tema 4. angajarea auditului rapoartelor financiare

7/16/2019 TEMA 4. Angajarea Auditului Rapoartelor Financiare

http://slidepdf.com/reader/full/tema-4-angajarea-auditului-rapoartelor-financiare 1/9

TEMA 4. ANGAJAREA AUDITULUI RAPOARTELOR FINANCIARE

4.1 Evaluări aplicate în procesul de acceptare a angajamentului de audit.4.2 Condiţiile de angajare a auditului rapoartelor financiare.4.3 Termenii scrisorii de angajament.

4.1 Evaluări aplicate în procesul de acceptare a angajamentului de audit.

Preplanificarea auditului presupune trei acţiuni, fiecare necesitând a fi întreprinsă în fazele timpuriiale auditului:

Mai întâi auditorul decide dacă acceptă cl ientul nou sau dacă acceptă să desăvârşească un client cucare colaborează deja. Această alegere îi revine unui auditor cu experienţă, care este în măsură să ia deciziiimportante. Această decizie trebuie luată cât posibil de timpuriu, pentru a nu se angaja în anumite costuricare nu vor putea fi recuperate ulterior.

În al doilea rând, auditorul identifică motivele pentru care un client doreşte sau are nevoie de unaudit. Această informaţie va afecta probabil restul etapelor procesului de planificare.

În sfârşit, auditorul trebuie să ajungă la un acord cu clientul în ceea ce priveşte termenii şi condiţiileangajamentului, pentru a se evita orice neînţelegeri pe viitor.

Acceptarea clienţilor noi şi păstrarea clienţilor actuali . Deşi atragerea şi reţinerea clienţilor nu suntsimple, orice firmă de audit/expertiză contabilă trebuie să fie foarte riguroase în luarea deciziei de acceptarea unui client.

Răspunderile juridice şi responsabilităţile profesionale ale firmei sunt astfel definite încât un clientcare dă dovadă de lipsă de integritate sau contestă în permanenţă derularea corectă a auditului şi onorariile

practicate de auditori ar putea crea suficiente probleme pentru a anula beneficiile care le aduce. În prezent,anumite firme de audit/expertiză contabilă refuză orice client din anumite ramuri economice cu riscuri mari,cum ar fi fondurile de economii şi împrumuturi, de ocrotire a sănătăţii, asigurări … şi ar putea chiar stopaefectuarea auditului unor clienţi din aşa ramuri.

Investigarea noilor clienţi . Înainte de a accepta un nou client, cele mai multe firme de audit/expertizăcontabilă fac o analiză a respectivei companii pentru a determina dacă ea poate fi acceptată în calitate de

client de audit. În măsura posibilităţii, ar trebui evaluate reputaţia clientului potenţial în comunitatea deafaceri respectivă, stabilitatea lui financiară şi relaţiile sale cu firmele de audit/expertiză contabilă cu care acolaborat în trecut.De exemplu, multe firme de audit/expertiză contabilă sunt deosebit de prudente în acceptarea noilor clienţicare operează în ramuri economice nou-create şi aflate în creştere rapidă. Deseori, astfel de entităţi suportăeşec financiar şi expun firma de audit/expertiză contabilă unui risc de răspundere juridică semnificativă.

În cazul clienţilor potenţiali care au mai fost supuşi unui audit de către de către o altă firmă deaudit/expertiză contabilă, noul auditor este obligat să comunice cu auditorul precedent . Scopul acesteiobligaţii este de a-l ajuta pe auditorul succesor să decidă asupra acceptării noului angajament. Obligaţiainiţierii acestui tip de comunicare îi revine auditorului succesor. Auditorul predecesor are obligaţia de arăspunde la solicitările de informaţii ale auditorului succesor.

Totuşi, dată fiind obligaţia de confidenţialitate definită prin Codul de conduită profesională,auditorul predecesor trebuie să obţină acordul clientului înainte de a se instala comunicarea între auditori.Mai sunt făcute şi alte investigaţii. Printre sursele de informaţii se pot număra jurişti locali, alţi experţicontabili, bănci, alte entităţi. Ca o sursă suplimentară serveşte Internetul, căutare pe baze de date.

Păstrarea clienţilor. Numeroase companii de audit îşi evaluează anual clienţii, în scopul de adetermina dacă există motive de reziliere a contractului cu aceştia. În cele mai multe cazuri firmele de auditadoptă decizii de a nu extinde relaţiile contractuale cu clientul din cauza unui nivel de risc prea ridicat.

Investigarea noilor clienţi şi reevaluarea clienţilor existenţi este o componentă esenţială a procesuluidecizional prin care se determină riscul de audit acceptabil.

Identificarea motivelor pentru care clientul doreşte un audit. Riscul de audit acceptabil este afectat următorii factori:

• utilizatorii probabili ai situaţiilor financiare, si• sensul in care aceştia intenţionează sa utilizeze respectivele situaţii.

