05 - interviul (ii)

Metode şi tehnici de

cercetare (II)Metode de cercetare calitativă

Designul prezentării:© D.R. Forsyth, Group Dynamics, 2006

Teme abordate:Tehnici de intervievare şi utilizarea lor Etapele unui interviu calitativ Pregătirea interviului.Elaborarea ghidului de interviu; tipuri de

întrebări

5.Interviul calitativ (II)

Bibliografia temei

O. Tutty, Leslie M.; Rothery, Michael A.; Grinnell, Richard M. (2005) Cercetarea calitativă în asistenţa socială. Faze, etape şi sarcini, Iaşi: Polirom, pp. 70-76.

O. Bryman, Alan (2001) Social Research Methods, Oxford: Oxford University Press, pp. 317-319 şi 323-325.

Când utilizăm interviul calitativ?

Fazele cercetări

i calitativ

e


1. pentru a explora un fenomen despre care nu avem informaţii suficiente (funcţie de explorare)

Interviuri exploratorii (în studiile pilot)principala funcţie: identificarea aspectelor relevante ale

temei de cercetare, completarea informaţiilor obţinute în urma studiului bibliografiei

moment: la începutul unei cercetăriscop: familiarizarea cercetătorului cu problema pe care

doreşte să o studieze; formularea ulterioară a unor interogaţii de cercetare; producerea unor informaţii necesare pentru elaborarea unui alt instrument de cercetare (ex. chestionar).


2. pentru a studia propriu-zis o problemă care necesită o abordare calitativă (funcţie principală de culegere de date)

Interviuri de producere a datelor calitative

principala funcţie: cercetarea empirică propriu-zisă a unui fenomen; presupune existenţa unor informaţii anterioare consistente care să permită formularea unor interogaţii de cercetare.

moment: pe parcursul unei cercetări calitative

scop: culegerea de informaţii pe baza cărora se va construi teoria.


3. pentru a completa sau verifica informaţiile obţinute prin alte metode de culegere de date (funcţie de completare, aprofundare sau verificare).

Interviuri de completare sau verificare

principala funcţie: înţelegerea mai bună a unor date culese anterior, completarea, aprofundarea sau verificarea acurateţei lor.

moment: la sfârşitul unei cercetări

scop: completarea datelor obţinute prin alte metode (ex. anchetă), verificarea posibilelor erori ale datelor culese anterior.


Tehnicile interviului calitativ şi etapele investigaţiei de teren

(Adaptat după Ghiglione şi Matalon, apud Chelcea, 2001)

Tip de interviu Etapa de cercetare

Nestructurat

Semi-structurat

Structurat

Exploratorie * Culegere de date * * Completare sau verificare * *

Compararea tehnicilor de interviu

Tip de interviu Caracteristici Avantaje Dezavantaje Funcţie Instrument

Interviu nestructurat (de profunzime) Sau Convorbire liberă (Tutty&al., 2005) Conversaţie informală (Patton, 2001)

- abordare non- directivă - nu se folosesc întrebări specifice pregătite în prealabil - eventual, se foloseşte o întrebare pregătită (numită consemn iniţial) pentru a lansa discuţia şi a anunţa tema principală - întrebările apar şi se formulează în contextul conversaţiei şi sunt adresate în ordinea în care apar, cu focalizare pe temele generale urmărite, prin eventuale relansări spontane

- se obţin date de profunzime - ajută la înţelegerea temelor despre care există puţină informaţie empirică - necesită timp scurt de pregătire

- necesită o înaltă calificare a cercetătorului - libertatea totală în formularea întrebărilor şi în ordinea lor pot conduce la răspunsuri diferite, de unde şi slaba comparabilitate a datelor - datele sunt nesistematice şi dificil de analizat - necesită timp relativ îndelungat de aplicare

Exploratorie SAU Aprofundare pentru observaţie (de obicei e legat de observaţie)

Ghid de tip „aide memoire” (memorizator cu însemnări parţiale)

Interviu semistructurat (ghidat, uneori de profunzime) sau Convorbire cu norme fixate parţial (Tutty&al., 2005)

- abordare semi- directivă - temele detaliate pentru convorbire sunt formulate în prealabil sub formă de listă de teme sau de întrebări (ghid tematic) - intervievatorul hotărăşte pe parcursul interviului cum să formuleze întrebările corespunzătoare temelor şi în ce ordine să le adreseze

