teme.docx

ŞCOALA POSTLICEALĂ MIHAI ELENA-MĂDĂLINA“FUNDENI” CLASA I B AMG


TEME:

1. Metode de separare a amestecurilor de substante.

2. Metode de purificare a substantelor chimice.

3. Proteine si aminoacizi. Surse de proteine.Rol biologic.

4. Conceptul de indice glicemic.forme de prezentare in farmacii pentru

fructoza si glucoza.

5. Importanta lipidelor in alimentatie.LDL si HDL.

6. Vitamine.Surse .Rol biochimic si fiziologic.Forme de prezentare in farmacii.

7. Enzime digestive.Hormoni estrogeni.Prezentare in farmacii .

8. Rolul enzimelor in etapele digestiei(bucala,gastrica,intestinala).Bolile

metabolismului glucidic.

9. Tulburari ale metabolismului proteic si lipidic.Cai comune de metabolizare a

alimentelor.

Calcul -Metabolism bazal -Greutatea ideala - Indice de masa corporala -Numarul de calorii arse

10.Analize medicale si valori normale.Analiza grupelor de sange.Sistemul OAB.Sistemul RH.

11.Analize de urina.Examenul fizic al urinei.Examenul chimic al urinei.


1 . Metode de separare si purificare

a amestecurilor de substanţe

In general substantele de analizat nu sunt pure ci reprezinta amestecuri cu grade de complexitate diferite. Aceasta observatie este valabila atat pentru substantele din natura cat si pentru cele care se obtin in urma unor reactii chimice in laborator.Literatura de specialitate contine valori ale principalelor constante fizico-chimice ale substantelor pure ,asa incat aprecierea asupra identitatii unei substante si asupra caracteristicilor sale se poate face dupa ce ea a fost separata de alte substante si supusa analizelor.Metodele de separare si purificare au fost perfectionate de-a lungul timpului , deoarece eficienta lor are influenta asupra calitatii produselor rezultate din diversele procese tehnologice.

Alegerea metodei de separare sau purificare se face in functie de proprietatile substantelor aflate in amestec, mai precis de caracteristicile fizico-chimice ale acestora..

Principalele metode de separare ,purificare ori concentrare a componentelor din amestecuri omogene sau eterogene care se utilizeaza frecvent in cadrul analizelor de laborator sunt :

*metode mecanice : separarea sub lupa sau microscop

sedimentare si decantare

centrifugare

filtrare

*metode fizice : distilare si rectificare

extractie

absorbtie

adsorbtie

sublimare

*metode chimice : precipitare

cristalizare


Metode mecanice de separare. Acestea se utilizeaza in cazul necesitatii separarii unor amestecuri eterogene l-s sau l-l sau l-g,cazuri in care densitatea diferita a fazelor componente este proprietatea pe baza careia se realizeaza separarea .

* Separarea sub lupa sau microscop ,se poate utiliza cand cantitatea de cristale amestecate este relativ mica , si se relizeaza manual,cu ajutorul unei pensete.Bineinteles ca aceasta metoda se poate aplica daca substantele solide de separat au cristale de culori ,sau dimensiuni ,sau proprietati optice diferite.

* Separarea prin sedimentare si decantare .

Sedimentarea este operatia de separare a unei suspensii in cele doua faze componente,prin depunerea substantelor solide sub influenta gravitatiei. Daca suspensia s-a format prin dispersarea unui solid in masa unui lichid ,prin sedimentare se separa fazele :solidul se depune la baza vasului ,iar lichidul de deasupra devine limpede. .Operatia de indepartare a lichidului de deasupra sedimentului se numeste decantare.Operatia de decantare se foloseste mai mult in industrie. In laborator se foloseste doar in scopul purificarii unor reactivi tehnici.O astfel de separare se poate utiliza si dupa o reactie de precipitare,intr-o analiza calitativa

* Separaea prin centrifugare se foloseste atunci cand suspensiile de separat sunt fine,iar sedimentarea ar dura mult . Prin centrifugare intelegem operatia de separare care utilizeaza un aparat de laborator numit centrifuga, si care se utilizeaza pentru separarea s-l sau l-l .Centrifugarea presupune supunerea amestecului unei miscari de rotatie cand sub actiunea fortei centrifuge partea solida a suspensiei se depune la fundul vasului,lichidul putand fi indepartat ulterior prin decantare.In cazul centrifugarii,separarea particuleleor solide se realizeaza in vase spaciale din sticla de forma unor eprubete ingustate la partea inferioara si gradate.

