tefs sisteme de educatie fizica in tara si strain at ate 103 semigrupa1

5/11/2018 TEFS Sisteme de Educatie Fizica in Tara Si Strain at Ate 103 Semigrupa1 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tefs-sisteme-de-educatie-fizica-in-tara-si-strain-at-ate-103-semigrupa1 1/11

Universitatea :”Babeş -Bolyai”, Cluj -NapocaFacultatea de Educaţie Fizică şi SportAnul universitar: 2008-2009 SEMESTRUL: I

Sisteme de educaţie fizică în ţară şistrăinătate

Numele şi prenumele:Capitanita Paul,AldeaMihai,Dobocan Daniel,Faur Sabin

Data prezentării: 05.11.2008 Grupa:101Semigrupa: 1

1



Planul lucrării:

1. Explicarea titlului temei2. Introducere3.

Sisteme de educaţie fizică în tară4. Sisteme de educaţie fizică în străinatate5. Principiile sistemului de educaţie fizică

a. Principiul accesibilităţii b. Principiul pregătirii multilaterale şi armonioase a tinerilor c. Principiul selecţionării şi îndrumării elementelor talentate spre

sportul de performanţă

6. Importanţa sistemelor naţionale unitare de evaluare în învatamantulgimnazial şi liceal

6.1 Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare(S.N.S.E)

7. Concluzie

1.Explicarea titlului temei

2



Sistem - ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc) dependente întreele şi formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândireteoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de ştiinţeale naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului

urmărit.Educaţie fizică – reprezinta un proces deliberat construit si dirijat in vedereaformarii şi perfecţionarii cunoştintelor, priceperii şi deprinderilor de mişcarenecesare atat pentru muncă, cât şi pentru activitatea sportivă indiferent devarsta,sex,cerinte de integrare sociala a tinerilor si a solicitarile fizice ale

profesiei si mentinerea conditiei fizice avand in vedere obtinerea unei vieticat mai sanatoase.

2.Introducere

Caracteristicile sistemului de educaţie fizică şi sport au fostdeterminate de concepţia ideologică a societăţii, de structura social- politicăexistentă, de relaţiile economice a orânduirii sociale respective.Aceşti factoridefinesc caracterul şi structura procesului instructiv din cadrul sistemului deeducaţie fizică şi sport, într-o etapă istorică data, şi în funcţie de acesta sestabilesc metode folosite şi formele de organizare aplicate pentru realizareaobiectivelor propuse. Sistemele de educaţie fizică şi sport, atat ca şi conţinutcât şi ca formă corespund cerinţelor societăţii şi etapei evoluţiei socialerespective.Dupa nivelul de dezvoltare economică al unei ţari şi de ajutorul

dat din partea statului respectiv, sistemul actual de educaţie fizică esterelativ sau puternic dezvoltat,datorita vointei omului de-a face educatiefizica,aceasta oferindu-i o dezvoltare armonioasa a personalitatii si cresteriicalitatii vietii.

Sistemul de educaţie fizică şi sport cuprinde printre altele:

• Ansamblul unităţilor organizatorice, concepute în funcţie de cerinţelesocietăţii

• Continutul activităţii fiecărei unităţi din cadrul sistemului de educaţie

fizică• Numărul şi calitatea cadrelor de specialişti• Posibilitatea informării şi documentării specialiştilor

Problemele care se referă la aspecte organizatorice ale activităţii de educaţiefizică privesc în principal statul.

3



Formele de organizare a activităţii de educaţie fizică au apărut ca onecesitate de dezvoltare a societaţii precum şi dorinţa unui număr din ce înce mai mare de cetăţeni de a practica cu regularitate exerciţiul fizic, avandcadrul necesar dezvoltarii calitatilor fizice si psihice care au determinat pe

specialişti să delimiteze din punct de vedere teoretic aria de cuprindere şiconţinutul activităţii pe categorii de vârstă.Sistemele de educaţie fizică şi sport sunt întotdeauna legate de

împrejurarile istorice, politice şi economice determinate de societate, putemafirma că acestea se integrează in mod direct în sistemul general alorganizării societăţii.

