lucrare de an la analiza rapoartelor financiare

Cuprins:

Introducere………………………………………………………………................……....…... 2

Capitolul I “Aspecte conceptuale privind analiza economico-financiară”.....................................5

1.1. Rolul, necesitatea şi destinaţia analizei economico-financiare………………..........................5

1.2. Concepte, definiţii privind analiza şi diagnosticul economico-financiar…........................….10

Capitolul II “Analiza activitatii operationale”...............................................................................15

2.1. Notiuni conceptuale privind indicatorul „Activitatea operationala”........................................15

2.2. Analiza generala, structurala si factoriala a indicatorului „Activitatea operationala”….........21

Capitolul III “Analiza stocurilor de marfuri si materiale”............................................................30

3.1. Notiuni conceptuale privind indicatorul „Stocuri de marfuri si materiale”.............................30

3.2. Analiza generala, structurala si factoriala a indicatorului „Stocuri de marfuri si materiale....33

Concluzii ……………………………………………....................................................…………40

Bibliografie…………………………………………………………….......................................41

Anexe……………………………………………………………………......................................42

1

INTRODUCERE

Piaţa ca mecanism de reglare a funcţionării economiei are un impact complex şi permanent

asupra deciziilor libere şi autonome ale agenţilor economici privind opţiunile în alocarea resurselor,

dimensiunea alocării, respectiv investirii, eficienţa utilizării lor în vederea asigurării marjei

concurenţiale, a viabilităţii.

În acest context s-a definit ca necesitate şi utilitate analiza economico-financiară ca

instrument operational de urmarire si verificare a functionarii sistemului economic, in scopul

descoperirii disfunctionalitatilor aparute in subsistemele acestuia, al cauzelor acestora si a

posibilitatilor de eliminare a lor.

Analizei economico-financiare revine un rol important atât în activitatea de fundamentare şi

aplicare a deciziilor curente şi de perspectivă, cât şi în etapa de control a realizării deciziilor

adoptate.

Practica economică a confirmat pe deplin faptul că în condiţiile economiei moderne, a

complexităţii şi caracterului ei dinamic, conducerea activităţii economico-financiare nu poate fi

concepută decât prin adoptarea unor decizii fundamentate pe o analiză amplă şi obiectivă a

fenomenelor şi proceselor din economie.

Aparitia unor semnale de dereglare a functionarii sistemului intreprinderii pe baza unor

informatii de stare din sistem impune adoptarea unor decizii de corectie, pornind de la cauze.

Astfel intervin mai multe functii a analizei-diagnostic:

Depistarea cauzelor perturbatoare ale starii de normalitate;

Diagnoza si reglare a functionarii intreprinderii;

Evaluarea performantelor intreprinderii;

Verificarea realizarii obiectivelor prestabilite in planul de afaceri;

Crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu si lung;

Oferirea informatiei pentru fundamentarea deciziilor pe criterii de eficienta;

Oferirea bazei de date si informatii pentru efectuarea controlului de gestiune si

auditului periodic si sitematic;

Actualitatea analizei economico-financiare rezultă din posibilitatea gestiunii eficiente a

patrimoniului şi capitalurilor prin care are loc concentrarea eforturilor pentru îmbunătăţirea

2

continuă a activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea sistemului

de evidenţă, expertizare şi audit financiar intern.

Importanţa analizei economico-financiare pentru fundamentarea procesului decizional al

conducerii la toate nivelurile organizatorice ale vieţii economice, sporeşte odată cu creşterea

complexităţii proceselor economice şi a rolului factorilor de tip intensiv, sub incidenţa generală a

legilor economice obiective care guvernează economia de piaţă.

Scopul lucrării date este însuşirea aspectelor teoretice conceptuale legate de analiza

economico-financiară, cât şi a particularităţilor diagnosticului economic şi a celui financiar; de

asemenea analiza indicatorilor economici in vederea ameliorarii situatiei economice a unei

intreprinderi.

Printre obiectivele de bază a lucrării putem enumera:

Sinteza bibliografiei sub aspect teoretic

Dezvoltarea deprinderii de a culege şi sistematiza informaţia

Însuşirea componentelor de bază a diagnosticului financiar şi economic

Studiul unei întreprinderi concrete

Obiectul investigaţiei este S.R.L.”Glorinal”.

Funcţionarea căii ferate din Moldova şi-a luat începutul la 28 august 1871 – ziua în care a

fost deschisă circulaţia trenurilor pe sectorul Tiraspol – Chişinău.Această linie de cale ferată,

care a unit Basarabia cu reţelele de cale ferată din Ucraina şi Rusia a servit drept bază a

formării sistemului de transport în ţara noastră.

În prezent Întreprinderea de Stat “Calea Ferată din Moldova” (ÎS “CFM), asigură în

volum deplin necesităţile statului în transporturile de călători şi mărfuri în trafic local,

interstatal şi internaţional.

Conform statutului, principalele genuri de activitate ale Întreprinderii de Stat “Calea

Ferată din Moldova”sunt:

supravegherea tehnica asupra starii edificiilor civile aflate in administrarea altor intreprinderi din

cadrul caii ferate, intreprinderea masurilor de prevenire a uzurii premature;

asigurarea exploatarii corecte a blocurilor locative, comunale si a constructiilor, aflate la bilanta

sectiei;

executarea lucrarilor de reparatie capitala a cladirilor de deservire tehnica, blocurilor locative,

blocurilor cu destinatie culturala si de trai, precum si altor blocuri si constructii ce se afla la balanta de

sectiei, cit si cele ce se afla in administrarea altor intreprinderi si organizatii ale caii ferate;

3

executarea lucrarilor de constructii montaj;

elaborarea si intreprinderea masurilor de amenajare a localitatilor populate de feroviari si a unor

cladiri separate aflate in administrarea sectiei;

În lucrare sunt analizate rezultatele financiare şi fluxul capitalului propriu, pentru 3 perioade

consecutive de gestiune: 2006, 2007, 2008.

Lucrarea este structurată pe 3 capitole:

În capitolul I sunt prezentate aspecte conceptuale privind analiza economico-financiară.

In capitolul II se analizeaza indicatorul „activitatea operationala”, din punct de vedere

structural si factorial.

In capitolul III se analizeaza indicatorul „stocuri de marfuri si materiale”, din punct de vedere

structural si factorial.

4

Capitolul I “Aspecte conceptuale privind analiza economico-financiara”

1.1 Rolul, necesitatea şi destinaţia analizei economico-financiare.

In spatiul socio-economic in care activeaza, intreprinderea trebuie sa-si probeze permanent

viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-financiara. Toate acestea

isi gasesc reflectarea in eficienta activitatilor care au la baza determinari cantitativ-calitative ale

factorilor productiei, randamente maxime ale utilizarii acestora.

Orice activitate de conducere economico-financiară la toate nivelurile organizatorice - la

nivel macroeconomic, microeconomic şi în profil teritorial - este în esenţa ei o activitate

permanentă de cunoaştere profundă şi complexă a stării economice şi financiare, în structura

timpului trecut, prezent şi viitor, o activitate permanentă de fundamentare a unor pachete de decizii

operative, tactice şi strategice în vederea stabilirii căilor de acţiune pentru realizarea obiectivelor de

program, precum şi o activitate permanentă de aplicare a deciziilor adoptate şi de urmărire

sistematică a înfăptuirii acestora. Atât în activitatea de fundamentare şi aplicare a deciziilor curente

şi de perspectivă, cât şi în etapa de control a realizării deciziilor adoptate, un rol important revine

analizei economico-financiare.

Analiza economico-financiară este procesul complex de cunoaştere a stării economico-

financiare a unei întreprinderi a unei ramuri economice sau a economiei naţionale în ansamblu, în

condiţii concrete de timp şi loc folosind metode adecvate şi indicatori specifici în vederea depistării

dimensionării factorilor şi cauzelor, cît şi acţiunea acestora care au determinat o anumită situaţie

economico financiară în scopul optimizării şi dezvoltării sănătoase (pozitive)a acestora.

Dezvoltarea analizei economico-financiare, mai ales în ultimii 20 de ani, îşi are originea în

modificarea fundamentală a concepţiei şi locului întreprinderii în societate. Indiferent de domeniul

său de activitate, întreprinderea este considerată, astăzi, ca unul dintre actorii esenţiali ai devenirii

economiei naţionale şi, în acelaşi timp, un câmp al iniţiativei personale şi loc al inovării şi

promovării.