Dupa introducerea acestor vase in lacasurile centrifugei,aceasta se pune in functiune aproximativ 10 minute ,apoi se opreste micsorandu-se treptat turatia si se noteaza nivelul substantei sedimentate . Centrifugarea se repeta pe intervale de timp mai scurte pana cand nivelul sedimentului in eprubeta ramane constant.Dupa centrifugare lichidul de deasupra se indeparteaza prin decantare sau cu o pipeta.In laborator separaea prin centrifugare se aplica in special suspensiilor fine (lacuri, vopsele, cerneluri ) la care filtrarea este mai dificila .

* Separarea prin filtrare .Filtrarea este operatia de separare a fazei solide de cea lichida sau gazoasa. In practica curenta filtrarea se foloseste pentru indepartarea impuritatilor mecanice din lichide,pentru separarea cristalelor sau a precipitatelor,la spalarea substantelor solide .Filtrarea gazelor urmareste indepartarea impuritatilormecanice inainte de introducerea gazelor in mediul de reactie sau pentru retinerea particulelor antrenate de produsele gazoase de reactie.


Eficacitatea filtrarii,caracterizata prin gradul de separare a fazelor si prin viteza de filtrare depinde de o serie de factori ,dintre care :

-marimea suprafetei filtrante

-temperatura de lucru

-vascozitatea fazei lichide

-diametrul porilor suprafetei filtrante

-diferenta de presiune intre cele doua suprafete ale materialului filtrant.

Pentru ca operatia de filtrare sa fie eficienta ,ea trebuie sa asigure :

-o puritate inaintata a filtratului

-o puritate avansata a precipitatului

-umiditate cat mai scazuta a precipitatului

Consum redus de reactiv de spalare pentru evitarea dizolvarii precipitatului.

Filtrarea se realizeaza de obicei in patru etape :

1) retinerea fazei solide de catre suprafata filtranta

2)filtrarea cantitatilor ulterioare de amestec l-s pe un strat suplimentar de material filtrant constituit chiar din primele cantitati de precipitat separate pe suprafata filtranta

3)spalarea precipitatului separat in vederea indepartarii filtratului retinut

4)regenerarea suprafetei filtrante prin :indepartarea precipitatului,spalarea suprafetei filtrante,destuparea porilor.

Materialele filtrante utilizate trebuie sa retina cat mai complet faza solida a suspensiei,sa permita viteze mari de filtrare, sa nu se infunde porii,sa ctiunea coroziva a suspensiei si sa permita evacuarea completa a prcipitatului. Alegerea materialului filtrant se face in functie de diametrul particulelor de faza solida de separat,astfel ca aceste particule sa nu treaca prin porii materialului filtrant.


In laboratoare se folosesesc : hartie de filtru de diferite porozitati, panza, sticla poroasa,site din fire metalice (Cu, bronz, Ag, Pt ) , vata de sticla,sau din fibre sintetice,silice poroasa naturala sau sintatica.

Hartia de filtru utilizata in laboratoare poate fi de diferite calitati si compozitii. Hartia de filtru calitativa nu se foloseste indeterminari analitice ,ci cea calitativa

care lasa reziduu minim si constant la calcinare. Acest tip de hartie se denumeste :

-hartie de filtru banda neagra , cu pori mari, folosita la separarea precipitatelor cu particule mari,filtrarea fiind rapida ; ambalajul ei este marcat cu o banda neagra.

-hartie de filtru banda alba ,cea mai folosita, cu pori de diametre medii.

- hartia de filtru banda albastra are porii foarte fini si se foloseste pentru precipitatele ale caror particule au diametre foarte mici . Filtrarea unui astfel de precipitat este lenta.

