PRIMAVARA

Universitatea Babes-Bolyai Cluj NapocaFacultatea de Psihologie si Stiinte ale EducatieiSpecializarea:PIPPExtensia:Targu MuresAn 1Profesor:As.Unv.Drd. Marcu Olga

Student: Chenderes Liana

Primavara este anotimpul in care natura se trezeste la viata aducand lumina si culoare.Totul e invaluit in mantia de lumina a soarelui, care mangaie bland pamantul si toate vietatile. Bolta albastra se oglindeste in apele limpezi ale raurilor. Zilele sunt mai blande si mai lungi, iar noptile mai scurte.

Primavara a asternut peste tot un covor multicolor. Campurile si dealurile au inverzit, iar livezile se pregatesc sa dea in floare. In desisuri a albit floarea ghiocelului si un parfum usor de toporasi se raspandeste la adierea vantului din amurg. Fluturii zburda , albinele harnice isi incep dulcele zumzet prin flori iar gandaceii si carabusii dorm la soare.

Fluturii zburda , albinele harnice isi incep dulcele zumzet prin flori.Gandaceii si carabusii dorm la soare ,dezghetandu-si aripioarele si piciorusele.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru.Randunica cea vesela,turturica,sturzul ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii.

Si oamenii se bucura de aceasta renastere a naturii.Ogoarele rasuna de duduitul tractoarelor si zumzetul harniciei.In livezi oamenii curata pomii,iar in gradini sapa pamantul sa puna rasaduri.

Cu mantia plina de lumina ,primavara imparte din pocalul ei tinerete,voiosie si culoare.Sa ne bucuram toti de acest minunat martisor primit in dar de la blanda primavara....

PRIMII VESTITORI AI PRIMAVERII

Ghiocelul Narcisele

Brandusele Randunica

Culorile primaveri

ALB-simbolul puritatii si a gratiei divineROSU-simbolul iubirii si al sacrificiului supremVERDE-simbolul speranteiVIOLETUL-simbolul sanatatiiGALBEN-simbolul bucurieiPORTOCALIUL-simbolul viitoruluiROZUL-simbolul unui nou inceputNEGRU-simbolul fortelor malefice

ALBASTRU-simbolul pacii si al libertatii

FLORILE PRIMAVERI GHIOCELUL

„ A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? A spus raza de soare. Şi, repezita cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:- Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?- Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.

- Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţi mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Rază de Soare culesese o violetă, şi nu altceva.Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei. Cum Rază de Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.Dar nu a fost numai atât. Prinţesa Rază de Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:-Biata floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeală?- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul capusor în jos.

- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? A insistat Raza de Soare.- Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpadă rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!Şi chiar aşa a fost. Raza de Soare l-a sărutat pe Ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.De atunci, Ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite.’’

VIORELELELegenda spune ca printesa Viorica era cea mai tanara dintre fiicele imparatului si imparatesei regatului florilor. Datorita frumusetii nemaivazute a printesei, aceasta a fost ursita de cea de-a douasprezecea ursitoare ca in primavara varstei de 12 ani sa fie rapita de Zana Florilor.

Cu toate incercarile parintilor ei de a o pazi, Viorica este rapita la varsta de 12 ani, primavara, si este prefacuta intr-o floare albastra, albastrul fiind simbolul melancoliei.Aceasta floare este asezata intre celelalte flori din gradina Zanei Florilor si este numita Viorica, nume care este cunoscut popular si ca Viorea.

De atunci, Viorica este o floare care infloreste primavara si care se distinge de celelalte prin culoarea albastra, sugestie clara a melancoliei, dar si a increderii in viitor.

BRANDUSA

Legenda spune ca Brandusa era fata cea mai mica a imparatului Florilor. Pe vremea cand traia Brandusa, imparatia ei era condusa de un zmeu, care in fiecare an sacrifica cate unul dintre barbatii din imparatie. Cand a implinit 20 de ani, aceasta s-a casatorit cu un print pe care il iubea nespus de mult. La numai o zi de la nunta lor, printul este rapit de zmeu si dus in castelul acestuia spre a fi sacrificat.

In ciuda insistentelor tatalui ei, Brandusa refuza sa lase salvarea sotului ei pe mana armatei tatalui ei si porneste ea singura in cautarea zmeului si a barbatului ei. Intalnind zmeul, aceasta il provoaca la lupta in sabii si palose, reusind pana la urma, dupa 7 zile si 7 nopti sa il ucida pe acesta si sa isi salveze iubitul.