Analiza economico-financiară are un rol important în realizarea tuturor funcţiilor conducerii

activităţii economice: prevedere, organizare, coordonare, comandă (decizie) şi control. Astfel:

realizarea funcţiei de prevedere necesită atât studii prospective cât şi postfaptice,

evidenţierea rezervelor interne care pot fi valorificate în perioada viitoare, analize

indispensabile elaborării programelor de dezvoltare, cu caracter strategic;

5

înfăptuirea funcţiei de organizare presupune un proces permanent de perfecţionare a

sistemului de organizare şi conducere a aprovizionării cu resursele necesare producţiei,

pentru prestarea serviciilor sau pentru activitatea comercială în vederea utilizării cu

eficienţă maximă a resurselor umane, materiale şi financiare pe baza analizei critice a

sistemului existent, a evidenţierii deficienţelor şi posibilităţilor de perfecţionare a

acestuia;

îndeplinirea funcţiei de coordonare implică adoptarea unor soluţii optime pentru

atingerea şi menţinerea echilibrului economic şi financiar pe baza analizei indicatorilor

economico-financiari, care facilitează cunoaşterea disproporţiilor sau necorelărilor

existente între diferitele laturi sau subsisteme ale activităţii, precum şi identificarea

cauzelor care le-au determinat;

funcţia de comandă, prin specificul ei, constă în elaborarea unui flux de decizii care

vizează aplicarea soluţiilor optime pentru utilizarea eficientă a resurselor materiale,

umane şi financiare, fundamentate pe baza rezultatelor analizei economico-financiare;

realizarea funcţiei de control necesită verificarea şi analiza rezultatelor cantitative şi

calitative obţinute în raport cu obiectivele stabilite şi măsurile aplicate, identificarea

rezervelor existente în vederea reglării activităţii economico-financiare şi îndeplinirea

indicatorilor de performanţă stabiliţi prin programul propus.

Totodată, analiza economico-financiară are un rol important în realizarea funcţiilor agenţilor

economici: cercetare-dezvoltare tehnologică, producţie, comercial, personal, financiar-contabilă.

Între analiza economico-financiară, funcţiile conducerii şi cele ale agenţilor economici

există următoarea relaţie de întrepătrundere: efectuarea analizei se realizează prin funcţiile

conducerii, iar funcţiile conducerii acţionează asupra funcţiilor agenţilor economici.

În concluzie, se poate arăta că analiza economico-financiară este implicată metodologic în

realizarea procesului decizional al conducerii, în activitatea de planificare şi de control a activităţii,

în reglarea dinamică a activităţii economico-financiare şi creşterea rolului factorilor intensivi

(calitativi) în dezvoltarea economică prin evidenţierea posibilităţilor şi variantelor de a acţiona,

precum şi prin stabilirea soluţiilor de îndeplinire a obiectivelor propuse.

6

Obiectivele diagnosticului activităţii întreprinderii.

Obiectivele diagnosticului sunt deosebit de complexe. Această complexitate decurge din

varietatea de poziţii ocupate de cei care-l realizează şi, ca o consecinţă, din diversitatea de puncte de

vedere, de obiective pe care şi le propun, respectiv de informaţiile la care au acces.

Diagnosticul economico-financiar poate fi declanşat:

fie în cazul întreprinderilor în dificultate, când efectuarea diagnosticului reprezintă o

obligaţie legală în cadrul procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară;

fie în cazul întreprinderilor sănătoase, având caracterul unui instrument de control ai

realizării performanţelor.

Destinatia diagnosticului depinde de scopul urmarit de utilizatori: manageri, personal,

actionari, potentiali investitori, parteneri de afaceri, banci, organe fiscale si el include o baterie de

indicatori operationali:

1. Indicatori ai potentialului tehnico-economic: capacitatea de productie, active imobilizate,

active circulante, personalul intreprinderii;

2. Indicatori ai potentialului financiar: structura capitalului, echilibrele financiare, autonomia

financiara, lichiditatea, solvabilitatea;

3. Indicatori ai rezultatelor economico-financiare: cifra de afaceri, valoarea adaugata,

rezultatele financiare (prifit sau piardere);

4. Indicatori de eficienta a utilizarii potentialului tehnico-economic si financiar: ratele de

eficienta a factorilor de productie, ratele de eficienta a cheltuielilor aferente veniturilor,

ratele de rentabilitate-profitabilitate, ratele de rotatie.

Diagnosticul economic-financiar intern sau extern are diverse destinatii in functie de

utilizatori:

Gestionarii (managerii) intreprinderii sunt interesati de aspectele susceptibile de a ameliora

gestiunea si rezultatele intreprinderii prin intermediul echilibrelor financiare, rentabilitatii si

riscului financiar.

Investitorii actuali sau potentiali- sunt direct interesati in cresterea valorii intreprinderii,

deoarece investesc capitaluri supuse riscurilor, iar remunerarea lor este constituita din

dividende si plus-valoarea sperata a intreprinderii.

7

Creditorii – bancile sau intreprinderile care consimt sa ofere imprumuturi sau avansuri altor

intreprinderi sau care vind pe credit- sunt interesati de lichiditatea si trezoreria pentru

recuperarea imprumuturilor acordate la scadenta.

Partenerii de afaceri- furnizorii si alti creditori comerciali- sunt interesati in continuarea

si/sau initierea relatiilor comerciale si obtinerea de facilitati vizind solvabilitatea

intreprinderii si continuitatea activitatii.

Personalul intreprinderii – este interesat de mentinerea locului de munca si vizeaza in

primul rind asigurarea perenitatii intreprinderii, dar si perspectiva de participare a salariatilor

la beneficii.

Administratia fiscala trebuie sa se asigure de achitarea cu regularitate a deverselor

impozite si de conformitatea tuturor operatiilor cu legislatia in vigoare.

Analistii economici-financiari, ca intermediari specializati independenti studiaza

informatiile economice si financiare ale intreprinderilor, in vederea evaluarii actiunilor pe

piata financiara, intrepreteaza obiectiv documentele, efectueaza analize externe vizind

rentabilitatea, riscurile si echilibrul financiar.

Într-o formulare sintetică, motivaţia diagnosticului, indiferent de poziţia celui care-l

efectuează, o constituie:

cercetarea realităţii obiective, cunoaşterea si interpretarea ei;

informarea partenerilor sociali cu privire la starea întreprinderii, performanţele, eficienţa

utilizării resurselor;

stabilirea variabilelor cheie ale dezvoltării, a corelaţiilor dintre acestea;

stabilirea măsurilor de redresare sau de ameliorare a performanţelor;

identificarea noilor surse de avantaj concurenţial;

fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurenţial dinamic.

În ultimă instanţă diagnosticul economico-financiar, ca de altfel toate celelalte discipline

economice, are rolul de a găsi soluţii problemei puse de insuficienţa resurselor faţă de nevoi,

problema fundamentală a tuturor sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.

Rolul analizei economico-financiare în mecanismul managerial

Conducerea oricărei întreprinderi, indiferent de formele de proprietate ce-i stau la bază,

implică drept componentă esenţială analiza economică cu ajutorul căreia se supraveghează şi

8

evaluează funcţiunea ei ca sistem - mişcarea pe coordonatele eficienţei economice, asigurarea

performanţelor concurenţiale.

Simplu şi sugestiv, poziţionarea analizei economice în mecanismul managerial poate fi

reprezentată astfel:

Figura 1. Poziţionarea analizei realizării obiectivelor în sistemul conducerii întreprinderii

Analiza economico-financiară realizează prin ea însăşi în procesul conducerii, o seamă de

funcţii:

funcţia informaţională a centrelor de decizie economică privind situaţia economico-

financiară, poziţionări ale unor stări comparativ cu standarde, normative, bugete, nivele

ale concurenţei pe diferite pieţe etc.;

funcţia de evaluare a valorificării potenţialului tehnico-economic al sistemului

întreprindere;

funcţia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficientă atât în stadiul preevaluării

potenţialului (capacităţii de ofertă) corelat cu cererea bunurilor şi serviciilor, cât şi în

stadiul execuţiei (evaluare şi decizie în condiţiile funcţiunii reale);

funcţia de realizare a cerinţelor gestiunii eficiente a patrimoniului;

funcţia de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, care presupune

analiza relaţiilor cu băncile de la care se fac împrumuturi, cu furnizorii, creditorii, cu

sistemele de impozitare a veniturilor, bursa de valori ş.a.