Exista de asemenea hartie de filtru speciala cu adaosuri silicioase cu efect de limpezire a filtratului sau cu adaos de carbune activ pentru decolorarea filtratului.

METODE DE FILTRARE

1) Filtrarea lichidelor la presiune normala ( atmosferica )

Filtrarea la temperatura normala se realizeaza pe baza presiunii hidrostatice proprii a lichidului care trece prin filtru. Se foloseste in special la filtrarea solutiilor concentrate fierbinti. Instalatia de filtrare la presiune normala este alcatuita din palnie de sticla ,portelan, material plastic, cu unghiul partii conice cuprins intre 58 si 62 de grade,hartie de filtru ,stativ metalic,bagheta,pahare.Hartia de filtru poate fi asezata in palnie pana la 1cm mai jos de partea superioara a palniei , in forma neteda sau cutata. Pentru a adera etans la suprafata palniei,hartia de filtru se umecteaza si se preseaza catre peretele palniei. Operatia de filtrare se realizeaza cu ajutorul unei baghete tinuta in pozitie verticala in zona cu hartie dubla,pe care se prelinge lichidul de deasupra precipitatului sau fazei solide a amestecului eterogen.Apoi se trece pe hartia de filtru si faza solida , dupa care se fac patru spalari ale paharului pentru ca trecerea fazei solide sa se realizeze cantitativ.


Filtrarea la cald se foloseste cand amestecul de separat contine impuritati care la temperatura normala sunt in stare solida sau au o vascozitate mai mare, ori pentru cazul in care viteza de filtrare este mica. In aceste cazuri se folosesc palnii care sunt prevazute cu manta de incalzire ,sau palnii introduse in recipienti cu agent de incalzire(apa calda,vapori de apa, aer cald ).

Filtrarea la temperaturi coborate poate utiliza aceleasi dispozitive de mai sus,doar ca in locul agentilor de incalzire vor fi introdusi in mantale agenti de racire.

2)Filtrarea la presiune redusa (in vid ) are ca scop accelerarea operatiei de separare a fazelor prin crearea unei diferente de presiune intre cele doua parti ale filtrului. Procedeul se aplica mai ales in procesele de recristalizare. Presiunea mai mica din vasul de filtrat se realizeaza prin legarea sa la o trompa de apa sau la o pompa de vid.Se folosesc palnii speciale Buchner,din portelan sau sticla,palnii Hirsch,din portelan ,sau creuzete filtrante Gooch,prevazute cu placi de portelan perforate pe care se aseaza hartii de filtru umectate cu diametrul putin mai mic decat placa. In loc de hartie de filtru se mai poate folosi azbest, vata de sticla sau celuloza. Palniile pot sa aiba un alt tip de placa -poroasa-.Palnia,se ataseaza etans (prin intermediul unui dop de cauciuc ) unui « vas de trompa « care are o legatura la un vas de siguranta.Trompa de apa este legata la sursa de apa si la vasul de siguranta. La deschiderea apei se creaza o subpresiune in vasul de siguranta, implicit in vasul de trompa, care realizeaza o succtiune la nivelul suprafetei hartiei de filtru,marindu-se astfel viteza de filtrare.


3 Proteine, peptide şi aminoacizi

♦ Proteinele sunt surse de energie (macronutrienţi), componente ale organismului (masă musculară, sânge şi alte lichide din organism, ţesut conjunctiv, piele etc.), şi substanţe cu multiple roluri biologice. O funcţionare normală a corpului este imposibil de conceput fără proteine, care dirijează toate sistemele din organism (metabolisme, sistem endocrin, digestie, sistemul nervos, imunitar, sanguin etc.).

♦ Proteinele sunt formate din aminoacizi, în număr, ordine şi aşezare diferită pentru fiecare proteină. Aminoacizii sunt baza construcţiei („cărămizile”), însă construcţia finală a unei proteine cuprinde nu doar o înşiruire de aminoacizi, ci mai multeelemente de structură care îi conferă calitatea de proteină. Astfel, lanţurile formate de aminoacizi („structura primară”) se leagă între ele prin punţi, alcătuind „structura secundară”, urmând să se aranjeze ca moleculă tridimensională („structura terţiară”) şi apoi ca grupuri de molecule („structura cuaternară”).