- lista de teme determină o culegere sistematică a datelor - datele sunt comparabile şi mai uşor de analizat - necesită timp scurt de pregătire şi de aplicare

- necesită o înaltă calificare a cercetătorului - flexibilitatea în formularea întrebărilor şi în ordinea lor pot conduce la răspunsuri diferite, care reduc comparabilitatea datelor

Metodă principală de culegere de date Completare a datelor

Ghid tematic (teme sau întrebări prestabilite)

Compararea tehnicilor de interviu

Tip de interviu Caracteristici Avantaje Dezavantaje Funcţie Instrument

Interviu structurat (cu rută fixă de întrebări deschise cu răspunsuri libere) sau Convorbiri cu norme fixate (Tutty&al., 2005)

- abordare directivă - formularea şi ordinea exactă a întrebărilor se stabilesc în prealabil sub formă de listă fixă (rută) de întrebări (consemne iniţiale); eventual se formulează şi întrebările subsecvente (relansările) - intervievatorul trebuie să adreseze exact aceleaşi întrebări în aceeaşi ordine tuturor respondenţilor, fără a direcţiona răspunsurile

- comparabilitatea răspunsurilor este foarte mare, datorită formulării identice a întrebărilor - se culeg acelaşi tip de date de la toţi respondenţii - reduce influenţa intervievatorilor, când aceştia sunt diferiţi - facilitează analiza datelor

- flexibilitatea mică în relaţia cu respondenţii; - sensibilitate contextuală foarte scăzută - standardizarea formulării şi ordinii întrebărilor poate limita producerea unui discurs natural - necesită timp îndelungat de pregătire (instrumentul necesită o testare minuţioasă)

Metodă principală de culegere de date (rar) Completare sau verificare a datelor

Ghid cu rută fixă de întrebări (prestabilite)

Etapele culegerii de date prin interviu

1. Pregătirea interviuluiPregătirea interviului - în funcţie de faza de planificare a cercetării cercetării (faza 2).

În faza de planificare a cercetării am realizat deja:- formularea temei de cercetare - formularea întrebărilor de cercetare- identificarea populaţiei de studiat şi eşantionarea cazurilor- stabilirea locaţiei sau „terenului”- stabilirea metodei şi a tehnicii de interviu vizate

Activităţi practice necesare pregătirii unui interviu:1a) Pregătirea intervievatorului1b) Pregătirea terenului1c) Pregătirea subiecţilor

1a) Pregătirea intervievatorului

Activităţi de pregătire (Tutty&al., 2005):- întâlniri cu cercetători experimentaţi pentru

a obţine sugestii privind realizarea unei convorbiri

- consultarea unor lucrări privitoare la tehnicile de intervievare

- realizarea de exerciţii de tip joc de rol (de cercetător şi de respondent)

- desfăşurarea de interviuri-pilot (exploratorii)- elaborarea unui plan al convorbirii (ghid de

interviu)

1a) Pregătirea intervievatorului

Bryman (2001) recomandă:

- să ne asigurăm că am reuşit să fim familiari cu contextul în care trăiesc subiecţii

- să pregătim mijloace de înregistrare adecvate

- să ne asigurăm că interviul va avea loc într-un cadru liniştit şi confortabil pentru subiect

- să exersăm anumite competenţe de comunicare obligatorii pentru un intervievator calificat

1a) Pregătirea intervievatoruluiLista competenţelor necesare unui intervievator (după

Kvale, 1996)

- să fie în temă: să cunoască scopul interviului.- să fie organizat: să dea sens convobirii, să solicite

întrebări de lămurire.- să fie clar în exprimări: să pună întrebări scurte şi

simple; să nu folosească jargon- să fie politicos şi înţelegător: să respecte pauzele

interlocutorului, să-i ofere acestuia timp de reflecţie, să-l lase să-şi termine ideile sau frazele, să nu intervină brutal.

- să fie sensibil/empatic: să asculte atent ceea ce se spune şi să empatizeze cu stările intervievatului.

1a) Pregătirea intervievatorului- să fie deschis: să fie flexibil şi să răspundă cererilor

intervievatului.- să fie focalizat pe temă: să urmărească permanent

obţinerea informaţiilor vizate şi nu a unor informaţii redundante sau nefolositoare.