TOPORASUL

Legenda spune că la un moment dat, pe pământ, trăia Regele Gheţii. Iar acest rege îşi dorea o soţie care să-i topească inima şi să-l facă fericit. Astfel, a dat de o fată pe care o chema Violeta. Aceasta, la rândul ei, s-a îndrăgostit de Regele Gheţii şi, pentru o perioadă, au stat împreună, aducându-i fericirea mult căutată. Numai că acesteia îi lipseau oamenii printre care obişnuise să trăiască. Prin urmare, i-a cerut Regelui Gheţii să se poată întoarce la oameni în fiecare primăvară, după care va reveni în Împărăţia Gheţii. Regele a fost de acord şi aşa s-a născut toporaşul, o floare legendară şi impresionantă.

NARCISELE

Intr-o zi, intr-o alta primavara, un om mai curajos a trecut muntii care ocroteau Taramul Narciselor. S-a minunat de frumusetea fiintelor delicate care acopereau tot pamantul de acolo. Si a exclamat: "Ce flori frumoase! Nu am mai vazut pana acum!". Dar omul, fara sa stie ca demult narcisele ii aduceau visele, le-a luat cu el, sa le arate semenilor sai ce frumusete a descoperit. Narcisele au plans de fericire, pentru ca s-au ridicat de pe pamant si astfel au putut zbura din nou. Omul le-a aratat semenilor sai ce a gasit si s-au bucurat cu totii de frumusetea lor neasemuita. Cu timpul narcisele s-au ofilit si sufletele lor au prins aripi de argint si s-au inaltat catre Soare, acolo unde salasluieste Craiasa Frumoasa, in adancul inimii sale. Primavara insa, cand se topesc zapezile si Soarele incepe sa incalzeasca bine pamantul, narcisele iar infloresc, se intorc din nou pe pamant sa aminteasca oamenilor ca cine moare in iubire traieste vesnic. Si de atunci infloresc in fiecare primavara.

ZAMBILE

O veche legenda greceasca descrie originea zambilei. Doi dintre zei, Apollo si Zephyr, adorau un chipeş adolescent grec pe nume Hyakinthis. Apollo la invatat pe Hyakinthos arta de a arunca cu discul.Zephyr, care a fost zeul vântului de vest, a fost copleşit de gelozie si a suflat discul inapoi. Acesta la lovit pe Hyakinthos in cap şi l-a ucis. Din sângele lui a crescut o floare, pe care zeul soarelui Apollo,a numit-o dupa el.

LALELE

O legenda despre laleaua rosie spune ca un tanar pe nume Farhad s-a indragostit de frumoasa Shirin. Cand tanarul a aflat ca fata de care el s-a indragostit a fost ucisa a fost atat de coplesit de durere incat s-a sinucis sarind de pe marginea unei stanci. Legenda spune ca acolo unde cadeau picaturi din sangele sau aparea cate o lalea rosie, iar astfel laleaua rosie a devenit simbolul iubirii perfecte De asemenea, se mai spune ca centrul lalelei reprezinta inima celui ce o ofera si ca motivul pentru care acesta este negru, catifelat si intunecat este datorita caldurii pasiunii iubirii ce o poarta cel indragostit in suflet.

LACRAMIORALegenda spune ca traiau odinioara, in mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un baiat si o fata. La nastere, cei doi copii primisera de la zana lor cea buna cele mai minunate daruri: frumusete, intelepciune, cumintenie. Cei doi copii crescusera impreuna si isi petreceau majoritatea timpului impreuna, jucandu-se in gradinile castelului, gradini pline de flori.

Din pacate, atunci cand copiii au implinit 10 ani o boala nemiloasa a cuprins tinutul in care locuiau si intregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinsi de boala aceasta nemiloasa s-a numarat si fata regelui, care devine din ce in ce mai slaba si pana la urma moare.

Baiatul regelui care tinea foarte mult la sora lui de care era nedespartit a inceput atunci sa planga si nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat in niste flori albe, micute, care s-au asternut peste toate vaile si gradinile unde se jucau pana atunci cei doi printi. Printul a fugit de la castel si s-a ascuns in lume, pentru a nu fi vazut de ceilalti ca isi plange sora. Florile nascute din lacrimile sale au capatat numele de lacramioare.

