Drept procesual civil

1

TTEERRMMEENNEELLEE PPRROOCCEEDDUURRAALLEE.. NNOOŢŢIIUUNNEE,, CCLLAASSIIFFIICCĂĂRRII,, MMOODD DDEE CCAALLCCUULL,, CCAARRAACCTTEERREELLEE TTEERRMMEENNUULLUUII,, SSAANNCCŢŢIIUUNNII SSPPEECCIIFFIICCEE,, RREEPPUUNNEERREEAA ÎÎNN TTEERRMMEENN

Noţiune. Termenul procedural este intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie

îndeplinit sau, după caz, este oprit să se săvârşească un anumit act de procedură. Clasificări. Termenele procedurale pot fi clasificate în funcţie de mai multe

criterii, astfel: a. în funcţie de caracterul lor, termenele sunt: § imperative (peremptorii), înăuntrul cărora trebuie îndeplinit un act de

procedură (ex: termenul de exercitare a unei căi de atac). § prohibitive (dilatorii), înăuntrul cărora nu poate fi săvârşit actul de procedură. b. în funcţie de modul în care sunt stabilite, termenele sunt: § legale, atunci când sunt stabilite prin lege. § judecătoreşti, stabilite de instanţă în cursul procesului; § convenţionale, stabilite de părţi (ex: termenul arbitrajului). c. în funcţie de sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare, termenele

sunt: § absolute, a căror nerespectare afectează valabilitatea actelor de procedură; § relative, care în caz de nerespectare nu afectează valabilitatea actului de

procedură ci atrag, cel mult, sancţiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovaţi de nerespectarea lor.

Mod de calcul. C. proc. civ. se stabileşte modul de calcul al termenelor procedurale pe ore, zile, săptămâni, luni şi ani.

Termenul pe ore începe să curgă de la miezul nopţii zilei următoare. Termenul se înţelege pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care a

început, nici ziua când s-a împlinit. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se împlinesc în ziua anului,

lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care

nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ultima zi a lunii. Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este

suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. Caracterele termenului. Termenele joacă un rol particular în cadrul procedurii

judiciare. De altfel, procedura judiciară nici nu poate fi concepută fără existenţa unor termene în cadrul cărora legea impune anumite obligaţii sau îndreptăţeşte părţile să-şi exercite drepturile lor. Astfel, se poate spune că termene sunt menite să disciplineze activitatea procesuală.

Un alt caracter al termenelor este dat de faptul că ele au menirea de a impulsiona desfăşurarea procesului civil şi de a limita toate acele situaţii care ar putea conduce la întârzierea judecăţii. În această ordine de idei se poate afirma că cel mai adesea termenele sunt statornicite pentru a ţărmuri în timp exerciţiul unui

Drept procesual civil

2

drept sau pentru a restrânge limitele de timp în care se pot îndeplini anumite formalităţi procedurale.

Termenele procedurale trebuie să ţină seama, însă, şi de interesele părţilor litigante, care trebuie să aibă un timp rezonabil pentru a reflecta asupra exerciţiului drepturilor lor şi pentru realizarea efectivă a formelor de procedură impuse sau admise de lege.

Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel. Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.

Sancţiuni specifice (Decăderea). Potrivit C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.

Decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative şi absolute. Aceasta deoarece:

q nerespectarea termenului prohibitiv duce la nulitatea actului de procedură; q dacă nu este respectat un termen judecătoresc, sancţiunea constă în

posibilitatea judecătorului de a nu mai acorda un nou termen pentru îndeplinirea actului de procedură care nu a fost îndeplinit în termenul iniţial.

Decăderea intervine în următoarele cazuri: q când prin lege este stabilit un termen fix pentru săvârşirea unui act de

procedură sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lăsat să expire acel termen fără să beneficieze de el;

q când legea procesuală a stabilit că exercitarea unui drept trebuie să se facă într-o anumită etapă a procesului sau într-un anumit moment procesual, iar partea nu a respectat această cerinţă;

q când legea procesuală stabileşte o anumită ordine în efectuarea actelor de procedură, pe care partea nu a respectat-o.

Sancţiunea decăderii nu intervine dacă: nu a fost constatată de instanţă; partea care putea să invoce sancţiunea, renunţă la acest drept; decăderea priveşte pe una din părţile legate printr-un raport de solidaritate sau de indivizibilitate, cu condiţia ca cel puţin una dintre celelalte părţi să fi săvârşit actul de procedură în termen; decăderea se acoperă, potrivit legii; partea interesată a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei să efectueze actul de procedură în termen şi s-a admis cererea de repunere în termen.

Ca efect al decăderii, se pierde dreptul procedural care nu a fost exercitat în termen.

Repunerea în termen. În condiţiile C. proc. civ., decăderea nu operează atunci când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să săvârşească actul de procedură în termen. în acest caz, actul de procedură

Drept procesual civil

3

trebuie să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la data împiedicării şi tot în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.

Pentru a se dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii:

q partea care nu a săvârşit un act de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului;

q în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată trebuie să formuleze atât cererea de repunere în termen şi să-şi efectueze actul de procedură pe care nu l-a îndeplinit în termen.

Cererea de repunere în termen se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze calea de atac sau să îndeplinească actul de procedură cu privire la care a intervenit decăderea.

Asupra cererii de repunere în termen, instanţa se va pronunţa printr-o: q încheiere, atunci când s-a cerut repunerea în termen cu privire la un act de

procedură care trebuia îndeplinit pe parcursul judecăţii, deci înainte de pronunţarea unei hotărâri. Această încheiere poate fi atacată numai odată cu fondul;

q încheiere, atunci când s-a cerut repunerea în termenul de exercitare a unei căi de atac, şi cererea este admisă, fără ca la acelaşi termen să aibă loc şi judecata căii de atac. încheierea poate fi atacată odată cu fondul;

q decizie, dacă s-a cerut repunerea în termenul de exercitare a unei căi de atac şi cererea a fost admisă, la acelaşi termen judecându-se şi fondul, sau atunci când cererea a fost respinsă. In acest ultim caz, cererea de repunere în termen va fi respinsă ca tardivă sau ca nefondată, iar calea de atac ca tardivă.

Cât priveşte calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se pronunţă asupra repunerii în termen, sunt de reţinut următoarele:

q dacă s-a cerut repunerea în termenul de apel, decizia poate fi atacata cu recurs;

q dacă s-a cerut repunerea în termenul de recurs, hotărârea prin care se soluţionează cererea este irevocabilă;

q dacă s-a cerut repunerea în termenul de exercitare a unei contestaţii în anulare sau revizuiri, hotărârea este supusă acelei căi de atac ce putea să se exercite împotriva hotărârii ce ar fi trebuit să se pronunţe în contestaţia în anulare sau revizuire.