TEMAManagementul Lantului de Furnizori

Tema: Concepte de baza în SCM, strategii, planificare și Multi-Channel Supply Chain.

Student: Coordonator proiect: Anul:IVGrupa: Semigrupa: 2

ANUL UNIVERSITAR 2014 - 2015

Managementul lanţului de aprovizionare(Supply Chain Management, SCM)

O definiţie generală a conceptului de lanţ de aprovizionare (supply chain) al unei întreprinderi include toţi furnizorii, capacităţile de producţie, centrele de distribuţie, depoziteleşi clienţii, împreună cu materiile prime, stocul de produse semifabricate şi stocul de produsefinite şi cu toate resursele şi informaţiile implicate în satisfacerea cerinţelor clienţilor.Termeni sinonimi sunt reţea logistică (logistics network) sau reţea de aprovizionare (supply network) Altă definiţie, mai concretă, afirmă că lanţul de aprovizionare este un proces economic(business process) care leagă furnizorii, producătorii,depozitele, logistica, distribuitoriişi clienţii finali şi are forma unei colecţii integrate de aptitudini şi resurse ce are ca scoplivrarea de servicii şi produse către clienţi. El include toate activităţile şi fluxurile de informaţiiîn ambele sensuri şi este are associate transformările prin care trece materia primă pentru a ajunge produs finit.

În accepţiunea sa clasică, termenul managementul lanţului de aprovizionare (SupplyChain Management, SCM) include toate coordonarea şi conducerea tuturor activităţilorimplicate în lanţul de aprovizionare pentru obţinerea unor performanţe optime. În prezent,unii analişti denumesc aceste activităţi operaţii ale reţelei de aprovizionare (supply network operations), din dorinţa de a reflecta actorii implicaţi în acest proces. În contextul întreprinderii analizate, lanţul de aprovizionare începe cu furnizorii furnizorilor acesteia şi se termină cu clienţii clienţilor întreprinderii. Frecvent, lanţul de aprovizionare este descris cu ajutorul costurilor şi veniturilor implicate în fiecare componentă:• costuri cu furnizorii / materiile prime şi materialele• costuri de transport• costuri de producţie• costuri de depozitare şi distribuţie• venituri de la clienţi.

Conceptul de supply chain (lanţ de aprovizionare) a fost folosit iniţial în legătură cu traseulparcurs de materiale de la furnizor la firmă. In contextul e-business, importanţa lanţului de cereri (demand chain), care acoperă procesele de prelucrare a comenzilor, a fost reconsiderată. Cele două concepte au fost integrate intr-unul singur, numit lanţ de aprovizionare extins (extended supply chain). Dar, pentru că acest concept afectează managementul firmei, s-a născut conceptul de management al lanţului de aprovizionare. Condiţiile economice actuale impun firmelor obiective pe termen scurt, ca de exemplu:• reducerea stocurilor;• creşterea veniturilor în condiţiile menţineriiconstante a cheltuielilor fixe;• îmbunătăţirea performanţelor.

Aplicaţiile SCM gestionează, previzionează cererile, sincronizând aprovizionarea cu cererea (necesarul). Corelarea ofertei cu cererea asigură produsul comandat la locul şi în momentul potrivit.Dacă această aprovizionare este făcută în condiţiile existenţei comenzii, atunci firmelepot să-şi reducă stocurile, să sporească satisfacţia clienţilor şi să evite unele surprize neplăcute.Părerea noastră este că atunci firmele pot să lucreze cu un stoc apropiat de stocul critic.Arhitectura unui sistem SCMIn introducerea acestui subcapitol vom prezenta principalele fluxuri de procese informaţionale ale unui lanţ de aprovizionare, în figura 1.

Fig.1. Fluxuri şi procese şi fluxuri informaţionale în lanţul de desfacere (Norris, 2000)

Funcţiunile principale ale unei aplicaţii SCM

În concepţia unor autori (Fotache, 2004), care citează la rândul lor părerile lui (Koch, 2003), pot fi delimitate cel puţin următoarele funcţiuni ale unei posibile aplicaţii SCM:• planificarea - este zona strategică din managementul lanţului de distribuţie, unde este definită strategia de gestionare a resurselor necesare pentru o anumită afacere;• gestiunea furnizorilor – dezvoltă un set de procese de prospectare a pieţei de furnizori,alegere a furnizorilor, achiziţie şi plată mărfurilor, monitorizarea relaţiilor cu aceştia. Sarmai putea adăuga aici procese care urmează logic cum ar fi gestiunea stocurilor şi/sau serviciilor oferite de furnizori, autorizarea plăţilor etc.;

• fabricarea/producţia – programarea, lansarea şi execuţia activităţilor de producţie a bunurilor, dacă firma desfăşoară şi activitate de producţie;• livrarea sau logistica – coordonează primirea comenzilor de la clienţi, funcţionarea unei reţele de depozite(gestiuni), gestionarea transportului mărfurilor etc.;• gestiunea retururilor – gestionează produsele returnate de clienţi sau către furnizori, precum şi relaţiile cu clienţii care au diverse reclamaţii.

