Tema 1 : Cauzele care inlatura caracterul penal al faptelor1. Notiuni generale cu privire la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei2. Legitima aparare3. Starea de extrema necessitate4. Deosebirile dintre legitima aparare si starea de extrema necessitate5. Retinerea infractorului6. Constrangerea fizica sau psihica7. Riscul intemeiat 8. Executarea ordinului sau dispozitiei superiorului 1.Pentru ca oo fapta savarsita de o persoana sa antreneze rasunderea penala aceasta trebuie sa consituie o infractiune,adica sa corespunda reglementarii cuprinse in art 14(1).Lipsa oricareia dintre trasaturile esentiale ce defines infractiunea inlatura caracterul penal al faptei.Legitima aparare,starea de extrema necessitate,retinerea infractorului,constrangerea fizica sau psihica,riscul intemeiat si executarea ordinului sau dispozitiei superiorului reprezinte cause care inlatura caracterul penal al faptei.In asemenea situatii,fapta ,desi e prevazuta de legea penala nu intruneste trasatura vinovatiei.Ceia ce are drept urmare faptul ca actiunea/inactiunea respective nu va constitui o infractiune. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt prevazute intr-un capitol separat in continutul partii generale a codului Penal (cap III,35-40 cu indice 1).2.Legitima aparare ,potrivit art 36(1),nu constituie o infraciune fapta care fiind prevyut de legea penal e svrit n stre de legitim aprare.E in stare de legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a respinge un atac direct,imediat,material si real indreptat impotriva sa ,a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.(art 36(2)). Din punct de vedere juridic,legitima aparare reprezinta o actiune legala,adica o actiune care e permisa si stimulata de lege precum si de Constitutia RM. Din punct de vede social,legitima aparare e lipsita de pericol social,deoarece constituie un mijloc de aparare a drepturilor si intereselor persoanei,un mijloc de lupta cu criminalitatea si in special cu cea violenta si indreptata impotriva vietii,sanatatii si patrimoniului persoanei.Mai mult ca atat,legitima aparare joaca si rolul de instrumen de prevenire a infractiunilor.Din reglementarea legitimei aparari,rezulta ca acesteia ii sunt caracteristice 2 laturi : 1.ATACUL ,2.APARAREA. Legea penala instituie anumite conditii atat pt atac cat si pentru aparare in lipsa carora legitima aparare devine inexistenta. LEGITIMA APARARE presupune in primul rand un ATAC-o actiune agresiva care justifica apararea prin mijlocirea careia se inlatura atacul. ATACUL-o actiune savarsita cu intentia de a vatama valorile sociale enumerate in continutul art 36(2).Prin atac ,in sensul legii penale,se intelege fapta unei persoane care se indreapta asupra altei persoane cu intentia de a o vatama sau omori,sau cu intentia de a distruge,sustrage,delapida patrimoniul acesteia utilizand forta proprie precum si alte instrumente si mijloace capabile de a produce rezultatul urmarit de atacant.Atacul tre sa corespunda urmatoarelor cerinte: 1. Sa fie material (adica tre sa se realizeze prin fapte de natura sa provoace modificari materiale sau fizice valorilor sociale impotriva carora se indreapta.De regula,atacul se produce prin folosirea fortei fizice sau a acesteia aociata cu anumite instrumente si mijloace capabile sa produca urmarea dorita de atancant.Atacul trebuie sa constra intr-o manifestare concreta din partea atacantului.Atacul savarsit prin violente verbale sau prin amenintari nu constituie un atac material si de aceea impotriva acestuia nu trebuie sa se reactioneze prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala);2. Sa fie direct(cand prin acesta se creaza un pericol ce ameinta direct valorile ce pot forma obiectul legitimei aparari.Atacul e direct atunci cand intre actiunea atacantului si victima exista un contact fizic nemijlocit[atacantul se indreapta in directia victimei cu o arma,de ex].In sensul legii penale va exista un atac DIRECT si atunci cand sub aspect fizic nu exista un contact nemijlocit cu o valoare pusa in pericol,insa in felul in care se actioneaza aceasta e direct amenintata[atunci cand lucratorii spala geamurile la o cladire si cineva incearca sa-l omoare taind cablul.Martorul intervine pt a-l opri pe atacant.]) ;3. Sa fie imediat (fixeaza in timp desfasurarea acestuia incadrandu-l intr-un anumit interval in care poate interveni o aparare legitima.Atacul e considerat imediat atunci cand actiunea lui a inceput sau e gata sa inceapa tinand cont de toate imprejurarile concrete ale cauzei[cazul in care atacantul indreapta mana spre buzunar pt a scoate arma.In acest interval de timp apararea poate interveni pentru a respinge atacul.Nu se admite o legitima aparare dupa ce atacul s-a consumat])4. Sa fie real(in mod obligatoriu tre sa ameninte real o valoare sociala aparata de legea penala.Nu se admite legitima aparare contra unui atac care e doar presupus.Contra acestuia trebuie sa fie luata masuri de precautie care sa nu constea in fapta prevazuta de legea penala.Legitima aparare e permisa numai impotriva infractiunilor intentionate savarsita cu intentie directa sau indirecta si e inadmisibila sau ilegala legitima aparare indreptata contra unei infractiuni imprudente); 5. Sa fie indreptat impotriva persoanei,a unui tert sau impotriva unui interes publil()6.Sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public()6+5. Numai un pericol grav creaza celui ce se apara o stare