TERAPIA OCUPAIONAL ISTORIE I FILOZOFIE

TERAPIA OCUPAIONAL ISTORIE I FILOZOFIEAutor: Prof. ANN CARNDUFF - secretar European Network of Occupational Therapy Higher Education (ENOTHE - www.enothe.hva.nl)

Terapia ocupaional este o profesie a secolului al XX-lea, dei filosofia i raiunile pe care se bazeaz au o istorie ndelungat. Utilizarea terapeutic a activitii i micrii a fost apreciat de la nceputurile civilizaiei. Pot fi gsite referiri la importana ocupaiei n sntate n literatura antic a Greciei, Persiei, Egiptului i Chinei. n povestea lui Homer despre Hephaistos, nobilului zeu meteugar, care era chiop, i-au fost druite unelte de ctre Thetis pentru a-i permite s devin meter n munc prea-iscusit.n Roma antic se susinea despre Epidaurus c alina delirul prin cntece, farse i muzic. Mai trziu, pe msur ce medicina s-a dezvoltat ca disciplin n jur de 1100 se poate gsi literatur care arat c activiti precum esutul sau echitaia erau utilizate pentru a mbunti starea de sntate.Totui, majoritetea autorilor sunt de acord c profesia de terapie ocupaional i are rdcinile n dezvoltrile din domeniul psihiatriei din secolele al XVIII-lea i al XIX-lea.nainte de secolul al XVIII-lea, pacienii bolnavi psihic erau alienai n case de nebuni erau vzui ca ri i pedepsii. Tratamentul-pedeaps includea biciuirea, nlnuirea de ziduri, vomitarea provocat, sngerri abundente i diet strict. Doctorii oraelor au schimbat toate acestea Pinel n Paris i Tuke n York. Aceti oameni au ndeprtat lanurile bolnavilor psihic i i-au ncurajat s i rectige autocontrolul prin ocupaie. Tuke a recunoscut c n sine, munca posed o putere de constrngere superioar tuturor celorlalte forme.Metoda uman de tratare a persoanelor bolnave psihic a devenit cunoscut drept TRATAMENT MORAL. Se accentua mediul pacientului i situaia de via. Mediul fizic, temporal i social era modificat de aa natur nct s corecteze obiceiuri de via greite i s regenereze altele noi. Prin munca unui numr de oameni dinamici i dedicai, tratamentul moral a fost aplicat n toate ariile de tratament a bolnavilor psihic sub auspiciile unei noi profesii care a ajuns s fie numit terapie ocupaional. Pn la sfritul secolului al XIX-lea, un tip de terapie ocupaional era practicat n multe ri n principal de doctori. Cum a devenit o profesie de sine stttoare.Probabil cea mai influent persoan n dezvoltarea terapiei ocupaionale a fost ABOLPH Meyer un umanist i un neuropatolog, profesor de psihiatrie la Universitatea John Hopkins Baltimore. El a afirmat c utilizarea corect a unei ocupaii recompensatorii pare s fie problema fundamental a tratamentului unui pacient neuro-psihiatric. El credea c a face, aciunea i experiena nseamn a fi.Doi arhiteci, un profesor, un asistent social, o asistent medical i un doctor au nfiinat Terapia Ocupaional (TO) n SUA. Este interesant dac te gndeti la domeniile n care terapeuii ocupaionali muncesc n ziua de azi.Prima carte scris n 1905UK Peg Fulton - Aberdeen psihiatriePrima coal Dr. Elizabeth Casein Dorset HousePn n anii 50 TO nc urmeaz direcii umanitare umane, holistice, ce considerau persoana ca ntreg. Holismul Meyers care cerea perspectiva omului n interaciune cu mediul i-a pierdut influena n reducionismul medicinei. Terapeuii ocupaionali preau s cread c o legtur strns cu medicina le conferea credibilitate astfel nct foloseau limbaj medical i tratamentul lor a devenit reducionist nu se meniona calitatea vieii, echilibrul ocupaiilor, etc. Tratamentul se concentra pe partea corpului care nu funciona la capacitate ignora persoana ca ntreg.Totui, n acelai timp, TO a nceput s produc specialiti / gnditori. Mary Reily a condus la apariia unei noi paradigme pentru TO. Ea a definit comportamentul ocupaional ca ntregul continuum de dezvoltare al jocului i muncii.Betty Yerxa 1966 tiina ocupaionaln anii 1990 reafirmarea paradigmei OT ca ocupaional trece la angajarea n industrie, pot, poliie, coli, nchisori, etc.La nceputul anilor 1990 a fost evident dezvoltarea unei discipline a tiinei ocupaionale n USC (YERXA, CLARK, WILCOCK) aceast tiin se ocup de forma, funcia i sensul ocupaiei. Se ocup cu nelegerea oamenilor ca fiine ocupaionale. Yerxa (1993) a fost un prim promotor al acestei tiine creznd c ofer un nou mod de a nelege natura ocupaional a fiinelor umane i cum aceasta poate mri potenialul i creterea uman. Clark (1993) a extins aceste idei construind o baz de cunotine pornind de la programe doctorale de studiu.De-a lungul dezvoltrii prezentate mai sus, filosofia profesiei a dezvoltat, spre exemplu, convingeri i valori care susin profesia. Urmtoarele afirmaii publicate de COT rezum filosofia ei aa cum este astzi.Filosofia de baz a terapiei ocupaionale este n acord cu modelele de sntate care se concentreaz pe ocuparea indivizilor n a deveni contieni de propria putere prin obinerea de deprinderi de via care le dau un sentiment mai profund de control personal. Se ocup cu ntreaga gam de activiti care dau sens vieii, prin determinarea de roluri, valori, obiceiuri i rutine. Aceste aspecte care ne contureaz vieile i care ofer ingredientele vitale care contribuie la un sentiment de bun stare.