Contribuţii personale - Actorii generici ai unei aplicaţii SCMŢinând seama de funcţiunile prezentate în capitolul precedent, în perspectiva unei posibile proiectări obiectuale viitoare a unei aplicaţii de tip SCM pentru o firmă, noi am identificat cel puţin următorii actori generici:• clientul: cumpără bunuri şi servicii• furnizorul: vinde bunuri şi servicii• sistemul de aprovizionare: achiziţionează bunuri şi servicii de la furnizori pentru firma din care face parte• sistemul de desfacere: vinde bunuri şi servicii clienţilor în numele firmei din care face parte• sistemul de producţie: produce bunuri şi servicii sistemul de transport: transportă bunuri.• magazia(gestiunea): depozitează bunuri produse şi/sau achiziţionate.

Planificarea avansată – a treia dimensiune implică nivele de planificare pe timp îndelungat, mediu şi scurt. Produsele de software – numite siteme de planificare avansată sunt acum disponibile pentru a sprijini aceste sarcini de planificare. Deşi un sistem de planificare (SAP) este separat în câteva module, informaţia efectivă care oscilează între aceste module ar trebui să îl facă un software coerent. Alinierea acestor module în concordanţă cu nevoile specifice ale unui lanţ de aprovizionare solicită aptitudini specifice, cum ar fi în modelarea de sisteme şi date, procesarea de date şi modele de soluţii. SPA nu înlocuieşte, dar suplimentează sistemele de planificare al resurselor - SPR. SPA preiau sarcinile de planificare, în tip ce SPR este încă cerut ca sistem de tranzacţie şi execuţie (pentru comenzi). Avantajele noilor structuri trebuiesc văzute în lumina deficienţelor binecunoscute ale sistemelor tradiţionale SPR cu privire la planificare.

In esenţă, un sistem SPR modelează diferitele sarcini de planificare nesincronizate. Mai mult, aceste sarcini de planificare sunt executate secvenţial, fără a se permite revizuirea deciziilor de la nivele mai înalte. Unele sarcini cum ar fi procesarea facturilor de materiale – nu cer capacităţi mari. Timpi de conducere sunt folosiţi ca un reper fix pentru ordononţare în timp ce – este bine ştiut – aceşti timpi sunt un rezultat al planificării. Nu este surprinzător că acei care folosesc sisteme SPR se plâng de timpi îndelungaţi şi multe comenzi care depăşesc termenul limită.

De asemenea, planificarea producţiei şi planificarea distribuţiei sunt sisteme mai mult sau mai puţin separate. SPR erau focalizat către o singură firmă, în timp ce SPA a fost construit pentru lanţuri de aprovizionare interorganizaţionale. Deşi separate în câteva module, SPA au menirea de a media defectele sistemelor amintite printr-o integrare mai apropiată a modulelor, modelarea adecvată a capacităţilor înguste, un concept ierarhic de planificare şi folosirea ultimilor noutăţi în

dezvoltarea algoritmilor. Deoarece planificarea este executată prin stocarea în calculator, planurile pot fi actualizate uşor şi în mod continuu (ex. cazul unei prăbuşiri a unei linii de producţie).

Planificarea are acum capacitatea de a observa gestiunile dinamice şi de a le folosi cât mai bine. Modurile alternative de operaţionare pot fi evaluate, cum ar fi costurile reduse şi profiturile îmbunătăţite. Pot fi planificate diferite scenari ale dezvoltării ulterioare, pentru a indentifica un pas următor, robust pentru intervalul de planificare pregătit. Mai mult, nu mai este necesară estimarea timpilor de lucru pentru planificare. Acest lucru ar trebui să apese companiile care folosesc SPA să reducă timpii de lucru în mod drastic, comparativ cu cei obţinuţi de sistemele SPA. O urmare favorabilă a SPA constă în abilitatea de a verifica dacă o nouă comandă cu o dată de finalizare precizată poate fi acceptată. In cazul în care stocurile nu sunt suficiente, este posibil a se genera un posibil calendar în care să se introducă noua comandă acolo unde se potriveşte mai bine. Evident, aceste urmări permit o combinare mai bună cu datele acceptate, pentru a deveni mai flexibil şi a coopera mai avantajos.