speciala de constrangere sub imperiul caruia se reactioneaza.Caracterul grav al pericolului rezulta din urmarile grave pe care acesta le-ar putea produce daca nu s-ar interveni.Urmari care ar putea consta in pierderea vietii,vatamari corporale sau in distrugerea unui bun.Gravtatea pericolului trebuie apreciata in situatii concrete nu numai in raport cu importanta valorii atacate,ci si cu conditiile de loc,timp in care s-a produs atacul si toate circumstantele cauzei prin a caror interventie se poate spori gravitatea sa.APARARE-actul prin care cel atacat sau persoana ii vine in ajutor incearca sa inlature atacul cu toate caracteristicile sale.Apararea tre sa intruneasca urmatoarele cnditii:1.Sa fie realiza taprintr-o fapta prevazuta de legea penala ca infractiune(Pentru a se pune problema legitimei aparari se cere ca apararea prin care se inlatura atacul sa se realizeze prn savarsirea unei fapte prevazute d elegea penala.Daca atacul este respins prin savarsirea unei fapte neprevazute de Codul Penal nu se mai pune problema legitimei aparari in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei. )2.Apararea tre sa fie indreptata numai impotriva atacantului(Numai cel care ataca prin actiunile sale poate deveni obiect al actelor de aparare.Cauzarea de daune altor persoane,sotului sotiei,rudelor,copiilor,atacantului nu poate constitui un act de aparare legitima .Persoanei atacante in procesul legitimei aparari i se pot cauza atat daune fizice cat si materiale,iar dreptul la legitima aparare il are nu numai cel atac dar si un tert )3.Apararea e admisa pentru a respinge un atac indreptat atat impotriva intereselor personale cat si impotriva unui interes public(Dr la legitima aparare e aratat si in Constitutia RM si poate fi realizat numai prin actiuni active atat din partea victimei ,cat si din partea altor persoane.Contra-ataacul se admite nu numai atunci cand reprezinta unicul mijloc de aparare dar si atunci cand persoana atacata ar fi putut scapa de sub amenintare utilizand alte posibilitati: ex.fuga,alarma.)4.Fapta savarsita in aparare trebuie sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul(Legitima aparare tre in mod obligatoriu sa fie incadrata in limitele acesteia pt a deveni cauza care inlatura caracterul penal al faptei.Pentru ca aparare sa fie legitima trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre fapta savarsita in aparare si atacul care a determinat-o.De fapt,legitima va fi considerata apararea care vadit nu a depasit caracterul si pericolul atacului.Va fi legitima acea aparare in rezultatul careia atacantului i-a fost provocata o dauna nu numai mai mica sau egala dar si mai mare in raport cu cea evitata.In procesul aprecierii proportionalitatii intre fapta savarsita in aparare si atac,organele judecatoresti trebuie sa ia in vedere toate imprejurarile obiective si subiective ale savarsirii faptei.Intensitate atacului,obiectul asupra caruia acesta s-a indreptat.Instrumentul utilizat de atacant si modul lui de aplicare ,forta si posibilitatile atacantului si aparatorului[varsta,sex,starea sanatatii etc precum si timpul si locul comiterii faptei].Teoria Dr Penal releva existenta urmatoarelor forme ale depasirii limitelor legitimei aparari:1.necorespunderea vadita dintre instrumentul atacului si apararii;2.necorespunderea vadita dintre intensitatea atacului si apararii3. necorespunderea vadita dintre metodele atacului si apararii4.apararea cu mijloace si metode ce prezinta pericol pt viata si sanatatea mai multor persoane5.apararea dupa momentul consumarii atacului daca celui ce se apara ii e clar acest moment)Este in drept sa recurga la legitima aparare si cel care e atacat de catre o persoana iresponsabila sau de catre un minor,insa daca cel atacat e in cunostinta de cauza asupra acestor semne/trasaturi ale atacantului,dreptul la aparare apare numai atunci cand nu a fost prezenta o alta posibilitate pentru lichidarea pericolului.(fuga,chemare in ajutor)3. Art 38Viata a demonstrat ca in realitatea obiectiva exista situatii in cadrul carora anumite valori sociale ocrotite de legea penala sunt puse in pericol iar salvarea acestora e posibila numai prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.Ca si legitima aparare,starea de extrema necesitate reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.Conform dispozitiilor art 38(2) este in stare de extrema necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva viata ,integritatea corporala sau sanatatea sa a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi inlaturat altfel.Potrivit legii,prin stare de extrema necesitate se are in vedere situatia in care inlaturarea unui pericol ce ameninta interesele personale ,ale societatii si statului e posibila numai prin cauzarea unui prejudiciu mai mic altor relatii si valori sociale ocrotite de legea penala.Din punct de vedere juridic,actiunea savarsita in stare de extrema necesitate este nondelincventa.Din punct de vedere social,actiunea savarsita in stare de extrema necesitate e reglementata in literatura de specialitate sub un dublu aspect:-unii autori considera ca aceasta este lipsita de pericol social-altii insa-s de parerea ca la extrema necesitate exista un anumit pericol social,intr-u cat in cadrul acesteia se ciocnesc 2 interese ambele aparate de legea penala,iar salvarea unuia dintre acestea uneori se poate face numai provocand vatamari,prejudicii unui alt obiect al apararii penale.