1



Auditorul va acumula o cantitate mai mare de probe daca situaţiile financiare vor fi utilizate de un public larg. Acesta este deseori cazul companiilor cotate pe pieţele de capital, al întreprinderilor puternicîndatorate si al companiilor ce urmează a fi vândute in viitorul apropiat.Cele mai probabile direcţii de utilizare a situaţiilor financiare pot fi determinate pornindu-se de laexperienţele anterioare cu societatea-client si de la discuţii cu managementul acesteia. Pe parcursulangajamentului, auditorul ar putea obţine informaţii suplimentare despre motivele pentru care clientul sesupune unui audit si despre utilizatorii probabili ai situaţiilor financiare. Aceste informaţii ar putea avea unimpact asupra modului in care auditorul va estima nivelul riscului de audit acceptabil.De asemenea, auditorul trebuie sa ia in considerare si daca firma dispune de personal corespunzător si deresurse suficiente pentru efectua auditul.

Selectarea membrilor echipei de audit. Numirea angajaţilor potriviţi în echipa care va efectua unangajament de audit este importantă pentru respectarea standardelor de audit general acceptate, dar şi pentru

promovarea eficienţei auditului. Primul standard cu caracter general spune:„ Auditul trebuie executat de una sau mai multe persoane care dispun de pregătirea profesională adecvatăşi de competenţele necesare pentru un auditor ” Documentarea misiunii

Pe parcursul desfăşurării activităţii, auditorul trebuie sa documenteze aspectele care sunt importante pentru furnizarea de probe care sa susţină opinia de audit si probe care sa arate ca auditul a fost realizate in

conformitate cu ISA.' Documentarea' înseamnă materialele (documentele de lucru) pregătite de/şi pentru auditor, sau obţinutesi păstrate de auditor in cursul efectuării auditului. Documentele de lucru se pot prezenta sub forma:

• înscrisurilor pe suport de hârtie;• pe film;• pe medii de înregistrare electronice;• pe alţi purtători de informaţii.Documentaţia ce a fost utilizata înainte de acceptarea mandatului precum si analizele făcute de auditor

pentru o cunoaştere adecvata a clientului se vor include in dosarul de audit permanent. Acest dosar conţinedocumente si tabele cu caracter permanent. Aici sunt incluse informaţii generale despre client, detalii despreactivitatea sa, detalii despre angajament ( scrisoarea de angajament, corespondenta cu auditorul precedent ),informaţii si contracte (extrase ale proceselor verbale ale şedinţelor AGA, contracte de leasing, deîmprumut, evaluări de terenuri sau clădiri), precum si detalii despre sistemul contabil (sinteza acestuia,

politici contabile importante, prezentarea sistemului informatic). Documentaţia cuprinsa in acest dosar trebuie actualizata si revizuita anual.

Referitor la forma si conţinutul documentelor de lucru, exista doua standarde de audit care tratează lamodul general acest aspect. Este vorba de ISA 230, „Documentaţia” si ISA 500, „Probe de audit”.ISA 230 stipulează ca auditorul trebuie sa întocmească documente de lucru suficient de complete si detaliate

pentru a facilita înţelegerea auditului.Auditorul trebuie sa înregistreze in documentele de lucru informaţii referitoare la planificarea

activităţii de audit, la natura, durata si întinderea procedurilor de audit realizate, la rezultatele acestei

activităţi si la concluziile care se trag din probele de audit obţinute.Forma si conţinutul documentelor de lucru sunt influenţate de factori ca:• natura angajamentului;• forma raportului auditorului;• natura si complexitatea afacerii clientului;• natura si particularităţile sistemelor contabile si de control intern ale entităţii;• necesităţile, in anumite situaţii, de direcţionare, supraveghere si revizuire a lucrărilor realizate deasistenţi;• metodologia si tehnologia de audit specifice utilizate in cursul auditului.

Documentele de lucru sunt structurate si organizate pentru a respecta circumstanţele si necesitatule

auditorului pentru fiecare activitate individuala de audit. Utilizarea documentelor standardizate (de exemplu,liste de verificare, scrisori-model, organizarea standard a documentelor de lucru) pot îmbunătăţi eficienta cucare se realizează si se revizuiesc documentele de lucru. Ele facilitează delegarea unor activităţi si oferămijloace de control al calităţii acestora.

2



Auditorul trebuie sa adopte proceduri corespunzătoare pentru menţinerea confidenţialităţii si păstrăriiin condiţii de siguranţa a documentelor de lucru si pentru arhivarea acestora pe o perioada suficienta pentru asatisface nevoile auditorului si cerinţele legale si profesionale in materie de arhivare.

Documentele de lucru sunt proprietatea auditorului. Desi anumite parţi sau extrase din documente delucru pot fi puse la dispoziţia entităţii cu acordul auditorului, astfel de documentele nu înlocuiesc situaţiilefinanciare ale entităţii.

Standardul Internaţional de Audit 500, „Probe de audit”, care a intrat in vigoare la 14.12.2004,înlocuind ISA 500A, oferă recomandări asupra a ceea ce constituie probe de audit intr-un audit al situaţiilor financiare, asupra cantităţii si calităţii probelor de audit care trebuie obţinute si asupra procedurilor de auditutilizate de auditori pentru obţinerea respectivelor probe de audit.