Progresul ştiinţei şi tehnicii obligă societatea să găsească modalităţioptime in vederea perfecţionarii fizice a tinerei generaţii, pregătire, care săcorespundă progresului în procesul muncii. Oamenii de ştiinţa, din noileramuri ale ştiinţe şi cadre de specialitate contribuie in mod evident la

lărgirea considerabilă a patrimoniului referitor la educaţiei fizica avand invedere tratarea multiplelor probleme referitoare la sarcinile ce revin acestuidomeniu în etapa de progres al societaţii noastre.Pentru dezvoltarea ştiinţeişi modernizarea procesului de producţie sau introdus tehnici care creeazăcondiţii favorabile si specifice ridicarii activităţiilor de educaţie fizică la unnivel de dezvoltare foarte amplu, prin diversificarea formelor de manifestarea exerciţiului fizic, prin angajarea unui număr mare de cadre de specialitate,

prin instituţii cu profil, prin organizaţii şi organisme de specialitate, prin baze sportive, care pot concura la realizarea dezideratului asigurării

pregătirii fizice multilaterale a populaţiei.Cunoştinţele obtinute în domeniul teoriei educaţiei fizice şi sportului suntsistematizate în specialităţi pe discipline teoretice şi discipline practice.

Istoria educaţiei fizice şi sportului studiaza şi ne prezintă apariţia sidezvoltarea detaliata a procesului educaţiei fizice în cadrul evolutieisocietăţii omeneşti, ca parte a vieţii sociale,aceasta depinde in mare masurade structurile social-economice a orânduirilor sociale respective; aceastădisciplină se refera la istoria universală şi naţională a educaţiei fizice şisportului.

Pe parcursul istoriei societăţii omeneşti exercitiile fizice au evoluat de la

cele mai simple forme de activitate motrică până la amplul complex aleducaţiei fizice şi sportului contemporan.

Teoria educaţiei fizice şi sportului actualizeaza întrega acţiune teoreticăşi practică accentul fiind pe domeniul educţiei fizice şi sportului; dar orientarea justă a acestei activităţi stabileşte obiectivele şi sarcinile activităţiiîn funcţie de cerinţele sociale ale societăţii, formulate prin principiile, legileşi normele procesului.punandu-se baza pe instruire şi educare, prin studierea

4



sarcinilor, scopurilor, mijloacelor, metodelor şi formelor de organizare ale practicii ei.Tendinţele educatiei fizice si sportului de evoluţie,sistematizeazainformatiile in care ne sunt prezentate realitatiile acestui domeniu dedezvoltare fizica si psihica.

Organizarea şi conducerea ştiinţifică a educaţiei fizice şi sportului sereferă la organele, organizaţiile şi instituţiile care răspund direct deconducerea activitaţii de educaţie fizică şi sport.

Cunoştinţele şi orientările necesare realizării muncii de cercetareştiinţifică in acest domeniu ne prezinta metodologia cercetarii stiintifice ineducatie fizica si sport

3. Sisteme de educaţie fizică în tarăActivitatea de la noi din tara este stabilita pe principii care acrediteaza

ideea că, educaţia fizică trebuie să contribuie la perfecţionarea dezvoltării

fizice şi a capacităţilor motrice. Activitatea de educaţie fizică este organizatăîn toate instituţiile de învătământ de la noi din ţara, începând cu grădiniţeleşi terminând cu instituţiile de învătământ superioare, după cum urmează:

• gradiniţe, o oră pe zi, de preferinţă în aer liber;• clasele I-XII – două ore de educaţie fizică pe săptămână;• clasele V-VIII – două ore de activităţi sportive pe clasă sau grup de 20

elevi din aceeaşi clasă şi au ca obiective realizarea pregătirii fizicegenerale la un nivel superior, învatarea şi practicarea unor ramuri de

sport;• clasele V-VI – grupe de pregătire sportive, se organizează în şcolilecare au minimum 600 elevi în învătământul gimnazial. Din totalulorelor prevazute pentru activităţile sportive se iau 5 ore pentru grupasportivă, care urmează un program de pregatire de 3-4 antrenamentesăptămânale. Grupa este formată din cei mai talentaţi elevi selecţionaţidin şcoală;

• învătământul superior – anii I- II, 2 ore pe săptămână

anii I – VI, 2-6 ore cu studenţii selecţionaţi în echipele reprezentative

pe Universitate

Fiecare sistem naţional de educaţie fizică are multe elemente comune cusistemele de educaţie fizică din alte state:

• cuprind toate categoriile de cetăţeni• sunt conduse în general de cadre calificate

5



• au o reţea organizatorică care asigură instrucţia şi educaţia tinerilor şiadulţilor.