PANSELUTE

Potrivit unei legende germane , panseluta era inzestrata pe vremuri cu un parfum minunat, extrem de puternic.Oamenii care veneau din tinuturi indepartate doar pentru a o mirosi au calcat in picioare iarba din preajma panselutelor.Floarea s-a rugat atunci Domnului , cerandu-i ajutor pentru vitele aflate in pericol de a ramane fara hrana.Dumnezeu a ascultat ruga si a facut un compromis : i-a luat panselutei parfumul ademenitor (pentru a proteja animalele care aveau nevoie de iarba) , dar a inzestrat-o cu o mare frumusete .

PAPADIA

La inceputut lumii Dumnezeu a trimis un inger la toate plantele ca acestea sa spuna cum vor sa arate. Numai papadia nu stia ce sa-i spuna ingerului asa ca el a mai lasat-o o zi sa se hotarasca. In ziua aia papadia rugandu-se a dat cu ochii de soare si vazand cat e de frumos s-a hotarat sa arate ca el, sa-i zica ingerului ca vrea sa fie galbena si frumoasa ca soarele. Apoi vazu luna si se razgandi, vroia sa arate ca luna. Sa fie alba, rotunda, frumoasa. Apoi vazu si stelele si ii placura si acelea. Cand veni iar ingerul la ea nu stia ce sa zica, vroia sa fie ca soarele ca luna si ca stelele, nu era hotarata. Asa ca Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele. De aceea papadia e la inceput galbena, apoi alba si daca sufli peste ea se imprastie ca stelele.

MARGARETA

Legenda spune ca Margareta era o printesa deosebit de frumoasa, care fusese promisa la nastere Imparatului Florilor. La varsta de 16 ani, Margareta se indragosteste de un print nespus de frumos si nespus de viteaz. Cei doi se iubesc si planuiesc sa fuga impreuna pentru a se putea casatori si pentru a scapa de promisiunea facuta Imparatului Florilor.

Imparatul Florilor afla si il provoaca pe print la duel. Cei doi se bat in sabii si palose 3 zile si 3 nopti si in final printul este ucis. Speriata si indurerata, Margareta fuge in munti, iar Imparatul Florilor fuge pe urmele ei. Dandu-si seama ca nu are scapare, Margareta se roaga, plangand, sa moara mai bine decat sa fie a Imparatului Florilor. Ruga ii este ascultata si Margareta moare, iar lacrimile ei sunt transformate intr-un sirag de perle. Indurerat si dandu-si seama de greseala facuta, Imparatul Florilor o transforma pe Margareta intr-o floare alba, pentru ca aceasta sa poata trai vesnic fara ca cineva sa o poata atinge.

MACUL

O legendă spune că, în timpurile de odinioară, macul nu avea culoarea roşie, ci albă. Macul era foarte somnoros din fire. Atunci când lisus a fost răstignit pe cruce, toate florile de pe câmp plângeau. Plângea şi macul cel alb. Dar istovit de atâta frământare şi lacrimi, a adormit. A dormit astfel trei zile, fără să se trezească. Când a deschis ochii, a auzit strigând din toate părţile: „Hristos a înviat!"- Cum? Hristos a înviat? Şi eu, somnorosul, nu ştiu nimic din ce s-a întâmplat? se tânguia macul.Macului i s-a făcut atunci ruşine că n-a putut asista la răstignirea, îngroparea şi învierea lui lisus şi, de atâta ruşine, a simţit că sângele îi năvăleşte în obraji şi se face roşu la faţă. Din acel moment, macul cel alb a devenit roşu şi toţi macii de pe câmp s-au înroşit şi au rămas roşii până în zilele noastre.

IRISUL Legenda spune ca, la inceput, erau foarte multi zei in Rai, atat de multi incat unii au fost trimisi pe pamant pe un pod de nori. Printre ei, se afla si zeul Izanagi si zeita Izanami. Odata ajunsa pe pamant, zeita Izanami a creat zeii vantului, ai muntilor, ai marilor si multi alti zei, dar zeita a murit atunci cand l-a creat pe zeul focului. Lui Izangi i s-a facut dor de zeita si a inceput sa caute o modalitate de a readuce la viata. Zeul a urcat din nou in Rai, insa nu a reusit sa gaseasca o modalitate sa o salveze pe zeita. S-a reintors cu greu pe pamant si a mers imediat la rau pentru a face o baie de purificare. Pe masura ce isi dadea hainele jos si acestea atingeau pamantul, ele s-au transformat in 12 zei. In mod asemanator, bijuteriile sale s-au transformat in flori – o bratara s-a transformat in iris, o alta in lotus, iar lantul pe care il avea la gat s-a transformat intr-o crizantema aurie.