„Probele de audit” reprezintă totalitatea informaţiilor utilizate de auditor pentru emiterea uneiconcluzii pe care este bazata opinia de audit, si includ toate informaţiile conţinute in evidentele contabilecare stau la baza situaţiilor financiare si a altor informaţii.

Nu se aşteaptă ca auditorii sa abordeze toate informaţiile care exista. Probele de audit, care suntcumulate ca natura, includ probe de audit obţinute din procedurile de audit efectuate pe parcursul auditului si

pot include probe de audit obţinute din alte surse, cum ar fi angajamentele de audit anterioare si procedurileunei firme de control al calităţii pentru acceptarea clienţilor si continuarea contractelor cu clienţii dejaexistenţi.

Conducerea este responsabila de întocmirea situaţiilor financiare pe baza evidenţelor contabile aleentităţii. Auditorul obţine unele probe de audit testând evidentele contabile, de exemplu, prin intermediulanalizei si revizie, reefectuând procedurile urmate in procesul de raportare financiara si reconciliindcategoriile si aplicaţiile aferente ale aceloraşi informaţii. prin efectuarea unor astfel de proceduri de audit,auditorul poate stabili ca evidenţele contabile sunt consecvente la nivel intern si poate fi de acord cusituaţiile financiare. Totuşi, datorita faptului ca evidentele contabile de sine stătătoare nu furnizeazăsuficiente probe de audit pe care sa se fundamenteze o opinie de audit asupra situaţiilor financiare, auditorulobţine si alte probe de audit.

Gradul de suficienta reprezintă măsura cantităţii probelor de audit. Gradul de adecvare reprezintămăsura calităţii probelor de audit, cu alte cuvinte, relevanta si credibilitatea acestora in furnizarea de suport

pentru categoriile de tranzacţii, solduri ale conturilor, prezentările de informaţii si aserţiunile aferente, sau in

detectarea denaturărilor de la nivelul acestora.Credibilitatea probelor de audit este influenţata de sursa si natura acestora si depinde de circumstanţele incare sunt obţinute probele. Chiar si atunci când probele de audit sunt obţinute din surse externe entităţii, potexista circumstanţe care sa afecteze credibilitatea informaţiilor obţinute. De exemplu, probele de auditobţinute dintr-o sursa externa independenta pot sa nu se bucure de credibilitate daca acea sursa nu este incunoştinţa de cauza. Desi se recunoaşte faptul ca pot exista si excepţii, următoarele generalizări referitoare lacredibilitatea probelor de audit pot fi utile:

• probele de audit sunt mai credibile atunci când sunt obţinute din surse independente din afaraentităţii;

• probele de audit care sunt obţinute din interiorul entităţii sunt mai credibile atunci când controaleleaferente impuse de entitate sunt eficiente;

• probele de audit obţinute in mod direct de câtre auditor (de exemplu, observarea aplicării unuicontrol) sunt mai credibile decât probele de audit obţinute indirect sau prin deducţie (de exemplu,investigări cu privire la aplicarea unui control );

• probele de audit sunt mai credibile atunci când ele exista sub forma de document, fie pe hârtie,electronic sau de alta natura (de exemplu, o înregistrare scrisa folosind metode contemporane a uneiîntâlniri este mai credibila decât declararea ulterioara in forma orala a problematicilor discutate);

• probele de audit furnizate de documente originale sunt mai credibile decât probele de audit furnizatede fotocopii sau facsimile.

Atunci când informaţiile produse de entitate sunt utilizate de auditor la efectuarea procedurilor de audit,auditorul trebuie sa obţină probe de audit cu privire la acurateţea si exhaustivitatea informaţiilor. Pentru ca

auditorul sa obţină probe de audit credibile, informaţiile pe care sunt fundamentate procedurile de audittrebuie sa fie suficient de complete si corecte.In mod obişnuit, auditorul obţine, o certificare mai mare din probe de audit consecvente generate de diferitesurse sau cu naturi diferite, decât din elemente dispersate, individuale, din cadrul probelor de audit. In plus,

3



obţinerea probelor de audit din surse sau cu naturi diferite poate indica faptul ca un element individual al probelor de audit nu este credibil. De exemplu, coroborarea informaţiilor obţinute dintr-o sursa independentade entitate poate spori certificarea pe care auditorul o obţine dintr-o declaraţie a conducerii. In mod contrar,atunci când probele de audit obţinute dintr-o sursa nu sunt consecvente cu probele obţinute dintr-o alta sursa,auditorul stabileşte care alte proceduri de audit suplimentare sunt necesare pentru a soluţiona situaţia deinconsecventa.

In acelaşi timp, auditorul trebuie sa ia in considerare relaţia dintre costul obţinerii probelor de audit siutilitatea informaţiilor obţinute. Totuşi, aspectul legat de dificultate sau de cheltuială implicat nu constituiein sine o baza valida de omitere a unei proceduri de audit pentru care nu exista nici o alternativa.