9

Sistemul conducerii superioare

Compartimente funcţionale specializate

AnalizaRealizarea

obiectivelorSistemul

obiectivelor

Procesele economice ca obiect al conducerii

1.2 Definirea, conceptul si tipuri de analiza financiara.

Intreprinderea reprezinta o entitate socio-economica desinestatatoare, cu o structura proprie,

delimitata in timp si spatiu, astfel incit partenerii sai sunt considerati ca facind parte din interiorul

sau, iar altii din esteriorul sau. Pentru a fi viabile si pentru a putea desfasura o activitate continua in

mediul lor institutional, intreprinderile intra in relatii de interconditionare cu factorii existenti in

mediul lor ambiant, fiind sustinute in demersul economic de clienti, furnizori, forta de munca,

banci, intitutii guvernamentale si bugetare, etc., cu intentia declarata sa demonstreze ca sunt

capabile sa desfasoare o activitate eficienta.

Problema gestionarii si administrarii intreprinderii, indiferent de obiectiv de activitate si

scopul propus, este complexa. Aprecierea diferentelor de performanta depinde de natura

intreprinderii si de sistemul instrumentelor utilizate in gestionarea patrimoniului, ceea ce presupune

in mod necesar existenta analizei pentru cunoasterea starii economice si financiare a acestora, pe de

o parte, iar pe de alta parte, pentru fundamentarea deciziilor operative, tactice si strategice privind

alocarea, dimensionarea si utilizarea eficienta a resurselor, precum si aplicarea deciziilor si

urmarirea realizarii acestora.

Analiza reprezinta o metoda de cercetare care consta in descompunerea sau desfacerea unui

intreg in elementele sale componente, pornind de la identificarea factorilor, cauzelor si conditiilor

care l-au generat si, respectiv, influentat.

Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care permite

formularea unor judecăţi de valoare calitative şi/sau cantitative privind starea, dinamica şi

perspectivele unui agent economic, evidenţierea forţelor şi slăbiciunilor acestuia, a capacităţii de a

se dezvolta într-o manieră profitabilă.

Cuvântul „diagnostic” este de origine greacă şi înseamnă „apt de a discerne”. El are în

economie aceeaşi accepţiune ca şi în medicină. Indiferent de domeniul de utilizare, demersul

diagnosticului impune, ca fază prealabilă, analiza complexă a mecanismului de formare şi

modificare a fenomenelor specifice.

Analiza activităţii întreprinderii reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente

care asigură tratarea informaţiilor interne si externe în vederea formulării unor aprecieri pertinente

referitoare la situaţia economico-financiară şi strategică a acesteia, la nivelul şi calitatea

performanţelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenţial extrem de dinamic.

10

Astfel definită, analiza economico-financiară integrează trei accepţiuni: analiza ca disciplină

ştiinţifică, analiza ca activitate de cercetare, respectiv analiza ca activitate practică.

În oricare din aceste accepţiuni analiza economico-financiară este deosebit de complexă,

deoarece în economie:

acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite;

efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni şi forţe;

complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului

dat, ci şi calitatea lui;

în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care anterior nu le-a avut nici unul din

elementele fenomenului;

în realitatea obiectivă, însuşirile esenţiale se combină cu cele neesenţiale, secundare sau

întâmplătoare.

De asemenea, întreprinderea care face obiectul analizei economico-financiare este o

organizaţie socială, cu o anumită structură specifica, dinamică şi complexă.

Analiza constituie un instrument general de cunoaştere folosit în toate ştiinţele. Analiza

fenomenelor de natură economico-financiare, spre deosebire de analiza fenomenelor fizice,

chimice, biologice, prezintă câteva particularităţi esenţiale:

a) Analiza economico-financiară se bazează pe puterea de a cunoaşte în mod analitic

comportamentul fenomenelor şi proceselor economico-financiare desfăşurate într-o

unitate economică, ramură sau la nivelul economiei naţionale, deci la diferite nivele

organizatorice, precum şi în profil teritorial.

b) Analiza economico-financiară constituie un proces complex de cercetare determinat de

însăşi complexitatea fenomenelor din domeniul economico-financiar, sub aspectul

studierii relaţiilor cauză-efect localizate strict în acest domeniu, precum şi al relaţiilor de

interdependenţă dintre fenomenele economico-financiare cu cele demografice,

sociologice, psihologice, sanitare etc.

c) Datorită caracterului dinamic al fenomenelor economico-financiare, al corelaţiilor

multiple care se formează şi funcţionează între aceste fenomene şi mediu, analiza

economico-financiară abordează în mod inseparabil latura cantitativă şi cea calitativă a

acestora.

11

Analiza economico-financiară conferă procesului decizional al conducerii un conţinut

profund ştiinţific, corespunzător situaţiei conjuncturale din fiecare etapă, bazat pe luarea în

considerare a factorilor interni şi externi, a impactului progresului tehnico-ştiinţific asupra

dezvoltării economice, a tendinţelor cantitative şi, îndeosebi, calitative asupra cererii de consum

productiv şi neproductiv.

Analiza activităţii desfăşurate de un agent economic are în vedere studierea fenomenelor

economice şi financiare care au avut loc, în mod analitic şi interdependent, pe componente de

detaliu, iar pe baza asamblării concluziilor rezultate se ajunge la sinteză. Se dovedeşte astfel că

analiza şi sinteza reprezintă etape interdependente proprii oricăror cercetări îndreptate asupra

activităţii economico-financiare.

Analiza economică cercetează activităţile sau fenomenele din punct de vedere economic,

esenţialul constituindu-l sesizarea relaţiilor structurale (inclusiv funcţionale) şi a relaţiilor cauză-

efect.

Analiza unei activităţi din punct de vedere economic înseamnă cercetarea eforturilor

angajate într-o activitate, în primul rând, munca şi capitalul în raport cu rezultatele (efectele),

respectiv performanţele economico-financiare ce se realizează fără a exclude din ecuaţie echilibrul

ecologic.

În analiza fenomenelor economice un rol însemnat îl are puterea de abstracţie, fiind exclusă

posibilitatea experienţelor pure, pentru a desprinde acţiunea izolată a unui anumit factor, aşa cum

este posibil în ştiinţele naturii. De aceea, în mod implicit un rol însemnat revine logicii pentru

asigurarea unei gândiri corecte în procesul analizei economice.

Semnificaţia diagnosticului activităţii întreprinderii

• Diagnosticul este o componentă a sistemului de management care permite atât

informarea prealabilă fixării obiectivelor, cât şi cea privitoare la realizarea lor. Diagnosticul nu

înseamnă a descrie, ci a identifica variabilele cheie ale stării şi dinamicii fenomenelor, a studia

interacţiunea lor în vederea determinării obiectivelor de progres ale întreprinderii. Sursele de

progres ce pot fi identificate decurg din incoerenţele, vulnerabilităţile şi potenţialităţile puse în

evidenţă de diagnostic.

• Diagnosticul permite, astfel, ameliorarea coerenţei deciziilor importante pentru

asigurarea viabilităţii întreprinderii:

coerenţa între tendinţele întreprinderii şi forţele mediului concurenţial;

12

coerenţa dintre obiective şi mijloace;

coerenţa dintre acţiunile tactice, orientările strategice, sistemul politic şi cultural al

întreprinderii.

Această viziune a diagnosticului aplicată într-o economie de tranziţie este comparabilă cu

demersul clasic al teoreticienilor şi practicienilor în domeniu. Aşa cum sublinia J.P. Thibaut

diagnosticul reprezintă unitatea următoarelor etape:

identificarea disfuncţionalităţilor şi oportunităţilor;

analiza situaţiei de fapt (a semnelor, a indicatorilor etc.), căutarea cauzelor interne şi

externe şi stabilirea responsabilităţilor;

propunerea programului de acţiune şi a măsurilor de redresare sau de ameliorare a

rezultatelor;

aplicarea măsurilor propuse;

controlul realizării obiectivelor.

Se impune totuşi precizarea că în cazul întreprinderilor în tranziţie, fără a minimaliza

importanţa diagnosticului propriu-zis, atenţia trebuie orientată spre condiţiile de aplicare a

recomandărilor sale. De asemenea, având în vedere incoerenţele multiple şi de natură diferită cu

care acestea sunt confruntate, se impune integrarea întregului demers al analizei într-o viziune

sistemică, într-o modelare particulară.

• Formularea concluziilor diagnosticului presupune, de regulă, raportarea la anumite

referinţe.