BANUTEI

Se spune ca Bellis deriva de la Bellide, in mitologia greaca este o ninfa, care era indragostita de Efigeo, dar Vertumno (paza primaverii) era gelos pe iubirea lor astfel Bellide s-a hotarat sa fuga de Vertumno si s-a transformat in floare, Bellis.

BUJORUL ‘’ Era odată un împărat şi avea un fecior pe care-l chema Bujor. Împăratul era acum bătrîn şi slab. Om paşnic, nu ridicase oşti împotriva nimănui şi de aceea nu-şi găsise nici un duşman. Dar nu este om să nu-şi aibă necazul lui şi împăratul nostru avea şi el un necaz. Avea pe moşia lui un codru de brazi şi molifţi, în mijlocul căruia era un iezer stăpînit de iele şi de stafii. Care cum intra în pădure, înapoi nu se mai întorcea decît schimonosit: altul în cîine, altu în măgar; alteori îl schimba ielele în flori şi buruiene, ori îl calicea, de nu mai era om în toată viaţa. Că, să vezi, făcea pe om de se îndrăgea de dînsele şi-şi rîdeau de el ca de un nagîţ. Împăratul, de cum i-a răsărit băietul, l-a şi povăţuit să meargă în toată împărăţia dacă are poftă, numai în codrul cu ielele să nu se ducă. Într-o zi însă, împăratul pică la pat să nu se mai scoale şi simţindu-şi sufletul la gît, adună sfat şi chemîndu-şi feciorul, îi puse coroana pe cap şi buzduganul în mînă, semnele stăpînirii peste împărăţie şi după ce îi mai dete mai multe poveţe, îi aminti şi de iezerul cu iele: - Pe acolo să nu calci, dragul tatii, că ce-i păţi, cu nimeni nu vei împărţi - apoi îşi dădu sfîrşitul.

Rămas singur, Bujor a jelit ce a jelit după moşneag şi de acolo a început a-şi mai căuta şi el de treburile împărăţiei şi între altele, cea dintîi grijă a fost să vadă cele sate şi tîrguri. A mers el într-un tîrg, a mers în altul şi-a dat şi prin părţile iezerului cu zînele. Şi era pădurea ceea aşa de plină de taină şi aşa cuprinsă de cîntec de păsări, că numai trecînd pe lîngă dînsa cădea omul ca adormit iar în nopţile cu lună se auzea cîntecul zânelor, de te îmbolnăveai de dor şi de vrajă. Şi în toată pădurea numai o cărare era şi aceea făcută de ielele care veneau pînă la marginea pădurii şi fugeau iar. Feciorul de împărat trecea tocmai pe marginea pădurii, că se înfricoşase destul de cele ce-i spusese tată-său, împăratul. Dar inima îl trăgea măcar aerul răcoros al pădurii să-l soarbă şi-şi zise că doar n-or fi zînele în toate zilele prin pădure, să-l adoarmă şi pe el. Dar cum trecu doar pe marginea pădurii, îl şi prinse aşa un somn şi pe el şi pe cai şi pe surugii şi pe oştenii ce-i avea de pază, că poposiră sub o poală deasă de stejari, se tolăniră toţi pe iarbă şi adormiră. Se făcu noapte, luna ieşise roşie ca focul şi se tot înălţa pe cer şi ei tot dormeau.