4. Sisteme de educaţie fizică în străinătate

Introducerea educaţiei fizice şi sportului în învătământ se datorează pede o parte influenţelor exercitate de ţarile dezvoltate din punct de vedereeconomic şi social, iar pe de altă parte intelectualilor cu vederi progresiste,care vedeau în practicarea sistematică a educaţiei fizice şi sportului unmijloc important de formare şi fortificare a organismului. Majoritateaacestor intelectuali erau formaşi în universităţile din ţarile apusene, undeactivitatea de educaţie fizică şi sport faceau parte integrantă din sistemul deînvatamant.

În multe ţari ale lumii, educaţia fizică este privită ca o disciplină cu puternice valenţe educaţionale şi cu influenţe deosebit de pozitive

asupra formării personalităţii tinerilor.In S.U.A., educaţia fizică beneficiază de 2-5 ore săptămânal, ceea ce

reprezintă 1/6 din numarul orelor obligatorii, mai mult decât beneficiază“ştiinţele”, care au 1/8 din orele obligatorii. In S.U.A, curicula este în aşa felfacută încât să permită studenţilor să experimenteze cel puţin un minimcontact cu urmatoarele categorii de activităţi: gimnastica, sporturi de echipă,sporturi individuale. Studenţii sunt încurajaţi să continue să exploreze aceleactivităţi fată de care prezintă interes, administrând cu succes resurselecomunităţilor lor. În aceste arii o secvenţă plănuită a experienţei învătării

este în aşa fel făcută să suporte un progres al dezvoltării studenţilor. În toatestatele din America educaţia fizică este oferită studenţilor din clasele 1 – 12.Illinois este singurul stat care a introdus educaţia fizică obligatorie în toatescolile chiar şi în cele private pentru toate nivelele. Obligativitatea educaţieifizice depinde de fiecare stat şi şcoală. În majoritatea statelor educaţia fizicăeste obligatorie în clasele 6-9 şi opţional în clasele 10-12. Multe şcoli, înspecial cele cu buget redus elimină orele de educaţie fizică din curriculă.

În Canada educaţia fizică este obligatorie până în clasa a 10-a, dar înunele provincii s-a prelungit până în clasa a 12-a.

În Japonia 13-15% din numărul total de ore acordat activităţii

obligatorii este alocat educaţiei fizice şi igienei. Din 3 ore săptămânal, 2 oresunt pentru activitatea practică şi una pentru activitatea teoretică.

Elevii francezi beneficiază de 5 ore săptămânal din totalul de 21-32ore săptămânal. La acestea se mai adauga o jumătate de zi pentru activităţisportive în aer liber. În Franţa, educaţia fizică este obiect de bacalaureat.Educaţia fizică este obligatorie de la vârsta de 6-16 ani. Este de fapt predată

6



de profesori specializaţi tuturor elevilor din scoli: 4 ore/săptămână la 11 ani;3 ore/săptămână la 12 ani; 2 ore/ săptămână la 16-18 ani

În Austria, planurile de învătământ, prevăd 3 ore obligatorii pentruclasele I-IX, plus 2 ore facultative pentru clasele V-XI. Pentru toţi elevii sunt

prevăzute cursuri de schi, cu durata de 7-10 zile.În Polonia sunt prevăzute 2ore pentru toate clasele, în care se adaogă2-10 ore pentru cercurile sportive.

Naţiunile cu o economie puternică şi cu un înalt nivel de culturăînteleg şi sprijină cel mai mult educaţia fizică, creând condiţii optime pentrudesfăşurarea acestei activităţi, prin angrenarea cadrelor de specialitate, prininstituţii de profil, etc…

5. Principiile sistemului de educaţie fizică - reflectă legităţilegenerale ale educaţiei, şi în virtutea carora se poate alege şi direcţiona calea

de urmat. Principiile educaţiei fizice au la bază legităţile obiective şi suntindependente de voinţa omului. Din această teză deducem faptul că în

procesul instructiv – educativ trebuie să ne conducem dupa legităţi verificateîn practica socială.