In procesul de formare a opiniei de audit, auditorul nu examinează toate informaţiile disponibile,deoarece concluziile, in mod normal, pot fi trase utilizând abordările de eşantionare si alte mijloace deselecţie a elementelor testate. Auditorul face uz de raţionamentul profesional si exercita scepticismul

profesional atunci când evaluează cantitatea si calitatea probelor de audit si, astfel, gradul de suficienta si deadecvare al acestora, pentru a susţine opinia de audit.

Auditorul trebuie să tragă anumite concluzii, iar acestea se înscriu in următoarele categorii: Aserţiuni ( declara ii, afirma ii ț ț ) cu privire la categoriile de tranzacţii si evenimente asociate perioadei supusa auditului

Apariţie – tranzacţii si evenimente care au fost înregistrate, au avut loc si sunt legate de entitatea respectiva.

Exhaustivitate – toate tranzacţiile si evenimentele care ar fi trebuit înregistrate au fost evidenţiate. Acurateţe – sumele si alte date aferente tranzacţiilor si evenimentelor au fost înregistrate in modcorespunzător.Separarea exerciţiilor financiare – tranzacţiile si evenimentele au fost înregistrate in perioadele contabilecorecte.Clasificare – tranzacţiile si evenimentele au fost înregistrate in conturile corespunzătoare.(b) Aserţiuni cu privire la soldurile conturilor la sfârşitul perioadei.

Existenta – activele, datoriile si capitalurile proprii exista. Drepturi si obligaţii – entitatea deţine sau controlează drepturile asupra activelor, iar datoriile constituieobligaţii ale entităţii.

Exhaustivitate – toate activele, datoriile si capitalurile proprii care ar fi trebuit înregistrate sunt evidenţiate.

Evaluare si alocare – activele, datoriile si capitalurile proprii sunt incluse in situaţiile financiare la valorilecorespunzătoare si orice ajustări rezultante cu privire la evaluare sau alocare sunt adecvat înregistrate.(c) Aserţiuni cu privire la prezentări si descrieri de informaţii:

Apariţie si drepturi si obligaţii – evenimentele, tranzacţiile si alte aspecte prezentate s-au produs si suntlegate de entitatea respectiva.

Exhaustivitate – toate prezentările de informaţii care ar fi trebuit cuprinse in situaţiile financiare au fostincluse.Clasificare si inteligibilitate – informaţiile financiare sunt prezentate si descrise in mod corespunzător, iar

prezentările de informaţii sunt clar exprimate. Acurateţe si evaluare – informaţiile financiare si de alta natura sunt prezentate cu fidelitate si la valorilecorespunzătoare.

Pentru a obţine probe pe baza cărora să-şi fundamenteze opinia exprimata in raportul de audit,auditorul efectuează mai multe proceduri de audit si anume:(a) „proceduri de evaluare a riscurilor” cu ajutorul cărora se obţine o înţelegere a entităţii si a mediuluiacesteia si se evaluează riscurile unor denaturări semnificative la nivelul situaţiilor financiare si la nivelulaserţiunilor;(b) „teste ale controalelor” prin care se evaluează eficienta controalelor interne ale entităţii in prevenireasau detectarea si corectarea denaturărilor semnificative de la nivelul aserţiunilor;(c) „proceduri de fond ” care includ teste ale detaliilor pentru categorii de tranzacţii, solduri aleconturilor si prezentări de informaţii, precum si proceduri analitice de fond menite sa confirme sau saverifice acurateţea informaţiilor prezentate in situaţiile financiare.

In anumite circumstanţe, probele de audit obţinute din angajamente de audit anterioare pot furniza probe de audit daca auditorul efectuează proceduri de audit pentru a stabili relevanta continua a acestora.Auditorul obţine probe de audit prin una sau mai multe dintre următoarele proceduri:1. Inspecţia:

4



înregistrărilor si documentelor , care consta in examinarea acestora, in forma tipărita, electronica sau de altanatura. Inspecţia înregistrărilor si a documentelor furnizează probe de audit cu grade variate de credibilitate,in funcţie de natura si sursa acestora si, in cazul înregistrărilor si documentelor interne, in funcţie de eficientacontroalelor exercitate in timpul obţinerii respectivelor evidente. Un exemplu de inspecţie utilizata ca test alcontroalelor îl constituie inspecţia înregistrărilor sau a documentelor pentru obţinerea probelor referitoare laautorizare.imobilizărilor corporale, care vizează examinarea fizica a activelor. Inspecţia imobilizărilor corporalefurnizează probe de audit credibile cu privire la existenta lor, dar nu neapărat si cu privire la drepturile siobligaţiile entităţii sau la evaluarea respectivelor imobilizări. Inspecţia unor elemente individuale, cum suntstocurile însoţeşte, in mod obişnuit, participarea la inventarierea efectuata de entitate.2. ObservareaObservarea consta in urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuata de alţii. Exemplele includobservarea inventarierii stocurilor de câtre personalul entităţii si observarea efectuării activităţilor de control.Observarea furnizează probe de audit cu privire la efectuarea unui proces sau a unei proceduri, dar estelimitata la momentul in care observarea are loc si mai este limitata de faptul ca actul de a fi observat poateafecta modul in care se desfăşoară procesul sau procedura respectiva.3. InvestigareaInvestigarea consta in căutarea de informaţii, atât financiare, cât si nefinanciare, referitoare la persoane cu