În economie, rezultatele obţinute în urma analizei nu pot fi raportate decât la referinţe a

căror semnificaţie este adesea discutabilă, în ciuda ameliorării informaţiilor statistice referitoare la

comportamentul economico-financiar al întreprinderilor, în general, al celor în dificultate, în

special. De exemplu, anumite întreprinderi pot cunoaşte dificultăţi de plată în condiţiile unui fond

de rulment pozitiv, în timp ce altele au o solvabilitate satisfăcătoare cu un fond de rulment negativ.

Problema bazelor de raportare se pune cu atât mai mult într-o economie în tranziţie, unde

veridicitatea reperelor istorice şi actuale este contestabilă.

13

• Diagnosticul se bazează pe „rezultatele” analizei, fără să se confunde cu aceasta.

Diagnosticul presupune aprecieri, judecăţi şi, în ultimă instanţă, asumarea unei anumite

responsabilităţi, în condiţiile unor informaţii fiabile şi corecte, formularea unor judecăţi de valoare

pertinente depinde atât de măsura în care analistul stăpâneşte teoria economică, cunoaşte realitatea

obiectivă, cât şi de experienţa acumulată de acesta. Consideraţia lui N. Wiener, care preciza că: „în

absenţa unor metode standard de calcul sigure, rolul judecăţii experţilor în aprecierea factorilor

sociologici, antropologici şi economici este atât de mare, încât un novice, care nu a acumulat încă

uriaşa experienţă însuşită de experţi, nu are ce face în acest domeniu, este fundamentală, mai ales

într-un sistem economic perturbat, în care viziunea de perspectivă nu se mai bazează pe vechile

modele şi soluţii, ci este subordonată exigenţelor schimbării.

Diagnosticul confruntă în permanenţă o situaţie reală cu o ipoteză de referinţă. În perioade

stabile, recomandările lor se bazează, de regulă, pe reproducerea modelului de referinţă, într-un

sistem perturbat el este obligat să iasă din cadrul clasic, să ia în considerare noile caracteristici ale

mediului, care fac imposibilă aplicarea unor soluţii obişnuite.

În formularea aprecierilor şi recomandărilor analiştilor, intuiţia joacă un rol la fel de

important ca orice raţionament deductiv. Fiecare întreprindere este un caz particular. De aceea,

demersul diagnosticului trebuie să fie suficient de adaptabil, de flexibil şi deschis la această

varietate de situaţii.

• Diagnosticul este faza preliminară demersului strategic, care furnizează raţionamentele

indispensabile confruntării dezideratelor echipei manageriale cu realitatea internă şi externă. El este

un instrument în serviciul voinţei de schimbare şi progres ce animă echipele performante.

Etapele de bază a procesului de analiză a activităţii economice:

Drumul pe care îl parcurge analiza reprezintă inversul evoluţiei reale a fenomenului. Analiza

porneşte de la rezultatele procesului încheiat către elemente şi factori.

Conţinutul procesului de analiză a activităţii economice, inclusiv îmbinarea acesteia cu

sinteza, poate fi redat în următoarele etape:

1. Delimitarea obiectului analizei care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene,

rezultate. Frecvent, se consemnează rezultatele sub forma exprimării specifice a

14

indicatorilor economici şi financiari. Delimitarea obiectului se face în timp şi spahiu,

calitativ şi cantitativ, utilizând anumite metode de evaluare şi calcul.

2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat. Desfacerea în

elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc, în mod succesiv, trecând de

la cei cu acţiune directă la cei care acţionează indirect (prin intermediul celor cu acţiune

directă), până la stabilirea cauzelor finale (primare). Cu alte cuvinte, procesul cunoaşterii

este adâncit de la o esenţă mai puţin profundă către alta mai profundă (principiul

descompunerii în trepte).

3. Stabilirea factorilor presupune şi determinarea atât a corelaţiei dintre fiecare factor şi

fenomenul analizat, cât şi a corelaţiei dintre diferiţii factori care acţionează. Este necesară deci

determinarea relaţiei cauză-efect, respectiv a raporturilor de condiţionare.

Parcurgerea celor trei etape conduce la elaborarea de modele de analiză a fenomenelor şi

proceselor economice.

4. Măsurarea influentelor diferitelor elemente sau factori, în această etapă intervine analiza

cantitativă cu scopul cuantificării influenţelor, al măsurării rezervelor interne, al stabilirii cât

mai exacte a rezultatelor.

5. Sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile şi aprecierile asupra activităţii din

sfera cercetată.

6. Elaborarea măsurilor care constituie conţinutul deciziilor menite să asigure o folosire

optimă a resurselor (natură, muncă, capitalul) să contribuie la sporirea eficienţei

activităţii în viitor.

Parcurgerea acestor etape, cu prilejul analizei oricărui fenomen economic, asigură

caracterul complet şi, totodată, ştiinţific al analizei.

15

Capitolul II „Analiza activelor pe termen lung”

2.1 Notiuni conceptuale privind indicatorul „Active pe termen lung”

În afaceri şi contabilitate, activul semnifică un beneficiu economic viitor care este probabil să

apară, urmare a unui tranzacţii sau evenimente anterioare, şi din care este posibil sa se obţină

beneficii economice în viitor.

Activele pe termen lung sunt formate din:

Active nemateriale;

Active materiale;

Active financiare;

Alte active pe termen lung;

Activele materiale pe termen lung reprezinta activele care imbraca o forma fizica naturala

cu durata de functionare utila mai mare de un an, care pot fi utilizate in activitatea intreprinderii

pentru a obtine un avantaj economic sau care se afla in process de creare si nu sunt destinate

vinzarii.

Activele care corespund cerintelor acestei definitii se contabilizeaza in conformitate cu S.N.C.

“Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”.

Acele active pe termen lung, care nu sunt folosite in activitatea intreprinderii- investitor, ca

terenurile, cladirile etc. se includ in componenta proprietatii de investitie si isi tin evidenta conform

cerintelor S.N.C. “Contabilitatea investitiilor”.

Dupa componenta si si omogenitate activele materiale pe termen lung se divizeaza in

urmatoarele grupe:

1. Active materiale in curs de executie;

2. Terenuri;

3. Mijloace fixe;

4. Resurse naturale;

Uzurabile sunt numite activele mateieriale pe termen lung cu o durata de exploatare limitata,

pe parcursul careia se calculeaza uzura. Aceasta grupa o constitituie mijloacele fixe si resursele

naturale.

16

http://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Afacere&action=edit&redlink=1

Active materiale pe termen lung neuzurabile numim activele care au o durata de utilizare

nelimitata sau se afla in proces de creare. Acestea cuprind terenurile si activele material in curs de

executie.

In functie de apartenenta, distingem active materiale pe termen lung proprii (care apartin

intreprinderii date ca patrimoniu) si inchiriate (ce apartin altei personae juridice sau fizice, dar

temporar sunt folosite de intreprinderea data, in conformitate cu contractual de inchiriere).

Constatarea activelor materiale pe tremen lung

Modul de constatare şi evaluare a activelor materiale pe termen lung este determinat şi stipulat

în SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”. Prin constatare a activelor se

înţelege examinarea corespunderii însuşirilor, caracteristicilor, particularităţilor de care dispune

elementul respectiv definiţiei activului material şi criteriilor stabilite în scopul contabilizării. A

contabiliza înseamnă înregistrarea şi trecerea activului la intrări în conturile respective.

Întreprinderea constată obiectul în scopul contabilizării ca activ material pe termen lung, dacă

acesta întruneşte următoarele condiţii:

1. există o certitudine întemeiată că, în urma utilizării activului, întreprinderea va obţine un

avantaj (profit) economic;

2. valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.

Dacă obiectul nu întruneşte condiţiile menţionate, consumurile aferente procurării sau creării

activului se consideră drept cheltuieli a perioadei de gestiune.

Evaluarea iniţială a activelor materiale pe termen lung

Evaluarea activelor materiale pe termen lung cuprinde evaluarea iniţială şi evaluarea

ulterioară. Evaluarea iniţială are loc în momentul constatării activului material pe termen lung şi se

evaluează la valoarea de intrare, care se determină în funcţie de sursele de intrare şi natura

economică a activelor.