♦ Prezenţa acestei arhitecturi diferenţiază proteinele de lanţurile simple de aminoacizi, care se numesc peptide sau polipeptide. Graniţa între peptide şi proteine a fost un subiect de dezbatere în chimie, fiind incertă incadrarea unor substanţe ca peptide mari sau proteine mici. Deşi puţin cunoscute, criteriile s-au stabilit şi ele se referă nu doar la numărul de aminoacizi (în general substanţele sub 50 de aminoacizi fiind clasificate ca peptide) cât mai ales la calităţile „arhitecturale” – polipeptidele fiind considerate lanţuri flexibile, în timp ce proteinele sunt structuri tridimensionale fixe, care au o arhitectură preferenţială. Ca exemplu, insulina, o substanţă compusă din 51 de aminoacizi, a cărei structură trimidensională este dată de 3 punţi de legătură, este o proteină. Aceste diferenţe sunt totuşi subtile, folosirea termenului ‚peptidic’ în loc de ‚proteic’ sau invers, fiind acceptată în general, cu atât mai mult cât termenul ‚peptid’ este unul prea tehnic.

♦ Metabolismul proteinelor este complex şi dinamic. Organismul lucrează în permanenţă la dezasamblări şi producţie de proteine, având la bază ceea ce în nutriţie se numeşte ‚fond metabolic comun de aminoacizi’. Practic, tot ceea ce se produce porneşte de la acest „depozit mobil” de aminoacizi, dintre care unii trebuie aduşi în mod obligatoriu din alimentaţie, şi se numesc ‚esenţiali’ , alţii sunt ‚condiţional esenţiali’, adică devin indispensabili în anumite condiţii metabolice, iar alţii sunt ‚neesenţiali’, ceea ce înseamnă că dacă organismul nu i-a primit din surse alimentare, îi poate fabrica din alţi aminoacizi.

♦ Din această clasificare a aminoacizilor rezultă şi una din cele mai importanteclasificări ale proteinelor, care pot fi ‚complete’ sau ‚de înaltă calitate biologică’dacă conţin toţi aminoacizii esenţiali, în plus într-o proporţie adecvată, sau‚incomplete’ dacă unul sau mai mulţi aminoacizi esenţiali lipsesc.

♦ Pentru a clasifica proteinele, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat scorul PDCAAS (Protein Digestibility-Corrected Amino Acid Score) care califică valoarea biologică a proteinelor, proteinele cu scor 1.0 (100%) fiind cele de cea mai bună calitate („cele mai bune”), scorurile mai mici denotând o calitate biologică proporţional mai mică. Adaptând în procente,


dacă proteinele din lapte şi ouă au o calitate de 100%, atunci alte proteine au, conform scorului PDCAAS, următorii indici de calitate biologică: soia 91%, fasolea 68%, grâul integral 40% etc.

4 Conceptul de indice glicemic.

« Indicele glicemic (IG) nu este un regim alimentar.

Este un indrumar pentru un mod de hrana sanatos, care va poate ajuta sa faceti schimbarile de care aveti nevoie pentru a ajunge la greutatea dorita, pentru a reduce riscurile aparitiei problemelor de sanatate si pentru a obtine toate nutrimentele de care aveti nevoie pentru o dieta echilibrata.

IG va permite sa alegeti o gama larga de variante fara a va infometa sau a fi robii calculelor. Si, mai intai de toate, va pemite sa mancati si sa va satisfaceti capriciile alimentare. »

Editura ALL

Notiunea de IG combate conceptul folosit ani de zile, conform caruia alimentele cu continut ridicat de glucide trebuie evitate complet : pe de o parte unele dintre aceste alimente pot elibera glucidele in sange in ritm incetinit, iar pe de alta parte, se poate consuma o cantitate mai mica de astfel de alimente, ceea ce permite pacientului diagnosticat cu diabet sa consume, totusi, din produsele « interzise » dar in cantitati adecvate.