experienţa, fie din interiorul, fie din afara entităţii. Investigarea este o procedura de audit utilizata masiv pe parcursul angajamentului si este adesea complementara desfăşurării altor proceduri de audit.Desi colectarea probelor obţinute prin intermediul investigării are adesea o importanta specifica, in

cazul investigaţiilor referitoare la intenţiile conducerii, informaţiile disponibile care sa susţină intenţiileconducerii pot fi limitate. In aceste cazuri, înţelegerea modului in care conducerea si-a respectat in trecutintenţiile declarate referitoare la active sau datorii, a motivelor declarate pentru care a ales sa întreprindăanumite acţiuni, precum si înţelegerea capacitaţii conducerii de a urmări un anumit curs al activităţii poatefurniza informaţii relevante cu privire la intenţiile conducerii.In ceea ce priveşte unele aspecte, auditorul obţine declaraţii scrise din partea conducerii care confirmarăspunsurile la investigările orale. De exemplu, auditorul obţine, in mod normal, din partea conduceriideclaraţii scrise referitoare la aspecte semnificative atunci când nu se poate presupune in mod rezonabil ca

vor exista alte probe de audit sau atunci când celelalte probe de audit obţinute au o calitate mai scăzuta.4. ConfirmareaConfirmarea, care este un tip specific de investigare, reprezintă procesul de obţinere a unei declaraţii

cu privire la o informaţie sau la o condiţie existenta, direct de la terţa parte. De exemplu, in mod obişnuitauditorul căuta confirmarea directa a creanţelor prin consultarea debitorilor. Confirmările sunt utilizatefrecvent atunci când este vorba despre soldurile conturilor si componentele lor, dar nu trebuie limitate laaceste elemente. De exemplu, auditorul poate solicita confirmarea termenilor contractuali sau ai unor tranzacţii pe care o entitate le are cu terţe parţi; confirmarea solicitata are scopul de a întreba daca au fostaduse modificări contractului si, daca da, care sunt detaliile relevante.5. Recalcularea

Recalcularea consta in verificarea acurateţei aritmetice a documentelor sursa si a înregistrărilor

contabile sau in efectuarea de calcule independente.6. Reefectuarea.Reefectuarea reprezintă executarea de câtre auditor, in mod independent, a procedurilor sau controalelor careau fost efectuate iniţial ca parte a controlului intern al entităţii, de exemplu, reefectuarea testului referitor laanaliza pe maturitatea conturilor de creanţe.7. Proceduri analitice

Procedurile analitice constau in evaluări ale informaţiilor financiare realizate prin intermediul unuistudiu al relaţiilor plauzibile dintre datele financiare si nefinanciare. Procedurile analitice cuprind, deasemenea, investigarea fluctuaţiilor si a relaţiilor identificare care nu sunt consecvente cu alte informaţiirelevante sau care se abat in mod semnificativ de la valorile previzionate. Pentru recomandări suplimentarecu privire la procedurile analitice, vezi ISA 520, „Proceduri analitice”.4.2 Condiţiile de angajare a auditului rapoartelor financiare.Obţinerea unei cantităţi suficiente de probe temeinice este esenţiala daca auditorul vrea sa-si minimizezerăspunderea juridica si sa-si păstreze bunul renume in comunitatea de afaceri. Menţinerea costurilor la un

5



nivel rezonabil ajuta auditorul sa rămână competitiv si, astfel, sa-si păstreze sau sa-si extindă baza de clienţi, presupunând ca acesta, sau firma de audit pe care o conduce are o reputaţie de prestare a unor servicii deînalta calitate. Evitarea neînţelegerilor cu clientul este import pentru menţinerea unor relaţii bune cu clienţiisi pentru facilitarea prestării serviciilor de calitate înalta la costuri rezonabile.Auditorul trebuie sa ajungă la un acord cu clientul in ceea ce priveşte termenii si condiţiile angajamentului,

pentru a evita orice neînţelegeri ulterioare.Completarea secţiunii E1 din Normele Minimale de Audit reprezintă unul dintre primii paşi pe care trebuiesa-i parcurgă auditorul înainte de acceptarea mandatului.Un model de completare a secţiunii E1 din Normele Minimale de Audit este următorul:ACCEPTAREA MANDATULUI, REINNOIREA MANDATULUI

SecțiuneaE 1

Client: S.A. Găinuşa de aur IniţialeÎntocmit de: O.F.

Data

Perioada auditata: 31.12.2010 Revizuit de: O.L. 20.02.2010

1. Depinde firma excesiv de client (sau de grup)? Ref. Da/Nu- Nu

2. Datorează clientul onorarii care se ridica la o suma suficient de mare pentru a

fi considerate un împrumut (luaţi in considerare suma restanta plus datoriaestimata pentru anul in curs)?

- Nu

3. I-a acordat firma sau orice persoana strâns legata de firma clientului unîmprumut sau garanţii ori a luat firma sau orice persoana strâns legata de firma unîmprumut sau garanţii de la client?