Respectiv, valoarea de intrare se compune din:

la crearea activelor materiale pe termen lung în regie proprie – toate consumurile aferente

creării acestora (valoarea materialelor consumate, consumurile aferente retribuţiilor

muncitorilor, contribuţiile pentru asigurarea socială şi medicală, cheltuielile privind uzura şi

întreţinerea maşinilor şi mecanismelor de construcţie, o parte din consumurile indirecte,

etc.);

17

la creare activelor materiale pe termen lung prin metoda de antrepriză – valoarea

contractuală;

la procurarea activelor materiale pe termen lung – valoarea de procurare plus cheltuielile

de transport, taxe vamale, plata serviciilor de asigurare, cheltuielile aferente montajului şi

instalării, experimentare şi reglare la verificarea utilităţii activului, cheltuielile aferente

reparaţiei şi alte cheltuieli până la aducerea activului în stare de lucru.

Evaluarea iniţială a activelor materiale pe termen lung

În valoarea de intrare nu se includ:

taxa pe valoarea adăugată;

rabaturile comerciale şi sconturile acordate de furnizor;

cheltuielile aferente înlăturării deteriorării obiectelor în perioada transportării sau

instalării

Evaluarea ulterioară.

După ce activul a fost constatat (înregistrat la intrări) pe parcursul perioadei de utilizare, el

poate fi evaluat după două metode:

1. recomandată de S.N.C. 16, care prevede ca activul să fie evaluat în bilanţul contabil la

valoarea iniţială diminuând-o cu suma uzurii calculate.

2. alternativă admisibilă, care prevede de a evalua activele pe parcursul utilizării acestora la

valoarea de reevaluare. Aceasta prezintă valoarea venală a obiectului diminuată cu suma

uzurii calculate la data întocmirii bilanţului.

Activele imobilizate - active care nu imbraca o forma materiala, sunt controlate de catre

intreprindere, pot fi utilizate o perioada mai mare de un an in activitatea de productie, comert sau in alte

tipuri de activitati, precum si in scopuri administrative sau sunt destinate pentru a fi predate in folosinta

persoanei si sunt formate din:

1) Imobilizari necorporale (intagibile) sunt valori patrimoniale care nu imbraca fizic o forma

materiala concreta. Structura imobilizarilor necorporale cuprinde: cheltuieli de constituire, cheltuieli

de dezvoltare, concesiunile, brevetele de inventie, licenta, know-how, marci de fabrica si

comerciale, fond de comert, programe informatice.

Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile ocazionate de infiintarea acesteia, cum ar fi:

taxe de inscriere, taxe de inmatriculare, cheltuielile de prospectare a pietei,de publicitate.

18

http://www.referat.ro/referate/Active_4b833.html

Cheltuielile de dezvoltare sunt cheltuieli care se atribuie direct activitatii de dezvoltare in

scopul aplicarii rezultatelor cercetarii.

Concesiunile reprezinta cheltuieli facute de agentul economic pentru a obtine dreptul de

folosire si exploatare a unot bunuri sau exercitarea unei activitati din domeniul public sau privat pe

o perioada de timp.

Brevetele de inventie reprezinta cheltuielile efectuate de agentul economic in vederea

realizariiunei anumite inventii sau comercializarea ei.

Licenta este o autorizatie eliberata contacost de inventatori, beneficiarilor interesati in

utilizarea unei tehnologii sau autorizatii acordate de stat firmelor importatoare sau exportatoare

asupra unor bunuri care fac obiectul unor restrictii.

Knoew-how reprezinta ansamblul cunostintelor tehnice detinute de o intrprindere in legatura cu

fabricarea unui produs sau aplicarea unei tehnolofii industriale,pe care aceasta intelege sa le

pastreze in secret pt a le exploata ea insasi sau a le transmite tertilor interesati.

Marca este un semn distinctiv care permite individualizarea si indentificarea unui produs,

lucrare sau serviciu de cele ale concurentilor, oferrind garantarea unei calitatisuperioare si

constante.

Fondul comercial - acele cheltuieli care sunt efectuate pentru mentinerea sau dezvoltarea

potentialului de activitate al unui agent economic cum ar fi: vadul comercial, clintela, reputatia

firmei.

Programele informatice reprezinta dreptul de proprietate intelectuala asupra informatiilor

introduse si prelucrate de calculator.

B) Imobilizarile corporale (tangibile) au un continut material si sunt reprezentate prin bunuri

fizice concrete de folosinta indelungata si cu o valoare mare. Ele se mai numesc imobilizari

materiale sau active circulate fixe.

C) Imobilizari financiare constau in operatii de investire a sumelor temporar disponibile in

cumpararea de efecte publice pe termen lung cu scopul obtinerii de venituri financiare si exercitarea

unei influente notabile.

In functie de modalitatile de realizare a imobilizarilor financiare si de natura lor ele se pot

structira astfel:

• Titlurile de participare;

19

http://www.referat.ro/referate/Calculatorul_si_componentele_lui_1741.htmll

• Interesele de participare ;

• Creantele imobilizate;

Constatarea si evaluarea Activelor nemateriale

Constatarea Activelor Nemateriale se indeplineste daca sunt indeplinite conditiile:

1. activele se constata si se reflecta in raport financiar in cazul cind exista o conditie ca in viitor

intreprinderea va obtine un avantaj economic si rezultat pozitiv din aceasta activitate

2. valoarea Activelor Nemateriale poate fi determinata exact

Evaluarea Activelor nemateriale poate fi:

1.Evaluarea initiala consta din determinarea valorii de intrare a Activelor nemateriale, care poate

exista in caz daca sunt:

a)procurate contra plata de la alte personae fizice sau juridice si include valoarea de procurare, plati

fiscale si cheltuieli directe pentru achizitionarea si pregatirea pentru utilizare

b)create la intreprindere pentru utilizarea interna

c)putem sa le primim sub forma de subventii de stat si cu titlu gratuity

d)obtinute in urma shimbului

20

2.2 Analiza generala, structurala si factoriala a indicatorului

„Active pe termen lung”

La etapa iniţială a analizei se studiază modificările survenite în mărimile absolute şi relative

ale fluxurilor activelor pe termen lung în comparaţie cu perioada precedentă şi nivelul prognozat.

Din punct de vedere al tehnicii de calcul la analiza mărimii şi evoluţiei fluxurilor activelor pe

termen lung pot fi determinate: abaterea absolută, ritmul creşterii, sporul, procentul îndeplinirii

planului şi procentul abaterii de la plan.

Vom efectua analiza expres a activelor a întreprinderii I.S. „Calea Ferata din Moldova”:

Tabelul 1

Analiza generală a activelor pe termen lung pe perioada 2006-2009

Active pe termen

lung

Anul 2006

(lei)

Anul 2007

(lei)

Anul 2008

(lei)

Abaterea

2006-2007

(lei)

Abaterea

2007-2008

(lei)

Ritmul

creşterii

(%) 2006-

2007

Ritmul

creşterii

(%) 2007-

2008

1 2 3 4 5 6 7 8

1.1Active nemateriale

Active nemateriale 41817 45692 13475 3875 -32000 109,27 29,5

Amortizarea activelor

nemateriale

28037 41385 4712 13348 -36673 147,61 11,38

Valoarea de bilant a

activelor nemateriale

13780 4307 8763 -9473 4456 31,25 203,46

1.2. Active materiale

pe termen lung

Active materiale in curs

de executie

700000 0 0 -700000 0 0 0

Mijloace fixe 258423231 246597572 255643657 -13811879 9046085 95,42 103,67

Uzura si epuizarea

activelor materiale pe

termen lung

86687699 85969850 89112394 -717849 3142544 99,172 103,65

Valoarea de bilant a a


termen lung

172435532 160627722 166531263 -11807810 5903541 93,152 103,67

Total active pe

termen lung

172449312 160632029 166540026 -11817283 5907997 93,15 103,68

Sursa:[elaborat de autor in baza Rapoartelor financiare]

21

Concluzie: In perioada anului 2007 I.S. „Calea Ferata din Moldova” a inregistrat o scadere

a activelor nemateriale in valoare de -9473 lei, iar a activelor materiale in valoare de -11807810

lei. In perioada anului 2008 insa s-a inregistrat o crestere in valoare de 4456 lei a activelor

nemateriale, si in privinta activelor materiale s-a inregistrat o crestere in valoare de 5903541 lei.

Analiza arata ca starea activelor cit nemateriale, atit si a celor materiale este pozitiva.

Folosind informaţiile din coloana 2, 3, şi 4 a tabelului 3.1, vom prezenta evoluţia activelor pe

termen lung (total) pe perioada anilor 2006-2008 la Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” cu ajutorul

diagramelor de tip liniar (diagrama 1).

