Universitatea de Vest Timișoara

Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale

Comunicării

Specializarea: Relații Internaționale și Studii Europene – secția Română

Lucrare de licenţă

Terorismul și Lumea Arabă

Coordonator: Lect.univ.dr. Alexandru Jădăneanț, M.E.S.

Student: Farkas Kinga-Reka

Timişoara,

2013

Cuprins

Capitolul I.

1.Terorismul – fenomen complex

1.1 Încercări de a teoretiza fenomenul terorist

1.2 Tipuri de manifestare a terorismului

1.3 Terorismul: Grupări, Finanţare, Mediatizare

A) Grupări, reţele teroriste

B) Finanţarea grupărilor teroriste

a)Sursele logistice

C) Mediatizarea acţiunilor teroriste

a)Efectele negative ale mediatăzării

1.4 Motivaţiile acţiunilor teroriste

a)Ieşirea din terorism

2. Apariţia şi evoluţia terorismului

2.1 Evoluţia terorismului

2.2 Terorismul după 11 septembrie până în prezent

Capitolul II.

Terorismul islamic

1.1 Terorismul religios

A) Metodele terorismul religios

1.2 Islamul-Islamismul

A) Islamismul- „Religia păcii?”

1.3 Jihad- „Războiul Sfânt”

A) Distincţia dintre Micul şi Marele Jihad1

Argument

„Terorismul este cea mai amorală formă de violenţă organizată. Este, deci,

un război. Un război al cărui teatru de acţiuni este planeta. […] Efectul cel mai

periculos al terorismului este teama, adică insecuritatea persoanei, a sistemelor de

conducere şi de comunicare, a organismelor sociale.” ( Wilkinson )

Pornind de la acest citat, ne este foarte clar faptul că terorismul reprezintă o

problemă cu care ne confruntăm la nivel mondial. Acest fenomen are dimensiuni

politice, militare şi sociologice, ce numai după un îndelung studiu pot fi înţelese.

Este un fenomen ce necesită investiţii majore, atât din partea grupărilor teroriste,

cât şi din partea statelor ce se confruntă cu acesta.

Dorinţa de a înţelege cât mai bine acest fenomen complex m-a motivat în

alegerea acestei teme şi totodată mediatizarea acţiunilor de acest tip mi-a stârnit

curiozitatea şi am decis să analizez esenţa fenomenului dar şi impactul său la nivel

naţional şi internaţional.

În prima parte a acestei lucrări, voi realiza o sinteză a definiţiilor date

terorismului, după care voi încerca să disting diferitele sale moduri de a se

manifesta, urmând ca mai apoi să descriu în mod concret ce înseamnă o „grupare

teroristă”, cum funcţionează, cum este formată, cum le sunt finanţate acţiunile şi în

acelaşi context voi stabili şi rolul atât pozitiv cât şi negativ al mass-mediei în tot

acest spectacol oferit de terorism. Cum s-a manifestat acest fenomen în diferitele

perioade ale istoriei şi cum s-a ajuns la terorismul din zilele noastre voi încerca să

demonstrez în ultima parte a primului capitol din această lucrare. Momentul 11

septembrie nu va fi neglijat, iar pe parcursul lucrării voi face referire la acest

atentat, analizând impactul asupra sistemului internaţional şi a securităţii.

Terorismul religios este o problemă cu care se confrută în special statele

occidentale, din cauza faptului că la baza acestora stau cu precădere fundamente

islamice. Metodele folosite de acest tip de terorism dar şi urmările lui, împreună cu

islamul şi jihadul vor fi discutate în cadrul celui de-al doilea capitol. Mi-am propus

să descopăr dacă islamismul este după cum spun mulţi analişti o „religie a păcii”

sau din contră dacă violenţa se foloseşte în numele religie, urmând ca „războiul

sfânt”, Jihadul, să fie descris atât din punctul de vedere al musulmanilor cât şi a

celor ce nu sunt musulmani.

Studiul de caz se bazează pe opera lui Gabriel Toma, intitulată Terorismul

internaţional. Reacţii ale actorilor regionali şi globali. În cadrul acestuia, voi

identifica cele mai recente atacuri teroriste ale ultimului deceniu iar pe baza operei

menţionate, voi analiza ce măsuri de combatere ale acestui fenomen există si dacă

acestea au aplicabilitate pe scena internaţională, aducând în discuţie etapele

contracarării fenomenului, monitorizarea acestuia şi strategiile de luptă ce trebuie

puse la cale de statele naţionale.

3

Capitolul 1. Terorismul – fenomen complex

1.1 Încercări de a teoretiza fenomenul terorist

De-a lungul istoriei au existat numeroase încercări de a defini fenomenul terorist.

Probabil că diferenţa cea mai mare o putem observa privind perioada istorică în care respectiva

definiţie a fost elaborată, dar şi când luăm în considerare amploarea ce a avut-o fenomenul în

momentul respectiv. Cu toate că definițiile diferă de la o perioadă la alta, de la un autor la altul,

ele au totuşi ceva în comun: terorismul este o formă de manifestare violentă ce și-a făcut simțită

prezența încă din secolul al XII-lea.

În prima parte a acestui capitol voi încerca să sintetizez definiţiile date acestui fenomen

atât din punct de vedere politic, militar şi sociologic în literatura de specialitate.

În zilele noastre, cu toții avem un minimum de cunoștințe legate de acest fenomen și

probabil că cea mai accesibilă definiţie a acestuia, ce o putem găsi foarte uşor şi în mediul virtual

este următoarea:

TERORÍSM s. n. 1. Totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o

organizație pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a

unui stat. 2. Atitudine, manifestare teroristă. – Din fr. terrorisme. 1

Dicționarul Explicativ al Limbii Române precizează faptul că termenul de „terorism”

provine din francezul terrorisme şi îl caracterizează ca fiind „acţiuni subversive organizate în

scopuri ideologice, politice, economice sau sociale, întreprinse de indivizi sau grupuri şi

orientate împotriva unor persoane sau organizaţii economice, cu scopul de a impresiona opinia

publică şi de a crea impresia unei insecurităţi sociale”2.

În literatura de specialitate am întâlnit o definiţie dată de Xafier Raufer, o definiţie

foarte interesantă, care din punctul meu de vedere scoate în evidenţă caracterul nesigur al

teroriştilor, şi anume: „arma celui slab îndreptată împotriva celui mai puternic.”3

Oxford English Dictionary propune o definiție a conceputului terorist din punct de

vedere politic.

1 Dicţionar de politică Oxford - Coordonat de Iain McLean, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2010, p. 1088

2 Dicționar Explicativ al Limbii Române , p. 9513 Servier, J. - „Terorismul”, Institutul European, Iași 2002, p. 6

4

„Terorism – 1. Termen politic: a.aplicat Iacobinilor agenților și partizanilor lor din

timpul Revoluției Franceze, mai ales celor care au legătură cu tribunalele revoluționare din

timpul Domniei Terorii. b.oricine încearcă să își impună opinia printr-un sistem de intimidare

coercitivă.”4

Tot din punct de vedere politic, fenomenul terorist a fost definit și de către Bite, Fearey

și Roguly. Bite spunea în anul 1975 că terorismul este „violență motivată politic și social ” 5, cu

un an mai târziu, în 1976, Fearey spune că terorismul este „esențialmente motivat politic și

transcede frontierele naționale”6. Roguly, în schimb afirmă faptul că „violența pentru a deveni

terorism, trebuie să fie politică”7.

Profesorul Grigore Geamănu spunea în anul 1989 că terorismul devine politic în

momentul în care urmăreşte complicarea sau ruperea relaţiilor de pace dintre state, când

urmăreşte înlăturarea unor anumiţi oameni politici sau când vrea să intimideze politica internă

sau externă a unui stat8.

Wolf în anul 1976 ne aduce în vizor și un aspect militar al terorismului, spunând că

„strategia teroristă nu urmărește înfrângerea forțelor regimului militar ci înstrăinarea morală a

maselor față de guvern, până când izolarea devine totală și ireversibilă .”9

Din punct de vedere sociologic, cele mai relevante definiţii le găsim la Leiser, German,

Heman și Theckreh. În definiţiile lor este scos în evidenţă efectul acțiunilor teroriste asupra

cetățenilor, asupra poporului unui stat .

Leiser în anul 1977 definea terorismul ca fiind instrumentul principal pentru „a crea o

atmosferă de disperare sau frică, pentru a zdruncina încrederea cetățeanului de rând în guvern și

în reprezentanții săi.”10 În 1981 German şi Herman propun definiții ce au multe puncte în comun,

aceștia scot la lumină faptul că terorismul este un act de violență care este îndreptat împotriva

proprietății publice și private „care urmărește determinarea indivizilor, a grupurilor, a

comunităților, a entităților economice și administrative să își schimbe comportamentul și

strategiile actualte, astfel încât să corespundă cererilor politice ale teroriștilor. ”11

4 Culgere de studii - „Terorismul: istoric, forme, combatere”, Editura Omega, București 2001, p. 105 Pop, O. - „Apariţia şi evoluţia terorismului”, Editura Mirton,Timișoara 2002, p. 56 Pop, O. - Op.cit., p. 57 Ibidem8 Grigore Geamănu,G. - „Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale”, Editura Academiei

R.S România, Bucureşti, 1977, p. 169 apud Dr. Maxim, I. „Terorismul cauze, efecte şi măsuri de combatere”, Editura politică, Bucureşti, 1989 p. 34

9 Pop,O. – Op.cit., p. 510 Ibidem11 Ibidem

5

„Terorismul este un sistem organizat de intimidare” ce are ca şi scop principal naşterea

instabilităţii în societăţile democratice în opinia lui Theckreh, acesta menţionând și faptul că

teroriștii urmăresc lansarea unor atacuri imprevizibile asupra grupurilor, aceste atacuri fiind și

nediscriminatorii .

Schmidt şi Youngman în lucrarea intitulată „Terorismul politicii” au analizat 109 dintre

definiţiile date acestui fenomen şi au ales printr-o metodă statistică cele mai frecvente trăsături 12,

iar rezultatul este următorul :

Trăsături ale terorismului

Procentaj în definiţii

Violenţă 83,5 %Obiective politice 65 %Teamă, teroare 51 %Ameninţare 47 %Efecte psihologice 41,5 %Conflict atacatori-

victime37,5 %

Acţiuni pregătite în prealabil

32 %

Aplicarea strategiilor, tacticilor

30,5 %

În baza articolului 29 al Tratatului Uniunii Europene, Consiliul European a aprobat la 19

septembrie 2001 Decizia-Cadru-COM(2001)521, care cuprinde o formă aproape completă a

definiţiei terorismului13:

„Fiecare stat membru va lua măsurile necesare pentru a se asigura ca următoarele

infracţiuni, definite în conformitate cu legislaţiile lor naţionale, care sunt comise intenţionat,

12Chiorean, M. - „Terorismul - un război fără sfârşit”, Editura Grafnet, Oradea, 2005, p. 1513Violeta Marcu, Violeta Georgescu - „Terorismul fenomen al lumii contemporane. Terorismul islamic -

evoluţia conceptului de „Război Sfânt”, Editura Alma Matei, Sibiu, 2003, p. 216

individual sau de către un grup împotriva unui stat sau unui grup de state, instituţiilor sau

cetăţenilor cu scopul de a intimida şi a altera serios ori distruge stucturile politice, economice sau

sociale ale unui stat vor fi pedepsite ca şi infracţiuni teroriste”14. Acţiunile ce urmează a fi

pedepsite în baza acestei decizii sunt următoarele: crima, vătămarea corporală, răpirea şi luare de

ostatici, ocuparea ilegală sau distrugerea facilităţilor guvernamentale sau de stat, fabricare,

posesia, transportul sau livrarea de arme sau explozibili, obstrucţionarea sau distrugerea livrării

de apă, electricitate sau alte resurse fundamentale, atac prin intervenţia în sistemele

informaţionale, ameninţarea cu comiterea oricărei infracţiuni menţionate mai sus, conducerea

unui grup terorist, promovarea, susţinerea sau participarea la un grup terorist15.

În urma analizării acestor definiții din domeniul politic, militar şi sociologic

putem trage o singură concluzie: terorismul este unul dintre fenomenele care bulversează serios

societatea în care trăim, fiind un act de violență îndreptat atât împotriva politicului cât și

împotriva societății. Fenomenul terorist nu este o apariţie de moment, a fost întâlnit şi în istoria

veche a umanităţii ca o arma eficientă de impunere a unor interese.16

1.2. Tipuri de manifestare a terorismului

După cum am văzut, terorismul are în principiu obiective politice, dar şi instaurarea

stării de teamă prin folosirea violenţei împotriva celor nevinovaţi.

Vasile Simileanu, în lucrarea „Asimetria fenomenului terorist”, face o clasificare a

terorismului, prezentându-ne trei tipuri de terorism: terorismul naţional, terorismul transnaţional

şi terorismul internaţional.

Terorismul naţional, este exercitat de indivizi sau grupuri teroriste formate din proprii

cetăţeni, cetăţeni nemulţumiţi de instituţiile statului, sau, dimpotrivă, chiar de către stat,

utilizând metode teroriste împotriva cetăţenilor săi.

Terorismul transnaţional, este exercitat de indivizi sau grupuri de indivizi ce sunt sau

nu sprijiniţi de state independente şi execută atacuri atât asupra unor obiective din

cadrul unui stat ţintă cât şi pe teritoriul altor state.

14http://www.rft.forter.ro/2010_2_t/02-fm/02.htm , accesat la data de 10.06.201315Violeta Marcu,Violeta Georgescu – Op.Cit., p. 2216Herchi, Ş., Bălan M.A. - „Terorismul internaţional”, Editura Convex, Oradea, 2009, p. 25

7

Terorismul internaţional, cuprinde acţiuni duse la bun sfârşit de un grup, sau mai multe

grupuri teroriste ce se află sub coordonarea unei ţări sau a unei entităţi centrale şi au ca

ţintă obiective de pe teritoriile mai multor state.17

George Levasseur, face o referire la terorismul internaţional, arătând, că acesta,

poate exista la două nivele diferite: la nivel individual, aici vorbim de acţiuni teroriste la nivel

intern (individual sau de grup), intervenind fenomenul de înstrăinare referitor la autori, victima

sau locul de executare a actului și a locului de producere a efectelor acesuia, la nivel statal, în

acest context discutăm despre actele de terorism ce sunt îndreptate împotriva unui stat18.

Luând în considerare autorii şi scopul actului terorist, George Lavasseur

aduce în discuţie următoarele manifestări ale terorismului19:

Terorismul ordinar sau banditismul – are ca scop obţinerea unor avantaje materiale,

sunt acţiuni comise individual sau în grup şi nu are scopuri politice, însă aici putem

vorbi de manifestări de vandalism, profanare sau satanism.