Am putea adăuga că propunerile pentru o mai bună integrare a unităţilor organizaţionale nu pot fi separate de noţiunea de coordonare a fluxurilor şi invers. Alegerea partenerilor într-un lanţ sau efectivitatea unei strategii amânate pot fi cel mai bine evaluate prin planificarea avansată. Pe de altă parte, structura unei reţele organizaţionale stabileşte cadrul pentru fluxuri optimizate în cadrul lanţului de aprovizionare

Aplicaţii SCM comercialeSe afirmă (Fotache, 2004) că, practic, în Europa, doar 12% dintre companiile mari auimplementat soluţii SCM, comparativ cu procentul de 50% de implementare a unor soluţiiERP sau CRM. Situaţia ideală este cea în care aplicaţiile SCM sunt integrate cu pachete ERP.Cele mai cunoscute companii demne de aminti în acest sens sunt Ariba, Commerce One, I2 Technologies, JustEnough, Manugistics, Agile Software, Baan, J.D. Edwards, Oracle şi SAP (peste 60% din piaţă).Pachetele SCM oferite de aceste companii oferă mai multe module destinate diferitelorfuncţiuni din lanţul de aprovizionaredesfacere, din care companiile ce achiziţionează aceste pachete, selectează şi implementează pe cele care se potrivesc cu afacerea lor.

Dintre aceste funcţiuni amintim:• colaborarea pe lanţul de aprovizionare;• design colaborativ;• realizări colaborative;• planificarea cererii şi aprovizionării;• planificarea producţiei;• managementul evenimentelor de pe lanţul de distribuţie;• managementul performanţelor lanţului de distribuţie etc.

Liderul pieţei europene este SAP AG, care oferă soluţia mySAP SCM.Principalele funcţionalităţi ale acestei soluţii sunt (mySAP):

• portal pentru aprovizionare şi distribuţie, care permite colaborarea în cadrul firmei şi/sau cu partenerii de afaceri, oferind informaţii în acest sens;• managementul lanţului de distribuţie pe canale mobile, care extinde facilităţile pachetului,pentru a putea fi accesate de orice utilizator,indiferent de locaţie;• planificarea colaborativă a cererii şi aprovizionării, prin care vânzătorii şi cumpărătoriilucrează împreună la estimarea cererii şi comenzilor şi îşi sincronizează planurile prin schimbul dinamic de informaţii;• managementul evenimentelor în cadrul procesului de aprovizionare – monitorizează procesele, identifică şi semnalează problemele şi măsoară performanţele proceselor, asigurând controlul eficient asupra stocurilor;• managementul performanţelor – urmăreşte procesele şi emite rapoarte asupra indicatorilorşi obiectivelor aprovizionării; • managementul materialelor – distribuie informaţii legate de stocuri şi /sau necesarului de producţie de-a lungul lanţului de distribuţie, pentru a asigura disponibilitatea materialelor;• gestiunea livrării comenzilor – asigură tratarea comenzilor, urmărind disponibilitatea produselor şi asigură procesarea cererilor şi gestiunea transporturilor.Un alt pachet oferit de firma SAP este SAP SCM 4.0, care se pretinde a fi un pachet complet de soluţii şi instrumente integrate care permite gestiunea completă a lanţului de aprovizionare, foarte flexibil.El include SAP Advanced Planning & Optimization (SAP APO), SAP Inventory Collaboration Hub (SAP ICH), şi SAP Event Management (SAP EM).Pe plan mondial amintim firma americană MITRIX, care a dezvoltat o soluţie SCM cepoate fi adaptată conform cerinţelor celor ce o achiziţionează, special concepută pentru a fi implementată în întreprinderile mici şi mijlocii, numită SCM Live.Mai putem aminti în acest context firmele Epicor Software Corporation cu pachetulEpicor, RiverOne cu pachetul Interactive, Taylor Scheduling Software, care a dezvoltat în anul 1994 pachetul Taylor Execution Scheduling System (TESS) şi Demand Solutions Software, care a dezvoltat pachetul.

Demand Solutions2.În ce priveşte România, trebuie să amintim că firmele româneşti acţionează încă în manieraclasică, tradiţionala, deşi recunosc importanţa soluţiilor SCM ca instrument de eficientizarea afacerilor. Unele dintre ele au implementat soluţii SCM, dar restrânse canumăr şi funcţionalităţi.