Dreptul la actiuni de extrema necesitateil au toti cetatenii,insa exista categorii de persoane,de exemplu:politistii,angajatii serviciului antiincendiar care sunt obligati sa indeplineasca actiuni pentru inlaturarea unui pericol neindeplinirea carora atrage dupa sine aparitia unei raspunderi juridice.Intrucat actiunile legate de inlturarea unui pericol cauzeaza anumite daune unor relatii sociale aparate de legea penala ele pot fi considerate social utile sau nondelincvente numai daca se va constata prezenta unui sir de conditii ce caracterizeaza insasi pericolul si actiunile indreptate spre inlaturarea acestuia.Temei pentru aparitia starii de extrema necesitate pot servi :cutremurul de pamant,incendiile devastatoare,inundatiile devastatoare,starea sanatatii,defectele unor mecanisme lucratoare ,comportamentul neadecvat al animalelor domestice cat si salbatice etc..Infractiunea ca izvor de aparitie a pericolului social in cazul starii de extrema necesitate poate fi atat intentionata cat si imprudenta .De exemplu: incendiiul care provoaca aparitia unei stari de extrema necesitate poate aparea atat din intentie cat si poate fi rezultatul unui comportament neglijent cu focul.Conditiile starii de extrema necesitate sunt urmatoarele:1existenta unui pericol IMINENT-atunci cand ameninta cu producerea sa si e in imediata apropiere a declansarii sale fara sa mai fie posibila luarea unor altor masuri indreptate spre prevenirea acestuia .Pericolul dat trebuie sa fie real si vadit.O simpla banuiala a declansarii unui pericol nu poate justifica actul de salvare.2pericolul dat trebuie sa ameninte interesele persoanei ,ale statului,societatii pericolul trebuie sa ameninte viata si sanatatea persoanei,drepturile si libertatile acesteia,societatea si statul.Evident ca actiunile care-s realizate prin fapte de extrema necesitate sunt indreptate spre apararea acestor valori.Apararea prin extrema necesitate a altor valori sociale are nu-s ocrotite de legea penala nu pot fi considerate temei pentru aparitia starii de extrema necesitate si nu-s savarsite in conditiile acesteia .3actul de salvare trebuie sa contituie singurul mijloc de inlaturare a pericolului-actul de salvare trebuie sa reprezinte unica posibilitate de inlaturare a pericolului.Legea impune conditia ca inlaturarea pericolului sa nu fi fost posibila prin alt mijloc.Prin folosirea unui alt mod decat acela la care a recurs faptuitorul.Pentru a se constata daca persoana a avut si alte posibilitati si ca si-a dat seama de ele va fi necesar sa se examineze o serie de imprejurari si conditii care se refera la persoana faptuitorului la starea sa psiho-fizicafiind necesat totodata sa se determine conditiile in care a aparut pericolul.4dauna cauzata ,in mod obligatoriu trebuie sa fie mai mica decat cea evitata-extrema necesitate exista atunci cand dauna provocata este mai mica sau in cazuri exceptionale egala cu dauna evitata.Art 38(3)5actul de salvare trebuie sa se realizeze prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala-actiunea savarstita in stare de extrema necesitate trebuie sa fie sub aspect formal similara cu o componenta de infractiune prevazuta in partea speciala a Codului Penal al RM.Daca fapta realizata in conditiile starii de extrema necesitate nu e prevazuta de Condul Penal in calitate de infractiune nu se mai pune problema existentei starii de extrema necesitate in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei.4.Cunoscand cele 2 cauze si conditiile ce le contureaza ,putem constata prezenta unor asemanari si deosebiri intre ele.In ambele cazuri faptele-s savarsite pentru inlaturarea unui pericol e ameninta persoana proprie ,o alta persoana sau un interes public.Si legitima aparare si starea de extrema necesitate reprezinta cauze care inlatura caracterul penal al faptei,cu toate ca in ambele situatii actiunie savarsite sub imperiul acestora reprezinta infractiuni pedepsite prevazute de partea speciala a Codului Penal.Cu toate acestea ambele institutii se deosebesc esential una de cealalta prin urmatoarele.