Terorismul politic – se manifestă prin asasinate, comandate sau organizate şi are scopuri

politice.

Terorismul de stat – se manifestă prin acţiuni ce urmăresc subminarea puterii statale

prin menţinerea în inferioritate sau reprimarea unor grupuri (sociale, etnice, religioase)

şi prin politica de segregare rasială20.

O altă clasificare a terorismului ne este dată de Brian Crozier21, în cadrul căreia vorbim

despre terorism diversionist şi terorism coercitiv.

Terorismul diversionist - are ca scop publicitatea, demoralizarea autorităţilor sau crearea

de nemulţumiri în rândul publicului.

Terorismul coercivit – doreşte să demoralizeze populaţia, să slăbească încrederea acesteia

în instituţiile statului şi să instaureze un sentiment permanent de teamă22.

Literatura de specialitate, la rândul său, oferă o clasificare a terorismului : „terorismul

patopolitic23, terorismul psihopatic24, terorismul şi violenţa criminală, terorismul şi violenţa

17Simileanu, V. - „Asimetria fenomenului terorist”, Editura Top Form, Bucureşti, 2003, p. 9818Pop, O. – Op. Cit., p.619Dr. Maxim, I. - Op. Cit., p. 8020Simileanu, V. - Op. Cit p. 11121Clasificare făcută de Brian Crozier (fost director pentru Europa al Institutului American pentru Studierea

Conflictelor) în faţa senatului american la 14 mai 197522„Terrorism Group Profiles” (Profilul grupărilor teroriste), U.S. Government Printing Office,

Washington D.C. 1993-1994 apud Simileanu,V. - Op.Cit., p. 11223Se urmăreşte eliminarea inamicilor poporului de către formaţiuni alcătuite din evadaţi din închisori,

alienaţi mintal etc. 24 Caracterizat prin manifestări iraţionale şi violente

8

endemică, terorismul autorizat, terorismul autorizat mutual, terorismul organizaţional, terorismul

pragmatic25, terorismul manipulativ, terorismul simbolic26”27.

1.3.Terorismul: Grupări, Finanţare, Mediatizare

Observăm terorismul prin manifestările sale cele mai spectaculoase, cele mai mediatizate,

însă nu vedem mai departe de aceste lucruri. Terorismul presupune o pregătire lungă şi

minuţioasă dar şi un atac brusc şi brutal28. Fiecare atac terorist în parte este executat de un

individ sau de o grupare, care pentru a putea realiza acel atac are nevoie de finanţare şi mai apoi

pentru a câştiga interesul publicului, acţiunile trebuie să fie mediatizare, prezentate publicului

larg.

În acest subcapitol voi discuta despre grupările teroriste, de liderii lor, de felul în care le

sunt finanţate acţiunile şi mai ales de către cine iar în final voi scoate la lumină rolul pozitiv sau

negativ ce îl joacă mass-media în toata această poveste a terorismului.

A) Grupări, reţele teroriste

Grupările teroriste sunt structurate pentru a satisface anumite interese, mai mult, ca în

orice alt tip de grup, modul de organizare depinde de ceea ce este fiecare dispus să ofere.

Binenţeles, în cazul terorismului, implicarea individuală este mult mai mare, având în vedere

pericolul pe care îl presupune orice act de violenţă iar motivaţiile fiecăruia trebuie să fie foarte

puternice.29

„Reţelele teroriste depind de numărul membrilor, de locul în care îşi desfăşoară

activităţile, de locurile din care provin şi de susţinerea logistică”30. Organizarea reţelelor teroriste

este bazată pe principiul centralismului, dirijismului, aglomerării. Nucleul trebuie să fie mic, să

fie compus din 3-4 oameni ce au legătură cu şeful lor pentru respectarea conspirativităţii. Tocmai

25 Se foloseşte violenţa pentru a obţine sprijin în ceea ce priveşte organizarea grevelor, a boicoturilor26 Ţinta aleasă trebuie să fie întruchiparea „duşmanului”27Simileanu, V. – Op. Cit., p. 11228Marret, J. – „Tehnicile terorismului. Metodele şi practicile meseriei de terorist”, Editura Corint,

Bucureşti, 2002, p. 7029Ibidem30 Ibidem

9

din acest motiv, pot exista mai multe nucleuri mici, ce sunt sub conducerea unei supra-structuri

puternice, care stabileşte strategia generală, lăsând amănuntele nucleelor locale. Formaţiunea de

bază a grupării este compusă din 3-10 oameni şi aşa-numitele armate teroriste nu au un număr

mai mare de câţiva zeci de oameni. Au existat în istorie, organizaţii teroriste cu mii de oameni,

însă chiar acest număr mare de membrii din cadrul armatelor au dus la dispariţia lor. Putem lua

ca exemplu Tumaparos, grupare ce a avut în anul 1971 - 3000 de oameni sau organizaţia E.R.P.

cu 5000 de combatanţi31.

Un lucru foarte interesant şi într-o oarecare măsură ne poate şi speria, este

colaborarea dintre terorişti. Grupările teroriste colaborează pe plan internaţional, pe trei direcţii:

„schimburi reciproce de idei, arme, bani, ajutor în instruirea tehnică şi experienţă, transferarea în

alte ţări pentru a lovi inamicul comun în punctele cele mai slabe”.32

O atenţie deosebită grupurilor teroriste a acordat Karl A. Seger iar în opinia lui

avem de-a face cu „grupări diversificate de amplificare a teroarei”33, astfel:

Grupări ce nu au sprijin din partea statului- sunt grupuri mici ce nu pot duce la bun sfărşit

acţiuni de lungă durată.34

Grupuri ce sunt patronate de stat- acestea sunt pregătite şi sprijinite logistic de către stat. Aceste

grupări sunt responsabile pentru aproape 70% din incidentele internaţionale.35

Grupuri dirijate de către stat- grupurile acestea sunt considerate a fi cele mai periculoase,

întrucât sunt cel mai bine dotate, instruite şi sunt capabile singure să găsească sprijin logistic

oriunde în lume.36

Statele democratice sunt cele mai predispuse atacurilor teroriste, dar şi societăţile

care se aflate în tranziţie, iar atacurile în aceste cazuri vin tocmai din partea celor care nu se pot

adapta la ritmul transformărilor.

Cei care aleg să facă parte dintr-o asemenea grupare, intră automat în conflict

direct cu societatea şi acceptă marginalizarea, autoizolarea, practic renunţă la tot ceea ce

înseamna viaţa lor conformă cu regulile societăţii din care provin.

31Violeta Marcu,Violeta Georgescu, Op. Cit., p. 65-6632Violeta Marcu,Violeta Georgescu, Op.Cit., p. 6733Simileanu,V. – Op.Cit., p. 11234Simileanu,V. – Op.Cit., p. 11335„Patterns of Global Terrorism” 1987, US Government Printing Office, 1988 apud Simileanu, V.

Op.Cit., p. 11236Simileanu, V. - Op.Cit., p. 112

10

„Dezumanizarea duşmanului devine dominanta gândirii”37, iar cea mai mare parte a

teroriştilor se consideră a fi victime şi nu agresori. Cred cu tărie faptul că ei sunt reprezentaţii

celor săraci ce nu se pot apăra singuri, iar foarte puţine ori grupările admit că au existat victime

nevinovate, iar în opinia lor singurul care este responsabil pentru pierderile vieţilor omeneşti este

executivul, întrucât a refuzat să le ofere cele cerute.

Din punctul meu de vedere, un lucru deosebit de important este procesul de adaptare

prin care trec cei ce se alătură unei grupări de acest gen. În primul rând e vorba de faptul că

renunţă la tot ceea ce înseamnă viaţa lor de până atunci şi din acel moment trebuie să se adapteze

noilor schimbări ce le presupune viaţa de terorist. Aici mă refer la teamă, la obsesia securităţii ce

o dezvoltă fiecare terorist în parte. „Teroristul în acţiune trăieşte cu frică din cauza forţelor de

ordine care îl caută sau îl vor căuta după ce misiunea va fi îndeplinită.”38 Orice mişcare a

indivizilor necesită măsuri de precauţie foarte mari. În primul rând au nevoie de acte de identitate

false, nu folosesc telefoanele decât atunci când este necesar, locuinţele lor trebuie să fie cât mai

simple, cumpărăturile, plimbările trebuie făcute fiecare dată în locuri diferite, astfel încât să nu fie

recunoscuţi.39

Având în vedere prin ce procese psihologice trec cei ce se alătură unei grupări teroriste,

e lesne de înţeles de ce unele atacuri sunt atât de puternice. Motivaţiile teroriştilor sunt de ordin

raţional, psihologic sau cultural.40 Această idee o voi dezvolta în discuţia referitoare la

determinarea acţiunilor grupărilor teroriste, la sfârşitul acestui capitol.

Violenţa atacurilor nu este nici spotană, nici întâmplătoare, deoarece scopurile

teroriştilor indiferent de motivaţie sunt politice.41

B) Finanţarea grupărilor teroriste

Puterea ce o deţine o anumită grupare teroristă depinde şi de resursele de care dispune.

O rupare prost- sau mai puțin finanțată cu siguranță nu poate ajunge în atenția publicului cu

atacuri violente majore, întrucât posibilitățile ei financiare sunt limitate.

37Pop, O. – Op. Cit., p. 1438Marret, J.-L. – Op.Cit., p. 8039Marret, J.-L. – Op.Cit., pp. 81-8240Simileanu, V. - Op.Cit., p. 11341Ibidem

11

Obţinerea de fonduri este vitală iar mijloacele de finanţare devin din ce în ce mai

diversificate. Am putut indentifica următoarele tipuri de resurse:

Ajutor din partea statelor - acest tip de ajutor este foarte rar în zilele

noastre, în anii ’70-’80 era principala sursă de venit a grupărilor teroriste.

Ajutor din partea militanţilor

Impozit revoluţionar – aici vorbim, practic, despre o extorcare de

fonduri sau racket42.

Crerea afacerilor „paravan”- grupurile teroriste pot porni noi afaceri sau

pot intra în afaceri deja existente. Aceste afaceri sunt de fapt un paravan,

pentru a-şi putea desfăşura în continuare activităţile ilegale.

Banditism - în această categorie menţionăm jafuri, răpiri, trafic de

droguri, trafic de materiale preţioase. În ultimul timp ne-a devenit din ce

în ce mai greu să facem o disctincţie între terorism şi banditism, întrucât

legătura dintre cele două a devenit extrem de strânsă.43

Surse logistice

Odată stabilită provenienţa banilor grupărilor teroriste, este de interes să identificăm în

ce investesc acestea. În primul rând au nevoie de un buget pentru a-şi asigura propria existenţă ca

grupare şi să îşi asigure supravieţuirea şi longevitatea. Totodată, de finanţare au nevoie şi

acţiunile ce sunt prioritare pentru viitor şi oamenii ce duc la bun sfărşit tot ce s-a plănuit.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că teroriştii sunt foarte bine dotaţi în ceea ce priveşte

armamentul, tehnologia, acesta fiind un motiv în plus pentru care societatea este înfricoşată de

astfel de grupări.

O gamă largă de arme este folosită în atacturile teroriste, aici vorbesc despre arme

de bază şi rapide până la cele foarte tehnicizate şi sofisticate.

„Arsenalul terorist e bazat pe echipament militar - pistoale automate, carabine de asalt

tip AK-47, mitraliere, grenade, aruncătoare de grenade, mortiere- arme robuste, cu mare putere

de foc utilizate în combinaţie cu dispozitive explozibile de natură similară, gloanţe îmbrăcate în

42Stoarcere de bani prin intimidare şi violenţă – MDN (2000)43Marret, J.-L. – Op.Cit., p. 83

12

Teflon, sisteme perfecţionate de ochire, deasemenea echipamente cu vedere pe timp de noapte,

lunete şi veste anti-glonţ.”44

Grupurile teroriste foarte bine organizate şi finanţate puternic şi-au demonstrat

capacitatea de a folosi tehnologii sofisticate, aici mă refer la „dispozitive de detonare a bombelor

prin telecomandă - acestea sunt arme de predilecţie ale teroriştilor; noi tehnici, sisteme radar cu

raze X, senzori de timp şi presiune eficient împotriva aeronavelor. În ceea ce priveşte sursa de

arme teroriste, ingeniozitatea joaca un mare rol - PIRA ( lider în materie de bombe artizanale) a

folosit îngrăşământ industrial ca ingredient exploziv45.”

Securitatea a devenit din ce în ce mai puternică, ţintele au devenit din ce în ce mai

dificile, însă teroriştii mereu au găsit o cale de a pătrunde şi de a decodifica parole şi sisteme

puse bine la punct de guvernele statelor vizate.

C) Mediatizarea acţiunilor teroriste

Se pierd mult mai multe vieţi în accidente rutiere decât în urma unor atacuri teroriste,

însă accidentele sunt văzute ca fiind întâmplări nefericite ale vieţii, iar noutatea atentatelor

măreşte impactul ce îl au asupra publicului, în plus, acţiunile teroriştilor caută şi atrag mediile de

informare46.

Mediatizarea a atras după sine şi folosirea locurilor publice de către terorişti atunci când

aleg să se manifeste47. Nu de puţine ori orele atacurilor au fost alese în funcţie de ora buletinului

de ştiri, sau în funcţie de cât de aglomerată este o zonă în momentul respectiv. Un lucru clar este

faptul că între mass-media şi grupările teroriste există o relaţie „benefică” amândurora. Fac

această precizare, deoarece, pe de o parte există victime însângerate, atacuri neaşteptate, mister,

iar pe de altă parte mediatizarea îi face cunoscuţi pe responsabilii acestui spectacol şi le prezintă

aşteptările, revendicările. Însă de foarte puţine ori mass-media a reuşit să desluşească adevăratele

intenţii ale atacatorilor, acest lucru fiindu-le mult mai clar oamenilor politici, ei fiind cei ce deţin

cheia prin care atentatul poate fi „citit”.

44Pop, O.– „Aspecte criminologice privind terorismul intern si internaţional” Editura Mirton, Timisoara, 2003,p. 42

45Pop. O. – Op. Cit., p. 4346„Terrorism and mass media: A systematic analysis of a symbolic process” vol. 13 - R.F.Farnen, 1990,

pp.99-143 apud Marret, J.-L., Op.Cit., p. 16447Simileanu,V. – Op.Cit., p. 105

13

Vorbim despre manipulare psihologică, când analizăm atacurile în locuri publice: haosul,

agitaţia, tulburarea, neaşteptatul fac din simplii cetăţeni martori fără voie la toate aceste

evenimente şi îşi pun amprenta asupra psihicului.48

Este legitim să aducem în discuţie conceptul de manipulare49. „Manipularea

depersonalizează individul”50şi îl transformă într-un simplu obiect ce este folosit pentru atingerea

scopurilor manipulatorului. Discutăm despre multiple procedee de manipulare: „informaţionale,

psihologice, tehnice, semantice, retorice, în timp real şi comportamentale.”51

Procedeele informaţionale - adică schimbarea intenţionată a conţinutului unui mesaj:

prezentarea intenţionată a unei informaţii eronate, mincinoase cu scopul de a dezinforma;

prezentarea doar a unei părţi a temei discutate; ascunderea cu intenţie a unor informaţii

importante sau întârzierea prezentării lor; prezentarea unor informaţii ca fiind

confidenţiale, neavând această clasificare52.

