stabilirea modalităţilor concrete decooperare în lupta antiteroristă între cei 26 de aliaţi nord-atlantici şi Federaţia Rusă. Primul rezultaconsistent este cooptarea Rusiei la operaţiunea Activ Endeavour, care urmăreşte supravegherea Mării Mediterane pentru a se preveni proliferarea armamentelor de distrugere în masă în această regiune curidicat potenţial de risc de conflict şi de terorism internaţional. Declaraţiile ministrului rus au fost fărăechivoc şi în ceea ce înseamnă situaţia din Afganistan, fiind cu totul de acord cu abordarea americanilor, el asubliniat că este în interesul Rusiei ca NATO să-şi îndeplinească misiunea. Mai mult, Rusia îşi dovedeşte buna credinţă oferind ajutor pentru tranzitul trupelor franceze către Afganistan şi sprijinind în plan politico-militar guvernul actual afgan (numai în ultimii doi ani a acordat un ajutor financiar de 1,5 milioane $). La

rândul său, Secretarul General al NATO şi-a exprimat satisfacţia pentru convorbirile purtate cu Rusia înlegătură cu aspecte concrete din planul de acţiune comun privind combaterea terorismului. Direcţiile decooperare NATO-Rusia, în viitor, vor privi sporirea interoperativităţii, schimbul de informaţii în problemede terorism şi posibilitatea ca trupe ruseşti să participe la exerciţii pe teritoriul ţărilor membre NATO. Deasemenea, s-a decis intensificarea cooperării în cadrul celor douăzeci de grupuri comune de experţimilitari şi realizarea unei serii de exerciţii comune ale marinei ruse cu cele din Franţa, SUA şi Italia.

Miniştrii apărării din ţările NATO, reuniţi la Poiana Braşov, au mai dezbătut aspecte privindtransformarea Alianţei, operaţiunile NATO din Afganistan şi Balcani, precum şi modul de pregătire, cusprijinul NATO, a forţelor de securitate irakiene. Secretarul General al NATO a insistat asupra necesităţiica liderii Alianţei să acorde o atenţie sporită, specială, combaterii terorismului, pornind de la constatareacă de la ultima reuniune s-a înregistrat o evidentă escaladare a violenţelor în Kosovo, atentatele oribile de

la Madrid şi Beslan. În opinia sa, operaţiunile NATO din Mediterana, din Balcani şi din Afganistan testeazăcapacitatea forţelor aliate. În acest context, a subliniat că a trecut vremea când rolul principal al Alianţei era“descurajarea adversarilor ”, în prezent, NATO trebuie să răspundă corespunzător noilor provocări diverse şi presante. Viitorul Alianţei este conceput cu optimism în ceea ce priveşte relaţiile dintre NATO şi UniuneaEuropeană, consultările ce se desfăşoară deja între ele urmând să se asigure că forţele lor vor fcomplementare.

Principalul rezultat al reuniunii de la Braşov îl constituie recunoaşterea capacităţii operaţionaleiniţiale a Forţei de Reacţie Rapidă a NATO (NATO Response Force – NRF), care va fi compusă din 70.000de oameni, dintre care 18.000-20.000 de militari vor fi permanent pregătiţi să fie trimişi în teatrele deoperaţiuni. Forţa de Reacţie Rapidă a NATO va deveni pe deplin operaţională în următorii doi aniComandantul suprem al forţelor NATO din Europa a subliniat la Poiana Braşov că este pentru prima dată în

istoria Alianţei când forţele terestre, aeriene şi navale precum şi trupele speciale vor fi sub aceeaşi comandă.El a relevat că de acum înainte Alianţa va pune mai mult accent pe culegerea de informaţii şi pe sprijinullogistic al trupelor deplasate la mare distanţă. Reuniunea de la Poiana Braşov a constatat cu satisfacţie că NRFa obţinut deja succese prin forţele de stabilizare din Afganistan şi cele care au fost integrate în dispozitivul desecuritate al Olimpiadei de la Atena.

Operaţiunile din Afganistan au constituit la Poiana Braşov un subiect controversat. Ministrul german alapărării a declarat ferm că ţara sa se opune oricărei fuziuni între mandatele Forţei internaţionale de asistenţă pentru securitate în Afganistan (ISAF), condusă de NATO şi cel al Operaţiunii Libertate Durabilă (Enduring



Freedom), condusă de SUA. Ambasadorul SUA la NATO a pledat pentru această fuziune şi i-a invitat pealiaţi să elaboreze, până în februarie 2005 sau 2006, un proiect cu privire la preluarea de către NATO aoperaţiunilor din Afganistan. Si alţi participanţi la reuniunea de la Poiana Braşov au confirmat reţinerea unorstate faţă de o integrare a operaţiunilor din Afganistan, dar au menţionat că misiunea spre vestul acestei ţări pecare o pregăteşte Alianţa, urmată de extinderea în sud, va face inevitabilă o mai strânsă cooperare între NATOşi misiunea americană, dacă nu chiar o fuziune.

Ministrul american al apărării, trecând în revistă operaţiunile din Irak şi Afganistan a cerut caaliaţii să contribuie mai mult la operaţiunile din aceste ţări. În acest sens, s-a apreciat ca un succesamerican faptul că NATO a acceptat în luna septembrie 2004, o misiune de antrenare a forţelor desecuritate irakiene urmând să stabilească conceptul operaţiunii şi planificarea operaţională privindmijloacele umane şi materiale necesare. Comandantul suprem al Forţelor Aliate în Europa a estimat că pentru această misiune ar putea fi desfăşuraţi în Irak peste trei mii de militari ai NATO. Datorită situaţieactuale, desfăşurarea acestei forţe în Irak nu este aşteptată înainte de anul 2005. În ceea ce priveşteAfganistanul, NATO a aprobat o extindere a misiunii forţei sale de pace (ISAF) şi în afara KABUL-ului.Capitala afgană beneficiază de numeroase trupe, şi până la sfârşitul lunii cinci echipe de reconstrucţie vor fidislocate în nordul Afganistanului. Dacă nevoile pentru aceste regiuni au fost asigurate, se estimează că pentru vestul ţării sunt necesare mijloace umane şi materiale suplimentare şi aliaţii trebuie să contribuie la

realizarea acestora.

Evaluările şi hotărârile reuniunii de la Poiana Braşov a Consiliului NATO, alături de rezoluţiile ONU,demonstrează clar consolidarea conştientizării la nivel mondial a faptului că gestionarea crizelor şconflictelor internaţionale, precum şi lupta comună împotriva terorismului, presupun adoptarea de măsuriferme la nivel global. Chiar dacă nu există certitudinea că succesul va fi deplin, cel puţin se poate spera că unrăspuns eficace şi concertat are şanse să îndepărteze norii grei şi ameninţători ai riscului unei conflagraţii lascară planetară.

terorismul si crima organizata - provocari majore ale secolului

Documents