1.Izvor de aparitie a pericolului socialLEGITIMA APARARE: actiunile ilegale ale persoaneiSTAREA DE EXTREMA NECESITATE: atat actiunile ilegale ale persoanei cat si calamitatile naturale,sociale,defectele unor mecanisme lucratoare ,comportamentul animalelor ,catastrofele,etc.REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA CLASIFICARE SITUATIILOR EXCEPTIONALE SI LA MODUL DE ACUMULARE SI PREZENTARE A INFORMATIILOR IN DOMENIUL PROTECTIEI POPULATIEI SI TERITORIULUI IN CAZUL SITUATIEI EXCEPTIONALE ,in MO nr 227-230 din 19.11.20102. Dauna este cauzataLEGITIMA APARARE: atacantuluiSTAREA DE EXTREMA NECESITATE: tertelor persoane3.Dauna cauzataLEGITIMA APARARE: poate fi mai mica ,egala sau mai mare in raport cu dauna evitataSTAREA DE EXTREMA NECESTATE:poate fi mai mica ,in cazuri exceptionale,egala cu dauna evitata4.Actiunea de salvareLEGITIMA APARARE:este legala chiar si atunci cand cel atacat a avut si alte posibilitati pt a evita pericolulSTAREA DE EXTREMA NECESITATE:este unica posibilitate pentru inlaturarea pericolului5.Prejudiciul cauzatLEGITIMA APARARE: nu este recuperat potrivit dispozitiilor art 1401 Cod CivilSTAREA DE EXTREMA NECESITATE: este recuperat in conformitate cu prevederile art 1402 Cod Civil

5.In conformitate cu art 37 nu constituie fapta prevazuta de legea penala savarsita in scopul retinerii persoanei care a comis o infractiune si al predarii ei organelor de drept.Teoria si practica dreptului penal sustin ca actiunile cetatenilor care-s indreptate spre combaterea actelor criminale sunt legitime si nu atrag dupa sine raspunderea penala chiar daca prinasemenea actiuni acestia au provocat infractorilor careva daune.Daca actiunile realizate in scopul retinerii infractorului corespund pericolului atentatului criminal si circumstantelor in care a fost efectuata retinerea. Savarsirea actiunilor criminale de catre un faptuitor da nastere obligatiei acestuia de a raspunde penal,de aceea din punct de vedere juridic ,retinerea infractorului reprezinta o actiune legala.Dreptul de a retine infractorul reprezinta un drept subiectiv al tuturor cetatenilor .Pentru politisti,insa,si persoanele care au un statut special de acest gen aceasta reprezinta o obligatie de serviciu.Intrucat retinerea infracturului de cele mai dese ori este legata de provocarea unui aumit prejudiciu se pune problema care s conditiile retinerii in cadrul carora retinerea poate fi considerata legitima.-O prima conditie se refera la comportamentul infractorului: Suntem in prezenta unei infractiuni savarsite de cel asupra caruia se indreapta actiunile de retinere.In unele cazuri,acest fapt nu necesita de a fi dovedit,intrucat ,de exemplu,suntem in prezenta unei sentinte de condamnare intrata legal in vigoare .Cetatenii de rand,de obicei,pot recurge la actiuni de retinere nemijlocit in procesul comiterii infractiunii sau imediat dupa consumarea acesteia.Retinerea penala nu poatefi aplicata fata de persoanele care au comis un delict contraventional,care n-au implinit varsta raspunderii penale precum si fata de cele iresponsabile.TEMEI PT RETINERE seveste fapta prevazuta de partea speciala a Codului Penal.-cea de-a doua conditie ce se refera la comportamentul pers se refera la faptul ca cel care urmeaza sa fie retinut in azul in care primeste cererea ,rugamintea persoanei ce urmeaza sa realizeze retinerea fuge,adica se eschiveaza de la procedura retinerii infractorului.In conformtitate cu dispozitiile art 168,Cod de Procedura Penala,oricine este in drept sa prinda si sa aduca fortat la politie sau la o alta autoritate publica persoana prinsa asupra faptului savarsirii unei infractiuni sau care a incercat sa se ascunda sau sa fuga imediat dupa savarsirea infractiunii.In conformitate cu dispozitiile alin 2 aceluiasi articol,pers perinsa in conditiile alin 1 poate fi legata in cazul in care opune rezistenta retinerii.Daca sunt temeiuri rezonabile de a presupune ca persoana prinsa are asupra sa arma ori alte obiectepericuloase sau obiecte ce prezinta itneress pt cauza penala,pers care a prins-o poate sa-i controleze hainele si sa-i ia obiectele respectivept a le transmite organului de urmarire penala. In conformitate cu dispozitiile art 166,Cod Procedura Penala,organul de urmarire penala are dr sa retina persoana in unul din urmatiarele situatii:1- daca aceasta a fost prinsa in flagrant delict;2- daca martorul ocular,inclusiv victima indica direct ca anume aceasta persoana a savarsit infractiunea ;3- daca pe corpul sau hainele persoanei,la domiciliul ei sau in unitatea de transport sunt descoperite urme evidente ale infractiunii.