Procedeele psihologice - provocarea pierderii controlului receptorului, folosirea

slăbiciunilor sale prin: prezentarea unor promisiuni ce nu vor fi realizate, slăbirea

încrederii receptorului în autorităţi, acordarea sprijinului faţă de receptor, în condiţiile în

care manipulatorul poate avea ceva de câştigat.53

Efectele negative ale mediatizării acţiunilor teroriste

„În statele democratice niciun mesaj nu are un statut privilegiat, acesta trebuind să

înfrunte criticile şi concurenţa.”54Însă, tot aceste state, pot încercă să oprească, dacă nu să

încetinească, furnizarea informaţiilor, de exemplu prin intrezicerea camerelor de vederi la locul

atentatului.

Interesul mass-mediei faţă de acţiunile teroriste poate provoca publicului sentimente de

compasiune sau de solidarite. „Această suferinţă „la distanţă”, retransmisă de către mijloacele de

48Simileanu,V. – Op.Cit., p. 10549Acţiunea de conducere care, prin diferite procedee, impune celor conduşi o anumită conduită, fără a se

recurge la mijloacele constrângerii deschise, lăsând şi cultivând impresia subiecţilor că ei acţionează conform propriei lor voinţe şi propriilor interese

50Simileanu,V. – Op.Cit., p. 10551 Simileanu,V. – Op.Cit., p. 10752Simileanu,V. – Op.Cit., pp. 107-10853Simileanu,V. – Op.Cit., p.10854Monique Dagnand - „Gouverner sous le feu de medias”- Debats, nr 66, pp. 54-62 apud Simileanu,V. –

Op.Cit., p. 16814

informare în masă, poate face să vibreze fiecare individ.”55 Acest rezultat nu este întotdeauna cel

obţinut, întrucât publicul poate fi unul pasiv sau preferă să se protejeze, fiind indiferent şi

dezinteresat, poate apela la acest mecanism de apărare56, „această inhibiţie protectoare, „între

angoasă şi neputinţă”57.”

1.4.Motivaţiile acţiunilor teroriste

Acţiunile teroriştilor au ca scop principal intimidarea publicului, crearea haosului şi

pierderea încrederii publicului în autorităţile statale. „Terorismul poate exista numai în situațiile

în care opțiunile puterii implică costuri mai mari decât beneficiile.”58 În fața unei puteri flexibile

terorismul nu poate rezista , întrucât aceasta este deschisă spre reformă, defavorizând grupările

teroriste.

Există mai multe categorii de motivaţii ce îndeamnă teroriştii să se alăture unei astfel de

grupări, mai apoi să acţioneze conform doctrinei grupării acesteia. Menţionăm motivaţia

raţională, motivaţia psihologică şi motivaţia culturală. Toate acestea ne ajută să înţelem de ce

simplii indivizi ajung să fie terorişti.

Motivaţia raţională

Teroristul raţional tinde să gândească dincolo de scopurile lui şi încearcă să vadă dacă

există şi alte căi pentru a-şi atinge scopul, fără acţiuni teroriste, cu mai puţine costuri. Pentru a-şi

evalua posibilităţile, acesta analizează atât capacitatea defensivă a ţintei cât şi propria sa

capacitate de atac.59

Motivaţia psihologică

Motivaţii psihologice îşi pot asuma indivizii cu probleme, nesiguri, plini de insatisfacţii

personale iar pentru aceştia acţiunile teroriste devin singurul motiv al existenţei lor. Sunt terorişti

cu personalităţi dezechilibrate, cu aşteptări foarte mari, dar cu capacităţi minime de a le realiza.

Aici intervine şi aşa-numitul „fanatism”- indivizi ce manifestă devotament excesiv şi fac o

55Boltanski, L- „La souffrance a distance”, Paris, A.-M. Metaile, 1991, p. 91 şi urm. apud Marret, J.-L. – Op.Cit., p. 171

56Marret, J.-L. – Op.Cit., p. 17157Braud, P. - „L’emotion en politique”, Paris, Presses de Sciences po, 1996, p.201 apud Marret, J.-L. –

Op.Cit., p. 17158Pop,O. - Op.Cit., p. 1559Simileanu, V. – Op.Cit., p. 113

15

obsesie pentru grupul din care fac parte. Grupul terorist, în opinia lor, trebuie să comită acte de

violenţă pentru a-şi păstra legitimitatea.60

Motivaţia culturală

A avea aceeaşi cultură înseamnă a împărţi aceleaşi valori fundamentale. Aceste

valori, pot îndemna teroriştii să acţioneze într-un mod ce nu poate fi înţeles de cei din exterior.

Indivizii se indentifică cu grupul şi aici apare dorinţa de autosacrificare, dorinţa lor de a-şi da

viaţa în numele organizaţiei lor.

Terorismul în numele religiei este un tip de terorism extrem de violent şi dus la

extrem.În ultimii ani, odată cu globalizarea economică şi regionalizarea, teroriştii au început să

se concentreze pe „mondializarea haosului.” Noi categorii de acţiuni teroriste au început să

apară: terorismul ecologic, terorismul ce foloseşte tehnologii avansate, arme chimice, biologice,

nucleare. În opinia multor specialişti următoarele lovituri din partea grupărilor teroriste vor fi de

acest tip.

Principala caracteristică a acţiunilor teroriste este declanşarea lor prin surprindere, pe

întuneric de cele mai multe ori, în zile de repaus, sărbători religioase, sărbători naţionale sau în

momente în care vigilenţa este redusă. În această idee, putem introduce conceptul de „element

surprinză.”

Elementul surpriză urmăreşte atingerea obiectivului înainte ca cel atacat să poată

conştientiza ce s-a întâmplat şi să reacţioneze organizat împotriva atacatorului. Surprinderea este

realizată atunci când apărătorul nu a prevăzut, nu s-a aşteptat , nu a studiat toate variantele

referitoare la: locul şi momentul acţiunii, armament,muniţie, procedee de acţiune sau la scenariul

făcut de conducerea teroriştilor.61

Ieşirea din terorism - „Leaving the group”

După o lungă perioadă de compromisuri, de dedicare totală unui anumit grup, devine

foarte dificilă separarea de aceasta. Posibilităţi de a renunţa există, însă nu este deloc uşor.

60Simileanu, V. – Op.Cit., pp. 113-11461Pop, O. – Op.Cit., pp.41-42

16

De cele mai multe ori plecarea dintr-o organizaţie teroristă este văzută ca un semn de

trădare, iar siguranţa întregului grup este pusă în pericol cu plecarea unei singure persoane ce nu

se mai supune şi nu mai dă dovadă de credinţă.62

„Pentru a fi eficientă, o acţiune teroristă necesită motivaţii voluntare, solidaritate şi

hotărâre.”63

Dacă am judeca mărturisile unor terorişti ce au renunţaţ la acea viaţă, putem deduce că

fiecare organizaţie teroristă în parte, face presiuni asupra membrilor şi încearcă să îi convingă, că

odată plecaţi, viaţa lor nu va mai avea niciun rost.Mult mai unite sunt grupările formate din 10-

20 de oameni decât cele formate din sute şi de foarte multe ori însăşi organizaţia a decis să

renunţe la unul dintre membrii săi.64

O problemă majoră a tuturor grupărilor teroriste o reprezintă foştii membrii ce acceptă

să colaboreze cu forţele de ordine, pentru a ajuta la desfiinţarea respectivei grupări65.

În concluzie, modalităţi de a ieşi dintr-o organizaţie teroristă există, însă acest lucru

presupune o personalitate puternică şi tărie de caracter pentru a reclădi toate valorile ce le-a

distrus grupul în respectivul individ şi totodată asumarea tuturor riscurilor, ce incumbă acestui

demers.

62Marret, J.-L. – Op.Cit., p. 6863Textes de la RAF, Paris, Maspero, 1977, p.152 apud Marret, J.-L. – Op.Cit., p. 6864„Au avut loc astfel de separări pe care le-am decis noi înşine.Era vorba de oameni care ştiau că ne

separăm de ei pentru motive precise, în fond pentru aceleaşi motive pe care le invocau şi ei, adică faptul că, la un momentdat, nu mai puteam să ne comportăm la fel. Acum, binenţeles, ei sunt în viaţă ... Au plecat, fac altceva, conştienţi că nu mai puteau avea această ocupaţie.” Ibidem apud Textes de la RAF, p.151

65A ajutat poliţia germană un membru obişnuit al RAF, pe numele său K.-H. Ruhland17

2.Apariţia și evoluția terorismului

„Termenul terorism a apărut în dicționare destul de târziu – Dicționarul Robert atestă

ca verbul „a teroriza” a intrat în vocabularul limbii franceze în anul 1796 , noțiunea fiind totuși

conștientizată de omenire la începuturile istoriei.”66

2.1 Evoluţia terorismului

Mircea Chiorean, în lucrarea sa intitulată „Terorismul – un război fără sfârşit”,

elaborează o teorie conform căreia atât omorul cât şi toate celelalte forme de violenţă,

individuale sau colective le întâlnim încă din vremuri imemorabile. El explică faptul că de-a

lungul istoriei frica şi teroarea au fost instrumente convingătoare ale forţei, ale violenţei şi

dorinţa pentru putere a dus la „dezvoltarea unei conştiinţe a terorii, la nivel maxim, având asupra

societăţii un impact nociv, destructiv.”67

Conform celor scrise de autorul citat primele forme de intimidare au fost ale unui

individ împotriva altuia mai slab, apoi s-a trecut la intimidarea organizată şi în cele din urmă

odată cu apariţia statului, violenţa a fost considerată o strategie normală, raţională şi justificată a

celor puternici. Politica de teroare a fost mereu prezentă în societatea omenească iar relaţia dintre

teroare şi terorism în antichitate şi feudalism în rândul istoricilor este destul de controversată, cu

toate că ceea ce declanşează terorismul este teroarea.

66Pop, O. - Op.Cit., p. 1867Chiorean, M. – Op.Cit., p. 23

18

De exemplu, spartanii au folosit teroarea ca o măsură preventivă, pentru a păstra un

echilibru de forţe între clasa dominantă şi aservită.

În antichitate îşi are începutul terorismul mesianic. Acesta are la bază idei religioase, iar

adepţii terorii mesianice credeau în faptul că va fi o zi în care viaţa va trece de la starea de luptă

şi confruntare permanentă la una de armonie perfectă. „Decizia de a recurge la teroare era

susţinută de dovada pe care adepţii o considerau necesară pentru demonstrarea credinţei

adevărate.”68Tot în antichitate şi-au făcut debutul atentatul politic, considerat a fi prima şi cea

mai gravă practică teroristă, pirateria maritimă şi primele mostre de brigandaj69.

În aceeaşi lucrare amintită, ne sunt prezentate caracteristicile Evului Mediu în domeniul

terorii. Se, menţionează faptul că Inchiziţia a dezlănţuit teroarea la care au fost supuse persoanele

şi popoarele care instigau Biserica. Actele de teroare erau privite ca fiind necesare: decapitările,

biciuirea, arderea pe rug erau cele mai folosite metode de a teroriza populaţia. În paralel cu

aceasta se manifesta terorismul individual, mai întâi având scop individual, apoi politic, avându-i

în vizori pe regi, împăraţi, conducători.

Maximilian Robespierre spunea faptul că: „Teroarea înseamnă dreptate, ea este

promptă, severă şi inflexibilă, prin urmare ea derivă din virtute.” Acest enunţ al lui Robespierre a

fost auzit pentru prima dată, culmea, în plin feudalism, când au apărut familiile mafiote, în cadrul

cărora a teroriza înseamna a face dreptate.

Odată cu anul 1880, „terorismul” a însemnat violenţă şi teroare antistatală premeditată.

Ne referim la evenimentele din Rusia ţaristă, unde, teroarea a fost folosită iniţial pentru

impunerea voinţei monarhilor, iar opoziţia rusească a recurs la exact aceleaşi metode împotriva

guvernanţilor, crezând că astfel poporul va porni o luptă împotriva regimului despotic. Ca

răspuns, statul a reacţionat cu şi mai multă hotărâre şi a nimicit orice rezistenţă, iar anarhişti ruşi

au fost determinaţi să renunţe la cooperarea cu populaţia asuprită.

Acţiunile de teroare permanente adresate statului au dus la „teroare instituţionalizată din

partea statului vizat”70, aici vorbim despre condamnări la moarte, suspendarea drepturilor

cetăţeneşti.

Primul Război Mondial a avut ca punct de pornire atentatul terorist asupra arhiducelui

Frant Ferdinand, atentat ce a reprezentat ultimul act a terorismului simbolic pentru rezolvarea

problemelor politice, sociale, economice, naţionale. Din acest punct au luat naştere alte forme de

68Chiorean, M. - Op.Cit., p. 2469Tâlhărie70Chiorean, M. - Op.Cit., p. 33

19

manifestare a terorismului: terorismul sponsorizat, terorismul mutual acceptat şi terorismul de

stat, acestea fiind forme definitorii pentru perioada interbelică şi postbelică.

Cel de-al Doilea Război Mondial a pornit,deasemenea, tot printr-un act terorist pe

fondul unui atac împotriva unui post de radio din Gleiwitz din partea unui comando format din

gradaţi SS şi din deţinuţi germani de drept comun. Germanii erau îmbrăcaţi în uniforme

poloneze, tocmai pentru a da impresia unui atac polonez provocat. După executarea actului

deţinuţii au fost împuşcaţi iar Hitler în cadrul unei conferinţe de presă a declarat următorul lucru:

„atacatori polonezi au fost ucişi pe teritoriul german.”

În cadrul acestui război şi-au pierdut viaţa mult mai multe persoane civile decât militarii

din zonele de conflict, iar acest fapt a adus în discuţie terorismul pe timp de război, întrucât

multe dintre atentatele şi actele teroriste din acea perioadă pot fi confundate cu simple acte de

război.

După terminarea războiului, pentru cei care au fost de partea câştigătorilor acţiunile li s-

au părut a fi legitime sau fapte de eroism iar acţiunile învingătorilor au fost considerate „acte

teroriste imputabile.”

