MINISTERUL APARARII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARA A FORTELOR ARMATE „ALEXANDRU CEL BUN „

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

REFERAT

TEMA : „ Liderul militar ”

INDRUMATOR STIINTIFIC:

Locotenent colonel : CROITORU Pavel

AUTOR:

Sergent inferior (r ) : VLASOV Daniela

Chisinau 2015

Cuprins :

Introducere.....................................................................................................................................3

1. Leaderii....................................................................................................................................3

1. Calitati caracteristice...............................................................................................................4

2. Moduri de manifestare a caracteristicilor liderului.................................................................6

3. Atribute esentiale ale liderului................................................................................................7

4. Raportul dintre lideri si manageri............................................................................................9

Concluzie.....................................................................................................................................11

Bibliografia:.................................................................................................................................12

Introducere  Ce este un lider ?          Eu consider că un adevărat lider este o persoană care a fost ‘instruită’ pentru a dobândi şi dezvolta capacitatea de a se adresa spiritului uman, de a ajunge la măreţia sufletească a celor ce vin în urma lui şi a-i inspira să meargă dincolo de limitele lor umane. Misiunea sa este aceea de a scoate tot ce e mai bun din oameni, nu de a fi el însuşi cel mai bun într-un anumit domeniu.         Acest proces de învăţare a modului în care să devii lider este de fapt o educaţie capabilă să schimbe viaţa – şi anume educaţia conştientă. Ea presupune corectarea anumitor trăsături de caracter, mentalităţi, stări emoţionale, comportamente – optimizarea lor în scopul transformării interioare. Şi apoi transmiterea lor mai departe către ceilalţi. Aceasta înseamnă de fapt cunoaşterea proprieiprogramări genetice şi de mediu, înţelegerea ei, păstrarea a ceea ce îţi este de folos din ea şi ‘reprogramarea’ cu cunoaştere conştientă. Toate în scopul dezvoltării propriilor abilităţi şi exprimării adevăratului potenţial.          Astfel, un adevărat lider devine cel care capătă cunoştinţe profunde despre om, natură, univers şi care respectă legile naturale universale. Un lider se autoperfecţionează continuu, evoluează împreună cu vremurile. De fapt e chiar cu un pas înaintea lor şi ia cele mai bune decizii pe baza unei viziuni cât mai cuprinzătoare. El găseşte calea cea mai potrivită şi se asigură că oamenii îl urmează, obţinând cele mai bune rezultate prin folosirea efectivă şi eficientă a resurselor.         Un lider este o persoană demnă de încredere, cu adevărat responsabilă, care îşi exprimă în principal Sufletul. El ştie când să asculte şi să urmeze sfaturile semenilor săi. Ca vizionar, îndeosebi în cadrul unei companii, liderul trebuie să-şi concentreze atenţia asupra misiunii acesteia, să insufle mereu spiritul şi pasiunea de a lucra împreună. Să cunoască ‘psihologia’ oamenilor cu care lucrează, să ştie să comunice eficient cu ei – înţelegând că oamenii sunt cea mai importantă resursă. Şi în tot ceea ce face să urmărească dublul câştig (win-win). De fapt, orice lider autentic face aceasta în mod natural – propria integritate este extrem de importantă pentru el însuşi.

Astfel in aceasta lucrare am analizat caracteristicile ale eficienței rolului de consilier al liderului , obstacole în calea eficienței consilierii ,strategii “ sigure “ de consiliere ,consilierea axată pe problemă și consilierea pentru de dezvoltarea carierii . Conceptul de manager al stresului. Determinarea nivelului și surselor stresului organizațional. Evaluarea stresului individual. Surse de stres în organizații. Strategii de management al stresului. Strategii în relație cu cererea, cu capacitatea, cu răspunsul. Reducerea stresului instituțional. Managementul stresului în condiții de luptă.

1. Leaderii

Prin lider este desemnată o persoană care exercită puterea sau o mare influenţă în cadrul unor grupuri sociale de diverse mărimi (societăţi, naţiuni, comunităţi, organizaţii, grupuri mai mici etc.).