Astfel o alimentatie bazata pe IG ofera posibilitatea de a manca mai diversificat, in timp ce ne mentinem greutatea sub control si un nivel optim al glicemiei, ambele atat de importante pentru « mentinerea unei stari de sanatate durabila », dupa cum afirma dl. Prov. Univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, Directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Ce este, de fapt, IG?

Notinea de Incarcatura Glicemica


Despre glicemie

De ce sa ne mentinem glicemia sub control?

Cum sa integram conceptul de alimentatie bazata pe IG, in viata noastra cotidiana

Ce este, de fapt, IG?

Indicele Glicemic (prescurtat IG) este « instrumentul » care permite masurarea impactului unui gram de glucide continute de un aliment ingerat, asupra glicemiei.

Acesta este exprimat ca referinta fata de glucoza careia i se atribuie din oficiu valoarea 100, cea mai mare.Din aceasta perspectiva, un gram de glucide continute in glucoza are impactul cel mai puternic asupra glicemiei, insemnand ca glucidele din glucoza se elibereaza cel mai rapid in sange, crescand brusc glicemia si suprasolicitand pancreasul in modul cel mai intensiv.

Categorii de produse in functie de IG : IG scazut ( sub 55 ): arahide decojite sarate (14) , morcov crud (16) , ciocolata neagra cu continut de cacao de min.70%(22) , mazare (32) ,prune (39) , mango (51) IG mediu ( 55 – 70 ): caise (57) , smochine dezhidratate (61) , ananas (66) IG ridicat ( 70 – 100 ): briose (77) , piure de cartofi (91) , paine din faina alba (95)

Astfel un aliment cu IG ridicat va avea un efect important de crestere a glicemiei deoarece aceeasi cantitate de glucide se elibereaza in sange in timp relativ scurt determinand glicemia sa atinga valori mai inalte decat le-ar fi atins daca o cantitate similara de glucide dintr-un aliment cu IG scazut ar fi eliberata in sange intr-o perioada de timp mai lunga

Este adevarat ca o anumita cantitate de glucide eliberata mai rapid in sange (deci glucidele respective provin de la un aliment cu IG ridicat) determina mai multa energie pentru organism aproape instantaneu, dar acest fapt prezinta inconvenientul ca surplusul de energie obtinut in mod rapid nu este de durata (este contracarat destul de repede de catre insulina secretata de pancreas).

Pe langa faptul ca consumul unui aliment cu IG ridicat este urmat destul de curand de senzatia de foame, mai atrage in timp si oboseala pancreasului datorita suprasolicitarii acestuia.

In mod similar, o cantitate echivalenta de glucide continute de un aliment cu IG redus este eliberata lent in sange. Nu se obtine un surplus semnificativ imediat de energie, ci o stare de energie moderata, dar de durata, in timp ce senzatia de satietate dureaza mai mult iar pancreasul functioneaza echilibrat.


Adepte celebre ale alimentatiei bazate pe IG :Sharon StoneNaomi Campbell Kylie Minogue

Notinea de Incarcatura Glicemica susIndicele Glicemic al unui aliment este, fara indoiala, o informatie importanta, dar trebuie sa tinem cont, in acelasi timp, si de cantitatea efectiva de glucide pe care o contine portia consumata din alimentul respectiv, si care difera de la un aliment la altul.

De exemplu, cantitatea de glucide din portia de gem pe care o consumam la micul dejun nu este egala cu cantitatea de glucide continute de portia de paine consumata cu aceasta ocazie.

Pentru a determina asadar incarcatura glicemica (IncG) a unui aliment, trebuie sa efectuam urmatorul calcul :

IG x cantitatea de glucide din portia de aliment IncG = --------------------------------------------------------------- 100

Cantitatea efectiva de glucide din alimentul consumat este data de continutul in glucide la 100g din alimentul respectiv, indicata la rubrica « Valori nutritive medii pentru 100g » de pe eticheta acestuia, care trebuie apoi multiplicata proportional cu cantitatea consumata din alimentul analizat.