În timpul Războiului Rece, mişcările de gherilă erau implicate în acţiuni teroriste iar

acest lucru era cunoscut în cancelarii, însă acestea erau sprijinite de blocul ţărilor comuniste şi ca

urmare acte teroriste au început să apară şi în zone care nu s-au confruntat aproape deloc cu

asemenea activităţi: America de Nord, America Centrală şi de Sud, Africa, Euro-Asia.Mai apoi,

terorismul şi-a făcut apariţia şi în Europa Occidentală unde şi-a găsit un mediu foarte bun pentru

a se dezvolta în cadrul mişcării contestatare studenţeşti şi a impulsionat acţiunile unor grupări :

„Mişcarea 2 iunie” din Germania, „Brigăzile Roşii” din Italia, „Armata Secretă” în Franţa,

„E.T.A.” în Spania sau „ I.R.A.” în Irlanda de Nord.

Data de 22 iulie 1968 este considerată a fi momentul apariţiei terorismului

contemporan, când un grup palestinian au deturnat un avion al unei companii israeliene.71

Mircea Chiorean ne aduce în atenţie începutul anilor 1980, ani în cadrul cărora

terorismul era văzut ca o armă împotriva Occidentului, era considerată a fi o metodă de

destabilitare.

În anii ‘90, termenul de terorism a suferit o modificare prin apariţia unui nou fenomen,

fenomenul zonei gri.72

71 Munteanu, Miruna; Alexe,V. – „Misterele din 11 septembrie şi noua ordine mondială”, Editura Ziua, Bucureşti, 2002, p. 18

72 Descrie violenţa care afectează largi regiuni sau zone urbane, unde controlul a trecut de la guverne legitime la puteri noi, pe jumătate politice, pe jumătate criminale, sau grupează într-o singură categoriec conflicte de

20

Evenimentele din data de 11 septembrie 2001 de la World Trade Center au schimbat

total viziunea lumii în ceea ce priveşte terorismul, pentru că până în acel moment se ştia de

existenţa teroriştilor, însă, nimeni nu s-a aşteptat la o lovitură de o asemenea anvergură la adresa

Statelor Unite ale Americii. Prin prisma acestui eveniment, atât analiştii cât şi societatea s-au pus

de acord în privinţa faptului că s-a „născut” o nouă ordine mondială.

2.2. Terorismul după 11 septembrie până în prezent

Momentul 11 septembrie a fost un moment de răscruce atât pentru istoria

omenirii cât şi pentru lupta împotriva terorismului internaţional.

După atacurile de la 11 septembrie, Consiliul de Securitate al ONU a

adoptat Rezoluţia 1368, prin care atentatele se descriau a fi o ameninţare la adresa

păcii şi siguranţei internaţionale.73 Totodată, Adunarea Generală a ONU, printr-o

altă rezoluţie, purtând numărul 56/1 din 18 septembrie, cerea măsuri urgente

pentru a-i identifica şi a-i condamna pe autorii şi organizatorii atacurilor teroriste.74

Rezoluţia 1373/2001 obliga statele părţi să nu ofere azil teroriştilor, sau

celor care îi finanţează.75

Rezoluţia 1455 din 20 ianuarie 2003, obligă statele membre ONU să

reprime, să prevină, să elimine terorismul internaţional şi totodată să distrugă

organizaţia Al-Quaeda şi orice altă entitate ascociată cu talibanii.76

În momentul actual cel mai mare pericol pentru „pacea şi securitatea internaţională îl

reprezintă: armele nucleare, chimice şi bacteriologice. Posibilitatea ca astfel de arme să ajungă pe

mâna teroriştilor a făcut o prioritate din elaborarea unor convenţii sau acte internaţionale de

prevenire, de către ONU, a acestor lucruri”77.

diverse tipuri în lume, care nu se mai conformează cu noţiunea, unanim acceptată, în mod tradiţional de război, ca luptă între forţele armate a două sau mai multe state, ci implică trupe neregulate pe post de combatanţi.

73Diaconu, D.-V. - „Terorismul-Repere juridice şi istorice” Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 24674Ibidem75Diaconu,D.-V. - Op.Cit., p. 24776Diaconu,D.-V. - Op.Cit., p. 24877Diaconu,D.-V. - Op.Cit., p. 248

21

Capitolul 2. Terorismul religios

2.1.Terorismul religios

Terorismul religios este acel tip de terorism ce se manifestă în numele unei religii iar la

baza sa se află conflictul dintre religii.78

Între anii `60-`90 numărul mişcărilor fundamentaliste cu afilieri religioase s-a triplat la

nivel global şi a avut loc o explozie a numărului grupărilor teroriste de la nicio grupare în 1968 79,

la numărul din zilele noastre, când aproape jumătate din totalul organizaţiilor teroriste la nivel

mondial sunt motivate în mod special de chestiuni religioase dar şi de chestiuni politice 80. În

cazul grupărilor teroriste musulmane, religia şi politica sunt greu de separat.

Unele grupări teroriste religioase sunt finanţate de stat, iar în cazul acesta situaţia devine

mult mai complicată: grupările de acest tip nu presupun costuri prea ridicate şi sunt considerate

unelte eficiente pentru îndeplinirea priorităţilor de pe agenda politicilor externe ale statelor

respective.81

După terminarea Războiului Rece terorismul religios a câştigat teren, iar actulalul nivel

atins de acest tip de terorism ne arată faptul că respectivele credinţe sunt într-un punct de cotitură:

teroriştii au nevoie să îşi păstreze identitatea religioasă şi văd în prezent momentul în care îşi pot

determina viitorul82.

78Diaconu,D.-V. - Op.Cit., p. 13679Anul 1968 este considerat a fi punctul de origine al terorismului modern internaţional80Culgere de studii, Op.Cit., pp. 164-16581Ibidem82Culgere de studii, Op.Cit., p. 167

22

Teroriştii religioşi găsesc mereu justificare acţiunilor lor, considerând acestea ca fiind

defensive şi reactive.83Anumite grupări religioase teroriste folosesc ritualuri specifice pentru a

consolida sentimentul de comuniune între membri lor şi adoptă până şi viziunea ideologică a

luptei pentru a se opune secularizării impuse atât din exterior, cât şi din interior.84

2.2.Metodele terorismului religios

Terorismul religios este folosit plecând de la doctrine bine înrădăcinate, care îi fac pe

militanţi să se folosească de răpiri, deturnări de avioane, asasinări, atacuri cu bombe, acestea fiind

şi metode tradiţionale ale terorismului.85Toate grupările teroriste religioase, oricât de diferite ar fi,

sunt unite atât în ceea ce priveşte violenţa folosită, dar şi în rolul ce îl joacă simbolismul religios

în alegerea ţintelor atacurilor. Ţintele, sunt alese în aşa fel încât traumele psihologice ale atacului

să fie resimţite de un număr cât mai mare al populaţiei, iar momentul atacului este la fel de bine

ales, de multe ori se încearcă profanarea de către grupare a unor sărbători religioase sau sunt alese

momente sacre ale celui atacat.86

Creştinismul87 şi islamismul88 sunt religii ale contemporaneităţii, ce au ambiţii globale

atât prin numărul adepţilor, cât şi prin forţa credinţei ce o transmit. Conflictul dintre aceste două

religii a pornit de la faptul că fiecare religie în parte, are convingerea că deţine monopolul unui

adevăr absolut, diferit de cel al celeilalte religii şi pentru acest adevăr absolut, fiecare dintre ele,

şi-a făcut o misiune din a converti lumea la convingerile sale, misiune ce de multe ori a fost

83„Behind the Veil of Fundamentalism”, UNESCO Courier, dec. 1994 apud Diaconu,D.-V. - Op.Cit., p. 168

84Culgere de studii, Op.Cit., pp. 172-17385Culgere de studii, Op.Cit., p. 18386Culgere de studii, Op.Cit., pp. 183-18587 Creştinismul este o religie universală al cărei fondator este Isus Cristos şi a apărut în secolul I în

Plestina, ca p sectă iudeo-creştină.În 1054 se produce Marea Schismă între biserica bizantină (răsăriteană) şi biserica romană (occidentală) care se anatemizează şi se excomunicp reciproc, actul fiind anulat abia în 1965, curentele principale fiind: catolicismul, protestantismul, ortodoxismul apud „Terorismul-Repere juridice şi istorice” - Diaconu,D.-V. - Op.Cit., p. 136

88În limba arabă, cuvântul islam înseamnă „ supunere faţă de Dumnezeu”. Islamul este o religie monoteistă care s-a născut la Mecca, în Peninsula Arabică, la începutul secolului al VII-lea. Cele două curente ale sale sunt sunismul şi şiismul. Profetul acestei credinţe este Mahommed. apud Diaconu,D.-V.,- Op.Cit., p. 136

23

purtată sub semnul înţelegerii şi chiar al prieteniei, însă deseori cele două credinţe au fost

conduse de dispreţ reciproc, ce nu de puţine ori s-a tranformat în acte de violenţă.89

„Religia nu înseamnă nici sclavie, nici captivitate; ea este locul unde poţi fi tu însuţi, iar

dorinţa de a fi tu însuţi este începutul credinţei.”90În concluzie, libertatea religioasă este una

dintre libertăţile fundamentale ale omului, iar această credinţă, această valoare, ar trebui

respectată de ambele religii, atât de creştinism cât şi de islamism.

2.3 Islamul – Islamismul

Islamismul este o religie fondată de Mahommed (570-632 e.n.), profet arab născut la

Mecca, ale cărui prime revelații încep prin anul 610 .91

Din punct de vedere statistic, Islamul are peste 1 miliard de credincioşi şi este prima

religie a lumii contemporane, deoarece este întins pe toate continentele, în peste o sută de ţări şi

în aproape cincizeci dintre acestea este religie dominantă92.

Oricine doreşte să îmbrăţişeze religia islamului, trebui să ţină cont, să accepte şi

principiile sale: această viaţă materială nu este singura viaţă ce o vom trăi, omul a existat încă de

dinainte să se nască şi va exista şi după moarte, atât omul cât şi toate celelalte obiecte

neînsufleţite ce ne înconjoară au fost create de către Allah cel Atotputernic, El este singurul care

hotărăşte asupra vieţii şi asupra morţii, El este infinit, El a creat totul93. „Acest Allah este Unic.

Nu are niciun egal care să fie adorat asemenea Lui”94.

Islamul nu este doar o religie, ci este un stil de viaţă complet, „Islamul se prezintă ca cea

mai coerentă sinteză a acestei lumi, o sinteză religie-cultură-societate-ordine-politică, o sinteză ce

integrează toate aspectele lumii acesteia şi ale celei viitoare”95. Relaţia musulmanului cu Allah

89Diaconu,D.-V.,- Op.Cit., p.13790Robert van de Weyer - „Islamul şi Occidentul”, traducere de A. Frăţilă, R. Paraschivescu, Editura Alfa,

Bucureşti, 2001, p.117 apud Diaconu,D.-V.,- Op.Cit., p. 13791Traducere de Vlădoiu, I. - „Trufie imperială. De ce pierde Occidentul războiul cu terorismul?” Editura

Antet, Filipeștii de Târg, Prahova 2006, p. 1992Dr. Nuredin Ibram - „Islamul şi valenţele lui. Pelerinaj în locurile sfinte ale Islamului”- Editura Ex

Ponto, p.593Al-Tantawi, A., Traducere şi editare: Asociaţia Studenţilor Musulmani din România – „Introducere

generală în Islam”, Editura Islam, Ediţia 1, mai 1998, p. 23-2494Ibidem95„În căutarea unităţii. Istoria religioasă a omenirii”, Kitagawa Joseph Mitsuo, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1994, p. 132 apud Dr. Nuredin Ibram – Op.Cit., p.6 24

este directă, fără intermediari, iar după spusele lui Mircea Eliade, „Islamul nu constituie o

biserică şi nici nu are un sacerdoţiu”96.

Occidentalii îşi iubesc credinţa, îl iubesc pe Dumnezeu, îşi iubesc fraţii; creştinii

evanghelici au o credinţă aparte în Dumnezeu şi în cuvântul Său, aidoma islamiştilor, cu toate că

primii ar trebui încă să ia armele în propriile mâini pentru a-L apăra97. Nu trăiesc şi nu îşi

venerează religia cu ardoarea musulmanilor, pentru că pentru ei, cei creştini, cei evanghelici şi

alţii, separarea dintre Biserică şi stat este un lucru normal, acceptat de toată lumea98. Majoritatea

musulmanilor consideră că separarea Bisericii de Stat este o apostazie. 99

Cartea fundamentală a Islamului o reprezintă Sfântul Coran, iar acesta conţine cei 5

piloni ai Islamului:

1.Profesiunea de credinţă - Declaraţia de credinţa reprezintă rostirea cu convingere a

expresiei: Mărturisesc că nu există alt dumnezeu înafară de Allah şi că Mohammed este Trimisul

Său

2.Rugăciunea rituală

3. Zakatul sau mila- Este menţionat în Coran ca un drept al săracilor din averea celor

bogaţi.

4.Postul - Abţinerea de la mâncare, băutură şi relaţii intime de la răsăritul soarelui până

la apus.

5.Pelerinajul - Este obligatoriu odată în viaţă pentru cei care ai posibilităţi fizice şi

financiare pentru a face acest lucru și Sunnah100; acestea sunt la fel în întreaga lume.

Deseori, putem găsi cel de-al şaselea pilon al Islamului, Jihadul, adică acţiunea de a

apăra credinţa, despe care s-a scris mereu cu o conotaţie războinică. Însă, Jihadul îl voi analiza în

următorul capitol, descriind tot ceea ce înseamnă acesta, atât pentru occidentali, cât şi pentru

musulmanii implicaţi.

Toate cele 5 puncte menţionate mai sus sunt Ibadat101 şi sunt impuse fiecărui musulman,

fără excepţie. Parte din Ibadat sunt şi lucrurile de la care trebuie să se abţină un musulman.

Acestea sunt fapte ruşinoase pentru orice persoană cu bun simţ şi sunt considerate a fi fapte rele.

96„Istoria credinţelor şi ideilor religioase”vol III, Mircea Eliade, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, pp.69-91, 121-160 apud Dr. Nuredin Ibram – Op.Cit., p.8

97Traducere de Vlădoiu, I. – Op. Cit., p. 1998Ibidem99Renunțarea publică la o religie 100 Reprezintă modul practic de aplicare a reguilor şi învăţăturilor din Coran101 Îndatoriri precise

25

Aici sunt incluse crima fără motiv întemeiat, consumul de alcool, adulterul, minciuna, mărturia

falsă sau nesupunerea faţă de părinţi102.