Liderul este acea persoană care ocupă poziţia centrală în cadrul unui grup, având influenţa cea mai mare în mobilizarea şi focalizarea eforturilor membrilor grupului în direcţia realizării sarcinilor comune. Pe scurt, liderul este „persoana care administrează (conduce) ori îndrumă (dirijează) pe alţii”.1

În sociologie se face distincţie între liderul formal (desemnat, instituţional, oficial), persoana desemnată cu funcţia de conducere pe cale instituţională (liderul instituţional) şi liderul informal (spontan, neinstituţional, neoficial), respectiv persoana care exercită cea mai mare influenţă în cadrul grupului (liderul

1

Mică

Mare

MicăMare

Leader Poet

Tiran Mediocru

ÎNŢELEPCIUNEA(OMENIE, „INIMĂ”)

PUTEREA

neoficial). Pentru realizarea de performanţe ridicate şi asigurarea unui climat generator de satisfacţii este nevoie ca liderul formal să coincidă cu liderul informal.

Studiile întreprinse pun în evidenţă faptul că organizaţiile şi grupurile au nevoie de lideri. Astfel, în timp de pace, o armată care dispune de administratori şi manageri buni îşi poate îndeplini misiunea, dar în timp de război nu poate face acest lucru fără a avea lideri.

Astăzi, un bun management al organizaţiilor nu mai este suficient, se simte nevoia de lideri la toate nivelurile ierarhice pentru a transforma cultura organizaţională şi a le face mai competitive. Liderul este considerat persoana care obţine rezultate remarcabile cu o eficacitate sigură în oricare domeniu de activitate, indiferent de obstacolele care îi stau în faţă.

În trecut, au convieţuit trei moduri de conducere care exprimau valori ce trebuiau admirate: Curajul, onoarea şi apărarea naţiunii au creat războinicii, aventurierii şi eroii; Înţelepciunea, care îi inspira pe gânditori, filosofi şi pe mistici; Ordinea, legea, care erau apanajul celor care administrau afacerile Cetăţii (regi, politicieni).2

Afirmarea democraţiei şi dezvoltarea gândirii individuale l-au propulsat ca lider pe cel care iese din comun. Ceilalţi au dreptul să-l judece, să aprecieze dacă acţiunea sa este bună sau rea, justificată sau nu.

Astăzi „liderul este acela care are influenţă asupra celorlalţi în aşa măsură încât să le insufle dorinţa de a-l urma. Nici lacheu, nici sclav, nici chiar discipol, cel cere-l urmează o face din propria voinţă. Nici o lege nu-i impune atitudinea: el este voluntar, liderul ştie să-l atragă către o viziune, spre un viitor pozitiv pentru toţi”.3

1. Calitati caracteristice

În această idee pentru lideri se impun o serie de calităţi caracteristice: cunoaşterea grupului şi a sectorului de activitate (mediul intern şi extern, tehnologii, personalităţi

cheie, stimulente care motivează fiecare individ); relaţii în societate şi în sectorul de activitate; reputaţie şi antecedente privind succesele anterioare; aptitudini şi competenţe (capacitatea de analiză, raţionamente sigure, gândire strategică şi

multidimensională, facultatea de a crea relaţii bune de muncă, mobilitate faţă de alţii, înţelegerea naturii umane);

calităţi personale (onestitate, integritate); o motivare puternică pentru a deveni lider.Unele dintre aceste calităţi se pot forma, fiind educabile.Se consideră că se poate vorbi de lider numai atunci când puterea şi înţelepciunea se regăsesc în

aceiaşi persoană, raporturile dintre ele putându-se prezenta ca în figura următoare (figura 1.5):

2

3

1. Caracterul: Fi o bucată de stâncă 21. Viziunea: Poţi cuprinde mai mult decât ceea ce poţi vedea

2. Carisma: Prima impresie poate pecetlui afacerea 20. Învăţarea: Ca să poţi conduce continuă să înveţi

3. Angajamentul: Diferenţiază pe întreprinzători de visători 19. Servitudinea: Pentru a progresa, pune-i pe ceilalţi pe primul loc