Numai ce se auzi ca o adiere de cîntec şi Bujor se trezi. Ascultă el ce ascultă şi inima începu să-i bată cu putere şi parcă-l chinuia gîndul să ştie cine cîntă. Numai să vadă cel puţin. Şi o luă printre copaci, încet, încet şi într-un luminiş, numai se văzu înconjurat de zîne, frumoase şi albe ca stanele de marmoră albă, care şi începură a juca, rotindu-se în juru-i ca un vîrtej. La asta, cînd văzu atîtea fete pe lîngă el, se ruşină şi se făcu ca focul pe obraz. Una grăi: - Să-l facem măgar. Alta răspunse: - Ba nu, un bondar. Alta însă grăi: - Eu zic un viţel. Dar alta, cu o coroană de pietre scumpe pe cap şi care era mama ielelor, răspunse: - De fel, de fel ! Eu zic la rîndu-mi să-l facem o floare, să nu poată merge de loc pe picioare. Apoi înturnîndu-se spre Bujor, care sta uluit şi cu inima zbuciumată de frică şi îi zise făcîndu-i un semn cu mîna: - Aşa să rămîi ! Amin. Şi Bujor se şi prefăcu într-o floare roşie, roşie ca jarul, mare şi bătută ca un pămătuf. Oamenii i-au zis bujor şi bujor a rămas şi pînă-n ziua de azi.’’

LILIACULO straveche legenda greceasca povesteste cum tanarul Pan , zeul padurilor si campiilor , a intalnit-o in zorii unei zile pe frumoasa nimfa Syringa .El i-a admirat gratia si perefectiunea trasaturilor si s-a decis sa ii vorbeasca , insa , speriata , nimfa a dat bir cu fugitii.Pan a incercat sa o urmareasca , dar ea s-a transformat dintr-o data intr-un tufis parfumat de liliac. Pan , indurerat , a izbucnit in lacrimi si apoi a inceput sa colinde padurile , facand bine tuturor celor pe care ii intalnea.In acest fel , Syrunga a devenit numele latin al florii de liliac.Intr-o alta legenda legenda se spune ca florile de liliac apar atunci cand primavara alunga zapada de pe campuri si inalta soarele in tariile cerului , alaturi de curcubeu.Primavara impleteste apoi razele soarelui cu cele ale curcubeului si incepe sa le arunce pe pamant.Atunci cand primavara ajunge in nord , in tinuturile scandinave , mai raman numai culorile alb si violet , asa ca le presara asupra unor mici tufisuri cu flori minuscule , in acest fel aparand florile de liliac.

TRANDAFIRUL

O legenda romana povesteste despre o fecioara de o nemaipomenita frumusete , pe nume Rhodanthe.Farmecul ei atrasese o multime de pretendenti care o urmareau zi de zi , fara a-i acorda nici o clipa de liniste.Epuizata de acest asalt continuu , Rhodanthe si-a cautat refugiu in templul indragitei zeite Diana.Din nefericire , Fecioara divina a fost cuprinsa de gelozie fata de frumusetea tinerei fete , iar atunci cand petitorii nerabdatori au faramat portile templului Dianei , manioasa zeita a transformat-o pe Rhodanthe intr-o floare de trandafir iar pe urmaritorii ei inflacarati fiind preschimbati in spinii acestei flori.

PASARI SI INSECTE DE PRIMAVARA

• FLUTURELE• ALBINA• BUBURUZA• GREIERUL• FURNICA• CARABUSUL• LIBELULA• PAIANJENUL• OMIDA• MUSCA• LACUSTE• CALUGARITE• PLOSNITE

• RANDUNICA• BARZA• LEBADA• COCOSTARCUL• CUCUL• MIERLA• PRIVIGHETOAREA• CINTEZA• MSCALEANDRU• GRANGURUL• GRAURUL• PUI DE GAINA• PUI DE RATA• MIEL

FLUTURE BUBURUZA LIBELULA

ALBINA GREIER FURNICA

CARABUS OMIDA PAIANJEN

MUSCA LACUSTA CALUGARITA

CUC

COCOSTARC

LEBADA

RANDUNICA

MIERLA

BARZA

CINTEZA

PRIVIGHETOARE

MACALEANDRU

GRANGUR GRAUR PUI DE GAINA

RATA SALBATICA RATUSTE MIEL

RATA RATA SALBATICA

RATA SALBATICA

LEGUMELE PRIMAVERI

CEAPA VERDE

SALATA VERDE

RIDICHILE

SPANACUL

LEURDA

URZICA

FRUCTELE PRIMAVERI

CAPSUNI CIRESE DE MAI

ZMEURA FRAGI

ACTIVITATILE OMULUI PRIMAVARA

• CURATENIA SI AMENAJAREA GRADINI• PREGATIREA SOLULUI PENTRU CULTURI• PLANTAREA FLORILOR SI A RASADURILOR• CURATAREA COPACILOR DE RAMURILE USCATE SI