- Nu

4. A acceptat vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajaţii firmei deaudit bunuri sau servicii semnificative din partea clientului sau ospitalitateaacestuia?

- Nu

5. Exista vreun litigiu in derulare sau potenţial intre firma si client? - Nu6. Are vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajaţii firmei de audit

cunoştinţe personale sau rude in conducerea sau printre angajaţii firmei client?

- Nu

7. A fost vreo persoana cu funcţie de răspundere din societatea-client auditor principal sau a avut o funcţie de conducere in firma de audit?

- Nu

8. Are firma de audit interese de afaceri cu societatea-client sau cu o persoana cufuncţie de răspundere ori cu un angajat al firmei?

- Nu

9. Deţine vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajaţii firmei de auditacţiuni sau alte plasamente in societatea-client?

- Nu

10. Deţine vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajaţii firmei de audit participaţii intr-un trust care poseda acţiuni la societatea-client?

- Nu

11. Are posesorul firmei de audit sau oricare dintre auditorii angajaţi unitatea defond de orice fel la societatea-client?

Ref. Da/Nu- Nu

12. Deţine acţiuni la societatea-client, in orice calitate, vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajaţii firmei de audit?

- Nu

13. Poate fi ameninţata independenta firmei in urma presiunilor generate de altefirme de specialitate sau de surse externe, cum ar fi bancheri sau avocaţi?

- Nu

14. A rămas responsabil de audit acelaşi auditor principal timp de cinci ani? - Nu15. Are firma de audit o pregătire si resurse insuficiente pentru desfăşurareaauditului?

- Nu

16. Exista anumiţi factori referitori la client care ar putea influenta decizia deacceptare a renumirii?

- Nu

Pentru orice întrebare de mai sus la care s-a răspuns afirmativ se vor documenta afirmaţiile

făcute si masurile necesare pentru menţinerea independentei firmei, daca urmează sa seaccepte misiunea.…………………………………………(Responsabil de misiune)

6



Desi principalele domenii de preocupare privind independenta sunt cuprinse in secţiunea E1, este esenţial sase aibă in vedere Codul de Etica pentru a putea identifica problemele potenţiale. Codul oferă si recomandări

privind masurile ce trebuie luate in cazul apariţiei unei probleme.Firma de audit ar putea hotărî sa nu continue relaţia de audit cu un client si din cauza unui risc prea

ridicat. Daca exista un risc semnificativ de faliment al clientului de audit, acesta ar putea duce la intentareaunui proces împotriva auditorului. Chiar daca angajamentul este profitabil, riscul ar putea depăşi avantajele

pe termen scurt ale deciziei de a realiza auditul. Marile firme de audit afirma ca au început sa îndepărtezeclienţii de audit care prezintă riscuri mari, in scopul diminuării riscului de intentare a unor procese pe motivede auditare defectuoasa. Când un client audiat dă faliment, iar investitorii dau in judecata auditorul,

procedurile judiciare sunt foarte costisitoare indiferent daca procesul se pierde sau se câştiga. Pentru arămâne viabili, auditorii trebuie sa reducă riscurile de litigii.Investigarea noilor clienţi si reevaluarea clienţilor existenţi este o componenta esenţiala a procesuluidecizional prin care se determina riscul de audit acceptabil.Intre client si auditor ar trebui sa existe un acord clar in ceea ce priveşte termenii si condiţiileangajamentului. Auditorul trebuie sa documenteze modul in care înţelege angajamentul, menţionând siobiectivele misiunii, responsabilităţile auditorului si ale managementului si limitele sau restricţiile impusemisiunii. De obicei la aceasta cerinţa se răspunde printr-un contract sau o scrisoare de angajament, desiacest document nu este obligatoriu.

4.3 Termenii scrisorii de angajament.Scrisoarea de angajament reprezintă un acord intre auditor si client in ceea ce priveşte realizarea auditului si prestarea serviciilor conexe.(Legea cu privire la activitatea de audit ]n privin a unor servicii ce nu pot fiț prestate concomitent cu serviciile de audit) In aceasta scrisoare ar trebui sa se specifice daca auditorul vaface un audit, o revizuire sau va presta alte servicii conexe, cum ar fi consultanta financiara.Scrisoarea de angajament nu afectează in nici un fel răspunderea auditorului fata de utilizatorii externi aisituaţiilor financiare auditate, insa poate avea un impact asupra răspunderii juridice fata de client. Deexemplu daca un client ar da in judecata auditorul pe motivul ca acesta nu a reuşit sa descopere o prezentareeronata semnificativa, unul din argumentele de apărare a auditorului ar putea fi scrisoarea de angajamentsemnată, in care se spune ca s-a contractat un serviciu de revizuire si nu un audit al situaţiilor financiare.Informaţiile din scrisoarea de angajament sunt importante in planificarea auditului pentru ca ele afectează

programarea testelor de audit, dar si timpul total ce va fi necesar pentru realizarea auditului si prestareacelorlalte servicii. Restricţiile pe care le impune clientul asupra auditului ar putea afecta proceduriledesfăşurate si posibil, chiar tipul de opinie exprimata.Standardul de Internaţional de Audit 210, „Termenii angajamentelor de Audit”, furnizează recomandări in

privinţa:(a) Stabilirii unui acord cu clientul in ceea ce priveşte termenii angajamentului;(b) răspunsului auditorului la o cerere înaintata de client pentru modificarea termenilor unui angajament deaudit, obţinându-se astfel un grad mai scăzut de certificare.Auditorul si clientul trebuie sa fie de acord in privinţa termenilor angajamentului. Termenii agreaţi deambele parţi trebuie sa fie înregistraţi intr-o scrisoare de angajament sau intr-o alta forma potrivita decontract.