Utilitatea terapiei ocupationale

Ligia Tansanu, Pedagog de recuperare C.S.C. Barlad, Vaslui- 2006-Jan-26 -activitati conexe

Acest articol trateaza Terapia ocupationala. Consideram important sa mentionam ca, desi munca unui Terapeut ocupational si cea a unui Lucrator prin Arte pot prezenta similitudini sau aspecte ce se suprapun, filozofia, abordarile si obiectivele sunt diferite.Lucratorul prin Arte Creative deruleaza activitati cu persoanele cu nevoi speciale, impulsionandu-le sa isi exprime sentimentele, care de cele mai multe ori sunt adnc ascunse. A descoperi si a dezvolta abilitati si potentialuri este un pas important pe drumul catre auto- reprezentare.

Limbajul acestui articol are la baza abordarea medicala a dizabilitatii, de multe ori intalnita in Romania; si acest lucru foarte probabil din cauza ca aceste persoane au fost atat de neglijate, incat acum recuperarii lor i se da o mare importanta. De fapt ar trebui sa ne referim la o `recuperare`, dar la alt nivel: a respectului vis-a-vis de aceste persone, si a abilitatilor lor, cu ajutorul terapeutului. Aceste activitati practice sunt extrem de calmante, si ofera persoanelor un sentiment de implinire care contribuie la increderea in sine. Prin acest articol dorim sa punctam diferentele dintre Activitatile prin arte si cele strict ocupationale. Intregul articol vorbeste despre rabdare, consecventa, valoarea aptitudinilor care se aplica tuturor persoanelor, indiferent ca au sau nu dizabilitati.

Mary Turner, organizatia Action Space Mobile

Ma numesc Ligia Tansanu si sunt pedagog de recuperare la Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Handicap Barlad, din cadrul D.G.A.S.P.C., Vaslui.

In cadrul D.G.A.S.P.C. Vaslui functioneaza, incepand cu anul 2004, complexul mentionat care a fost infiintat in urma unui proiect implementat de catre Fundatia SERA Romania, ca parte a programului Programul de interes national viznd inchiderea institutiilor de tip vechi destinate copiilor cu handicap, care nu pot fi restructurate/reabilitate.