BOLNAVE• TUNDEREA ARBUSTILOR ORNAMENTALI• SEMANAREA CULTURILOR

SARBATORILE PRIMAVERI

• 1 MARTIE• 8 MARTIE• PASTELE

1 MARTIE

MIT DESPRE MARTISOR

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii

OBICEIURI DE MARTISOR

• Este datina ca parintii sa lege la 1 martie copiilor sai cate o moneda la gat sau la mana. Scopul punerii sau legarii martisorului este de a avea noroc in decursul anului, sa fie sanatosi si curati ca argintul cu venirea primaverii si peste vara sa nu-i apuce si scuture frigurile. Punerea martisorului se face de regula in zorii zilei, pana nu rasare soarele.

• Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase .

• In ziua de 1 Martie se leaga la fiecare pom roditor fir rosu, ca sa faca poame multe.

• La luna plina se scoate banutul de la gat si se cumpara cu el cas dulce si vin rosu pentru ca fetele sa aiba culoarea casului si sa fie rumene ca vinul.

• Daca de 1 Martisor e vreme frumoasa atunci vom avea o primavara luminoasa.

POEZI DE 1 MARTIE

Martisor Din albul fulgilor de nea,Si din a soarelui sclipire,Iti daruiesc un martisor,Aducator de fericire! E mic si neinsemnat,Dar plin de bucurie!E gandul meu cel mai curat,Care se-ndreapta catre tine!

Cand lumina ne umple sufletul

Cand lumina ne umple sufletulSi verdele ierbii privirea,Cand albastrul fara pataNe-nconjoara, ne-npresoara bucuria,Amintirea primaverilor trecuteSi bucuria celor viitoareSa-ti inconjoare sufletulAlaturi de caldul meu martisorSi un suav ghiocel.

8 MARTIE

Ziua de 8 Martie este cunoscuta pe intreg pamantul ca fiind ziua internationala a femeii.Femeia este cea mai importanta fiinta,mama si iubita,fara ele nu ar exista nimic in intreg Universul. Ziua mamei se sarbatoreste inca din perioda Zeilor din Olimp cand se sarbatorea mama tuturor zeilor si zeitelor pe numea Rhea. Ideea Zilei Internationale a Femeii a fost propusa pentru prima data in 1910, la cea de-a doua editie a Conferintei Internationale a Femeilor Socialiste. Ziua Internationala a Femeii devine astfel, o recunoastere, nu numai simbolica, a locului pe care femeia il ocupa in societatea contemporana, dar si a rolului, din ce in ce mai important, jucat in istoria si devenirea lumii.

LA MULTI ANI!

MAMICA MEA

Mamica mea,Comoara cu ochi de stele,Cu zambet de narcise si zorele,Primeste azi din inima mea copilareasca,Un buchet minunat de iubire cereasca,Un buchet enorm de recunostinta,Pentru ca-ai simtit impreuna cu mine in suferinta,Pentru ca m-ai putut iubi cand am fost rea si uracioasa…

Pentru ca esti dintre toate mamele,Cea mai buna si mai duioasa,Pentru ca-L iubesti pe Isus ca si mine,Pentru ca vrei sa-L urmezi si la rau, si la bine,Pentru ca n-ai sa-L parasesti niciodata,Pentru ca Biblia este si va fi Cartea ta preferata,Pentru ca imi esti cea mai de pret comoara pamanteasca,Pentru ca dragostea ta niciodata n-o sa ma raneasca…

Mamica mea, comoara cu ochi de stele,Cu zambet de narcise si zorele…

In vaduri ape repezi curgSi vuiet dau In cale, Iar plopi in umedul amurgDoinesc eterna jale.Pe malul apei se-mpletescCarari ce duc la moara -Acolo, mama, te zarescPe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard.Iar flacara lor geme:Clipeste-abia din cand In candCu stingerea-n bataie, Lumini cu umbre-amestecandPrin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stauSi torc in rand cu tine;Sunt Inca mici si tata n-auSi George nu mai vine.Un basm cu pajuri si cu zmeiIncepe-acum o fata, Tu taci s-asculti povestea eiSi stai Ingandurata.