4. Comunicarea: Fără ea, călătoreşti singur 18. Auto-disciplina: Prima persoană pe care o conduci eşti tu

5. Competenţa: Dacă o construieşti, ei vor veni 17. Siguranţa: Competenţa nu compensează niciodată nesiguranţa

6. Curajul: O persoană curajoasă este o majoritate

7. Discernământul: Pune capăt misterelor fără răspuns

8. Concentrarea: Cu cât este mai puternică, cu atât vei fi mai puternic

9. Generozitatea: Făclia ta nu se stinge dacă aprinde alta

10. Iniţiativa: Să nu pleci de acasă fără ea

11. Ascultarea: Pentru a fi mai aproape de inima lor foloseşte-ţi urechile

16. Responsabilitatea: Dacă nu ai posesia mingii nu poţi conduce echipa

15. Relaţii: Dacă eşti prietenos, ei te vor accepta

14. Rezolvarea problemelor: Nu poţi permite ca problemele tale să devină o problemă

13. Atitudinea pozitivă: Dacă eşti încredinţat că poţi, vei avea

12. Pasiunea: Ia-ţi destinul în mână şi iubeşte

VIZIUNE

Figura 2.1 – Matricea puterii şi a înţelepciunii

John C. Maxwell evidenţiază 21 de calităţi ale liderului (Figura 2.2).

Figura 2.2 – Calităţile liderului după John C. Maxwell

Un lider trebuie să se caracterizeze prin măreţie. Peter Koestenbaum arată că există patru moduri de a exprima măreţia în gândire şi în acţiune (Figura 2.3):

viziunea – aceasta presupunând facultatea de a distinge cea mai largă perspectivă; realismul – presupune supunerea întotdeauna înaintea faptelor respingând iluziile; etica – exprimă atenţia acordată celorlalţi; curajul – exprimă acţiunea de a te expune, de a fi perseverent în ceea ce faci.

Figura 2.3 – Modelul celor patru colţuri ale liderului

Deciziile unui lider care nu se caracterizează prin măreţie vor fi lipsite de claritate, iar cu cât spaţiul creat prin tensiunea dintre cele patru direcţii contrare (viziune, realism, curaj, etică) este mai mare, cu atât liderul este mai bun.

În cazul în care unei persoane îi lipseşte una din cele patru caracteristici, spiritul de lider se reduce la zero. Funcţie de împrejurări, cele patru caracteristici sunt necesare în proporţii diferite.

2. Moduri de manifestare a caracteristicilor liderului.

Aşa cum se ilustrează în figura următoare (figura 2.4), există câteva moduri tipice de manifestare a caracteristicilor liderului.

E

C

R

V

– reprezintă idealul de lider care dispune de toate cele patru caracteristici: viziune (V), realism (R), curaj (C) şi etică (E)

CR E

V – reprezintă tipul de persoană cu o viziune realistă care dă dovadă de etică (ţine seama de alţii). Neavând curaj, persoana în cauză, nu va avea iniţiativă şi nu va acţiona

E

C

R

V– reprezintă tipul de lider etic cu viziune şi curaj, dar fără simţul realităţii. Un asemenea lider este periculos întrucât va ajunge la faliment

R

C

V

E

– reprezintă tipul de lider realist cu viziune şi curaj, dar lipsit de etică. Este considerat un nemernic întrucât alte persoane reprezintă pentru el numai obiecte, cifre, instrumente

– reprezintă tipul de lider curajos cu simţ al realităţii şi spirit etic, dar nu are viziune. El nu ştie încotro se îndreaptă

RV

E

C

Figura 2.4 – Tipuri de persoane in funcţie de viziune, realism, curaj şi etică

3. Atribute esentiale ale liderului

Deşi, atunci când se fac referiri la lideri, sunt imaginate persoane inaccesibile unei analize raţionale, totuşi liderii pot fi caracterizaţi prin anumite atribute personale esenţiale:

spirit penetrant; capacitate de analiză dezvoltată; aptitudinea de a gândi strategic şi multidimensional; bună intuiţie profesională.4

Warren Bennis,5 în urma studiilor întreprinse asupra unui mare număr de firme, a ajuns la concluzia că liderii acestora aveau în comun patru calităţi:4

5

de a fi o persoană plăcută; de a fi un bun comunicator, de a inspira încredere; capacitatea de autocunoaştere şi autoconducere.Liderul este văzut ca un „arhitect social”, un transformator al organizaţiei, o persoană capabilă să

provoace schimbări datorită unei motivaţii pozitive. Pentru aceasta, liderul trebuie să aibă calitatea: de a crea o viziune nouă şi irezistibilă; de a dezvolta angajamentul faţă de noua viziune; de a instituţionaliza noua viziune.6

Prestigiul liderului se creează prin muncă, inteligenţă, perseverenţă, consecvenţă şi prudenţă, prin tact şi fermitate, prin fructificarea la maximum a propriilor calităţi şi înăbuşirea propriilor defecte. Calităţile personale cultivate îl duc la succes numai în măsura în care defectele de personalitate pot fi înăbuşite prin autocontrol şi stăpânire de sine.