Cat despre scrisoarea de angajament, desi nu este obligatorie, este atât in interesul clientului, cat si alauditorului, ca acesta din urma sa trimită o scrisoare de angajament, de preferat înaintea începeriiangajamentului, acest lucru ajutând la evitarea neînţelegerilor in ceea ce priveşte angajamentul. Scrisoareade angajament documentează si confirma acceptarea de câtre auditor a numirii, a obiectivului si sfereiangajamentului de audit, a întinderii responsabilităţilor auditorului fata de client si a formei oricăror raportări.Forma si conţinutul scrisorilor de angajament pot varia de la un client la altul, dar acestea vor include ingeneral referiri la:• obiectivul auditului situaţiilor financiare.• responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situaţiilor financiare.•

sfera angajamentului de audit, incluzând trimiteri la legislaţia in vigoare, la reglementari sau norme aleorganismelor profesionale la care auditorul adera.• structura oricăror rapoarte sau a altei forme de comunicare a rezultatelor angajamentului.

7



faptul ca, datorita naturii testării si altor limitări inerente ale unui angajament de audit, împreuna cu limitărileinerente ale oricărui sistem contabil si de control intern, exista un risc inevitabil ca unele denaturărisemnificative sa rămână nedescoperite.accesul nelimitat al auditorului la orice înregistrări, documentaţii si alte informaţii cerute in legătura cuauditul.De asemenea, auditorul poate dori sa includă in scrisoarea de angajament următoarele:• acorduri privind planificarea desfăşurării auditului;•

faptul ca se aşteaptă sa primească din partea conducerii o confirmare scrisa privind declaraţiile făcute inlegătura cu auditul;• cererea adresata clientului de a confirma acceptarea termenilor angajamentului prin confirmarea primirii

scrisorii de angajament;• descrierea oricăror altor scrisori sau rapoarte pe care auditorul se aşteaptă sa le emită câtre client;• bazele pe care se calculează onorariile si orice acorduri privind plata acestora.

Atunci când este relevant, mai pot fi făcute următoarele precizări:• Acorduri privind implicarea altor auditori si experţi in unele aspecte ale auditului;• Acorduri privind implicarea auditorilor interni si a altor persoane din personalul clientului;• Acorduri ce trebuie realizate cu auditorul anterior, daca acesta exista, in cazul unui angajament de audit

iniţial;• Orice limitare a răspunderii auditorului, atunci când exista o asemenea posibilitate;• Referire la orice contracte adiţionale încheiate intre auditor si client.

Atunci când auditorul unei entităţi-mama este, in acelaşi timp, si auditorul filialei, sucursalei sau diviziei(componentei) sale, factorii care influenţează decizia referitoare la necesitatea trimiterii unei scrisori deangajament separate pentru respectiva componenta includ:• cine numeşte auditorul componentei;• daca este necesara emiterea unui raport de audit separat pentru componenta;• cerinţele legale;• volumul de munca desfăşurat de alţi auditori;•

procentul deţinut de entitatea-mama;• gradul de independenta al conducerii componentei.

In cazul angajamentelor de audit recurente, auditorul trebuie sa ia in considerare daca circumstanţele cer catermenii angajamentului sa fie revizuiţi si daca este necesar sa se reamintească clientului termenii existenţi aiangajamentului.Auditorul poate decide sa nu trimită o noua scrisoare de angajament de fiecare data. Totuşi, trimiterea unei

noi scrisori de angajament poate fi adecvata ţinând cont de următorii factori:• orice indiciu al faptului ca obiectivul si sfera unui angajament de audit au fost greşit înţelese de client ;• orice termeni revizuiţi sau speciali ai angajamentului ;• orice modificare survenita recent la nivelul conducerii la vârf, al Consiliului de administraţie sau la

nivelul titlului de proprietate ;• schimbare semnificativa in ceea ce priveşte natura sau amploarea activităţii clientului ;• cerinţele legale.