În încheierea acestui capitol amintim şi alte companiile importante (unele şi din România) ofertante de sisteme informatice integrate de business: BitSoft, Business Information System, Casa de soluţii Crescendo, CRIsoft, EBS Romania, EWIR, Exact Software, IP Devel, Kepler, Key Soft, LLP, Microsoft, Net Brinel, ProdInf, Q’BIT, Oracle, SAS,Scala Business Solutions, Siveco, Sobis, Softexpert, TotalSoft, Transart, Viami,Wizrom etc.

Ca un răspuns la nevoile pieţei, soluţiile lor se prezintă în majoritatea cazurilor ca şi module integrate într-o aplicaţie ERP, dar şi cu conexiuni la aplicaţii de tip SCM, CRM sau BI.

Modelul de supply chain al companiei Apple

Fig. 2 Supply Chain Model of Apple Inc (sursa: scm-operations.com)

Asadar, Apple Inc achizitioneaza materii prime (subansamble) din diverse surse (Sourcing) pe care le transporta pentru ansamblare la o fabrica din China (Manufacturing). De aici, produsele finite sunt livrate consumatorilor astfel:

clientilor finali care cumpara online prin intermediul furnizorilor de servicii logistice tip curierat UPS/Fedex

canalelor de distributie precum magazine, companiile proprietare a retelelor de comunicatii, alti distribuitori prin Centrul de Distributie Elk Grove, California, care detine si un Call Center

La sfarsitul ciclului de viata al produselor, clientii pot returna produsele celui mai apropiat magazin Apple sau companiilor de reciclare specializate.

Strategii generice de Supply Chain ale afacerilor competitive

 Strategia de diferentiere (Differentiation).Aceasta se bazeaza pe avantajele competitive ale unei firme fata de alte companii similare din piata in cazul in care poate dezvolta pentru clientii sai produse si servicii care au caracteristici unice. Desigur, pentru ca aceasta strategie sa fie una de succes, costul de a dezvolta aceste caracteristici unice trebuie sa fie mai mic decat costul produselor premium, pentru care cumparatorii acestui segment sunt dispusi sa plateasca oricat. Strategia de diferentiere poate conduce la dezvoltarea capacitatilor companiei in domeniul proiectarii, fabricarii, distributiei produselor sau la cresterea nivelului de servire a clientilor.

Va prezentam cateva companii din diverse domenii industriale care aplica strategia de diferentiere:

a)Amazon, cel mai mare retailer de Internet din lume care ofera clientilor sai o mare varietate de produse — carti, DVD-uri, electronice si alte marfuri — s-a impus ca cel mai de incredere retailer online prin intermediul unei strategii eficiente si sigure de realizare a comenzilor clientilor. Amazon vinde produse din surse extrem de variate la preturi foarte mici, folosind instrumente proprii inovatoare de marketing online si logistica.

De exemplu, modelul de livrare al cartilor electronice folosind e-book-ul Kindle face diferentierea clara intre Amazon si competitorii sai. Odata Kindle achizionat, Amazon ofera prin intermediul produsului sau inovativ si personal, accesul gratuit la foarte multe biblioteci online de informatie publica.

b)Samsung si Apple. Aceste companii nu ofera cele mai ieftine produse in piata, in schimb ofera clientilor pentru o scurta perioada de timp cele mai cautate produse, cel putin pana la aparitia de noi produse in piata.

c)Gazprom – reprezinta cazul unei firme care dispune de o singura resursa (produs) cu valoare mare de intrebuintare (gazul) si se diferentiaza de ceilalti competitori prin volumul deosebit de mare al ofertei si reteaua sa de distributie multinationala foarte extinsa.

Strategia bazata pe flexibilitate (Responsiveness) care ofera clientilor produse si servicii cu valoare adaugata mare intr-un interval de timp foarte scurt dar la costuri operationale relativ mari. Capacitatea de flexibilitate a companiei poate fi definita ca fiind “capacitatea de adaptare rapida la modificarile din piata (Flexibility) si de satisfacere a cererilor clientilor in intervalul de timp stabilit (responsivness) pentru a creste sau mentine avantajul competitiv in piata.

Un exemplu foarte concludent de companie din domeniul IT care aplica cu prioritate „strategia bazata pe flexibilitate” este DELL, prin modelul sau de Supply Chain, DIRECT TO CONSUMER. Dell permite unui client sa-si configureze personal produsele IT pe site-ul online al platformei de comert electronic. Dupa finalizare, clientul transmite online COMANDA catre DELL, acesta asambleaza produsele conform cererii din comanda si le EXPEDIAZA clientului in termen de cateva zile. Asistam la o productie de masa configurata dupa cerintele individuale ale clientului (mass-customization) si un timp foarte scurt de raspuns al companiei. Din aceste considerente, strategia Dell este foarte flexibila in raport cu cerintele clientului.