-O cerinta esentiala a retinerii consta in retinerea anume a celei persoane care a comis infractiunea.Greseala admisa in identitatea retinutului exclude dr la retinerea acestuia care in prezenta vinovatiei si a unui subiect special atrage dupa sine rs penalain conformitate cu dispozitiile art308 Cod Penalretinerea ilegala);-o alta conditie a retinerii se refera la dauna care-i realizata in procesul comiterii actelor de retinere.Aceasta poate fi de origine fizica sau materiala si e provocata in mod fortat.Dauna fizica se exprima in provocarea vatamarilor corporale ,iar cea materiala in deteriorarea mijlocului de transport ,distrugerea unui bun etc.In timpul comiterii infractiuneii,retinerea este posibila numai in cazul cand persoana descoperita asupra faptului ,drept raspuns la cerinta de a merge la organul de drept corespunzator FUGE,se eschiveaza de la executarea acestei rugaminti.Dupa consumarea infractiunii,dupa finalizarea tuturor etapelor acesteia,retinerea e legitima daca e realizata imediat dupa consumarea infractiunii.Dauna cauzata infractorului in procesul retinerii tre sa fie in corespundere cu gradul prejudiciabil al infractiunii realizate de cel retinut,precum si cu circumstantele in care a fost realizata retinerea.Daca reiesim din faptul ca infractiunea reprezinta fapta prin care se provoaca un prejudiciu obiectului ocrotirii penale,iar retinerea reprezinta o actiune exprimata in provocarea unei daune persoanei care a comis infractiunea ,atunci proportionala va fi retinerea in cazul in care prejudiciul cauzat infractorului nu depeaseste vadit dauna pe care el personal a cauzat-o.Cu alte cuvinte,retinerea va fi considerata legitima atunci cand infractorului i se va provoca o dauna mai mica,egala sau putin mai mare in raport cu dauna provocata de acesta.SCOPUL RETINERII consta in aducerea persoanei care a comis o infractiune la organul abilitat a mijloc de realizare a sarcinilor justitiei.Depasirea masurilor realizate in scoopul retinerii constau in:-necorespunderea vadita a acestora caracterului si daunelor provocate de infractiune,precum si in raport cu circumstantele retinerii.-situatia in care infractorului i-a fost provocata o dauna in conditiile in care acesta din urma nu reprezenta unica posibilitate de realizare a retinerii; In conformitate cu art 76(1,j):savarasirea infractiunii cu depasirii limitelor legale de retinerii a infractorului se considera depasireIntre legitima aparare si retinerea infractorului exista multe asemanari.Ambele provoaca persoanei daune fizice si materiale.Temeiul realizarii acestora consta in actiuni ilegale.Ambele contin aceeasi esenta juridica precum si aceeasi caracteristica a proportionalitatii dintre actiune si depasirea aceasteia.Se deosebest aceste 2 institutii prin urmatoarele:1 Legitima aparare in calitate de temei prevede savarsirea de catre o persoana a unei fapte prejudiciabile. La retinere,pe langa acest temei apare si incercarea infractorului de a fugi,de a se eschiva de la retinere.2 In cazul legitimei aparari,actiunile realizate in scopul apararii pot fi savarsite atat impotriva minorilor cat si iresponsabililor. Reinerea acestora,insa,e absolut interzisa ,deoarece acestia nu reprezinta subiecti si nu pot fi trasi la rs penala(nu e sopul).3 Legitima aparare are loc in procesul tentativei. Retinerea ,insa,e posibila atat la etapa tentativei cat si la etapa infractiunii consumate,finalizate.4 La legitima aparare,avand in vedere caracterul si gradul de pericol social al atentatului e permisa provocarea /cauzarea oricarei daune atacantului. La retinere,insa,omorarea persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni este inadmisibila.5 Scopul legitimei aparari consta in apararea intereselor persoanei ,societatii,statului de orice atentat criminal. La retinere,scopul acesteia consta in aducerea infratorului in fata organelor de drept.Omorarea infractorului in procesul retinerii reprezinta o masura exceptionala care se admite numai in situatia retinerii infractorilor deosebit de periculosi si care opun rezistenta armata.