Lectia pe care o desprindem de aici : si alimentele cu IG scazut pot avea un impact crescut asupra glicemiei daca sunt consumate in cantitati mari, iar pe baza aceluiasi rationament, si impactul asupra glicemiei al alimentelor cu IG ridicat poate fi redus, daca astfel de alimentele sunt consumate in cantitati mai mici sau in combinatie cu alimente cu IG scazut.

Despre glicemie susGlicemia indica nivelul glucozei in sange, masurat in g/L.

Un nivel ridicat al glicemiei determina pancreasul sa secrete insulina, menita sa « corecteze » nivelul glucozei din sange.

O crestere brusca a nivelului glicemiei atrage dupa sine o secretie considerabila de insulina (deci o suprasolicitare a pancreasului), urmata in mod reflex de o reactie hipoglicemica din partea organismului. Aceasta din urma este raspunzatoare pentru senzatia de foame pe care


o avem destul de curand dupa ce am consumat alimente cu IG ridicat, sau pentru nevoia de a « ciuguli » ceva intre mese care nu au avut in componenta lor si alimente cu IG scazut.

Pe termen lung, variatii bruste repetate ale nivelului glucozei din sange (deci ale glicemiei) determina pancreasul sa nu mai reactioneze normal prin sectretia naturala de insulina, conducand la instaurarea afectiunii de diabet zaharat.

In functie de stadiul acestei afectiuni medicale, unii pacienti necesita injectare de insulina pentru a corecta nivelul prea ridicat al glicemiei.

Pe langa disconfortul creat de operatiunea de injectare, apare disconfortul si mai mare provocat de faptul ca pacientul care necesita injectare de insulina, trebuie sa isi monitorizeze foarte des nivelul glicemiei, pentru a sti cand, si cata insulina, sa-si injecteze.

O monitorizare necorespunzatoare a nivelului glicemiei poate pune in pericol insasi viata pacientului respectiv.

Cand pancreasul este sanatos, aceasta functie de monitorizare a nivelului glicemiei este automat indeplinita de acest organ, fara ca noi sa stim cat de importanta este aceasta operatiune, si ca urmare, cat de vital este rolul pancreasului.

De ce sa ne mentinem glicemia sub control? susIncercand sa mentinem controlul asupra glicemiei prin « monitorizarea » Indicelui Glicemic al alimentelor pe care urmeaza sa le consumam, reusim :

• Sa avem o alimentatie mai sanatoasa

• Sa ajutam pancreasul sa functioneze normal, prin evitarea sesiunilor de supra-solicitare a acestuia, ce urmeza imediat dupa consumul de alimente cu IG ridicat.

• Sa ne imbunatatim igiena vietii per ansamblu

• Sa mentinem o stare de sanatate durabila

Cum sa integram conceptul de alimentatie bazata pe IG, in viata noastra cotidiana

sus

Atentie ! O alimentatie sanatoasa, bazata pe monitorizarea IG al alimentelor consumate, nu inseamna ca trebuie sa ne « organizam » alimentatia exclusiv pe ideea de IG cat mai scazut, pentru ca riscam sa « alunecam » spre o alimentatie prea bogata in grasimi (lipide).


A se retine ca exemplu arahidele care sunt renumite prin faptul ca au un IG scazut, dar sunt la fel de renumite si pentru continutul lor bogat in grasimi.

Astfel nu este obligatoriu ca glucidele ingerate in decursul unei zile sa provina numai de la alimente cu IG scazut.

Regula de aur este sa echilibram si sa uniformizam cat mai mult posibil consumul de glucide in decursul unei zile.

Echilibrare : Nu trebuie sa evitam cu orice pret alimentele cu IG ridicat, insa trebuie sa le consumam in cantitati mai mici si/sau in combinatie cu alimente cu IG scazut.

Uniformizare : Ideal ar fi sa consumam cel putin 3 alimente cu IG scazut pe zi, preferabil unul la fiecare masa.

5 Importanta lipidelor in alimentatie.LDL si HDL

“Colesterol bun” (HDL) vs “colesterolul rau”

(LDL)0Colesterolul ridicat reprezinta o problema grava a “generatiei fast food” si produce nenumarate afectiuni cardiovasculare.