Misiunea Complexului este de a furniza si asigura accesul persoanelor cu handicap, pe o perioada determinata, la: diagnostic si evaluare programe de interventie individuale si de grup programe educative de pregatire in vederea reintegrarii sau integrarii familiale si integrarii sociale ingrijire de bazaIn functie de diagnostic si recomandari, persoana cu handicap beneficiaza de urmatoarele servicii: asistenta sociala, psihoterapie, logopedie, terapie ocupationala, kinetoterapie, hidroterapie.

Aici, recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrativ, sunt pentru persoana cu handicap un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.

Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare individuale. In general (din proprie experienta in lucrul cu persoanele cu dizabilitati), prin activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.

Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt: dezvoltarea deprinderilor manuale dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi deprinderi- impletitul, imbinarea consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine educarea rabdarii, respectarii regulei, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor lucrari de grup familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.

In sala de ergoterapie, activitatile se desfasoara zilnic, dupa un program stabilit, cu pauze recreative si o durata de 45 minute sedinta. Numarul de beneficiari este de 7- 8 copii / zi, minimum doua sedinte pe saptamana, evitandu- se aparitia starii de incordare psihica, repulsia fata de activitate etc. Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul sunt foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si modelaj).

Persoana cu dizabilitati, beneficiara a serviciului de ergoterapie, isi dezvolta deprinderi specifice prin manuirea materialelor folosite la activitati: creioane, pensule, betisoare, plastilina, lipici, materiale din natura; memoria vizuala si imaginatia se imbunatatesc. Progresul se realizeaza in etape iar invatarea este in pasi mici si pe baza succesului. Ergoterapia reprezinta un tip de activitate originala, placuta, care ajuta la intarirea eului si contribuie ca atare la restabilirea echilibrului psihic al personalitatii copilului.

Personal lucrez in cadrul complexului cu un numar de 10 copii rezidenti si 10 copii din comunitatea locala, desfasurand zilnic activitati ergoterapeutice. In cadrul acestor activitati am in vedere si un aspect de ordin moral, legat de incurajarea copiilor, de oferirea satisfactiei privind rezultatele activitatii lor. Tot in acest sens, cu valoare de incurajare, pun in evidenta noutatea, varietatea si valoarea produselor finite ale activitatii copiilor, pentru a-i determina sa continue si sa-si perfectioneze rezultatele.

Scopul ergoterapiei practicate de mine nu este numai de a le oferi copiilor un tip de activitate practica, utila, ci si de a stimula capacitatile lor creatoare, dezvoltarea unor deprinderi practice noi, care sa constituie baza de plecare a unei eventuale a lor, cu valoare de reintegrare sau de resocializare. Se vor cultiva interesul si respectul pentru activitate, pretuirea rezultatelor activitatii, subliniindu-se astfel si valoarea educativ-morala a ergoterapiei. Indiferenta va fi astfel inlocuita cu optimismul, increderea in sine si in fortele proprii. Copilul isi recapata demnitatea precum si capacitatea de a se opune evolutiei bolii sau prezentei handicapului.

In activitatile ergoterapeutice se pune accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea subiectilor la efort si revenirea lor la o activitate profesionala cu efect de resocializare. Prin aceasta, copiii cu dizabilitati isi redobndesc autonomia si demnitatea. Ele se recapata, intr-o maniera simbolica, prin intermediul produse. Activitatea ergoterapeutica ritmica scoate copilul cu dizabilitati din izolarea lui, suprima monotonia, starea de regresiune sau complexele legate de prezenta handicapului, favorizeaza adaptarea si evolutia clinica catre ameliorare. Activitatea ergoterapeutica este precedata de selectia copiilor, care se face in functie de handicap, de faza de evolutie, de aptitudini, de nevoi etc. Ergoterapia are un loc particular in arsenalul terapeutic si prin caracterul ei practic, lucrativ, cat si prin rezultatele concrete ale activitatii copiilor, ea grabeste considerabil procesul de vindecare psihica si resocializare.

Contact:email: ligia_tansanu@yahoo.com