Dacă un musulman nu respectă Ibadat, însă se căieşte şi îi cere iertare lui Allah, Allah

iartă, iar dacă nu o face, va fi considerat în continuare un musulman dar unul ce este înclinat spre

nesupunere şi va fi sigur pedepsit în viaţa de apoi. Pedeapsa este temporară şi nu este egală cu

pedeapsa unui kafir103. Apostazia este considerată a fi cea mai mare crimă din Islam iar un apostat

este considerat a fi acel musulman ce renunţă, pune la îndoiala credinţa sau renunţă chiar şi la un

singur cuvânt din Sfântul Coran. Credinţa este obligatorie pentru fiecare în parte, trebuie

acceptată în totalitate, pt că negarea acesteia este egală cu negarea religiei în sine 104. „O persoană

care acceptă 99% din credinţă, dar neagă acel 1% este considerată necredincioasă”105.

Un musulman ce execută Ibadat, rosteşte mărturisirile de credinţă dar nu simte cu

adevărat aceste lucruri, nu are salvare în faţa lui Allah, pentru că Allah este Atotştiutor. Profetul a

strâns toate caracteristicile ce trebuie îndeplinite de un musulman într-o singură frază: „Trebuie

să-L preamăreşti pe Allah ca şi cum te priveşte: dacă tu nu îl vezi, El te vede! 106” Acestă frază a

Profetului este de fapt şi esenţa Islamului.

Islamismul- este “religia păcii?”

În comparaţie cu creştinişmul, islamismul poate fi considerată o religie ce foloseşte

violenţa aproape în mod constant. Isus Cristos, niciodată nu şi-a îndemnat discipolii să ia armele

şi să ucidă în numele Său sau în scopul convertirii la creştinism, însă nu acelaşi lucru îl putem

spune despre islamism, al cărui fondator a practicat el însuşi şi a încurajat folosirea violenţei în

scopul convertirii, iar Sfântul Coran îndeamnă musulmanii la Jihad107. Mahomed a planificat de-a

lungul vieţii sale 65 de campanii de ucidere a arabilor, a condus 27 dintre acestea pentru ca toată

Arabia să I se supună lui Allah108. În islamism, Jihadul este datoria fiecărui musulman, iar

implicarea fiecăruia poate fi realizată pe patru căi:

Cu inima- lupta interioara împotriva viciilor

Cu limba- răspândirea mesajului islamic

102Birgean, M. - „Terorism, islamism şi sfârşitul lumii”, Editura Agape, 2001, p. 27103 Necredincios104Birgean, M. – Op.Cit., p. 27105 Ibidem106Birgean, M. – Op.Cit., p. 29107Birgean, M. – Op.Cit., p. 13108Birgean, M. – Op.Cit., p. 16

26

Cu mâna- evitarea răului şi alegerea de a face bine

Cu sabia- războiul împotriva nemusulmanilor109

Putem considera islamismul o „religie războinică”, întrucât începuturile ei sunt mânjite

de sânge, Mahommed luptând în diverse războaie pentru a forţa toţi arabii să adere la noua sa

religie110.

„Pe cel ce renunţă la credinţa lui, omorâţi-l!111”

Mircea Birgean, în lucrarea sa „Terorism, islamism şi sfârşitul lumii” ne prezintă o

teorie ce se centrează pe ideea de „Holocaust în numele lui Allah”. Autorul citat aduce argumente

foarte convigătoare, ce le aprob în totalitate, deoarece de 1400 de ani încoace au fost curmate

nenumărate vieţi în numele lui Allah, iar noi stăm, asistăm şi nu facem nimic în această privinţă,

în timp ce aproape un miliard de oameni sunt prinşi într-un sistem religios cu lideri nemiloşi112.

Jihadul

Jihadul în lumea islamică este mai mult un principiu etic, o reînarmare morală.

Musulmani, prin Jihad, înţeleg angajamentul într-o cauză bună şi orice faptă pozitivă, este

considerat a fi Jihad, mai ales dacă acesta este însoţit de anumite lipsuri, cum ar fi de exemplu

studiile universitare.113Jihad înseamnă „efort” şi „luptă” pentru musulmani.

Acest cuvânt a fost mediatizat intens, a fost prost înţeles dar şi interpretat voit cu rea

intenţie, căpătând conotaţii negative, poate şi în lumea actuală, mulţi înţeleg prin Jihad agresiune

şi violenţă. Mai târziu, termenul „ jihad” a căpătat sensul de „război sfânt”, un război legitim, de

apărare a identităţii, a credinţei Islamului.

În acest context musulmanii se referă la următoarele tipuri de Jihad: jihadul mâinilor

(lucruri bune), jihadul inimii( donaţii ), jihadul minţii (autodepăşirea)114.

Micul şi Marele Jihad

109Buletin „The Berean Call”-Dave Hunt, decembrie 2001 apud Birgean, M. – Op.Cit., p. 13110Birgean, M. – Op.Cit.,, p.16111 Mohammed112 Birgean, M. – Op.Cit., p. 17113Pohly, M., Duran, K- „Osama bin Laden şi terorismul internaţional”, Traducere din limba germană de

Dana Verescu, Editura Axel Springer,Bucureşti 2002, p. 17114Traducere de Vlădoiu, I. – Op. Cit., p.24

27

Marele Jihad este o expresie care semnifică un act de depăşire de sine, unii spun chiar că

ar însemna autopurificare. Oamenii practicanţi de Jihad se numesc mujahedini, iar opuşii acestora

sunt aşa numiţii „qa`idin”115.

Micul Jihad este un concept folosit pentru luptele armate, dar numai în anumite cauzuri.

Pentru a se putea folosi acest concept trebuie îndeplinite câte condiţii: cea mai importantă

condiţie este ca toţi credincioşii să fie împiedicaţi să îşi exercite credinţa. De aici putem înţelege

că nu orice război, nici măcar un război de apărare, nu poate fi numit Jihad, decât dacă este purtat

împotriva unor oameni ce acţionează împotriva religiei musulmane116.

Musulmanii de peste tot sunt foarte sensibili, atunci când non-musulmanii traduc

conceptul de Jihad ca fiind „război sfânt”. Când vine vorba despre aşa ceva, mereu scot în

evidenţă diferenţa dintre Micul Jihad şi Marele Jihad. Ei nu doresc ca Islamul să fie văzut de

ceilalţi ca o religie militantă, pentru că pentru ei Islamul este religia păcii. Cuvântul Islam este

aproape identic cu cel care se traduce pace, respectiv salam.117

În anii 70 ai secolului XX s-a întâmplat un lucru pe care marea majoritatea a

musulmanilor refuză să îl înţeleagă. A apărut o nouă orientare, bazată pe o altă interpretare a

conceptului de „Jihad”. În Egipt, la una dintre cele mai renumite facultăţi teologice din lumea

Islamului, un student orb, Omar Abder Rahman, a scris o lucrare de dizertaţie de 2000 de pagini

pe tema Jihadului. În această lucrare, studentul, a analizat tradiţiile Micului şi Marelui Jihad,

ajungând la concluzia că acestea ar fi născocite, întrucât profetul Mahomed nu a pomenit nimic

de ele. Tânărul susţinea faptul că Jihadul înseamnă „apel la arme şi constrângerea

necredincioşilor de a se supune musulanilor”. O altă teorie a fost elaborată de către acest tânar, şi

anume faptul că Islamul s-a impus doar cu armele, că fără arme Islamul nu s-ar fi răspândit atât

de tare118. Această teorie a avut la bază ideea, conform căreia până şi profetul Mahomed a luat

armele în propriile mâini pentru a-şi promova religia, pentru a o răspândi.

Cei mai mulţi musulmani pun accent pe aşa numitul jihad spiritual, interior, care susţine

faptul că toţi bărbaţii trebuie să fie implicaţi în jihaduri ostile cu ţările neislamice, până când

acestea se vor supune Islamului119. Musulmanii au convingerea că un martir în Jihad va fi

răsplătit în Paradis în următorul fel: „un palat de perle în care există 70 de domenii, în fiecare

domeniu sunt 70 de case şi în fiecare casă un pat pe care sunt 70 de cearşafuri, şi pe fiecare

115 Cei care rămân acasă116Pohly, M., Duran, K. – Op.Cit., p. 18117Pohly, M., Duran, K. – Op.Cit., p. 19118Pohly, M., Duran, K. – Op.Cit., p. 20119Birgean, M. – Op.Cit., p. 14

28

cearşaf o fecioară frumoasă”120. Această promisiune le dă curajul de a executa atacuri teroriste în

care îşi sacrifică vieţile proprii, dar luând vieţile şi duşmanilor lui Allah.

Studiu de caz

Măsuri de combatere a terorismului

În capitolele anterioare, am încercat să definesc cât mai bine fenomenul

terorist, am prezentat impactul terorismului militar, politic, social, am discutat

despre terorismul religios, despre Jihad, despre tot ceea ce înseamnă Jihadul atât

pentru musulmani cât şi pentru noi, cei din exterior şi personal am ajuns la

următoarea concluzie: în ciuda eforturilor depuse de anumite organizaţii, de

autorităţi, fenomenul terorist continuă să existe în vieţile noastre, cu toate că

anumite organizaţii teroriste au fost desfiinţate, au luat naştere altele, parcă mult

mai violente, mai bine pregătite şi mai determinate.

În prezentul studiu de caz, voi prezenta atacurile cele mai violente ale

ultimului deceniu şi mai apoi, pe baza operei lui Gabriel Toma, intitulată

Terorismul internaţional. Reacţii ale actorilor regionali şi globali voi discuta

măsurile de combatere a terorismului, practic dacă putem face ceva să evităm

atacurile violente ca cele de până acum. Voi menţiona şi cele 5 strategii de luptă

puse în aplicare până în prezent în lupta împotriva terorismului, strategii ce au avut

ca punct de plecare sângeroasele atacuri din data de 11 septembrie 2001.

O formulă standard, acceptată la nivel global a combaterii terorismului nu

există, pentru că fiecare stat în parte încearcă să facă faţă acestui fenomen prin

forţe proprii şi abia în momentul în care se confruntă cu un atac foarte serios,

acceptă ajutor din partea altor state. În acest caz, se pun bazele unei strategii la

nivel internaţional prin care se urmăreşte pedepsirea şi distrugerea reţelei,

120Buletin „The Berean Call”-Dave Hunt, decembrie 2001 apud Birgean, M. – Op.Cit., p. 14

29

organizaţiei teroriste vinovate, strategie bazată atât de schimburi de operaţiuni cât

şi pe schimburi de informaţii.

Strategiile de luptă împotriva activităţilor teroriste nu au înregistrat un

succes răsunător în ceea ce priveşte eradicarea organizaţiilor teroriste, ci mai mult

în combaterea răspândirii ideologiilor radicale, ce stau la baza organizaţiilor de

acest tip.

Atacurile teroriste din data de 11 septembrie 2001, sunt cunoscute pe

întreg globul din cauza violenţei şi numărului victimelor, dar un lucru ce nu a fost

atât de mediatizat a fost Legea, pe numele ei „Patriotic Act”, adoptată de guvernul

american, o lege în urma căreia a crescut rolul agenţiilor de securitate, aceştia

putând să invadeze intimitatea cetăţenilor obişnuiţi, pe motiv că ar exista

suspiciuni legate de activităţi teroriste în stadiu incipient121. Aceste măsuri au fost

aplicate în diasporele musulmane, acestea ajungând să fie marginalizate,

îndepărtate de-a dreptul de restul comunităţii şi au apărut inevitabilele conflicte

între musulmani şi ne-musulmani, coflicte ce au creat mediul ideal pentru

răspândirea ideologiilor teroriste.

Atunci când vine vorba despre atacurile teroriste ale ultimilor ani,

majoritatea ne gândim la World Trade Center, cele două turnuri gemene, ce s-au

prăbuşit în urma unui atac minuţios pregătit de gruparea Al-Quaeda, condusă de

Osama Bin Laden. Însă înafară de acesta, au existat multe alte atentate

cutremurătoare, cu zeci, sute poate chiar mii de victime.

Cu un mai târziu după atacurile de la 11 septembrie, în anul 2002,

Indonezia a fost locul ales de o grupare de islamişti fundamentalişti, numită

Jeemah Islamiyah, pentru un atac ce a fost numit „11 septembrie al Australiei”. În

urma atacului au fost rănite 240 de persoane, ucise 202 persoane, iar în sinea sa,

atacul fusese plănuit împotriva cetăţenilor australieni - doar 88 dintre victime

aveau cetăţenie australiană.

În anul 2004, la data de 11 martie în oraşul Madrid, au fost detonate 10

bombe încărcate rucsacuri în 4 trenuri. Ziua care anunţa aceste atacuri a făcut

înconjurul lumii, 1467 de persoane fiind rănite, peste 200 ucise din care 41 erau

cetăţeni străini, printre care 20 de români.

121Wright Neville, D. – „ Dicţionar de terorism”, traducere de Sorina Pricop, Editura CA Publishing, Cluj Napoca, 2010, p.130

30

Anul 2005 a fost un an ce va rămâne mereu în amintirea londonezilor. O

serie de atentate coordonate au fost plănuite, au fost detonate 3 bombe în metrou

iar a patra bombă a fost detonată într-un autobuz cu etaj. Numărul victimelor a fost

peste 800, peste 100 dintre acestea pierzându-şi viaţa.

Este considerat a fi al doilea atac ca magnitudine după atacurile de la 11

septembrie 2001, atacul din Mosul, Irak. În anul 2007, în 14 august, mai bine de

10 maşini capcană au fost detonate în mijlocul cetăţenilor. Numărul victimelor este

impresionant: aproape 2000 de persoane rănite şi 780 de persoane ucise122.

Anul 2011 a adus Norvegiei aproape 100 de morţi, mulţi dintre ei fiind

copii nevinovaţi. Acest caz a fost extrem de mediatizat, mai ales din pricina celui

care a pus la cale acest masacru sângeros. Este vorba de Anders Behring Breivik,

cel care a detonat o bombă în Oslo, iar mai apoi, a atacat o tabără de vară de pe

insula Utoeya. Breivik, se afla sub influenţa drogurilor în momentul atacului şi un

lucru foarte ciudat, este faptul că purta căşti şi asculta muzică în timp ce trăgea

asupra victimelor lui, copii. Atacatorul s-a declarat a fi împotriva musulmanilor,

era oponent al multiculturalismului şi extremist de dreapta. Atacul acestui om

bolnav a dus la pierderea a 76 de vieţi omeneşti, cea mai tânără victimă a acestuia

având 14 ani.

Toate aceste atacuri au zguduit statele ce au trebuit să se confrunte cu

daunele materiale şi cu pierderile de vieţi omeneşti şi tocmai din acest motiv, ar

trebui ca lupta împotriva terorismului să fie pe ordinea de zi a fiecărui stat, astfel

încât, noi cetăţenii să ne simţim mai în siguranţă şi să nu fim nevoiţi să trecem prin

aceste lucruri îngrozitoare.