Între scop şi principii există o interdependenţă deoarece urmareşte unobiectiv social cu largă rezonanţă în rândul populaţiei, acela al dezvoltăriiarmonioase.

Educaţia fizică trebuie să acţioneze în strânsă concordanţă cu celelaltelaturi ale educaţiei: intelectuală şi morală. Cu alte cuvinte, se impune o

dezvoltare unitară a fizicului si psihicului. Realizarea acestui dezideratdepinde în primul rând de pregatirea profesional – ştiinţifică a profesorului,de modul cum ştie să mânuiască metodele de învătământ în situaţiile mereuschimbate determinate de colectivele de lucru, de condiţiile materiale, sex,vârstă şi altele.

a. Principiul accesibilităţii Domeniile educaţiei fizice şi sportului oferă vaste posibilităţi de

integrare şi afirmare unui număr mare de tineri. Important este ca fiecaretânăr să fie îndrumat conform aptitudinilor şi înclinaţiilor, spre acele ramuride sport care îi oferă cele mai mari şanse de integrare şi afirmare pe plansportiv.

Faptul că fiecare individ are posibilitatea să opteze pentru o anumitădisciplină sau ramură sportivă, se angajează deliberat la respectarea tuturor rigorilor pe care le impune practicarea sportului de performanţă.Opţiunea tinerilor este favorizată şi de conţinutul programelor şcolare, caredau posibilitatea elevilor să opteze în unele cazuri pentru practicareaanumitor sporturi.

7



b. Principiul pregătirii multilaterale şi armonioase a tinerilor Obiectivele generale prioritare ale programelor de învătământ

inserează la loc de frunte obiective ca: pregatirea armonioasă şi multilaterală

a organismului copiilor. Programele şcolare de la toate treptele deînvătământ prevăd iniţierea tinerilor în practicarea unor sporturi de bază cumar fi: gimnastica, atletismul, jocurile sportive, turismul şi dansul, iar înfuncţie de condiţiile materiale şi climaterice practicarea înotului şi asporturilor de iarna.

Tinerii deprinşi în şcoală cu practicarea unuia sau mai multor discipline sau probe sportive vor continua să le practice cu regularitate.

c. Principiul selecţionării şi îndrumării elementelor talentate spre sportul de performanţă

Afirmarea sportivă pe plan naţional şi internaţional are la bază selecţia şi pregătirea sportivilor. Însă copiii sunt selecţionaţi pe baza unor criteriiorganizatorice şi îndrumaţi spre sportul de performanţă. La selecţie şi

pregătire se mai adaugă ca fiind de maximă importanţă factorii sociali: bazamaterială, echipamentul, familia, factorii educaţionali etc… care pot săuşureze procesul de pregătire.

6. Importanta sistemelor naţionale unitare de evaluare în învătământul gimnazial şi liceal

6.1 Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare(S.N.S.E)Începând cu anul şcolar 1999-2000 se introduce noul sistem de

evaluare în învătământul primar, gimnazial, liceal şi profesional. S.N.S.Ereprezintă o parte componentă a reformei, care are ca principal obiectivdeterminarea efectelor rezultate ca urmare a aplicării noilor curricule.Criteriile de evaluare prevăzute în sistemul naţional vizează nivelul realizăriiobiectivelor cadru şi a standardelor finale de performanţă proprii fiecăruiciclu de învătământ, cât şi a obiectivelor de referinţa stabilite pentru fiecareclasă în domeniul dezvoltării capacităţii motrice generale şi specifice

practicării ramurilor de sport prevăzute în programa şcolară. Varietateainstrumentelor cuprinse în sistemul de evaluare asigură şi elevilor

posibilitatea de a opta pentru susţinerea unora dintre acestea, corespunzator propriilor posibilităţi psihomotrice, interesului şi traseelor individuale deinstruire parcurse.

Sistemul cuprinde:

8



• metodologia de aplicare a sistemului• capacităţile şi competenţele supuse evaluării• instrumentele de evaluare• criteriul minimal de promovabilitate•

descrierea probelor 7. Concluzie

Educaţia fizică, este disciplina care se ocupă cu aspectul fizic şifuncţional al cetăţeanului, precum şi cu unele aspecte ale educaţieiintelectuale, morale, de voinţa şi caracter.