Diagrama 1: Evolutia activelor pe termen lung perioada 2006-2008 la

I.S. „Calea Ferata din Moldova”.

Analizind diagrama, putem spune ca activele pe termen lung au avut o descrestere in anul

2007, iar in 2008 iarasi au avut o crestere, dar oricum nu au atins valorile din anul 2006.

Folosind informaţiile din coloana 5, şi 6 a tabelului 1, vom prezenta evoluţia abaterilor

activelor pe termen lung (pe structură) pe perioada anilor 2006-2008 la Î.S ,,Calea Ferată din

Moldova” (diagrama 2).

22

Diagrama 2: Abaterea absoluta a activelor pe termen lung la I.S.”Calea Ferata din Moldova”

In aceasta diagrama observam o scadere a activelor nemateriale si a amortizarii acestora, iar

crestere au inregistrat mijloacele fixe si uzura si epuizarea activelor materiale.

Analiza structurala a activelor pe termen lung, permite evidentierea acelor categorii spre care

s-a orientat programul investitional al intreprinderii. In cadrul analizei structurale a indicatorului,

acesta poate fi clasificat in functie de numeroase criterii. Aceste criterii au putere informativa

diferita, oferind utilizatorilor Rapoartelor financiare posibilitatea de a aprecia deverse aspecte ale

activitatii intreprinderii.

Analiza structurii activelor pe termen lung pe părţi componente presupune determinarea

ponderii fiecărui tip de active dn valoarea totală a acestora şi modificării acestei ponderi pe

parcursul anilor analizaţi.

Vom efectua analiza structurală a activelor pe termen lung la Î.S.,,Calea Ferată din Moldova”

prin examinarea separată a activelor. În baza datelor Raportului privind activele pe termen lung

pentru ultimii trei ani vom alcătui tabelul analitic.

23

Tabelul 2Aprecierea structurii activelor pe termen lung ale intreprinderii pe categorii

Active pe termen

lung

Perioada

precedentă

Perioada

raportată

Abaterea

2006-2007

Ritmul

creşterii (%)

2006-2007

Suma,lei Cota,% Suma,lei Cota,% Suma,lei Cota,%

1 2 3 4 5 6 7 8


Active nemateriale 41817 0,024 45692 0,0284 3875 +0,0044 109,27


nemateriale

28037 0,016 41385 0,026 13348 +0,01 147,61



13780 0,008 4307 0,0027 -9473 -0,0053 31,255



de executie

700000 0,402 0 0 -700000 -0,402 0

Mijloace fixe 258423231 149,86 246597572 153,52 -13811879 +3,66 95,423

Uzura si epuizarea


termen lung

86687699 50,28 85969850 53,52 -717849 +3,24 99,172



termen lung

172435532 99,99 160627722 99,99 -11807810 0 93,152

Total active pe

termen lung

172449312 100 160632029 100 -11817283 93,147

Sursa:[intocmit de autor in baza Rapoartelor financiare]

Concluzie: In baza datelor din tabelul 2 se poate constata ca la I.S. “Calea Ferata din

Moldova” valoarea totala a activelor pe termen lung pe parcursul anului de gestiune s-a micsorat cu

11817283. Aceasta abatere a fost determinata de modificarile negative intervenite la activele

materiale.

Folosind informaţiile din coloana 5 a tabelului 1, vom prezenta structura activelor pe termen

lung la Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” în perioada raportată (2006-2007) cu ajutorul diagramelor

de tip circular (diagram 3;4).

24

Diagrama 3: Structura activelor nemateriale anul 2006 la

I.S. “Calea Ferata din Moldova”

Diagrama 4: Structura activelor materiale anul 2006 la


Folosind informaţiile din coloana 7 a tabelului 3, vom prezenta abaterea fluxurilor activelor

pe termen lung la Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” în perioada raportată (2007-2008) cu ajutorul

diagramelor (Diagrama 5).

Active pe termen lung, abaterea 2006-2007

Diagrama 5: Abaterea activelor pe termen lung, perioada 2006-2007

25


Active pe termen

lung

Perioada

precedentă

Perioada

raportată

Abaterea

2007-2008

Ritmul

creşterii (%)

2007-2008


1 2 3 4 5 6 7 8


Active nemateriale 45692 0,0284 13475 0,0081 -32000 -0,0203 29,49


nemateriale

41385 0,026 4712 0,0028 -36673 -0,0232 11,385



4307 0,0027 8763 0,0053 4456 0,0026 203,46



de executie

0 0 0 0 0 0 0

Mijloace fixe 246597572 153,52 255643657 153,50 9046085 -0,02 103,67

Uzura si epuizarea


termen lung

85969850 53,52 89112394 53,51 3142544 -0,01 103,65



termen lung

160627722 99,99 166531263 99,99 5903541 0 103,67

Total active pe

termen lung

160632029 100 166540026 100 5907997 0 103,68



Moldova” valoarea totala a activelor pe termen lung pe parcursul anului de gestiune s-a majorat cu

valoarea de 5907997 lei. Aceasta majorare a fost determinata de modificarile pozitive intervenite la

activele materiale.

Folosind informaţiile din coloana 5 a tabelului 1, vom prezenta structura activelor pe termen

lung la Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” în perioada raportată cu ajutorul diagramelor de tip circular

(diargama 6;7).

26

Diagrama 6: Structura activelor nemateriale anul 2007 la




Folosind informaţiile din coloana 7 a tabelului 3, se va prezenta abaterea fluxurilor activelor

pe termen lung la Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” în perioada raportată cu ajutorul diagramei

(diagrama 8).

27

Diagrama 8: Abaterea activelor pe termen lung, perioada 2007-2008

Diagrama 9: Structura activelor nemateriale anul 2008 la I.S. “Calea Ferata din Moldova”



28

Analiza factoriala. Scopul acestei etape constă în determinarea cauzelor principale ce au

provocat modificări esenţiale în fluxurile activelor pe termen lung.

Tabelul 4

Analiza factoriala a Activelor pe termen lung

Active pe termen

lung

Anul 2006

(lei)

Anul 2007

(lei)

Anul 2008

(lei)

Abaterea

2006-2007

(lei)

Abaterea

2007-2008

(lei)

1 2 3 4 5 6


Active nemateriale 41817 45692 13475 3875 -32000


nemateriale

28037 41385 4712 13348 -36673



13780 4307 8763 -9473 4456


pe termen lung


de executie

700000 0 0 -700000 0

Mijloace fixe 258423231 246597572 255643657 -13811879 9046085

Uzura si epuizarea


termen lung

86687699 85969850 89112394 -717849 3142544



termen lung

172435532 160627722 166531263 -11807810 5903541

Total active pe

termen lung

172449312 160632029 166540026 -11817283 5907997

29

Capitolul III “Costul vinzarilor”

1.1. Notiuni conceptuale privind indicatorul „costul vinzarilor”

Contabilitatea consumurilor si cheltuielilor intreprinderii constituie unul dintre cele mai

importante si dificile sectoare ale noului sistem national de contabilitate. In cadrul acestui sector se

formeaza atit indicatorii contabilitatii de gestiune (suma totala a consumurilor de productie, costul

produselor fabricate, rentabilitatea productiei etc.), cit si ai contabilitatii financiare (costul

marfurilor, produselor vindute, serviciilor prestate, marimea cheltuielilor perioadei, etc.). de

exactitatea si oportunitatea calculului acestor indicatori sunt cointeresati atit utilizatorii interni, cit si

cei externi ai informatiei contabile.

Odata cu trecerea la noul sistem contabil bazat pe standardele nationale, se modifica

continutul notiunilor “consumuri” si “cheltuieli”, precum si structura si criteriile de clasificare a

acestora. Astfel, in conditiile sistemului contabil precedent n-a existat o delimitare clara intre

notiunile “consumuri” si “cheltuieli”. Acesti termeni se considerau sinonime. In S.N.C. semnificatia

notiunilor “ nu coincide.

Consumurile reprezinta resursele utilizate pentru fabricarea produselor si prestarea serviciilor

in scopul obtinerii venitului. Acestea sunt nemijlocit legate de procesul de productie, isi gasesc

intruchipare materiala in stocurile productiei finite si produselor in curs de executie, la finele

perioadei de gestiune se reflecta in bilantul contabil ca active si nu se iau in calcul la determinarea

rezultatului financiar al intreprinderii.