Defectele de personalitate, incultura, lipsa de educaţie şi sensibilitate îl fac urât şi antipatic pe lider.Adevărul, dreptatea, cinstea şi legalitatea nu se impun prin frică, iar autoritatea bazată pe frică este

neproductivă, ineficientă şi de scurtă durată.Autoritatea şi respectul pot fi câştigate numai prin cinste şi corectitudine, prin respectul pentru lege şi

prin bună credinţă.Orice carieră şi în general cariera unui lider, la fel ca fericirea omului, averea şi mărirea, succesul ori

eşecul în viaţă, depinde în mare măsură de cei din jurul nostru. Ca atare, succesul nostru depinde de modul în care învăţăm să îi apropiem, să-i respectăm şi să-i folosim pentru atingerea scopurilor.

Activităţile bine organizate şi conduse generează ordine, eficienţă, satisfacţie şi bunătate, în timp ce deficienţele în organizare şi conducere au ca rezultat: ineficienţa, dezordinea, anarhia, sărăcia şi insatisfacţia.

Pe bună dreptate, trebuie avut în vedere că „Cei care te urmează nu ţi se alătură în urma îndemnurilor, dar aderă în urma exemplului”.

Pentru a reuşi este nevoie de tenacitate. După consideraţiile lui Calvin Coolidge,„Nimic în lume nu poate înlocui tenacitatea.Talentul nu o va face; nimic nu este mai comun decât oamenii foarte talentaţi, dar care nu au succes.Geniul nu o va face; geniul nerăsplătit este aproape un proverb.Educaţia nu o va face; lumea e plină de epave educate.Doar tenacitatea, hotărârea sunt omniprezente”.7

Interesante lecţii pentru lideri prezintă Collin Powell. În opinia sa, cele opt lecţii de viaţă sunt.1. „Nu considera pe nimeni ca fiind mediocru în comparaţie cu tine şi nu-l trata cu ironie” . Sfatul său

este ca atunci când conducem oameni să nu privim cu răutate acţiunile şi deciziile lor, ci de a ne trata subalternii de pe poziţii de egalitate.

2. „Nu uita că şi soldaţii au problemele lor. Iar dacă le ceri să le uite, ei vor găsi alt confident. Şi nu e bine”. Deci, un adevărat lider ascultă pe toată lumea potrivit dictonului. „Nu am învăţat niciodată ceva în timp ce vorbeam”. Un lider trebuie să fie întotdeauna disponibil să discute orice problemă, succesul se obţine numai atunci când reuşim să dărâmăm toate barierele de comunicare dintre lider şi subaltern.

3. „Să nu te temi niciodată de schimbări”. Liderul este cel care răspunde de îndeplinirea misiunii, iar teama de a efectua schimbări secătuieşte organizaţia şi liderul ei de timpul, energia şi atenţia necesară îndeplinirii misiunii.

4. „Nu neglija niciodată detaliile”. În caz contrar rişti să fii considerat un şef dezorganizat.5. „Pentru că nu vei şti întotdeauna ce să alegi, ascultă-i şi pe ceilalţi”.6. „Să fugi de stereotipuri”. Acestea, spune C. Powell, nu fac bine. Un adevărat lider apreciază

valorile şi fuge de rigiditate, iar pentru aceasta este nevoie de flexibilitate.

6

7

7. „Foloseşte întotdeauna formula magică P = 40 to 70”. Probabilitatea succesului de 70% reprezintă siguranţa, iar 40% eşecul.

8. „Fii întotdeauna o fire veselă şi nu uita de propria ta familie”. Ceea ce înseamnă să fii relaxat, să ai umor cu oamenii, dar să nu foloseşti umorul împotriva oamenilor.