Gabriel Toma, în cartea sa intitulată „Terorismul internaţional. Reacţii

ale actorilor regionali şi globali”, menţionează faptul că lupta împotriva

teroriştilor trebuie dusă atât în domeniul militar, cât şi în domeniul economic şi al

justiţiei. Teroriştii trebuie aduşi în faţa justiţiei, trebuie izolaţi de restul populaţiei

indiferent de religia sau de naţionalitatea lor.

Gabriel Toma explică faptul că prin mijloace militare trebuie să

răspundem organizaţiilor teroriste ce au pornit războiul împotriva valorilor

noastre: libertatea, dreptul la viaţă iar prin mijloace financiare trebuie anulată

122http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/cele-mai-sangeroase-10-atacturi-teroriste-din- ultimii-10-ani-237184.html, accesat la data de 15.06.2013

31

posibilitatea teroriştilor de a-şi finanţa atacurile; ar trebui îngheţate conturile

bancare ale teroriştilor dar şi a acelor ce îi sprijină în orice fel. Prin sistemul

juridic, teroriştii trebuie aduşi în faţa instanţelor de judecată şi ar trebui să fie

condamnaţi de o Curte Internaţională specială.

Acţiunile de combatere a terorismului vor avea în vedere în special:

punerea în aplicare a unor măsuri de tip anticipativ, cooperarea pe plan militar şi

combaterea terorismului prin acţiuni ofensive.123

În momentul de faţă, conform experienţei lui Gabriel Toma, există trei

etape de contracarare a terorismului.

Prima etapă: - politică şi diplomatică. Acest domeniu constă în negocieri,

schimburi în relaţiile diplomatice, alegeri militare124. Domeniul politic, în acest

caz, pune accent pe practicile folosite de guverne pentru a rezista în faţa

terorismului intern, practici politice mai moderate sau unele extrem de dure.

Domeniul diplomatic, are în vedere relaţiile şi eforturile depuse între naţiuni

pentru a rezolva problemele, eforturi ce se manifestă sub forma unor acorduri

diplomatice. Iniţiativele internaţionale au îmbunătăţit cooperarea şi schimburile de

informaţii în cadrul anchetelor şi totodată au stopat unele incidente, ba mai mult au

dus la arestarea unor terorişti foarte periculoşi. Această primă etapă nu a avut o

eficienţă considerabilă în ceea ce priveşte descurajarea sau ţinerea sub control a

acţiunilor teroriste, tocmai din cauza faptului că acestea din urmă sunt complexe.

A doua etapă: - abordări antiteroriste strategice125. Punerea în aplicarea ale acestor

metode are ca prim pas o investigaţie a situaţiei, ce cuprinde date, informaţii,

zonele grupărilor teroriste ce sunt considerate a fi o ameninţare. Măsurile de

protecţie sunt folosite după ce a fost indentificat pericolul şi s-a stabilit modul de

contraatac. În acest stadiu, situaţia nu este una permanentă, pot apărea la orice pas

schimbări ce necesită modificarea planului iniţial, poate fi vorba în acest context

de acţiuni dinamice de ripostă ce pot asigura protejarea personalului şi a acţiunilor

proprii. În momentul actual sistemele energetice şi cele de transport sunt ţintele

123Toma, G.- „Terorismul internaţional. Reacţii ale actorilor regionali şi globali”, Institutul European, Iaşi, 2013, pp. 206-207

124Arădăvoaice, Gh., Nita, D. – „Terorism, antiterorism, contraterorism”, Editura Antent, Bucureşti, 2007, pp. 27-45 apud Toma, G.- Op.Cit., p. 213

125Toma, G.- Op.Cit., p. 21432

luate în vizor de grupările teroriste, tocmai din acest motiv trebuie impuse urgent

metode prin care se protejează infrastructura statelor.

A treia etapă: - Reacţiile tactice126. Acestea sunt măsurile contrateroriste propriu-

zise, fiind declanşate atât de atentatul terorist în sine cât şi de dorinţa sau de planul

de neutralizare a unui grup terorist, pentru a fi evitate alte atacuri pe viitor.

Actele teroriste ar trebui să fie privite înainte de toate în contextul legii penale, conform

domnului Gabriel Toma. Nu contează dacă aceste acte sunt legate de grupuri internaţionale sau

transnaţionale, ele sub orice formă intră în grija securităţii interne. Fiecare societate în parte,

poate să îşi aleagă metoda prin care face faţă acestor tipuri de acte, însă trebuie avut în vedere

faptul că aceste metode pot atinge principiile fundamentale ale democraţiei.

Concepte noi, în ceea ce priveşte domeniul politic, economic şi militar a combaterii

terorismului apar tot timpul, acest lucru fiind explicat de felul în care evoluează tehnologia şi de

faptul că sistemele de comunicaţii sunt într-o continuă schimbare.

Distincţia: Antiterorim – Contraterorism

Până la studierea intensă a implicaţiilor fenomenului terorist, putem foarte uşor

confunda aceşti doi termeni „antiterorism - contraterorism”. Combaterea terorismului este bazată

atât pe acţiuni anti- cât şi pe cele contra- teroriste. În următoarele rânduri voi încerca să sintetizez

ce înseamnă fiecare în parte.

În primul rând, acţiunile antiteroriste implică unele măsuri defensive pentru a reduce

vulnerabilitatea în faţa atacurilor, atât a cetăţenilor cât şi a instituţiilor statelor şi constau într-o

„ ripostă limitată realizată prin aplicarea planificată şi integrată a securităţii fizice şi operaţiunilor

de securitate cu sprijinul serviciilor de informaţii”127. Cu alte cuvinte securitatea acestor cetăţeni

126Toma, G.- Op.Cit., p. 214127 Toma, G.- Op.Cit., p. 216

33

şi a instituţiilor nu se poate realiza decât printr-o cooperare bine pusă la punct între serviciile de

informaţii şi planurile statelor.

În al doilea rând, contraterorismul presupune măsuri ofensive pentru prevenirea,

descurajarea sau pentru a riposta în faţa unui atac. Este necesară elaborarea unor documente de

către instituţiile ce au în grijă lupta împotriva terorismului, documente cu caracter secret ce includ

planuri proprii în situaţii de urgenţă.

Viziunea asupra terorismului s-a schimbat în ultimii ani, nu mai discutăm despre state ce

sunt nevoite să lupte cu acest fenomen, ci aducem în discuţie lupta la nivel global în cadrul căreia

trebuie să construim structuri ce ne protejează şi combat acest fenomen complex atât la nivel

naţional cât şi internaţional. Trebuie să avem o legislaţie precisă în acest domeniu, la care să

adere, pentru o mai buna eficienţă, toate statele şi în felul acesta poate se va scoate terorismul din

vieţile noastre şi la nivel mondial vom avea o reacţie împotriva acestuia. Trebuie să formăm

structuri la nivel naţional şi internaţional ce au capacitatea de a descoperi şi de a combate atât

organizaţiile cât şi acţiunile acestora şi nu în ultimul rând trebuie să fie create unele structuri

sociale, ce folosesc mijloace culturale, educaţia civică pentru a eradica terorismul din vieţile

cetăţenilor.

În esenţa sa, războiul ce îl purtăm împotriva terorismului cere în primul rând un sistem

foarte bun de depistare, de supraveghere şi de eradicare a reţelelor, a bazelor de armament, a

infrastructurii, a acţiunii reţelelor. Pentru ca acest război să fie câştigat de state, este nevoie de un

sistem de supraveghere la nivel mondial, cu reţele în fiecare dintre aceste state, în fiecare colţ al

lumii.

O îngrijorare tot mai mare a apărut la nivelul statelor în ceea ce priveşte violenţele

îndreptate către ţinte politice şi diplomatice, iar SUA a propus semnarea unei Convenţii, prin care

statele semnatare sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a proteja personalităţile

politice sau diplomatice împotriva răpirilor, indiferent de locul în care ar putea avea lor acestea.

Conform acestei Convenţii, trebuie sancţionate toate actele de violenţă îndreptate împotriva

acestor persoane şi trebuie pedepsiţi vionovaţii proporţional cu gravitatea faptei.

La nivelul statelor naţionale există structuri militare, ce nu sunt create special pentru a

lupta împotriva acestui fenomen, însă pot fi instruite pentru misiunile ce ţin de combaterea

terorismului. Această instruirea trebuie să cuprindă următorii paşi:

1. Cunoaşterea detaliată a fenomenului terorist

34

2. Instruirea pentru a desfăşura acţiuni de cercetare, de supraveghere,

de nimicire a elementelor teroriste

3. Antrenarea trupelor atât în zone aglomerate cât şi în zone părăsite,

pentru a face faţă în orice condiţii

4. Salvarea-evacuarea şi acordarea primului ajutor în caz de atentate

Când statele pun la cale o strategie antiteroristă nu trebuie să piardă din

vedere câteva aspecte importante ce sunt legate de „cucerirea şi menţinerea

iniţiativei strategice”128. Această cucerice a iniţiative strategice constă în:

Predominarea unui sistem bun şi permanent de supraveghere

militară şi civilă a statelor, zonelor, grupărilor ce sunt bănuite că

fac parte din reţele teroriste

Filtre, razii, descinderi ca o acţiune preventivă

Deţinerea puterii informaţionale

Descoperirea etapelor şi a momentelor în care acţiunile teroriste

urmează a fi puse în aplicare şi intervenţia pentru stoparea lor

Lovirea preventivă şi masivă a bazelor în care sunt terorişti

Atacuri neîncetate prin mass-media, prin Internet, prin metode

psihologice

Pregătirea unui sistem antiterorist din care fac parte atât populaţia

cât şi instituţiile şi economia

Din anunţurile mass-media am aflat că în momentul de faţă, guvernul

american, a pus bazele unui plan prin care se doreşte lansarea unei reţele noi de

Internet, securizată. Acesta în primul rând, se doreşte a fi un mijloc de apărare

împotriva ciberterorismului şi în al dorea rând va crea o legătura între toate

agenţiile americane de securitate şi ministere. Reţeaua aceasta nu permite pirateria

informaţională, viruşii şi binenţeles, că va fi o reţea separată de cea publică. Cu

toate că acest sistem pare a fi impenetrabil, teroriştii mereu au găsit o cale prin

care s-au infiltrat în zonele ce păreau a fi cele mai inaccesibile.

128 Toma, G.- Op.Cit., p. 22635

În cartea ce o consider a fi baza prezentului studiu de caz, „Terorismul

internaţional. Reacţii ale actorilor globali şi regionali ” ne este prezentat felul în

care se poate supraveghea şi monitoriza terorismul. Ameninţarea teroristă este un

lucru real, de care trebuie să ţinem cont, iar o astfel de ameninţare nu trebuie să

rămână necontrolată. Sistemul de supraveghere creat pentru acest fenomen trebuie

să aibe în componenţă structuri şi infrastructuri mereu în alertă, distribuite în aşa

fel încât să poată acoperi întreaga planetă, sau măcar, în primă fază, în zonele ce

sunt considerate a fi cele mai predispuse la teroriste. Componenţa unui astfel de

sistem perfect este următoarea:

Supraveghere electronică performantă

Componente de cercetare directă129

Sistem de comunicaţii securizat

Analiza informaţiilor

Structuri de decizie rapidă

Componente de corectare sau de validare a acestor decizii rapide

Am discutat mai sus despre măsurile ofensive în combaterea terorismului,

însă există şi structuri de acest tip. În acest moment putem aduce în discuţie faptul,

că mulţi cercetători ai fenomenului au constatat că cele mai eficiente metode de a

combate terorismul nu sunt cele militare, ci cele culturale şi politice. Având în

vedere că terorismul este un fenomen politic, acesta mereu caută să lovească în

puncte ce nasc haosul, ce afectează ordinea, valorile democratice. În altă ordine de

idei, toate structurile naţionale, internaţionale (ONU) trebuie să se implice în

acestă luptă împotriva terorismului, în primul rând prin mijloacele societăţii civile,

adică prin legislaţie, mijloace economice, politici elaborate, educaţie şi la nevoie

prin forţă.

În practică, războiul ce trebuie dus împotriva terorismului, trebuie să

conţină:

„ Strategii de identificare

Strategii de protecţie

129 Prin agenţi de influenţă36

Strategii contraofensive

Strategii ofensive

Strategii disuasive130”131

Poate fi considerată una dintre cele mai mari provocări de către state,

faptul că trebuie să menţină ritmul cu gupările teroriste ce îşi schimbă tehnologiile

folosite şi în acelaşi timp trebuie să îşi adapteze propriul sistem la acestea.

Atacurile de la 11 septembrie reprezintă cel mai bun exemplu pentru a arăta faptul

că mijloace tehnice moderne, utilizate de milioane de oameni zi de zi, pot fi

folosite pentru atingerea obiectivelor teroriste. La fel este şi în cazul internetului,

domeniu în care teroriştii au dezvoltat unele tehnici sofisticate. Un alt domeniu în

care teoriştii s-au dovedit a fi foarte inventivi este fabricarea de arme, de

explozibili, dintr-o gamă largă de obiecte, folosind telefoane mobile şi folosesc şi

materiale, cum ar fi îngrăşământul pentru a fabrica bombe132.

Următorul lucru pe care aş vrea să îl dezbat, este implicaţia NATO în tot ceea

ce înseamnă această lupta pentru combaterea terorismului. Primul lucru menţionat în

opera lui Gabriel Toma, este combaterea dispozitivelor explozive. Aceste dispozitive

sunt preferatele teroriştilor şi sunt prima şi cea mai importantă cauză a pierderilor de

vieţi omeneşti în cadrul terorismului. Se folosesc maşini şi camioane încărcate cu

explozibili, bombe plasate pe căi rutiere, sinucigaşi purtători de bombe. În acest caz,

NATO doreşte să înţeleagă felul în care teroriştii confencţionează şi ulterior utilizează

aceste metode, iar odată cu desluşirea acestor lucruri, urmăreşte conceperea unor

tehnologii pentru a împiedica explozia bombelor şi pentru a descoperi locul în care

acestea sunt pregătite să explodeze.

În ceea ce priveşte domeniul armelor, s-a descoperit faptul că sursa grupurilor

teroriste îl reprezintă stocurile de arme şi muniţiile neexplodate. În Irak, cele mai

folosite bombe plasate pe căi rutiere sunt aşa numitele „ daisy chain 133”. NATO,

urmează să realizeze o bază de date în care să se găsească informaţii despre toate

130 Disuasiv- a face pe cineva să îşi schimbe părerea131 Toma, G.- Op.Cit., p. 231132http://www.nato.int/docu/review/2004/issue3/romanian/military.html , accesat la data de 26.06.2013133 Proiectile de artilerie conectare între ele printr-un singur cablu cuplat la doar un detonator

37

armamentele neexplodate, iar aceasta va fi de ajutori pirotehniştilor când vor decide

felul în care trebuie dezamorsată o bombă plasată de terorişti.