Un auditor căruia i se cere, înainte de finalizarea unui angajament, sa modifice angajamentul astfelîncât cel rezultat sa furnizeze un nivel de certificare mai scăzut, trebuie sa ia in considerare oportunitateaunei astfel de acţiuni.O cerere din partea clientului care vizează schimbarea de câtre auditor a angajamentului poate fi generata deo modificare a circumstanţelor care afectează necesitatea prestării serviciului, de o înţelegere greşita a naturiiunui audit sau a serviciilor conexe solicitate iniţial sau de o restricţie asupra sferei angajamentului, fieimpusa de câtre conducere, fie cauzata de împrejurări. Auditorul trebuie sa considere cu multa atenţiemotivele invocate in sprijinul cererii si in special implicaţiile unei restricţii asupra sferei angajamentului de

audit.O modificare survenita in împrejurările care afectează cerinţele entităţii sau o înţelegere eronata privindnatura serviciului solicitat iniţial va fi, in mod normal, considerata drept baza rezonabila pentru cererea demodificare a angajamentului. In contrast cu afirmaţia de mai sus, o modificare nu va fi considerata

8



rezonabila, daca s-ar arata ca aceasta modificare este asociata cu informaţii care sunt incorecte, incompletesau in alt fel nesatisfăcătoare. In cazul in care termenii angajamentului sunt modificaţi, auditorul si clientul trebuie sa fie de acord cu noii termeni ai angajamentului.

Auditorul nu trebuie sa fie de acord cu o schimbare a angajamentului in cazul in care nu exista nici o justificare rezonabila a unei asemenea acţiuni. Un exemplu in acest sens poate fi un angajament de audit incare auditorul se afla in imposibilitatea de a obţine suficiente probe de audit adecvate privind creanţele, iar clientul cere ca angajamentul sa fie schimbat intr-un angajament de revizuire pentru a evita o opinie de auditcalificata (cu rezerve) sau imposibilitatea auditorului de a exprima o opinie. Daca auditorul se afla inincapacitatea de a fi de acord cu o schimbare de angajament si nu i se permite sa continue angajamentuliniţial, auditorul trebuie sa se retragă si sa aprecieze daca exista orice obligaţie, contractuala sau de alt fel, dea raporta altor parţi, cum ar fi Consiliului de Administraţie sau acţionarilor, circumstanţele care au dus laretragerea sa.Un exemplu de scrisoare de angajament pentru efectuarea unui audit este prezentat in continuare:Câtre Consiliul de Administraţie(sau reprezentanţilor adecvaţi ai conducerii la vârf)

Dumneavoastră aţi cerut ca noi sa efectuam auditul situaţiilor financiare ale entităţii . . . . . . . . . . . . ladata . . . . . . . .. Suntem incantat sa va confirmam acceptarea acestui angajament prin conţinutul acestei

scrisori. Auditul pe care îl vom efectua va avea ca obiectiv exprimarea unei opinii din partea noastră

asupra situaţiilor financiare. Noi ne vom desfăşura activitatea de audit in conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit. Acele standarde cer ca noi sa planificam si sa efectuam auditul, cu scopul de a obţine un grad satisfăcător decertificare ca situaţiile financiare nu conţin denaturări semnificative. Un audit include examinarea, pe bazade teste, a dovezilor privind valorile si prezentările de informaţii din situaţiile financiare. De asemenea, unaudit include evaluarea principiilor contabile folosite si a estimărilor semnificative efectuate de câtreconducere, precum si evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.

Datorita caracteristicii de test si a altor limitări inerente ale oricărui sistem contabil si de control intern,exista un risc inevitabil ca unele denaturări semnificative sa rămână nedescoperite.

Pe lângă raportul nostru asupra situaţiilor financiare, estimam ca va putem oferi o scrisoare separata privind orice carenta semnificativa a sistemului contabil si de control intern care ne atrage atenţia.

Va reamintim ca responsabilitatea pentru întocmirea situaţiilor financiare, incluzând prezentarea adecvataa acestora, este a conducerii entităţii. Aceasta include menţinerea înregistrărilor contabile adecvate sicontrolul intern, selectarea si aplicarea politicilor contabile si supravegherea siguranţei activelor

societarii. Ca parte a procesului de audit vom cere din partea conducerii confirmarea scrisa privind declaraţiile făcute noua in legătura cu auditul.

Aşteptam o colaborare deplina cu echipa dumneavoastră si credem ca aceasta ne va pune la dispoziţie oriceînregistrări, documentaţii si alte informaţii care ne vor fi necesare in efectuarea auditului. Onorariul nostru, care va fi plătit pe măsura ce ne desfăşuram activitatea, se calculează pe baza timpului cerut de

personalul stabilit la angajament, plus cheltuieli ce vor fi decontate pe măsura ce vor fi efectuate. Rateleorare cerute de personal variază in funcţie de gradul de responsabilitate implicat si de experienţa siaptitudinile necesare.

Aceasta scrisoare va rămâne valabila pentru anii următori, cu excepţia cazurilor când va fi încheiata, schimbata sau înlocuită.Va rugam sa semnaţi si sa returnaţi exemplarul ataşat acestei scrisori pentru a ne arata ca scrisoarea esteconforma cu înţelegerea dumneavoastră privind acordurile pentru angajarea noastră in auditul situaţiilor

financiare. PMGS-a luat la cunoştinţa in numele S.A. Găinuşa de aur de câtre(semnătura). . . . . . . . . . . . . .Numele si funcţiaData

9

tema 4. angajarea auditului rapoartelor financiare

Documents