Cheltuielile (costurile) reprezinta cheltuielile si pierderile carea apar in rezultatul activitatii

economico-financiare si nu sunt legate nemijlocit de procesul de productie. Spre deosebire de

consumuri, cheltuielile nu se include in costul produselor, se reflecta in raportul privind rezultatele

financiare si se scad din venituri la determinarea profitului al perioadei de gestiune.

Componenta consumurilor si cheltuielilor, modul de determinare si cinstatare a acsetora sunt

determinate de prevederile S.N.C.3 “Componenta consumurilor si cheltuielilor intreprinderii”.

In acest standard componenta consumurilor este prezentata sub aspectul intreprinderilor din

trei sfere principale ale activitatii, iar componenta cheltuielilor - pe felurile de activitati ale unei

intreprinderi aparte (operationala, de investitii, financiara) si pe evenimente exceptionale.

30

Componenta costurilor

Cheltuielile au loc la intreprinderile cu toate tipurile de activitati. In functie de directiile

efectuarii, acestea se subdivizeaza in 3 grupe:

1. Costuri ale activitatii operationale;

2. Costuri ale activitatii neoperationale;

3. Costuri privind impozitul pe venit;

1.Costurile activitatii operationale cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea

activitatii de baza a intreprinderii. Acestea cuprind:

Costul vinzarilor;

Cheltuielile comerciale;

Cheltuielile generale si administrative;

Alte cheltuieli operationale;

Costul vinzarilor reprezinta o parte din consumurile aferente produselor marfurilor vindute si

serviciilor prestate. Acesta cuprinde:

La intreprinderile de productie – consumurile materiale directe, consumurile directe privind

retribuirea muncii, inclusiv contributiile pentru asigurarile sociale, consumurile indirecte de

productie aferente produselor vindute;

La intreprinderile comerciale – valoarea de bilant a marfurilor vindute (suma cea mai mica

dintre costul afectiv al marfurilor procurate si valoarea realizabila neta);

La intreprinderile de prestari de servicii – consumurile pentru materiale si retribuirea muncii,

precum si consumurile indirecte de productie aferente serviciilor prestate.

Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor, marfurilor si

prestarilor de servicii, si anume: cheltuielile privind operatiunile de matketing, pentru ambalare si

impachetarea produselor, cheltuieli de transport, chleltuieli pentru reclama, reparatii cu termen de

garantie, comisioane, adaosuri, suporturi, etc.

Cheltuieli generale si administrative cuprind cheltuielile privind deservirea si gestiunea

intreprinderii in ansamblu. Acestea sunt cheltuielile privind uzura, reparatia si intretinerea

mijloacelor fixe, amortizarea activelor nemateriale cu destinatie generala gospodareasca;

intretinerea personalului administrativ si de conducere, impozitele, taxele si platile potrivit

legislatiei in vigoare, taxele pe valoare adaugata nerecuperate, accizele, cu exceptia impozitului pe

31

venit, cheltuielile pentru scopuri de binefacere si sponsorizare, pentru protectia muncii, cheltuielile

de reprezentare; cheltuieli pentru deplasare la serviciu ale personalului de conducere; etc.

Alte cheltuieli operationale cuprind sumele cheltuielilor sumele cheltuielilor privind vinzarea

altor active curente, pentru arenda curenta, cheltuieli sub forma de amenzi, penalitati, despagubiri;

cheltuieli din modificarea metodelor de evaluare a activitatilor curente, aferente dobinzilor pentru

credite si imprumuturi, consumurile indirecte de productie nerepartizate; lipsurile si pierderile din

deteriorarea valorilor, cheltuielile aferente produselor rebutate, precum si sumele cheltuielilor

aferente anularii comenzilor de productie, incetarii activitatii unitatii de productie care nu a fabricat

produse, cit si a cheltuielilor anticipate, care s-au dovedit a fi inutile.

2. Cheltuielile activitatii neoperationale cuprind cheltuielile suportate de intreprindere

la efectuarea altor feluri de activitati. Acestea cuprind:

Cheltuielile activitatii de investitii;

Cheltuielile activitatii financiare;

Pierderile exceptionale;

Cheltuielile activitatii de investitii rezulta din iesirea activelor pe termen lung si cuprind

cheltuielile si pierderile aferente activelor nemateriale, activelor materiale in curs de executie,

terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare pe termen lung, sumele

reducerii valorii activelor pe termen lung iesite, pierderile din participatiile in alte intreprinderi si

din operatiuni cu partile legate.

Cheltuielile activitatii financiare rezulta din modificarea marimii si structurii capitalului

propriu, imprumuturilor si creditelor intreprinderii. Acestea cuprind cheltuielile privind operatiunile

aferente platii revedentelor, arendei finantate a activelor materiale pe termen lung, diferentelor de

curs valutar, etc.

Pierderile exceptionale rezulta din evenimentele sau operatiunile rare si netipice care nu sunt

legate de activitatea economico-financiara a intreprinderii. Acestea cuprind daunele provocate de

calamitatile naturale, pierderile din perturbarile politice, modificarea legislatiei tarii.

3.Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totala a cheltuielilor curente si

aminate privind impozitul pe venit, luata in considerare la calcularea profitului (pierderii) net al

perioadei de gestiune.

32

3.2. Analiza structurala si factoriala a indicatorului „Costul Vinzarilor”

Costul vinzarilor detin cea mai importanta pondere in totalul cheltuielilor, suma lor fiind in

strinsa dependenta de realizarea obiectivului de activitate al intreprinderii.

La prima etapa a analizei se studiază modificările survenite în mărimile absolute şi relative ale

costului vinzarilor în comparaţie cu perioada precedentă şi nivelul prognozat.

Din punct de vedere al tehnicii de calcul la analiza mărimii şi evoluţiei costului vinzarilor pot

fi determinate: abaterea absolută, ritmul creşterii, sporul, procentul îndeplinirii planului şi procentul

abaterii de la plan.

Vom efectua analiza expres a datoriilor a întreprinderii I.S. „Calea Ferata din Moldova”:

Tabelul 5

Analiza generală a costului vinzarilor pe perioada 2006-2008

1.Costul vinzarilor Anul 2006

(lei)

Anul 2007

(lei)

Anul 2008

(lei)

Abaterea

2006-2007

(lei)

Abaterea

2007-2008

(lei)

Ritmul

creşterii

(%) 2006-

2007

Ritmul

creşterii

(%) 2007-

2008

1 2 3 4 5 6 7 8

Servicii prestate, din

care:

10075499 13218576 20051961 3143077 6833385 131,195 151,7

Lucrari de constructii-

montaj

4553434 7344329 10971099 2790895 3626770 161,3 149,4

Servicii din activitatea

de arenda

5522065 5874247 9080862 352182 3206615 106,38 154,59

Costul vinzarilor

Total

10075499 13218576 20051961 3143077 6833385 131,195 151,7

Sursa: [intocmit de autor in baza rapoartelor financiare]

Concluzie: In perioada anului 2007 I.S. „Calea Ferata din Moldova” a inregistrat o

crestere a costului vinzarilor in valoare de 3143077 lei, si in perioada anului 2008 s-a inregistrat o

crestere in valoare de 6833385 lei.

Analiza arata ca starea costului vinzarilor este pozitiva.

Folosind informaţiile din coloana 2, 3, şi 4 a tabelului 3.1, vom prezenta evoluţia costului

vinzarilor pe perioada anilor 2006-2008 la Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” cu ajutorul diagramelor

de tip liniar.

33

Diagrama 11: Evolutia costului vinzarilor perioada 2006-2008 la

I.S. „Calea Ferata din Moldova”.

Analizind diagrama, putem spune ca costul vinzarilor a avut o crestere in perioada anilor

2006-2008.

Folosind informaţiile din coloana 5, şi 6 a tabelului 1, vom prezenta evoluţia abaterilor

costului vinzarilor (pe structură) pe perioada anilor 2006-2008 la Î.S ,,Calea Ferată din Moldova” .

Diagrama 12: Abaterea absoluta a costului vinzarilor la I.S.”Calea Ferata din Moldova”

Dn aceasta diagrama se observa cresterea costului vinzarilor.

Analiza structurala a costului vinzarilor, permite evidentierea acelor categorii spre care s-a

orientat programul investitional al intreprinderii. In cadrul analizei structurale a indicatorului, acesta

poate fi clasificat in functie de numeroase criterii. Aceste criterii au putere informativa diferita,

34

oferind utilizatorilor Rapoartelor financiare posibilitatea de a aprecia deverse aspecte ale activitatii

intreprinderii.