NATO are în vedere şi protecţia aeronavelor împotriva rachetelor sol-aer

portabile134, în special pentru că Al-Quaeda şi grupurile afiliate au în mâinile lor

rachete sol-aer portabile, care au dus la câteva succese în ceea ce priveşte atacurile

puse la cale de către aceştia. Tocmai din acest motiv, NATO testează şi analizează

felul în care grupările au ajuns să aibe în posesie asemenea arme periculoase şi speră

să descopere şi felul în care pot interveni în devierea acestor rachete în drumul către

ţinte. Mijloace non-tehnice se pot folosi pentru o protecţie mai mare a aeronavelor,

prin instuirea piloţilor la a face faţă unor astfel de situaţii, când un motor a căzut brust

din cauza unei astfel de rachete. NATO intenţionează să combine cele două metode,

tehnice şi non-tehnice, pentru a spori protecţia tuturor aeronavelor.

Un alt domeniu aflat de lista NATO, sunt porturile a căror buna funcţionare

reprezintă bazele economiei globale, tocmai din acest motiv trebuie să fie cât mai

sigure posibil. NATO a anihilat câteva dintre tentativele teroriştilor, însă în prezent

escortează navele comerciale prin Strâmtoarea Gibraltar, în cadrul operaţiunii Active

Endeavour135.

Grupurile teroriste sunt într-o continuă căutare de adăposturi sigure, unde sunt

convinse că serviciile de securitate şi NATO au dificultăţi în a acţiona. De exemplu,

în Afganistan, infrastructura de transport este redusă iar posibilitatea de a plasa echipe

la altitudini mici, în aşa fel încât să nu fie descoperite, sunt foarte mici. Tocmai din

acest motiv, statele cooperează pentru a realiza sisteme de tehnologii ce pot permite

intervenţia lor, indiferent de zona în care sunt adăpostiţi teroriştii.

În aceeaşi ordine de idei, NATO are în vedere şi recunoaşterea,

supravegherea ţintelor teroriste. Anonimatul şi faptul că pot lansa atacuri oricând şi

oriunde aleg sunt avantajele teroriştilor iar din acest motiv, organizaţia examinează

noi sisteme de detecţie, soft-uri, mijloace analitice pentru a descoperi intenţiile

grupărilor şi eliminarea lor.

134 Toma, G.- Op.Cit., p. 238135 Operaţiune lansată în octombrie 2001 pentru a combate terorismul, pentru detectarea şi prevenirea

acţiunilor teroriste din Marea Mediteraneană38

NATO a lansat şi un Program de Contracarare a Mortierelor Modernizate, pe

care l-a adăugat programului de lucru pentru Apărarea împotriva terorismului.

Această iniţiativă este extrem de importantă pentru protecţia armatelor, a populaţiei şi

a statelor membre NATO.

Acelaşi autor, ne aduce în atenţie termenul de superterorism136ce are deja o

dimensiunea mondială pe care o utilizează în răspândirea tehnologiei nucleare,

folosindu-se în acest proces de noua tehnologie, de tehnologiie de informare,

comunicare şi de slăbiciunile statelor. Singura cale prin care acest superterorism

poate fi lovit, este o cooperare multilaterală, condusă de instituţii internaţionale:

ONU, EU, NATO, ce ar trebui să se folosească de toate mijloacele ce le au la

dispoziţie: mecanisme financiare, sistem de informaţii, diplomaţie etc.

E de la sine înteles faptul că implicarea Alianţei Nord-Atlantice în combaterea

terorismului a tras după ea anume transformări, acestea fiind:

„ O nouă strategie a forţelor, a metodelor, a operaţiunilor pentru prevenirea

terorismului

Eforturi mult mai mari pentru întărirea informării şi a cooperării în domeniu

Planificarea activităţilor de securitate, sănătate publică, demersuri împotriva

ameninţărilor NBC137

S-a consolidat legislaţia în acest domeniu

S-au dezvoltat cercetările în detectarea şi contracararea efectelor armelor de

nimicire în masă

S-au stabilit noi standarde şi măsuri de protecţie şi de siguranţă138”

În ultimii trei ani, NATO a realizat faptul că terorismul nu cunoaşte graniţe,

tocmai din acest motiv, terorismul internaţional este înţeles acum ca fiind o

problemă ce se manifestă în multiple feluri, spre deosebire de trecut, când

fenomenul era văzut ca o serie de incidente la nivel naţional având ca rezultat

sublinierea diferenţelor dintre grupările teroriste. Cea mai mare ameninţare în

momentul de faţă o reprezintă organizaţia Al-Quaeda şi grupurile înrudite, ce

136 Terorismul de distrugere în masă137 Arme nucleare, biologice şi chimice138 Toma, G.- Op.Cit., pp. 255-256

39

formează de fapt o reţea înrudită de combatanţi ce au acelaşi scop: stabilirea unei

noi ordini în Orientul Mijlociu şi în Golf, bazată pe fundamente islamice. Această

organizaţie teroristă aduce în dificultate autorităţile, întrucât extermiştii islamici

sunt mobili la nivel global, se adaptează mai uşor şi găsesc sprijin repede înafara

graniţelor. Ameninţarea este într-o continuă schimbare, având în vedere faptul că

ori de câte ori statele iau măsuri de răspuns la ameninţări, grupurile acestea se

adaptează şi ele la rândul lor, schimbându-şi metodele de acţiune.

Ceea ce a plasat războiul împotriva terorismului în topul agendei internaţionale a

fost atentatul din data de 11 septembrie, 2001, devenind una dintre cele mai urgente

probleme cu care se confruntă comunitatea internaţională. Această luptă constantă

trebuie focalizată pe un obiectiv anume şi trebuie să respecte legislaţia internaţională,

nu trebuie folosită ca o scuză pentru ignorarea sau încălcarea drepturilor omului.

Lupta cu fenomenul terorist a dus de-a lungul timpului, aproape în toate ţările

democratice la naşterea unor norme de acţiune în domeniul antiterorist. Cele care pot

fi luate în considerare şi pot fi aplicate, în opinia lui Gabriel Toma, sunt următoarele:

a) Fiecare guvern democratic trebuie să respecte cadrul legislativ şi să

apere autoritatea constituţională, demonstrând faptul că deciziile

politice pot fi găsite în toate acţiunile sale

b) Fiecare guvern trebuie să demonstreze faptul că măsurile ce se iau în

lupta cu terorismul sunt direct îndreptate asupra grupărilor şi

afiliaţilor

c) Fiecare guvern trebuie să demonstreze opiniei publice faptul că toate

acţiunile guvernanţilor sunt morale şi legale, acţiuni ce sunt pentru

apărarea cetăţenilor

d) Nu trebuie acceptată nicio formă de şantaj terorist

e) Atât guvernul cât şi forţele de securitate trebuie să acţioneze în

limitele legii în ceea ce priveşte lupta antiteroristă

f) Niciun regim democratic nu trebuie să renunţe la nicio

responsabilitate ce ţine de domeniul economic, social, cultural pe

motivul că se confruntă cu o ameninţare teroristă

40

În capitolele discutate înaintea studiului de caz, am menţionat faptul că pe

viitor riscul cel mai mare îl reprezintă atacurile teroriste prin eliberarea unor agenţi

biologici sau a unor toxine iar un astfel de atac nu cunoaşte frontiere. În plan

internaţional au fost adoptate acorduri ce specifică interzicerea producerii, deţinerii şi

folosirii armelor biologice. În acest caz, Organizaţia Mondială a Sănătaţii acordă

asistenţă la nivel naţional şi internaţional pentru a se poate face faţă urmărilor folosirii

armelor biologice dar şi a epidemiilor apărute în mod deliberat. La nivelul UE a fost

creat un Centru european de control al maladiilor, care dă răspunsuri coordonate la

absolut orice tip de atac bioterorist sau epidemie. Tratatul Constituţional pentru UE

articolul 42 conţine o clauză de solidaritate: „Atunci când unul din statele membre

face obiectul unui atac terorist sau al unei catastrofe naturale sau provocate de om,

Uniunea Europeană şi statele membre acţionează împreună în spirit de solidaritate.

Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv resursele militare

puse la dispoziţia sa de către statele membre.”

Cele cinci strategii de luptă împotriva terorismului

Cele cinci strategii ce urmează a fi discutate au fost formulate de către Gabriel

Toma, după un exemplu cât se poate de concret, binecunoscut şi de actualitate,

anume: atacurile de la 11 septembrie 2001. În acel moment SUA s-a trezit într-o

postură neaşteptată, fără precedent: terorismul, deşi inferior din punct de vedere

numeric şi tehnologic a fost eficient. A trebuit gândită metoda prin care urma să fie

abordată noua ameninţare. Au hotărât că cea mai bună apărare este atacul iar variante

loviturilor preventive a fost marea câştigătoare. Pornind de la acest lucru au fost

formulate mai multe strategii, însă până în momentul de faţă, au fost aplicate doar

cinci.

1. Prima strategie, specifica lovirea directă a teroriştilor. Aceasta a fost

aplicată în Afganistan şi este în plină desfăşurare.

2. A doua strategie face referire la atacarea sau sancţionarea economică a

acelor state ce adăpostestesc şi sprijină terorismul. Efectele acestei

strategii au fost resimţite cel mai tare în sud-estul Asiei, unde

islamismul a câştigat teren în ultimul timp.

41

3. Următoarele trei strategii fac referire la Irak. În primul rând se urmărea

căderea regimului lui Saddam Hussein, prin „lovituri aeriene

chirugicale”139, însă această metodă nu a fost deloc eficientă.

4. „Şoc şi groază.”Acestă strategie avea în vedere bombardarea unor

obiective strategice irakiene, o stare de panică intensă la nivelul

grupurilor, ruperea aparatului de conducere şi revoltarea poporului

împotriva regimului de la Bagdad.

5. În urma acesteia, s-a concluzionat faptul că era nevoie de o altă

strategie, mult mai costisitoare, ce treptat a dus la atingerea obiectivului

şi anume la îndepărtarea lui Hussein de la putere. În ultima strategie

este vorba despre distrugerea punctelor de rezistenţă din sudul Irakului.

Rămânem în acelaşi context şi aducem în discuţie sintagma „coaliţia

voinţei”, care presupune eforturi comune depuse de toate statele pentru a

organiza intervenţii militare pentru alte ţări, având scopuri strategice sau

umanitare.140 Acest termen a fost utilizat şi în contextul invaziei

americane din Irak în anul 2003, iar în urma acestei specificaţii, termenul

poate fi asociat cu fenomenul terorist. Administraţia Bush a plănuit

invadarea Irakului pe motiv că aceasta este perfect legitimă, deoarece

regimul lui Hussein trebuia oprit din a mai livra arme de distrugere în

masă teroriştilor. După cercetări ulterioare, s-a descoperit faptul că

regimul irakian nu a mai avut în posesia lui astfel de arme din anii ‘90.

Diferenţele etnice şi religioase vor fi cauza instabilităţii şi vor naşte noi valuri

de acţiuni teroriste internaţionale, implicarea crimei organizate în terorism va fi mult

mai accentuată şi în al doilea rând statele trebuie să fie pregătite pentru a forma

strategii din ce în ce mai eficiente pentru a combate terorismul. Punerea în aplicare a

acţiunilor de combatere trebuie să fie maximă şi utilizarea celor mai performante

mijloace pentru a contracara terorismul este cel mai important lucru.

Este legitim să ne întrebăm de ce soartă vor avea parte teroriştii ce sunt

prinşi, încarceraţi, pedepsiţi. În primul rând, pentru a-i prinde trebuie să existe o

139 Toma, G.- Op.Cit., p. 309140 Wright Neville, D. –Op. Cit. p. 119

42

cooperare foarte bună între autorităţile naţionale şi internaţionale, abia după

realizarea acestui lucru putem vorbi despre interogare, pentru a afla poate viitoare

atacuri, sediul grupării, membrii săi. Este vorba despre tehnici de interograre

agresive, împărţite în trei categorii. Prima categorie conţine tehnicile cele mai

comune, mai puţin agresive şi anume: interogarea directă, minciuni standard şi

recompense.141 A doua categorie a tehnicilor sunt puncte de reper în domeniul

interogărilor, sunt diverse: statul în picioare pentru maxim patru ore, utilizarea

unor documente falsificate, utilizarea izolatorului pentru cel mult 30 de zile,

interogarea în alt mediu decât în cel standard( celulă ), privarea de lumină,

interogări de peste 20 de ore, îndepărtarea oricăror obiecte ce oferă

confort( obiecte religioase), lăsarea deţinutului fără haine, accentuarea fobiilor

personale etc.142A treia categorie de metode, este considerată a fi cea mai dură. Se

folosesc scenarii concepute pentru a convinge deţinutul că moartea este singura

cale prin care va scăpa atât el, cât şi familia lui, se foloseşte expunerea la frig,

folosirea contactelor fizice temperate.

În teorie, aşa ar trebui să fie aplicate aceste metode, însă nicio autoritate

statală nu va recunoaşte faptul că a „întrecut măsura” cu un anumit deţinut,

cauzându-i sechele sau poate chiar aducându-i moartea. În presă au fost publicate

anumite cazuri de acest tip, însă investigaţiile au fost oprite înainte să înceapă. Pe

deoparte, este de înţeles disperarea statelor pentru a prinde un grup terorist, pentru

a le dejuca planurile, însă, după cum am menţionat şi anterior, nu trebuie să

încalce drepturile omului

Factorii de risc în prevenirea acţiunilor teroriste şi formele de manifestare au

fost prezentaţi de către acelaşi autor, Gabriel Toma, iar în următorul tabel conceput de

el, voi încerca să sintetizez fiecare factor de risc cu forma sa de manifestare

corespunzătoare.

FACTORI DE RISC

În mediul internaţional

FORME DE MANIFESTARE

1 Dezvoltarea reţelelor teroriste şi a activitaţii lor, a traficului cu arme,

-Deturnări de avioane cu personalităţi sociale sau politice

141 Traducere de Bondar Irina, Dogaru Cristina, Drăghici Laura, Negoiţă Adelina – „Serviciile de informaţii şi drepturile omului în era terorismului global”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2008, p. 211

142 Traducere de Bondar Irina, Dogaru Cristina, Drăghici Laura, Negoiţă Adelina – Op.Cit., p.21243

substanţe toxie, arme nucleare la bord .