Conform unui studiu efectuat de prof. dr. Mircea Cinteza, 30% din populatia Romaniei are un nivel ridicat de colesterol. Conform aceluiasi studiu, in cazul persoanelor cu varsta peste 70 de ani, procentul persoanelor cu un nivel ridicat al colesterolului este de aproximativ 43%.

In ultima perioada am impresia ca se exagereaza foarte mult atunci cand se prezinta efectele colesterolului asupra organismului. Am observat ca, de obicei, este prezentat ca fiind daunator tot colesterolul sau se prezinta efectele negative si nu si cele pozitive (destul de multe).

Colesterolul, in cantitati potrivite, nu este daunator si chiar este foarte util!!


In cazul colesterolului se face o greseala similara celei facute in cazulglucidelor rele si bune, unde toate glucidele au fost catalogate ca fiind rele si deci trebuie eliminate din dieta (o afirmatie total eronata).

Ce este colesterolul?

Este un sterol ce serveste ca precursor al vitaminelor liposolubile si al hormonilor steroizi. Colesterolul circula prin organism prin intermediul sangelui. Fiind un compus pe baza de grasimi nu se poate amesteca cu sangele si nu poate fi transportat in aceasta stare.

Pentru a depasi aceasta problema, organismul transforma moleculele de colesterol sau de alte grasimi in particule minuscule acoperite cu proteine numite lipoproteine, particule ce pot fi transportate cu usurinta prin intermediul sangelui.

Grasimile din lipoproteine sunt formate din colesterol, trigliceride si fosfolipide. Trigliceridele sunt lipide formate din trei acizi grasi si glicerol si care, ca si colesterolul, in cantitate mare au efecte negative asupra sistemului cardiovascular.

Exista doua tipuri de lipoproteine ce sunt de interes pentru subiectul tratat in acest articol si anume LDL (lipoproteine cu densitate scazuta) si HDL (lipoproteine cu densitate ridicata). Dupa cum observati, diferenta intre cele doua substante este reprezentata de densitatea acestora. Densitatea lor este data de raportul dintre proteine si lipide; compusii ce contin mai multe lipide decat proteine au o densitate mai mica decat cele ce au un continut mare de proteine.

“Colesterolul bun”

(HDL)HDL este opusul LDL. Fata de LDL, “colesterolul bun”, are in compozitie o cantitate mare de proteine si este sarac in lipide. Acest compus actioneaza ca un aspirator si absoarbe colesterolul in exces de la nivelul tesuturilor si celulelor si il transporta la nivelul ficatului. Ficatul elimina colesterolul din aceste particule si il foloseste sau il recicleaza. Aceasta activitate a HDL explica de ce acesta are efecte benefice asupra sistemului cardiovascular.

HDL contine si antioxidanti ce pot impiedica oxidarea LDL si transformarea lui in particule si mai periculoase pentru organism.

Stilul de viata influenteaza foarte mult nivelul de HDL – exercitiile fizice il pot creste, iar fumatul il scade. Dietele bogate in grasimi cresc nivelul de HDL dar si pe cel de LDL, iar cele sarace in lipide scad cantitatea de LDL si HDL. Totusi, printr-o alegere atenta a alimentelor consumate, puteti scadea cantitatea de LDL fara sa influentati negativ nivelul HDL.

Pentru a creste nivelul de HDL simultan cu scaderea cantitatii de LDL trebuie sa evitati alimentele ce contin grasimi saturate si sa consumati alimente ce contin grasimi nesaturate ca uleiul de masline, peste, alune, migdale etc.


“Colesterolul rau”

(LDL) In general, 60-70% din cantitatea totala de colesterol este purtata prin organism de particulele LDL. Aceste particule asigura transportul colesterolului de la ficat la locul unde este necesara prezenta lui.

Daca nivelul de colesterol din sange este mai mare decat necesarul organismului, acesta nu este folosit de celule, circula liber si astfel ajunge sa se ataseze de peretii vaselor de sange si ingreuneaza circulatia sangelui. Aceste blocaje pot duce la afectiuni grave ale sistemului cardiovascular (infarctul miocardic).