Analiza structurii costului vinzarilor pe părţi componente presupune determinarea ponderii

fiecărui tip de cost din valoarea totală a acestora şi modificării acestei ponderi pe parcursul anilor

analizaţi.

Vom efectua analiza structurală a costului vinzarilor la Î.S.,,Calea Ferată din Moldova” prin

examinarea separată a serviziilor. În baza datelor Raportului privind costul vinzarilor pentru ultimii

trei ani vom alcătui tabelul analitic.

Tabelul 6Aprecierea structurii costului vinzarilor ale intreprinderii pe categorii

Costul vinzarilor Perioada

precedentă

Perioada

raportată

Abaterea

2006-2007

Ritmul

creşterii (%)

2006-2007


1 2 3 4 5 6 7 8


care:

10075499 100 13218576 100 3143077 ---- 131,19


montaj

4553434 45,193 7344329 55,56 2790895 +10,367 161,29


de arenda

5522065 54,807 5874247 44,44 352182 -10,367 106,38

Costul vinzarilor

Total

10075499 100 13218576 100 3143077 --- 131,19



Moldova” valoarea totala a costului vinzarilor pe parcursul anului de gestiune s-a marit cu 3143077

lei. Aceasta abatere a fost determinata de modificarile pozitive intervenite la Lucrarile de

constructii-montaj si la Serviciile din activitatea de arenda.

Folosind informaţiile din coloana 5 a tabelului 1, vom prezenta structura costului vinzarilor la

Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” în perioada raportată cu ajutorul diagramelor (figura 1).

35

Diagrama 13: Structura costului vinzarilor in anul 2006 la


Folosind informaţiile din coloana 7 a tabelului 6, vom prezenta abaterea costului vinzarilor la

Î.S. ,,Calea Ferată din Moldova” în perioada raportată cu ajutorul diagramei (diagrama 14).

Costul vinzarilor, abaterea 2006-2007

Diagrama 14: Abaterea costului vinzarilor, perioada 2006-2007

36


Costul vinzarilor Perioada

precedentă

Perioada

raportată

Abaterea

2007-2008

Ritmul

creşterii (%)

2007-2008


1 2 3 4 5 6 7 8


care:

13218576 100 20051961 100 6833385 ---- 151,70


montaj

7344329 55,56 10971099 54,71 3626770 -0,85 149,38


de arenda

5874247 44,44 9080862 45,29 3206615 +0,85 154,60

Costul vinzarilor

Total

13218576 100 20051961 100 6833385 ---- 151,70



Moldova” valoarea totala a costului vinzarilor pe parcursul anului de gestiune s-a majorat cu

6833385. Aceasta abatere a fost determinata de modificarile pozitive intervenite la lucrarile de

construcii-montaj si la servicii din activitatea de arenda.

Folosind informaţiile din coloana 5 a tabelului 1, vom prezenta structura costului vinzarilor la


Diagrama 15: Structura costului vinzarilor pentru anul 2007 la


37

Folosind informaţiile din coloana 7 a tabelului 7, se va prezenta abaterea costului vinzarilor la


Abaterea costului vinzarilor, perioada 2007-2008

Diagrama 16: Abaterea costului vinzarilor, perioada 2007-2008

Diagrama 17: Structura costului vinzarilor anul 2008 laI.S. “Calea Ferata din Moldova”

Analiza factoriala. Deopotriva cu analiza structurala, costul vinzarilor trebuie sa fie analizat

din punct de vedere factorial, prin prisma stabillirii cauzelor ce au conditionat modificarea costului.

Necesitatea analizei factoriale rezulta din prevederile S.N.C. „Prezentarea rapoartelor

financiare” conform caruia :raportul financiar anual deseori contine informatii suplimentare, care

sunt dezvaluite in nota explicativa, cuprinzind si relevin indicatorii financiari principali, situatia

financiara a intreprinderii si analiza intreprinderii si analiza influentei factorilor diversi asupra

modificarilor acesteie”.

38

Deci analiza factoriala a costului vinzarilor reprezinta o directie integranta a analizei

Rapoartelor financiare. Totodata, depistarea factorilor ce au cauzat cresterea sau scaderea

vinzarilor nu poate fi efectuata exclusiv in cadrul contabilitatii manageriale. Cu alte cuvinte,

executarea analizei factoriale a costului vinzarilor necesita o conexiune foarte strinsa intre

contabilitatea manageriala si cea financiara.

La efectuarea analizei factoriale a costului vinzarilor, este foarte important sa se ia in

consideratie:

Tipul activitatii operationale;

Specificul ramurii (industrie, comert, servicii);

Tabelul 8

Analiza factoriala a costului vinzarilor

Costul vinzarilor Anul 2006

(lei)

Anul 2007

(lei)

Anul 2008

(lei)

Abaterea

2006-2007

(lei)

Abaterea

2007-2008

(lei)

1 2 3 4 5 6


care:

10075499 13218576 20051961 +3143077 +6833385


montaj

4553434 7344329 10971099 +2790895 +3626770


de arenda

5522065 5874247 9080862 +352182 +3206615

Costul vinzarilor

Total

10075499 13218576 20051961 +3143077 +6833385

Sursa[elaborat de autor in baza Rapoartelor financiare]

39

Concluzii

Activitatea de conducere economico-financiară la toate nivelurile organizatorice - la nivel

macroeconomic şi microeconomic este în esenţa ei o activitate mereu de cunoaştere profundă şi

complexă a stării economice şi financiare a întreprinderii.

Aşa după cum se ştie, scopul analizei economico-financiare îl constituie, în general

cunoaşterea rezultatelor economico-financiare a activităţii agenţilor economici, a factorilor care au

influenţat aceste rezultate, descoperirea posibilităţilor practice de a interveni pentru corectarea stării

negative şi implicit fundamentarea acelor soluţii care sunt viabile pentru dezvoltare şi facilitează

creşterea performanţelor financiare.

Analiza economico-financiară conferă procesului decizional al conducerii un conţinut profund

stiinţific corespunzător situaţiei conjucturale din fiecare etapă de activitate a unităţii economice,

bazat pe luarea în considerare a factorilor interni şi externi, a impactului progresului tehnico-

ştiinţific asupra dezvoltării economice, a tendinţelor cantitative şi calitative asupra cererii de

consum productiv şi neproductiv.

Lucrarea de an este elaborată în scopul prezentării a unui model de analiză.

In cadrul disciplinei “Analiza Rapoartelor financiare” s-a elaborat lucrarea de an cu tema

“Analiza economico-financiara a intreprinderii”. In acesta lucrare s-au analizat Rapoartele

financiare ale Intreprinderii de Stat “Calea Ferata din Moldova”, pe perioada anilor 2006-2008. In

urma analizei a doi indicatori, si anume “Activele pe termen lung” si “Costul Vinzarilor” s-a

constatat ca anul 2007 pentru intreprindere a fost un an de declin. Indicatorii au valori mai joase in

comparatie cu anul 2006. Cauza principala a declinului este lipsa resurselor financiare si lipsa

sutinerii din partea statului. In anul 2008 insa, situatia a inceput sa se amelioreze, indicatorii

inregistreaza o crestere considerabila. Abaterile in comparatie cu perioadele 2006-2007 si 2007-

2008 inregistreaza valori pozitive, ceea ce semnifica ameloirarea situatiei economico-financiare in

cadrul intreprinderii.

Toate acestea impun o reorientare pe viitor a intreprinderii spre o politica financiara bine

chibzuita pentru cresterea rezultatelor obtinute sit si a rentabilitatii in urma desfasurarii diverselor

activitati.

40

Bibliografie

1. Natalia Tiriulinicova, Analiza rapoartelor financiare,“Tipograf. Centrala”,ASEM Chisinau 2004

2. Aurel Işfănescu, Evaluarea întreprinderii, Editura “Tribuna Economică”, Bucureşti 2001.

3.Nicolaie Mihăilescu, Analiza activităţii economico-financiare, Editura Victor,Bucureşti 2003-

4. Mihai I., Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997.

5.Stancu I, Analiza şi gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996.

6. Niculescu M., Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997.

7. Bătrâncea I.,Analiza financiară, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2000.

8.Alexandru Nederita, “Noul Sistem Contabil” , Combinat.Poligrafic, Chisinau 1998.

9. Maria Niculescu, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti 2003.

10. Brezeanu P., Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Ed. România de mâine,

Bucureşti, 1999.

41

ANEXE

Anexa : Rapoarte financiare anuale (2006, 2007, 2008).

42

lucrare de an la analiza rapoartelor financiare

Documents