-Deturnări de avioane, mijloace de transport ce au la bord persoane nevinovate

-Răpiri de diplomaţi, iar pentru eliberarea lor se pun condiţii de ordin polic, de cele mai multe ori, dar şi material

2 Trimiterea unor grupuri sau încercarea de a ocupa anumite obiective importante din stat;sechestrarea sau capturarea unor personalităţi ale scenei internaţionale

-Atac de la distanţă prin mijloace de explozie

În mediul intern

3 Acţiuni ce atentează la viaţa ori la sănătatea unor persoane cu funcţii importante în stat

-Luări de ostatici

-Contaminarea mediului, a bunurilor de consum, a persoanelor

4.

Acte extremist teroriste -Folosirea autoturismelor „capcană”, a coletelor cu explozivi etc.

5.

Iniţierea sau constituirea de organizaţii, grupări sau sprijinirea sub orice formă a manifestărilor de tip terorist

-Atacarea şi ocuparea unor sedii politice sau de stat

44

Întrebarea ce a pornit a acest studiu de caz era următoarea: pot statele să facă

ceva pentru a evita atacuri ca şi cele de până acum? Răspunsul este da. Prin

clarificarea etapelor combaterii terorismului, prin monitorizarea sa, prin strategiile de

luptă puse la cale, prin intervenţia organizaţiilor internaţionale, prin supravegherea

grupărilor se pot evita atrocităţi la care a fost supusă lumea în care trăim. Însă, aceste

lucruri, pot avea succes garantat doar prin cooperare între state, iar aşa, toate aceste

elemente, vor forma un mecanism de apărare şi de luptă împotriva terorismului,

imbatabil. Dorinţa fiecărui cetăţean este să trăiască în siguranţă, sub un sistem de

securitate bine pus la punct, astfel încât viaţa lui şi a semenilor săi să nu fie pusă în

pericol. Această dorinţa de a fi în siguranţă ar putea fi primul pas pentru a realiza

cooperarea la nivel mondial împotriva terorismului.

45

Concluzii

„Terorismul va rămâne una din principalele ameninţări pentru stabilitatea lumii, iar

lupta împotriva sa nu va avea succes decât prin eforturi comune, multidimensionale,

ale tuturor statelor lumii”.143

Definiţiile analizate în cadrul acestei lucrări ne-au arătat că terorismul este un

fenomen complicat, ce bulversează serios societatea în care trăim, neavând o direcţie

clară, care se îndreaptă atât împotriva politicului cât şi împotriva societăţii, având ca

metode teroarea, folosirea bombelor, atentatelor sângeroase iar scopul fiind

instaurarea panicii şi a neîncrederii faţă de autorităţi.

Terorismul nu are limite, acesta manifestându-se atât la nivel naţional,

transnaţional cât şi cel internaţional sub diferite forme: terorism ordinar sau

banditism, terorism politic, terorism de stat. În discuţia aceasta putem introduce

reţelele teroriste, a căror bună funcţionare depinde numărul membrilor, de locul din

care provin aceştia, de locul în care îşi desfăşoară activităţile dar binenţeles că şi de

finanţările ce le primesc. La nivel mondial există grupări teroriste ce sunt finanţate de

stat, patronate de către stat sau nu sunt sprijinite de stat. După cum cum am spus, o

grupare teroristă depinde foarte tare de finanţarea ce o are, pentru că pe asta se

bazează posibilitatea de a realiza toate atacurile plănuite. Aceste finanţări pot veni din

partea statelor, militanţii pot face cotizaţii la bugetul grupării, se pot crea afaceri

paravan şi se practică traficul de droguri, de pietre preţioase chiar şi traficul de carne

vie. Având în vedere că reţelele teroriste urmăresc ca acţiunile lor să aibe un impact

cât mai puternic, intervenţia mass-media este de o importanţă majoră. Mediatizarea

acţiunilor teroriste poate fi pozitivă, pentru că ne sunt prezentate evenimentele şi într-

o oarecare măsură ştim cu ce ne confruntăm şi de ce ar trebui să ne ferim, dar pe de

altă parte această mediatizare are efecte negative, întrucât grupările teroriste au ajuns

să atace la ore de vârf când ştiu că mediile de informare pot răspunde rapid, în locuri

publice sau chiar la orele la care sunt programate buletinele de ştiri, pentru a se

transmite totul „live” şi pentru a manipula mult mai bine publicul. O întrebare foarte

143 Toma, G.- Op.Cit., p. 30046

des întâlnită în literatura de specialitate este cea referitoare la posibilităţile teroriştilor

de a ieşi din această lume în care au intrat de bunăvoie sau au fost obligaţi de

circumstanţe. Răspunsul oferit este următorul: se poate ieşi dintr-o grupare teroristă,

dar cei care aleg această cale trebuie să se pregătească să îşi asume toate schimbările

ce le presupune o nouă viaţă, iar pentru acest lucru este nevoie de tărie de caracter.

În ceea ce priveşte evoluţia terorismului, putem menţiona faptul că încă din

antichitate terorismul a avut consecinţe, sub forma terorismului mesianic, cu

fundamente religioase de o violenţă desăvârşită. Tot în această perioadă a apărut şi

terorismul politic, ce s-a manifestat prin răpirea sau uciderea unor personalităţi

politice importante. În Evul Mediu actele de teroare au fost văzute ca o necesitate,

mai apoi în anii 1880 terorismul s-a concretizat sub forma unor violenţe anistatale

premeditate. Primul Război Mondial şi cel de-al Doilea au avut ca şi puncte de

pornire atentate, iar în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial atentatele teroriste au

putut fi foarte uşor confundate cu acte de război.

22 iunie 1968 este considerat a fi punctul de pornire al terorismului

contemporan şi începând cu 1980 terorismul a fost folosit ca o armă împotriva

Occidentului şi a afectat zone din ce în ce mai întinse.

Odată cu atentatele din 11 septembrie atât analiştii cât şi societatea au înteles

că s-a născut o nouă ordine mondială, condusă de războiul împotriva acestui

fenomen.

Terorismul religios este una dintre cele mai periculoase forme de manifestare

ale acestui fenomen, întrucât este bazat pe fundamente religioase radicale, acţionând

cu o violenţă nemaiîntâlnită. În ceea ce priveşte Islamul, nu putem spune că este doar

o religie, ci un stil de viaţă complet ce dictează viaţa islamilştilor în toate aspectele

sale. Coranul este cartea de bază a acestei religii, conţinând cei 5 piloni ai islamului:

declaraţia de credinţă, rugăciunea rituală, mila, postul şi pelerinajul, acestea fiind

obligatorii pentru toţi musulmanii, inclusiv pentru cei care fac parte din grupări

teroriste. Jihadul, este un alt fenomen caracteristic Lumii Arabe, ce a fost interpretat

de-a lungul timpului în foarte multe moduri. Musulmanii înţeleg prin Jihad efort,

luptă, puterea de a te autodepăşi, pe când pentru noi, nemusulmanii, acest termen

înseamnă agresiune şi violenţă, război sau crime.

47

În acest moment este greu să ne imaginăm dacă vreodată războiul cu

terorismul va fi câştigat, ca un război obişnuit, tot ce putem face este să ne implicăm

în această luptă, să ne coalizăm pentru a putea câştiga.

Lupta împotriva acestui fenomen trebuie dusă pe multiple planuri: economic,

militar, justiţie, cultură etc. În primul trebuie avut în vedere tot ceea ce înseamnă

monitorizarea terorismului. Sisteme mult mai bune de supraveghere ce ar putea fi

folosite pentru a ţine sub observaţie zonele bănuite a fi locuite de terorişti, locurile

vizate ale atacurilor, membrii afiliaţi şi locurile din care îşi fac provizii de arme.

Strategiile de luptă, sunt un alt domeniu ce trebuie foarte bine pus la punct, atât

strategia în sine cât şi armatele.

NATO, este una dintre organizaţiile cele mai implicate în acest război,

aceasta având în sarcină multiple domenii de care trebuie să se ocupe. Este implicată

în activităţi ce ţin de combaterea dispozitivelor explozive, în domeniul armelor, în

protecţia aeronavelor împotriva rachetelor sol-aer portabile, în supravegherea

porturilor şi în supravegherea ţintelor teroriştilor. Toate aceste sarcini ale NATO au

transformat organizaţia în ceea ce priveşte formarea unei noi strategii pentru

combaterea terorismului nuclear, biologic şi chimic; cooperare mult mai bună în

domeniul informării; activităţi de securitate, sănătate publică ; detectarea armelor de

nimicire în masă; stabilirea unor noi standarde pentru siguranţă.

Această luptă ce se duce împotriva terorismului trebuie să fie centrată

pe un anumite obiectiv, ce urmează a fi realizat în aşa fel, încât drepturile omului să

nu fie încălcate. După cum am menţionat mai sus, noile sisteme de securitate ce

includ supravegherea cetăţenilor mult mai intens, nu pot fi folosite în alte scopuri

decât cele pentru care au fost create: să contribuie la depistarea, capturarea,

condamnarea teroriştilor, sau a celor afiliaţi cu grupări teroriste. Statele nu pot folosi

aceste sisteme pentru a invada intimitatea cetăţenilor. Nu sunt permise derogări de la

prevederile ce protejează dreptul la viaţă, dar nici de la acelea ce interzic metodele de

tortură.

Până în momentul de faţă au fost aplicate 5 strategii de luptă împotriva

terorismului, iar acesteau au avut ca punct de plecare binecunoscutele atentate

48

teroriste din 11 septembrie. Prima strategie avea în vedere lovirae directă şi a fost

deja aplicată în Afganistan. A doua strategie se referea la sancţionarea statelor ce

adăpostesc şi sprijină terorismul. Iar ultimele trei strategii aveau în vizor Irakul. A

treia strategie viza căderea lui Saddam Hussein, a patra se numea „ şoc şi groază” şi

cuprindea inducerea panicii, insecurităţii la nivelul populaţiei Bagdadului. Mai apoi

ultima strategie, mai costisitoare decât cele anterioare, a fost cea în care s-au distrus

punctele de rezistenţă din sudul Irakului.

Statele pot să ţină sub control acest fenomen în mod individual, dar atunci

când vine vorba despre combaterea fenomenului, la nivel naţional nu se mai poate

face nimic. Tocmai din acest motiv accentul pentru a câştigat acest război este pun pe

cooperare. Principalele acţiuni ce pot fi dezvoltate în acest sens sunt politice,

diplomatice şi economice.

Din punct de vedere politic este necesară dezvoltarea unei politici puternice la

nivel internaţional ce ar distruge bazele de antrenament, a reţelelor, a structurilor

teroriste, ar trebui materializată o politică alianţă împotriva terorismului, în cadrul

tuturor organizaţiilor internaţionale ar trebui emise unele reglementări prin care să se

ţină sub control acest fenomen, mai apoi modelarea lor în aşa fel încât acesta să

dispară şi binenţeles aderarea tuturor statelor din lume la această politică împotriva

terorismului.

Din punct de vedere diplomatic este nevoie de participarea diplomaţiei la

întărirea coaliţiei antiteroriste şi la filosofia combaterii fenomenului terorist.

Din punct de vedere economic ar trebui puse în aplicare metode prin care s-a

lovi financiar şi economic reţetele teroriste, ar trebui blocat fondurile şi conturile

reţelelor şi consolidarea cooperării economice şi financiare internaţionale, în lupta cu

terorismul internaţional.

Lupta cu fenomenul terorist poate fi câştigată atâta timp cât statele ar face

front comun, s-ar coaliza şi s-ar implicat mult mai tare în această bătălie, în primul

rând pentru a asigura cetăţenii de faptul că sunt în siguranţă, iar în al doilea rând

pentru a fi eradicat acest fenomen odată pentru totdeauna.

49

A. Cărţi

Al-Tantawi, A., Traducere şi editare: Asociaţia Studenţilor Musulmani din

România – „Introducere generală în Islam”, Editura Islam, Ediţia 1, mai 1998

Birgean, M. - „Terorism, islamism şi sfârşitul lumii”, Editura Agape, 2001

Bondar Irina, Dogaru Cristina, Drăghici Laura, Negoiţă Adelina ( traducători )–

„Serviciile de informaţii şi drepturile omului în era terorismului global”, Editura

Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2008

Chiorean, M. - „Terorismul - un război fără sfârşit”, Editura Grafnet, Oradea,

2005

Culgere de studii - „Terorismul: istoric, forme, combatere”, Editura Omega,

București 2001

Diaconu, D.-V. - „Terorismul-Repere juridice şi istorice” Editura All Beck,

Bucureşti, 2004

Dicționar Explicativ al Limbii Române

Herchi, Ş., Bălan M.A. - „Terorismul internaţional”, Editura Convex, Oradea,

2009

Marret, J. – „Tehnicile terorismului. Metodele şi practicile meseriei de terorist”,

Editura Corint, Bucureşti, 2002, p. 70

Maxim, I. „Terorismul cauze, efecte şi măsuri de combatere”, Editura politică,

Bucureşti, 1989

McLean,I. (coordonator) - „Oxford Dicţionar de politică” - Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2010

Munteanu, Miruna; Alexe,V. – „Misterele din 11 septembrie şi noua ordine

mondială”, Editura Ziua, Bucureşti, 2002

Nuredin Ibram - „Islamul şi valenţele lui. Pelerinaj în locurile sfinte ale

Islamului”- Editura Ex Ponto

Pohly, M., Duran, K. - „Osama bin Laden şi terorismul internaţional”, Traducere

din limba germană de Dana Verescu, Editura Axel Springer,Bucureşti 2002

Pop, O. - „Apariţia şi evoluţia terorismului”, Editura Mirton,Timișoara 2002

50

Pop, O.– „Aspecte criminologice privind terorismul intern si internaţional”

Editura Mirton, Timisoara, 2003

Servier, J. - „Terorismul”, Institutul European, Iași 2002

Simileanu, V. - „Asimetria fenomenului terorist”, Editura Top Form, Bucureşti,

2003

Toma, G.- „Terorismul internaţional. Reacţii ale actorilor regionali şi globali”,

Institutul European, Iaşi, 2013

Violeta Marcu, Violeta Georgescu – “Terorismul fenomen al lumii contemporane.

Terorismul islamic - evoluţia conceptului de „Război Sfânt”, Editura Alma Matei,

Sibiu, 2003

Vlădoiu, I.(traducător) - „Trufie imperială. De ce pierde Occidentul războiul cu

terorismul?” Editura Antet, Filipeștii de Târg, Prahova 2006

Wright Neville, D. – „ Dicţionar de terorism”, traducere de Sorina Pricop, Editura

CA Publishing, Cluj Napoca, 2010

B. WEBOGRAFIE

http://www.nato.int/docu/review/2004/issue3/romanian/military.html

http://www.rft.forter.ro/2010_2_t/02-fm/02.htm

http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/cele-mai-sangeroase-10-

atacturi-teroriste-din-ultimii-10-ani-237184.html

51