Coordonatorii unui studiu efectuat in anul 2011 au fost surprinsi cand au observat ca subiectii ce aveau un nivel ridicat al “colesterolului rau” au acumulat mai multa masa musculara decat persoanele cu un nivel scazut. Persoanele testate aveau varsta cuprinsa intre 60 si 69 ani si nu erau active fizic. Observatia a fost facuta dupa ce subiectii studiului au fost supusi unor exercitii fizice intense.

In urma acestui studiu s-a ajuns la concluzia ca exista sanse ca datele obtinute sa fie utile in elaborarea unei solutii in ceea ce priveste pierderea masei musculare, afectiune specifica persoanelor cu varsta inaintata.

Organismul produce colesterol?

Colesterolul este atat de important pentru organism incat are capacitatea de a sintetiza aest compus. Chiar daca urmati o dieta lipsita de colesterol, organismul va produce zilnic aproximativ 1000 mg, cantitate necesara functionarii corespunzatoare a acestuia.

Organismul poate controla cantitatea de colesterol din sange, producand mai mult atunci cand dieta nu furnizeaza o cantitate suficienta si invers.

Aproape toate celulele organismului pot produce colesterol, dar ficatul este organul ce produce cantitatea cea mai mare si astfel suplimenteaza cantitatea produsa de celule. Aceasta suplimentare este foarte importanta pentru zonele ce necesita cantitati mari (ovare – pentru producerea hormonilor).

Exista posibilitatea ca fara sa consumati alimente bogate in colesterol sa aveti un nivel ridicat al acestuia. Acest lucru se poate datora faptului ca organismul, datorita unei predispozitii genetice, produce mai mult colesterol decat are nevoie sau mecanismul de eliminare nu este eficient. In acest caz consultati un medic specialist.

Organismul are nevoie de alimente pentru a produce colesterol dar acestea nu trebuie sa il si contina.

Cealalta sursa:alimentele

In general, pentru persoanele care au un nivel ridicat al colesterolului, propriul ficat nu reprezinta singura sursa de colesterol. Alimentele bogate in grasimi saturate si colesterol sunt foarte des intalnite pe farfuriile romanilor si dupa cum am mentionat mai sus, organismul nu are nevoie de surse externe de colesterol.


Am mentionat si grasimile saturate pentru ca, desi nu contin colesterol, se gasesc in alimente ce il contin. Grasimile saturate cresc nivelul colesterolului si atunci cand sunt prezente in alimente ce nu contin colesterol. Acest fenomen nu poate fi inca explicat.

Alimentele de care trebuie sa va feriti daca doriti sa reduceti aportul de colesterol sunt organele (ficat, inima, rinichi, creier etc.), oua, icre si moluste.

Pentru a vedea continutul de colesterol al alimentelor va rog sa urmati linkurile prezente aici si aici.

ConcluziiConcluzia celor prezentate in acest articol este ca LDL nu este chiar atat de “rau” si ca, in limite normale, este un compus foarte important fara de care organismul nu ar putea functiona.

LDL este si un semnal important in ceea ce priveste starea de sanatate a organismului si astfel un nivel ridicat ne atentioneaza ca gresim cu ceva sau ca lucrurile nu functioneaza normal (fumat, dieta bogata in colesterol, lipsa activitatii fizice etc.).

Despre HDL nu mai este nevoie sa spunem prea multe pentru ca se intelege foarte clar ca este un compus foarte important pentru starea noastra de sanatate.

Pentru a avea un nivel optim de colesterol si o sanatate de fier incercati sa consumati mai putine alimente ce contin grasimi saturate, alcoolul trebuie consumat cu moderatie, incercati sa fiti activi fizic si sa nu deveniti supraponderali.

Fumatul este un alt factor ce poate duce la cresterea cantitatii de colesterol din sange.

Un mod de viata echilibrat si o alimentatie sanatoasa si lipsita de alimente “aditivate” sunt modurile prin care puteti avea o viata lunga si sanatoasa.

teme.docx

Documents