- să fie critic: să provoace respondentul în vederea lămurirea unor afirmaţii contadictorii sau neinteligibile.

- să aibă spirit sintetic: să facă legătura între ce se spune la un moment dat cu ceea ce s-a spus anterior.

- să aibă capacitatea de interpretare şi reformulare a sensurilor vehiculate: să reformuleze mai clar afirmaţiile interlocutorului pentru verificarea înţelegerii corecte a sensului acestora.

1. Pregătirea interviului1b) Pregătirea terenului - Cunoaşterea locaţiei şi obţinerea accesului- Asigurarea accesului la subiecţii cercetaţi:

- selectarea şi contactarea informatorilor- selectarea şi contactarea participanţilor

- Programarea întâlnirilor cu subiecţii

1c) Pregătirea subiecţilor- obţinerea consimţământului subiecţilor

- scrisoare de acceptare- formular de consimţământ informat

Elaborarea ghidului de interviuCe este ghidul de interviu?

listă de teme sau de întrebări folosite ca indicatori sau operatori pentru informaţia care urmează să fie culeasă de pe teren.

În cazul interviului calitativ, forma şi conţinutul ghidul de interviu sunt legate de tipul de interviu pe care îl alegem pentru a culege date.

Elaborarea ghidului de interviuEtapele elaborării unui ghid de interviu (adaptat după Bryman, 2001)

Etapele elaborării ghidului pentru diferite tehnici ale interviului calitativ

Interviu nestructurat de profunzime

Interviu semistructurat ghidat

Interviu structurat cu rută de întrebări

1. Stabilirea problemei de cercetare (care urmează să fie abordată prin metoda interviului)

Obligatorie Obligatorie Obligatorie

2. Stabilirea întrebărilor de cercetare (la care urmează să răspundă datele culese prin interviu)

Obligatorie Obligatorie Obligatorie

3. Elaborarea temelor pentru interviu

Recomandată Obligatorie Obligatorie

4. Formularea întrebărilor pentru interviu

Nu e cazul Recomandată Obligatorie

5. Revederea şi reevaluarea întrebărilor pentru interviu


6. Testarea ghidului într-un studiu pilot

Nu e cazul Recomandată Recomandată

7. Identificarea de teme noi


8. Revizuirea întrebărilor pentru interviu


9. Finalizarea ghidului


Întrebările pentru ghid Întrebările utilizate în cadrul unui interviu vizează

(Patton, 2002):- comportamente şi experienţe personale: se referă la ce

fac sau au făcut subiecţii, cum au acţionat într-o situaţie sau alta – „Cum s-a întâmplat în cazul dvs. referitor la decizia de a vă căsători?”.

- valori şi credinţe: se referă la ce cred subiecţii despre anumite situaţii dezirabile (cum e mai bine să se întâmple, ce e bine să faci) – „Ce credeţi, cum ar trebui să se comporte tinerii?”

- opinii şi atitudini: ce părere au despre anumite evenimente sau situaţii concrete la care sunt sau au fost martori - „Ce părere aveţi despre guvernul actual?”.

Întrebările pentru ghidÎntrebările utilizate în cadrul unui interviu vizează

(Patton, 2002):- trăiri, emoţii şi sentimente: se referă la ce simt subiecţii

în raport cu anumite situaţii sau evenimente - „Ce simţiţi când vă gândiţi la copiii dvs. plecaţi în străinătate?”.

- cunoştinţe sau informaţii deţinute: se referă la ce ştiu, ce informaţii au subiecţii despre un eveniment sau situaţie – „Ce s-a întâmplat atunci când au venit minerii la Bucureşti?”

- caracteristici personale sau atribute socio-demografice: se referă la caracteristici ale respondentului – vârstă, statut profesional, etc.

Tipuri de întrebări Întrebări introductive („introducing questions”; „opening

questions”): introduc subiectul în tema convorbirii - „Spuneţi-mi, vă rog, când aţi auzit pentru prima oară despre...?”

Întrebări de specificare (particularizare): se cer detalii cât mai amănunţite despre tema abordată, mai ales când subiectul oferă răspunsuri generale - „Şi cum aţi procedat în acest caz?”, „Cum s-a întâmplat acest lucru, concret?”