6.Constrangerea fizica ,cunoscuta si sub termenul de FORTA MAJORA,exista atunci cand o persoana este determinata de o energie straina,umana sau de alta natura irezistibila sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.In conditiile constrangerii fizice,faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza ca un simplu instrument sub influenta unei energii straine savarsind o fapta prevazuta de legea penala,dar nefiind in stare sa opuna rezistenta energiei care-l oprima adopta conduita care ii e impusa .In conformitate cu dispozitiile art 39(1): nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrangerii fizice sau psihice ,daca in urma acesi constrangeri persoana nu putea sa-si dirijeze actiunile.Cauzarea de daune in conditiile constrangerii fizice sau psihice are multe puncte de tangenta cu celelalte cauze care inlatura caracterul penal al faptei,si in primul rand cu STAREA DE EXTREMA NECESITATE.In ambele situatii e prezenta o circumstanta exceptionala sub imperiul careia persoana e impusa sa actioneze.Autonomia institutiei date prevazute la art 39 rezulta din conditiile acesteia care-s: 1 faptuitorul tre sa fie supus unei constrangeri de natura fizica(forta straina care exercita contrangerea tre sa actioneze direct in momentul savarsirii faptei asupra fizicului persoanei care comite acea fapta.Aceasta forta straina care-l impiedica pe cel constrans sa-si dirijeze in mod liber vointa poate consta in : energia unei persoane[ex: o persoana forteaza mana unui functionar pt ca acesta sa semneze un act fals;sau persoana care rs pt ridicarea/coborarea barierei la drumul de pe calea ferata,a fost imobilizat si nu poate actiona].Contrangerea fizica poate consta si intr-un fenomen natural(o inzapezire,un vant puternic,o avalansa etc)Sau intr-un proces fiziologic care impiedica persoana constransa sa actioneze conform obligatiilor sale{ex: medicul a suferit un atac de cand sa se duca la pacient}.Pt inlaturarea caracterului penal al faptei nu prezinta nici o importanta faptul daca persoanele care au exercitat contrangerea erau sau nu responsabile.)2 constrangerea tre sa fie irezistibila(persoana contransa sa nu fi putut actiona in scopul acordarii rezistentei actiunilor de contrangere.Pt existenta constrangerii fizice nu e suficient ca persoana contransa sa fi savarsit sub imperiul presiunii exercitate asupra sa o fapta prevazuta de legea penala,ci mai e necesar ca acea persoana sa nu fi putut opune rezistenta fara vre-un pericol pt ea.Daca persoana constransa are posibilitatea de a anihila cu mijloacele proprii ce pot fi utilizate fara pericol presiunea exercitata asupra energiei sale fizice ,atunci caracterul penal al faptei savarsite in aceste conditii nu va fi inlaturat si respectivul cetatean va raspunde penal pt faptele sale ,deoarece a avut posibilitatea de a-si determina si dirija in mod liber vointa.In acest contet,mentionam prevederile art 39(2).Pt a stabili daca pers intr-adevar a fost supusa constrangerii fizice ,obligatoriu e necesar sa analizamposibilitatea concreta pe care a avut-o cel contrans de a inlatura efectele contrangerii.Aceasta posibilitate urmand a fi evaluata in raport cu intensitatea energiei straine precum si cu circumstantele acelei cauze cu puterea si cu mijloacele de opunere de care dispunea cel contrans.)3 fapta savarasita sub imperiul constrangerii tre sa fie prevazuta de legea penala(pt a deveni incidenta ,institutia constrangerii fizice e necesar ca fapta savarsita din cauza ei sa fie prevazuta de legea penala,deoarece numai in astfel de situatii se poate pune problema inlaturarii caracterului penal al faptei.Sub imperiul constrangerii fizice se pot savarsi ,mai ales , fapte de omor,de vatamare,distrugere,de incalcare a regulilor de securitate in circ rutiera.In cele mai multe cazuri asemena fapte-s realizate prin impiedicarea faptuitorului de a-si indeplini anumite obligatii legale.Pt existenta acestei conditii nu prezinta nici o importanta daca fapta a fost consumata sau a ramas la etapa tentativei.Daca e un coautorat sau participatie.Faptele savarsite in conditile constrangerii fizice pot sa constea fie intr-o actiune[in cazul falsului savarsit prin fortarea manii unei persoane],fie cum se intampla de cele mai deseori,printr-o inactiune[cand persoana constransa se afla intr-o imposibilitate de a-si indeplini la timp obligatia legala.{un militar nu se reintoarce din concediu in timpul stabilit din cauza inzepezirii trenurilor sau un gardian imobilizat de cativa detinuti nu poate impiedica evadarea altor detinuti);