Răzbate de aici filozofia pragmatismului de tip american, în care se face deosebire, în teorie şi practică, între noţiunea de conducător şi cea de lider. Desigur, liderul este tot un conducător, dar nu unul impus de o conjunctură sau numit de un alt conducător, ci un conducător recunoscut ca atare. Este un adevăr că nu batalionul sau brigada îşi aleg comandanţii, dar acei comandanţi care urmează să fie numiţi sunt aleşi dintr-un număr de candidaţi ceea ce asigură calitatea sau premisa de a fi recunoscuţi şi acceptaţi ca atare şi în interiorul organizaţiei. Ei urmează să devină lideri. Structura militară respectivă va funcţiona optim atunci când conducătorul este lider.8

Privitor la lideri, se pune întrebarea dacă ei sunt născuţi sau sunt formaţi. Răspunsul este că liderii au capacităţi înnăscute dar care sunt înnobilate prin educaţie. Noel M. Tichý, unul dintre autorii importanţi în teoria liderilor şi leadership-ului, consideră că: „fiecare om dispune de un potenţial de conducere nefolosit, după cum fiecare dintre noi avem un potenţial fizic pe care nu-l utilizăm la întreaga valoare. Desigur, există diferenţe între oameni datorate atât cauzelor naturale, cât şi educaţiei, adică genelor şi procesului de dezvoltare, diferenţe care pot face ca un om să dea un randament intelectual şi fizic cât mai apropiat de cel maxim. Totuşi, indiferent, de performanţele fizice sau în domeniul conducerii înregistrate de o anumită persoană, ea este capabilă să-şi îmbogăţească mereu aceste performanţe”.9 După aprecierile sale „firmele de succes se deosebesc prin aceea că dispun de lideri buni care, la rândul lor, sunt capabili să formeze noi lideri pentru toate nivelurile ierarhice ale firmei”.10

4. Raportul dintre lideri si manageri

Studiile întreprinse în ce priveşte raporturile dintre lideri şi manageri pun în evidenţă o serie de aspecte demne de luat în seamă:

Managerul administrează; liderul inovează. Managerul este copia; liderul este un original. Managerul menţine, liderul dezvoltă. Managerul pune accent pe sisteme şi structuri; liderul pe oameni. Managerul se bazează pe control; liderul inspiră încredere. Managerul are viziune pe termen scurt; liderul pe termen îndelungat. Managerul întreabă cum? şi când?; liderul, ce? şi de ce? Managerul ţinteşte rezultatul final; liderul orizontal. Managerul imită; liderul iniţiază. Managerul acceptă status-quo-ul; liderul îl provoacă. Managerul este soldatul clasic bun, liderul este propriul său general. Managerul face bine lucrurile, liderul face lucruri bune. Managerul este format şi învaţă prin instrucţie; liderul prin educaţie.11

Meryem Le Saget, pe baza rezultatelor cercetătorilor americani J. MacGregor Burns, A. Zaleynich, J. Kotter, W. Bennis, J. Gardner, care au ajuns la concluzia că „Managerul este gestionarul care face să meargă întreprinderea, în timp ce liderul este acela care adună la un loc şi oferă o motivaţie oamenilor pentru a-i duc spre o numită direcţie”, consideră că există cinci aspecte care repartizează rolurile dintre manageri şi lideri:

8

9

10

11Figura 2.5 – Raportul dintre manageri şi lideri

Manageri Lideri

Managerii care nu sunt lideri Liderii care nu sunt manageri

Managerii care sunt şi lideri

Managerul prevede şi planifică, liderul creează o viziune inspiratoare (şi, adesea, această viziune va fi «co-creată» împreună cu partenerii aflaţi în cauză).

Managerul stabileşte bugete, evaluează investiţii şi cheltuieli, liderul concepe o strategie pe termen lung şi dă dovadă de flexibilitate în raţionamentul bugetar; el anticipează oportunităţile şi punctele slabe, străduindu-se să repereze imprevizibilul şi să imagineze scenarii de preschimbare pentru a putea reacţiona şi a se adapta unor situaţii care nu fuseseră prevăzute de buget.

Managerul organizează, liderul pilotează, se adaptează cu supleţe, dă dovadă de oportunism în acţiune oarecum la fel ca şi cameleonul, cu ochii aţintiţi asupra viziunii pe termen lung.

Managerul controlează, liderul dă o motivaţie calităţii şi autocontrolului. Managerul măsoară şi redresează abaterile, liderul merge mai departe; face să evalueze viziunea

şi adaptează poziţionarea întreprinderii şi produselor sale mulţumită unui efort permanent de a anticipa şi de a ţine sub observaţie piaţa.

În mod sintetic, Warren Bennis şi Burt Nanus, consideră că „Managerii sunt oameni care fac lucrurile aşa cum trebuie iar liderii sunt oameni care fac lucrurile potrivite”.