Si firul tau se rupe des, Caci ganduri te framanta.Spui soapte fara de-nteles, Si ochii tai stau tanta.Scapi fusul jos; nimic nu ziciCand fusul se desfira...Te uiti la el si nu-l ridici, Si fetele se mira.

.

MAMA

De George Cosbuc

O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!

La geam tu sari deodata, Prin noapte-afara lung

privesti -- "Ce vezi?I Intreab-o fata.

- "Nimic... Mi s-a parut asa!

Si jalea te rapune, Si fiecare vorba-a ta

E plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu, neridicandDe jos a ta privire:

- "Eu simt ca voi muri-n curand,

Ca nu-mi mai sunt In fire...Mai stiu si eu la ce

gandeam?Aveti si voi un frate...

Mi s-a parut c-aud la geamCu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,

As mai trai o viata.

E dus, si voi muri dorind

Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,

Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, In ceasul mortii!

Afara-i vant si e-nnorat,

Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat -

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand:

E dus si nu mai vine!

S-adormi tarziu cu mine-n gand

Ca sa visezi de mine!

PAȘTELE

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, pentru prima data fiind sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos.

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus.

Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.

Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor. Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.

La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.

De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

OBICEIURI DE PASTE In biserica ortodoxa oamenii se

pregatesc pentru intampinarea sarbatorilor de Pasti prin "postul Pastelui" numit si "Postul Cel Mare", post care dureaza 48 de zile. In mod oficial, postul incepe dupa "Duminica iertarii", in ziua de luni a saptamanii a 7-a de dinaintea sarbatorii de Pasti. Ultima saptamana din Postul Pastelui se numeste "Saptamana Patimilor" si incepe in duminica Floriilor, duminica in care se comemoreaza intrarea lui Iisus in Ierusalim. "Saptamana Patimilor" comemoreaza prinderea lui Iisus, crucificarea si moartea Lui. In acesta ultima saptamana, multe biserici tin slujbe in fiecare seara, slujbe numite "Denie". De luni pana joi se comemoreaza ultima masa, prinderea si inchiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeste "Joia Mare". Vineri, numita "Vinerea Mare" se comemoreaza crucificarea si moartea lui Iisus pe cruce. In acesta zi, se tine "post negru", adica nu se mananca nimic. Desi aceasta sarbatoarea reprezinta pentru toti romanii invierea Domnului Iisus Hristos, ea se sarbatoreste oarecum diferit in regiunile Romaniei.

In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. Flacaii trebuie sa se duca cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a isi arata consimtamantul la sentimentele lor, trebuie sa le ofera un ou rosu.

In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.

La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.

O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii(pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori fericite!". La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel. In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat "hotii", cat si "pagubasii". Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul. In Tara Barsei, in jurul Brasovului, se face o petrecere care aduna intreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindatori, cu vataf si casier, strang oua de la tinerele fete, dupa care se merge catre Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc intreceri. Cea mai cunoscuta si indragita dintre ele este aruncarea buzduganului. In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii.

Vine iepurasul!

Iepurica, iepurelSta tot anul cumintel.Ca si Mosul cel mai bunCe apare de Craciun.Vine doar in primavaraIn gradina, de cu seara.Caci, vezi bine, el cunoasteCand e vremea pentru Paste!Si atunci, de dimineata,Dupa ce te speli pe fataStii sa cauti in gradinaPe sub tufe de sulfinaOua rosii, bombonele,Ciocolata, acadele!

La Pasti

Prin pomi e ciripit si cant,Vazduhu-i plin de-un rosu soareSi salciile-n alba floare-E pace-n cer si pe pamant.Rasuflul cald al primaveriiAdus-a zilele-nvierii.Si cat e de frumos in sat!Crestinii vin tacuti in valeSi doi de se-ntalnesc in caleIsi zic:Hristos a inviat!Si rade-atata sarbatoareDin chipul lor cel ars de soare.Pe deal se suie-ncetisorNevaste tinere si fete,Batrani cu iarna vietii-n plete;Si-ncet, in urma tuturor,Vezi sovaind cate-o batranaCu micul ei nepot de mana.

P0EZII DE PASTE

BIBLIOGRAFIE:

www.wikipedia.rowww.google.rowww.desarbatori.rowww.8martie.rowww.felicitari.ele.rowww.felicitari.acasa.rowww.copii-crestini.rowww.casasigradina.ele.rowww.florarie-online.ro