Constrangerea psihica/morala-cu toate ca nu-i definita legal,separat,in continutul CP al RM in teoriile penale occidentale aceasta e definita ca fiind situatia cand o persoana comite o fapta prevazuta de legea penala datorita unei amenintari cu un pericol grav pentru persoana sa ori a alteia ,pericol care nu putea fi inlaturat in alt mod.Constrangerea psihica consta in presiunea pe care o persoana o exercita prin diferite mijloace asupra psihicului altei persoane.Presiune care e soldata cu faptul ca cel constrans nu-si mai poate determina in mod liber vointa si e impus,de fapt,sa comita o infractiune.De fapt,in cazul contrangerii psihice ca si in situatia celei fizice ,faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza sub presunea unei contrangeri de natura psihica .Prin amenintarea sa sau a altei persoanecu un pericol grav ,dar nefiind in stare sa inlature pericolul ce-l ameninta ,adopta conduita care-i este impusa si comite astfel o infractiune.COnditiile constrangerii psihie:1Faptuitorul tre sa fie supus unei constrangeri de natura psihica printr-o amenintare (Ca si in cazul constrangerii fizice ,contrangerea psihica e generata de o forta .In cazul celei de-a doua,aceasta e de natura psihica .Anterior ,cand constrangerea psihica nu era prevazuta in codul penal,in situatiile practice,aceasta era atribuita starii de extrema necesitate,insa ,actualmente ,trebuie sa se faca o distinctie dintre acestea doua.,deoarece constrangerea psihica e generata ca si starea de extrema necesitate de existenta unui pericol,insa,de data aceasta,pericolul trebuie sa izvorasca numai dintr-o fapta a persoanei,mai precis,dintr-o amenintare a acesteia asociata unei cereri de-a comite o anumita fapta prevazuta de legea penala.Amenintarea vne de la o persoana are urmareste realizarea faptei prevazute de legea penala prin intermediul celui amenintat.Aceasta poate fi verbala sau scrisa.Uneori,unei amenintari verbale i se poate asocia o amenintare materiala[ex.descarcarea uneui foc de arma in aer]);2Cel amenintat trebuie sa fie expus unui pericol grav(Numai un pericol grav naste urmarea aparitiei unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei.Daca acesta nu e grav,inseamna ca amenintarea nu a fost susceptibila sa produca acea presiune psihica ce caracterizeaza contrangerea psihica.);3Pericolul sa nu poata fi inlaturat de cat prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala(Pt ca fapta savarsita sub imperiul amenintarii sa nu constituie o infractiune e necesar ca in conditiile concrete date ea sa fi fost indispensabila pentru inlaturarea pericolului si totodata sa fi reprezentat singura cale pt evitarea acestuia .Daca pericolul putea fi inlaturat in alt mod [ex.prin chemarea in ajutor a unei alte prsoane,prin denuntare din timp] rezulta ca faptuitorul avea /a avut posibilitatea de a se sustrage presiunii la care a fost supus,folosind aceasta alta cale astfel evitand incalcarea legii penale.Inevitabilitatea pericoului presupune iminenta lui,existenta reala a acestuia );

Constrangerea fiz si cea psihica,legal constatata au ca efect excluderea vinovatiei,si odata cu aceasta : al caracterului penal al faptei.Raspunderea penala pentru fapte comise instare de constrangere fizica sau psihica e inlaturata.De asemenea,in principiu,e inlaturata si raspunderea civila ,cu exceptia cazurilor cand e constatata existenta uneo erori de fapt admisa in comportamentul faptuitorului. DIFERENTE: cu toate ca ambele forme de manifestare ale constrangerii prevazute la art 39,au multe puncte de tangenta ,acestea se deosebesc prin urmatoarele: In cazul CF,faptuitorule determinat fizic sa comita o infractiune comportandu-se ca un simplu instrument la cmanda energiei straine.In cazul CP,faptuitorul e determinat pe cale psihica sa comita o asemenea fapta.Libertatea sa de vointa si actiune fiind complet anihilata de amenintarea la care e supus el sau alta persoana la un pericol grav care nu putea fi inlaturat altfel.7.In conformitate cu dispozitiile art 40(1): nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile .Pentru atingerea unor anumite scopuri social utile ,pentru perfectionarea rezultatelor in productie ,in stiinta ,in multiple activitati ale omului,uneori sunt necesare efectuarea unor anumitor experimente insotite,de regula,de incalcarea regulilor securitatii si evident :admiterea unui risc oarecare.Actiunile insotite de un anumit risc ,in care nu exista siguranta ca nu va fi cauzata o anumita dauna,sunt capabile sa asigure atingerea scopului urmarit,dar pot avea drept urmare comiterea unor fapte care atenteaza la interesele personale sau publice ocrotite de legea penala.In art 40(2) sunt determinate