Întrebări subsecvente, de continuare, completare sau aprofundare: cer respondentului să detalieze sau să elaboreze răspunsul – „Puteţi detalia, vă rog?”, „Ce înţelegeţi prin ...?”, „Aşadar vreţi să spuneţi că...?”

Intervenţii de organizare a convorbirii: schimbă tema de discuţie - „Aş dori să trecem la un alt subiect al discuţiei noastre.”

Pauze: semnalizează că acordăm timp respondentului pentru a reflecta şi a elabora mai pe larg răspunsul.

Tipuri de întrebări Întrebări directe: urmăresc punerea subiectului într-o situaţie bine

precizată, pentru a clarifica unele aspecte neclare sau pentru a exemplifica: „Cum vă simţiţi când ştiţi că soţul dvs. urmează să... divorţeze?”

Întrebări indirecte: se folosesc pentru a atenua posibile efecte neplacute ale unei teme sensibile asupra respondentului - „Cum se poartă oamenii din satul dvs. atunci când sunt nevoiţi să... plătescă taxa la biserică?”, urmată de „Dar dvs. ce faceţi în asemenea situaţii?”

Intervenţii interpretative: se reformulează spusele subiectului pentru a verifica înţelegerea lor de către intervievator, - „Prin aceasta vreţi să spuneţi că...?”, „Adică părerea dvs. este că...?”

Întrebări de încheiere: încheie o temă a interviului sau întreaga convorbire - „Doriţi să mai adăugaţi ceva la ceea ce am discutat până acum?”, „Ce ar fi trebuit să vă mai întreb şi am omis în această convorbire/ referitor la acest subiect?”.

Caracteristici ale formulării

întrebărilor - să fie întrebări cu răspuns liber ales,

nedirecţionat (open-ended)Ex. „Cât de satisfăcut sunteţi de produsul X?”(gradul de satisfacţie - mare, mic etc.)

„Ce părere aveţi despre produsul X?” (libertatea de a alege să se refere la ce crede că e mai relevant

referitor la produs şi NU neapărat la satisfacţia lui faţă de produs)

- să se refere la un singur lucru (univoce):ex. greşit: „Ce părere aveţi despre guvern şi despre

partidele politice?”

Caracteristici ale formulării

întrebărilor - să fie clare pentru respondenţi:ex. greşite: „Ce părere aveţi despre delincvenţa juvenilă

din Cluj?”„Care consideraţi că sunt în plin postmodernism

grupurile de referinţă specifice unui adolescent român aflat încă în etapa socializării primare?”

- să evite obţinerea de răspunsuri dihotomice (de tip da / nu)

„Sunteţi satisfăcut de acest produs?” „Aceasta a fost o experienţă interesantă pentru

dvs.?”

ATENŢIE LA: Întrebările ambigue: utilizează cuvinte cu mai multe înţelesuri

(polisemantice), pot fi interpretate în moduri diferite („Ce părere aveţi despre modul în care v-a tratat medicul?” – ambiguitatea: opinia despre cum s-a comportat medicul sau despre tratamentul prescris de acesta)

Întrebările imprecise: utilizează termeni vagi, cu înţelesuri diferite pentru fiecare persoană („Cum apreciaţi că se poartă în mod regulat majoritatea tinerilor?”)

Întrebări care sugerează răspunsul: formulate astfel încât sugerează intervievatului răspunsul: („Nu credeţi că politicienii ar trebui să fie mai apropiaţi de oamenii de rând?”)

Întrebări bazate pe presupoziţii: presupun anumite lucruri referitoare la intervievat („Preferaţi să mergeţi la serviciu cu maşina dvs.?” – presupune că subiectul are un serviciu şi că are carnet de conducere auto).

Întrebări ipotetice: întrebări referitoare la situaţii ipotetice în care ar putea fi pus subiectul („Ce aţi face dacă mâine aţi pierde toată averea?”)

ANEXA Pentru

- exemple de ghiduri de interviu în funcţie de tehnica de interviu aleasă

- exemple de tipuri de întrebări

- exmple de formulare a întrebărilor

consultaţi:

ANEXA_Ghiduri_interviu.pdf

05 - interviul (ii)

Documents