Analiza comparativă a managerilor şi liderilor pune în evidenţă faptul că nu toţi managerii sunt lideri şi nici toţi liderii manageri. Cei mai eficienţi manageri pe termen lung sunt şi lideri (Figura 2.5).

Managerii se asigură că sarcinile au fost întreprinse, pe când liderii se îngrijesc şi se focalizează asupra oamenilor care îndeplinesc sarcinile.

Concluzie

Intr-o companie un lider poate îndeplini patru mari roluri :- să găsească noi căi : să creeze o viziune ce conectează ceea ce vor să primească clienţii cu ceea ce doreşte compania să ofere- să ‘alinieze’ un sistem performant de lucru : proceduri, structuri, oameni, informaţii, decizii, recompense – cele mai potrivite- să dea puterea, să elibereze talentul, energia şi contribuţia voluntară a oamenilor ; sa cultive un mediu în care aceştia să dea tot ce au mai bun- să se constituie într-un model pentru alţii, să trăiască şi să conducă după cele mai înalte principii          Un astfel de lider are pe lângă cunoştinţe deosebite şi o bogată experienţă practică. În general, cred că o persoană poate deveni lider autentic după vârsta de 40 de ani – tocmai pentru că trebuie să dovedească şi în practică ceea ce cunoaşte foarte bine în teorie, şi are nevoie de timp şi succese treptate pentru asta.           In cartea sa  ‘Pune suflet in ceea ce faci – Indrumari pentru conducatorii lumii noi’, Robert Rabbin  afirma ca in aceste vremuri se creaza o noua ‘generatie’ de lideri, cu anumite trasaturi. Voi enumera, pe scurt, cateva dintre acestea.          Liderii trebuie sa se dedice binelui comun, nu doar unor interese particulare. Ei trebuie sa spuna adevarul. Sa aiba in vedere consecintele pe termen scurt si pe termen lung ale actiunilor lor. Sa respecte si sa slujeasca, sa protejeze tot ce e viu. Sa fie creativi, capabili sa vina cu idei si solutii care nu au mai fost gandite sau incercate inainte. Sa fie curiosi, sa invete neincetat. Sa nu fie atasati de dependentele lor. Sa nu fie compromisi de bani, faima, celebritate, vanitate, aroganta, mandrie, invidie. Sa cerceteze taramul spiritual al vietii (locul de unde, de fapt, isi iau forta si viziunea). Sa-si cunoasca adevarata natura interioara si sa fie capabili sa discearna adevaratarealitate pe termen lung. Si mai ales sa spuna tot timpul adevarul.         Rabbin spune : « Oricat de mari ar fi performantele, capacitatile si realizarile lor in domeniul activitatii de conducere, toate acestea nu au nici o valoare daca ei nu sunt treji, nu-si cunosc adevaratul caracter si natura realitatii. Aceasta cunoastere este ferementul care le dezvolta toate celelalte capacitati de conducatori.Avem nevoie de oameni competenti in materie de constienta si constiinta, curaj si compasiune, inteligenta si intelepciune pentru a face tranzitia de la vechea ‘specie’ de lider la cea noua. O noua generatie de lideri care vorbesc in numele intelepciunii din inimile noastre pentru a gasi in interiorul nostru ceea ce stim deja dar adeseori uitam ; ceea ce pretuim dar adeseori desconsideram ; ceea ce iubim, dar adeseori tradam. Lasati-i pe lideri sa fie aceia dintre noi care isi amintesc si haideti sa ne amintim cu totii astfel incat sa putem deveni cu totii lideri. »          A fi lider este un deziderat pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă mulţi poate nu vom ajunge lideri autentici, a avea ca model un lider este un bun plan de viaţă.

Bibliografia:

1. „ Leadership în România” studiu realizat de KRW INTERNATIONAL şi CBE2. Arădăvoaice Gheorghe, Managementul organizaţiei şi acţiunii militare. Unele dimensiuni tehnice şi psihosociale, Editura Sylvi, Bucureşti, 19983. Bennis Warren & Nanus Burt, Liderii, Editura Business Tech International, Bucureşti, 20004. Bennis W., On Becoming a Leader, Addison-Wasley, 19845. Burduş Eugen, Căprărescu Gheorghe, Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 19996. Cătană Doina, Management general, Editura Tipomur, Tg.-Mureş, 1994;7. Certo Samuel C., Managementul modern, Editura Teora, Bucureşti, 2002