conditiile unui risc intemeiat:1Existenta unui scop social util-faptuitorul actioneaza in conditiile unui risc nu pt atingerea unui oarecare scop{ex.imbogatire proprie} dar in vederea faptului ca riscul dat sa aduca un beneficiu ,un folos intregii societati[ex.obtinerea unui medicament contra unei maladii raspandite.2Riscul tre sa fie insotit de intreprinderea unor actiuni fortate-pt atingerea scopului social util urmarit ,riscul a reprezentat o fapta fortata,intrucat in alt mod nu s-a putut actiona.Persoana in cauza tre sa-si dea seama ca atingerea scopului urmarit nu e posibil in alt mod.Daca faptuitorul isi da seama ca paote ajunge /obtine ceea ce doreste si prin alte metode ce nu reprezinta un risc intemeiat,atunci,in cazul in care vor fi provocate daune,persoana respectiva va raspunde penal.3Realizarea actiunilor cu scopul prevenirii aparitiei unei daune-aceasta persoana e obligata in primul rand sa intreprinda masuri de prevenire a aparitiei daunei si in al doilea rand: acestea tre sa fie suficiente.[exatunci cand un colaborator stiintific incepe lucrarile asupra unui experiment,acesta e obligat sa respecte si sa execute tate regulile ce tin de tehnica securitatii in acel caz,precum si dierite instructiuni din domeniul dat,sa obtina permisiunea respectiva,precum si sa atentioneze asupra eventualelor posibilitati de aparitie a carorva daune in cazul insuccesului experimentului dat.Nemijlocit,in art 40(3) sunt stabilite conditiile riscului considerat neintemeiat:1Daca era cu buna stiinta imbinat cu pericolul pt viata persoanei(Exista atunci cand faptuitorul constientizeaza pericolul aparitiei daunelor si inlaturarea aparitiei acestora printr-o incredere exagerata in sine);2 Exista pericolul provocarii unui dezastru ecologic(Legea nu indica continutul si parametrii unui dezastru ecologic,dar probabil ca prin acesta tre sa intelegem cauzarea de daune naturii pe un teritoriu mare ,atunci cand aceasta dauna ameninta existenta biologica a omului pe un anumit teritoriu[catasrtofa de la Cernobil]);3Exista pericolul provocarii unui dezastru social(Acele consecinte care se refera la mutipple persoane creadu-le anumite incomoditati[o avariere a centralei electrotermice a mun Chisinau pe timp de iarna care a lasata orasul fara energie in rezultatul efectuarii unui experiment);Tre sa facem o distinctie intr e risc si extrema necesitate:-in cazul RI,niciodata nu exista forta a 3 in calitate de temei a aparitie a acesteia ca in cazul starii de EN,mai mult ca atat,dr la executarea actiunilor de risc intemeiat il au numai persoanele reiesind din obligatiile de serv ep care le au,pe

8.In conformitate cu Art 40(1) cu indice 1:Orice functionar public e obligat sa execute dispozitiile si ordinile primite de la superiorii ierarhici ,insa e in drept sa refuze in scris si motivat indeplinirea dispozitiilor daca le considera ilegale.Acest lucru are si suport legislativ,intrucat potrivit art 40(2) cu indice 1 ,intrucat neexecutarea ordinului sau a dispozitiilor vadit ilegale exclude raspunderea penala ,iar persoana care a comis intentionat infractiunea in vederea executarii ordinului sau dispozitiei vadit ilegale ale superiorului raspunde penal in temeiuri generale .Daca cel care a emis ordinul,sau dispozitia le formuleaza in scris ,atunci functionarul e obligat sa o execute ,cu exceptia cazului cand aceasta e vadit ilegala.Functionarul care in asemenea conditii a refuzat eecutarea ordinului e obligat sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al peroanei care a emis ordinul ilegal situatia respectiva.Raspunderii penale pentur fapta savarsita va fi supusa persoana care a emis ordinul sau dispozitia ilegala.Din punct de vedere subiectiv,executarea ordinului sau dispozitiei superiorului prezinta o cauza care inlatura vinovatia faptuitorului.Din punct de vedere obiectiv,aceasta e o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei.In cazul executarii ordinului sau dispozitiei superiorului fundamentul recunoasterii acesteia in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei se bazeaza pe aceea ca executantul(faptuitorul) crede gresit /eronat ca activitatea lui e conforma legi.Regulile mentionate anterior nu pot fi atribuite situatiei cand ordinile/dispozitiile superiorului se refera la comiterea unui genocid sau a unei infractiuni impotriva umanitatii care absolut in toate cazurile-s vadit ilegale.Sub diferite denumiri si anume: ordinul legii,sau autoritatii legitime .Ordnul legii si comanda autoritatii legitime.Aceste auze-s prevazute in Codul Penal model francez,,Codul Penal model American,precum si Codul Penal al Federatiei Ruse.