Această activitate a fost concepută iniţial pentru generaţia tânără cuscopul fortificării şi călirea organismului acestora. Mai tarziu, datorită

înţelegerii rolului şi importanţei acesteia în sistemul educaţional altineretului, s-au creat instituţii de învătământ specializate pentru formarea de profesori de educaţie fizică, s-au construit săli de gimnastică, stadioane,terenuri de sport, s-au conceput programe de pregătire pe categorii de vârstă,sex şi grad de pregatire.

Deprinderile şi obişnuinţele de practicare independentă a activităţii deeducaţie fizică formate în timpul şcolii s-au păstrat şi se păstrează la o bună

parte din tineret multă vreme după absolvire. De aceea se simte nevoiaîntocmirii unor programe de activitate pentru toate categoriile de vârstă şi

organizare de activităţi cu un conţinut adecvat.

Educaţia fizică şi sportul tind să devină în momentul de fată concepţii deviaţă, curente de cultură, care-i ajută pe tineri să-şi întipărească în minte şi însuflet dorinţa de mişcare şi afirmare, atât pe plan intelectual cât şi alcalităţilor fizice. Prin intermediul educaţiei fizice reuşim să orientăm şi săcanalizăm energia fizică pentru a crea un suport pentru pregătireaintelectuală.

Consider că, la ora actuală educaţia fizică şi sportul îşi pastrează locul şi

rolul bine definite în sensibilizarea necesităţii practicării lor în şcoală şi afaraei, ca o necesitate vitală în fortificarea organismului.Educaţia fizică este o şcoala înaltă a caracterului, a voinţei şi a

tenecităţii. Ea s-a dovedit a fi una din cele mai bune metode ale educaţiei.Prin intermediul educaţiei fizice se completează educaţia intelectuală, iar

prin vigoarea pe care o imprimă organismului, creează o bună dispoziţie,

9



care la rândul ei dă optimism, încredere în forţele proprii şi dorinţa deizbândă.

Practicarea educaţiei fizice şi sportului creează condiţii pentru formareade oameni integrii, cu sentimente sociale.

Indiferent care sunt obiectivele imediate sau de perspectivă ale educaţieifizice şi sportului privind obţinerea unor rezultate sportive, scopul esenţial aleducaţiei fizice este menţinerea şi întărirea sănătăţii.Rămâne de necontestat faptul că pe întreg parcursul evoluţiei societăţiiumane, de la oamenii primitivi şi până în zilele noastre, exerciţiul fizic,educaţia fizică şi activităţiile sportive au fost prezente în preocupărileoamenilor într-o formă oarecare. Exerciţiul fizic şi mai ales activităţiilesportive au stârnit interesul până la fascinaţie a numeroaselor persoanlităţidin domeniile cele mai diferite: filozofie, pedagogie, medicină, artă, cultură.Fenomenul sportiv a fost adesea sursa de inspiraţie, fie că este vorba de

literatură, sculptură, pictură sau mai nou teatru şi film.

10



Bibliografie:

1. Cobârzan H.; Prodea C., 2004 - “Educaţia fizică. Bazelemetodicii”, Cluj-Napoca

2. Terţea Carmen, 1991 - “Teoria educaţiei fizice şi sportului”,

Cluj-Napoca3. Uţiu I. 1995 - “ Metodica educaţiei fizice şcolare”, Cluj-Napoca4. Uţiu I., 1991 - ”Teoria educaţiei fizice şi sportului”, Cluj-

Napoca5. Rusu, Flavia, 2004 – :”Educaţia fizică şi sportul de la origini la Jocurile

Olimpice Moderne”. Cluj-Napoca, Ed. NAPOCA STAR 6. http://dexonline.ro/7. http://en.wikipedia.org/wiki/Physical_education#School_curricula

11

http://dexonline.ro/

http://en.wikipedia.org/wiki/Physical_education#School_curricula

http://dexonline.ro/

http://en.wikipedia.org/wiki/Physical_education#School_curricula

tefs sisteme de educatie fizica in tara si strain at ate 103 semigrupa1

Documents